Bi_Anca

9 11 2013

buna,trec printr-o perioada mai grea…ma tot gandesc sa ma sinucid…nu pot sa ma gandesc la alcevaa..:( am nevoie de niste sfaturi…
–––––––––––
Buna,ma numesc Anca si am 17 ani,am si eu nevoie de niste sfaturi…de multe ori cand sunt trista ma gandesc la moarte..sunt o persoana sensibila,plangacioasa,si care pune suflet la orice prostie,cel mai des ma gandesc la moarte atunci cand ma cert cu prietenul meu,in momentu ila ma simt atat de slaba si nu imi vine altceva in minte..imi e frica ca intru-un moment de tristete sa ajung sa ma sinucid…in ultimul timp ma gandesc din ce in ce mai des la acest lucru…vreau sa mentionez ca parinti mei sunt despartiti…iar pe tata nu il suport deloc…uneori simt ca il urasc…stiu ca nu e bine sa urasti..dar simt ca sentimentul asta mi s-a intiparit in suflet si numai din cauza lui…de felul meu sunt o persoana vesela,sau cel putin asa ma stiu toti prietenii si colegii..de multe ori ma chinui sa par ceea ce nu sunt…si sa nu vada ceilalti cat sunt de slaba si de sensibila..:(

Anunțuri

Acțiuni

Information

7 responses

9 11 2013
Stef

Bianca,
Sentimentele tale actuale iti vorbesc despre trecutul tau si despre cat de mult te-au afectat problemele din familie….
Ar fi excelent daca te-ai concentra un pic asupra propriei persoane pentru a te analiza, pentru a te intari si acest lucru il vei putea face din ce in ce mai bine pe masura ce te vei cunoaste!
Renuntarea pe care o simti are, in cel mai probabil caz, legatura cu tatal tau. De ce iti urasti tatal? Este important sa stii de ce faci acest lucru si sa te asiguri ca ai o viziune nedeformata asupra realitatii ( ca nu esti influentata de mama, fratele, prieteni, rude) si sa te asiguri ca o data ce te imaginezi a fi in locul lui……lucrurile par cu adevarat de neiertat! Parintii nostri vin si ei cu sechelele lor din copilarie, vin cu un bagaj intreg de frustrari, ratari, relatii defectuoase, lipsuri dar si cu experienta si o nevoie de afectiune! Parintii fac greseli, nu sunt perfecti. Ei isi oarta copiii si ar fi ideal ca si copiii sa isi ierte parintii! Parintii, o data cu varsta…..devin mai rigizi, imbatranesc si le este din ce in ce mai greu sa comunice, le este jena….si atunci ghici ce fac? Se enerveaza pe ei si se razbuna pe cei din jur fara sa vrea! Pentru ca aduna suparari inauntrul lor! Foarte rar intalnim parinti care fac rau sau le doresc raul copiilor lor! Daca tatal este sever, rigid sau chiar alcoolic….gandeste-te ca nu este numai vina lui ci si a conditiilor si intamplarilor care l-au facut sa devina asa. Daca toate acestea sunt luate in calcul si totusi il urasti la fel de mult…..atuncii problema nu este simpla. Spune-mi te rog, daca vrei si poti desigur: il urasti
E tatal tau ca om sau urasti ceea ce face? Eu sper sa putem sta de vorba mai mult pe tema aceasta, daca si tu ma ajuti…si ai sa vezi ca tu iti vei raspunde la multe dintre intrebari(de ce se poarta asa? De ce pare ca nu ii pasa si se autodistruge? De ce se razbuna? De ce este agresiv?de ce doreste sa se impuna ., etc) depinde…….
In alta ordine de idei, baietii din viata ta vor fi oarecum comparati si afectati de realatia ta cu tatal. Involuntar te vei razbuna pe ei. Atunci cand te certi cu prietenul tau simti ca el nu te iubeste, ca te abandoneaza iar moartea ar fi p razbunare potrivita pentru ca el sa piarda definitiv si sa isi dea seama cat de valoroasa esti! Corect?
Povesteste-ne cate ceva despre copilaria ta si cum crezi tu ca s-a ajuns sa ai aceste probleme in familie. Dupa cum bine stii, multi oameni au asemenea probleme, din ce in ce mai multi, mai des…..si la fel de multi nu stiu cum sa reactioneze sau cum sa le inteleaga. O data ce vei gasi o logica in ceea ce se intampla te vei linisti iar viata va avea gust!
Am increder in tine Bi_Anca. Intuitia imi spune ca esti un om mai matur decat pari…..
Numai bine!

10 11 2013
Archanghel.

Draga Bianca,la 17 ani,toate visele tale,motivatiile,dorintele le-ai ingramadit intr-un singur om.Prietenul tau.El este la fel de naiv ca si tine.Si tu esti la fel,imi pare rau.Procesul de maturizare,trece prin asta.Toti trec si aproape toti isi revin dupa un asa dus cu apa rece.In mai putina masura insa,cei pe care parintii ai tin mai din scurt si la care totusi,din cauza piedicilor (parintii) atasamentul nu este intreg si deplin.Prietenul tau va fi cea mai ascutita sabie in care o sa te tai.Dezvolta pasiuni in alte directii,si redu relatia ta cu el,la un nivel mult mai modest.Priveste si in alte directii,altfel gresesti grav de tot.Iti spui,citind aici ca …deja e prea tarziu (poate).Nu e adevarat.Dispui de un mare potential dat de virsta..17 ani.Inca nici tu nu sti ce mare putere ai la indemina.Este un film pe net…l-am vazut.Titlul ti se potriveste.Numele filmului este…trage tare si te scoti.Nu fac glume,chiar este acest film.Succes

11 11 2013
Claudiu

Nu poti sa ai totul intr-o zi,nici pe departe,ceea ce-ti doresti,intr-un moment.Poti doar sa amplifici gandul tau cu tine insuti,greselile care le facem,sunt din teama de a nu pierde,sunt din teama de a nu ne pierde.Justificari la intamplari de genul,sunt multe,adevarul intotdeauna e pe undeva pe la mijloc.E trista viata,cand acel te iubesc e din ce in ce mai artificial,mai rar si e trist sa iubesti in zilele noastre.Numim noi toate astea experienta.O sa ajungi la o varsta cand o sa fugi de toate astea iubiri-dezamagiri,omul nu ramane copil,la o varsta matura,ramane cu amintiri,cu trairi,si e trist cand iti doresti un lucru atat de mult si acela nu exista,ai tendinta de a crede ca e,si intotdeauna e altceva.Cand o dai in bara,o dai in bara,ramai cu durerea.Constati ca mai tarziu toate astea noi le facem.Nu ramane nimic de facut,decat,sa poti sa mergi mai departe,timpul le va socoti pe toate,la sfarsit o sa vezi adevarul.

20 11 2013
Bianca

Va multumesc mult pentru toate sfaturile..Stef chiar nu sunt influentata de nimeni in a-mi „ura”tatal..chiar mama ma imi spune k nu e bine sa fiu asa..dar e un sentiment pe care nu il pot controla…copilaria mea a fost si urata si frumoasa …tatal meu din totdeauna a avut momente knd facea scandall…knd eram mai mica dadea doar in mama..iar atunci knd am crescut eu si sora mea a inceput sa dea si in nooi….cred k chestia asta ma facut sa nu il suport…eu sunt o persoana foarte sensibila si plangacioasa…am suferit mult…numai knd il auzeam k se cearta cu mama ma speriam..si mi se facea rau…uneori knd dadea in mine si mi se facea rau era in stare sa vina si da imi mai dea una….de multe ori a zis k o sa imi faca rau…si a incercat chiar sa ma desparta de prietenul meu(nu are nimic personal cu el,inainte se intelegeau chiar bn)dar a incercat sa faca acesc lucru pentru a-mi face mie rau….din fericire nu a reusit….

20 11 2013
Bianca

Iar problemele mele din familie,spre uimirea mea chiar nu mi-au afectat relatia cu prietenul meu…el mia fost mereu alaturi in cele mei grele momente…

20 11 2013
Bianca

si cand ma cert cu prietenul meu nu simt neaparat ca nu ma iubeste,sau ca ma abandonat…doar k ma simt singura..simt k el e singura persoana care ma intelege…si lucruri care le-am vorbit cu el nu le-asi vorbi cu altcineva…de iubit stiu k ma iubeste…

21 11 2013
Stef

Bianca,
Imi pare rau sa „aud” ca ai avut o copilarie marcata de reactiile violente ale tatalui. Tot ce as dori sa iti repeti este ca acum esti mare si curand, poate in cativa ani, ai sa pleci din acel mediu si iti vei construi viata ta, asa cum vei putea tu mai frumos si mai bine.
Cand am spus ca problemele cu tatal tau iti vor afecta relatia nu m-am referit la partea vizibila a lucrurilor. Rectiile tale si starea inconfortabila in momentele in care spui ca te certi cu partenerul au o mare legatura cu marcajul certurilor cu tatal….. Vrei nu vrei, intr-o proportie te-au afectat.
La ce te referi cand spui ca te simti singura? Ce inseamna pt tine singuratatea?
Daca spui ca vorbesti cu el lucruri pe care nu le-ai vorbi cu nimeni……poate ti-e teama ca va pleca cu ele….sau? Singuratatea nu este oare urmasa abandonului? Evident, ne putem simti singuri si daca celalalt nu ne intelege, daca nu iesim cu prietenii, daca si daca……insa acesta tot abandon se numeste.
Spune-mi tu atunci de ce crezi tu ca te gandesti la moarte in acele momente?
Numai bine!
P.S: imi place sa crd ca aici nu se dau sfaturi. Cel mult sugestii. Numai tu stii ce poti si ce vrei sa faci. Noi dam feedback-uri apreciative si feedback-uri constructive!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: