Elosise

16 10 2012

Am ajuns aicid pentru disperarea mea a atins apogeul, pentru ca durerea e insuportabila, ranile din cea in ce mai mari.Am 3 ore de cand incerc sa insir intr.un anume fel randuri, scriu , sterg , abadnonez revin. Imi e mila de mine, jena , simpt dispret si ura , pentru ca dintr.o persoana puternica am ajuns sa .mi doresc moartea mai mult ca niciodata ,o sinucigasa infecta care nici asta nu e in stare sa o faca intodeauna pana la capat . ceva ma opreste ,. am avut vise si dorinte pentru care acum simt dispret , demult nu vad culori nimic nu ma impresioneaza.. nu stiu unde e copilul ala care zambea atunci cand pielea imi era zdrobita pana la sange la propriu , Povestea mea e lunga si complexa, un film horror cu o fata frumoasa. inocenta ,speciala si atat de nefericita .. nu stiu daca e bine sa imi destanui sufletul poate ar fi mai bine sa ma duc dracului , sa mor, sa dispar..
Citesc mult , scriu proza .. sunt pasionata de psihologie .. imi place s a ajut oamenii , sa le ofer sprijin emotional , ins a cand vine vorba de mine nu sunt in stare de nimic!!! sufar de depresie de vre.o 4 ani (acu am 17 )ins a in ultima perioada mam izolat total , plang mult , uneori simt ca ma sufoc., ma trezesc noaptea panicata cu spasme , imi bate inima foarte tare , am halucinatii , imi planuiesc moartea aproape zilnic desi sunt constienta de asta ., atunci cand toate astea dispar imi e jena de mine , imi reprosez cum pot sa gandesc asa, ma dispretuesc, si ma autopedepsesc. cel mai des prin infometare , am ajus sa ma simt vinovata si lasa dupa ce mananc .. imi lipsete atat de mult o imbratisare , un prieten., desi am toata viata inainte o vad cum se duce dracului pursisimplu..imi e frica ca voi recurge cat d e curand la un ges necontrolat si totul se va pierde.. nu voi mai simti durere.. si cel mai rau ca atunci cand apar toate momentele astea de anxietate ,nervoza tulburare nu sunt eu, tremur , mie frig. plang . si nu imi dau seama ce fac .. aseara am vrut sa beau un pumn de pastile toxice, da mam oprit … nu stiu ce sa fac .., unde si cum sa cer ajutor

« »


Acțiuni

Information

4 responses

27 10 2012
Olivia (14:00:19) :

Draga mea,

Te inteleg perfect. Si eu m-am confuntat cu probleme similare. In special cu gandurile sinucigase, cu planuitul mortii. Pe mine m-a tinut in viata fratele meu. De cate ori ma invaluia gandul mortii, imi spuneam ca el are nevoie de mine si ca nu trebuie sa-l las. Gandeste-te si tu, in momentul in care simti ca nu mai poti, la cineva drag, la mama ta, tatal tau, la fratii sau surorile tale…la cineva drag…Gandeste-te putin si pune-te in locul lor pentru cateva momente…Ce ai simti tu daca persoana draga s-ar sinucide? Ce ai simti? Ce ai simti daca ai s-o gasesti fara suflare, intr-o balta de sange sau atarnata undeva? Eu doar la asta ma gadesc…si ma cutremur. Stiu ca in momentele acestea, moartea poate parea unica solutie, dar sa stii ca nu rezolva nimic, absolut nimic. Vom lasa in urma noastra doar semne de intrebare, oameni care nu vor mai reusi sa vada soarele… Eu cred ca toate au rol in viata asta, ca nimic nu e lasat la voia intamplarii. Chiar si gandurile si framantarile acestea duc undeva, dar nu trebuie sa duca spre moarte, niciodata. Vei vedea ca la un moment dat vei invata ceva din toate lucrurile astea. Stiu cum te simti si ceea ce simti si mai stiu ca e al naibii de greu sa faci fata starilor de panica, gandurilor negre…Ia-o de mana pe prietena ta cea mai buna sau pe prietenul tau cel mai bun, iesiti la o plimbare in parc si povesteste-i prin ceea ce treci, ce simti si ce vrei sa faci. Vorbeste, draga mea, vorbeste cat mai mult cu putinta despre ceea ce simti. Iti spun ca asa, intensitatea gandurilor se va diminua si te vei elibera treptat de sub greutatea lor. Doar vorbind cu cineva, vei reusi sa invingi, crede-ma. Iar daca nu ai incredere in vreun prieten, du-te la mama ta sau la psihologul scolii. Acolo, cu siguranta, vei gasi un punct de sprijin. Noi, cei de pe site, te putem sfatui, dar tu ai nevoie de cineva in viata reala care sa te sustina la orice ora din zi. Incearca sa iesi la o plimbare, sa asculti muzica. Ai spus ca-ti place sa scrii…ai putea sa incepi sa tii un jurnal…sa notezi ce ti se intampla zilnic…descarca-ti furia prin scris. Si citeste in continuare… putini sunt ca tine, putini sunt cei carora le place sa citeasca, putini sunt inzestrati cu un astfel de dar. Esti deosebita, draga mea, esti sensibila si lucrurile astea transpar din ceea ce spui ca-ti place sa faci. Nu stiu daca pentru tine Dumnezeu reprezinta un raspuns, dar sa stii ca El e intodeauna langa noi si nu trebuie dacat sa-I cerem ajutorul.
As vrea sa-mi dai un semn, sa-mi spui cum te mai simti si impreuna sa gasim cele mai bune solutii.

Cu drag,

Olivia

Răspunde
31 10 2012
Livia (10:41:21) :

Draga mea, starile acestea venite de nicaieri nu sunt decat praguri de maturizare, nivele prin care este bine sa treci pentru a avea o alta perspectiva asupra lucrurilor.Ceea ce se intampla cu tine nu este rau, totul este sa reusesti sa vezi partea plina a paharului. Transforma suferinta in creatie, ce este frumos din frumos se naste, daca tot spui ca ai acest dar de a scrie.Lasa-le sa curga dinauntrul tau, nu sterge si nu relua,lasa ideile brute, gandurile sa iasa,simturile sa se exprime si vei vedea ca etapa aceasta este una de dezvoltare si cunoastere interioara. Vei fi bine, stabileste un scop, invata ! Invata mult si bine, este o sanse reala de a ajunge cineva, undeva. Este o sansa reala de ati implini visele.Fi buna in ceea ce faci, tu alegi ce vrei sa faci.Canalizeaza energia spre ceea ce iti place si fi fruntasa! Mult succes!

Răspunde
31 10 2012
claudiudoris (20:27:44) :

Cred ca era mai important sa scriu in rubrica ta,decat sa scriu prostii de care doar eu pot sa le inteleg.Probabil dupa cum bine vezi,oamenii cred ca fiecare trece prin aceasi etapa spre maturitate,insa nu e deloc adevarat,fiecare trece printr-o decadere in viata insa unii pot depasii cu neinteres si altii pot depasii cu interes peste ceea ce sufera.
Cred eu ca vei reusi pana la urma sa elimini umbrele,spre a privi mai mult spre tine.Este o perioada in care omul s-a obisnuit cu stresul,cu modul de viata in care traieste si cu multumirile care totodata sunt nemultumiri,practic este tot una,ori e bine ori e rau,tot bine mi-e.Dar poate tu vezi la fel de bine ca nu e asa,si ca etapa prin care treci tocmai este una in care poti privi mai departe de lume,mai departe de ceea ce nu se vede,sunt atata de ocupati oamenii incat,doar simt prezenta unora si la fel simt ce le lipsesc.Dar nu avem toti acelasi sentiment intens spre a privi lucrurile,ci avem o raza de a privi in context cu ceea ce am trait pana in prezent. Cand treci printr-o tragedie iti dezvolti abilitatiile mentale si sufletesti.Toata suferinta si totata bunatatea sunt forte de care sufletul depinde,vei depasi si orice mare suferinta,atunci cand ea te intareste,si vei vedea la fel de mult ca oricate stim si oricate facem in zilele in care avem activitati,nu se schimba nimic in jur,decat tu poti schimba ceea ce traiesti,si anume poti sa traiesti ceea ce schimbi cu mai mult sau mai putin efort facand cu cu fiecare zi ce trece,ca si cum ti-ai face tie.
Nimeni nu te iubeste mai mult decat tu.
Nimeni nu traieste ce traiesti tu.Cred ca sunt povesti asemanatoare dar nu si trairi asemanatoare,altii au o intensitate sufleteasca mare,altii mai scazuta,mereu dansam in jurul lor,indiferent cu ceea ce sunt fiecare.
Si te asigur,ca daca ar fii existat vre-un sfarsit,primii care ar parasii sau ar vrea sa paraseasca pamantul ar fii cei care guverneaza si nu toti ci cei importanti.
Exista insa un sfarsit pentru a trece peste psihologia lor,anume,vom fii jupuiti de traiul si de ceea ce am depins pana acuma,si daca suferinta te va face sa intelegi anumite etape prin care treci, automat se vor schimba multe valori energetice,pe care le transmitem.
Eu sper sa fii ok,si nah…iti doresc liniste.

Răspunde
1 01 2013
Laocoon (21:22:58) :

Du-te la un psihiatru sa-ti dea niste […moderat…] sau ceva asemanator si/sau la un psiholog sa intelegi cauzele depresiei si anxietatii (atacuri de panica) de care suferi. Cu tratament medicamentos si psihoterapie.. te poti vindeca, daca vrei.

Răspunde

Lasă un răspuns către Olivia Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.