Am ajuns la limita de 2 ani,am luptat,am o fetita de 6 luni,ea ma tinut in viata pana acum.Azi simt ca toti imi vor raul.Am ramas fara mama la fetita,o ingrijeste mama mea.De cateva zile incerc sa caut o metoda si nu reusesc.Nu mai pot indura atata suferinta.
––––––––––––––––
Claudiu a scris:
––––––––––––––––
Nu ceda tentatiei. Mai ai si o fetita care depinde de tine. O ai si pe maica-ta care te iubeste si te ajuta. Ii termini pe amandoi. Nu te mai gandi numai la necazurile tale. Toata lumea are probleme si incearca sa faca fiecare ce poate. Du-te la un psihiatru, interneaza-te, iti da un tratament , te tii de el si incet incet timpu trece si o sa vina si zile mai bune. Io de 2 ani iau medicamente si inca mai am de luat. Am fost intr-o depresie groaznica, nu mai puteam vorbi, nu mai puteam merge drept. Acum m-am intors la munca si am si zile rele si unele mai bune. Nu te lasa amagit de cel rau ca o sa fie mai bine dupa ce nu vei mai fi. Nu ai cum sa stii asta. In schimb poti fii sigur ca nu vei afla niciodata ce putea sa apara in viata ta si sa ti-o schimbe in bine. Doamne ajuta!
–––––––––––––––––
Ovidiu a raspuns:
–––––––––––––––––
Multumesc pentru sfat.Miam recuperat familia,nevasta,cealalta fiica mai marisoara,si fetita mica are mama inapoi.O rezolvare am gasit dar pentru a se rezolva problema mea,are de suferit alcineva.Am renuntat la acedte ganduri,eram prea disperat,simteam ca nu mai aveam pe nimeni.Pentru cei ce vor avea ganduri de acest gen,SINUCIDEREA NU E O SCAPARE,in schimb mai faci rau si altora.