„Te voi iubi intotdeauna”

8 11 2012

Am ajuns aici din dorinta de a impartasii cuiva durerea ce o am in suflet..o durere ce ma sfasie ….o durere ce sper de 17 ani sa dispara, dar ea revine in forma tot mai brutala, tot mai distrugatoare.
Am fost -zic eu!- un copil bun si cuminte , care s-a multumit mereu cu putin, asta poate datorita si anilor (’80) in care sunt nascuta, si care practic te obliga sa te multumesti cu putin. La intrarea la liceu, aveam deja vise si sperante: speram intr-o viata mai buna, decat cea a parintilor mei…insa totul s-a naruit intr-o secunda.
La sfarsitul anului 1995, l-am cunoscut pe Petre,(stateam in acelasi cartier, culmea!, la doar cateva blocuri distanta) o fire impunatoare, nerealist, caruia ii placea sa traiasca momentul, si care m-a cucerit cu ochii lui de un verde patrunzator… l-am iubit din prima clipa in care m-a privit, apoi dragostea a crescut mai mult cand m-a luat de mana, si a continuat sa creasca atunci cand m-a sarutat prima oara , si s-a oprit!..Asta deoarecee urmatorii 3 ani, a fost doar o iubire platonica mai mult din partea mea: eu asteptam momentul, si venea numai cand Petre nu avea altceva mai bun de facut iar eu ma multumeam si cu atat, deoarece in clipele cand eram langa el, simteam ca zbor, si desii au trecut atatia ani, inca imi amintesc locul in care m-a sarutat prima oara, imi amintesc prima melodie pe care am dansat, imi amintesc primul zambet, prima imbratisare de parca a fost ieri…..
Dupa 3 ani de asteptari “sa se intample mai mult”….am obosit, asa ca am incercat sa merg mai departe. Am cunoscut pe altcineva, am facut un copil, insa dupa prea putin timp, mi-am dat seama ca nu era ce vroiam, asa ca m-am intors inapoi “la mama acasa”.Stiam si speram in adancul sufletului sa-l revad pe Petre, interiorul meu tipase dupa el aproape 1 an….si l-am revazut. A fost din nou un moment in care inima mi-a stat in loc timp de cateva secunde, iar fluturasii din stomac stateau sa explodeze…si dragostea a crescut iar , o data cu privirea lui, cu atingerea lui, cu sarutul lui…..si din nou s-a oprit!…Au mai urmat 2 ani la fel ca cei anteriori, plini de iubire doar din partea mea, plini de nopti triste, incercand sa inteleg unde gresesc….dar raspunsul asta numai el il are! Dupa 2 ani am obosit din nou, asa ca am luat din nou hotatrarea sa merg mai departe., de aceasta data foarte departe de el, asa ca am plecat in undeva in Europa, unde mi-am ocupat primul an numai cu munca, incercand sa nu ma gandesc nici o clipa la ce lasasem in urma. Dupa 1 an am cunoscut pe cineva, o persoana care m-a iubit, m-a sustinut, si m-a ajutat enorm.Recunosc, eu nu l-am iubit niciodata, doar il respectam pentru ceea ce facea pentru mine( si lumea perfecta pe care mi-o crease). Au urmat 3 ani minunati, in care chiar credeam ca l-am uitat pe Petre, asa ca am considerat ca e timpul sa revin intr-o vacanta in orasul meu. Si am venit…..singura!….Si din nou l-am revazut, de data asta insa cu alti ochi. Nu mai eram un copil, eram o domnisoara in adevaratul sens al cuvantului, care se mandrea cu o situatie fianciara buna, su cu multe atuuri ale vietii in maneca. Primul lucru pe care l-a facut cand m-a revazut???….M-a luat in brate, m-a sarutat, si mi-a spus ca arat minunat. Am petrecut urmatoarele ore povestind despre noi in particular, si despre timpul ce trecuse fara sa ne vedem. Am aftat ca era cu cineva, dar vedeam in ochii lui ca nu o iubeste…Tarziu in noapte, am hotarat sa ne luam “la revedere” si sa ne mai revedem…Acel moment pentru mine,a fost cel mai greu moment din viata mea: nu-mi doream sa mai plece asa cum facuse ani la rand, creierul imi soptea zicala celebra “mai bine sa regreti ce ai facut, decat sa regreti ce nu ai facut!”, insa inima spunea sa-l las sa plece….atunci l-am luat de mana si i-am soptit “ma conduci acasa, s-au mergem la tine?”……A urmat cea mai minunata noapte din viata mea, i-am mangaiat tot corpul cu pasiune, dar si cu ura aceea ca atatia ani nu facusem asta!, l-am sarutat neincetat, pana s-au ivit zorii si nu vroiam sa se mai opreasca..Trupul meu a simtit in noaptea aceea ceea nu simtise niciodata, si imi doream sa nu se mai termine….insa zorii zilei “m-a trezit la realitate”, m-a condus acasa,cu promisiunea ca ne vom revedea si l-am sarutat cu toata patima din suflet , parca simtind ceea ce avea sa continue in anii urmatori…
Imi insusisem noaptea anterioara atata tandrete si atata fericire incat nu m-a durut deloc zilele urmatoare in care nici macar nu a salutat in momentul in care a trecut pe langa mine.
Au trecut de la acea noapte 8 ani, m-am recasatorit (poate putin din teama de a nu ramane singura), si imi iubesc sotul ….dar nu cum l-am iubit pe el,
Am mai facut o fetita minunata, si incercam cu tot ce e posibil, sa nu ne lipseasca nimic…Suntem o familie simpla si atat! Cat despre Petre??….l-am revazut doar fugitiv, in ocazii foarte scurte, in care nici macar nu am avut timp s-au “bunul simt” sa ne salutam. Stiu ca s-a casatorit si ca are un baiat..Cat despre inima mea? Il iubesc la fel ca in ziua in care l-am cunoscut si in care m-a inrobit pentru o viata cu un sarut…
Unde am gresit eu in toata povestea asta??….probabil ca trebuia sa-i spun din timp ca il iubesc, s-au probabil dupa primul semn de ignoranta, trebuia sa merg mai departe. Nu pot da timpul inapoi sa repar ceva, insa cu certitudine nu regret nimic…Am iubit si voi iubi toata viata un om care m-a iubit o singura noapte!!!

Anunțuri

Acțiuni

Information

73 responses

8 11 2012
addsalu

Draga noastra,

Cred sincer ca ar fi trebuit sa ii spui ca il iubesti atunci cand ai avut ocazia! Oricat ar parea de ciudat, un barbat ar putea muta muntii din loc stiind ca femeia pe care o pretuieste la randul lui il iubeste… Si inca atat de profund!

Acum insa, te rog sa imi ierti stilul direct, ai doua optiuni: fie vei sta sa regreti toata viata ta ca nu i-ai spus nimic, fie vei merge inainte… Care crezi ca iti sunt optiunile? Ce s-ar intampla daca ai merge in fiecare dintre posibilele directii?

Te asteptam sa ne scrii… sa te gandesti profund si, da, sa ne scrii!

Cu prietenie,
Adrian

8 11 2012
Angela...salvata prin HAR

Ce frumos raspuns Adrian….Sa te-nvarti toata viata in jurul unui barbat fie el chiar si Fat Frumos nu e ideea cea mai buna….Draga prietena lasa trecutul si mergi inainte si doar cand vei privii la probleme grave a unora iti vei da seama ca ale tale le poti depasii doar cu un zambet 🙂

8 11 2012
te voi iubi intotdeauna

addsalu,
Oare barbatilor nu le bat inimile la fel ca femeilor?? Oare sunt ei atat de diferiti, s-au vor doar sa se creada mai presus??….Daca o femeie ti-ar fii fost „alaturi” cand ai fii avut nevoie timp de ani de zile, fara ca ea sa-ti impuna ceva s-au sa ceara ceva, tu ce ai fii crezut?
Oare a trait in nori atatia ani fara ca sa-si dea seama ca-l iubesc?? Nu cred…Mai ales ca atunci cand eram in preajma lui, eram altcineva…Cred ca nu reusesc sa ma exprim prea bine in cuvinte, si cu atat este mai greu pentru ca nu stiu cate persoane simt asta in viata…..Ma topeam cand ma atingea, deveneam un fulg care prindea aripi, iar cand ma saruta imi tremura tot corpul, fara sa pot si fara sa vreau sa ma impotrivesc…Si crede-ma ca asta se vedea!…numai un orb nu ar fii putut sa vada ce simteam eu in acea perioada.Oare crezi daca iti spun ca si acum cand scriu aceste cuvinte, si imi amintesc de tot, tremur ….un tremur incontrolabil, dar placut…Cred ca multi ar da orice sa simta ce am simtit eu….si ce inca mai sunt capabila sa simt dupa atatia ani.
Cat despre optiuni….prima iese din calcul, pentru ca am spus in relatare ca nu regret nimic….am spus doar ca nu am inteles si nu voi fii capabila sa inteleg niciodata de ce?? uneori simteam in ochii lui dorinta, si faptul ca dupa „despartiri” lungi, el inca dorea sa ma atinga , sa ma simta…tocmai deaceea nu inteleg ce a fost in capul lui? de ce niciodata nu am avut o relatie normala?
Prefer sa merg pe a doua optiune….sa merg mai departe..si sa incerc sa-mi ling ranile in continuare,….dar intrebarea este, daca s-ar mai intoarce o data , ce as face????
Iti multumesc ca m-ai „ascultat”….aveam nevoie inca o data sa tip din toti rarunchii ca am iubit , iubesc si voi iubi intotdeauna un om care mi-a tulburat viata in fel si chip…

9 11 2012
Ubru

Draga mea,

Ce ai simtit tu si ce simti in continuare a fost atractie fizica adica sexuala maxima, asta ai simtit si asta simti. Dar asta nu este iubire. Voi nu v-ati cunoscut indeajuns ca sa va aratati iubirea unul celuilalt. Din ce povestesti reiese ca acest petru s-a jucat doar cu tine, nu cred ca te-a iubit vreodata, sau macar sa fi fost atat de pasionat cum erai tu. Pt el ai fost una de pe lista, din ce descrii mi se pare genul de barbat care face complimente tuturor femeilor, dar nu se agita sa curteze sau sa sune pe telefon, sau sa invite la un suc, e genul de barbat, care se pricepe „la vorbe” si femeile ajung sa insiste ele la el, si sa creada ca el e interesat de ele, dar nu e asa. Crede-ma ca un barbat care te doreste, te iubeste, insisita la telefon, insista sa va vedeti, insista muuult timp. Dar el nu a facut niciodata asta. Daca tu te vei duce la el sa ii zici ca il iubesti, il vei baga in incurcatura, fiindca el nu simte deloc asa, el nici macar nu simte pasiunea aceea uriasa fata de tine pe care o simti tu fata de el.
A iubi pe cineva inseamna, sa faci o alegere zilnica, sa ii speli, sa ii calci, sa ii gatesti, sa il sustii, sa il ingrijesti, etc si invers. Inseamna sa ii faci o cina chiar cand esti foarte obiosita si nu ai nici un chef. A iubi este o alegere. Tu poti sa faci alegerea asta fata de sotul tau.
A te ingragosti la prima vedere si a simti dorinta sexuala imensa fata de cineva nu este o alegere, ci este o treaba a hormonilor, practic creierul este inundat de un „drog” care sa il faca sa simta euforie, si dorinta fata de celalalt.
Poti sa citesti despre asta pe internet mai mult.
Deci in privinta asta poti sa stai linistita, el nu a fost „Fat Frumos”, nu l-ai pierdut nicidecum pe alesul inimii, etc. Aceasta stare de euforie si de dorinta „indragosteala” conform cercetarilor dureaza in medie 2 ani, fiindca altfel creierul ar fi serios afectat, de aceea renunta la acest „drog”.
Probabil ca esti o femeie frumoasa, inteligenta si sexy, o sa intalnesti multi barbati fata de care o sa simti o atractie fizica foarte mare, o pasiune, o sa crezi ca te-ai indragostiti, si o sa te simti prost fiindca nu simti asa fata de sotul tau. E normal acest lucru, nu ai control asupra hormonilor care afecteaza creierul si te fac sa simti asa. Mai mult persoanele care ba te „resping” ba te innebunesc cu vorbe si gesturi devin si mai atractive, si vei simti o atractie si mai mare…..”fructul interzis pare si mai dulce”.
Acum ca stii ce se intampla, poti sa resufli usurata, nu ai pierdut nimic. Bine inteles alegerea e a ta de acum ce faci in continuare.
Sper ca ti-am fost de ajutor, si ti-am luat o povara de pe umeri.

9 11 2012
te voi iubi intotdeauna

Ubru,
Voi incepe foarte direct, la fel cum ai inceput si tu…atractie fizica, hormoni, sex?? …..cred ca nu prea ai inteles relatarea!…am facut dragoste o singura data, si a fost minunat, dar atat!…..in schimb privirea lui ma topea, Nu mi-am dorit de la el sex, daca vroiam asta accepta probabil, inca de cand l-am cunoscut ( aveam 15 ani).
Cat despre cunoastere reciproca, am spus ca „relatia” a durat ani buni, numai ca nu era o relatie normala, era mai mult o prietenie, care atunci cand cerea sa se treaca la urmatorul pas, se oprea….iar asta se intampla poate de 2-3 ori pe saptamana, s-au o data pe luna…Daca ne cunoastem indeajuns sa ne iubim??….eu l-am iubit inainte sa-l cunosc cu inocenta copilariei, si l-am iubit si dupa ce l-am cunoscut, dar altfel, l-am iubit cu o patima care ajunsese la extreme. Am cunoscut tot ce trebuia sa cunoastem: stiam felul lui preferat de mancare, stiam cat doarme, stiam ce-i place si ce nu-i place, si invers. Oare asta nu inseamna cunoastere??
Cu riscul de a ma repeta , a fost o dragoste nevinovata, inocenta, copilaroasa, si platonica timp de cativa ani..Insa mai tarziu, mult mai tarziu am cunoscut si latura erotica, cred ca era ceva firesc!
Cat despre dorinta…nu stiu ce dorea de la mine, caci el era cel care ma cauta….nu sunt genul de fata care sa alerg aiurea in neant, fara sa am o tinta.
Hormonii?…..pfff….crede-ma ca nu au nici o treaba in povestea asta. Hormonii au treaba cu partea sexuala, iar noi nu am avut asta…decat in momentul in care, constienta ca va trebui o data sa se termine, si fiecare sa mearga pe drumul lui, am vrut sa-mi insusesc, in mod impertinent o noapte…….O noapte i-am luat in schimbul unei vieti pe care el mi-o pecetluise.
Banuiam de la inceput ca nu voi fii inteleasa de multi, caci foarte putini au in viata norocul de a trai genul de iubire nevinovata pe care eu l-am trait…si pentru care am trait 17 ani…si merita sa traiesc in continuare..

19 11 2012
Ubru

Draga mea,

Intr-adevar nu am inteles exact, natura relatiei voastre. Inteleg acum ca a fost o prietenie lunga si frumoasa intre voi, in care incercati sa impartasiti tot, tu erai pt el o prietena foarte buna si o confidanta de nadejde, iar el pt tine era cel mai bun prieten, si il priveai si ca viitor iubit/sot.
Tu consideri ca il cunosteai, si iubirea ta este bazata pe aceasta cunoastere. Si zici ca iti iubesti sotul dar nu la fel cum il iubeai pe el.
O sa iti zic cum vad eu lucrurile, s-ar putea sa ma insel, si voi sa fiti acea exceptie care intareste regula.
Tu l-ai cunoscut si (pe aceasta baza l-ai si iubit) ca si un prieten foarte bun, si un posibil iubit/sot. L-ai cunoscut ca si prieten, dar nu l-ai cunoscut ca si un barbat cu care traiesti in aceeasi incapere, sau ca un barbat caruia ii ceri socoteaza unde a umblat cand trebuia sa ajungeti undeva urgent, sau un barbat care nu te ajuta in treburile de pe langa casa, sau care lasa hainele pe scaun in loc sa le puna in masina de spalat, nu l-ai cunoscut ca un barbat care nu mai stie ce inseamna sa fi romantic, nu mai stie sa faca curte, nu mai stie sa te complimenteze pt frizura ta noua, nu mai stie sa zica „te iubesc”, nu mai stie sa faca dragoste la fel de pasional, si nu mai stie sa te faca sa te simti la fel de iubita si dorita etc, (am dat ex. chestii generale, nu zic ca el ar fi fost asa) adica nu l-ai cunoscut ca un barbat cu care ai o relatie apropiata, va vedeti zilnic, deja nu mai poate oferi nimic nou, si ce iti ofera nu iti satisface nevoia de dragoste, parca ar fi un barbat nou…pe care nici nu il cunosti, dar te-ai obisnuit cu el si care nu era asa cand te curta (atunci era alt om, stia sa curteze, sa te faca fericita la maxim). Si o sa zici acum, ca fata de sotul tau nici in perioada de curtare nu simteai, ce ai simtiti fata de Petre, te cred, dar asta nu inseamna ca Petre ar fi fost „sufletul tau pereche 100%” si sotul e doar sa zicem „sufletul pereche 50%”.
Sentimentele romantice mai puternice fata de Petru, nu inseamna ca el te-ar fi putut face mai fericita intr-o casnicie. Nu este o regula asta.
Aceste sentimente romantice, cum iti ziceam, aceasta indragosteala sunt bazati pe niste hormoni care inunda creierul, adica suntem cam „orbi” sa vedem anumite greseli ale celuilalt, si vedem doar latura prezenta, adica de ex cum e el cand suntem prieteni, si ma asculta, etc. Si perioada asta trece. Si ramane obisnuinta, si omul de langa tine cu milioanele greseli si ticuri cu care te enerveaza. Ramane langa tine un om, care desi in perioada de „indragosteala” stia perfect ce are de facut ca sa te faca fericita, dupa ce v-ati mutat impreuna si au trecut 2-3 ani, a uitat complet sa te faca sa te simti ca la inceputuri.
Sper sa nu ai impresia gresita ca daca Petru ar fi acum sotul tau, ai simti la infinit acel sentiment de dragoste si pasiune nebuna, si ai fi mereu in al 9-lea cer, din pacate acel sentiment trece, si ramane langa tine doar un simplu om, cu greselile lui, si cu o dorinta diminuata de a-ti face pe plac, sau de a cauta dorintele tale.
Cred ca asta e defapt credinta ascunsa din inima ta care nu iti da pace, ca daca Petru ar fi acum sotul tau, tu ai simti altfel, mai exact ai simti la fel cand va intalneati, fiorii aceia, dorinta acea nebuna, bucuria, si fericira aceea, care creeaza dependenta. Din pacate (scuze ca ma repet) aceste lucuri nu dureaza, trec, se adapteaza noilor situatii.
Deci poti sa stai linistita, ca nu ai pierdut nimic. Eventual poate te-ar ajuta sa vorbesti cu femei care s-au casatorit ca marea si unica dragoste a vietii lor, sa iti povesteasca despre cum simt acum fata de sotul lor, sau cum le face sotul lor sa se simta, ca sa iti dai seama, ca aceste sentimente asa cum au rasarit odata, asa si trec. Si ramane alegerea constienta de a iubi pe cineva.
Eu cred ca multi de aici te-au inteles gresit, cand iti dadeau sfaturi, sa nu cumva sa distrugi 2 familii, cu dorintele tale. Eu cred ca nici prin cap nu iti trecea asa ceva, pur si simplu, doresti niste raspunsuri.
Probabil ca te doare si acum cel mai mult faptul ca Petru nu ti-a impartasit aceleasi dorinte, si aceleasi sentimente. Din pacate nu putem obliga un om sa ne iubeasca, daca in inima lui acea scanteie nu a existat, si el te-a considerat doar o prietena foarte buna, dar nu te-a privit ca o posibila sotie, etc. Nu stiu ce a lipsit, dar asa cum ai zis si tu, tu ai facut totul posibil ca el sa observe ca il iubesti, el nu a fost orb, pur si simplu nu a putut simti la fel ca si tine, acea reactie chimica, nu s-a declansat si la el.
Nu vreau sa il judec, dar mi se pare urat din partea lui ca nu te-a oprit niciodata, ca sa iti zica, ca el nu are aceleasi sentimente fata de tine. El s-a complacut in aceasta situatie, fiindca avea numai beneficii, te avea la dispozitia lui oricand avea nevoie, putea conta pe tine oricand. Probabil i s-ar fi parut o prostie sa iti zica ca el nu nutreste aceeasi sentimente , si sa piarda acea persoana, care il adora, si tresarea la orice dorinta al lui. In astfel de cazuri, barbatul se foloseste de femeie, si o raneste fiindca intretine starea aceea de speranta, ii da speranta femeii, ca intr-o zi ceva se va intampla, doar ca acea zi nu vine niciodata, fiindca el nu doreste, dar nu face nici promisiuni, si astfel se scuza fata de el (constiinta lui e impacata), ca nu a promis….si considera ca e greseala celui care a sperat….
Sper ca citind aceste randuri, sa gasesti pacea aceea, sa il pastrezi si pe Petru ca o amintire intr-un sertar al inimii tale, sa il iubesti in continuare asa cum consideri tu ca e nevoie, dar sa stii ca aceasta intamplare din viata ta nu te influenteaza, nu ai pierdut nimic, si nu esti „datoare” sa suferi, poti sa mergi mai departe cu viata ta, si cu sotul tau. Petru ramane doar o amintire, si nu iti marcheaza viitorul in nici un fel. Nici macar o amprenta mica nu pune pe viitorul tau, si asta depinde doar de tine, daca doresti sa te autocompatimesti si sa iti lingi ranile in continuare, atunci da, va avea influenta asupra viitorului tau, fiindca tu alegi asta. Dar adevarul e ca nu are nici o influenta, fiindca tu nu ii datorezi lui Petru iubirea vesnica (i-ai promis asta sotului tau, corect?). Experienta traiata cu el nu te face acum mai nefericita. Intelegi?
Elibereaza-te de aceste pietre pe care ti le pui singurica pe inima, pana acum nu stiai, dar acum am stii, alegerea e a ta.
Tine de felul in care gandim.
te pup, ai grija de tine

9 11 2012
addsalu

Draga noastra,

Te asigur ca, uneori, barbatii pot fi orbi… Oricate semnale ai trimite, au nevoie de o confirmare in cuvinte, pentru ca… astia suntem…

Tot nu ne-ai oferit acele detalii…

Sunt sigur ca, poate, daca i-ai fi si spus, nu doar daca ai fi asteptat sa intuiasca, lucrurile ar fi putut sta altifel. Stiu barbati care, pentru acele cuvinte atat de importante, ar fi fost gata sa renunte la tot. Si, cand spun la tot, inteleg… la tot.

Cu prietenie,
Adrian

9 11 2012
te voi iubi intotdeauna

addsalu,
Raspunsul pentru ubru, iti poate oferii -cred!- acele detalii care mai lipseau.
Am fost genul de fata cu picioarele pe pamant, ….in timpul in care nu eram cu el, roiau baietii in jurul meu, tocmai deaceea nu puteam sa ma „injosesc”(poate aici sunt putin ironica) sa-i spun ca-l iubesc….insa ani la rand l-am facut sa inteleaga asta.
Eram „prezenta”, cand el avea nevoie de o fata cu care sa mearga la club, eram „prezenta”, cand avea nevoie de cineva cu care sa mearga la un biliard, eram „prezenta” cu umarul meu atunci cand era trist, cand era fericit, cand avea necazuri cu familia, cand se certa cu vreo iubita de ocazie, cand se simtea singur, si lista poate continua…
Poate ca niciodata nu mi-am dorit ca lucrurile sa stea altfel, si ma multumeam cu ceea ce aveam, iar ce aveam era fara obligatie, si fara responsabilitati, ma multumeam cu imbratisari calde, saruturi furate dar patimase, ma multumeam cu el in preajma ea….
Cat despre acele cuvinte atat de importante, intr-o noapte geroasa de ianuarie, in care eu am decis ca vreau mai mult de la el, am avut timpul sa ne spunem multe unul celuilalt, printre care mi-au scapat si acele cuvinte, iar prima mea relatare se incheia cu o dilema de genul: ….”probabil ca trebuia sa-i spun din timp ca il iubesc,”…..raspunsul lui , te va uimi la fel cum m-a uimit pe mine :” am crezut atatia ani ca am fost doar o obsesie pentru tine! Niciodata nu mi-am imaginat ca ma iubesti atat de mult!”
Cred ca imi ramane in continuare intrebarea banala :Oare ce se intampla in capul si-n inimile oamenilor?….si sunt sigura ca nu voi afla niciodata raspunsul…..
Exista insa o urma de regret, mai mult o nedumerire, si care sper in viata asta sa mi-o lamuresc : oare ce a vrut de la mine? ca nu m-a dorit nici ca iubita, nu m-a pastrat nici ca prieten?
Iti multumesc pentru timpul acordat…..

9 11 2012
addsalu

Draga noastra,

Daca e cum spui, de ce nu il intrebi pe el de ce? Sau ce a vrut de la tine?

Raspunsurile pot fi atat de multe… Poate ca a vazut in tine doar o prietena… Poate ca a vazut in acel ‘te iubesc’ din noaptea cu pricina doar niste vorbe spuse dupa anumite momente de pasiune intensa… Poate ca… Poate ca… Sunt atat de multi de ‘poate’…

Te satisface oare aceasta incertitudine?

Sunt curios ce a trezit din nou ‘fiara’… Asta asteptam, de fapt, sa ne scrii…

Si ce ai de gand sa faci mai departe? Asta e marea intrebare… Eu nu vad decat doua variante: fie esti atat de marcata si de curioasa incat nu poti trece peste asta (ceea ce inteleg si accept, situatie in care singura varianta e sa ai o discutie cu cartile pe masa cu el, ceva de genul ‘no matter what….’, fie accepti ca e parte din trecutul tau si mergi mai departe, fara sa privesti inapoi…

Este o decizie pe care doar tu o poti lua…

DAR, in ce ma priveste, eu cred ca poti ingropa o relatie doar daca ai spus ce aveai de spus… Sau, daca nu poti spune, atunci sa alegi tacerea pe vecie, cum se spune…

Cred ca este extrem de pagubos sa faci comparatii intre fostul si actualul… Da, ar fi trebuit sa treci peste orgoliile personale daca intr-adevar a insemnat cat spui ca a insemnat pentru tine… Dar nu ai trecut atunci, asa cum nu ai trecut nici in anii de care vorbesti… Asa ca nu pot sa ma intreb daca stii cu adevarat ce iti doresti? Chiar vrei sa stii daca ai insemnat ceva pentru el? Dar oare ai putea gestiona situatia daca ai afla? Care ti-ar fi variantele? Ai fi gata sa le accepti, sa ti le asumi?

Nu stiu ce sa iti spun, efectiv nu stiu… Am prea putine date, chiar daca tie iti pare ca ai dat suficiente informatii… Din afara insa lucrurile se vad altfel…

Cu prietenie,
Adrian

9 11 2012
te voi iubi intotdeauna

addsalu
In ultimii ani aceste incertitudini despre care vorbesti le am eu aproape seara de seara….am obosit sa mai caut ceva acolo unde nu este…o discutie gen „no matter what”, mi-as asuma-o indiferent de rezultat, insa nu ar face altceva decat sa strice ceea ce am incercat in ultimii ani sa fac ( nu incerc sa fac pe victima, nu o sa-l uit niciodata asta e clar, insa trebuie sa fiu realista si sa-mi vad de viata mea)….crede-ma mi-as dori enorm sa pot avea o discutie acum cu el, pentru ca as vedea lucrurile altfel, acum ca nu mai sunt doar un copil, insa viata s-au destinul ne-a „separat” atat de bine, incat de 5 ani nu mai stiu nimic de el….Eu cea care priveam din umbra fiecare gest, si asteptam doar ca el sa aiba nevoie de mine,….nu mai stiu nimic, nici unde este, nici daca este bine….ultimul lucru pe care l-am aflat in urma cu 5 ani, a fost ca urma sa aiba un bebe, iar ulterior , cateva luni mai tarziu, i-am zarit copilul pentru cateva secunde,in bratele sotiei lui…..
Mi-as dori sa-l revad, as fii ipocrita sa nu recunosc, mi-as dori sa il intreb atatea, mi-as dori sa ma lase sa-i mai mangai o data parul, buzele, sa ma lase sa-l alint si intr-un final sa-i spun „te iubesc la fel ca in prima zi”…..insa ma multumesc cu amintirile (nu sa traiesc in trecut )….insa amintirile sunt singurele lucruri care mai tin acea flacara aprinsa.
Stii care este paradoxul??….ca as fii facut orice pentru el, si cand spun orice imi asum cuvintele, as fii mers pana la capatul lumii doar daca el mi-ar fii cerut asta, as fii trecut prin foc, numai ca el sa-mi ofere o sansa, o mica sansa la o relatie normala, din care sa poata realiza ca un om care sa te iubeasca neconditionat (mai ales in vremurile in care fetele se uita mai intai la ce masina ai si cate conturi ai!) greu gasesti…..
Mi-as fii dorit o sansa, sa-i pot spune cu zambetul pe buze” buna dimineata, dragule…ti-am adus micul dejun”…..o sansa in care sa-l pot intreba „iubitule, ce doresti sa-ti gatesc astazi?”, o sansa oricat de mica , numai sa-i pot demonstra ca sufletul meu moare fara el…..sanse de cupluri normale, pe care nu le-am avut, deorecee totul se termina prea repede…
Ar fii ipocrit din partea mea sa-l judec doar pe el, caci si eu am avut partea mea de vina…..: nu am stiut sa lupt!!
Poate intr-o zi incertitudinea mea, dar si toate aceste intrebari, vor capata un raspuns….este tot ce mai sper!
As fii capabila sa-mi asum orice raspuns (oricat de dureros ar fii), numai sa aflu de ce?? Ar fii frumos sa pot continua restul vietii macar cu siguranta cunoasterii adevarului, caci oricum , orice va fii sufletul meu (ca om si ca persoana) a murit deja in urma cu 8 ani….Am ramas doar o umbra care se teme de singuratate, si care nu este capabila sa faca rau nimanui, mai ales omului pe care l-am iubit, il iubesc si il voi iubi intotdeauna……

10 11 2012
claudiudoris

De ce nu incerci sa-l suni,intr-o zi mai senina,nu cred ca nu ti-ar oferi vre-o sansa,sau nu ar vorbi ca si inainte cu tine,macar pentru a fii prieteni,eu cred ca cel mai pacat,este sa pierzi sau sa sfarami inima unei sanse,care poate sa fie si o prietenie mai apropiata,si o ameliorare din partea amandorura,poate sa fie mai mult de atat,chiar un ajutor reciproc,cred eu ca ati discuta la fel.
Sper sa gasesti forta si caldura,si daca vrei sa faci asta,incearca,incercarea inseamna si ea ceva.
iti doresc o seara calduroasa.

10 11 2012
claudiudoris

M-ai surprins extrem de tare incat simteam ca-mi pusca sufletul,o poveste fascinanta,ce nu cred ca are sfarsit.Iti doresc multa liniste,Te voi iubi intotdeauna.
Claudiu.

11 11 2012
te voi iubi intotdeauna

Claudiudoris,
As face oricand acest lucru….as fii dispusa sa-mi asum orice risc doar pentru a afla niste raspunsuri, insa viata ne-a separat…..de 5 ani nu mai stiu nimic de el…..Desii as da orice sa stiu daca este bine, daca este fericit, daca este multumit de viata lui…
Poate ca in ciuda dorintei mele, viata in sfarsit ne-a oferit sansa unui final, asta pentru a aprecia ce avem acum in vietile noastre.Sunt ferm convinsa ca nu am trecut prin viata lui ca un om neinsemnat, caci altfel nu mai ma cauta chiar si dupa ani….insa nu stiu ce am insemnat : o prietena? o amica? a vrut oare ceva mai mult si nu a avut curaj?…..
Traiesc zi de zi cu speranta ca intr-o zi, chiar si atunci cand „vom fii batrani, vom fii mosnegi”……voi afla raspunsurile.
Cat despre proverbul „ochii care nu se vad, se uita!”, a fost contestat in viata mea, ori de cate ori l-am revazut….caci dragostea a crescut mai mult de fiecare data….cred insa si sunt ferm convinsa, ca asa cum acum ultimul lucru inainte de a adormi, dar si primul lucru pe care-l vad dimineata, este chipul lui…..tot asa va fii si peste 20 de ani…….De ce sa ma mint ca alti ani, vor mai aduce alte schimbari??
As vrea doar sa aflu raspunsuri…..si sa stiu ca e bine…..atat!
Si de ce nu……sa mai am o data ocazia, sa-i spun ca a fost centru unuversului meu, si ca daca viata mi-ar oferii sansa s-o iau de la capat la fel, as accepta doar pentru a retrai acele momente, in care cand eram impreuna, eram doar noi…..
l-am iubit , il iubesc si stiu ca-l voi iubi tot restul vietii mele, indiferent de ce imi rezerva viitorul……

11 11 2012
claudiudoris

Ayyy,cat e de fraged ce ai spus,nu stiu de unde sa incep,si te intreb ai pierdut numarul sau,sau el si l-a schimbat?
Poate in zilele mari puteati sa va auziti vocile,zambetele,soaptele,era mai usor asa,si nu vreau sa te amarasc mai rau,spun ca asa a-ti fii putut sa traiti macar o placuta din sufletele voastre.
Cred eu ca sufletul tau traieste pentru el,si sufletul lui traieste pentru tine,pana cand se vor intalni si vor contopi lumea ce au creat-o impreuna.Nu vreau sa ma mint si nici pe tine,dar cred ca exista jumatati de lumi ce sunt create in veci,si sunt rare atunci cand se intalnesc.Parca se cunosc de-o viata,iar dragostea e diferita de celelalte,e intregita.
La randul meu asta am simtit si eu.
Poate ca a vrut mai mult decat o prietena,decat o amica,cred ca a vrut sa traiasca cu tine pentru totdeauna,dar nu a avut curajul sa-ti spuna,sau atunci cand va intalneati,nu mai conta nimic decat privirea ta,ochii tai,parca-ti vedea sufletul,si la fel si tu pe-al lui.
Cred ca si el la randul sau,vrea sa stie daca tu esti bine,daca esti multumita la fel de viata care o ai,daca esti fericita,mai ales daca stii ca poti lua oricand legatura cu el,oricand ai vrea sa incepi totul de la capat,si crezi ca poti lua legatura cu el,eu cred ca totul e posibil,insa sa ai vre-o legatura.

Eu traiesc o poveste foarte aproape de a ta,ceea ce te intrebi tu de multe ori ma intreb si eu.Parca vad o intoarcere,astept sa se intoarca la mine,insa si eu la fel nu stiu daca se va intoarce vre-o data,este tot ce conteaza pentru mine,in viata mea.Zilele mele sunt in jurul meu cu ea,si cand dorm si cand ma trezesc,mi-a mai ramas o fotografie cu ea ce am putut sa o salvez,resttul nu am putu sa le tin pentru ca ma durea enorm lipsa ei si mai tare,desi ochii sai ce i-am vazut reali nu-i pot uita vreodata,nu mai vazusem asa ochi,parca erau luminati.Iti spun tie asta pentru ca eu cred ca tu ma crezi si intelegi ce spun.
Povestea ta e asemanatoare,si daca nu poti lua legatura cu el,ai putea sa-l vizitezi?Sa-l cauti sa va intalniti la o cafea sa va luati mainile stranse,poate atunci veti spune exact ce vrea unul si altul de la amandoi.
Parerea mea ca atunci cand tii la cineva,poate sa treaca ani de zile,ca acel cineva te va cauta mereu,indiferent de situatie si indiferent de razboi,ar face asta.Eu unul as face asta,oricand as fii dispus sa o fac.
Nu stiu mai multe detalii,dar iti inteleg durerea,si eu o traiesc.
Iti doresc o seara linistita si calda.Claudiu}{

12 11 2012
camelia

Povestea ta m-a impresionat. Dar, STAI! nu te grabi sa ma judeci pentru ce am sa scriu acum…
Povestea ta m-a impresionat din punct de vedere literar si pentru faptul ca ai redat atat de frumos sentimentele si trairile tale.
M-a impresionat, pentru ca ai sansa oferita de viata (nu o singura data) sa fi iubita si respectata, sa ai parte de ceva frumos, dar preferi sa ramai ancorata de o relatie care nu a existat.
Chiar ar fi fost o incercare buna sa spui atunci cand a fost momentul… Barbatii nu intuiesc totul. Si nici femeile. Nimeni nu poate sa ghiceasca ce ganduri ai.
Ma gandesc ca un lucru bun si sanatos pentru tine, acum, este sa ramai cu amintirea frumoasa a acelor clipe si sa cauti valoarea adevarata a prezentuui tau.
Nu stiu daca am dreptate, nu stiu …
Nu cred ca din partea ta a fost doar o atractie fizica, dar poti avea in vedere si o alta varianta… Un tip frumos, avand charisma si fiind constient de ea, a asteptat sa te arunci in bratele lui si sa i te oferi… la fel cum au facut si altele… (Poate gresesc, nu stiu)
Este alegerea ta sa iti cladesti fericirea pe ceea ce ai acum, sau sa transformi totul in ruine…
Iti doresc ganduri bune si un cantar echilibrat!
Camelia

12 11 2012
Livia

Vai,oameni buni, dar ganditi-va daca s-ar intampla invers? sa aveti un sot/sotie care este indragostita de un altul.Ati incuraja-o sa il intalneasca? Dumnezeule mare, vorbim despre familii, despre copii ! Doamna, v-as ruga sa fiti empatica si sa va ganditi, sotia acelui barbat ce vina are ca dvs simtiti asa ceva pt omul ei? copilul ce vina are ? Nu, nu va incurajati sa-l cautati doar pt ca dvs simtii fluturi sau altceva, sunteti un om matur cu familie, astfel de lucruri nu isi au locul aici ! Si v-ati gandit vreodata ca pt acel barbat ati fost o aventura ? Altfel nu ar fi existat o singura seara…..sincer va spun. Cand doi oameni se iubesc ei decid sa aiba o relatie nu o seara in doi. Nu vreau sa va doara vorbele mele insa este o poveste clasica a unei domnisoare indragostite, poveste pe care dvs ati povestit-o frumos, dar acest tip de intamplare gasim la tot pasul in toate tineretile, insa ele nu influenteaza casnicia oamenilor.La dvs din cate observ este caz patologic. Astfel de povesti destrama casnicii si distrug vietile copiilor, astfel de „sentimente” nu sunt unele sanatoase, normale, ele sunt obsesii sub care se afla nevoi de afectiune si nu iubiri adevarate. Acea „iubire” nu a fost impartasita ! Doamna, sper sa aveti puterea de a va gasi fericirea, nu este o solutie sa va blocati in trecut, dvs aveti o porblema. Spuneti ca sunteti dispusa sa faceti orice pt el, dar va ganditi ca „orice” i-ar putea distruge viata omului respectiv? Ar ajunge sa va urasca nu sa va pretuiasca. Lasati lucrurile acolo unde s-au intamplat,in trecut ! Nu va mai jucati cu vietile altora !

12 11 2012
camelia

Doamna Livia,
SUBSCRIU! Cu tot sufletul sunt de acord cu dumneavoastra!
Camelia

12 11 2012
te voi iubi intotdeauna

Dragii si dragele mele….,
Stiu ca e greu, dar totusi incercati sa cititi povestea in sensul ei bun….Livia daca ai fii prestat atentie ai fii vazut unde precizez ca as fii facut orice pentru el (asta in limba romana inseamna trecut!)nu prezent, deasemenea in nici un loc nu spun nimic de sotie s-au de copil, cum ca as vrea sa se desparta, s-au eu sa ma despart…..eu imi iubesc si respect familia enorm, si asta unii au inteles din relatarea mea., precizez dealtfel foarte clar, ca totul a durat ani de zile, iar dragoste fizica nu am avut decat o data (ori un barbat sa astepte 9 ani pentru o „partida”, cred ca a fost cam nebun….si daca ar fii asa, ce rost au mai avut alte nopti in care doar ne plimbam, si ne sarutam, si ne povesteam cate luna si in stele)…
Se pare insa ca oricat as explica ce este in sufletul meu, si tot ce a fost, este greu de inteles, pentru ca asa cum am mai spus asa sentimente, si asa iubire, rar le este dat oamenilor sa traiasca.Eu ma bucur ca am avut aceasta sansa….Cu scuzele de riguare ca ma repet….am mentionat in una din relatari ca nu as fii capabila sa fac rau nimanui, cu atat mai putin lui ( asta include si faptul ca nu as permite niciodata sa isi lase copilul s-au nevasta)…..
Va rog insistent inca o data, celor ce lasa comentarii:: cititi cu mare atentie relatarile mele!!
Eu nu mai astept nimic de la el, insa am capul plin de intrebari fara raspuns….raspunsuri care le are doar el!….si ma gandeam ca prin prezenta mea in acest site, voi gasi oameni in aceasi situatie, care sa ma faca sa inteleg unde am gresit!
,…..Livia iti inteleg frustrarea, poate ca tu esti obisnuita cu un stil de viata in care sotul si copii sunt tot, nu conteaza daca este si iubire!…..la mine nu este asa…..Avem dreptul de a lupta pentru dragoste si pentru fericire…..si am dreptul omenesc sa iubesc ….indiferent cat de obtuza esti tu!!
Cu stima si respect…..

13 11 2012
claudiudoris

Draga Autor,al acestei povesti frumoase pline de viata,pe care le traiesti,mi-a placut foarte mult raspunsul tau.Femeile de rand,nu stiu sa iubeasca,pentru ca n-au avut cine sa le invete,se leaga mai mult de aparenta,si de mila sotului,fara sa ceara,si fara sa aibe ce sa daruiasca.Decat sa le ingurgitezi falsa lor dorinta si invidia,furstrarea asa mi-am zis eu mai bine stau retras de acestea,decat sa ma prostesc pentru un inuman,care au uitat ce inseamna dragoste,putere,intelepciune,intelegere,care nu stiu cu ce se mananca creatia,si pasiunea lor este sa barfeasca,sau sa se creada mai cu elixir decat alte femei,ei uite ca ceea ce tu ai scris aici din sufletul tau,le intrece pe toate;se vede pasiunea ta,plina de viata,se vede cu ce intensitate simti,si iti spun ca pasiunea este totul intr-o creatie.Majoritatea femeilor se bazeaza doar pe aparenta,pe reguli crezand ca asta este viata adevarata.Iar daca se trezeste cate unul si spune VA URASC….crede despre acel om ca este rau.Poate are motiv sa urasca,uraste ceea ce nu sunt oamenii.
Imi pare rau ca aduc cuvintele astea aici,pe pagina ta care sunt cele mai frumoase sentimente pe care le-ai pus aici.
Insa in loc ca oamenii sa vada ceea ce este pasional,traiesc ca zilele sa treaca,si asa trec si ei.
Cel mai frumos lucru,si plin de viata este sa lupti pentru dragoste,sau castigat razboaie din dragoste,au fost omorati oameni pentru dragoste,s-au inteles oameni pentru dragoste,si au biruit multe pentru dragoste.
Dar in ziua de astazi se pare ca s-a uitat ce inseamna dragoste,draga Livia si multe femei ca si tine.

13 11 2012
camelia

Claudiudoris,
TU AI CITIT CE A SCRIS „te voi iubi intotdeauna”?
Va raspundeti unul altuia si va creati iluzia ca traiti aceeasi mare iubire de care ceilalti nu sunt capabili. Dar interlocutoarea ta, tocmai ii explica Liviei, ca asta „ERA” si in prezent nu mai este, ca isi iubeste sotul. Lamuriti-ma si pe mine. Ca nu mai inteleg nimic. Daca ERA, atunci, Claudiule, de ce sa il caute? Iar daca nu era, ci ESTE, atunci de ce FEMEIE BUNA, spui ca Livia a inteles gresit?
Ma retrag din discutie, ca asta depaseste capacitatea mea de intelegere si nu are legatura cu motivul pentru care ma aflu aici.
Sanatate, oameni buni!
Camelia.

13 11 2012
Livia

„Te voi iubi intotdeauna”, imi pare rau ca m-ati inteles gresit ! Chiar daca dvs nu intreprindeti nici o actiune toate gandurile acestea se indreapta spre ceva, nu sunt sanatoase ! Din respect fata de sotul pe care spuneti ca-l iubiti si fata de copiii dvs ar trebui sa uitati trecutul, trecutul nu mai reprezinta nimic, trecutul doar ne arata cine am fost nici macar cine suntem! Eu inteleg ca in sufletul dvs este o lipsa acuta de afectiune, o nevoie de basm, o nevoie de „printul pe calul alb care ma salveaza”, o nevoie de iubire curata. Insa iubirea curata nu o aveti nici in prezent in casnicie din moment ce dvs pastrati in amintire acest trecut care pana la urma nu este spectaculos in afara starilor de care va amintiti. Starile acelea va leaga de acel om si asta pt ca nu ati gasit libertatea de a va exprima la fel de liber si in alte situatii sau poate v-ati maturizat si la aceasta varsta nu se mai simt „puricii” aceia ai indragostirii. Spui ca poate pt mine sotul si copii inseamna tot. Insa tu te-ai casatorit cu un om pe care nu il iubesti ? Din pacate asta ai spus mai sus, ca ai dreptul la iubire. Da, ai dreptul la iubire atata timp cat nu iti construiesti fericirea pe nefericirea altora si aici intra sotul tau, copiii tai, sotia celuilalt si copilul lui. Cam multi oameni care ar trebui sa sufere pt un basm al adolescentei. Si daca am arunca o privire in adolescenta ta vom vedea ca ai avut perioade de 2-3 ani in care ai „iubit platonic”, in care sentimentele nu ti-ai fost impartasite si totusi tu ai trait intr-o lume a ta plina de indragosteala. Aici se vede iarasi nevoia de afectiune. Sincer iti recomand sa incerci sa te cunosti mai bine sau sa lasi o persoana specializata sa rezolve aceste dileme, pt ca sentimentul pe care il simti nu este nicidecum iubire, prin el completezi lipsuri avute in viata. Nu te judec, Doamne fereste, insa astfel de lucruri acopera de cele mai multe ori depresia…etc. Sper sa iti gasesti fericirea acolo unde iti este scrisa si sa iubesti pt ca asa cum spui ai tot dreptul, insa nu tot ne este permis. Poti iubi in taina insa intr-un final copii si sotul tau vor simti ca nu esti 100% pt ei……Faci cum crezi, eu iti doresc sanatate in primul rand si armonie !

13 11 2012
Livia

Dna Camelia, ma bucur ca exista oameni ca dvs cu sufletul curat, cu mintea curata! Dumnezeu sa va aiba in paza!

13 11 2012
camelia

Te voi iubi intotdeauna…

Crede-ma! Cele mai multe femei au trait acest sentiment si au avut acest gand: „Te voi iubi mereu…” pentru cineva. Nu esti nici prima, nu esti nici ultima femeie indragostita. Diferenta intre unele femei si alte femei este (il contrazic pe Claudiua acum) ca unele se raporteaza la realitate, si mai ales dupa ce au ales un alt drum, sunt hotarate sa tina seama de viata si sentimentele sotului dar mai ales de ale copiilor sai.
O femeie adevarata, CLAUDIU valabil si pentru tine, n-o sa puna NICIODATA pe primul plan o dragoste moarta inainte de a inmuguri, fata de viata si fericirea copiilor sai.
Te referi la minti obtuze… nu stiu de ce.
Eu ma refer la egoism, periculos pentru cei carora le-ai dat viata!
Afirmi ca doar vrei sa stii daca e fericit sau nu, si … pentru ce? Gandul tau prioritar ca femeie adulta si responsabila este SUNT COPIII MEI FERICITI???
Degeaba ii spui Laviniei ca ai folosit verbul la trecut, se pare ca nici Lavinia nu s-a nascut ieri, ca sa creada asa ceva. Tu esti preocupata AZI! Aici ai ajuns sa scrii AZI, asa ca Lavinia are dreptate. Gandurile astea sunt IN PREZENT si iti vor afecta viata personala si vor afecta viata celor mai apropiate fiinte.
Esti o femeie adulta si deciziile iti apartin. Eu sper ca acest tipat al dragostei tale sa fie un cantec de lebada al acelui trecut patimas.
Sper ca descarcand tumultul emotiilor adunate atata vreme, ai sa mergi cu fruntea sus, mai departe, spunand „Te voi iubi intotdeauna, dar copiii mei sunt mai presus”
Alegerea iti apartine.
Iti doresc gandurile cele bune!
Camelia.

13 11 2012
camelia

Scuze, am vrut sa spun Livia

13 11 2012
addsalu

Draga noastra,

Cred ca iti dai seama cate idei ai reusit sa generezi pe aici… 🙂

Dragilor, este povestea EI. Nu a mea, nu a noastra, nu a voastra. Da, sunt multe lucruri pe care poate nu le intelegem sau cu care nu suntem de acord, INSA am convenit ca suntem aici pentru a asculta pana la capat si a incerca sa nu judecam.

Draga noastra ”Te voi iubi mereu” (intrucat nu avem alt nume cu care sa ne adresam tie aici… iti spun la randul meu asa… stiu ca suna cam ciudat…), cred sincer ca tu trebuie in acest moment sa iti clarifici anumite lucruri. Dintre acestea, pe primul loc as indrazni sa cred ca este UNDE il plasezi pe acest EL – in trecutul sau in prezentul tau. Daca este in trecut, atunci haide sa vedem cum poti face sa ramana acolo… Daca este in prezent, cred ca trebuie sa vedem ce poti face pentru a gestiona intreaga situatie… cu toate complicatiile ei…

Apoi, al doilea lucru este relatia cu sotul tau. Copiii cresc, se duc pe drumul lor, dar relatia cu sotul tau trebuie sa iti fie clara. Imi este oarecum clar ca ceva scartaie, nu stiu ce si de ce, insa cred ca este asa intrucat spui ca gandul la EL nu iti da pace… Deeeci?

Al treilea lucru este ca amandoi – tu si EL – ati facut o alegere. Ca a fost din orgoliu sau din alte motive, este clar ca ati ales in deplina cunostinta de cauza…

Al patrulea lucru este sa incerci sa iti definesti dragostea… Da, ea te face sa freamati, sa simti fiori, sa visezi, insa acestea sunt aspecte comune si unei pasiuni sau chiar si unei… obsesii… (nu, nu cred ca e doar o obsesie, ci mai degraba o mare iubire care tinde sa devina obsesiva…). Aici imi amintesc de discutia dintre un rabin si un enorias din Vest despre dragoste. Voi, occidentalii, spunea rabinul, definiti dragostea ca pe o farfurie de supa care, la inceput, e fierbinte, apoi se raceste treptat… Noi, in schimb, vedem dragostea ca pe o farfurie cu supa rece, care se incalzeste treptat…

Dragostea este, din anumite puncte de vedere, si o chestiune de alegere… Daca ar fi sa alegi, ce ai alege? Asta cred ca e marea intrebare… Restul sunt detalii…

Cu prietenie,
Adrian

14 11 2012
te voi iubi intotdeauna

Dap……sa vedem daca reusesc sa ma exprim pe intelesul tuturor.
In primul rand , el este doar trecut, nu ma bantuie noaptea, nu il vad pe el atunci cand fac dragoste cu sotul meu, nu mai incercati sa-mi imbinati trecutul cu prezentul, sunt diferite si asta o stiu eu mai bine ….Trecutul a fost el. Prezentul este familia mea. Exista insa doar incertitudinea, s-au mai bine spus dorinta in a afla niste raspunsuri …..ATAT!!!!!!
Relatia cu sotul meu este super ok…plimbari, cine romantice, duminici si sarbatori in familie si +dragoste de 4-5 ori pe saptamana….este o relatie normala?????
Ce as alege???? Am ales deja…..am ales realitatea, mi-am ales o familie minunata si un prezent minunat…..dar oare este o crima daca din cand in cand ma gandesc si la trecut? oare cine nu face asta?
Cat despre Livia si Camelia, nu vreau sa ma mai repet, asa ca daca vei citi cu mai multa atentie poate veti intelege, daca nu…..oricum eu va doresc toate cele bune, o viata plina de reusite, alaturi de toti cei dragi voua!…
Adrian, vad ca am creat multe controverse aici, speram din tot sufletul sa gasesc niste raspunsuri, insa am fost bagata in ceata mai rau …Sincer imi pare rau, ….
Claudiudoris, iti multumesc pentru cuvintele frumoase, dar se pare ca oricat ar incerca unii, a iubii este un pacat……e pacat mai mare totodata, daca iubesti o singura persoana toata viata, si in ciuda acestui lucru sa reusesti si sa-ti vezi de viata in continuare….Daca faci asa ceva, devii dintr-o data, ori obsedat, ori iti bati joc de familie…..Pacat este doar ce incercati unii sa faceti aici, sa induceti in eroare atat pe cei care citesc , dar si pe autor, in incercarea de a-l injosi, cand de fapt acest site ar trebui sa ajute pe cei care au nevoie fie si de o vorba…..
O seara buna tuturor…..

14 11 2012
camelia

Draga noastra,
Regret nespus daca am lasat impresia unei „condamnari” privind sentimentele tale si cred ca ti-am si spus anterior ca eu CHIAR CRED ca este vorba de iubire, nu despre o obsesie si nici despre o atractie fizica. Si imi place in mod deosebit maniera in care ai stiut sa redai emotiile traite de tine. Pana la urma, nimeni nu are dreptul de a te judeca. Eu personal mi-am pus niste intrebari in legatura cu povestea asta, (poate gresesc din nou) dar am sentimentul ca ai raspuns ceea ce si noi gandeam, doar ca poate nu ne-am exprimat dupa asteptarile tale.
Si a iubi nu este un pacat. Cred ca am spus asta mai devreme, in alte cuvinte. Daca ai sa recitesti, ai sa gasesti ideea.
Pornind tocmai de la ideea ca este o iubire adevarata, ma gandeam ca este mai periculos decat daca era o atractie fizic. Nu stiu daca ma exprim pe inteles.
In orice caz, este posibil ca intr-o zi sa afli raspunsul la intrebarile tale, direct de la acel om. Nu stiu daca iti doresc asta. Cred ca iti doresc sa se intample asa cum este mai bine pentru tine si pentru ceilalti. As vrea sa nu mai suferi din cauza asta si in acelasi timp as vrea si ceilalti sa nu ajunga sa sufere.
Inca o data, imi pare rau daca am lasat impresia ca as avea intentia sa te judec.
Iti doresc sa ai inima usoara si sa ai ceea ce iti doresti.
Camelia

14 11 2012
claudiudoris

Nu ma mai intereseaza sfaturile lui nimeni de aici.Nici cuvintele mele cele urate pline de trecut.Si apropo…perceptia asta de prezent trecut si viitor,daca nu le folosesti pe toate inseamna ca nu ai trait,pentru ca toate impreuna formeaza un prezent adica aceasta viata in care te afli acuma.Mergi doar pe prezent si traiesti doar o parte din viata,nu o traiesti la intensitate,si nici sa intelegi unele lucruri cand mergi doar pe prezent ramai de cele mai multe ori indiferent.Eu nu spun sa mergi pe vre-o una si nici pe toate,mergi pe care le vrei. Si inca ceva poti face dragoste cu sotul tau de 7 ori pe saptamana adica in fiecare saptamana adica in fiecare zii din viata ta.Traieste fericita,si uita de acel om,poate ca si el va uita de tine,sau deja a uitat,pentru ca dragostea adevarata o ai in lacasul unde traiesti.Ma bucur ca ai ales realitatea si ai o viata fericita,si o familie minunata.Sa-ti traiasca si copii si sotul si familia sanatosi si sa aibe mereu atentie si grija de tine.
Eu am sa plec intr-o calatorie foarte lunga,anume in taxiul divin,sa privesc doar toate vietiile si sa ma odihnesc in pace.
Multa pace tuturor.

16 11 2012
Livia

Adrian si „te voi iubi mereu;;;”,
Chiar daca acest site este pt a-i asculta pe cei cu probleme si a gasi solutii asta nu inseamna ca atunci cand observam un lucru total nesanatos nu atragem atentia. Nu judec, insa atrag atentia ca nu este de joaca cu asemenea ganduri. Asemenea ganduri sunt obsesii si necesita tratament la psiholog, nu stiu. Cunosc femei care si-au distrus familia pentru umbrele trecutului doar pentru ca, in imaginatia lor se afla altceva. Probabil ca „te voi iubi mereu” este nefericita sau cel mai probabil este o fire cu probleme nerezolvate, asta nu inseamna ca nu este normala ci asta inseamna ca anumite lucruri ar fi foarte bine daca le-ar corecta. Nu suntem perfecti, mintea noastra poate gandi ce vrea, gandul poate insela si sufletul de cele mai multe ori, insa noi trebuie sa cautam armonia si realitatea. Nu rezolvam nimic daca ne cream o realitate a noastra total atipica celorlalti si ii percepem pe toti ceilalti ca fiind invers, pe dos. Nu! Cu cat vom fi, ca mame, pe picoarele noastre, cu atat copiii vor beneficia de noi trup si suflet 100%. Am iarasi multi prieteni a caror mame nu s-au dedicat familiei si copiilor si acei oameni sunt astazi, la randul lor cu mari probleme ! Cu cat mama se dedica mai mult copiilor, cu atat copiii vor fi viitori adulti integri, morali, sanatosi mental si ficiz.
Nu spun ca nu avem dreptul la viata daca avem familie, insa a insela (chiar daca nu fizic) inseamna a te insela pe tine in primul rand. Casnicia nu este o pacaleala si sigur ca in cel mai probabil caz multe femei viseaza la alti barbati ocazional, asa,……poate in perioade in care sotii lorle neglijeaza sau apare prin preajma vreun om nou…….insa atunci cand alegi statutul de mama este primordial copilul tau indiferent de ceea ce ti se intampla tie. Dar asta nu ai cum sa intelegi.
Nu vreau sa te simti judecata, nu am nici un sentiment de rautate fata de tine, am un semtiment de compatimire si sper ca ai sa intelegi cumva, candva, ca astfel de ganduri nu sunt sanatoase, nu au cum sa faca bine in viata nimanui. Probabil cu acel baiat ai trait un semntiment intens pe care nu il mai recunosti in ceea ce ai trait pana acum, insa asta inseamna ca tu ai o problema ci nu ca acea intensitate nu exista in lucruri, in intamplari. De aceea iti recomand sa apelezi la un om specializat, poate un psiholog sau un preot, nu stiu….Tu nu te simti vinovata pentru aceste ganduri din moment ce ai familie si copii?
Astfel de ganduri trebuie studiate, esle sunt un semnal de alarma pentru a-ti arata ca ceva nu functioneaza bine in tine, undeva exista ceva nerezolvat, poate din copilarie (lipsa tatalui) sau poate pur si simplu lipsa afectiunii. Sa nu uitam ca la aceasta varsta nu mai avem valorile pe care le aveam la 20 de ani cand ne indragosteam de oricine, oricum si simteam fluturi in stomac. O femeie matura iubeste altfel. Sper sa ai forta de a deveni femeie.
Sa ai grija de tine si de familia ta, eu sper sa va fie bine pe viitor!

Camelia
te admir enorm pentru cum scrii, pentru ceea ce gandesti, esti un om extraordinar, pot vedea asta din exprimarea ta !

16 11 2012
camelia

Doamna Livia,
Stiti sa exprimati in cuvinte mai bine decat mine anumite idei carora nu am reusit sa le dau contur. Si sunt de acord cu tot ceea ce ati scris. Eu am mereu o problema in sensul ca ma straduiesc sa nu jignesc, dar sa imi aduc argumente in ceea ce afirm (si nu ma fac inteleasa mereu) Dumneavoastra ati gasit si argumentele, citind poate mai atent decat mine.
Sincer, m-ati tulburat scriind asa despre mine, pentru ca eu nu ma vad asa. Iar ceea ce ma doare, nu pot sa exprim… inca.
Am sa scriu probabil in sectiunea mea. Cand am sa ma simt in stare sa o fac.
Cred ca „Te voi iubi intotdeauna” are nevoie sa isi vindece ranile. Pe masura ce ele perpetueaza in timp, calea de vindecare e tot mai grea.
Cu deosebit respect,
Camelia.

16 11 2012
Livia

Domnule claudiudoris, eu nu inteleg la ce va referiti. V-as sugera cu prietenie sa incercati sa aveti o coerenta in exprimare.Folositi gresit sensul cuvintelor,incercati sa scrieti mai simplu fara a folosi cuvinte carora nu le cunosteti sensul sau folositi DEX-ul. Este pacat pentru ca sunt convinsa ca nici altii nu inteleg ceea ce scrieti. Va doresc succes!

16 11 2012
Livia

Acestea sunt cuvintele tale: „Mi-as dori sa-l revad, as fii ipocrita sa nu recunosc, mi-as dori sa il intreb atatea, mi-as dori sa ma lase sa-i mai mangai o data parul, buzele, sa ma lase sa-l alint si intr-un final sa-i spun “te iubesc la fel ca in prima zi”…..”
Apoi tot tu spui ca „este trecut”……
Nu uita cine esti acum, nu uita sa iti stabilesti in viata un scop precis, nu uita ca Petre este sotul unei femei si tatal unui copil. Nu uita ca nu este „al tau”, nu uita ca el iubeste o femeie si un copil ce sunt familia lui. Este un om cu un alt drum in viata, la fel si tu.
Citeste cuvintele de mai sus si spune-mi ca ai curajul sa le spui in fata copiilor tai, adica in fata a ceea ce iubesti tu mai press de tot pe aceasta lume, in fata parintilor in fata prietenilor, pentru ca spunem ca suntem sinceri. Fata de oamenii pe care ii iubim nu avem secrete, ei ne cunosc chiar daca noi le ascundem lucruri, ei ne simt, ei ne intuiesc. Dumnezeu ti-a oferit o familie frumoasa, ti-a dat sansa unei vieti frumoase, nu iti bate joc de ceea ce ai, nemultumitului i se ia darul.
Dar inainte de toate spune-le in fata lui Dumnezeu, apoi uite-te unde te-a adus El si de ce.I-al pe Dumnezeu in suflet si lasa-l sa iti vindece starile acestea, petru ca ele iti aduc nefericirea. La ce speri? Crezi ca daca spui „te iubesc” se schimba lumea, abandonati doua familii si traiti fericiti ? Stiu ca iti doresti poate ca tu sa fi insemnat pt el acelasi lucru si daca ai avea acest raspuns iti garantez ca tot nemultumita vei fi si vei dori mai mult…….

16 11 2012
camelia

Livia,
ai vorbit din suflet… iar ceea ce am sa spun acum, poate ca o sa supere pe cineva… pe tine…. pe altii… Nu stiu pe cine. Vorbesti exact ca o femeie care si-a vindecat la randul sau o iubire mare!
Dincolo de cuvinte, conveniente, reguli… toti spunem ceva mai mult! Ma bucur ca exista oameni ca tine. Care gandesc matur si stiu sa exprime ceea ce gandesc.
Iti multumesc ca te-am” intalnit”!
Cu stima,
Camelia.

16 11 2012
Livia

Acest site contine parerea tuturor, a oamenilor exact asa cum sunt ei. doar pt ca scriem aici nu inseamna ca TREBUIA, asa cum spui sa sustinem ganduri ce nu fac bine atorilor lor. NU TREBUIE sa spunem ceea ce vor ceilalti sa auda. Tu scrii aici si primesti un feedback, adica un raspuns, o reactie la ceea ce ai scris. Acum iti poti da seama ca ceea ce traiesti tu in prezent nu este injositor, Doamne, nu am spus asta ! Nu este injositor ceea ce simti si gandesti, insa reprezinta o problema ce ar fi bine sa o rezolvi pt ca ea sa nu genereze alte si alte probleme la randul ei. Lumea nu este construita asa cum ne dorim noi. Ti-ar fi placut de fapt ca „raspunsurile” asa cum le numesti tu sa fie de fapt reciprocitatea a aceea ce spui tu si simti tu, ceea ce nu este adevarat. Bravo tie ca 17 ani ai reusit sa supravietuiesti cu asta insa nu este cel mai fericit caz, vad ca tu incerci sa intaresti ideea asta nu sa scapi de ea. mergi si cere ajutorul unui om specializat!!!!

16 11 2012
te voi iubi intotdeauna

Draga Livia….
De ceva timp incerc sa te fac sa intelegi anumite lucruri si aspecte, dar se vede ca ti-e greu…..Am explicat de atatea ori incat m-am saturat si nu mai vreau sa explic, ceva ce tu nu vrei sa intelegi..Te-ai legat de o idee, si de faptul ca aceasta iubire a devenit obsesiva, incat nu vrei sa treci mai departe de bariera asta….Te asigur ca pe latura asta chiar nu am nevoie de phiholog….Sunt foarte realista, si fac deosebirea intre trecut si prezent….Si sunt mandra ca reusesc sa-mi iubesc trecutul in egala masura cu prezentul, ….cat despre copii, draga mea, sa stii ca am facut si fac tot ce e posibil omenesc ca ei sa duca un trai decent, sa nu le lipseasca nimic, dar in acelasi timp nici dragostea de familie, si implicit de mama (nu ca as avea de ce sa-ti dau tie explicatii!), nu i-as implica in nicio tragedie, asa cum insinuezi tu….nu as fii in stare sa le fac rau…..dar se pare , cu scuzele de riguare, ca viziunea ta este limitata…..banuiesc ca ai o viata simpla, si te bucuri in fiecare zi de asta! Te crezi perfeta si asta crezi tu ca-ti da dreptul sa judeci pe altii….
Sunt prea fericita, atat cu trecutul meu cat si cu prezentul , pentru a-ti suporta tie aberatiile….
Te rog nu mai incerca sa implici alte sentimente decat cele reale, nu mai incerca sa ma faci obsedata , probabil ca nici macar nu stii sensul adevarat al cuvantului …….Daca a iubi pentru tine este egal cu obsesie, atunci crede-ma mi-e mila de barbatii care au trecut prin viata ta!
Cat despre prezenta mea pe acest site, imi pare rau ca se incheie cu un gust amar, deoarecee am intalnit oameni care …in loc sa incerce sa foloseasca cuvinte „mici pentru oameni mici”, folosesc cuvinte prea mari doar in incercarea de a iesi in evidenta ….
Va doresc tuturor o seara excelenta si o viata plina de pasiune (nu monotona ca a Liviei!), care crede ca daca ma gandesc la trecut, devine, s-au mai bine spus a devenit o obsesie care imi afecteaza prezentul…..Draga mai bine ai incerca sa te obisnuiesti cu ideea pe care am subliniat-o si mai sus : imi iubesc trecutul in egala masura cu prezentul!!!

16 11 2012
Livia

Draga „te voi iubi mereu”…ce cuvinte urate aruncati, pacat ! Nu v-am vorbit urat, nu v-am spus „esti obsedata” ci v-am spus ca in dvs s-a dezvoltat o obsesie. Si nu insinuez nimic, nu am de unde sa stiu cum va cresteti copiii si ce le oferiti insa sunt sigura ca ei simt cat le oferiti si sotul la fel. Am presupus la fel cum si dvs presupuneti cam ce fel de viata am eu. Am viata pe care mi-o doresc si pe care poate multi si-ar dori-o.

Va propun un exercitiu de imaginatie: imaginati-va ca descoperiti ca sotul dvsjurnal in care scrie toate sentimente lui pt femeia pe care o iubeste in secret de 17 ani si careia ar dori i-i atinga parul, sa-i mangaie obrajii tanjind sa-i spuna „te iubesc”. Poate asa va veti da seama ca ceea ce purtati dvs acum in gand si in suflet nu poate face bine in nici un fel ! Nimanui ! Nici macar dumneavostra ! De ceea va si DOARE asa cum atisi descris. Nu este o poveste inocenta si dvs stiti mai bine acest lucru. Desi am specificat ca nu va spus toate acestea cu rautate observ ca nu ma credeti,dar asta prea putin conteaza, nu rezolvati nimic daca asteptati ca cei din jur sa va incurajeze sa continuati si nu rezolvati nimic daca aruncati cu noroi in mine, pe dvs va doare, vedeti ? Tot dvs va enervati ca nimeni nu va intelege….Daca se intampla ca mai multi oameni sa nu fie de acord cu dvs si sa nu va sustina pe acest drum, inseamna ca ceva nu este in regula cu dvs. Oamenii va vor incuraja sa va vindecati si asta inseamna ca va doresc binele. Sper ca intr-o zi, cand veti vindeca aceasta rana si va veti simti usurata, sa realizati intentia buna,venita din suflet a celor de aici !

Ceea ce am facut eu aici, si anume a-mi exprima parerea imi si asum ! Asta nu presupune un vocabular impropriu unui dialog decent, doamna „te voi iubi mereu” ! Din moment ce ati expus o poveste ar fi potrivit sa va asumati reactiile oamenilor, reactii care dupa cum vedeti….nu sunt ceea ce va doriti dvs.
Pot intelege starile oamenilor, asa nu inseamna ca sunt de acord cu ele ! Nu v-am spus cu rautate sa mergeti la pisholog, am vorbit foarte serios si clar ar fi in ajutorul dvs.. Nu este vorba ca nu vreau sa va inteleg, ci tocmai pentru ca va inteleg v-am sugerat sa apelati la un specialist pt ca pe mine, ca om ce nu face parte din aceasta categorie, aceasta problema ma depaseste. Nimeni nu va poate ajuta sa vindecati o rana emotionala de acest gen, decat un om specializat. Va puteti iubi trecutul asa cum va doriti, insa este o mare problema cand devine aceea ce ati spus in prima dvs fraza aici: „Am ajuns aici din dorinta de a impartasii cuiva durerea ce o am in suflet..o durere ce ma sfasie ….o durere ce sper de 17 ani sa dispara, dar ea revine in forma tot mai brutala, tot mai distrugatoare.” Recunoasteti vad ca este o DURERE DISTRUGATOARE, dvs ati scris cu mana dvs…….Pe mai departe, trecand peste cuvintele urate pe care mi le adresati fara sa ma cunosteti,dar va inteleg frustrarea, eu totusi va doresc sa va gasiti linistea sufleteasca ! Mult succes alaturi de familia dvs !

Doamna Camelia, sa stiti ca nu am trait nici o experienta in afara celor din adolescenta care ma „prindeau” asa cum descrie si autoarea povestea, insa am prietene care traiesc si in prezent povesti de acest gen si si-au distrus intreaga familie. Avem multi prieteni care ne apreciaza pt ceea ce suntem, pt familia pe care reusim sa o tinem unita si sper ca Dumnezeu sa vegheze asupra noastra mereu. Evident ca se poate intampla oricand orice si daca in cazul doamnei „te voi iubi mereu” era vorba despre o iubire impartasita, lucrurile se prezentau altfel si problema ar fi fost de alta natura. Doresc sa rup putin timp si sa ajut (in masura in care ceilalti primesc ajutorul) si alti oameni sa lupte asa cum noi am luptat si luptam pt copiii nostri si familia nostra sau cariera sau orice altceva. Totul este sa fim pozitivi, deschisi, realisti, sa ne formam o scara de valori adecvata si sa indemnam oamenii sa rupa un pic din binele lor si pt ceilalti.
Multumim creatorului acestui site ! L-am recomandat si prietenelor mele cu probleme oarecum asemanatoare.

17 11 2012
camelia

Doamna mea draga, Livia,
Prin faptul ca imi contraziceti acea impresie gresita nu ma faceti decat sa va apreciez mai mult pentru capacitatea dumneavostra de empatie. Putini oameni au aceasta capacitate. Cei mai multi oameni pot intelege ceva, doar traind din experienta.
Va felicit!!!
Cu deosebita stima,
Camelia.

17 11 2012
Claudiudoris

”Te voi iubi intotdeauna” nu deznadajdui,oamenii au diferite interpretari,mi-e mila pentru ce s-a pierdut si a inflorit in alta parte,dar macar ai totusi parte de a trai altfel decat ai fii putut trai. Ignor totodata mesajele contrazise,cat şi ceea ce ar dori uni pentru mine,contrar la ceea ce simt si cum traiesc. Probabil ca e suficienta constiinta,pentru a ne da seama cum ar trebui si ce s-ar potrivi in viata fiecaruia. Oamenii sunt visatori chiar daca spun ca sunt realişti,si-ar dori,ar trai,ar simti,ar crea. In situati proaste cautam siguranta,inotam intr-un gol de aer,cautam sa umplem acel gol. Sunt la fel,oameni limitati multumiti de traditi(nunta,obiceiuri,un trai sociabil dupa care ne ghidam) asta este realitatea,prin care o exprima uni oameni. Ar trebui sa facem exact ca atare,sa facem exact cum ni se spune.
Dorul de dragoste mereu va tainui in suflet.
Livia a vrut sa exprime,sa fim constienti de familiile noastre. Probabil ea are o familie asa cum si-a dorit. Unii oameni chiar sunt limitati.
Dumnezeu cand a creat omul a spus asa „Daca nu veti purta o bucata din scheletul pamantului,si o foaie din arborele vieti,nu sunteti oameni.” „Sunt maturi.” Sper ca tie nu-ti trebuie DEX sa ma poti intelege.
Livia,mie nu-mi trebuie Dex sa pot intelege ce spui tu,tie probabil iti trebuie o altfel de carte sa ma poti intelege,intitulata „O scoala a vietii”. Sper ca am incheiat contrazicerile. Poate uni oameni vin aici cautand un sprijin morar,mai degraba,o vorba calda,si de ce nu,pasiune de a vorbi deschis,atunci cand vrei sa spui ceea ce gandesti. Toate cele bune.

17 11 2012
Livia

Claudiudoris,
Evident ca nu ai nevoie de Dex ca sa intelegi ce scriu eu, exprimarea fiind coerenta si cuvintele folosite corect, acordul, pluralul, virgula, subiectul in acord cu predicatul…..Ce clasa ai reusit sa treci? Nu vreau sa te jignesc, dar vei fi mai castigat daca inveti sa scrii corect si oamenii vor avea incredere in ceea ce vei spune. Daca nu stii sa scrii, nici cultura nu exista, nici dezvoltare intelectuala…etc. Oamenii care au familii nu sunt limitati. mama ta are familie, pe tine, copilul ei. M\Inteleg ca este o femeie limitata ?
Ai grija cum ii jignesti pe ceilalti, oameniii tind spre familie chiar daca nu se casatoresc cu acte, isi doresc pe cineva langa ei, tu nu ?
Sprijinul este MORAL si nu „morar”, Dumnezeule, baiatule mama, nu exista scuze pt scrierea asta, gramatica se invata in clasa a 4-a !!!
Dar ce as putea spune unui om care nu intelege termenul de „familie” ? Ii va spune viata mult mai multe !
Mult noroc amandorura, ati face un cuplu bun !

17 11 2012
te voi iubi intotdeauna

Draga Livia,
De ce ti se pare ca am vorbit urat? Nu am facut altceva decat sa imi exprim parerea despre tine (asa cum si tu ai facut-o despre mine!)…De ce eu trebuie sa iti suport aberatiile, si daca dau un raspuns la randul meu, eu sunt cea rea?!….
Exercitii de imaginatie nu-mi permit, pentru ca sunt prea realista, dar mi-as permite sa iti propun tie un exercitiu : fa-ti propria rubrica si acolo sa incerci sa argumentezi criticile altora…Pana la urma , nu cred ca ti-ar face nici un rau si poate ca ai fii surprinsa, si ti-ai da seama ca sfaturile pe care le dai altora, si pe care le crezi bune, ar putea face mult rau oamenilor „mai slabi de ingeri”…iar daca problema te depaseste….atunci de ce te-ai mai crezut in stare sa dai sfaturi??
Deasemenea as dorii sa lasi aroganta in alta parte, nu cred ca este recomandat s-o folosesti pe acest site, nu mai incerca sa pari ceea ce nu esti….In spatele unor relatari s-au a unor raspunsuri, oricine poate fii oricine (aici!)….Cred ca ar fii mai bine sa privesti mai intens spre viata ta , si sa iti recunosti propriile greseli inainte de a le judeca pe ale altora….Poate ca, Claudiudoris nu foloseste virgula corect si-i scapa acordul subiectului cu predicatul, dar macar nu da dovada de ipocrizie…Da dovada de sinceritate, si poate ca scoala vietii nu l-a ajutat sa se „ridice la nivelul dvs”. doamna Livia….Nu toti ne-am permis sa absolvim facultati si cu toate acestea suntem mai intai de toate oameni, si nu ne permitem sa judecam si sa jignim , fara ca la randul nostru sa fim capabili sa acceptam sa fim judecati si sa fim jigniti…
Ai dovedit ceea ce in mintea ta era de dovedit (ca esti mai presus decat noi), atunci permite-mi sa te intreb…..Daca esti atat de perfecta , cum ai ajuns tu pe acest site??? Si sa nu spui ca ti l-a recomandat o prietena, pentru ca asta cu siguranta s-ar putea s-o creada fiica mea (de 4 ani)….nu eu!!…..Pentru ca nici o prietena nu-ti recomanda un site in care si-a expus la randul ei „nebuniile”….Asadar…..mai reflecteaza asupra vietii tale….Si , permite-mi un sfat: nu-L mai implica pe Dumnezeu in toate relatarile tale , El ne-a dat o viata, dar nu este si vinovat pentru ca noi ne-am facut-o mai buna, s-au mai rea, ca suntem mai lucizi, s-au mai nebuni, mai realisti s-au mai visatori….Pentru asta numai noi suntem cei vinovati!….Daca ai fii fost un cersetor la coltul strazii, care in pragul iernii are tenesii rupti, si hainele de pe el sunt putine la numar, tot i-ai fii multumit lui D-zeu?…..Lasa ipocrizia si aroganta, astea chiar pot face mult rau unui om….

17 11 2012
camelia

Draga noastra,
imi displace faptul ca am intervenit de la bun inceput, dar acum voi continua discutia, pentru ca nu imi plac lucrurile neterminate.
Am urmarit cu interes postarile si am remarcat ca in repetate randuri folosesti afirmatii de genul: ” aberatiile tale!” ori ” minte obtuza!” la adresa Liviei, care nu ti s-a adresat niciodata astfel.
Cine nu gandeste ca si tine este limitat, obtuz si aberant.
Sincer, imi pare rau pentru familia ta.
Hotararile iti apartin, iar raul pe care il cociin tine pentru cei apropiati isi va face intr.o zi simtita prezenta.
Afirmatiile tale, la adresa Liviei sau la adresa mea, nu ne vor schimba vietile si nici nu ne vor afecta familiile.
Modul tau radical de a vedea lucrurile te vor afecta doar pe tine. Pe noi nu!
Noi suntem aici ca sa ne ajutam si sa ajutam pe cei care asta doresc, nu ca sa fim de acord unii cu altii ori sa aprobam tot ce se spune.
Eu iti recomand draga mea, daca iubirea ta e asa de mare, lasa copiii, sotul si tot ce ai, du-te, spune-i acelui barbat ca vrei sa ramai cu el si gata! Ce ne balacarim in termeni poetici si fara sens, cand tu asta vrei sa auzi! Du-te in bratele lui si gata!
Traieste-ti iubirea vietii care v-a dura cateva nopti… un an… Ce mai conteaza …?
La sfarsitul aventurii, te asteptam, nu ca sa spunem ca am avut dreptate, ci sa iti spunem ca trebuie sa mergi mai departe.
Sincer, am sa fiu mult mai atenta de acum incolo cui mai raspund, pentru ca nu imi plac apelativele de acest gen si imi pare sincer rau ca am intrat in discutie.
Noapte buna.
Camelia.

17 11 2012
claudiudoris

Multumesc pentru aprecierea voastra,si pentru ceea ce sunteti fiecare.
M-ai jignit destul,constient…dar intr-o zi se va schimba totul.
Fii nemarginita,nu limitata,realitatea te limiteaza,si ai sa inveti tu pe pielea ta,durerea care ti-o va da,ai sa vezi cat este de limitata.Eu nu am jignit familiile,ci maturitatea ta,care este mult peste a altora.Si multi sunt ca si tine.
Multumesc pentru corectare,vei invata cand vei fii atat de obosita cum sunt eu.Probabil ca baiat {pentru ca barbat este acela care are o femeie langa el} fac ceea ce faci tu,poate.Sa merg la lucru,unde sistemul interior se schimba total si se fac liste cu schimbari mari,sa fiu mereu cu capul plin,sa vin acasa,sa-mi gatesc daca nu am,sa-mi fac liste in wekend-u-ri sa merg sa-mi cumpar ce-mi trebuie,sa-mi economisesc bani,si sa-i impart sa-mi ajunga,sa ii pun si pe ceilalti de-o parte,sa mai am timp si pentru mine,sa invat {pentru ca am doua clase;folosesc acolada pentru ca e diferita},sa meg la meditatii,pentru ca la scoala nu am timp mereu,sa merg si pe la scoala,sa pun la spalat,sa-mi aranjez dulapul pentru ca in doua saptamani este vraiste pentru ca sunt obosit,le pun impaturite dar asa sa nu se sifoneze,sa mananc,daca mai am pofta,si sa mai am timp de mine,si sa ma pun mereu la 00-00, 01-00 noaptea sa dorm,si sa am capul plin,fara vre-o eliberare,atunci vei invata ce inseamna cu adevarat,sa traiesti singur si cu toate ce sunt in viata.Am intrat mereu pe furis,din curiozitate,si nu pot fii indiferent la aruncarile tale.
Poti trai linistita,voi mai scrie eu aici,cand voi mai intra.
Ai grija cum calci,pentru ca s-ar putea sa calci pe visele tale.Iti vei da seama prea tarziu,pentru ca acuma ai o viata minunata,dar nu vei stii atunci cand totul se va intoarce.Eu iti doresc cu sinceritate o viata fericita,sanatate multa si sa ai grija de ea,o familie minunata,si liniste sufleteasca.

17 11 2012
claudiudoris

Cred ca esti o femeie ce studiaza psihologia,si poti vindeca minti bolnave dandu-le ceea ce exista.Poate tu ai incredere in oameni pentru ca nu ai nevoie de ajutorul lor,ci ai nevoie de un sprijin,si ai gasit oamenii potriviti.
Sunt usor de spus cuvinte frumoase,si sunt greu de spus sentimentele ce le simti.Schimband mentalitatea nu vei schimba sentimentul.Eu sunt constient ca in ultimul timp nu am gandit lucid,nu am gandit real,poate daca gandesc ca si tine esti multumita,si esti satisfacuta.Dar daca nu simt ca tine,atunci nu ai nici un drept sa-mi spui ce ar trebui sa fac si ce este sanatos pentru mine,nu este si pentru ceilalti.
Lucrurile dragute sunt usor de cumparat insa oameni cumsecade greu gasesti.Pentru tine toti sunt cumsecade,si toata lumea este bine si buna,se pare ca asa este.
Eu sunt un rau,si recunosc ca am facut un rau femei care credeam ca ma iubeste,i-am facut rau ppur si simplu,dar pentru raul care i lam am tras destul.
Am gandit mereu logic,dar se pare ca gandirea mea este foarte proasta atunci cand cineva imi spune ca sunt atat de incult,si fara sa stiu sa scriu.Poate aici nu ma straduiesc sa scriu neaparat corect,ma straduisem pana acum sa fiu inteles,dar nu ma exprim coerent,si deduc de aici ca sunt prost.Poate ca te satisface pe tine ca ceilalti sunt mai prosti ca si tine si ca tine nu este nimeni atat de destept,sotul tau este mandru de tine,are de ce o femeie superiara,BRAVO!! Cred ca lumea ta ar supune alte lumi,dar lumile alea nu invata ceea ce le inveti tu,ci invata ceea ce au simtit din ce ai dat tu.Mintea nu te invata de multe ori,ci sufletul te invata ceea ce ai trait.Dar se pare ca tu traiesti cu mintea nu cu sufletul,e greu sa intelegi problema cuiva,si e greu sa gsesti pe cineva cu care sa discuti.Problema mea aici este ca eu sunt prost ca mai intru sa-mi frec mintea,si pana la urma sa ies prost pentru ca altii au scoala si stiu sa scrie corect.Eu sunt prost pentru ca urlu ca o femeie,si din toate scrierile tale am dedus ca m-ai facut si femeie prin alt model de a ma lovi.
Pai uite ce,stai linistita ca nu sunt femeie,eu nu pot fii ca si alti copii indiferent atunci cand sunt lovit.Asta este problema mea?Asta spui tu ca este?Am un altfel de mod in a fii indiferent,si atunci cand simt ca este destul uit totul pentru ca eu valorez doar 2 bani pentru acel moment,pentru ce sa ma mai straduiesc cand eu am facut atat de rau unei femei care avea o viata a sa.
Poate de asta Dumnezeu nu imi lasa viata in pace,pentru ca si eu am facut la fel de rau.
Dar las asa,vor trece toate astea,si intr-o zii sunt sigur ca totul se va schimba.Tu cand imi citesti ce scriu,tu citesti la rece,si nu ai de unde sa stii cum m-am exprimat,scrisul nu-ti da accentul.
Dar dragostea se termina atunci cand incetez sa mai tin la cineva.Asta vrei tu sa spui sa nu mai tii la nimeni decat la familia care o ai,la prietenii care sunt de acord cu tine si iti da multa atentie.Pai eu nu sunt un prieten,izgoneste-ma neam ce esti….si simte-mi durerea si oboseala ca nu mai pot scrie lucruri frumoase din cauza ta.Dar se vor linisti apele,imi arata viata ca asta merit,sa ma ucid pentru o femeie care nu merita iubire pentru ca are minte si nu suflet.

17 11 2012
camelia

Claudiu,
Draga omule,
Cu ce te-a jugnit trimitandu-.te sa te uiti la DEX? Ti se pare ca alti oameni sunt mult mai odihniti decat tine si de aceea nu fac greseli?
NU! Cuvantul acesta”morar” in loc de „moral” nu l-ai folosit doar o singura data ca sa fie de la oboseala.
Iti precizez ca (desi pe vremuri eram cea mai buna din scoala la gramatica) am mai uitat, dar in bara de sus de la google caut pe DEX cand nu sunt sigura de un cuvant.
Livia are dreptate ca ti-ar prinde bine sa mai citesti ( de la mine: si altceva in afara de romane de dragoste sau articole pe diagonala)
SI: DA, scrisul iti da accentul.
Poate ca spre deosebire de tine si „Te voi iubi mereu”, Livia a avut norocul sa iubesca pe omul care i-a oferit acelasi lucru… Sau asta va depaseste capacitatea de gandire? Nu exista iubiri adevarate decat daca nu sunt impilinite?
Claudiu, sincer,
ma dezamagesti.
Camelia.

17 11 2012
claudiudoris

Intram sa ma descarc si tu ma incarci cu durere,ma incarci cu ceea ce stiu,cu realitatea care nu-mi ofera multe din visele mele si din ceea ce sunt.Ma incarci pentru ca asa este si atat stii? Asta vrei sa-mi spui? Asta ma schimba?Ceea ce doresti tu ca altul sa fie? Mi-ai tulburat seara in loc sa dorm si eu linistit,in loc sa creez tu distrugi.Asta face realitatea.Nu creeaza ci distruge din ce in ce mai mult.Isi creaza o proprie lume,peste natura(dragoste) vezi te-ai uitat in gradina daca ai si nu traiesti pe langa vre-un canal?Ai vazut in vara asta,ce a facut realitatea?Eu am vazut,porumb plin de viermi din cauza secetei.Asta faceti cu sufletul,il inlocuiti,cu o proprie lume.Dragostea inca mai este cat mai sunt copaci si natura inca se schimba cate putin asa cum realitatea o face.Realitatea este o lume de frica in timp ce dragostea este o lume naturala.Asta poti intelege?Sau este complicat pentru tine?
Doamnul meu a obosit,si este deznadajduit.Domnul meu este la rascruce,si spera ca apare vre-o schimbare,pentru a trai in pace.Domnul meu este ingrijit,dar nu se ocupa nimeni de grija lui.Domnul meu a spus mereu te voi iubi intotdeauna,dar omul s-a folosit de iubirea Lui,si a aratat ceea ce construiesc din ea.Domnul meu a plans cand a suferit,si a zambit cand eu eram fericit,dar zilele s-au intunecat din ce in ce mai mult,pentru ca fericirea sta la poalele unei stanci.Domnul meu a primit caldura,dar a simtit racoare atunci cand soarele a fost acoperit.Ca si o floare care se vestejeste,Domnul meu a rasarit de fiecare data,a murit si a inviat atunci cand a fost rupta.Dar Domnul meu a obosit,de toate care le facea,erau in zadar,si atunci a spus,e mai bine sa inchid ochii sa nu mai fac nimic,pentru ca tot ce sunt Eu nu sunt bun,si oamenilor nu le trebuie ceea ce Eu am.Si a ramas intuneric,o lume proprie a oamenilor.SPER CA ESTI MULTUMITA DE LACRIMILE MELE.
Asa ma simt eu acuma.Noapte buna iti doresc.

17 11 2012
claudiudoris

E mai rau atunci cand Dumnezeu iti va inchide ochii in fata….vei vedea ce inseamna realitate.Un alt Dumnezeu creat de om.

17 11 2012
addsalu

Dragilor si dragelor,

Discutia a cam alunecat pe o alta panta! Ne-am lasat dusi de val (iata ca ma includ si eu aici…) si am uitat SCOPUL acestui site: sa ascultam fara sa judecam, sa discutam IDEI si sa oferim PERSPECTIVE, nu sa atacam PERSOANE.

Am moderat deja o serie de comentarii. Prin urmare, daca nu va regasiti comentariul aici sa stiti ca este foarte posibil sa nici nu apara, intrucat mi-am rezervat dreptul de a-l considera inadecvat.

Nu as vrea sa intelegeti ca, daca UNELE comentarii apar totusi aici, ele sunt considerate ADECVATE scopului acestui site. Le-am permis cu sufletul greu, sperand ca, poate, vor ajuta fie la intelegerea unui mod de gandire diferit, fie ca vor fi urmate de unele scuze din partea cui simte ca a exagerat…

Suntem aici sa ne exprimam, sa ne varsam amarul, dragilor! Si sa capatam si alte perspective, diferite de a noastra! Nu inseamna ca trebuie sa le ACCEPTAM sau sa le URMAM, insa ma astept sa capatam, fie si in timp, puterea de a le ASCULTA si de a decide fiecare in dreptul sau daca ele sunt ori nu potrivite pentru situatia noastra…

Stiti cum facem acum, aici? Exact ca in parabola lui Wurmbrand, in care trei orbi incercau sa descrie un elefant pe care tocmai il pipaisera. Primul, care i-a atins piciorul, a spus ca este ca un pom; al doilea, care i-a atins trompa, a spus ca este ca un sarpe gros, cu o mana in loc de cap; iar al treilea, care i-a atins coada, a sarit ca ars spunand ca este ca un sarpe, dar in nici un caz ca unul gros, ci ca unul subtire, si nici pomeneala de mana… Totul a degenerat apoi… Cine avea dreptate? Primul? Al doilea? Al treilea? Toti trei? Oare nu erau doar perspective diferite ale unei realitati pe care nici unul din ei nu o putea cuprinde pe de-a-ntregul?!

O prietena de-a noastra ne-a relatat una din dramele ei, cu care se confrunta zi de zi. Alta a insistat asupra importantei familiei… Unul subliniaza dragostea nemuritoare, altul datoria fata de angajamentele asumate…

Va rog din suflet sa va opriti din mania voastra! Imi cer eu scuze pentru toate cuvintele celorlalti care poate v-au ranit pe fiecare din voi! Cineva trebuie sa o faca pentru a va simti impacat acest sentiment al dreptatii, intrucat cu siguranta ca fiecare v-ati simtit nedreptatiti si acuzati pe nedrept, neintelesi… Suntem aici pentru a reusi impreuna, oameni buni… Si nu vom putea face asta daca nu vom accepta ca fie nu ne-am facut intelesi suficient de clar, fie am fost perceputi gresit…

Da, aveti dreptate toti! Si, in acelasi timp, nici unul din voi nu are dreptate pana la capat! Nici macar eu, cel care afirm ca am dreptate intotdeauna, cu exceptia cazurilor in care nu am… Iata-ma si glumind…

Va rog, ba nu, va cer sa va linistiti! Si fiecare sa incerce sa gaseasca un lucru bun in afirmatiile oponentului de idei. Nu suntem in tabere opuse, desi s-au creat doua tabere… Haideti sa daramam odata baricada asta stupida pe care cu totii am ridicat-o, lasandu-ne purtati de val!

Timp de doua zile, pana luni inclusiv, nu voi mai aproba la aceasta rubrica DECAT comentariile care vor contine macar un lucru bun la adresa celorlalti. Si, eventual, niste scuze. Suntem aici IMPREUNA! Nu unii impotriva altora!

Va multumesc pentru intelegere si va asigur ca toti imi sunteti dragi si ca va port in gandurile si in rugaciunile mele.

Cu prietenie,
Adrian

17 11 2012
claudiudoris

Draga Camelia,nu vreau sa te dezamagesc,ar trebui sa accept grija ta pentru mine,chiar daca nu sunt deacord?Imi cer scuze pentru ca te-am suparat.Nu spun ca numai eu sunt obosit,si nu am spus ca exista iubiri adevarate,pentru ca nu au cum sa existe.Am spus ce e corect pentru ce simt.
Dar imi pare rau pentru ca mi-ai scris pana acuma,pentru ca imi doream la fel de mult sa-mi scri mai mult in rubrica mea,poate aveam mai multa nevoie decat toate astea de aici.Dar asta e,nu scriu in fiecare zi,dar te asigur ca vei avea si tu zile proaste si poate renunti sa scri in rubrica ta,pentru a tine in tine sa te faca puternica.Eu credeam ca ne srpijinim intr-un mod educat,putea fi destul de rar,atata timp cat stii ca ii pasa cuiva,e suficient sa schimbe un procent din situatie.Dar e in regula..nu cer asta,am dat un exemplu.Noapte buna…eu voi inchide ochii.

17 11 2012
camelia

Asa este, Adrian. Si tu ai dreptate. 🙂 ( ma gandeam la Solomon acum) Ma mirasem ca ai lasat sa treaca toate comentariile care deja devenisera „personale” si ma includ de asemenea. Eu imi cer scuze daca am exagerat in opinie. Si imi cer scuze sincer, pentru ca trebuia sa imi pastrez impartialitatea sau sa ma opresc ceva mai devreme.
Scuze sincere, Adrian, Claudiu si „Te voi iubi intotdeauna”.
Camelia.

17 11 2012
te voi iubi intotdeauna

Adrian,
In primul rand iti multumesc ca ai intervenit, pentru ca intra-devar lucrurile au degenerat in jigniri de cateva zile…Imi pare rau ca s-a ajuns aici, iar daca eu am gresit cu ceva , nu am nimic impotriva in a-mi cere scuze. Consider insa ca prima care a fost atacata am fost eu ( ba ca sunt obsedata, ba ca am nevoie de phiholog, ba ca imi neglijez familia si copii.)…Poate ca implicandu-i pe ei in povestea asta, m-am pierdut putin cu firea , insa sa nu uitam ca am venit pe acest site, in ideea de a discuta cu cineva, si in speranta de a gasi un raspuns…Asta nu inseamna ca trebuie sa iau de bun tot ce se spune aici, dar nici sa ma las jignita de cineva care nu ma cunoaste.
Inca o data daca am gresit eu imi cer scuze, fata de toti care au lasat comment-uri la aceasta rubrica..
O seara excelenta si un week-end linistit …

18 11 2012
Bogdan

In primul rand sunt f. suparat ca a fost scandal si eu nu am fost anuntat 😦

In rest , a scris cineva mai sus (ubru) si f. bine a scris, ca unii stiu cum sa creeze acea stare. Probabil asta e o metoda, oricum ca oameni suntem mult prea tampiti sa atingem absolutul existentei noastre, preferam sa ne complacem in social si lucruri total inutile, obiceiuri social acceptate. Cum e si cazul de fata, „casatorie asa ca sa nu fiu singura” asta e super :)) , imi dedic viata pentru ceva si cu cineva cu care nu vreau sa fiu, asa ca sa nu fiu singura. E din ce in ce mai clar ca tot ce acuzam ca ni se intampla ne facem noi cu mana noastra. Poate ca intr-o zi insorita o sa ne dam seama ca nu suntem obligati sa ne facem rau noua insine. Asta cred ca ar fi o performanta demna de cartea recordurilor.

Cat despre dragostea asta inteleasa si neinteleasa, parerea mea e ca atat cat nu exista reciprocitate deplina in simturile participantilor, orice act de convingere sau implicare e o mare greseala. Si cand acest act e perceput ca o greseala sau cand se dovedeste o greseala, atunci e exact ce a zis ubru mai sus: e un joc. Insa fenomenul interesant este ca atunci cand jocul e jucat bine, chiar daca tu stii ca e un joc, tot pui botu. Caci asa suntem conceputi, sa vrem mai mult exact ceea ce nu putem avea. Insa uneori a nu putea avea nu e un joc jucat de altii ca sa obtina ceea ce vor, ci pur si simplu nu te vor. 😀 Cred ca ar fi ceva util sa faci o diferenta intre aceste doua lucruri in aparenta similare. Uneori unii barbati vor sa obtina experiente suplimentare, fiind recent cu ego-ul alimentat, si lovesc cu maximul in fiinte ca tine, slabe, care stiu ca reactioneaza pozitiv. Incearca sa vezi lucrurile ca pe o traire ok care ati avut-o impreuna, nu prin prisma unei trairi care „neaparat” trebuie sa se materializeze in ceva. Pana la urma viata e o multime de emotii, iar ca oameni ar fi superb sa facem astfel incat emotiile sa fie numai pozitive.
In al doilea rand, barbatii nu sunt cea mai inteligenta rasa de pe pamant si o zic frumos pt ca si eu sunt barbat si nu vreau sa ma jignesc pe mine insumi. Suntem prosti de rupem. Crede-ma. Mai ales la capitolul emotional dam in gropi. De aceea un barbat nu trebuie sa fie perceput la un nivel atat de profund cum il percepi tu, trebuie sa vezi si restul scenariului, nu numai artificiile artificial lansate in jurul tau. De exemplu sa il vezi intr-o casnicie pe Mr Petre, sa vezi daca ar fi la fel de senzual si stralucitor cu un copilas proaspat cufurit in pampers in brate. Probabil ca i-ar fi scazut brusc din ochi stralucirea de luceafar. Petre e probabil la acelasi nivel, iar tu ai evoluat, ai vrut ceva mai mult, daca te vroia la nivelul la care vezi tu lucrurile, cu siguranta te cauta. Petre insa vrea altfel de lucruri, el descoperindu-si tenul fin in oglinda, complimentat recent de cateva grase, a constatat ca e capabil sa faca ce vrea el si ca orice barbat, exagereza si profita. Nu e de acuzat, dar nici de adulat. Trebuie sa te uiti la el exact cum te uiti la un hamster coafat intr-un petshop, e simpatic, e dragalas, dar cam atat. Nu ma ajuta cu nimic.

18 11 2012
Claudiudoris

Imi pare rau pentru toate,te voi iubi intotdeauna. Azi dimineata am fost sa-mi cumpar doua savarine,m-am bucurat pentru ele,in lipsa la toate. M-am descarcat cat si aseara ca am scris. Nu stiu de ce sunt asa cand ma simt supus. Imi pare rau pentru toate. Sa ai o Duminica placuta.

19 11 2012
Livia

Draga doamna „te voi iubi mereu”, […moderat…] Va doresc linistea sufleteasca pe care nu o aveti.

19 11 2012
Livia

Domnule Claudiudoris, observ ca pe toti cei care isi permit sa va dea sugestii si care intamplator sau nu, se afla in situatii mai bune din punct de vedere financiar, ii percepeti ca fiind dusmani, ii subestimati, ii considerati „limitati”…etc. Probabil ca majoritatea oamenilor din jurul dvs sunt asa si asta ar trebui sa va ridice un semn de intrebare. Un om „mai trait” cum se spune, uneori cult, citit sau cum doriti sa-l numiti va poate arata CUM anume sa urcati mai sus pe treapta sociala, spirituala…sau pe care treapta doriti dvs. Si asta inseamna A INVATA, indiferent de experienta de viata mai bogata sau mai saraca, indiferent daca dvs ma considerati „limitata”, invatatura ramane apreciata oriunde, in orice mediu veti lucra sau veti trai ! Nu trebuie sa va simtiti jignit cand cineva va spune INVATATI ! Chiar aveti probleme la acest capitol si pentru un trai mai bun, pentru a razbi mai usor, chiar veti avea nevoie de acest lucru, sa stiti sa scrieti corect, sa va exprimati corect pt a va face inteles !!! Cum altfel ar putea intelege oamenii ce vreti exact sa spuneti?
Mi-ati descris o zi din ziua dvs. Bine, insa nu faceti nimic atat de greu din ceea ce altii nu ar face. Si baiatul meu isi gateste atunci cand nu este mancare gatita, isi face curat, pune lucrurile in masina de spalat, merge la meditatii, la cumparaturi, etc. Si in plus are activitatile lui specifice ce tin de pasiune sau de invatat(nu are rost sa le specific). Nu inteleg de ce vi se pare atat de greu, dar asta numai dvs trebuie sa stiti ! A trai inseamna a te ingriji, deci,implicit, toate actiunile descrise de dvs. Nu vreau sa cred ca insinuati ca toate cele descrise ar trebui sa le faca altcineva pt dvs (sa va spele, sa va gateasca, sa va ajute la teme). Asta doar daca sunteti minor (aveti sub 18 ani), asa s-ar explica. Nu inteleg ce legatura au acestea cu a invatat sa scriem si sa ne exprimam corect. Folosirea corecta a cuvintelor ne da sansa sa ne facem auziti, intelesi. Ne arata cine suntem si ce respect de sine avem. Sa nu ne fie jena atunci cand deschidem gura ! Dvs, v-ar prinde bine mai multa vointa, mai putina mandrie de sine si mai multa curiozitate in a studia. Sper ca ati inteles exact la ce m-am referit ! Faptul ca nu cunosteti sensul cuvintelor duce si la o intelegere eronata(gresita) a spuselor celorlalti si mereu vi se va parea ca ceilalti au ceva cu dvs, cand , de fapt, sfaturile lor, chiar daca va dor, trebuie luate ca atare. Stiti si dvs ca v-ar prinde bine invatatura, banuiesc ca apreciati cand luati contact cu un om citit, un om care se exprima frumos,nu ? Mai ganditi-va la acest lucru.
In incheiere imi pare rau daca cei de aici s-au simtit ofensati, nu aceasta a fost intentia mea.

19 11 2012
claudiudoris

Draga Te voi iubi intotdeauna,orice ar crede o persoana despre mine acuma de aici,nu cred decat o mare indepartare,pe care nu au cunoscut-o cu adevarat.Mai sus relata Umbru,sentimentele comportamentului lui Petru,pentru ca este doar o amintire,doar o imagine,doar pentru o seara,sau mai multe,a relatat ca acest om s-ar fii numit acel om care are nevoie de o femeie sa se foloseasca de ea doar pentru a castiga ceva stiind ca este cineva langa el.Nu stiu si nici nu ma mai framant sa inteleg ce anume trebuia sa faca barbatul acela pentru tine,daca acel barbat credeai ca este jumatatea ta si ai ales un altul,in locul lui,cred ca nu mai avea rost sa te storci,pentru a nascoci ceva ascuns.Ai ales un alt om,pentru ca pe acela l-ai iubit,ai o familie cu el,insa eu nu inteleg de ce ar face un om atata galagie daca doar s-ar fii folosit de tine,daca doar dorinta de a da speranta femeii.Oare el ar fii facut asta,daca traia in acel moment cu tine maxim un an fara o groapa in care era,sa fii dat speranta?La ce anume? Eu cred ca prea mult studiati comportamentul lui,si prea putin va intrebati de voi?Ce anume doreai de la el? Vroiai sa traiesti cu el si nu ai putut?Poate ca nu reuseai sa traiesti cu el,poate ca era prea hotarat in ceea ce vroia,si de unde stii ca ar fii facut toate lucrurile negative,care nu stiu de ce se vad asa?Poate din exterior asa pare,a fii un om care doar se foloseste?Insa atunci cu ce s-a folosit la o indragosteala?Corect ce a spus Umbru,pai daca toti sunt la fel,sa le speli sa le gatesti doar sa te foloseasca in pat,si pe urma sa-si faca damblalele adica activitatiile lui fara sa te intrebe sa vorbiti sa va amuzati,sa va jucati in timpul placut si liber,sa va fii vorbit gandurile in momentele proaste sau sa fii discutat altfel,nu stiu..daca tu nu stii si vrei sa afi un raspuns,atunci nu poate sa-ti dea decat viata care o ai Pentru ca toti sunt la fel de ce ti-ar mai fii trebuit altul daca deja aveai unul nu?Din momentul asta si tu crezi la fel,toti sunt la fel,doar pentru asi obtine dominatia,scurt si la subiect.Hotarat sau neglijent.Poate omul acela care spui ca l-ai iubit mai mult decat sotul tau,s-a facut rece ca si o foaie de caiet,ca un obiect,si in timp poate fii la fel pentru el,poate a primit multe lovituri in loc de incurajari,poate el a incurajat pe cati mai multi,si s-a saturat sa ii pese intr-o camera inchisa unde nu este lumina,adica stau doar in colt si astept sa vad ce se intampla,pana la urma ar fii actionat,daca stiai cum sa procedezi,dar din moment ce ai ales o alta viata DE CE TE MAI INTERESEAZA DE ACEL OM??poate ca si el simte ceea ce ai simtit si tu,ca un magnet cand sunt in poli inversi se resping si cand sunt in aceiasi poli se lipesc.Poate ca era exact la fel,si astea ridica multe intrebari luand exemple din exterior.Si pana la urma poate ca acel om are o viata ca si a ta,muribunda,traid din sperante si din traiul care si-l face.Dar cea mai importanta intrebare,pentru ca mereu il suspectezi pe el te-ai intrebat oare e corect si pentru el ceea ce se intampla?
Si mai ales,daca ai fii vrut ceva de la acel om,cereai fara sa te intrebe nimeni si fara sfatul nimanuia,faceai ceea ce iti dicta inima,insa e bine sa nu ai incredere chiar nici in jumatatea vietii tale.Si atunci ce rost mai au toate astea?Sa te intrebi ce?Eu vad ca inca visezi la el din moment ce te intrebi atata cand tu ai un sot,esti fericita,pentru tine a fost doar o aventura o traire asa cum ai putea-o descrie romantica,sau cum ii dai tu contur,O IMAGINE CE IN VIITORUL APROPIAT DISPAREDar pentru el poate nu ai fost asta,daca nu ti-a spus inseamna ca nu a avut sansa sa-ti spuna,sa-ti arate,sau nu i-ai dat tu sansa sa-ti arate sa-ti spuna.Si te intreb de ce visezi in continuare cand defapt ai o viata a ta,esti multumita de familia ta si de traiul in care ti-l creaza?Nu inteleg ce rost au toate aste,ne jucam cu degetele pe pian,si incercam sa compunem o melodie dar nu stii sigura daca iasa o melodie de succes.Cam asa suna toate mesajele din partitia ta.PENTRU CA NICI TU NU STII CE MAI AI DE GASIT LA ACEL OM.

19 11 2012
claudiudoris

Draga Livia,iti multumesc pentru grija ta,si apreciez invataturile tale,sunt eu mai repezit si fara stare,sunt nelinistit,pentru ca prea multa neliniste si prea multa deznadejde si descurajare,si nedumerire am simtit in ultimul timp.Dar va promit ca de aici incolo am sa ma ocup doar de viata mea.
Si daca imi mai permiteti,sa va spun atat:Cand cunosti un om,nu intentiona sa-l schimbi doar pentru ca nu iti place,inseamna ca nu este in cercul tau dar asta nu inseamna ca nu stie ce are de facut pentru viata lui.

19 11 2012
claudiudoris

Eu intotdeauna am vrut un suflet care sa fie cu mine,sa fie din acelasi cerc pentru a ma intelege,dar nu inseamna ca sunt atata de ipocrizit atata de inchis fara sa rad fara sa glumesc fara sa am simt al umorului sau doar sa ma gandesc la mine.Poate ca voi va intrebati ca eu ma gandesc doar la mine,dar sincer punete in locul meu atunci cand te gandesti la celalat in celalalt capat sa vezi ca incerci pe dracu in parte si nu reusesti nimic atunci pici scrii urat esti furios pentru nereusite si esti neglijent cu tine,tocmai ca nu te gandesti la tine se poate duce totul pe apa sambetei,pentru ca stai cu ochii in curiozitate si nu este bine.De asta aleg sa-mi vad de viata mea si de ceea ce sunt,fara sa mai dau vre-o atentie pentru ca oricum ar fii,fiecare isi face viata cum poate mai usoara…asa ca……A world of stone in continuare imi place titlul in engleza:D

19 11 2012
claudiudoris

Cred eu ca imi trebuie o pauza sa-mi limpezesc starile,nu mai scriu limpede,si nu mai stiu ce sa cred din toate.O seara linistita va doresc.

19 11 2012
Livia

Domnule claudiudoris, nu despre schimbarea unui om vorbim aici ci despre dezvoltarea lui, despre educatie, intelegeti? Nu va cunosc caracterul, pot doar sa deduc cate ceva din ceea ce scrieti, insa csrieti foarte amestecat si ambiguu(neclar), si nefolosind sensul corect al cuvintelor nu inteleg la ce va referiti exact. de aceea v-am sugerat sa invatati pt ca nu este prea tarziu. acesta va fi imaginea cu care va prezentati in fata orisicui si credeti-ma….cand fata care va va placea va vedea ca nu stieti sa scrieti corect(si sa zicem ca trece peste asta, caci poate nici ea nu va stii) dar ca nu va puteti exprima in termeni corecti….nu stiu cat va va intelege asa cum va doriti dvs. Sincer va spun, asa cum ii spun si copilului meu, un om care se exprima simplu, dar CORECT valoreaza mai mult decat unul care incearca sa se exprime in cuvinte alese dar gresit folosite. oriunde veti merge si oriunde veti deschide gura, oamenii va vor eticheta si pe buna dreptate ! Poate ca in sufletul dvs sunteti un om de calitate, nu stiu, insa exprimarea lasa mult de dorit si va dezavantajeaza acest lucru pe toate planurile: la orice interviu, la orice loc de munca, in fata oricarei femei, a prietenilor si asa m.departe. Inteleg ca va doriti sa aveti in jur oameni de calitate. Acei oameni care pot intelege profunzimile sufletului credeti-ma ca s-au dezvoltat in acest sens(in ceea ce priveste educatia), au citit, au habar despre ceea ce inseamna cultura. Nu stiu cati oameni veti gasi printre cei ce nu au prea multa scoala, apti sa inteleaga ami mult decat ziua de maine(sunt cazuri si cazuri, oamenii de la tara sunt intelepti, dar in felul lor…limitati). Eu sper sa intelegeti importanta limbii romane pentru ca prin folosirea cuvintelor ne facem intelesi si exprimam exact ceea ce avem in suflete. Va doresc mult succes si spor la invatatura! Poate nu ati avut conditii pentru a invata mare lucru, insa nu este tarziu acum cand banuiesc ca nu mai aveti 18 ani(nu?) si spuneti ca va ingrijiti singur, sa va dati seama cat de mult conteaza educatia pentru a deveni un om integru. Succes !

26 11 2012
Alexandra

Draga „Te voi iubi intotdeauna”,
Si eu am trecut prin ceva asemanator, desi la mine nu a durat ata de mult, si eu am o familie acum si ma deranja faptul ca imi aduceam aminte din cand in cand de o persoana cu care nici macar nu am fost impreuna, doar prieteni. Eram copii/adolescenti si eu asa am considerat ca nu am nevoie atunci de o ‘relatie’. Insa, amintirea ma bantuia ca sa zic asa… si nu la modul ‘obsesie’, insa cand ai avut sentimente puternice fata de cineva..asta se intampla.

Insa ma deranja foarte tare pentru ca nu imi place sa traiesc in trecut.
Si sunt de acord cu ce s-a mai scris aici, m-as simti destul de rau daca persoana iubita cu care am o familie ar avea astfel de ..cum sa le spun.. reveniri in trecut..ganduri despre cineva de sex opus, chiar daca total inocente;la nivel de prietenie. Pur si simpul cand esti sot si sotie, esti un singur trup si altcineva nu isi mai are locul.

Si atunci, m-am framantat multa vreme cu ce sa fac:
-sa caut persoana din trecut sa lamuresc problemele ? (cum a zis si Adrian, cand lucrurile nu au finalitate te tot gandesti la ele, e bine sa inchei socotelile) si apoi sa rupem legatura definitiv
-sa caut persoana din trecut sa lamuresc problemele si sa mentinem legatura ca prieteni de familie (ne-am inteles foarte bine)
-sa incerc sa uit, sa nu ma mai gandesc la acest lucru(asta din pacate timpul a dovedit ca a esuat lamentabil 🙂 )

Cam astea erau variantele. Apoi m-am gandit ca poate numai eu am ramas cu aceste ganduri si vechea cunostinta isi vede linistit de viata…Ce rost are sa mai aiuresc pe cineva cu prostiile astea?

Si atunci mi-a venit o idee (de multe ori L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute in problema asta, caci ma deranja, gandurile tot revenind la intervale de timp) si m-am gandit asa: e o problema care eu nu o pot rezolva intr-un mod favorabil, asa ca cel mai bine e sa las si problema si bucatica asta de trecut in mainile Domnului. Asa ca am trecut persoana respectiva pe pomelnicul personal de la rugaciune si am zis: gata, sa faca Dumnezeu cum e mai bine. Daca ne-om intani, bine, daca nu, iara bine, eu nu mai am amestec aici.

Si, ca prin minune, din seara aceea gandurile nu au mai revenit. O singura data mi-am mai adus aminte, dar a trecut repede ca un gand pe langa mine.
Acum ma simt LIBERA! E un sentiment foarte placut si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat.

Poate te ajuta cu ceva marturia mea, eu te inteleg ca iti iubesti familia, inclusiv pe sot, dar acele ganduri tot revin. Lucrul asta am observat ca nu l-a prea inteles lumea ce comenteaza ( dar e si normal, daca nu au trecut prin asa ceva), dar nu e vina noastra. Ideea e ca nu e ok sa te macine gandurile astea cand ai putea timpul si neuronii respectivi sa ii dedici sotului si copiilor.

Numai bine,
Doamne ajuta!

Alexandra.

24 01 2013
Stef

Postarea acestei povesti in data de 14.09.2011 apartinand d-nei Petruta, revine aici sub pseudonimul de „Te voi iubi intotdeauna” in data de 08.11.2012, dupa mai bine de un an. Ca dovada ca unii dezvolta probleme ce persista ani de-a randul ceea ce este ingrijorator.
Ma intreb acum daca postarea aceleiasi povesti la intervale de timp fie mai lungi sau fie mai scurte nu fac decat sa iroseasca timp pretios atat de-o parte cat si de cealalta, timp pe care subiectul ar fi de dorit sa-l dedice unei terapii serioase.
Nu toate problemele se „vindeca” aici, ele doar sunt depasite insa raman in structura noastra generand probleme si mai mari in timp.
Afirmatiile acestei povesti se exclud reciproc de la prima varianta pana la cea de-a doua….
Sunt de parere ca „autoarea” necesita in mod cert o terapie, mai presus de orice parere sau sustinere de pe acest blog.
Mult succes !

24 01 2013
claudiu

Draga domnule Stef.

Daca ati observat la randul dumneavoastra,ca si „alti oameni”care scriu o situatie,o poveste,o experienta,apar si apoi dispar.Asta nu inseamna,ca toata lumea este suspect de „nebunie”.Pot fii asemanatoare multe povesti amoroase,pentru ca atat au dezvoltat oamenii,cat traiesc.Nici nu stiti cat de rau mi-a picat sa vad ca ati scris ultimul mesaj in paragraful asta al lui „Te voi iubi intotdeauna”.Pot fii oameni,gen ultimului mesaj al dumneavoastra si,mesajele paragrafului acestuia,care denota un gest de nesimtire,adica de unde stiu eu ca nu dumneata ai facut si paragraful”Te voi iubi intotdeauna”si tot dumneata sa il inchei,din anumit flux ce v-a atins.Datorita ceea ce am facut eu ultima data ca am scris sub pseudonimul „Geanina” gest urat din partea mea,tocmai ca eram lovit din toate partile,impins de la spate sa fac ceea ce ar fii vrut unele persoane,in loc sa-mi vad de treaba,sa pot trai fara toti care nu au stiut sa ma inteleaga.Nu am avut pretentia sa ma inteleaga nimeni,nu am strigat in gura mare „INTELEGETI-MA”.Am vrut sa-mi exprim mai bine sentimentele,facand acest gest.Asta nu inseamna ca am nevioie de un psiholog,sau de un psihiatru.Inainte sa fac asta stiam ce poate insemna,si de acea mi-am asumat.Daca ceea ce spuneti dumneavoastra este adevarat,asta nu denota ca toti sunt nebuni de pe acest”blog”,mai putin dumneavoastra.Nu vreau sa o luati personal ca fiind o aruncare urata.Ci,ca eu nu cred ceea ce spuneti,din moment ce autorul a disparut,inseamna ca nu a trait la maxim ceea ce spunea.Se consuma si asta,si o situatie,si un sentiment,si o poveste,asa cum s-a consumat si „a mea”,dar in spatele acestora, raman urme.Daca sunteti psiholog si credeti ca sufletul este ca si mintea atunci cum de multi oameni inca sufera,nu se vindeca usor.
Oricum stiu ca acest mesaj nu va fii moderat,presimt ca Adrian nu mai da voie mesajelor la atac de persoana,dar acest mesaj nu este la atacul nimanuia,nici al dumneavoastra domnule Stef.
Toate cele bune.

24 01 2013
claudiu

Draga domnule Stef.

Daca ati observat la randul dumneavoastra,ca si “alti oameni”care scriu o situatie,o poveste,o experienta,apar si apoi dispar.Asta nu inseamna,ca toata lumea este suspect de “nebunie”.Pot fii asemanatoare multe povesti amoroase,pentru ca atat au dezvoltat oamenii,cat traiesc.Nici nu stiti cat de rau mi-a picat sa vad ca ati scris ultimul mesaj in paragraful asta al lui “Te voi iubi intotdeauna”.Pot fii oameni,gen ultimului mesaj al dumneavoastra si,mesajele paragrafului acestuia,care denota un gest de nesimtire,adica de unde stiu eu ca nu dumneata ai facut si paragraful”Te voi iubi intotdeauna”si tot dumneata sa il inchei,din anumit flux ce v-a atins.Datorita ceea ce am facut eu ultima data ca am scris sub pseudonimul “Geanina” gest urat din partea mea,tocmai ca eram lovit din toate partile,impins de la spate sa fac ceea ce ar fii vrut unele persoane,in loc sa-mi vad de treaba,sa pot trai fara toti care nu au stiut sa ma inteleaga.Nu am avut pretentia sa ma inteleaga nimeni,nu am strigat in gura mare “INTELEGETI-MA”.Am vrut sa-mi exprim mai bine sentimentele,facand acest gest.Asta nu inseamna ca am nevioie de un psiholog,sau de un psihiatru.Inainte sa fac asta stiam ce poate insemna,si de acea mi-am asumat.Daca ceea ce spuneti dumneavoastra este adevarat,asta nu denota ca toti sunt nebuni de pe acest”blog”,mai putin dumneavoastra.Nu vreau sa o luati personal ca fiind o aruncare urata.Ci,ca eu nu cred ceea ce spuneti,din moment ce autorul a disparut,inseamna ca nu a trait la maxim ceea ce spunea.Se consuma si asta,si o situatie,si un sentiment,si o poveste,asa cum s-a consumat si “a mea”,dar in spatele acestora, raman urme.Daca sunteti psiholog si credeti ca sufletul este ca si mintea atunci cum de multi oameni inca sufera,nu se vindeca usor.Livia unde a disparut? Oare Adrian nu este dezamagit de multe?Crezi ca este usor sa susti acest portal? Daca ar fii sa suspectam fiecare detaliu,ajungem san u mai avem incredere nici in sustinerea asta.Din cauza altor oameni.Eu mi-am recunoscut fapta,asta inseamna ca “nu sunt nebun”.
Te rog din sufletul meu Adrian sa-mi permiti acest mesaj,dupa acesta iti promit subtil ca voi inceta si eu sa scriu atat de mult,pentru ca stiu ca te-ai plictisit sit u de strigarile mele.O sa vezi ca ma tin de promisiune. Cu mult respect fata de tine si de toti membrii grupului.

25 02 2013
lili

draga TE VOI IUBI INTOTDEAUNA,TE INVIDIEZ DE MII SI DE MILIOANE DE ORI SI INVIDIA MEA AR FI INFINITA daca tu l-ai fi iubit pe acelasi barbat pe care-l iubesc si eu,adica ai fi fost fata aia de 17 ani care i-a invatat limba pt ca-l iubea si pana la urma l-a cucerit si a avut o aventura cu el.toata viata mea pana in momentul asta am crezut cu toata fiinta mea ca E MAI BINE SA IUBESTI SI SA PIERZI DEECAT SA NU IUBESTI DELOC,bucura-te si fii recunoscatoare lui Dumnezeu o vesnicie pentru ca ai avut parte de norocul si binecuvantarea de a face dragoste cu barbatul pe care-l iubesti cel mai mult in viata asta,cu dragostea vietii tale,suflet fericit,vei ajunge in rai alaturi de el,cel pe care il iubesti,stiu asta,cred asta cu toata fiinta mea,pentru ca dragostea ta a fost atat de puternica incat a ajuns la el si te-a iubit atat cat a putut sa te iubeasca si dragostea asta va creste si va creste in ciuda obstacolelelor,sunteti suflete pereche si va veti intalni in toate vietile si in vesnicie,SUNTETI UNUL SINGUR,TOT,multumeste-i lui Dumnezeu in fiecare clipa ca ti-a daruit un suflet destul de puternic incat sa creeze o dragoste atat de mare si de frumoasa,tu si fata aia de 17 ani care mi-a trait visul meu de o viata(sau mai multe,cine stie)sunteti niste fiinte binecuvantate,eu vreau sa ma sinucid pentru ca dragostea mea pt omul pe care-l iubesc nu a fost suficient de puternica si de curata incat sa ajunga pana la el si sa se manifeste macar intr-o aventura de o noapte care sa nu fie stiuta niciodata de familia lui ca sa nu sufere si pentru care eu sa fiu recunoscatoare toata viata,,apoi cred ca m-as calugari si as trai pentru Dumnezeu,ca sa-i multumesc pentru ca m-a lasat sa ma apropii de omul iubit,nu vreau sa am o familie,nu vreau copii,NU VREAU SA MA SACRIFIC FARA DRAGOSTE,SACRIFICUL FARA DRAGOSTE E CRUZIME SI SCLAVIE,,ITI ANULEAZA UMANITATEA,TE TRANSFORMA IN OBIECT,FARA SUFLET,,chiar in biblie scrie ca daca ti-ai da tot ce ai ,chiar si viata pentru lumea intreaga,daca nu o faci din dragoste sincera si curata,nu ai facut nimic,multe femei se sacrifica pentru familie din datorie,pentru ca asa au fost educate,asa cred ca e bine,ca sa-si linisteasca constiinta,sa nu se simta vinovate,dar nu din dragoste si-atunci nu-si uita dragostea si se tot gandesc la ea,ele traiesc intr-un fel de SCLAVIE AUTO-IMPUSA,mai bine sa traiesc doar pentru Dumnezeu,pentru ca El e in tot si in toate,chiar si in barbatul pe care-l iubesc si-atunci traiesc si pentru barbatul pe care-l iubesc,traiesc pentru dragoste si sunt libera si nu ranesc pe nimeni si sunt sincera cu mine insami si e armonie intre gandurile,sentimentele,faptele si viata mea,decat sa duc o viata de schizofren,sacrificandu-ma cu ipocrizie pentru o familie pe care nu o iubesc cu toata inima mea.de ce sa fac asta?de frica iadului?pentru dragostea advarata merita sa mergi in iad,pentru ca odata ce va ajunge dragostea in iad,iadul nu va mai exista si se va transforma in rai

4 08 2013
archanghel

Rasfoind printre,am citit si povestea lui Te voi iubi intotdeauna,si desi este veche,incheiata,imi face bine ca sa scriu.Numele este lung,asa ca voi folosi termenul de Ea.Fiind barbat,cunosc intelesul de a trece pe linga Ea fara a o saluta,dupa ce au fost o noapte impreuna.In primul rind,Ea traieste in vise,despre…cum ar fi putut sa fie.Ca atare,cam prea putin din descrierile ei,corespund adevarului.Sa incepem cu casatoria.Ea,s-a casatorit cu un barbat.Are un copil,se simte realizata,dupa un timp,revine acasa in vizita,are o aventura cu iubirea vietii sale.Nebagata in seama,dupa.Revine la viata normala.Avind un copil,imi spune ca,durata si intensitatea relatiei de cuplu,a fost suficienta pentru ca legatura numita ATASAMENT sa se produca.Aceasta se produce,indiferent de ce crezi,cauti,speri,cind conditiile sint indeplinite.Faptul ca Ea nu insista in descrierile ei,pe simptome apropiate cu cele postate de regula aici,semnifica,si pentru mine evidentiaza cinstea si corectitudinea celui cu care s-a casatorit.Orbirea (lipsa de experienta ) o impiedica sa vada.Ca urmare,constiinta ei,intra sub influenta creierului mic (cerebel) raspunzator de aventura/de a obntine/acumulare,in cazul de fata,a sevei emotionale provenite din dorinta,prin instinctul de imperechere.Traieste mai departe cu…ar fi putut sa fie.Ce ar fi fost cu acest Petre ? UN DEZASTRU (parere personala).Ea,nu are idee despre DATORIE/RESPECT/FIDELITATE.Cum am scris,traieste in iluzia unui vin numit,ar fi putut sa fie.Haideti sa analizam acum pe El,sotul.Datorita faptului ca ea se poate dezvolta in visele ei,mie,imi semnifica faptul ca,sotul este un OM.Din punctul meu de vedere,in momentul cind ea s-a lasat in voia dorintei/viselor fiind alaturi de Petre,INTENTIA,la nivel de constiinta,a penetrat si in constiinta sotului ei.Ca urmare,prin prisma experientei mele de viata,vad un sot,acolo unde este el,care,devine nelinistit,daca fumeaza,creste cantitatea de tigari,berea,daca o bea,in perioada aceia,nu prea merge,pe strada,daca iasa la plimbare,este fara chef,Marind gradul de atentie asupra sotului,se discerne un usor inceput de apatie.TOATE ACESTEA,NU SINT CONSTIENTIZATE DE SOT,ACOLO UNDE SE AFLA.Pentru ca el,nu practica yoga,este un om normal.Daca nu esti crestin(a),nu accepta cele scrise,iar daca esti..intelege,CEI DOI FORMEAZA UN SINGUR TRUP.Cam asta este adevarul.Ea,nu-l merita.Dar,nepatrunse sint caile Domnului,ingaduind,de regula,ca barbati/femei cu o puritate morala ridicata,sa se uneasca cu femei/barbati cu o puritate morala indoielnica.Amin

29 07 2014
Adrian

———————————————
La 29.07.2014, ivladi a scris:
———————————————
Treci peste asta. Sentimentul pe care il ai tu e de fapt un fetis in ceea ce-l priveste pe individul asta. Cu siguranta cand erai copil ai avut lucruri pe care le considerai- paturica mea, perna mea etc. Asa se nasc fetisurile; dar ai gresit- ai atribuit posesiune si unei persoane. Daca de perna te-ai descotorosit pentru ca ai vazut-o cum se uzeaza pentru persoana momentan nu. Schimba-ti perceptia si iubeste-ti sotul.

31 07 2014
valeria

scriu „celei ce iubeste intens sau pt totdeauna”, dar si tuturor celor care s-au introdus in discutie si nu in ultimul rand moderatorului, cu respect

Intr-adevar, o poveste de viata expusa pe scurt(perioada cea mai frumoasa si mai lunga-adolescenta-are doar cateva randuri), „framantarile” ulterioare, pagini intregi…
Pareri PRO si CONTRA= „o gramada”….
Care mai de care „mai expert”, dar pana la urma, nu pare ca cineva chiar a ajutat-o cu ceva, deoarece ea se repeta de cate ori intra si nici nu parea prea multumita sau de acord cu vreo parere.
Cateva doamne, dar nu prea as folosi apelativul, cu toate ca eu tin la eticheta, numai ca aici suntem toti numai NUME, fara d-ni d-ne.
REVIN, trebuie sa ies.

31 07 2014
Stef

A ajuta nu inseamna a fi de acord, iar a intelege nu inseamna a aproba.
Este corect sa admitem ca exista si oameni ce trec limita normalului si se incadreaza in patologic. Pentru o prolema care persista luni de zile, ca sa nu mai vorbim de ani de zile, este indicat sa se consulte psihiatrul si psihologul clinician si mai apoi sa se treaca la un tratament adecvat.

1 08 2014
valeria

Draga Stef,

Ma adresez asa, daca-mi permiti, cu speranta ca cei care intra pe site devin ca fratii, intr-o mare familie, aici nefiind vorba de ceea ce inseamna „dragul meu/draga mea” in viata de toate zilele, asa ca percepe-o ca pe o adresare extrem de familiara, cu toate ca nu ne-am vazut niciodata.

Am citit de doua ori primul rand din rasp tau pentru ca prima oara nu prea eram de acord, nu citisem, poate, asa atent. Da, asa este.
Eu nu reusisem sa-mi inchei ideea, asa ca am revenit pentru continuarea ei.

Intrebarea e: ce pot face toti oamenii astia (cu probleme mai mari sau mai mici) decat sa-si verse of-ul sub protectia anonimatului? Problemele lor altora li se par prostii, chestii de neluat in seama etc, eu cred ca ori nu sunt bine redate, ori „cei vindecati” care intervin (de ce ar face-o altii daca nu au casuta-cu exceptia analistilor-specialisti alesi de Adi) uita cum au fost si ei si incep a vorbi gradual, mai intai de la acelasi nivel, apoi ajung sa vorbeasca „de sus”. Am citit cateva „povesti” si asa am ajuns la concluzia asta.

Interesant ar fi altceva: daca ar intra pe sectiuni diferite si iubitul ideal, si sotul sau sotia celuilalt (preferabil sa nu stie ce scriu ceilalti, adica sa nu poata vedea postarile-ceea ce nu-i posibil). Atunci da, mai poti pricepe, reusesti altfel… ca nu poti „judeca” o chestiune pana nu auzi „partile”. Am dreptate?

In ceea ce priveste vizita la psihiatru, respectiv psiholog clinician i-ai recomandat de cateva ori,parca, nu numai acum, in functie de ce fel de criteriu? Timpul prea lung? De faptul ca n-a uitat, ca….?
Scuza-mi lipsa de informare, acest domeniu nu-mi e prea cunoscut: ce face unul din acesti specialisti, dar celalalt? Care ar fi primul care trebuie vizitat? E mai bine fata-n fata sau on-line?

Stiu ca raspunzi cand poti,nu-i graba.
AS PREFERA SA RASPUNDA STEF SAU ADRIAN (oameni obiectivi cu comunicari edificatoare). AM MAI „VAZUT” NISTE PERSOANE INTERESANTE CU CARE MI-AR PLACEa SA INTRU IN DIALOG, SA VORBIM PUR SI SIMPLU PT CA AM IMPARTASIT ACELEASI IDEI SI ASTA FACE MULT BINE SA DIALOGHEZI CU CINEVA TOTAL DE ACORD DECAT CU CINEVA IN CONTRADICTORIU, binenteles cu voia lui Adrian.

VA DORESC NUMAI BINE!

3 08 2014
Stef

Valeria,
Poti gasi pe internet explicatii bogate legate de diferentele clare dintre psihiatrii si psihologi. Eu tin doar sa subliniez ca primii sunt medici (absolventi ai facult. de medicina), iar ceilalti sunt psihologi (absolv. ai facult. de psihologie). Patologicul este pe undeva pe la mijloc, mai exact trecerea de la normalitate la anormalitate (daca o pot explica asa). Despre subiectul normalitate-anormalitate ar fi nevoie de cateva seminarii pentru a lamuri toate aspectele acestor termeni precum si limitele pe care le impun. Sigur, este greu de spus daca persoana in cauza intra in sfera patologicului sau nu, de aceea are nevoie de un consult psihiatric si de parerea unui psiholog clinician (care are competentele necesare in a stabili in ce zona trebuie aplicata terapia).
In acest caz sugestia mea a fost clara, persoana in cauza depasind din punctul meu de vedere, normalitatea lucrurilor. Depinde cat de profund esti pregatit sa observi lucrurile. Am convingerea ca multi judeca cuvintele mele ca fiind clisee intalnite in vocabularul si judecata lui tataie sau mam’mare: ” o femeie maritata trebuie sa isi vada de familia ei!”, insa, pentru ca tu, Valeria, mi-ai cerut o explicatie, am sa spun ca eu privesc cazul de mai sus analizand evolutia emotiilor si punctul lor de start, evolutia starilor afective ale persoanei, dependentele acesteia, repetitia anumitor emotii (intensitate, frecventa si durata), fixatii (obsesii) si gradul de flexibilitate (a gandirii si sentimentelor), labilitatea psihica….si pot insirui alte cateva aspecte care reies clar din modul sau de exprimare si apoi din povestea pe care o spune. (Nu conteaza doar ceea ce spui, ci si CUM o spui).
Asadar, Valeria, un psihiatru va evalua starea ta de sanatate psihica din punct de vedere biologic, iar un psiholog va evalua starea ta de sanatate din punct de vedere psihologic. Aceste doua domenii sunt complementare. Intotdeauna o problema afectiva va afecta psihicul si intotdeauna o problema medicala (biologica, fiziologica) va afecta, de asemenea, psihicul. Daca ai un creier sanatos, el va contine o structura echilibrata astfel incat tu, ca fiinta sociala, sa fii functional.
Ce reprezinta/ inseamna o persoana functionala? Acesta este un alt subiect care ar merita dezvoltat, insa am depasi tema topicului.
Numai bine!

3 08 2014
Stef

P.S: pentru a raspunde explicit intrebarilor din finalul textului.

Vizita la psihiatru, respectiv psiholog nu vad cum ar avea loc…online! Este ca si cum un medic te-ar consulta pe skype :)))).
Alegerea de a vizita un psihiatru sau un psiholog o va face persoana in cauza in functie de problema care il afecteaza. Cei cu simptome fizice (agitatie, insomnii sau alte simptome de acest gen, aleg in mare parte sa viziteze un psihiatru, acesta avand competenta de a prescrie medicamentatie – poate ca putini stiu), iar cei care sufera psihic ca urmare a unor traume emotionale, aleg sa mearga la un psiholog. La oricare dintre acestia ar apleca cineva, va fi oricum directionat catre specialisti in urma stabilirii unui plan de interventie, fie ca au nevoie de terapie, fie ca au nevoie de terapie+medicamentatie.
Ar mai fi de adaugat faptul ca inainte de a alege un tip de terapie, ideal ar fi sa treceti pe la psihologul clinician, specialist care are competenta de a stabili clar tipul problemei dvs si a va directiona catre un anume tip de terapie (sunt probleme care se rezolva prin intermediul terapiilor scurte si probleme care necesita terapii de profunzime daca pot spune asa).
Sanatate!

3 08 2014
valeria

Pentru Stef,

Esti citit (bine pregatit)!!!!!!!!!!!!! Frumos!!!!!
Eu nu stiam astea, fie ca e un domeniu separat de cel pe care l-am absolvit, fie ca nu prea m-a interesat sa-l parcurg (pana acum).
Acum, dupa cateva EMOTII (stii tu fosta mea problema) si in urma „rasfoirii” altor „povesti”, mai mult sau mai putin asemanatoare, am inceput sa-mi pun intrebari daca ar trebui sa „vad” si eu un astfel de om, dar constat ca nu prea am cum pleca de-acasa, nu am ce explicatii sa dau.
D-aia am intrebat „de on-line”…. E cam complicat. Nimeni nu stie de problema mea, decat voi (cativa prieteni virtuali). Dar nu cred ca am chiar nevoie de asta, probabil o pot rezolva cu un parinte spiritual(duhovnic).
Multumesc oricum pentru sfaturi.
Cu bine!

4 08 2014
Stef

Valeria,
Nu este nimic in neregula in a avea o problema. Depinde foarte mult de tipul de problema pe care il ai, cauze declansatoare, mediu, etc.
Mai bine intrebai direct daca tu ai nevoie de psihiatru sau psiholog.
Din punctul meu de vedere, nu ai ce cauta la psihiatru. De psiholog, eu cred ca toti avem nevoie deoarece toti acumulam tensiuni si toti avem nevoie periodic de o restructurare, etc.
Terapia nu o urmezi special pentru „problema ta” ci pentru a descoperi ce se afla de fapt sub problema pe care o ai. Cu siguranta ceva te-a „impins” sa reactionezi asa. Ce anume? Poti afla. Suntem sisteme complexe si nu este de mirare ca avem nevoie de putin ajutor in a ne cunoaste.
Numai bine, Valeria!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: