Dana D

20 03 2013

Buna, numele meu este Dana si am nevoie de ajutorul vostru. trec prin cea mai dificila situatie din viata mea, pe care nu pot sa o depasesc de una singura. Nu stiu cat voi mai rezista pana voi recurge la un gest extrem. Nu vad ce sens mai are viata, cand omul pentru care ai lasat tot te paraseste numai cu explicatia ca ,,nu se mai poate” ba mai mult, daca insisti cu explicatii, te jigneste intr-un mod oribil. Povestea mea este una banala poate, am trait 25 de ani langa un barbat caruia i-a placut sa consume alcool, sa fie violent atat verbal cat si psihic, sa decada in loc sa evolueze.Am incercat sa divortez insa m-a amenintat ca ma omoara pe mine, apoi se omoara si el. Ne-am mutat la parintii mei sperand ca stfel il voi indeparta mai usor. Insa lucrurile s-au complicat si mai mult.
Eu am terminat o facultate, am evoluat profesional iar el abia daca lucreaza periodic. La un moment dat am cunoscut pe cineva care era net superior sotului meu. Am avut o relatie de 3 ani cu acesta, numai ca au aparut probleme, era insurat, sotia lui a aflat si acum ne-am despartit. Iar eu simt ca am pierdut din nou, ca nu am un loc in lumea asta, ca fericirea nu este pentru mine. Din pacate nu pot discuta cu nimeni problemele mele, pentru ca nu am pe cineva aproape. Am un copil, a terminat facultatea si ma gandesc ca va suferi din cauza mea, nu vreau sa fac un gest necugetat, dar nu stiu cum sa fac sa merg mai departe. Pe de alta parte ma gandesc ca este mare si se va descurca fara mine. Ce sa fac? Poate Dumnezeu ma pedepseste pentru ca am pacatuit, ma rog dar nu ma asculta. Cine ma mai poate ajuta? De ce pierd mereu ce iubesc? Pentru ca si pe sotul meu l-am iubit dar acum stau langa un strain.
fericirea nu este pentru mine, iar o viata fara iubire nu merita traita dupa parerea mea.

Anunțuri

Acțiuni

Information

15 responses

20 03 2013
Reina

Pai absolut toate persoanele pe care le intalnim in viata sunt trimise de Dumnezeu si nimic nu este intamplator. Absolut nimic.
Judecata noastra ca oameni asupra a tot ce se intampla in jur e total diferita decat a lui D-zeu. Aprindeti o candela si cititi la miezul noptii Acatistul Mantuitorului Iisus Hristos, in cateva zile la rand.

21 03 2013
Alexandru I

Dana, Dumnezeu inseamna speranta si iubire, dar nu e de unul singur rezolvarea problemelor tale.

O viata traita in chin nu e viata. Ce daca au trecut 25 de ani? Tu ai dreptul la fericire, ca oricare alt om, ca si sotul tau. Daca el isi gaseste fericirea in alcool, si violenta, atunci problema lui. Tu ai calea ta, nu esti obligata sa suporti asemenea tratament.
Copilul tau e mare, are deja 23 de ani, sau mai mult, si te va intelege, ca daca a locuit in aceeasi casa, stie ce se intampla. Nu e asta problema.
Trebuie sa-ti faci curaj si sa te rupi de omul asta. Iti rapeste viata, aproape la propriu, daca ai intrat aici. Nu cred ca se pune problema de componenta financiara, ca din cate mi-am dat seama, tu esti stalpul casei pe acest plan.
Tine minte, cauta-ti fericirea. Oameni in lumea asta sunt multi, si niciodata nu e prea tarziu sa-l cauti pe cel care-ti va face viata frumoasa.
Ai incredere in tine, pentru ca eu am deja.

Astept cu nerabdare sa mai scrii, sa iti descarci si sufletul, si sa ne spui cum decurg lucrurile.

21 03 2013
Dana D

Multumesc mult pentru incurajari. Am asa multa nevoie ca cineva sa ma asculte, de fapt cred ca singuratatea ma impinge la gandurile negre care ma napadesc. Stiu ca ar trebui sa imi schimb viata, sa imi stabilesc prioritatile, dar nu este deloc simplu. Am obosit atat de tare incat nu mai am putere sa ma lupt cu viata. Cel mai greu imi este pentru ca ma implic foarte mult in tot ceea ce fac, ca pun foarte mult suflet si cand constat cat de rai pot fi uneori oamenii, ma gandesc la ce este mai rau. Sunt constienta ca iubire cu sila nu se poate, dar asteptam ca macar respect sa primesc de la cel pentru care mi-as fi dat si viata. Sa ii spui unui om ca il iubesti cum nu ai iubit vreodata, ca inseamna totul pentru tine, sa te prinda in mreje pentru ca mai apoi sa te intrebe ce sperai sa primesti de la el este josnic, dupa parerea mea. Problema este ca nu pot schimba prea mult lucrurile, pentru ca este vorba de seful meu, iar acum sunt la mana lui. Stie cat de mult inseamna pentru mine si se foloseste de acest lucru. Iar eu ca o fraiera ce sunt, nu pot sa uit.
Nu vreau sa le fac rau celor dragi, de aceea ma gandesc sa renunt la viata astfel incat sa nu se stie ca am facut asta. Poate doar celui pentru care plang acum i-as spune, sa traiasca cu povara acesta si poate sa inteleaga ca nu te poti juca cu vietile oamenilor.
Va multumesc.

21 03 2013
addsalu

Draga Dana,

Incep prin a-ti ati spune ceva ce, cu siguranta, stii deja: trecutul e TRECUT! Nu ingadui ca trecutul sa devina prezent si, mai ales, nu ingadui ca el sa devina… viitor! Ce a fost, a fost! Cred ca nu exista om care sa nu fi facut in viata lui greseli mari, iar daca exista, ori nu a trait suficient cat sa ajunga sa le faca, ori nu este constient pe deplin de trecutul lui, ori minte, ori nu a avut ocazia… inca!

Ziua de azi este prima zi din restul zilelor vietii tale! Tine minte asta, te rog!

Ai investit intr-o relatie cu un om care a dovedit din plin ca nu te merita… Ca nu iti merita sentimentele tale, dragostea ta… Crezi ca merita sa mori pentru un astfel de om? Pentru a-l pedepsi? Sau, si daca ai face-o, ce te face sa crezi ca, daca el nu a apreciat sentimentele tale, prezenta ta in viata lui, dragostea ta, viata ta intreaga, ce te face sa crezi ca va aprecia… moartea ta?

Un porc ramane un porc si daca l-ai hrani cu biberonul… nu il vei putea face un om!

Oricat de greu ti-ar fi, tot ce poti sa faci este sa mergi mai departe! Evident, fara el! Nu poti obliga pe cineva sa te iubeasca!

Vrei sa-l pedepsesti pentru ce ti-a facut? Pentru ca ti-a calcat in picioare sentimentele tale sincere, dragostea ta, pentru ca a ignorat lacrimile si durerea ta? Atunci nu face prostia de a te sinucide! Mortii sunt uitati, mai devreme sau mai tarziu… Iar daca nu ti-a pasat de cineva, cu atat mai repede va fi uitat… Ba, gandeste-te… chiar daca, prin absurd, daca l-ar durea asta, cum ai mai putea ”savura” situatia, daca nu ai mai fi in viata? Nu e cea mai absurda dintre toate variantele pe care le-ai putea gasi?

In schimb, alege sa traiesti, sa iti fie bine, sa mergi mai departe, sa fii fericita! El va vedea fericirea ta, va vedea cum ai progresat si, la un moment dat, isi va da cu pumnii in cap intelegand ca alaturi de tine ar fi putut sa fie el, daca nu ar fi dat cu piciorul dragostei tale si tuturor eforturilor pe care le-ai jertfit pentru ca relatia voastra sa mearga! Aceasta este adevarata palma pe care i-o poti da!

Stiu ca e greu, repet, dar te rog sa ma crezi si sa ne crezi ca este cel mai bun lucru pe care il poti face! Ranile pe care ti le-a provocat, daca te vei desprinde de el, se vor cicatriza in timp. Nu iti pot spune ca nu vor mai durea deloc, ci doar ca, in timp, vor durea mai putin… Apoi, dintr-o data, pe neasteptate, te vei trezi ca iubesti din nou… Pe cineva care, la randul lui, te iubeste din tot sufletul, care adoarme cu tine in gand si se trezeste gandindu-se la tine…

Eu zic ca merita!

Cu prietenie,
Adrian

21 03 2013
Dana D

Oare va rasari soarele si pe strada mea candva? La varsta pe care o am mai pot spera ca voi avea o viata asa cum orice om merita? Cred ca timpul meu a trecut si m-am trezit la 44 de ani singura.
Si stii ce doare cel mai mult? Ca am invatat ce inseamna fericirea, dar a tinut atat de putin…
Am nevoie sa gasesc motive sa traiesc, ma agat cu disperare de orice, dar pana la urma cedez nervos. As plange continuu , sunt foarte irascibila si caut sa inteleg de ce soarta a fost atat de cruda cu mine?
Uite de exemplu ce s-a intamplat astazi: lucrez in administratie, am avut o problema de rezolvat la trezorerie si cand ma intorceam, m-a sunat seful. Din lipsa de semnal nu ne-am inteles, ramanand ca atunci cand ajung la serviciu sa il sun. Am ajuns, mi-am deschis calculatorul si tocmai vroiam sa il sun, cand m-a apelat el. M-a intrebat cat ne-a trebuit (mie si soferului) sa ajungem, era foarte nervos si a inceput sa imi vorbeasca foarte urat. Uneori am senzatia ca este gelos. Episoadele de genul acesta sunt cele mai dificile, pentru ca eu incerc sa aplanez orice confruntare cu el, dar el atunci se dezlantuie mai tare.
Am incercat sa imi schimb locul de munca, insa degeaba.
Acasa am probleme, la serviciu la fel, copilul meu are o problema de sanatate mostenita din familia sotului, totul imi merge pe dos.
Vreau sa traiesc, dar nu asa, sata nu este viata.
E prima oara cand vorbesc despre problemele mele cu cineva, nimeni nu a stiut nimic despre viata mea, dar cred ca imi face bine sa ma descarc.
Va multumesc pentru sprijin,
Dana D

21 03 2013
Claudiu

In viata trebe sa ai curaj,indiferent unde esti si in ce situatie,trebuie sa ai curaj sa lupti,sa inchizi ochi`.Sa ai curaj sa fii tare si sa mergi mai departe.Sa ai curaj sa traiesti si sa spui „gata” de maine viata mea se va schimba,tot ceea ce a contat,nu mai conteaza.In viata iti trebuie curaj sa renunti si sa reincepi,sa lupti,indiferent unde esti,in ghetou,in lumea cu bani,in mafie,in familie,si oriunde pe pamantul asta,trebuie sa ai curaj pentru tine.Viata ta iti este doar a ta,nu are dreptul nimeni sa ti-o ia.Iti trebuie curaj sa spui „nu mai conteaza ca fericirea nu ma mai vrea” orice este si ce traiesc,este doar o lume in care ma aflu acum, important este sa merg mai departe si sa ma gandesc la sufletul meu,sa ma gandesc la sufletul meu atunci cand el iubea si punea suflet in timp ce restul habar nu aveau de personalitatea mea.Imi trebuie un ragaz de aer sa pot prinde curaj,imi trebuie liniste sa pot sa ma limpezesc,imi trebuie armonie sa ma pot regasi.Imi trebuie viata mea inapoi sa traiesc chiar daca am o varsta inaintata in care gasesc greu fericirea. Fericirea nu este fructul pacii,fericirea este pacea insasi.Imi trebuie curaj sa pot plange si sa spun asta sunt azi chiar aici,chiar acum,in acest moment..Imi trebuie curaj sa am forta si sa-mi salvez sufletul,ce mi l-a scufundat o lume de somn adanc.Tot ce conteaza pentru mine este sa am curaj sa pot zambi maine,si sa spun „sunt tare pentru ca lupt pentru viata mea”.Imi trebuie o viziune in care sa-mi arate ca nu sunt la locul potrivit si nici in momentul potrivit,din care in acest loc nu gasesc fericirea.Ce este important pentru mine? Sa-mi aliniez fiecare detaliu ce-mi soarbe mintea,si sa ma gandesc asta unde ma duce si cealalta unde ma duce.Ce pot face? Sa-mi salvez sufletul si sa-l duc spre un loc mai bun si linistit.Oriunde lucrezi in orice domeniu,incepi de la ansamblul de jos.Nu poti urca si nu te pune nimeni sus, din prima,pentru ca altfel s-ar numi inexperienta.Imi trebuie curaj,speranta ca sa pot supravietui asa cum face toata lumea.Imi trebuie curaj sa apas acceleratia si sa las totul in urma.Mergi inainte cu curaj.

22 03 2013
Claudiu

Ai timp suficient ca sa fii cineva,ca toata lumea sa te vada,dar ai putin timp ca cineva sa te vada.Durerea te va duce acolo unde cei care ti-au provocat-o nu pot ajunge.Astea-s ultimele cuvinte care le spun din suflet cuiva.Mult noroc si atentie.

22 03 2013
Michael 36

Respectt deciziile voastre cred ca asta este ultima speranta cand ajungem cu toti aici,probabil numai exista nici o cale de intoarcere pentru mine personal,mi-am facut si biletul de adio sper ca luni sa am curajul si puterea sa imi pun planul in aplicare,vreau sa plec undeva departe fara sa stie nimeni si fara sa ma gaseasca nimeni,padure sau in munti …ma urasc pe mine si viata asta,doar un singur gand ma tot bantuie in mintesper sa nu sufere ,orice sfarsit are un nou inceput…..adio prieteni!

22 03 2013
Claudiu

Iarta-ma daca te-am suparat pe pagina ta,si pentru ca am imprastiat o stare de kkt care nu ajuta pe nimeni,nici macar pe mine nu ma ajuta,si ma scufunda mai rau decat sa ma faca sa ma simt mai bine. 😦 Imi pare rau! Nu sunt bun sa dau sfaturi.Azi m-am simtit rau din cauza la ce am scris,se pare ca nu am incredere in mine,dar cand citesc aici imi prind mintea pe site si e consumabil,sincer regret ca sunt imprevizibil si sunt copil inca chiar daca a suferit fiecare,imi pare rau,sunt o fiinta bolnava nici ce spun nu stiu ce spun,chiar nu mai am cuvinte.

22 03 2013
Claudiu

Michael 36 imi pare rau,sper ca nu te-am suparat!

22 03 2013
Stef

Michael 36,
Nu ai dori, daca tot ne numesti prieteni, sa ne spui si noua ce anume te supara ?
Ai spus „probabil” ca nu mai exista nici o cale, lasand posibilitatea de a exista totusi. Crezi ca daca, sa spunem…printr-o minune, lucrurile se schimba, ar exista o cale si pentru tine ?
De cate ori ai mai spus pana acum cuiva ca te urasti pe tine si a existat nici o cale ?
Eu mi-as dori sa ne acorzi si noua o sansa si anume aceea de a vorbi cu tine si poate de a ne impartasi si noua din ceea ce pe tine te apasa, PROBABIL avem sansa de a schimba gandurile.
Toate cele bune !

23 03 2013
addsalu

Dragilor,

Am copiat o parte din comentarii in rubrica pe care i-am creat-o lui Michael 36. Va rog, daca vreti sa va adresati lui Michael 36, sa va adresati lui acolo, nu aici. Aici este rubrica Danei D.

Va multumesc pentru intelegere si pentru ceea ce faceti!

Cu prietenie,
Adrian

27 03 2013
Dana D

Este clar ca nimeni nu mai are timp si pentru mine!
Nici un raspuns in ultima perioada. nu este un repros, este doar o constatare.

28 03 2013
Stef

Dana,
Nu sunt prea multe de zis. A un sot, un copil si ai avut o relatie extraconjugala. Pierzand atentia barbatului de langa tine, cu alte cuvinte….motivatia, este normal sa treci printr-o periaoda de depresie, sa fii dezorientata si sa ai astfel de intrebari. Copilul tau este adult din moment ce spui ca este la facultate, la ce te feri cand spu ca ii afectezi viata ? Nu este minor ci este apt pentru a avea propria familie ! Stiu ca in Romania se obisnuieste ca mama sa tina puiul sub aripa si la 35 de ani. Ai incredere in el/ea, se va descurca !
Tu….este bine sa decizi pentru CUM doresti sa traiesti pe viitor, ce fel de viata alegi. Vorbind in termeni minimalisti, vom constatat ca avem doua variante : ramai cu sotul sau divortezi. S nici asta nu este atta de important, cai divortul adevarat nu se exprima in acte ci in fapte.
Hai sa ne gandim care sunt solutiile ca tu sa te poti descurca si intretine singura.
Numai bine !

15 06 2014
Dana D

Buna, am revenit pe acest site, deci traiesc. Inca. Pentru ca in viata mea nu s-a schimbat nimic in bine.
Iubirea mea m-a parasit, cred ca nu mai am nicio sansa. Ma acuza de lucruri de care eu nu stiu, si din nefericire nu ma pot apara, oricat mi-as dori. Il iubesc mult, dar nu ii voi mai mai cere nimic. Unde dragoste nu e…
Am pus capat casniciei, incercand sa imi pun viata in ordine, insa nu pot sa il las pe drumuri (locuim in casa parintilor mei), iar acest lucru complica si mai mult lucrurile. Oricum divortul nu se exprima in acte ci in fapte.
Nu partea financiara e problema,
ci singuratatea, pentru ca atat mi-a ramas. Am ajuns si la psiholog, insa nu m-a ajutat cu nimic. M-a facut sa ma simt vinovata pentru tot ce mi se intampla. De parca eu nu vreau sa fiu fericita. Sau nu fac totul pentru asta. Asa ca nu puneti prea mare pret pe acest lucru. Sau nu am gasit eu doctorul care sa ma poata ajuta, sa imi dea incredere in mine.
Unde sa gasesc intelegere? Cine ma mai poate ajuta, cand cei dragi au probleme din cauza mea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: