Alex S

10 09 2013

Domnule doctor as avea o singura intrebare ce te faci daca nu ai nici o problema dar te trezesti pur si simplu cu o dorinta arzatoare de a muri ? Eu in ultimi 3 ani nu am avut probleme am fost sanatoasa am avut tot ce mi-am dorit. Dar in ultimile 2 luni nu ma pot gandi decat la moarte . Moartea mea pe care am planificato pana la ultimile detalii.

Anunțuri

Acțiuni

Information

17 responses

11 09 2013
Mihai

Buna.Nu sunt domnul doctor insa putem vorbi despre lucrul acesta.Acest site are scopul de a te exterioriza sufleteste.Avem nevoie de asta cu totii.Nu imi pot da cu parerea necunoscand motivele pentru care ai vrea sa te sinucizi.Insa presupun ca este o situatie foarte grea si chinuitoare.De asemenea si eu m-am trezit oarecum brusc intr-o depresie totala.Realitatea e dureroasa.Oamenii care au fost langa noi,experientele pe care le-am simtit,dezamagirile samd.Insa viata e frumoasa.Gandindu-ne la doar cateva lucruri minunate.Iubire sincera,familie,copii,intamplari si amintiri placute..Te inteleg foarte bine.Lucrurile de genul acesta parca nu te mai motiveaza indeajuns sa mai traiesti.Important e sa incerci sa te gandesti cat mai putin la ce te supara.Pentru ca asta intotdeauna te apropie cu un pas de propria groapa.In ganduri negre exista si o speranta.Exista si mici lucruri bune.De fiecare data cand te gandesti la moarte..alunga gandul.Indreapta-l spre visurile si dorintele tale.Sa nu crezi ca nu se vor intampla.Se vor intampla.E adevarat rabdarea e chinuitoare dar speranta?Din motivul asta inca traiesc.Si nu o fac doar eu.O facem cu totii.Cu totii suntem o familie spirituala.Trecem prin sentimente si stari similiare.Daca vei reveni cu sufletul descarcat aici..as putea spune mai multe.Live your life please.

11 09 2013
Alex

Buna Mihai.Tot ceea ce sunt pregatita sa spun acum este ca am avut o viata normala cu probleme care cred ca multi altii s-au confruntat mai mari sau mai mici. M-am multumit mereu cu ce am avut si daca am vrut mai mult am luptat si de cele mai multe ori am reusit. Am avut mereu speranta si intodeauna am crezut in ziua de maine. Dar acum pur si simplu am obosit nu mai am vise si nici sperante desi am doi copii.Tot ceea ce imi doresc este liniste doar liniste.

11 09 2013
Mihai C

Te inteleg foarte bine..Incearca sa alungi motivul pentru care nu ai liniste.Ceva/cineva iti provoaca nelinistea.Ar fi draguta o iesire intr-o mica vacanta.Insa daca nu iti poti permite acum sau nu ai timp indeajuns..Si o noapte sub cerul liber,intr-un loc linistit..te-ar ajuta enorm.Te-ar ajuta sa te linistesti.Sa iti faci ordine in minte.Sa o iei de la capat mult mai puternica.Scuza-ma daca fac o confuzie in legatura cu persoana.Userul este de baiat dar presupun ca te-ai notat cu Alex de la Alexandra.Am observat ca ai folosit de la inceput cuvinte la feminin.Okei.Cum a spus si Adrian.Trebuie sa fi sub supravegherea unui psihiatru pana cand lucrurile din sufletul tau cald se vor linisti.Insa ar ajuta mult si o viziune mai optimista din partea ta.Toate trec.Cum fericirea nu tine o viata..nici partile negre nu tin o viata.Take care and be a very strong person for us.Please.<3

11 09 2013
Adrian

Draga Alex,

Uneori, organismul nostru are nevoie de ajutor! Asa cum, de exemplu, se intampla iarna, cand contractam o gripa, si organismul nostru incearca sa ne transmita niste semnale prin intermediul unor simptome precum febra, stare generala proasta, oboseala accentuata (uneori nici macar nu te poti tine pe picioare), la fel se intampla si cu psihicul nostru. Uneori, el ne transmite niste semnale, exact asa cum sunt cele pe care tocmai le descrii. Poate fi vorba, pur si simplu, de un dezechilibru la nivelul chimiei creierului sau, uneori, poate fi vorba despre ceva mult mai grav! Dar asta nu poate constata decat un specialist! Acesta este motivul pentru care te incurajez cu toata responsabilitatea sa mergi la un specialist, de preferat un medic psihiatru, pentru ca acesta iti poate face un consult general si poate elimina cauzele fiziologice!

Nu amana, te rog din suflet!

Cu prietenie,
Adrian
PS Asa cum am mai precizat, dr. este un titlu academic in cazul meu, in sensul ca sunt doctor in stiinte, nu medic! De asemenea, te rog sa iei in calcul faptul ca nici un sfat, de nicaieri, nu poate inlocui vizita la un specialist!

11 09 2013
Alex

Draga Adrian multumesc pentru raspuns. Nu sunt o persoana care ia decizii la suparare intodeauna am cautat solutii la problemele pe care le-am avut niciodata nu am luat decizii fara sa ma gandesc de o mie de ori inainte iar cand am avut nevoie de ajutor nu mi-a fost rusine si l-am cerut. Am fost la psihiatru timp de 2 luni si iau in continuare medicamentele (acentra) dar nu imi foloseste parca sunt mai deprimata decat inainte.

11 09 2013
Adrian

Draga Alex,

Atunci poate ca ar fi util sa ceri si o alta opinie. Din pacate, de multe ori medicamentele se recomanda si experimental, pentru a vedea daca reactioneaza pozitiv organismul tau la substanta de baza. Deci nu exista retete universale, ci doar pacienti si terapeuti. Ar fi maaaare pacat sa renunti doar pentru ca UN terapeut nu a nimerit UN medicament care sa iti usureze suferintele interioare…
Deci, altfel spus, nu te da batuta, ci te incurajez cu tarie sa ceri si o a doua opinie!

11 09 2013
Alex S

Multumesc dar nu mai am resursele necesare nu cred ca mai am timp dureaza prea mult iar eu nu mai rezist prea mult metoda pe care am ales sa o urmez de acum 2 saptamani isi face efectul.Poate inainte de a- mi pierde si gramul de luciditate pe care il mai am o sa va scriu povestea mea. Oricum va multumesc pentru grija.

11 09 2013
Adrian

Draga Alex,

Cata vreme respiram, TOT mai avem timp! Si, pe masura ce ajungem sa reflectam, sa ne cerem cu tarie dreptul la acel dram de luciditate despre care scrii, ajungem sa descoperim si ca nu resursele sunt cele care ne lipsesc uneori, ci mai degraba este vorba despre increderea in noi insine si in faptul ca merita sa mai luptam pentru propria noastra viata. Ce te impiedica sa iti pastrezi luciditatea? In afara, evident, de propria vointa, caz in care nu este vorba in nici un caz despre lipsa resurselor, nu crezi?

Asteptam povestea promisa, Alex! Si, pentru ca stim ca nu vrei in nici un caz promisiuni desarte, nu iti promitem altceva decat ca suntem aici, gata sa te ascultam si sa iti oferim o mana de ajutor prietenesc si dezinteresat.

Cu prietenie,
Adrian

13 09 2013
Alex S

Asa cum am promis am sa va spun povestea mea. Nu este o poveste frumoasa dar nici urata este o poveste de viata cu bune si cu rele a unei fete care pana nu de mult era foarte optimista si credea in speranta zilei de maine. Copilaria mea a incetat la varsta de 12 ani cand am fost abuzata sexual. Mama care ar fi trebuit sa imi fie alaturi in acele momente nu a facut altceva decat sa ma invinovateasca ca am facut-o de rusine. Am plans zile intregi dar am sperat ca intr-o zi o sa uite toata lumea de rusinea pe care am adus-o familiei. Si asa a fost a trecut un timp si au uitat mai putin mama periodic imi amintea de acele clipe. La varsta de 15 ani m-am trezit in strada mama nu accepta la usa ei o” vagaboanda”. Nu stiam cu ce am gresit de ce nu ma crede mama ca nu am facut nimic rau nici acum nu am reusit sa inteleg de ce a facut asa atunci. Dar nu conta ca eram in strada am apelat la prietenii pe care ii aveam atunci si am reusit sa imi gasesc un loc unde sa stau am renuntat la scoala si m-am angajat la o croitorie imi era bine aveam unde dormi si aveam ce manca. La 18 ani m-am casatorit iar la 19 ani am nascut o frumusete de fetita. Acum viata mea avea sens aveam pentru ce lupta.M-am impacat cu mama labotezul fetitei mele. Dupa 3 ani de casnicie am divortat si m-am intors la mama acasa fara sa stiu ca sunt insarcinata am aflat destul de tarziu pentru a mai face ceva. La aflarea vesti ca sunt insarcinata mama mia facut bagajul nu puteam sta la ea. Dar am sperat si am crezut in ziua de maine asa a aparut al meu baiat. Orice picior in fund un pas inainte. Asa am intalnit-o pe G cea care ma tine la ea si imi creste copii de 9 ani de zile. In 2007 l-am cunoscut pe D baiatul lui G venise dupa 8 ani in tara din franta dupa un an de zile ne-am casatatorit am inceput sa lucrez in afara (Belgia,Franta) veneam periodic in tara(doar eu lui D nu ii place aici)sa imi vad copii de multe ori ii chemam pe ei acolo eram fericita. Acum trei ani m-am intors in romania mama a facut o comotie cerebrala a fost paralizata un timp. Relatia mea cu D sa terminat in momentul in care m-am intors sa am grija de mama. Dar nu a contat viata merge inainte mama este bine, eu stau in continuare cu G ( G mia facut acte pe casa )totul era minunat.Doi ani de zile minunati am un loc de munca bun cu D sunt intr-o relatie de prietenie foarte buna , copii sunt sanatosi Pana anul acesta in primavara am inceput sa ma simt rau plangeam din orice eram nervoasa am decis sa merg la doctor sa vad care este problema am fost la psihiatru am sperat ca o sa fie bine ca o sa treaca dar nu a fost asa.Am obosit sa sper ca poate maine ma voi simti mai bine orice ma scoate din sarite imi vine sa plang din orice nu mai pot am obosit pur si simplu am obosit.Aceasta este partea cea rea a vietii mele am avut si multe multe bucurii. Un singur lucru va rog nu ma judecati spunandu-mi ca sunt egoista si nu ma gandesc la copii. Ma gandesc la ei si cu cat ma gandesc mai mult imi dau seama ca daca mai raman langa ei ii fac sa sufere.

15 09 2013
Nicoleta

Draga mea,copiii sunt ratiunea vietii tale,pentru ei muncesti si pentru ei sa traiesti! Ei au nevoie de tine si tu de ei,imagineaza-ti cum vor trai fara tine,fara sa te mai vada? Crezi ca ei isi doresc ca mama lor sa moara? Ma indoiesc! Iar daca ei isi doresc o mama in viata,langa ei,atunci,tu nu ai dreptul sa le iei bucuria de a o avea pe mama lor langa ei. Daca le-ai dat viata,esti responsabila pentru ei,si pentru ei,vei gasi forta necesara sa poti trece peste acesc hop al vietii! Copiii tai sa fie pilonul de sprijin in astfel de momente! Sa te gandesti asa: daca tu mori,vei ,,scapa” de suferinta\oboseala(sa nu uiti ca,totusi,poate viata nu se termina aici,pe acest pamant)insa o vor prelua copiii tai caci ei vor trai cu suferinta,cu vina,cu frustrarile caci tu te-ai sinucis. Ei,dragutii de ei,nu merita o asa mare lovitura,mai ales,de la mama lor. Curaj si intelepciune,asta iti doresc!

19 09 2013
Alex S

Va multumesc tuturor pentru comentariile lasate.

19 09 2013
Alex S

Draga Adrian iti multumesc pentru sfaturi. Imi pare rau dar am ales „o solutie permanenta la problemele trecatoare”.

20 09 2013
Adrian

Draga Alex,

Sper din suflet sa fie doar o gluma sinistra! Cu atat mai mult cu cat, din mesajul tau, reiese ca esti constient de faptul ca problemele cu care te confrunti sunt trecatoare! Refuz sa accept faptul ca, in calitate de mama, le-ai putea face asta copilasilor tai! Pur si simplu refuz asta!

Vezi tu, draga Alex, uneori viata este o adevarata scarba. Da, sunt de acord cu tine… Viata este nedreapta de prea multe ori. DAR, si aici este un mare DAR… depinde si de noi daca alegem sa ne resemnam sau, dimpotriva, sa ne incrancenam, sa ne ridicam, sa ne scuturam de praf si sa mergem mai departe… TU poti rupe un cerc vicios… DA, depinde doar de tine! Viata a fost nedreapta cu tine, este adevarat, insa in acelasi timp tu poti alege daca vei face ca aceasta viata sa fie nedreapta si cu copilasii tai sau nu! Te inteleg ca ai obosit, te inteleg ca esti frustrata din pricina esecurilor tratamentului prescris, DAR ai mereu si alte optiuni -de exemplu, asa cum ti-am scris deja, sa iti schimbi psihiatrul! Daca UN psihiatru si UN tratament prescris nu au dat rezultate, nu inseamna ca NICI un psihiatru si NICI un tratament nu o vor face!

Te rog din suflet, GANDESTE-TE BINE! Pentru ca acum, iarta-ma ca iti spun, dar te-ai gandit doar din punctul tau de vedere! Incearca sa privesti problema din TOATE punctele de vedere, inclusiv din cele ale puiutilor tai!

Cu ingrijorare,
Adrian

12 10 2013
Alex S

Draga Adrian

As fi dorit din suflet doar sa fi glumit si sa nu fi facut cea mai mare prostie a vietii mele. Daca pana atunci nu imi placea viata pe care o aveam acum viata mea a devenit un adevarat infern. Sper sa reusesc sa imi gasesc linistea de care am atat de mult nevoie .Desi tarziu voi urma sfatul lui Mihai si voi pleca intr-o vacanta imediat ce am permisiunea doctorului si voi incerca sa gasesc solutii la problemele mele daca voi gasi de bine daca nu las timpul sa le rezolve ca doar nu este sfarsitul lumii.
Un sfat pentru cei care se gandesc la sinucidere nu o faceti nu se merita raman prea multe persoane ranite in urma voastra iar daca nu va reuseste o sa fie mult mai rau .

20 09 2013
cami

Draga Alex,
sper ca ai sa ajungi sa citesti inca o data ce ai scris aici, mai sus. Din tot ceea ce ai scris reiese ca esti o persoana careia II PASA de cei din jur, iar mama ta a fost necrutatoare cu tine si cu problemele de care te-ai lovit mult prea devreme in viata. Poate ca la randul sau a avut alte probleme si nu a fost capabila sa faca fata tuturor. A fost modul ei de a fugi. Ma indoiesc ca semeni cu ea atat de mult incat sa le faci copiilor tai acelasi lucru: Sa ii pedepsesti pentru ceva intamplat si nu din vina lor. Dupa cum nu ai inteles niciodata si nici nu vei putea intelege, de ce mama ta te-a pedepsit pentru o vina care nu ti-a apartinut, asa nu vor putea intelege nici copiii tai niciodata. Trist este ca nici nu vei putea sa dai o explicatie plauzibila. Un gest extrem din partea ta i-ar pedepsi pe ei. Ai vreun motiv sa ii pedepsesti in felul asta? Este o pedeapsa definitiva. Se vor simti vinovati pe viata si vor considera ca asta e solutie pentru problemele care le vor intampina in viata.
Poate e mai bine sa comunici o perioada cu noi, sa ne vorbesti despre prezentul tau si trairile tale.
Te asteptam si sper ca ai sa citesti aceste randuri.
Cu stima,
Cami.

21 06 2015
IN MEMORIAM

ALEX ,
Sper ca ai urmat sfaturile celorlalti,,,,sau ai gasit o alta carare….POTI DA UN SEMN CA ESTI OK….?Ar fi o mingiiere sufleteasca pentru mai multi….unii ,printre care si eu, nu intram pe site la momentul postarilor tale…..
ITI DORESC ORICUM SA AI PARTE DOAR DE BUCURII….CACI DE INCERCARI AI PREA AVUT PARTE………

P.S. CE MAI FAC COPIII ???

4 07 2015
IN MEMORIAM

SPER CA AI TINUT CONT tu insati de sfatul pe care il dadeai altora !!!!!!!!!
CUM mai sunteti,tu si copiii ??

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: