Mimi B

19 02 2013

buna!
numele meu sincer nu cred ca este relevant, dar din politete va spun porecla Mimi, povestea mea, cat de dramatic suna…
mi-a placut articolul vostru, sincer, mi se pare de apreciat ceea ce incercati sa faceti, sunt foarte putini oameni carora le pasa de cei din jur, mai ales de necunoscuti…

intr-adevar nu am ajuns intamplator pe aceasta pagina, dar contrar titlului, eu nu am cautat”modalitati de sinucidere usoare si fara dureri” eu am cautat “modalitati de sinucidere astfel incat sa para o moarte naturala”…. am cautat asta pe google pentru ca stiu destule modalitati de sinucidere insa toate “lasa indiciul sinuciderii”. pe mine nu ma intereseaza cat de dureros este “procesul” in sine atata timp cat rezultatul este cel dorit, poate sa fie o moarte usoara, poate sa fie una chinuitoare imi este indiferent…singurul lucru pe care il vreau este acela ca oamenii care ma cunosc sa nu stie ca a fost alegerea mea sa nu mai fiu.

referitor la remarca cu”viata despre moarte”… ce este mai dureros sa fii intr-un loc si sa suferi vesnic in urma unei actiuni intreprinse din proprie initiativa, sau sa traiesti intr-o lume in care simti ca locul tau nu este nicaieri? (pe mine m-ar durea mai mult a 2a varianta)

nu cred ca as avea vre-o data “curajul” sa ma sinucid, de fapt nu este vorba de curaj pentru ca nu curajul imi lipseste (din contra, as face treaba asta, si daca nu mi-ar pasa de nimeni as face- o la modul ce mai ostentativ si dureros- insa nu imi permit sa imi”pedepsesc ” parintii cu asa ceva- nu este vina lor pana la urma ca eu am ajuns sa fiu ceea ce sunt acum…)

si pana acum nu v-am spus nimic din “povestea mea” pe scurt, simt ca locul meu nu este nicaieri, afisez o masca de om dur, care nu poate sa fie afectat de nimic, un om insensibil si lipsit de orice sentiment bun, insa realitatea este fix invers(poate afisez masca asta pentru ca am fost ranita de prea multe ori de oamenii carora le-am aratat ca imi pasa, sau poate doar din teama de a simti si a pierde…)

cred ca am scris aces comentariu mai mult din nevoia de a vorbi cu cineva complet strain care nu ma cunoaste si care poate sa fie impartial ( povestea mea varianta detaliata, v-o pot spune insa nu la modul public ci intr-un mail in cazul in care doriti sa o aflati, nu este nimci dramatic sau iesit din comun, pur si simplu viata unui om normal- toti avem suisuri si coborasuri…doar ca uneori obosim, sa traim asa…)

va multumesc ca a-ti avut rabdare sa cititi postarea mea.

o seara buna!

Anunțuri

Acțiuni

Information

20 responses

20 02 2013
betivan_ratat

Buna Mimi.Imi pare rau pentru drama ta,iar daca vrei sa imi spui povestea vietii tale,sa schimbam impresii despre viata,eu sunt […moderat…],un om simplu, care pentru a uita cat sunt de prost ma hidratez corespunzator cu alcool.Nu sunt persoana potrivita pentru a da sfaturi,dar stiu sa ascult si nu imi place sa jignesc,pentru ca stiu cum este cand te jignesc altii.

21 02 2013
claudiu

Avem momente in viata cand traim ca si cum lumea e a noastra,si avem momente cand lumea este impotriva noastra.Ce e de facut,e sa acceptam doar acele momente.
Cu bine.

22 02 2013
Mimi

nu a spus nimeni ca in viata trebuie sa ai numai momente bune(daca ar fi asa, nu am stii sa mai apreciem binele, am considera ca asa este normal), insa momentele astea de rau ar trebui sa alterneze cu cele de bine, iar in cazul meu nu se mai intampla asta de foarte mult timp…. nu vreau sa fiu nerecunoscatoare, nu pot sa spun ca am probleme foarte grave insa uneori „durerile sufletului” sunt mult mai greu de suportat decat orice suferinta fizica sau neajuns ….. problema mea cea mai mare sunt parintii mei(sunt singurul lor copil i le e cam greu sa accepte ca nu mai sunt un tanc, ca am crescut si ca pot gandii si actiona singura, si imi pot asuma consecintele faptelor mele)… si dupa „problema asta” ar mai fi aceea ca imi e greu sa am incredere in oameni si nu pot sa permita nimanui sa intre cu adevarat in viata mea (dar acestei probleme ii fac fata, m-am obisnuit atat de mult sa fiu singura incat nu cred ca as stii cum sa ma port daca situatia s-ar schimba)…

22 02 2013
claudiu

Draga mimi,
ma dor cuvintele tale,ma dor pentru ca asa ma simt si eu.Chiar si aici am inceput sa ma simt singur,pana acum eram usor ca cineva imi citeste lucruri din viata mea.
Nici eu nu mai am incredere in persoane,abia am avut incredere pana acum in unele persoane…
Vreau sa mai scriu din cand in cand aici pentru ca sunt constient ca se afla o mica parte din mine si din viata mea.Si asa oricum nu e dispus nimeni din viata de zi cu zi sa ma asculte cu adevarat.Nu stiam ce se intampla cu adevarat,credeam ca ai doar niste momente ce te coboara.
Ce pot sa spun in legatura cu starile urate,nici eu nu stiu cum reusesc.Doar gandul meu ca exist pentru cineva ma mai tine..si dorinta mea de a comunica cu cineva,asta cred ca face mult.Poti crea ceva constructiv atunci cand te simt rau? Sau sa incerci sa faci lucrurile ce ne fac bine,mai rar,cred ca acele lucruri ce ne fac bine,le facem prea intens,prea profund si atunci e normal ca si celelalte zile mai cu ceata sunt mai profunde.
Nu stiu,in legatura asta nu ma pricem sa te sfatuiesc intr-un fel.
Sunt tare deprimante aceste povesti,pentru mine da.
Nu stiu sa incerci sa te bucuri de lucrurile marunte,cred ca e cel mai bine.Ele ne pot face multumiti intr-un fel.
In legatura cu parintii,nu stiu ce sa-ti spun.Daca in viata vei avea pe cineva cu cine sa construiesti,sau pur si simplu va fii momentul sa pleci de langa parinti,cred ca atunci vei avea toate responsabilitatiile.
Viata e schimbatoare,pana la urma tot te vei lega de cineva,care iti va da un sens.
Iti doresc zile usoare.

22 02 2013
mimi

a parte din povestea mea… (sunt mai multe de povestit – cand o sa pot sa vorbesc si despre celelalte lucruri care ma dor , o sa le impartasesc cu voi.)

„drama mea” mi se „datoareaza ” faptului ca simt si imi pasa, nu ar fi mult mai simplu sa fiu un om nepasator si insensibil….
hai sa relatez cate ceva despre viata mea „minunata”…
de mic copil am auzit numai „lucruri de bine” de la scumpii si dargi mei parinti(ca sunt lenesa, ca nimic nu fac bine, ca sunt nebuna, etc, variatiuni pe tema) – poate ca ei erau bine intentionati si crezand ca prin critica permanenta or sa ma faca un om ambitios(intr-a devar sunt un om ambitios) insa acest timp de comportament lasa sechele. (nu sunt parinti rai, niciodata nu mi-a lipsit nimc si mereu s-au ingrijit de mine doar ca la partea cu afectiunea si aratatul sentimentelor au o defincienta enorma)…. sa trecem peste perioada copilariei de mult apusa si sa revenim la timpuri mai apropiate….
in ultimul an de liceu am aflat ca bunicul meu avea cancer, in anul ala am avut grija de el atat cat am putut, mergeam saptamanal la el, iar in vacante stateam o saptamana la el o saptamana cu ei mei, asta pana am inceput facultatea si am plecat intr-un oras mai indepartat… nu am mai fost sa il vad 2 luni(perioada cat am fost cu sesiunea), dupa ce am terminat sesiunea am fost sa il vizitez, nu cred ca a schimbat 3 fraze cu mine , stiu doar ca m-a luat de mana si mi-a zambit si a adormit…. toata lumea zicea ca o mai duce o luna, doua , eu am fost singura care a zis ca o sa moara… ce crezi la 2 zile dupa ce am zis asta a murit… si sincer odata cu el a murit si o parte din mine… imi e greu sa iti explic cat de mult il iubesc(sau poate e corect sa spun l-am iubit, nu stiu)- eu tin la bunicii mei ca si cum ar fi parintii mei (iar pentru parintii mei sunt in stare sa imi dau si viata, fara sa exagerez). nu o sa pot vre-o data sa descriu sentimentul de vinovatie si durerea care o simt numai cand ma gandesc ca stiam ca e bolnav si nu l-am vizitat 2 luni si daca ma mai gandesc si ca am fost singura persoana care a zis ca o sa moara, deja e prea mult….

o perioada destul de lunga dupa moartea lui nu mai suportam oamenii, nu imi placea sa mai vorbesc cu nimeni, eram pierduta, eram pe norisorul meu negru… un singur om am acceptat langa mine , o prietena mai ticnita putin…tot in perioada aia am terminat o relatie care dura de 3 ani si jumatate… dar nu mi-a parut rau, nu mai exista niciun sentiment.

dupa toata povestea asta, ajunsesem sa fiu un om care zambea mereu dar fara a mai simtii bucuria acelui gest, refuzam sa accept oameni in viata mea si sa imi pese cu adevarat de cineva, toti oamenii erau pentru mine niste cunostiinte, nu mai imi pasa de nimeni…
am ranit cativa oameni carora le pasa cu adevarat de mine si pentru asta imi pare rau… o perioada am care mi-a arat ca si eu sun tom, si eu pot sa iubesc, ca si eu am nevoie de afectine si de un suflet langa mine, problema in situatia asta o reprezinta faptul ca eu am ajunsa s ail iubesc pe el, iar eu pentru el nu cred ca insemn mare lucru(e prea complicat de explicat)

si uite asa iubesc de un an un om care nu imi impartaseste sentimentele si nu ot sa renunt la el, nu pot sa accept pe minen altcineva lang mine, iar el nu esti niciodata langa mine(decat la modul superficial) iar acest lucu niciodata nu se va schimba….
E greu sa nu suporti singuratatea si cu toate acestea sa nu poti accepta pe nimeni in viata ta…..

22 02 2013
mimi

Draga Claudiu,

Iti multumesc pentru raspuns si pentru ca incerci sa ma in majoritatea timpului nici eu nu reusesc sa ma inteleg- stiu ca de cele mai multe ori mi-as dori sa dispar, pur si simplu sa dispar atat.

cat despre lucurile care imi plac, sau bucuriile „provocate” de lucrurile marunte, imi pare rau sa iti spun ca eu am ajuns in punctul in care nimic nu mai imi place si nu ma mai bucura, nu mai gasesc bucuria aceea adevarata in nimic… totul este superficial pentru mine in acest moment… poate ca durerea si nemultumirea mi-au intunecat atat de mult sufletul incat nu mai pot sa vad nici macar lucrurile bune…

poate ca problema mea nu este cu oamenii din jur ci cu mine, ca nu imi place omul care sunt(si poate asta determina toate aceste stari)

eu sunt de parere ca pentru fiecare om exista cineva care sa il completeze si langa care sa fie fericit, si cu riscul de a ma contrazice, am ajuns la concluzia ca eu sunt unu din putinii oameni pentru care nu exista pereche, sunt atat de defecta incat nu as putea sa functionez „in 2” eu m-am nascut sa fiu singura, si crede-ma ca este dureros acest sentiment (mai ales in conditiile in care sunt un om care simte si are nevoie de afectiune desi nu vrea sa recunoasca asta), insa ce pot sa zic „c’est la vie”….

poate intr-o zi o sa reusesc sa dispar….

22 02 2013
mimi

P.S: scuze pentru greseli dar am tastat repede si fara sa fiu atenta….

23 02 2013
Claudiu

Vei gasi tu iesite pana la urma si din asta.Eu am obosit de tot incat nu ma mai incanta nimica,si sa mai scriu imi este greu.Asa te simti cand nu insemni pentru cineva ceva,sa traiesti doar cu respiratia.E greu si cand nu te sustine cineva la trebuincioasele vietii.Oricata incredere nu ai avea,e in zadar sa nu ai pe cineva care sa te sustina.Daca ai facultate si vrei sa fii pe piciorul tau,cat de cat putina sustinere din partea parintilor sau a carora le pasa,poti sa-ti formezi o cariera si poate va fii cineva langa tine,chiar daca nu este sufletul pereche,oricare suflet care te iubeste si se ataseaza de tine…cred eu ca nu mai are importanta sa te gandesti la sufletul pereche.Scoate-ti ideea din cap,”nu exista”.Si vrei sa-ti spun de ce? Si daca ar exista si l-ai intalni pana la urma si l-ai recunoaste,l-ai simti,….si el fiind aruncat in marginea unui sant,nu ar avea bani sa traiasca da mai sa-ti ofere siguranta medie,cred eu ca ai spune imi bag p”a in el suflet pereche,ca m-am saturat de saracie…..Deci concluzia este sa iti bati capil pentru cariera ta,sau macar pentru a reusi sa respiri usor,fara nevoi marete.
Sper ca nu te-am zdruncinat cu ce am spus..e doar o parere a mea.. acuma…fiecare are un punct de vedere a lucrurilor.
Iti doresc toate cele bune.Noapte buna si zile usoare. 🙂

23 02 2013
Angela...salvata prin HAR

Mimi e bine ca ai scris.Omul cand isi descarca sufletul in timp ce scrie si mediteaza .Poverile ce le ducem e bine lasate undeva si ma bucur ca mai exista oameni cu suflet mare ca Adrian, administratorul acestui site.
O zi buna si sa ne aduci vesti bune 🙂

24 02 2013
mimi

Angela, sincer pe mine m-a uimit site-ul acesta, prima data cand l-am accesat am gandit ca este un pamfet sau ceva de genul, insa dupa primele randuri pe care le-am citi am ramas placut surprinsa sa aflu ca este de fapt un site infiintat de oameni carora le pasa de cei din jur.

este de apreciat!

si stiu ca scrisul ajuta, eu mereu ma simt mai bine dupa ce imi astern gandurile „pe o foaie” indiferent cat de sumbre ar fi…

25 02 2013
Angela...salvata prin HAR

Mimi suntem alaturi de tine 🙂

24 02 2013
claudiu

Iarta-ma daca am fost rece. 😦

24 02 2013
claudiu

Draga mimi,am recitit povestea ta,ceea ce ma face mai optimist este ca sunt oameni care ne povestesc,ne spun o poveste,asa cum esti si tu.Ce ne-am face fara povesti? Vor fii foarte importante povestile oamenilor in viitorul apropiat.Vreau sa mai adaug sa-ti spun,ca imi pare rau pentru bunicul tau,eu nu am avut parte de bunic 😦 bunicii mei erau mai indepartati de mine.
In legatura cu relatia pot sa-ti spun asa,nu ai pierdut pe nimeni,atunci cand tu,pentru acel cineva insemni totul,vei insemna mereu,indiferent de situatie.Iti spun din propria experienta.Sper ca iti vor folosi fragmentele acestea,pentru a da un sens gandului tau.
Sa ai multe zile senine,si sper ca nu am fost rece cu tine mai sus. 😀

24 02 2013
mimi

Draga Claudiu,referotor la mesajul pe care tu l-ai catalogat drept rece, aceea este opinia ta, insa lasa-ma sa te lamuresc cu privire la unele lucruri.

de mai bine de 2 ani sunt pe picorale mele si ma descurc singura din punct de vedere financiar(de precizat ca nu am o varsta prea inaintata- se poate spune ca sunt la varsta la care unii stau si mananca banii parintilor…) ma descurc si singura.

In ceea ce priveste sufletul perecehe, nu e vorba de a visa la asa ceva(nu am crezut niciodata in tampenia asta, pana nu am simtit-o), nu astept un fat frumos, am reusit sa ma indragostec de un om (care are toate defectele posibile pe care le urasc la un barbat- insa il iubesc) si nu pot accepta langa mine pe cineva (indiferent cat de mult m-ar iubi- pentru ca as ajunge sa ranesc persoana respectiva doar pentru ca eu nu ii impartasesc sentimentele- am facut asta – si nu vreau sa o mai fac).

nu credeam pana sa il intalnesc pe acest om in chestii gen”suflete pereche si bla-bla-uri” de genul insa el mi-a demonstrat contrariul… si nu stau sa mai visez la el(nu neg ca mi-ar placea sa pot fi cu el, insa asta nu se va intampla nicioata) insa nu pot sa accept nici pe altcineva langa mine atat timp cat eu il iubesc pe el (si indiferent cat de mult timp va trece tot nu o sa dispara ceea ce simt)… indiferent cat de singura m-as simti uneori nu ar fi corect sa incerc sa mint un alt om ca imi pasa de el (ca practic asta as face, as minti- iar eu nu sunt genul de om ipocrit prefer sa fiu singura si sa sufar eu decat sa mai calc pe altii in picioare, asa cum eu am un suflet si ma doare, asa au si ceilalti oameni)

stiu ca o sa ma combati sa spui ca asa ceva nu se poate, timpul sterge tot, crede-ma sunt un om foarte cerebral, insa nu poti intelege o situatie si modul de a reactiona al unui om daca nu ai fost intr-o situatie de genul si chiar daca ai fost fiecare om simte in felul sau, nu este un tipar universal valabil… uneori ma enerveaza ca am fost un om atat de slab si am sfarsit prin a ma indragostii de el insa nu eu am ales asta, asa am simtit si nu pot sa schimb…
si da stiu, poveste mea nu este cea mai dramatica/tragica insa ca orice muritor de rand am momente de slabiciune cand nevoia de afectiune imi intumeca logica si acelea sunt cele mai apasatoare momente… si sa scriu aici ma ajuta….

25 02 2013
claudiu

Draga mimi,nu combat nimic din ceea ce ai spus.Am citit de atatea ori sa pot intelege ce vrei sa spui.Ma bucur totusi ca esti independenta,intr-o zi sper si eu sa fiu independent.Stiu ca te doare trecutul amoros,ai dreptate in ceea ce spui,si ma bucur ca scriind aici te simti mai bine.E normal sa ai nevoie de afectiune,de intelegere,de compasiune etc.Defecte si calitati fiecare om are,si ai dreptate in ceea ce priveste ca fiecare simtim intr-un anumit fel.
Mi-am dat seama si eu ca viata nu este asa cum credeam.Invatam in fiecare zi din greseli,din defectele ce aduc o greseala.Esti un suflet bun,un om minunat din ceea ce scri reiese asta.Stiu ca partile unui om sunt impartite defectele ne arata calitatile,orgoliile dragostea si frica de a nu pierde.Eu am fost tare afectat de lumea din jur si ceea ce se intampla,astea mi-au afectat propria fiinta,si-mi pare rau acuma,pentru ca trebuia sa ma gandesc ca nu pot face mare lucru in jurul meu,decat sa fiu mai bun,mai delasator si mai intelegator.Lacrimile uneori spun multe regrete,nu avem toata puterea sa obtinem cel mai pretios lucru,dar avem toata rabdarea.
Mi-as dori atat de mult sa fiu nebun,pentru tot ce mi se intampla si mie.
Mi-as dori ca oamenii sa se simta bine,si sa dispara orice urma de grija din suflet,mi-as dori ca fiecare sa fie fericit,mi-as dori ca toti oamenii sa aiba multa dragoste si compasiune.Mi-as dori toate astea,pentru ca ar fii altfel viata,si sper ca intr-o zi se vor implini.Stiu ca doar atunci se vor implini,cand nu mai privim cu judecata lucrurile.Eu am facut deja asta,pentru ca atati oameni sufera incat nu mai e nevoie sa combatem lucrurile.
Sper sa mai scri,imi face deosebita placere sa vorbim.

26 02 2013
mimi

claudiu, sa stii ca nu trecutul amoros ma doare, pentru ca toate experientele prin care am trecut m-au ajutat sa devin omul care sunt acum, am invatat multe din suferitele pe care le-am am avut/le am, ma doare faptul ca incerc sa fiu om intr-o lume care a uitat ce presupune sa fii om…toti ne lasam condusi de orgolii si ambitii, uitam de iubire si corectitudine , uitam sa simtim(e foarte adevarat ca unii nu au aceasta capacitate din nastere deci pe aceea nu ai cum sa ii acuzi de ceva)
ma doare ca incerc sa fiu un om bun si imi iau bobarnace pentru asta, daca sunt rea nu este bine daca sunt buna mi-o iau in freza, si unde este echilibrul aici?

ma doare ca am ranit oamenii care ma iubeau cu adevarat si am ajuns sa ofer absolut totul unuia care mi-a oferit la schimb nimic, ma doare ca in fiecare zi sufletul meu mai moare cate putin, si cu timpul am impresia ca va disparea (lucru care mi-ar placea sa il faca intreaga mea fiinta, pur si simplu sa dispara in neant, sa mai existe pentru nimeni)… ma dor multe chestii din astea siropoase, pe mine care sunt in aparenta cel mai insensibil om dar dincolo de masca rece ce o afisez se gaseste doar un suflte care are nevoiede afectiune, un suflet care simte, un suflet care iubeste armonia si pacea , insa daca tii cont de vremurile in care traim asta este cel mai mare defect(cea mai mare piedica/deficienta – daca simti si iti pasa- iti sapi singur groapa)

26 02 2013
claudiu

Draga mimi,stiu exact ce vrei sa spui.Nu e bine nici cum,insa ma doare cand spui ca ai ajunsa sa oferi unui om totul in schimb el nu ti-a oferit nimic. 😦
Inteleg ca nu traiti impreuna.De ranit oameni (ne ranim singuri din cauza frici care asa ne-a dizolvat educatia societatii,comportamentul oamenilor,si lucrului material,de la exces pana la minimum.) Probabil si sigur cand iubesti cu adevarat si intervine externul din exterior in interiorul dragostei se da o lupta a fricii si a dragostei.Frica mereu merge pe sensul negativ „nu” (nu voi avea,nu voi trai,voi pierde si chiar din contra,nu voi pierde, care ne impinge in abisul negurei a disperarii,de a face tot posibilul sa nu pierd.) Eu mi-am dat seama in viata de aceasta frica,pentru ca in momentul in care o traiesc nu realizez ceea ce pot declansa,referitor in dragoste;relatie om.Important este ca din moment ce iti dai seama,realizezi ca nici tu si nici el,care amandoi sunteti raniti,nu ati avut vre-o vina,ci momentul unei situatii critica,care situatiile critica sunt societatea,care ne face orgoliosi,ne mutiliaza individul,ne face sa luptam(poate fi si in sens bun si rau),ne creeaza nesiguranta,neintelegere,si totul e pe o fuga de denicaieri.Am realizat acum ca rabdarea imi acorda momentele in care pot sa plang,pot sa respir in liniste,pot gandi limpede.Insa dificultatiile vietii le vei trece cu rabdare,fara incapatanare,cu intelegere,cu distanta dintre oamenii care nu te reprezinta.Totusi s-a creat lumea virtuala,uneori nu ne ajuta.Aici cel putin avem sprijin,sfaturi,trairi sentimente,poti sa-ti golesti sufletul,atata timp cat esti ascultata.
Stiu ca te doare sa fii om intr-o lume unde inca exista neom.Asa e,ai dreptate daca simti si iti pasa ajungi sa-ti sapi groapa singur,insa sa nu uitam de asternutul si locul in care stam,de aceste lucrui trebuie sa ne pese in primul rand,de gandurile bune,de lumea noastra sensibila,intelegatoare,rabdatoare.
Sa ne pese de ceea ce facem si uneori trebuie sa facem,pentru ca nu este usor tot timpul,dar daca luptam si avem rabdare,voi ispasi totul.
Ai multa grija de tine,cu multa caldura Claudiu.

2 03 2013
claudiu

Draga mimi,vad ca nu ai mai scris,dar tare mult mi-as dori sa te simti mai bine.Stiu ca esti un suflet bun,de aceea vroiam sa-ti spun si tie,sa nu-ti mai faci multe griji,stiu ca iti pasa dar din contra,grijile duc la inbolnavire.Totul e sa-ti ai griji de trupul tau,resul vin de la sine.Trecutul e trecut,nu ai ce face in privinta lui,decat sa iti asterni in suflet zilele mai linistite.Sper ca te vei iubi,si iti vei face zilele mai bune.

3 03 2013
mimi

buna, nu am mai scris pentru ca am avut cateva zile de-a drepul infernale , nu amavut timp nici sa respir apoi sa mai scriu…. teoria ta este buna Claudiu, insa ca de obicei practica ne omoara… ar fi usor saputem da ignoram durerile si neplacerile , sa nu ne mai atinga nimic insa din nefericire cel ce a fost blestemat sa simta nu va putea niciodata sa schimbe acest lucru indiferent cat de mult vor durea lucrurile si indiferent cat de mult il vor ranii oamenii, din nefericire nu exista un buton de restart pentru sufletul uman….

12 03 2013
claudiu

Draga mimi ai dreptate in ceea ce ai spus.Eu nu mai am unde sa-mi vars amarul,decat sa-l tin in mine.Stie Dumnezeu purul adevar.Sper sa fii bine,cuvinte pot fii milioane…dar celelalte sunt impartiale.Imi pare rau pentru ceea ce ai trait si traiesti unele momente.Nu mai am cuvinte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: