Geanina

16 11 2012

Buna ziua ,am ajuns din intamplare aici si nu stiu din cate povestiri am citit,daca ma poate ajuta cineva.Simt ca mor si mi se duce sufletul ca o gaura inauntru,duc o viata simpla,normala,dar singuratatea ma apasa de cele mai multe ori.Am incercat din putere sa depasesc orice moment prost,sa nu ma mai gandesc ca am nevoie de cineva care poate sa ma faca sa nu ma simt asa.Am 36 de ani si de 11 ani am ramas singura,nu ma cauta nimeni si rude apropiate nu am care sa ma sprijine,fiecare sunt cu treburile lor,dar nu am nevoie mai mult de ei,mai degraba cineva care poate nu exista pe lumea asta pentru mine,care sa ma inteleaga,sa ma sprijine.M-am legat de cativa barbati care pot spune ca erau oameni de treaba,care-mi vroiau binele,dar nu erau ce aveam eu nevoie,si m-am retras in viata mea,am un baiat de 8 anisori,muncesc si inca fac facultate,imi ocupa timpul de cele mai multe ori cand citim impreuna,sau ne uitam la televizor impreuna,sau gatesc pentru el.Momentele mele frumoase sunt cand merg in oras cu el si ii cumpar hainite,in rest zilele mele retrase ma apasa ingrozitor.Il mai duc la mama cand vreau sa fac o plimbare cu o prietena ce pot spune ca ma ajuta cat de cat,si uneori simt sa plec din casa asta. Aveam momente cand ma intorceam de la munca sau din oras,cand ma apropiam de casa simteam cu ma ia acel sentiment de tristete de singuratate. In ultimul timp m-am gandit ca doar baiatul meu ma mai tine in viata,dar e urat cand esti o femeie singura,fara caldura sufleteasca fara cineva care sa repare ceva la casa sau sa dorm la pieptul lui,macar simt ca cineva e langa mine.De asta imi vine sa mor,zilele mele sunt pline de cerneala,si acel sentiment acea ceata care e din ce in ce mai acuta doar cand ma gandesc,mi se intuneca sufletul si simt cum se face o gaura in mine. Am zis ca pot sa vorbesc cu cineva de aici,cautam cum mori de la pastile daca le bei in exces,insa nu am gandul sa o fac pentru ca traiesc pentru baiatul meu de 8 ani.Dar caut sa-mi spun durerea si poate randurile voastre ma ajuta. Sa aveti o zi buna Geanina.

Anunțuri

Acțiuni

Information

24 responses

17 11 2012
geanina

Am gasit multe raspunsuri care ma ajuta intr-un fel,dar ma inversuneaza situatiile care sunt dezvaluite de oameni.Poate ca durerea mea nu este ata de grava ca si a altora,dar cred ca imi va face mai bine daca ies mai des prin oras.Ma asteptam sa-mi raspunda cineva,seara cand ajung acasa intru din cand in cand si citesc ce se intapla pe aici si sincer ma apasa si mai rau cand vad cu ce se confrunta ceilalti.Viata nu este usora din nici un punct de vedere,dar nici grea nu este atunci cand gasesti o motivatie.
Am vrut sa scriu aci in rubrica mea,poate doar gandul ca imi citeste cineva si ma baga in seama.Dar e greu sa gasesti oameni de treaba,care sa te inteleaga,si mai ales sa nu ti se spuna sa te schimbi.
Eu de 11 ani sunt singura si m-am despartit de barbatul care l-am iubit mult,putin era timpul cand imi oferea atentie desi seara de cele mai multe ori eram doar noi doi,si zilele libere cand puteam sa ne imbratisam le ocupa cu diferite activitati neinteresante,asta a tinut aproape 4 ani dupa ce doar eu aveam grija de copil fiind mic.Acuma am lasat totul in urma,si am incercat si sperat ca totul se va pune la punct,insa nu sunt atat de puternica ca si alte femei sa-mi gasesc imediat pe cineva.Nu vreau sa credeti ca intru aici sperand ca voi gasi pe cineva,dorinta mea e din ce in ce mai negativa,pentru ca toti sunt la fel.Situatia mea nu mai este ca si inainte merg in impas,si speranta ca singuratatea mi-o mai umple copilul,in rest nimic traitor.
Am gandit inainte sa scriu ca poate aici pot sa o mai golesc,pana la urma poate imi raspunde cineva si e dispus sa ma ajute.
Va doresc un gand bun din partea mea.

17 11 2012
camelia

Draga Geanina,
imi pare foarte rau ca nu am observat primul tau mesaj. Sper ca inteleg corect mesajul tau si mi-as dori sa spui mai multe despre tine. Ce muncesti, ce familie ai ( parinti, frati). Dupa felul in care ai exprimat ceea ce te framanta, pari o femeie care se auto-educa permanent. Spune mai multe tespre tine si sunt sigura ca ai sa primesti un rapuns. Aici sunt oameni care ar fi bucurosi sa te ajute cu un sfat, o vorba buna.
Eu am sa iti raspund in masura in care am sa stiu,dar sigur se vor gasi si altii care sa spuna parerea lor. Nu mereu suntem unii de acord cu altii, dar cred ca important este ca TOTI sunt oameni carora le pasa.
Astept ceva mai multe informatii dspre tine si te asigur ca inteleg ce inseamna singuratatea.
Cu drag,
Camelia.

18 11 2012
Bogdan

E singura poveste de aici de pe blog care pot spune ca m-a inspirat cu adevarat. Si m-a inspirat pt ca spre deosebire de altii tu ai tras mult timp inainte sa cedezi, altii cedeaza inca de la inceput.
Mie sincer nu mi s-a parut nimic trist din ce ai scris. Ai renuntat la un anumit fel de viata dintr-un motiv, probabil nu era bine, poate simteai ca ai mai mult de tras ca de obicei, dar in lipsa simti acel gol. E greu de privit la rece si usor de privit pentru altii din exterior, dar aproape sigur meriti ceva mai bun si stiind asta mi se pare ca te consumi foarte mult pentru ce a trecut in loc sa te axezi pe ce va urma.
Legat e apartententa fata de oameni. Oamenii sunt ciudati, cel putin cei care traiesc in cercul lor, sunt ca maimutele. Daca privesti lucrurile cum le privesti acum e rau, daca ii vezi ca pe niste maimute, ceea ce sunt, e chiar simplu. Orice maimuta are o reactie pozitiva la o banana, acesti oameni sunt exact ca animalele, au simtul memoriei ca si cainii la dresaj, doar daca le oferi recompensa fac trucuri sau te asculta sau cateodata doar daca le oferi sentimentul ca vor primi recomepense devin brusc f. receptivi. Cred ca daca vrei , asta daca iti doresti tu, eu nu mi-as dori, sa socializezi cu ei e foarte simplu sa ii cuceresti cu o recompensa, cu o mangaiere pe cap si ei vor face trucuri pentru tine, pentru ca ei asa au fost educati de mici, sa se asocieze persoanelor alaturi de care au de castigat ceva. Cand tu nu oferi nimic sau oferi deznadejde si tristete totala te vad ca pe o persoana care nu le poate oferi nimic si atunci, evident, nici nu te baga in seama.
Apropo de siguranta sentimentala, sa recurgi la relatii pentru a nu fi singura sau a avea de cine sa fi tinuta in brate mie mi se pare o greseala. Pentru ca, la fel psihologic vorbind, aceste gesturi urla disperare, cand se obtine ceva prin disperare automat produsul obtinut nu e o de o calitate f. buna. De aceea cred ca cel mai bine ar fi sa fi si sa pari o femei sigura pe sine si increzatoare in fortele proprii, pentru ca ai si de ce, uite ai crescut un copil singura, sunt cupluri care cresc un copil cu mare dificultate, si sunt doi. Ai de ce sa fii mandra si chiar selectiva in alegeri, conditia e sa te vezi mai bine pe tine insuti, pentru ca daca tu nu te vezi bine, e fff. greu sa te vada altii. Pur si simplu se citeste pe om 🙂

18 11 2012
geanina

Va multumesc din suflet pentru ca mi-ati raspuns.Am citit aseara pe blog si in unele locuri parca a devenit haotic ceea ce se intampla aici.Oricum eu am sa raspund mereu cu mana pe inima,nu am sa ma contrazic cu opini.Eu doar incerc sa vorbesc cu cineva,si sa stiti ca este greu s gasesti oameni cu care sa vorbesti deschis,de asta am ales sa vorbesc aici,poate nu toti sunt deschisi dar stiu ca sunt unii.
Draga Camelia,iti multumesc pentru observatie,nu am vrut sa detaliez ceea ce traiesc,pentru ca eu greu sa spun persoanelor ceea ce am trait,n-am spus la nimeni ina afara unei singure persoane aproape tot ceea ce am trait,pana am realizat ca momentul sau momentele acelea au fost in zadar pentru el,eu care le-am trait pentru mine erau foarte importante in a ma construi in viata,si am vrut sa-i spun unei persoane acela a fost fostul meu om cu care am trait,pentru ai demonstra ca sunt sincer cu el si ca il iubesc enorm in acel moment cand am trait cu el,vroiam sa castig din inima lui aprecierea mea,si eu stiu ca atunci cand ai trecut prin ceva si povestesti unei persoane acela ar trebui sa inceapa sa te cunoasca,sa stie de ce esti in stare,pentru ca din trairi inveti sa te educi singur.Poate ca asa am stiut eu sa castig aprecierea unui om sa-mi povestesc trecutul.Dar voi spune cu ce ma ocup.Muncesc intr-o companie ca analist pentru introducerea datelor pentru masinarii in fabricatii,diferiti clienti.Nu castig foarte mult,dar e un trai cat sa-mi permita strictul necesar.Fac facultatea de stiinte economice,si-mi ocup timpul cu baiatul meu,este in clasa a doua,si-mi place sa-l ajut la teme si citim impreuna carti pentru copii pentru al ajuta sa se dezvolte de mic.Familie am doar o sora care este casatorita,si o mama care nu locuieste cu mine,are locuinta ei.Eu m-am straduit sa muncesc de la varsta de 18 ani in diferite domenii,si am inceput sa economisesc de pe atunci bani sa-mi pot face viata mai usoara.Dar viata sufleteasca este una cotita,dorm singura si ma trezesc singura,nu spun ca am nevoie de un barbat,pentru ca,ca si femeie as putea sa gasesc oriunde un barbat pentru a nu mai fii singura,dar eu nu caut un oricare barbat,caut un barbat aparte care sa-mi citeasca sufletul,si e greu sa gasesti pe cineva atat de aproape de inima ta.Iti spun tie pentru ca esti femeie,dar imi cer autoritatea fata de barbatii de aici,pentru ca nu ii subestimez,ci doar dezvalui apartenenta intelegerii.
Draga Bogdan,iti multumesc din suflet pentru ca te-a remercat scrisul meu,si ai fost atent cu mine sa-mi raspunzi,si ai dreptate ca oamenii sunt dresati,de ceva timp mi-am dat seama ca traim intr-un joc,facut de ei.Eu am ajuns o data la limita inainte sa ajung sa va scriu,dar totul din viata mea ma facut sa nu renunt,mi-am dat forta cu fiecare zi incercand sa ma limitez uneori,bucurandu-ma de lucruri mici.Intr-o zi ma facut sa plang un sef la lucru la mine,era atata de neatent cu oamenii parca am fii niste..mai rau ca niste animale,imi era rusine dar simteam o durere ce ma invingea si ma facea sa ma simt atat de prinsa si de atunci ma intrebam mereu de lucruri si de oameni de ce uneori se comporta asa?
Azi am stat mai mult cu baiatul meu,m-am odihnit si i-am gatit pentru maine dimineata,am avut o zii linistita dar cum va spuneam singuratica,doar cu televizorul si ma mai joc cu el din cand in cand,pentru ca sunt atasata mult de el,dar stii cum e,eu ii ascund multe nu vorbesc despre tata si despre mine pentru ca nu are inca varsta sa inteleaga si il las mai liber cu mine,sa poata sa-mi spuna el mai multe,pentru ca lasand-ul nu-l retine nimic sa nu-mi spuna ceva ce face.
Eu cred ca ma retrag la somn..ma simt stanjenita pentru ca am povestit ce am facut azi,dar sper ca nu am deranjat pe nimeni.Va pup si va doresc o seara placuta.

19 11 2012
geanina

Acuma incerc sa spun ca si eu am pierdut pe cineva de mica…mi-am pierdut tatal,si am crescut doar cu mama si sora.Nu vreau sa discut despre asta pentru ca-mi face rau,dar a inceput sa bea si ….nu mai zic.:( Am simtit de multe ori dorul sau si mai ales momentele din viata cand mama se chinuia sa ne creasca..in ochii mei se vedea singuratatea din jur..ceva lipsea si a lipsit mereu…Nu vreau sa trezesc amintiri din trecut,spun asta pentru ca am simtit mereu singuratate,acea ca nu aveam un sprijin sufletesc,nu aveam siguranta in care sa ma simt adapostita..era doar un alergat si o truda care ne facea sa ne mutam din loc in loc neavand o casa a noastra..eram doar o familie de 3 oameni care am incercat sa supravietuim..ne-am dorit un bine cat si sa-l oferim in aceasi masura cu cat doream noi,pentru ca intelegeam ce inseamna sa nu ai sa pleci din loc in loc sa te muti sa platesti pentru locul in care dormeam.M-au marcat si pe mine multe si cel mai mult singuratatea care e apasatoare si dorinta de a avea pe cineva este din ce in ce mai mica,parca nu-mi mai doresc pe nimeni si vad ca in fiecare e parca acelasi motto fiecare cu un specific semnificativ,si parca e acelasi.
Parca toata lumea este la fel in cat nu-mi mai doresc pentru ca stiu cum este.Parca toti au acelasi drum si toti fac la fel.Asta imi provoaca singuratatea.Parca sunt singura pe lume de multe ori,si ma intreb pana cand oare mai au rost toate aceste?Cred ca si combaterile nu mai inseamna nimic
pentru ca le sustinem degeaba.Tot nu se schimba nimic,deacat sa plutim in deriva.Asta ma face sa fiu moarta cu o gaura neagra in suflet,si-mi face bine sa fiu aici scriind,pentru ca imi sunt dragi oamenii care sufera,aceia au o alarma in ei,cred ca Dumnezeu ii cheama cat mai aproape de El,si toate care se intampla cred ca se intampla pentru a schimba lumea din jur.Orice drama cu un sfarsit schimba ceva,schimba un loc in altul si omul se schimba odata cu un sfarsit.Cei care raman tari si nu reci se schimba in mai bine,iar cei mai reci se schimba in mai cald.De asta Dumnezeu ne cheama in fiecare zi,si se intampla tragedii pentru ca nu vrea sa ne ratacim,sa uitam de noi.
Asta cred eu.
Ma simt usurata ca am putut scrie ce ma face sa fiu asa.
Va pun un gand bun pentru noapte buna si o zii senina,cu drag
Geanina

21 11 2012
Livia

Geanina, am citit cu atentie povestea ta. Este trista si de singuratate nu te va vindeca nimeni. Doar de tine depinde daca te adaptezi sau nu la societate,intelegi?Nu iti aduce nimeni pritenii la usa, nu vorbeste nimeni in locul tau, dar exprimarea ta, cuvintele pe care le folosesti seamna cu ale unui domn de aici de pe site. Pe dansul l-am remarcat tot prin exprimarea greoaie si prin faptul ca foloseste cuvinte carora nu le intelege sensul. Coincidenta este prea mare si intuitia imi spune ca sunt aceste doua nume se afla acelasi om si asta ar fi grav. Sunt folosite exact aceleasi cuvinte(gresite) carora li se atribuie un alt sens decat cel pe care il au. Dar, pana la urma,nu este treaba mea asta. Cum reusesti sa studiezi Facultatea de Stiinte Economice? eu stiu ca este o facultate grea, iar termenii de specialitate ar trebui sa te caracterizeze, insa iarasi nu este treaba mea asta. Imi pare rau ca te fac sa te simti prost, pana la urma subiectul deschis de tine nu are nici o legatura cu asta, insa ma bazez pe intuitia mea si crede-ma ca nici oamenii din jurul tau nu sunt atat de orbi!
Mult succes pe viitor la invatatura si in viata. Viata este exact asa cum ne-o construim cu ceea ce Dumnezeu ne da. Tie,ca esti barbat sau femeie nu conteaza, eu iti doresc in primul rand sanatate si sa reusesti sa iti ocupi timpul cu lucruri practice si folositoare.

21 11 2012
geanina

Draga mea Livia,nu stiu de ce crezi ca sunt altcineva,si de ce mereu toti oamenii care sunt de suflet,sunt prosti sau nu stiu sa scrie,pot sa-ti argumentez ca nici tu nu esti Livia,esti o alta femeie cu o alta fata de-a ta,una de profesoara de romana,si pana la urma cine este cine?
Eu am cautat pe-aci oameni cu care sa socializez,dar uite ca si pe mine trebuie sa ma invete cineva de aicea.Eu nu am nici o indoiala despre mine,sunt o singura femeie,poti sa crezi ce doresti in continuare,tu esti o femeie cu mai multe fete….simt asta tot din modul tau cum vorbesti.Eu sunt o singura femeie,ce am stat cred ca doua nopti sa citesc pe-aci.Ca nu vorbesc corect asa cum ai vrea tu,Livia oamenii au tot dreptul sa se exprime cum vor,si pana la urma scrisul nu are legatura cu ceea ce vrei sa spui,poti sa ai suficienta scoala sa poti scrie o poveste,poti sa stii sa exprimi un sentiment atunci cand il intelegi,prin scris,dar asta nu ne atribuie sa acceptam daca nu ne place.Tu ai o fata ca si un obiect,sincer,asa vezi lucrurile,te ghidezi dupa societate,iubeste-o nu te opreste nimeni sa iubesti societatea,ceea ce-ti ofera o firma,sau poate sotul tau este unul plin cu bani care iti ofera tot,iar tu doar iti dai cu parereA,asa cum faci si aci.Poti sa ma judeci pentru ca stiu ca asta faci cand vei citi.Parca numai tu esti practica,si atat de sociala,asta te crezi fata de oamenii la care le pui o cratima,de parca numai tu ai sti sa pui si sa scrii vezi doamnee….ce sa spun..imi pare rau ca ma crezi cine ma crezi..dar oamenii sunt liberi sa creada ce vor..nu te opreste nimeni..
Somn usor.

21 11 2012
camelia

Draga mea Livia,
stiu ca modul de exprimare este foarte asemanator, am remarcat. Dar am sa iti spun ce mi s-a intamplat mie, chiar aici, pe site. A scris o persoana niste lucruri, incat am fost convinsa ca acea persoana ma cunoaste si o cunosc, inclusiv dupa maniera in care s-a exprimat. A facut niste afirmatii incat eram aproape sigura ca ESTE asa cum m-am gandit. Am lasat sa treaca vreo cateva zile, apoi m-am luminat: este doar o coincidenta!
Hai sa acordam credit, pana la proba contrarie. 🙂
Daca citesti si postarea Alexandrei D, cred ca ai sa intuiesti si acolo ceva, dar hai sa incercam sa dam credit celor care scriu.
Stiu ca esti o persoana foarte sincera si nu iti place minciuna, dar daca este asa, sau altfel, mai bine sa lasam timpul sa spuna.
Cu drag si stima,
Camelia

21 11 2012
camelia

PS,
o sa te rog sa intri pe acea sectiune la care te gandesti si sa citesti. Cred ca ai sa te convingi ca nu stau lucrurile chiar asa. Este doar o asemanare in exprimare, dar nu este un fals. Eu asa cred.
Noapte buna!
Camelia.

21 11 2012
Claudiudoris

Bravo mai,sper ca-ti vinde Adrian blogul sa fie doar al tau,sa poti sa-i inveti pe oameni sa fie ca si tine,sa stie sa scrie si sa citeasca. Sa fie societate pentru ca doar tu cunosti realitatea. La fel som usor.

21 11 2012
Claudiudoris

Eu cred ca este treaba ta din moment ce te preocupa de mine ca nu stiu sa scriu si ca nu inteleg cuvintele pe care le scriu. Te preocupa sa iesi in evidenta in timp ce alti oameni incearca sa inteleaga anumite lucruri. Bravo ma,tu esti cea mai desteapta. Esti multumita? Despre ce coincidenta vorbesti? Inseamna ca te simti,deci te-am prins. Imi cer scz ca m-am bagat fortat.

21 11 2012
geanina

De ce ii doresti acestui om sanatate?din ce reiese ce ai vrut sa spui este ca acest om nu exista pentru tine.Vrei sa-ti povestesc viata mea.Ei uite aide ca incerc sa-ti spun asa in mare sa-ti dai cu parerea.Eu cred ca te simti ofensata din cauza acelui domn.Ce am folosit gresit poti sa-mi dovedesti?Poate facem si putin de romana pe-aci…nu m-ar deranja.Da asa este facultatea de stiinte economice este foarte grea,pentru cine vrea sa o practice.Stii tu ce facultate am mai facut eu?
Am inceput la 21 de ani sa studiez facutlatea de medicina dar m-am lasat din primul an,am crezut ca o sa-mi placa,am lasat si m-am apucat de facultatea de psihologie la Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca.Asta am terminat-o si am cautat sa lucrez in domeniu,am gasit intr-un liceu ce avea cabinet pentru problemele elevilor si cerea psiholog,eram platita prost.Eu sunt din Blaj Alba Iulia,am stat cu chirie in Cluj impreuna cu mama si sora care in timpul facultatii s-a casatorit si am ramas doar eu cu mama.Noi nu am avut o casa a noastra dupa ce tatal meu a murit din cauza cirozi pentru ca bea foarte mult.Mai facut sa-mi aduc aminte si sa-mi trezesc stari pentru ca sa-ti explic tie,in loc sa sprijini oameni ii arunci,asta simt ca esti,poti fi sociala cu douzace de scoli femeio daca nu esti om tot degeaba.Dupa ce nu am mai vrut sa lucrez in domeniu,m-am gandit bine ce sa fac,pe parcursul acesta eram intr-o relatie cu acel om,am trait cu el un timp dupa care m-am casatorit cu el,am economisit bani impreuna,nu am mai avut timp sa ma preocupe facultatea si domeniul,atunci eram dispusa sa fac facultatea de stiinte economice.Tu ce faultate ai?Vad ca asta este esential cine are scoala mai multa..pentru tine…imi pare rau.Am renuntat sa ma gandesc la scoli si la domeniul lor,pentru ca am gasit slujba ce-mi permitea sa economisesc banI,impreuna cu omul cu care am stat si am un copil,am economisit cat jumatate de un apartament in Cluj.Am cautat casa si lucram pe branci si am gasit in Blaj o casuta potrivita noua ce ne permitea sa o luam,plus un credit din banca,pe care l-am obtinut eu.Au urmat asa zise asezari ne-am obisnuit cu toate dupa ce am umblat din stanga in drepta sa facem sa fie totul bine,am renovat am mobilat in fine…restul au fost zile normale de om si un comportament tare hidos al lui,atunci am inceput sa fiu preocupata ce o sa fac in caz ca acest om continua asa…si m-am gandit sa fac o facultate cat de cat sa-mi ocupe timpul.Si nu pot merge la facultate decat o saptamana pe luna,pentru ca-mi iau acasa de invatat si cum stau in Blaj fac cam aproape 3 4 ore pana in Cluj cu masina,am reusit sa-mi cumpar si masina dupa ce au trecut 2 ani de cand nu mai eram cu el,nu noua pentru ca nu mi-am permis..eu nu am avut timp sa invat limba romana draga femeie..am muncit pe branci si am trait facand mai mult pentru copilul meu…cat sa-mi fie si mie usor.Si de atunci duc o viata normala,doar singuratatea este foarte apasatoare….pe tine ce te intereseaza o lupta de femeie in viata asta? Tu te adaptezi usor pai uite ca eu nu…si ce am zis sa-mi rezolve cineva singuratatea?Sunt barbatii cu miile femeie draga dar poate nu sunt ca si altele sa ma leg de oameni cu care nu am nimic in comun…Tu ai aparut aici pentru ca traiesti cu un om ce nu ai prea multe in comun cu el…iti zic io sigur femeie,dar atunci cauta sa vorbim nu sa criticam expresiile ce le povestim sau cuvintele…eu nu inteleg ce ai tu cu o poveste sau cu o expresie,crezi ca numai un om poate sa formeze o expresie sau sa stie ce inseamna un cuvant mai aparte?nu vreau sa par insuportabila si nici indrazneata ca m-am bagat asa aci pe site,am cautat sa vorbesc chesti,sa nu ma mai simt singura
si de ce nu sa dau si eu un sfat.Ma preocupa intr-o zii ce se intampla daca bei doua cutii de somnifere,si am scris in google suicid.si am dat de blogul acesta.Am citit la inceput mai multe,dupa care am zis ca e ok ,ca e o treaba ca lumea ce se face aci,si am inceput sa scriu si eu ce ma doare.Daca am reusit si am simtul dezvoltat sa pot vedea lucruri asta nu inseamna ca acel dom sunt eu.Imi pare rau ca ma confunzi chiar asa.nu il cunosc pe acel domn..despre care vorbesti..in fine..nu mai stau sa ma amarasc..acuma sper ca ti-ai facut o imagine despre mine..sa iti dai cu parerea ce viata am avut sau cat de sociala sunt sau nu…poate ca tu esti si reusesti sa fi sociala pentru ca ai trait cu oameni birocrati..din cate stiu eu aceia sunt cei mai sociali si culti oameni.Am trecut si prin asta stai linistita…sa stiu destule incat sa-mid au seama in ce lume traiesc,si cu ce am de-a face.In primul rand eu imi cresc copilulii dau o educatie de mic,il feresc de episoade ce iti afecteaza mintea,si am grija de el.Asa ca nu am venit aici sa ma contrazic.Mie mi-e teama ca vei face si aci in rubrica mea ca si intr-una care am vazut eu pe la inceput asa in mare.Eu sper ca nu avem de a face cu asa ceva,imi doresc respect cati respect si io.Sper ca m-am facut inteleasa Draga doamna Livia.
Noapte buna iti doresc cu toate cele

22 11 2012
Livia

Camelia, eu sunt absolut convinsa ca este asa. Nu inteleg la ce sectiune te referi, insa aceleasi cuvinte sunt folosite in acelasi context ca avand un anumit sens(cel gresit). Nu stiu ce parerea au altii insa eu sunt grafolog, iar aceasta specializare imi da sansa de a analiza lucrul acesta…….Nici nu vreau sa ma lansez in afirmatii care sa argumenteze aceasta parere personala, fii doar atenta pe mai departe, cu siguranta vei gasi lucruri care „coincid”. Nu vreau sa fac analiza de caz caci nu pentru asta intru pe acest site. Eu ii urez mult succes in viata Geaninei oricine ar fi ea/ el. Doar o atentionez ca lucrurile nu stau deloc bine, in rest, fiecare decide pentru ceea ce face si isi asuma replicile pe care le primeste de la viata ! Atentie mare, tot ceea ce facem ne reprezinta si ne vorbeste despre sanatatea noastra interioara! Mult succes. Eu ma retrag din acest cadru, numai bine va doresc!

22 11 2012
Livia

Geanina, nu era vorba despre faptul ca nu scrii corect, sunt foarte curioasa, unde ai specificat eu asta? Din pacate nu sunt profesoara de limba romana, insa mi-ar fi placut sa fiu. Sunt grafolog si intr-un fel ai dreptate ca pun accent pe scrierea corecta, uneori exagerez. Insa nu despre cratima sau gramatica vorbeam de aceasta data ci despre exprimarea in sine. Fiecare persoana detine caracteristici evidente in exprimarea pe care o abordeaza. Ei bine, tu si acel domn/baiat (pt ca nu stiu exact ce varsta are, insa banuiesc ca este foarte tanar) aveti in comun elemente incontestabile, similitudini mult prea evidente ca sa ma exprim in limbaj comun.
Limbajul se adapteaza varstei fara ca noi sa constientizam asta, oricate clase ar avea omul si oricate studii, exista anumite tipologii si anumite clasificari.
Dar dupa cum spuneam, nu asta este important, tu stii mai bine cine esti si ce ar terbui schimbat la tine sau de ce alegi sa faci asta. Poate am gresit ca te-am deconspirat si poate iti fac rau in acest fel, banuiesc ca nu degeaba ai ales sa faci asta. La asta nu m-am gandit pentru ca am un caracter direct si sincer. Stiu ca asta supara in general.
Da, nici eu nu sunt Livia, ci am folosit pe site un pseudonim. Prenumele meu nu are importanta pentru ca toti cunoscutii imi spun „Livia”. Puteam alege, la fel de bine, alt apelativ.
Insa, draga Geanina, prefer sa incheiem aceasta discutie aici si iti doresc numai bine, nu aresens sa facem din parerea mea personala un subiect de discutie.

22 11 2012
addsalu

Draga Livia,

Trebuie sa recunosc ca mi-a venit greu sa cred lucrul acesta. Am sesizat la randul meu anumite similitudini, insa i-am dat credit lui Boyzboy, alias Claudiu Doris. Auzind insa specializarea ta, am decis sa verific cu atentie si, intr-adevar, asemanarea frazeologica si ideatica este izbitoare. Asa ca am verificat IP-urile celor doi si… surpriza! Ai dreptate!

Deci: Boyzboy/ Claudiu Doris este una si aceeasi persoana cu Geanina.

Este inutil sa precizez cat de mult ma irita lucrul acesta. Am avut incredere in tine, Claudiu! Indiferent care iti sunt problemele, nu ai nici o scuza pentru ce ai facut!

Pentru asta, atat contul tau, cat si al Geaninei, va fi suspendat pentru tine (pentru voi?!) pana la sfarsitul anului. Toate comentariile tale vor fi suspendate pana la 31.12.2012, orele 23:59:59. Dupa 1 ianuarie, daca vei mai scrie aici, te voi ruga sa te exprimi exclusiv in contul tau, intrucat contul Geaninei va fi sters incepand cu acea data. Pana atunci va ramane, pentru ca toate aceste comentarii iti reflecta o latura foarte urata a caracterului tau!

Intre timp, daca vei avea intr-adevar nevoie de ajutor (si eu iti spun in cel mai sincer mod cu putinta ca AI!), te rog sa te adresezi unui psihiatru. Intrucat lucrezi, detii calitatea de asigurat si, prin urmare, consultatiile pe baza de trimitere de la medicul de familie sunt gratuite (sunt acoperite de Casa de asigurari).

Sunt sincer ofensat de obraznicia cu care ai raspuns sub ambele pseudonime (Claudiudoris/ Boyzboy si, respectiv, Geanina), in conditiile in care ai facut ceea ce ai facut!

Draga Livia, iti multumesc sincer pentru ajutor si te rog sa primesti scuzele mele sincere pentru comentariile moderate. Singura mea scuza este ca i-am acordat credit lui Claudiu, pentru simplul motiv ca scrie aici de foarte mult timp. Mi-ar placea sa stam de vorba pe indelete la un moment dat, avand in vedere specializarea ta. Poate scriem ceva impreuna (partea de grafologie nu am atins-o deloc in cele doua carti ale mele pe problematica suicidului, desi am avut-o in vedere, insa bibliografia mi-a fost insuficienta si, in plus, nu este in aria mea de competenta. Dar, cum spuneam, poate scriem ceva impreuna!).

Cu sincere multumiri, si cu scuzele mele pentru situatia creata,
Adrian

22 11 2012
camelia

Draga Lavinia,
te felicit pentru intuitie si imi pare rau sa constat faptul ca inca am prea multa incredere in oameni. Sincer, am un gust amar.
Eu am sa iau o pauza, sa ma intreb daca merita sa mai parcurg randuri scrise de oameni pe care nu-i cunosc si care profita de altii pentru a ajunge in centrul atentiei.
O zi buna tuturor.
Camelia

6 12 2012
ais

Doamna Camelia dupa cum vedeti am ramas pe sait si citesc sa vad cu ce probleme se confrunta lumea.Incercati sa nu va suparati sunt oameni si oameni iar citeodata nu-ti vine sa crezi ce le poate capul la multi.Cita invidie cita ura au iar apoi asta nu este un sait de socializare ci unul care ajuta oameni aflati in impas .Eu la rindul meu am fost si sunt ajutata dumneavoastra ma-ti ajutat si pe mine si va asigur ca se merita sa mai parcurgeti rinduri daca dintro suta de oameni reusiti sa salvati chiar 1 este o mare realizare.Caracterele sunt diferite .eu va multumesc eu am ramas aici am citit si eu ce scria acel baiat care i-si mai luase o identitate si vedeti ca minciuna nu merge la infinit eu chiar citeam si eram indicnata cum sa te simti singur cind ai un copilas linga tine? sarbatori fericite

6 12 2012
camelia

Doamna Ais,
Am o apreciere deosebita fata de dumneavoastra, pentru ca ati trecut prin atatea suferinte si totusi, nu uitati sa aveti acea fata umana pe care putini o pot avea. Sunteti un om deosebit, care accepta sfaturi, critici, sau pareri, spunand in acelasi timp propria parere fara sa jigniti. Sunteti o persoana, care in pofida celor intamplate incearca sa se adapteze la realitate. Pentru mine sunteti un exemplu demn de urmat de toti cei care se plang si care nu fac eforturi de a schimba ceva. Chiar daca nu am mai scris, eu vad ca dumneavoastra continuati sa comunicati si asta ma ajuta si pe mine foarte mult.
Da, asa cum spuneti, sunt convinsa ca un suflet salvat inseamna foarte mult.
M-a necajit acea descoperire a doamnei Livia, pentru ca nu ma asteptam la asa ceva, dar stiu in acelasi timp ca acel om sufera cumplit. E greu sa traiesti cu o asemenea boala. Sa ajungi sa dezvolti doua personalitati, chiar si in gluma, sau.. oricum ar fi, este greu.. acea persoana are nevoie de ajutor specializat.
Ma doare ca a disparut Bogdan, ma doare ca a disparut Claudia G…. nu mai stiu nimic despre ei…
Nu am mai intrat sa citesc noile postari, pentru ca in familia mea nu stie nimeni ca eu frecventez acest site si prea mult timp petrecut pe calculator si prea mult secret dau loc suspiciunilor nefondate. In plus, se apropie Craciunul si sunt furata de tot ceea ce el implica.
Va urmaresc in continuare cu drag si va doresc „Sarbatori fericite!” avand acel suflet frumos si bun pe care l-ati cultivat prin educatie si fiului dumneavoastra!
Va multumesc din suflet ca v-ati gandit la mine si asta demonstreaza din nou ca sunteti deosebita!
Va doresc tot binele din lume si va trimit cele mai bune ganduri.
Cu deosebit respect si cu mult drag,
Camelia.

22 11 2012
addsalu

Draga Camelia,

Sper din suflet sa te razgandesti. Da, cu totii suntem probabil dezamagiti INSA, in acelasi timp, aici sunt oameni care au fost realmente ajutati de contributiile tale, ale voastre, ale noastre tuturor. Nu stiu daca pentru motivul ca O PERSOANA ne-a dezamagit, ne-a tradat increderea, merita sa luam decizia de a-i priva PE TOTI CEILALTI de prezenta noastra si de umarul pe care sa planga.

Sincer, eu nu renunt. Da, poate ca unii au fost de o ticalosie care m-a lasat fara cuvinte… Da, poate ca unii m-au dezamagit cat nici nu aveti idee… Insa in acelasi timp stiu ca sunt altii care au nevoie de noi aici, care sufera cu adevarat si care asteapta, care se agata cu disperare de speranta ca poate vor primi un raspuns… Pentru ei, da, pentru ei MERITA toate eforturile… Chiar si daca ar fi fost o singura persoana care sa fi fost ajutata, si tot ar fi meritat…

Daca ai sti de cate ori am vrut sa renunt eu insumi… Te inteleg perfect! Insa, in acelasi timp, ii sunt recunoscator pentru contributiile tale, ale Liviei, ale lui Miss si ale altora ca voi – voi va stiti foarte bine… Nu stiu ce m-as fi facut fara voi! Imi sunteti mai dragi decat aveti idee si apreciez ceea ce faceti mai mult decat as putea-o exprima in cuvinte! Ideea este ca nu suntem singuri… Si ca facem ceea ce facem nu pentru unul sau pentru altul, ci pentru ca stim cat de mult inseamna un cuvant frumos si o incurajare in anumite momente de negura cumplita…

Asa ca sper sa iti treaca, asa cum imi va trece si mie, si tuturor celor care contribuie aici. Sper, de asemenea, ca si Claudiu sa isi invete lectia si sa inteleaga de ce este pus sub disciplina aici pentru o perioada atat de indelungata. In acelasi timp insa, am luat decizia de a nu-l exclude de tot pentru ca eu cred in a doua sansa… Daca va continua si atunci – si il asigur ca il voi monitoriza toate IP-urile sub care a scris aici in tot acest interval de timp , va fi exclus definitiv…

Inca o data, sper sa te razgandesti.

Cu prietenie,
Adrian

6 12 2012
ais

Domnule Adrian am intrat sa citesc ce scrie oamenii si ce necazuri mai au si printre altele am citit ca a-ti scris o carte.Nu stiu daca este posibil sau daca este editata ,sa puteti sa-mi spuneti de unde pot sa o cumpar.Din cite am citit ce scrieti cred ca este f.interesanta .multumesc din suflet.sarbatori fericite.

7 12 2012
addsalu

Draga noastra Doamna,

Sunt autorul mai multor carti, dar banuiesc ca va referiti la Suicidologie integrativa. Gasiti detalii despre ea pe easarbu.wordpress.com, inclusiv cum poate fi comandata.

Va multumesc pentru interes!

Cu prietenie,
Adrian

22 11 2012
miss

Multumesc Adrian, ca ai amintit si de mine! Si eu te simpatizez mult si ma rog sa-ti fie bine sa continui aceasta munca nobila. Eu scriu destul de putin pentru ca sunt foarte ocupata, dar adesea sunt cu sufletul la voi!!

26 11 2012
Alexandra

Draga Geanina,

Desi nu am personal experienta asta, stiu din familie ce greu e sa fii singur. E o cruce ce trebuie sa o duci zi de zi, chiar daca ai avea o familie numeroasa, lipsa perechii nu o poate umple nimeni, numai Dumnezeu.

Pe de alta parte, cred ca pentru baiatul tau, tu esti foarte importanta.
Eu am crescut doar cu unul din parinti si stiu cat este de greu pentru cel ramas singur, Dar sa stii ca e greu si pentru copil. De aceea, cred ca e important sa va sustineti reciproc, chiar daca el e inca mic, copii au un mod de a face astfel de lucruri.

Nu e buna nici o atitudine bolnavicioasa (sa ma ierti ca trebuie sa scriu si despre asta, dar in unele cazuri asa se intampla – mama traieste prin copil si isi pune toate visele in el, dar copii cresc, ei au viata lor ca orice om si s-ar putea ca la un moment dat sa nu coincida asteptarile, visele. Cand se intampla asta, e tragic pentru amandoi, da mai ales pentru mama). Fiecare are viata lui, dar e traita impreuna- ce poate fi mai minunat?

E o situatie dificila, dar e si frumoasa. Ce poate fi mai frumos decat relatia dintre copil si mama? Aici iubirea, pretuirea nu se sting, mama ramane tot mama si fiul fiu, orice s-ar intampla. (spre deosebire de soti, unde ar trebui sa fie valabil, dar nu e intotdeauna, din pacate).

E greu pentru ca tu trebuie sa fii si mama si tata. Deciziile importante trebuie sa le iei singura. Esti responsabila si de venit, si de educatie, si de gospodarie. Stiu foarte bine lucrurile acestea… Partea buna cred eu este ca ii poti da un exemplu foarte puternic si pozitiv fiului tau. Dupa toate greutatile, sa faci fata tuturor problemelor este o provocare pe care tu ai reusit sa o depasesti! Chiar daca vor mai urma greutati,

… nu prea imi place sa dau sfaturi, sa ma ierti daca nu sunt bune, nu stiu daca ma pricep la asa ceva, dar ma gandesc ca poate te ajuta sa faci fata problemelor de zi cu zi.
Ca sa mai ocupi timpul liber, nu sa „uiti” de singuratate- caci deocamdata asta e situatia si nu cred ca ar trebui uitata, ci acceptata ca o realiate destul de des intalnita a vietii, ci sa traiesti frumos, ai putea sa gaseti lucruri care iti plac si sa le faci impreuna cu copilasul tau. Nu lucruri scumpe. dar eu stiu, o iesire pe luna undeva unde va place – eu stiu pestera ursilor (zic si eu 🙂 ) sau o data pe saptamana o plimbare su un scop precis – sa vizitam muzeul nu stiu care, ceva poate educativ/interesant si pt el. Mersul duminca la biserica, sau la vreo manastire din cand in cand. Poate il inviti si pe el la bucatarie, sa gatiti impreuna.
Eu de asta am dus lipsa, din cauza ca un singur parinte trebuie sa faca de toate, e greu si ramane putin timp de petrecut impreuna. Si noi ne uitam la televizor, dar cred ca ne-ar fi facut bine o activitate in care interactionam, facem schimb de idei…sa intarim legatura dintre noi, sa ne simtim ca o familie activa.
O alta activitate ar putea fi sa o inviti pe mama la tine, sa aveti o cina impreuna, asa, ocazional, nu trebuie sa fie nu stiu ce mancare, chiar si un chec cu ceai.. Chiar daca te gandesti ca nu-ti lipseste stresul sa organizezi seri de genul, cred ca ar fi un moment de bucurie.

Cred ca ar ajuta niste activitati care sa puncteze din cand in cand saptamana, luna. Iti ia energie sa le organizezi, dar rezultatul nu va intarzia sa apara. Amintiri placute, creare unei mai bune legaturi intre voi (pentru ca exista lucruri ce nu pot fi atinse datorita varstei, dar un copil simte si vrea sa isi ajute mama/tatal in astfel de situatii, insa nu stie cum si nu stie daca are nevoie de ajutorul lui, sau daca el poate face ceva. Bucuria e mare pentru un copil daca se simte util). Si totodata, cand ai o stare sufleteasca mai buna, parca si ziua iti merge mai bine si toate par mai roz 🙂

Am scris mai mult din perspectiva copilului, pentru ca am trecut personal prin asta, sper sa ajute cu ceva.

Doamne ajuta!
Alexandra.

26 11 2012
Alexandra

Am uitat sa scriu despre un alt lucru. Copilul simte ca nu poate implini golul pe care il are mama/tatal si se simte neputincios sa il ajute. De multe ori, nu intelege de ce nu se multumeste mama cu ce are, doar ei doi. Crescand, mi-am dat seama ca lipsa sotului nu poate fi umpluta de mama. tata, copii sau prieteni. Dar in copilarie, aveam sentimentul ca sunt neputincioasa si ma simteam vinovata ca nu pot sa imi fac propriul parinte fericit si totodata ma simteam revoltata ca nu ii sunt de ajuns, sa zic asa. Chiar daca am fost foarte iubita, probabil am simtit ca daca nu exista sot/sotie, dragostea ramasa nefolosita ar trebui sa se duca la copil. Si… nu e chiar asa… fiecare are locul lui in inima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: