Florin Florin

20 08 2012
Buna ziua. Voi deranja pe toti userii acestui site cu povestea mea.
Am 31 de ani. Numele meu e sa zicem Florin . Vreau sa cer un sfat sau mai multe.
La varsta de 20 de ani am cunoscut o fata cu care am avut o relatie stabila de 6 luni. A fost dragoste la prima vedere. De atunci nu am mai simtit pentru nici o fata ceea ce am simtit atunci pentru ea. N-am crezut ca pot sa iubesc in “halul ala de tare”. In fine, citeam undeva ca Hristos te iubeste la randul sau si te pretuieste, atunci cand tu la randul tau in iubire esti fierbinte, din toata inima, nu caldicel. Parintii mei nu au placut-o, dar pentru mine era cel mai important om din viata mea. Ne-am mutat impreuna dupa vreo luna si jumatate, aveam planuri mari impreuna, eu incepusem serviciul in Bucuresti, din pacate in betia aceea a iubirii din toata inima, nimeni nu mi-a spus ca iubirea ca sa reziste, trebuie si banuti…ai mei nu ma ajutau, ca erau in rahat cu banii, taica-meu imi spunea foarte stanjenit/rusinat(nu ma privea in ochi)si speriat atunci cand ma vedea asa de “hotarat” ca “sper ca nu ai vreun gand(adica de casatorie) ca eu nu am cum sa te ajut”, ai ei nu o ajutau, am ajuns la concluzia ca daca nu te ajuta parintii dai de dracu si relatia se rupe, ca la varsta aceea n-ai de unde sa ai, daca nu te ajuta…NIMENI si viata costa bani, oameni buni, ce sa mai discutam…In fine, munceam mult, pe salariu mic, munca grea, desi eram student la drept, dar eu am inceput sa fiu plin de frustrari(as fi vrut sa ne permitem un trai decent impreuna-traind deci in concubinaj). Cu toate astea, viata noastra sexuala mergea de nota 10, la perfectie as putea spune, eram totalmente dezinhibati unul in fata celuilalt, faceam totul(…) ca ea sa se simta bine si sa o multumesc cum doreste ea, si facea totul(…) ca eu sa ma simt bine si sa ma multumeasca. In pat comunicam perfect. Eram unul pentru celalalt in viata reala si in pat, ne intelegeam din priviri ce avem de zis in orice imprejurare, era prietena si iubita pe care am dorit-o intotdeauna. Mi-a umplut viata, simteam extreme de intens ca ea este jumatatea mea si simteam ca nu pot trai fara ea, ca viata mea nu are sens fara ea. La scurt timp dupa ce eu m-am angajat in Bucuresti, ea a inceput sa fie geloasa pe mine(FARA SA-I DAU MOTIV) unde ma duceam la lucru, prin diverse parti in Bucuresti, ca daca ma vad cu vreuna pe acolo si ma f..t cu ea, ca eu sunt un tip prea bun si ea nu ma merita, a inceput sa caute motiv de scandal din orice. Dragostea noastra a inceput sa devina una cu nabadai. Am si fugit de acasa de la parinti, numai ca sa fiu cu ea, asta inainte de a ne muta impreuna. A inceput sa ma jigneasca, sa-mi vorbeasca urat, dar nu puteam sa renunt la ea, iubind-o prea mult. Ea nu intelegea ca doar ea imi este de ajuns. Mai bine zis a inteles pana la un punct dar dupa aceea nu stiu ce anume a facut-o sa se suceasca in comportament si sa ma suspecteze. Din fata intelegatoare si iubitoare de la inceput, care ma sustinea in orice, s-a transformat in altceva, a inceput sa ma dezamageasca, am inceput sa ma indepartez si eu de ea, ceea ce inseamna si fara apropiere intima, fara sarut, fara nimic. A inceput sa se indeparteze de mine si ea cand a vazut ca parintii mei nu o accepta. Ea avea o situatie financiara mai dificila. Ai mei sunt oameni care duc in mom de fata un trai decent, peste medie, dar perioada in care am cunoscut-o a coincis, ca un facut cu cea mai dificila perioada financiara pe care au traversat-o parintii mei vreodata. I-am spus sa aibe rabdare, ca ne va fi si bine, dar incepusem si eu sa deznadajduiesc, pentru ca deh…eram tineri si doream multe, ESTE ASTA VREO CRIMA, SA-MI SPUNETI VOI CEI INTRE 20-30 DE ANI. NU VRETI SI VOI SA VA PERMITETI MULTE(IN DOI), IN SENSUL UNUI TRAI ONORABIL SI DECENT ??? CA DOAR E CEA MAI FRUMOASA PERIOADA A VIETII SI DACA NU “TRAIESTI” ACUM, ATUNCI FUCKIN’ CAND????????? Incepusem sa consider nedrept din partea parintilor nostri ca nu ne ajuta in nici un fel.
Cand m-am despartit de ea, ca scandalurile nu mai conteneau, din “bou, handicapat si idiot” nu ma mai scotea(eu ma uitam siderat la ea, pentru ca nu vroiam sa cred ca a devenit asa), desi ii faceam mereu mici cadouase si o iubeam nespus de mult, mi-a zis sa nu mai am parte de alta femeie in veci. In ziua in care ne-am despartit am plans foarte mult, la un moment dat am simtit ca imi crapa inima in doua pentru ca am pierdut-o si am simtit ca mi-a luat foc ceva in cap, in creier adica. Deci au fost niste dureri fizice. M-am simtit ca si cum m-ar fi omorat cineva. Nu am dormit prima saptamana decat vreo ora doua in fiecare noapte(cearcane adanci, etc), urmatoarele luni 2-3 ore pe noapte, ani de zile m-am gandit la ea in fiecare zi. Nu reusesc sa mai am incredere in oameni deloc, mi-am promis ca am sa f[…moderat…] tot ce prind, imediat ce m-am despartit de ea, ca sa ma razbun, dar nu am “reusit”, pentru ca imi dadeam seama, chiar si dupa ani de zile, ca inca o mai iubesc. Mi-a fost teama ani de zile sa mai iubesc(de fapt, ce zic eu, ca si acum imi este). Pe ai mei ii auzeam cum discutau senin, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, “las’ ca isi revine el, a fost o furtuna trecatoare”.
Deci:
  1. Parintii nu ma puteau sustine financiar.
  2. Cand vezi ca se intampla punctul 1. incerci sa te sustii singur. Dar in tara asta nu gasesti oportunitati sa traiesti bine pe picioarele tale atunci cand vezi ca parintii n-au.
  3. Inevitabil daca mai ai si o prietena, apare punctul 3, respectiv ajungeti la cearta din lipsuri, cum se zice ca “de la bani pleaca toate”.In fine, ea nici acum nu s-a realizat. Numai ca furtuna nu a trecut. Am renuntat la facultate in Bucuresti(Drept), din lipsuri(taica-meu imi dadea foarte putini bani), munceam munca fizica si nu mai aveam timp sa ma mai tin de facultate nici de prietena, fiind frant de oboseala, plus ca nu mancam nici bine, se stie ca la munca fizica trebuie sa mananci, altfel te topesti pe picioare. (As putea spune: Asta e Romania , Fratilor, bine ati venit!”)
     Vazand “marile” oportunitati care mi se deschid in cale, nu mai aveam nici un chef sa mai traiesc, nici un chef de nimic. La 6 luni dupa ce m-am despartit de ea, am intalnit o alta tipa, cu 3 ani mai mica, cu care m-am intalnit vreo 2 luni, ne-am sarutat, ne-am imbratisat(la un timp de, bineinteles), ea tot imi spunea ca se mai vede cu cineva dar ca relatia incepe sa scartaie, in fine a fost la mine acasa(la ai mei in casa, adica), unde am ajuns aproape de sex, doar ca nu i-am bagat-o in ea, dar degetele mi-au intrat peste tot pe unde am vrut(…)dar a zis ca ea nu se poate desparti de prietenul ei, ca in ca il mai iubeste. Am inceput sa urasc femeile, pentru ca in capul meu ceea ce a facut ea se numeste “inselat” si m-a luat si pe mine de prost si pe asta. S-a maritat cu prostul si prostul habar nu are nici in ziua de azi ca eu m-am lins la greu cu nevasta-sa(actuala nevasta). Desi o voce parca imi spunea “ia f[…moderat…] tu pe toate si dracu sa le ia de femei”, nu am facut ce a zis vocea aceea.
Nu sunt un tip prost, limba romana o stapanesc foarte bine, am terminat dreptul in cele din urma de gura alor mei, ca “sa am si eu o facultate terminata”, (nu profesez in domeniu ca nu e genul meu), cu toate astea la varsta mea nu am un anturaj, multi din cei pe care i-am cunoscut(amici) sunt ba insurati, ba plecati prin nu stiu ce parti ale tarii sau lumii. Inainte de a o cunoaste pe ea eram un tip foarte deschis, zambitor, optimist incurabil dar m-am vindecat de toate acestea. N-am devenit emotiv, dar sunt mult mai rezervat si…ceea ce e cel mai grav…nu am iertat. Aducandu-mi aminte prin ce am trecut, nu mai am incredere in fete, cred ca toate sunt materialiste, te lasa la greu, nu stiu sa iubeasca decat conditionat. Am inceput sa simt ca-mi pierd integritatea de barbat, am dat anunturi la siteuri de matrimoniale, anunturi deocheate, intram in internet cafeuri si intram pe siteuri porno numai asa de al naibii ca sa enervez lumea din jur(nu ca as mai avea ceva de invatat), care se crucea de cat tupeu si nesimtire am, iar eu radeam cu gura pana la urechi si ma bucuram ca ii oripilez cu tupeul meu. Nu m-am intalnit cu femei, imi placea doar sa-mi bat joc, oricum viata mea nu mai avea nici un sens fara EA, care m-a dezamagit. Multi ani dupa(sase ani), nu am mai vrut sa mai lupt pentru nimic, am mai muncit ici si colo dar doar pentru tigari, cafea si cate ceva de imbracat(in sensul ca salariul oricum era mic). Dupa ani de zile in care mi-am ars plamanii literalmente cu tigari si mancam doar cat sa nu crap am hotarat sa le las, deoarece inima a inceput sa-mi dea semne intr-o zi ca nu mai poate si parca ceva mi-a zis sa le las ca-mi va face bine. Le-am lasat deodata, de la un pachet jumate pe zi. In fine, azi am scapat de dependenta de tigari, nu mai fumez de vreo 5 ani. Alcool beau rar. Mai fumez asa la vreo jumatate de an sa zicem cate o tigara, dar mai mult ma prostesc, pentru ca oricum nu sunt dependent de ele. La sase ani dupa despartire, intr-o zi de vara am intalnit o fata cu care am facut sex, a fost o atractie spontana, puternica, eu statut, ea disponibila, ne-am tras-o, desi eu simteam si atunci ca inca o mai iubesc pe prima. Am dorit-o si m-a dorit, ea era singura, eu singur, am zis amandoi de ce nu? Apoi ne-am zis la revedere si papa, ca simteam si eu si ea ca nu poate fi mai mult intre noi. Nu mai stiu nimic de ea si nici ca m-ar interesa.
In momentul de fata….mi-e incredibil de greu singur, dar totodata ma gandesc ca daca iubesc din nou(nu stiu daca o mai pot face) si mi se intampla la fel, eu ce fac mai departe? Nu vreti sa stiti ce e la gura mea, cand vad cat se fura in tara asta si oamenii nu mai au bani de nimic, de abia isi duc zilele!!! Cand vad ca tinerii nu se mai casatoresc(din lipsuri, din frica, din mai stiu si eu ce si cum…), ca stau cu parintii la varste inaintate ca a mea, pentru ca “nu au de ales”, financiar vorbind. Eu m-as muta de langa ai mei in secunda imediat urmatoare, daca as avea un serviciu bun, care sa imi permita o chirie. Cum este viata cu ai mei…nu trebuie sa va spun eu, nu? Oricum trag din greu in momentul de fata sa plec afara.
Am multe de oferit sufleteste(mi-au murit laudatorii si ma laud singur). Nu am timp sa ies, serviciul imi ocupa mult timp si oricum nu pot sa ies de nebun singur asa, ca anturaj nu mai am, v-am spus ca m-am izolat ani de zile de anturaje&stuff, dupa ce m-am despartit de ea, nu mai vroiam sa aud de nimeni si de nimic pe lume. In general sunt un tip suspicios cu toata lumea. Nici orasul in care locuiesc nu-mi mai place, e plictisitor si nu se intampla nimic in el.
Ce ma sfatuiti sa fac sa o uit pe prima de tot? Exista vreo modalitate sa uiti o dragoste foarte foarte mare? Ei ii merge prost acum, s-a uratit si nu mai are nici un iubit. Am blestemat-o si eu la randul meu sa mai aiba parte de barbati cand i-oi da eu voie. Si nu are parte.
Multi barbati spun ca femeile sunt bune numai sa le f..i si atat, dare eu mai am un licar de speranta acolo ca poate sunt si alte fete…altfel. Speranta moare ultima.
  1. Nu am pe nimeni sa ma inteleaga.
  2. Ma simt foarte singur.
  3. M-am saturat sa fiu singur.
  4. Desi teama de un nou esec este mare, parca dorinta de a fi cu cineva e si mai mare.
  5. In mod evident ma descurc greu cu banii (a trai in Romania si a spune ca te descurci greu cu banii e deja pleonasm).
  6. Cand ii mai cer lu taica-meu uneori(pentru ca n-am de ales, vezi punctul 2), imi spune “ai de toate”, la ce-ti mai trebuie si bani? E un raspuns normal, judecati voi! Cand spune “ai de toate” se refera la faptul ca am unde dormi, ca nu platesc pentru intretinere, utilitati, etc. Daca vreau sa-mi spal vreo haina la masina de spalat a maica-mii(evident) mereu iese cu scandal. El chiar se simte bine ca la 30 de ani inca locuiesc cu ei, sau nu mai judeca? Voi ce credeti? El crede ca “toanele” de la 20 de ani mi-au trecut si ca am uitat-o, dar nu este asa. Cand sunt in apropierea maica-mii, se simte de la o posta ca nu ne suportam, sunt numai fulgere intre noi si parca tot timpul sta sa explodeze situatia, asa ca evitam sa fim in aceeasi camera impreuna.
  7. Unde sa scriu, pe ce site, ca sa primesc sfaturi de la cat mai multi?
  8. Taica-meu tanjeste dupa nepoti, dar eu in sinea mea il condamn si acum ca atunci cand aveam 20 de ani nu a facut tot posibilul sa ma sustina financiar, vazand ca eu nu reusesc.
  9. Nu am cu cine sa-i fac nepoti!   ))))))))) pentru ca:
  10. …nu mai am cine stie ce incredere in femei, iar in al doilea rand eu in Romania nu fac copii, pentru ca nu consider aceasta tara o tara sanatoasa pentru a creste copii sanatosi(am ajuns la concluzia asta privind in jur cu luciditate, in plus am citit ca si psihologii se exprima la acest mod, cum ca “Romania este o tara nevrotica”, deci mi s-a confirmat concluzia mea, nu sunt eu nebun ca am tras aceasta concluzie).
  11. Tatal meu m-a batut ultima oara la 25 de ani, bineinteles din frustrari(ca are salariu mic, ca copilul ii este un ratat care nu s-a realizat, ca traieste intr-o tara de rahat care nu-i permite nici lui nici copilului sa duca un trai decent, deci s-a refulat pe mine pentru toate frustrarile pe care le resimte.) Nu exista motiv pentru a bate un copil la 25 de ani. L-am vazut ca pe un demon, ca pe un dusman de temut atunci, in momentele acelea. Nici nu mai e vorba de rusinea copilului, ci de a parintelui, pentru ca in acest caz in mod clar este intr-o situatie pe care nu stie sa o gestioneze. Nu exista scuza pentru a-ti bate copilul, el aflandu-se la varsta de 25 de ani. Presupunand chiar si o situatie extrema, daca este handicapat mintal, nu poti da in el pentru ca oricum nu intelege, dar daca nu este handicapat mintal atunci este sanatos, deci iar nu ai scuza. M-am simtit crunt de umilit, dupa ce ca m-a batut soarta, mi-a venit sa plec(si-mi vine si acum tot timpul), dar ideea este…………. U N D E ???
  12. Am ajuns la concluzia ca daca nu esti tare in clanta si parintii se pisa   pe tine. Sau poate doar parintii romani sunt asa, doctore, iar asta pentru ca sunt cu nervii la pamant din cauza situatiei financiare, sau pentru ca asa sunt parintii romani…dintotdeauna, doctore? Nu cumva sa crezi doctore ca ii caut scuze lu taica-meu prin ce spun aici, la punctul 12, pentru faptul ca a dat in mine. Parintii sunt niste oameni care pot sa aleaga intre a-si rani copilul(fizic sau agresiune morala) si a nu-l agresa, deci a fi intelept si cu tact sau a fi marlan si a nu-i pasa, ceva la moduL „ia sa-l pun la punct si gata”, crezand ca astfel se rezolva problema. Acum, la 6 ani, el crede ca am uitat evenimentul
  13. Cand vede ca n-ai bani, ca nu poti ceva in general, ca esti neputincios, femeia te judeca imediat, este asa doctore?
  14. Nu pot sa-mi iau viata, ca ma ia dracu.
  15. N-am bani sa ma duc la psiholog, deci iar zic “traiasca tara mea”.
Stiu ca de la bani pleaca totul si sunt constient ca am fi fost si astazi impreuna cu iubita mea daca dispuneam amandoi de finante la vremea respectiva. Problema este ca si astazi, la 10 ani dupa, o duc greu cu banii, nu am realizat nimic, sunt un om ratat iar parintii mei se poarta de parca nimic nu s-ar fi intamplat, vorbesc despre viata in general ca si cum ar fi resemnati. Eu unul ma simt „orfan cu parinti”(am mai auzit expresia asta undeva si ilustreaza perfect starea de fapt in care ma S I M T). De cand ne-am despartit, acum 10 ani, totul s-a prabusit pentru mine, ea era tot ce aveam. Am murit si inviat de mii de ori de durere, cred. Singurul motiv pentru care nu ma sinucid este ca stiu ca nu ma mantuiesc ci ma ia dracu, ca daca nu era asa, eram mort de 10 ani. Nu-i gasesc vietii mele un sens de cand m-am despartit de ea, simt ca daca o uit atunci eu nu mai am nimic. Ma indragostesc foarte greu de o femeie, trebuie neaparat sa simt ceva cu totul si cu totul special la ea, altfel nu-mi starneste interes, altfel o vad ca pe o “alta femeie comuna” si nimic mai mult. Sunt un tip care pune mare-mare pret pe comunicare in doi, imi place ca femeia sa-mi spuna tot ce are pe suflet si ma deschid si eu total inspre ea, pentru a o stimula si pe ea in acest sens si pentru a-i da astfel incredere totala in mine. Anunturi matrimoniale nu dau, poza cu atat mai putin, te cunoaste lumea si rade de tine, ca lumea habar nu are ce drama ai trait candva, deci mai mult rau iti faci singur, de parca raul pe care il traiesti nu este deajuns!!
Daca doriti sa ma ajutati cumva cu sfaturi sau mai aveti intrebari va raspund oricand. Va rog sa-mi scuzati limbajul vulgar din unele parti, dar este tot limba romana, nu?
Si nu in ultimul rand:
Va multumesc ca existati!
Anunțuri

Acțiuni

Information

40 responses

20 08 2012
addsalu

Draga Florin Florin,

Multumim mult pentru deschiderea ta si felicitari pentru luciditatea cu care ai reusit sa te autoanalizezi si sa iti expui povestea.

Sunt sigur ca membrii grupului de suport vor gasi suficiente lucruri pe care sa ti le impartaseasca la randul lor, motiv pentru care eu ma voi limita la doar cateva, pe care le consider extrem de importante.

A iubi si a fi iubit reprezinta, cu siguranta, unul dintre putinele lucruri pentru care existenta noastra capata sens pana si in cele mai pesimiste persoane. Probabil ca din acest motiv ne simtim atat de sfasiati atunci cand o poveste de iubire care putea sa continue frumos se destrama intr-un mod neasteptat, pe care il resimtim ca fiind meschin si nedrept. Da, este adevarat, dupa astfel de momente te simti sfasiat pe interior, iti simti sufletul sfaramat in mii de bucati pe care nu ti le mai poti imagina niciodata „lipite” laolalta, puse impreuna.

Sper sa nu ma insel, dar parca am citit printre randurile tale faptul ca esti constient ca, intr-un fel sau altul, „cheia” o gasesti in relatia cu ea, cea pe care ai iubit-o atat de mult, dupa care ai suferit enorm si tocmai pentru asta nu o poti ierta. Lipsa iertarii te impiedica (si pe tine si, de ce nu, poate si pe ea) sa mergi mai departe. Nu a fost frumos ce s-a intamplat, insa cu siguranta ca au fost si suficient de multe momente frumoase intre voi care ar putea sa te determine sa fii recunoscator. Altfel spus, ce iti sugerez eu este sa incerci sa tragi o linie clara intre ce s-a intamplat frumos intre voi doi si lucrurile urate, care v-au facut sa va adresati cuvinte pe care nu va credeati in stare sa le rostiti. Apoi, odata facut pasul acesta, incearca sa fii recunoscator pentru toata perioada aceea frumoasa, sa ajungi la punctul in care sa realizezi ca nu are sens sa o vezi pe EA doar prin prisma lucrurilor urate care s-au intamplat, ci din perspectiva INTREGULUI, adica inclusiv a lucrurilor frumoase. In definitiv, ea a fost o buna bucata de vreme obiectul iubirii tale sincere, ea ti-a inflacarat inima atat de mult incat, atunci cand totul s-a rupt intre voi, ai ajuns probabil sa crezi ca nimeni si nimic nu o va putea inlocui. Fii deci recunoscator pentru lucrurile bune pe care le-a adus in viata ta PENTRU O VREME, multumeste-i lui Dumnezeu pentru perioada aceea in care ai fost fericit alaturi de ea. Acesta ar fi primul pas spre vindecarea ta, dupa care va trebui sa inveti sa o ierti pentru restul… Atentie insa, a ierta nu inseamna a uita, ci a fi dispus sa mergi mai departe, sa treci peste ceea ce a fost! Ce a fost a fost!…

Nu te gandi ca nu vei mai cunoaste pe altcineva sau ca esti un ratat! La fel cum prima conditie pentru a promova un examen la facultate este sa te prezinti, si in viata prima conditie pentru a reusi sa mergi mai departe este sa te impaci cu trecutul tau! Nu ai cum sa avansezi, sa mergi mai departe, in timp ce tu esti prins in trecutul tau sau, mai corect spus, faci tot posibilul sa ramai prins in el… Apostolul Pavel scria la un moment dat ca el a ales sa dea uitarii ce era in urma lui si sa se arunce spre ce este inainte, in viitor… Cred ca aceasta este solutia si in cazul tau, draga Florin! Impaca-te cu trecutul tau, fa-ti o lista cu toate lucrurile frumoase pentru care ii esti dator EI, apoi fii recunoscator pentru toate acestea, alege sa o ierti, cere-ti scuze pentru lucrurile urate pe care i le-ai adresat (fara sa te astepti sa faca si ea neaparat acelasi lucru, ba chiar si fara a te astepta sa iti primeasca bine scuzele…), retrage-ti blestemul si binecuvanteaz-o, doreste-i sa aiba parte de un viitor bun, frumos, sa fie fericita!

Vei vedea cum, daca te vei impaca cu trecutul tau, incet-incet, vei ajunge sa privesti altfel mai intai prezentul si, apoi, si viitorul!

Cu prietenie,
Adrian

21 08 2012
Angela...salvata prin HAR

Adrian,eu mai comunic cu unele persoane si chiar le-am sunat si ma tin la telefon si tot ar povestii….Oare nu crezi ca ma implic prea mult sau ar trebuii sa ma limitez la email-uri ???Multumesc

21 08 2012
addsalu

Draga Angela,

Eu am motivele mele bine intemeiate pentru care am ales sa ma limitez la e-mailuri. Nu este obligatoriu ca lucrul acesta sa fie o regula pentru toti. Uneori, oamenii au nevoie sa si vorbeasca cu cineva care ii asculta.

In ce ma priveste, prefer scrisul pentru ca ofera posibilitatea nepretuita a reflectiei personale. Cand scrii, te poti opri, poti reciti, corecta, alege alte cuvinte care iti exprima sentimentele mai bine. Discursul oral isi are limitele sale, timpul meu este limitat, asa ca pot citi in 5 minute cat scriu prietenii mei in jumatate de ora sau chiar mai mult. Este strict o chestiune de eficienta, cu valente terapeutice pentru cei care isi astern sentimentele in scris.

Daca ai timp mai mult si stii sa asculti, si, mai ales, daca vrei sa te implici intr-un efort specializat, cred ca iti pot oferi o alternativa. Contacteaza-ma in privat sa iti dau mai multe detalii, pe adresa de mail pe care o gasesti la rubrica „contact”.

Cu prietenie,
Adrian

21 08 2012
Angela...salvata prin HAR

Multumesc mult Adrian.
Am sa iti scriu un email caci de multe ori ma implic foarte mult si nu am experienta si pregatirea ta si uneori mi se pare periculos desi poate nu ar trebuii sa mi se para din punct de vedere fizic dar psihic e obositor cateodata ….Uneori oamenii nu vor sa se schimbe ci doar sa se agate de altii si sa se tarasca o viata intreaga de altii…Mersi mult …Pe curand !

20 08 2012
miss

Salut Florin,

1. Eu cred ca tu nu poti trece peste povestea de dragoste din trecut din doua motive: primul motiv a fost foarte pertinent expus de Adrian, si as mai adauga eu unul: tu idealizezi dragostea. Ori dragostea, oricat de mult ne-am dori noi, nu este absoluta, cel putin cea dintre doi indragostiti! Te raportezi la iubirea ta trecuta, cu ochii si sufletul adolescentului care erai odata, exact in momentul cand tu ai trait aceasta poveste! Asa se explica de ce chiar si acum, cand se pare ca fata respectiva e schimbata, tu tot tanjesti dupa acele clipe! Dragostea de adolescenti e cea mai nebunatica si intensa, dar adesea poate sfarsi urat! Pari matur dupa cum scrii, e timpul sa te maturizezi si afectiv sau macar sa intelegi unde gresesti: in perceptie! La fel si fata respectiva, te-a iubit tot asa ca o adolescenta: cand ati inceput sa aveti probleme si lipsuri, s-a pierdut cu firea probabil (de asta cuvintele urate si scandalul) sau poate pur si simplu nu a avut calitate umana!(asta nu am eu de unde stii exact, pentru ca tu ai povestit totul din prisma ta, expunandu-ti si analizandu-ti sentimentele, dar nu ai zis nimic despre felul cum suporta ea situatia voastra mai precara, despre nevoile ei, supararile ei . Tu ai facut atunci mari eforturi, admirabile chiar, ai luat decizii mature si ai actionat curajos, dar manat de cutezanta si imboldul acela specific oamenilor foarte tineri! Ori tu erai de abia la inceput de drum, fara sprijin si intr-o tara ca asta dupa cum tu insuti spui! Chiar nu ai de ce sa-ti mai faci probleme in privinta nerecunostintei fostei tale prietene; pot sa-ti spun ca foarte putini barbati tineri, baieti ar fi facut ceea ce ai facut tu ca sa-ti poti trai iubirea. Fii mandru din punctul asta de vedere si fa-ti un proces de constiinta, dupa cum ti-a sugerat si Adrian ca sa poti incheia acest capitol si sa poti merge mai departe!
Pot sa-ti spun insa ca nu trebuie sa generalizezi, sa crezi ca toate fetele sunt asa; sunt destule femei tradate si care sufera din cazua barbatilor, iar unele dintre ele si-au expus povestea trista si uneori dramtica, aici pe bolg. Deci daca omul are CALITATE UMANA are, daca nu, NU, indiferent ca vorbim de femei sau barbati!! De asta sa tii cont pe viitor, si sa nu te mai avanti, asteapta sa cunosti omul mai bine mai intai!
2 Da este foarte urat gestul tatalui tau de acum 6 ani, fara discutie… Mult mai bine ti-ar fi sa locuiesti singur. De la o varsta pot aparea tensiuni mari intre copii si parinti, mai ales daca sunt frustrari si de-o parte si de alta si exista lipsuri… Si oricum ti-ar fi mai bine. Vezi ce faci, cum iti pui ordine in viata , ziceai ceva de strainatate; incepe mai intai cu punctul 1. Nu are niciun rost sa ramai ancorat in trecut!!

Toate cele bune, miss

20 08 2012
Florin

Miss-inteleg ca esti femeie.

Esti prima care-mi spune si mie dupa 10 ani de zile de la evenimente ca am fost curajos, sa inteleg ca nu gandesti ca ea. Faptul ca gandesti asa imi da si mie sperante ca mai sunt si altfel de femei. Totodata sunt sigur ca nu exista barbat pe lume care aflandu-se intr-o relatie, iubind si ajungand intr-un impas financiar el si cu iubita sa, sa nu se intoarca pe toata partile si sa nu-si gaseasca linistea din pricina neputintei…de moment. Ca doar vrei tot binele de pe lume pentru ea! Ca si pentru relatia respectiva! Eu ii dadeam ei si ultimul banut, ca sa fac sa minimizez cat mai mult cumva dificultatea perioadei respective. Sa inteleg ca o blamezi pentru faptul ca nu a INTELES? Este ea de condamnat pentru asta? Oricum iti multumesc pentru incurajari. Inseamna foarte mult pentru mine. Vad peste tot pe internet si tv stiri despre cupluri care ajung sa se bata sau chiar sa se omoare…din lipsuri. Sau se despart, chiar si cu copii, isi iau lumea in cap(ori el ori ea) si se duc unde vad cu ochii, in lume. Probabil as fi ajuns departe, AZI, DACA ERAM INCA IMPREUNA, dar dupa despartire n-am mai vrut sa lupt pentru nimic, ratiunea mea de a trai se facuse bucati si n-avea nici un sens(in mintea mea) sa ma zbat in continuare, ca nu aveam de ce. De asta nici nu sunt realizat in momentul de fata. Ce sa mai, un rau nu vine niciodata singur, nu?…ci vin mai multe, ca un tavalug!
Ma rog, tin minte ca si maica-mea zicea pe atunci ca sunt prost de bun ce sunt.

Referitor la CALITATEA UMANA, stiu ca vorbeam cu Dumnezeu(uitandu-ma la cai verzi pe pereti) si Il intrebam “de ce Doamne n-a avut rabdare, ca eu in locul ei aveam!” De ce Doamne a inceput sa ma desconsidere asa?”, “De ce Doamne s-a schimbat asa, cand era asa de intelegatoare la inceput?”, “De ce imi vorbea Doamne asa de urat?”.
Efectiv am simtit ca si-a bagat dracu coada intre noi! Dar mai citeam undeva ca acolo unde e dragoste adevarata, dragostea nu moare niciodata!” Oare asta sa fie, I N C E L E D I N U R M A? Oare n-a fost dragoste adevarata? Ma rog, ca a fost, ca n-a fost, mi-a mancat 10 ani din viata? Mi-a mancat! Totdeauna intr-o relatie sufera cel care iubeste mai tare, asta se stie!

Sunt si un tip foarte selectiv, am asteptari mari de la (posibila) persoana iubita, pentru ca STIU IN SINEA MEA ca sunt o partida buna si ca am foarte multe de oferit. Sunt constient de valoarea mea ca om! Stiu ca nu sunt pleava, adica! Cand iubesc, eu iubesc din toata inima si nu ma joc cu cuvintele si nici cu faptele.

So, iti multumesc foarte mult ca mi-ai ridicat moralul!

Pacat ca nu permiteti sa punem adrese de mail pe site, mi-ar fi placut sa-mi fac cat mai multi prieteni cu care sa discut.

21 08 2012
miss

Florin,

Nu Florin, nu o blamez! Am spus ca poate s-a pierdut cu firea, adica fiind tanara, nu a stiut sa faca fata situatiei sau poate nu a avut caracter(calitate umana). Sau amandoua. Dar daca e doar a doua varianta, cu atat mai rau pentru ea, desigur.

Tot te intrebi daca a fost dragoste adevarata: da, a fost din partea ta. La ea nu cred ca a fost, dar cu siguranta a fost si ea indragostita de tine, i-ai placut. Nu te mai chinui cu aceleasi lucruri! Vrei sa mergi inainte, nu-i asa? 10 ani, timp in care nu ti-ai inchis rana sufleteasca e suuuper mult!

Daca ea nu a stiut sa aprecieze curajul si determinarea ta de a o face fericita sau s-a schimbat din varii motive, deja asta nu mai tine de tine! Tu ai facut ce ai putut sa mearga!

Spui ca nu esti realizat, dar pe de alta parte spui ca stii cat valorezi, deci totusi nu-i totul asa negru. Si poti de acum sa incepi sa-ti faci un rost, paralel cu vindecarea ta de „marea dragoste”. Ti-am mai zis, idealizezi fosta relatie si tinzi in iubire, la perfectiune. Ori noi suntem oameni, avem greseli, NU suntem nici pe departe perfecti, atunci de ce ar fi dragostea noastra asa?

In schimb faptul ca vrei calitate in relatia cu o fata si seriozitate este un lucru foarte bun. Cel mai bun pana acum din cate ai scris.

Si auzi, Florin, mai lasa balta zicalele misogine si speculative, gen, „femeia strica un barbat”, ca nu-si au rostul si se aplica doar in unele cazuri. Oameni de caracter sunt si de o parte si de alta!

20 08 2012
claudiudoris

Spune-mi poti sa decomplici(n-am gasit cuvant potrivit) Spune-mi poti sa decomplici un lucru complicat?Dar la fel spune-mi,poti sa decomplici un lucru simplu?Ohh…cata iubire poate fi intr-un om doar pentru lucruri complicate.
Nu poti iubi cu adevarat,atata timp cat viata sociala e complicata.
Ce-ar fi societatea daca oamenii majoritatea ar face-o simpla? Dar din pacate societatea face oamenii ci nu oamenii societatea:(( e tocmai ceea ce noi vedem ca facem insa nu noi le facem ci un necunoscut de nimeni oare o fii Puterea?
Ce-ar fi daca majoritatea oameniilor ar simti dintr-o data ca sunt pur si simplu,decat sa fie pentru un lucru fals,care intradevar e adevarat doar ca-l vezi in fata ta.Da,da,sunt visator sa spun asta pentru ca nu exista,insa exista pentru ca eu cred poate in lumea mea.
Ce-ar fii daca as trai o iubire si m-ar izbi societatea cu neajuns,iar cel de langa mine sa-mi spuna, ,,Si eu sunt la fel”inca nu conduc nimic,decat iubirea ma conduce.
N-ar fii mai liniste daca n-am confunda dragostea cu iluzia?
Impreuna cu dragostea poti face si bani,uite daca intradevar exista o dragoste adevarata,sau daca tu sau cel de langa tine nu vrea sa fie mai complicat,ci doar multumit.Insa cine e multumit in ziua de astazi?
Dumnezeu oare poate fii multumit?
Dar unde poate fii asta?
Decat in sufletul tau.Pai atunci inseamna ca nu ai nevoie ca cineva sa fie langa tine pentru a te intrevedea reciproc,ci ai nevoie pentru ati satisface placerile.Asta nu este un cuplu adevarat.Sunt foarte mari diferente. Dragoste si iluzie.
Orice om are o culoare in el,sau mai multe,fiecare reprezinta lumea sa,dar nu spun ca problemele sociale nu te afecteaza,pentru ca sirul societatii este afectat,clar ca ne afecteaza pe fiecare,insa e bine sa distingem realitatea de iluzie,pentru ca multi confunda realitatea fiind iluzia,si lumea ta fiind doar visul tau sau ceea ce tu simti fata de cei din jur.Eu spun asa,realitatea este lumea ta pentru ca de acolo izvoreste realitatea fiind iluzia,insa ceea ce simti si ceea ce lucrezi sunt foarte diferite,ce lucrezi e iluzie ce simti e adevarat.
Ce-ar fi daca as accepta orice infrangere,orice problema,as spune sunt zero,si mi-as privi avantajele vietii?Haa?? Ia spune poti sa te vezi zero ca ceilalti sa te vada 10?:)))) Sincer cam asa merge treaba,mai bine sa fii 0 decat sa fii 10 si aici fac referire la interiorul tau pentru ca de acolo pleaca totul,daca nu e dragoste atunci sa fie bani.Din ce am citit eu in povestea ta,tu singur puteai sa pleci de undeva,dar stiu cat de greu e in tara asta sa pleci singur fara sprijin financiar.IMI PARE RAU.
Doar acceptand vei intelege cum sunt oamenii,insa cauta mereu ce ti se potriveste,tot acolo vei bate.Stiu,mereu am acceptat sa vina in mine asa cum m-am dus in viata,si mereu dupa fiecare grea problema sau infrangere sau aruncare,mereu am lasat sa treaca prin mine ca si cum o parasesc pentru ca acuma in ultimul timp cu problemele care le-am avut am invatat sa le las lor,problemele sunt al problemelor,ceva de genul simti atunci cand accepti si le lasi in lumea lor,pentru ca mi-a starnit un simtamant din copilarie,ei si uite fiecare avem unelte in interiorul nostru,habar nu este cat poti sa faci si sa gandesti asupra a tot ce te inconjoara doar intrebandu-te singur poti afla cu intelepciunea ta.Fiecare are un fel al sau de a produce lucrurile,nu vreau sa spun ca ar trebui sa faci asa,insa nu poti trai o iubire nici o data atunci cand iti va pasa cel mai mult de celalalt,pentru ca atunci stii tu bine,dai din tine tot si ramai un 10 fiind 0. Tu=10 ;ceilalti 0.Cand tu vezi in tine 10 ca ti se cuivinea tot ceea ce ai oferit ceilalti te vor vedea 0.Atunci te intreb unde este valoarea ta?
Stiu cat poate fii de greu sa pleci de aici din tara asta,insa te intreb nu ai avut avantajul sa parasesti acest jeg??Am trait aproape la fel o poveste,insa noroc ca psihicul inca functioneaza si mai bine:)))) nu m-am pierdut din contra incerc sa urc peste toti cei care mi-au facut rau,asta pleaca din interiorul tau,crede-ma.Si eu simt furie,energie mare,insa o pun acolo unde trebuie sa urc,nu stiu imi imaginez ca nu ti-a mai pasat nici de tine,si stiu cum e ca si eu am trecut perioada cand nu-mi mai pasa de nimic sa am doar ce bea si sa fumez si asa sa mai am un adidas un blug,stiu ce inseamna atunci cand esti doborat.
Cel mai greu accepti umilintele,si ceea ce nu esti daca totusi esti sincer,dar important e sa pleci de undeva,si sa folosesti orice resursa care viata ti-o da,asta inseamna ca meriti,insa e nevoie de sacrifici si curaj,si sa fii hotarat,tot spre cea mai inalta experienta te indrepti,iti apartine pentru ca tu o creezi mergi spre ea facand ceea ce crezi tu ca e mai bine pentru a o obtine,asta daca nu te opresti tu si atunci spui ca esti multumit de ceea ce ai sau sufletul tau si-a dorit!?
Ce cred eu ca tu singur te-ai neglijat pe tine,si stiu doar pentru ca ai iubit mult,stiu ce inseamna.Dar demnitatea ta unde este? Unde este lumea ta?Unde este universul tau? Poate acolo la ea este lumea ta.Dar daca tu stii ca ea a ales asta,inseamna ca lumea ei nu esti tu,inseamna ca nu a fost dragoste adevarata.Da stiu ca tara asta e de rahat,si ca femeile toate gasesc dragostea in bani pentru ca sa stii sincer si acolo sunt sentimente,chiar foarte multe.Deci unde este puterea ta?In a te neglija in continuare,daca crezi si tu la fel ca toate femeile sunt doar in bani.Nu spun neaparat ca toate 99%. Ca barbat trebuie sa pleci de undeva,si asta daca ai oportunitatea sa pleci macar cu un contract pentru prima oara daca totusi esti in Bucuresti.
Tu atata timp ai iubit o femeie care a plecat din viata ta pentru ca ea a ales asta,pentru ca sufletul ei nu era multumit din cauza baniilor??
Si ea atunci crezi ca apreciaza atata timp? Cat crezi tu ca ea apreciaza din tot acest timp?Doar pentru o bucata de carnita sufletul tau sufera?? Frate aratati barbatia si sincer iti spun vine femeia la tine,totul depinde de caracter,nu destinul face totul ci forta ta si alegerile tale de ceea ce vrei sa fii maine si spre ce experienta atingi,pentru ca iti spun ca atingi intr-o experienta mult mai inalta,pentru ce ai trait nu vei mai trai crede-ma,Dumnezeu nu te va duce in ceea ce EL a trait deja..Arata prin caracter durerea ta si ea te va vedea.Poate fii alta.Poate dragostea care ai simtit-o fata de ea tii s-a parut si ai simtit a fii idela,stiu ce inseamna.Atunci cand iubesti mult intr-o lume ca asta,nu poti fii decat o femeie,crede-ma iti lasi baiatul nascut pentru ceea ce simti,ci nu pentru ceea ce esti,azi maine poimaine.
O femeie adevarata mereu va stii ce inseamna un barbat adevarat.
Dar putini sunt barbati adevarati si putine sunt femei adevarate.
Exista doar frica si dragoste. Astea formeaza un intreg.Mereu mergi in opusul celuilalt,pentru ca asta este viata.Si atunci cel mai bun sfat e sa fii TU pe primul loc in fata a tot.Dar poate pentru tine e tarziu sa mai incepi,si sa mai speri intr-o femeie care crezi ca te poate vedea.Dragostea este in a te intrevedea in celalalt ci nu neaparat in a simti placere,ci admiratie cu sufletul,cred ca stii asta din moment ce ai iubit atata timp o femeie.
Insa e bine sa nu-ti pierzi pasiunea,dar din pacate din cate am citit te-ai pierdut pe tine intr-un final.IMI PARE RAU.
Stiu cat poate fii de urat sa iubesti o singura femeie,e foarte frumos in acelasi timp insa e urat pentru tine,pentru ca iti stramtezi interiorul,si putini apreciaza asta,putini vad ca tu chiar o iubesti cu adevarat.
Poate te gaseai in lucrurile ei,vroiai sa-ti atinga hainele pe care le imbracai,vroiai s-o vezi din tine.Eu asta am trait in ultimul timp insa a fost ghinion.Am invatat ca cel mai important lucru e sa fiu Eu mereu,in lucrurile care le am,sa fiu eu multumit de mine,problemele sunt al problemelor,iubirea este a iubirii,dragostea este mereu ceea ce simti,si tu esti tu.Mai mult nu stiu cum pot sa te ajut.Stiu ca nu te-am ajutat cu nu stiu ce,de cand scriu pe site-ul asta scriu doar porcarii,au inceput sa ma urasca unii,nah..ce sa le faci asta este lumea.
Sper ca am folosit cu un sfat ceva,macar cu o perceptie.
Mult noroc iti doresc!

20 08 2012
claudiudoris

psihologia nu te vindeca,ci forta ta interiora curajul si hotararea a ceea ce esti.Psihologia e a societatii,viata e a ta,nu ti-o poate lua nimeni decat tu.Ce alegi? Sa traiesti in plm sau sa zabovesti?

21 08 2012
claudiudoris

Cine poate defini puterea? Oare ce este puterea?
Se pare ca si asta este confundata. Putere=bani
Suflet=praf de pusca:))))))
Incerc sa te ajut sa fii tare,nah… vad ca dau cat pot pentru a vedea spre tine.
Ai cerut niste sfaturi,si am incercat sa compar cu ce se potriveste sa incepi de undeva.Sper sa ai vointa,pentru ca de iubit stiu cum iubesti.Nah cu salutare mult noroc in ceea ce faci.

21 08 2012
Angela...salvata prin HAR

„Florin” sfatul lui Adrian mi s-a parut minunat.Ia-l si mediteaza la fiecare bucatica din el . Te apreciez pentru deschiderea si curajul tau de a ne impartasii din viata ta .Sa auzim de bine 🙂

21 08 2012
Bogdan

Super discurs, Florin. Totul fff. adevarat. Intr-un paradis idealist si senin, in care leii pasc alaturi de capre, putem sa ne gandim la reusita oamenilor de a tine unul la altul si de a le pasa unul de altul cel putin la fel de mult cat le pasa de ei insisi. Din pacate se traieste in regim de jungla. Fiecare are un interes personal, care daca nu si-l satisface, poti tu si sa te dai peste cap ca tot nu o sa le pese de tine. Oamenii care reusesc sa vada ceva cand nu ai prea multe de oferit sunt un procent atat de infim, incat nici nu apar la statistica. Problema intervine cand iti dai seama ca nimic nu se poate face singur sau se poate face cu niste eforturi care te epuizeaza enorm. De aceea, indiferent de ideile tale (care sunt conform realitatii), cel mai bun lucru de facut e sa fraternizezi cu ceea ce urasti. Urasti femeile sau nu poti sa iubesti, asta nu inseamna ca trebuie sa ratezi sexul, dar pentru asta trebuie sa cooperezi cu ceea ce urasti, la fel si cu parintii, o cooperare se poate dovedi sursa unor noi oportunitati. Mie mi-a placut in mod special replica „daca nu esti tare in clanta si parintii se pisa pe tine”. Sa stii ca majoritatea care par ca sunt tari in clanta, de fapt simuleaza lucrul asta si cateodata, dupa o perioada de teatru, chiar dezvolta o anumita tarie in clanta. Vreau sa spun ca poate conditia asta exterioara care te mananca pe interior, ar putea avea ca o solutie, simpla provocare de stare, adica de a te simti, comporta si arata ceea ce vrei sa fi si in modul in care vrei sa fi vazut. Mersul la o intalnire sa zicem cu cearcane si cu gandul ca parintii te trateaza ca o buburuza in tufisuri pe care urineaza fiind la un pic-nic, nu prea are cum sa aiba rezultate pozitive, pentru ca femeile sunt foarte bune in a determina starea, si mai ales foarte mai bune in jocul numit „ghiceste ratatu'”. Sfatul ar fi sa renunti la pesimismul asta inutil (care vezi si tu cat de mult te ajuta si cat de mult te-a ajutat pana acum) si sa pornesti ziua gandind exact invers ce gandesti acum. Mai ales la capitolul bani, sa iti repeti in fiecare zi ca nu poti si nu ai cum sa poti, nu stiu cat de mult te ajuta sa te convingi pe tine insuti de lucrul asta. Deci o repetitie a lucrurilor invers (si actiunea in concordanta cu noile ganduri) s-ar putea sa aiba rezultate mult mai bune 😀

21 08 2012
florin

Bogdan, spui ca “nu trebuie sa ratez sexul cu o femeie”, stii cum e aia, dpdv sentimental “te scalzi intr-un butoi de fiere”, apoi vine cineva(in speta FEMEIA, ca despre ea vorbim), te joci cu ea(recunosc ca sunt statut…si cu nevoie de… dar de asta v-ati dat seama singuri, nu?) si “dulciurile” ei(rog sa nu se atace fetili care citesc pe site de limbajul meu), te simti bine si apoi te intorci iar la butoiul cu fiere, dupa ce a venit femeia si ti-a dat o lingurita cu miere. Mai rau iti faci, asa ca mai bine iesi cu totul din butoiul cu fiere(adica o pui de o relatie stabila), pentru ca dimineata te prinde tot singur, nu Bogdane? Si n-ai pe cineva la peptul tau feroce si naravas care sa-ti spuna “neata iubi, faci si tu o cafeluta, ca mie inca mi-e somnic!” si sa te priveasca cu mare drag(cum numai persoana iubita poate) si sa-ti zambeasca din toata inima, din moment ce tu ai facut doar sex, nu dragoste? Spuneam de a 3-a tipa, recunosc mi-a fost bine pe loc…si nu prea. De ce nu prea? Pentru ca nu eram totalmente dezinhibat in fata ei, nu stiam daca e sanatoasa sau nu(fizic dar si mintal), nu stiam daca are vro boala sau daca ne decidem sa facem si un nani impreuna, iar abia dimineata “pa si pusi”, nu-mi face vreun buzunarel la gat…in somn, sau mai stiu eu ce altceva. Ca deh, stai cu o persoana(sunt atatea cazuri) si ani de zile si nu o cunosti cu adevarat, d’apai una pe care o vezi prima oara si…cioc poc cu ea…Probabil ca pe moment au cedat hormonii, sunt eu oare de condamnat CA AM FOST SUPERFICIAL in acele momente? Sa-mi spuna si fetili si baietzii!! Nu mai avusesem parte de atata timp de…, va dati seama ca faceam ca trenu in gara! ))))))))))))))
Asa ca mai buna e relatia stabila, nea Bogdane, orice ar zice unii. Furia iti zice “f…te tot ce prinzi”, ratiunea iti zice “ia fii tu mai precaut ca nu stii peste cine dai, mai ales cu oamenii din ziua de azi”. Plus ca doar prin sex, nu-ti indeplinesti menirea ta de “cununa a Creatiei” nici cand va ploua cu biscuiti. Daca toti am face numai sex, adica sa nu existe notiunea de cuplu, nevoile noastre afective care se satisfac in cadrul FAMILIEI,…..nu ar mai fi satisfacute in veci…
Acum:
Spune-mi si mie nea Bogdan, cum ai face tu sa-i spui unei eventuale noi partenere “stii, eu sunt acum nerealizat pentru ca…”, si sa-i insir toata povestea pe care v-am spus-o voua(mai sunt si multe altele in toata povestea), m-ar putea iubi? ))))))) M-ar privi ca pe “uite un prost, cat a suferit dupa aia!” sau la modul “saracu’, ce vina are el?”. Recunosc ca prefer a doua varianta. E vina omului ca inima franta ii blocheaza cheful de a trai si de a lupta?(cu consecinte pe mai tarziu, evident, cand – cum e cazul meu – ajungi in situatia sa ai explicatii de dat…unei noi partenere…la un moment dat). Nu te poti deschide de la bun inceput in fata unei persoane noi in viata ta, asta se face in timp, cand capeti incredere, mai ales cand e vorba sa-i spui/explici lucruri extreme de personale – “vai de mielul care se spovedeste la lup” zice o vorba. Dar femeia te vede ca stai cu parintii…nu e in regula, castigi putin…iar nu e in regula(Hristos zice sa nu va fie rusine cu saracia voastra, dar 99,99% din oamenii din ziua de azi nu dau doi bani pe ce zice domnul Hristos, ce s-o mai lungim!!…daca esti modest financiar…ti-e rusine bai nene…pentru ca n-ai cum sa nu-ti fie…cati oameni ati vazut pe strada strigand in gura mare “sunt sarac si ma mandresc )))…sa fim seriosi!!…). Si dupa ce vede cele de mai sus te intreaba dar tu cum de nu te-ai zbatut sa-ti schimbi situatia financiara? Sau in cel mai rau caz isi formeaza parerea(gresita) despre tine cum ca “ATAT POATE asta, deci nu e bun, ia sa caut altul”. Adica ajungi la fatidicul punct 14(fetili sa inchida ochii, n-au voie sa citeasca mai departe), prin care nu doreste sa ajunga nici un barbat care iubeste…cand femeia incepe sa se indoiasca de putinta ta, sa-si puna problema “nu poate” si astfel sa o dezamagesti…

21 08 2012
florin

Ma intrebam mai sus „oare n-a fost dragoste adevarata”. Sa-mi spuneti careva, cu experienta, care ati trecut prin furcile caudine ale lipsei banilor, dragostea voastra a rezistat? Sau a devenit mai puternica? Pot sa presupun „a fost dragoste adevarata, dar lipsurile au omorat-o”??? Sau pot sa presupun „o dragoste adevarata nu e invinsa nici de lipsuri”??? care din cele 2 variante e adevarata??????? Sau sa presupun „daca te iubeste cu adevarat, e cu tine la bine si la greu”, (cum ne promiteam la inceput)? Daca te iubeste cu adevarat, nu te face in toate felurile, cand te vede ca dai de greu ci isi asuma si ea problemele tale, nu se detaseaza de ele facandu-te in toate felurile, deci indepartandu-se de ele la modul „nu ma intereseaza, sa te descurci”. Presupun ca intr-un cuplu daca ajung la impas financiar nu e cumva vina amandorura ca au ajuns acolo, oare e doar vina lui?

Cu toate ca incerc sa ma perii(nu are cine sa ma perie) in cele de mai sus, cu toate astea spun: e greu sa ai rabdare, ca si eu eram extrem de frustrat de situatia in care ne aflam. Te invarti intr-o societate in care trebuie mereu sa arati cine esti, si cuscrii, si miri, samd. Ca te duci la o nunta, ca te duci la un botez, ca te duci la o terasa, trebuie tot timpul sa „dovedesti ceva”: o haina frumoasa, o masina frumoasa, un barbat ingrijit si mai ales PUTERNIC(…..))))))))))…..), o femeie placuta ochiului si imbracata cum se cuvine. Pentru ca desi rufele ni le spalam in familie, si acolo e SANCTUARUL, armonia si linistea noastra, in afara familiei e de fapt…JUNGLA CEA NEMILOASA, in fata careia trebuie sa aratam…cat mai fioros cu putinta. Trebuie sa ne aratam statutul si valoarea, ce sa mai!!!!!!! Cand vezi ca un cuplu de varsta ta(in cazul meu) are de toate, are copilasi, sunt zambitori pe strada si siguri pe ei, pe mine unul ma sfasie in bucati, pentru ca si eu mi-as dori sa am parte de butoiul lor cu miere.

Dar nici nu mai stiu pe cine n-am dat vina. Stiu ca la un moment dat am dat vina pe parinti, cum ca trebuiau sa se realizeze financiar(gandeam eu), inainte de a face un copil, pentru ca al lor copil cand va ajunge la optiunea maritala sa nu ajunga un frustrat si, am gandit eu mai departe, inseamna ca parintii mei au fost inconstienti ca m-au facut inainte sa se realizeze dpdv financiar.

Tare mi-e ca pan’ la urma raspunsul prieteni e „vanare de vant” cum mai zice o vorba. Daca vrea Dumnezeu, este, daca nu vrea Dumnezeu, nu este, daca iti este dat sa suferi de sa mori si sa inviezi, apai asta este, trebuie sa treci prin asta, ca ramai cu sechele e partea a doua, probabil ca de unele chestii nu ne vindecam niciodata 100%, decat cand vom da nas in nas cu Hristos, adica pe lumea aialalta si „Dumnezeu va sterge orice lacrima de la ochii mei si nu va mai fi nici intristare, nici suspin, ca cele dintai au trecut si in fata Lui Hristos vom renaste”. Tare mi-e ca pan’ la urma asta e raspunsul cel mai raspuns dintre raspunsuri.

21 08 2012
florin

Nu stiu sigur daca urasc femeile probabil ca le urasqubesc(asta era un joc de cuvinte de pe vremea cand eram eu adolescent). Stiu ca daca ajung sa le urasc sunt un barbat terminat ca se spune ca cel care uraste femeile este un barbat terminat si traieste degeaba. Dar mai stiu si ca „femeia poate strica un barbat”. Poate la mine mai degraba e valabila varianta 2. Daca vad pe strada o femeie frumoasa bineinteles ca-mi face placere sa-mi clatesc ochiul, deci nu sunt o cauza pierduta, oricum, nu??? )))))))))

21 08 2012
claudiudoris

Se vede ca si acuma esti adolescent,scz-ma ca spun asa.Daca erai un om serios,iti vedeam durerea din suflet,insa esti realist,manipulator si se vede asta din ce scrii.Deci nu poti fii decat o femeie care inventeaza o poveste dupa 10 ani cica poa sa fie 5 6 7 4 si spui de o femeie care te-a abandonat si acea este singura in care Dumnezeu zace ca sa te poata iubi.Pai (nenea de Bucuresti) si cel mai prost psiholog ar vedea cata vrajeala conduci.Ce te roade? N-ai ce f…e ? siteul asta nu este depsre femei.Si iti spun nu ai nici o problema. Mergi si condu.
Ai o relatie acasa,ai banii si te dai ranit,pot spune advarul pe site lui Adrian.El e guvernatorul acestui site.Vrei sa spun cine esti tu cu adevarat? Nu esti Florin,mai scrie o data aici si am sa spun adevarul tot.
Daraga Adrian,imi cer scuze pentru vorbele mele,am deosebit respect fata de tine si ceea ce faci aici.
Draga (Florin) daca tu ne ceri sfatul din povestea ta ,,Ce sa fac s-o uit”? Pai cum poti spune ca ai iubit-o cu adevarat? Daca tu vi acuma si spui ca ti-ai varat degetele in ea,si una si alta,eu nu pot sa-ti spun decat ca e o obsesie.Si psihologul ti-ar spune asta daca dupa atata timp deschizi subiecte de placere.Si daca intr-adevar o iubeai cu adevarat,la ora actuala tu ori erai distrus si veneai si spuneai adevarat din suflet,se vedea.Ori pana la urma din poveste,faceai tot posibilul sa oferi iubirea care o ai de oferit,nu sa vii sa scrii Totul despre sex pe un site de suicid:))))))si daca nu ai bani nu poti iubi poate acolo in Buc da,ca is foarte tigani oamenii.Iarta-ma Adrian,dar nu e tipul care credem noi ca e.
Am sa-ti spun numele si toata povestea mea care am trait-o aici pe site-ul asta,pentru ca mi-ai distrus blogul,si ai incercat sa ma faci de ras pentru ca tu esti realista si acuma vii si spui povesti de adormit psihologii si enervat.
Traiesti in Romania(jeg) spui ca iubesti dar conduci multa vrajeala.
Mai spune ce ai de spus, si am sa dezvalui tot adevarul care l-am trait,pentru ca mi l-ai facut un calvar.Si aici pe site care eu tin la el,pentru ca am avut o traire.Stiu ca restul nu intelegeti,tocmai ca aici pe site am intalnit pe cineva mai demult,si acuma ma necajeste cu falsa sa lume.Daca vreti crede-ti insa ce o sa spuna pana la urma? Tot totul despre sex? Pentru ca eu stiu cine este cu adevarat.
Daca mai continui,important e sa stii tu,ca eu stiu cne esti tu in viata reala.
Si pana la urma am sa spun toata povestea,lui Adrian.
Pacat ca nimeni nu intelege.
Imi cer scuze de fantastica asta.

22 08 2012
florin

claudiudoris, mi se pare mie sau esti mai complicat decat Eminescu. N-am vazut om sa despice atat firul in enspe, cred ca bati de departe si un avocat. Merg pe principiul nu am timp de pierdut si nu-mi pierd timpul pe acest site asa de flori de mar. Mi se rupe mie in cele din urma ce crezi tu despre mine, daca dumneatale ma jignesti. Si, DACA CITEAI MAI ATENT, vedeai ca am scris de „a doua relatie” la modul ca am fost la un pas de…, ca ne-am pipait, varat degetele, etc, etc(probabil ca unii s-au atacat DE LIMBAJ dar eu le zic pe sleau si asa am fost dintotdeauna). Faptul ca sunt realist e bine, de ce il vezi ca fiind un lucru rau, probabil numai tu stii. De unde vezi ca sunt manipulator, deasemenea numai tu stii. Ai reusit sa ma scoti din sarite cu acest ultima postare, cand deja imi placusera ultimele tare raspunsuri. Cand vorbesc despre sex, asta face parte tot din topic, e unul din subiecte, nu vad care-i problema. daca dumneata esti un tip care nu vorbeste usor despre subiectul sex, atunci du-te si te plimba de pe topicul meu bai nene, ca eu unul sunt dezghetat si n-am greturi. Deci te du dara si posteaza in alta parte, nu ma jigni, ca nu te-am jignit!!!!!!!!
Probabil ca este greseala mea ca am postat pe acest, site, sau ai facut dumneata sa para astfel.
Spui ca de cand postezi pe acest site ai inceput sa-i enervezi pe unii, ei bine ca uite ca m-ai enervat si pe mine, deci daca unul iti spune ca esti beat nu-l crezi, daca iti spune si al doilea incepi sa te intrebi, bai s-ar putea sa fiu, daca iti mai zice inca unul te du si te culca si somn usor. E clar ca AI O PROBLEMA daca ai enervat multa lume cu postarile tale. SI am la randul meu atatea probleme, incat chiar nu mai am nevoie de una: nervii pe care mi i-ai creat tu astazi, cand am intrat pe site, sa vad ce a mi-a mai scris lumea si vad ca imi strici tu topicul improscand cu noroi la greu.
Deci draga bipedule, daca am inceput sa scriu despre sex si altele care deriva din asta, am scris ca o replica la ceea ce mi-a scris Bogdan, sa ma bucur de sex, ceea ce nu fac, daca nu e relatie. Si am mers cu argumentul mai departe, de ce cred eu ceea ce cred.
Esti liber sa crezi ca sunt nustiucine, dar nu-ti mai expune aceasta parere pe topicul meu, ca n-am timp de jigniri, oricum vorbe frumoase sufletul meu n-a mai auzit de multa vreme si n-am nevoie de jignirile tale.

21 08 2012
claudiudoris

Defapt nici nu ma mai intereseaza.Acolo unde ma indoi eu sa se indoaie Dumnezeu,ma bag ca musca la kkt.Iarta-ma Adrian.Nu este genul meu cu care sa discut.Fascinant otravitor.

21 08 2012
claudiudoris

Realistii mereu conduc partea negativa,chiar si intr-un film.Visatorii pot scoate suficietii bani pentru a se retrage din joc,chiar dintr-un vis.Alege sa privesti realul si uitate cat de bine ti-a facut.Atunci tu realule imi spui ca eu sunt cel care uraste,iar eu iti spun ca tu esti cel care-ti urasti realul. Adevarat iti spun Dumnezeu isi alege omul pe timpul sau de evolutie,asa cum fiecare este demn de ea.Realul il scoti din vis,pentru ca acela este realul tau.Insa nu spun ca mereu trebuie sa visezi.Spun ca mereu sa faci jocul,in contra ta de a fii.Raman in lumea mea.Imi pare rau,mai devreme sa scriu ultimele paragrafe,ti-am mai scris.Iubeste o singura femeie toata viata,dar daca te-ai neglijat pe tine timp de zece ani,atunci nu pot sa spun ca ai iubit intra-devar sa faci posibilul sa oferi iubirea care o ai de oferit.Cui? Cred ca Dumnezeu ti se arata si altei femei daca intr-adevar Il iubieai cu adevarat.
Totul despre sex ,,i’ like’t”.Chiar nu am nimic impotriva.Am altele pe care trebuie sa le fac.

22 08 2012
claudiudoris

De unde stii tu,ca cel pe care il intalnesti pentru prima oara in viata,nu iti poate face rau?Tu ai afirmat ca ti-a facut rau.Te-ai ucis singur.Nu cred minciunile din dorinta de a avea.Deci tu singur nu crezi in tine.Crezi in ceea ce vezi.Despre asta si discuti.Nu vreau sa crezi ca am ceva cu tine.Nu toti oamenii sunt ucigasi.Nu toti oamenii se sinucid doar pentru ca in acel moment parca lumea lui s-a stins.E doar un moment de incercare.Dumnezeu mi-a trimis un inger cu ochii albastrii,fara ca eu sa-l chem.Am zabovit in pat de fiecare data cand suspinam cu plans,ca o muiere,dar aia imi era taria,pentru infrangerea care am luat-o.Am strigat la Dumnezeu si i-am spus de ce face asta cu mine in sufletul Meu.De ce vrea sa ma doboare.Am spus pentru ce sa strang sa-mi cladesc,finante,hartii si iluzii,daca eu nu simt catusi de putin din iubirea Lui. Am tot strigat si mi-am dorit.Am invatat ca poti merge alaturi de dragoste cladind si facand sacrificii.Sacrificiul este pentru a obtine ceva pretios.Nu privesc un lucru doar pentru ca asa este el in real.
Ci il depasesc atunci cand el deja m-a depasit.Fiecare merge in opusul sau.
Ai ca pot sa discut si sa-ti dau dreptate pe partea reala.Asa este.Realul toti il pot vedea la fel,pentru ca asa este.Insa pe tine el nu te poate vedea,decat sa mergi in opusul sau.Nu cred in simturile tale cele desarte,sunt doar niste pofte de a le avea.Astea sunt simturile,nu toate.E altceva atunci cand te intrevezi reciproc si e altceva sa te potrivesti la sex sau doar de a satisface o preferinta sau sa fie totul bine.
Ti-am mai scris inainte sa scriu acuma pentru ultima oara.

22 08 2012
Bogdan

Eu ziceam ca daca de iubire n-ai parte, macar sa nu ratezi sexul, pentru ca, la fel cum argumentam, oportunitatile pot veni in diferite moduri. Cand spui nu, pentru simplul fapt ca nu iubesti platonic inainte, probabil ratezi si sexul si oportunitatea de a iesi ceva, cum zici tu gen relatie stabila 😛 . Nea Florin din pacate te-ai obisnuit sa iti argumentezi esecul, gasesti aceste scuze absolut de auto sabotare. La bani, la fel, ma refeream sa gandesti mai sus, nu sa strigi pe strada ca esti sarac sau sa te multumesti cu conditia asta. Chiar tocmai asta e problema „ca strigi pe strada ca esti sarac” :)) , cateodata cu atata patos si poate chiar lucrul asta te tine in loc.

23 08 2012
addsalu

Florin, Claudiu,

Va rog din suflet sa luati o pauza AMANDOI! Nu voi permite nici jigniri, nici atacuri la persoana AICI!

Va multumesc pentru intelegere!

Adrian

23 08 2012
claudiudoris

Spui ca sunt mai complicat decat Eminescu!:)))) cred ca mai simplu decat sunt nu exista.Cred ca acel copil din tine,nu spun ca nu e deschis,are nevoie de cineva sau ceva care sa-i fie cu putin mai inalt pentru al intelege,pentru a te impresiona,pentru ati arata sau invata ceva trait.Banuiesc sau dupa cum stii privind in jurul tau,ca lumea deja e prea complicata.Cand ajungi sa cunosti mereu in drum spre cea mai inalta experienta a ta,o groaza de oameni,iti dai seama cum functioneaza fascinanta otravitoare.
Ti-am scris mai sus despre complicarea sau simplitatea unui lucru sau a unui om,si te-am intrebat poti sa te decomplici?
Ce-ai inlatura de la tine in primul rand,ca sa te simti pe tine?In al doilea rand cum ai vrea sa te simti din furie din iubire din dragoste? Nu in opusul a ceea ce simti?? Daca simti furie sau ura,mergi in contra ei,daca simti dragoste sau iubire,arata asta,prin actiunile tale.In al treilea rand incotro ti-ai indrepta mintea si spre ce culoare?Stii ca oricine vede profundul si simte o anumita stare intr-o nuanta din acea culoare,starea reprezinta culoarea si invers,in functie dupa cum iti transmite acel moment.
Am vrut sa spun,banuiesc ca am suparat mai multa lume.Insa in primul rand nu am vorbit urat.Da recunosc ca realul nu-mi face bine.Si realul asta sti cum e,atunci cand ajunge sa nu-ti faca bine il schimbi.Te schimbi in functie de ce ai trait,dupa cum ti-am mai spus,asta in cazul in care nu o sa te opresti tu.
Da,da..,spun ca putini sunt cei care nu se opresc,tocmai ca tu te-ai oprit sa mai faci ceva.Ai copii?Ai sotie?Ai o slujba? Vecinul tau poate e la fel.Unchiul tau poate e la fel.Fratele tau poate e la fel.Presedintele la fel,doar ca ala mai are si alte actiuni pe langa slujba casa sotie si copii.Bunica ta la randul sau poate la fel.Spune-mi un animal salbatic cam cum se comporta? Ciudat pentru ca nici eu nu prea le cunosc actiunile. Insa stiu un lucru; Nu uita,animalul se comporta precum omul,depinde de mediul in care traieste si de rasa:)))) Pentru ca primul animal e omul care domina totul doar ca are constiinta:)))))
De ce ai tu nevoie omule? Haide intra acolo in camara ta si scoate scandura aia goala cu lipsa sa.:)

25 08 2012
Bogdan

Boyzybozy, baga niste detalii despre Anunaki, asa sigur stingi conflictul!

25 08 2012
claudiudoris

D-ai […moderat…] ca au plecat;Da,s-au dus in lumea lor;Ne-au invatat cum sa ne organizam,da,da…..ceva de genul.Scala-te baaa!!! e ora 06:00 trebuie sa mergi la job:)(trebuie sa spui rugaciunea de dimineata )si la scoala:) sau in vacanta:) sau sa plimbi cainele atunci cand esti pensionar:) sau ce poti face la ora aia.Eu unul m-as trezi asa cu o liniste di-naia in suflet de liniste imprejur,as sta si mi-as asculta gandurile as bea o cafea fierbinte si as fuma o tigara asa in decursul diminetii,as sta doar eu cu mine si m-as gandi cand mor,sunt sigur ca nu stiu ca am murit,decat ca voi fii in alta parte,si m-as gandi cum e in partea aceea sau cum te simti in interiorul tau,banuiesc ca esti doar la un inceput de scop.Daa…si ce mai ne-au invatat,sa ajung la munca sa muncesc,sa vin acasa,sa mananc bineinteles,sa fac o baie,pe urma altele pe langa adica stii tu… nah in lumea ta.Adica,defapt ce ti-ar placea sa faci daca ai fii liber sa faci ce-ti doresti?
Da,da..Anunnaki ne-au invatat cum sa dezvoltam materia:)
Cum sa ne formam un drum din asta..
Insa si mintea ne-au invatat-o cum sa o folosim:))Fascinant otravitor.
Insa n-au putut controla o parte din ea,foarte putin.Da,da….Iara acuma omul,este inchis cu lacatul,eu nu gasesc cheia sa deschid sufletul meu,sau ceilalti nu gasesc cheia sa il deschida pe-al lor:( Petru ca eu nu stiu de unde vin,si de ce,pentru ca ma aflu aici.Pentru ca nu am cunocut vre-o-data un om adevarat,pentru ca bunicul meu m-a asteptat,si a spus ca si-a dorit asa de mult sa fiu baiat,tocmai ca eram singurul din familie,dar a murit si nu l-am cunoscut,stiu ca avea o inima mare,si-a crescut singur familia,puteam sa invat de la el cum sa fiu.Asa cum sunt nu ma plac multi oameni recunosc…dar nu stiu de ce…chestia e ca nu vorbesc tot timpul chestii,dar sunt contra lucrurilor uneori si vorbesc contra lor.Chiar si cu oamenii.
De ce uneori cand incepi sa plangi,parca nu te poti oprii.:( Parca din suflet iti izvoreste un fluviu,si n-ai cui sa il arati,dar pot spune de ce? Pentru ca nu ar trebui,uneori cand pierdem lucruri noi doar credem ca le-am pierdut dar ele sunt in alta parte.Da,da lumea vede doar ceea ce vrea sa vada,si atunci pot spune eu ce vreau despre Anunaki ca uite ca nu-i vedem sa credem:))

26 08 2012
addsalu

Pfoaiiiiii… Claudiu, sa stii ca Bogdan a glumiiiiiiiit! :-)))) Lasa-i pe Anunakiiiiiiiiii!

Adrian

26 08 2012
claudiudoris

Iti multumesc Adrian,ca esti langa mine,si ca mi-ai raspuns.
Ma gandeam ca a glumit :)dar simteam nevoia sa ma descarc un pic scriind,mai am inca stari care nu le pot asa bine controla,Tocmai ca ma vad singur cand eu caut ceva serios,care sa ma inteleaga,insa nah..asta este inca nu sunt pe picioare sa pot avea acea dragoste de care am nevoie,sa o dau din suflet sa ma scap de ea ca ma omoara uneori,nah…inca lucrez si stiu ca va dura o viata sa strang pentru a darui.Dar asta e ma retrag asa tare in opusul ei ca doar asa ma simt bine,adica sunt zero ca sa stiu eu ca nu sunt bun pentru nimeni.Iti multumesc mult ca stiu ca tu poti sa ma intelegi mai bine,si pentru ca aici pot sa ma mai descarc cu durerea mea.
Iti doresc o seara frumoasa.:)

26 08 2012
claudiudoris

Am sa fug,si am sa ma retrag atata de tare si de adanc si de mult,de tot raul care mi l-au creat cei la care am tinut candva.Stii pana unde Adrian? pana in cel mai inalt opusului raului care ma izbit.Ma retrag in cel mai inalt culoar opusui raului.Deci ce pot spune ca tot acolo sunt Adrian,chiar daca am pierdut aici,castig acolo tot atata de mult.Am mers aici pana in cel mai inalt simtamant care l-am simtit,experienta din suflet (dragostea care ma ranit) si am sa ma retrag pana in cel mai inalt simtamant acela care ma va mangaia,opusul dezamagitului.Ma va vindeca opusul ranitului.Si ma va iubi opusul vicleanului.
Imi pare rau pentru cuvintele astea.Acuma ma simt mai bine.

4 11 2012
miss

Ce mai faci Florin? Cum iti mai merge?

3 06 2013
florin

Mi-am uitat adresa de mail cu care m-am inregistrat si parola. Dar sunt tot eu, florin.
Ce sa fac, miss, imi merge la fel de prost, n-am facut absolut nimic. La treij de ani singura realizare este o facultate, iar cu diploma respectiva pot sa ma sterg la c..r pentru ca nu ma angajeaza nimeni. Si daca ma angajeaza ma angajez pe salariu un pic mai mare decat cel minim.
Am realizat ca parintii(nostri) sunt asa cum sunt din cauza unei vieti grele, cu multe neajunsuri, viata in care au avut de indurat multe. Probabil ca au nervii atat de tociti incat de multe ori nici nu-si dau seama ce spun, ce fac, vorbe care care jignesc, etc. As fi completamente iresponsabil sa fac copii(sa presupunem prin absurd ca mi-as permite sa intretin o familie) in aceasta tara dementa la cap, chiar sa-mi permit sa-i cresc, nu de alta dar copilul traieste in societate in cele din urma, iar sanctuarul reprezentat de familie este o treaba temporara, oricat de sanatoasa ai avea tu familia, copilul tot trebuie sa iasa in lume, in societatea in care tu, parintele, ai ales sa traiesti, sa te dezvolti, etc., deci tot in societatea asta se va dezvolta si el. Iar daca societatea e bolnava, degeaba la tine in sanctuar e „comfy”. Nu-i inteleg pe cei care si-o trag ca soarecii si toarna copii cu nemiluita, in ideea (dementa a romanului) ca “facem si noi un copil, ca o creste el cumva” sau “l-om creste noi cumva” sau “ne-om descurca noi cumva sa-l crestem”. De ce spun ca as fi iresponsabil: pentru ca vad atatea si atatea cazuri de familii destramate din cauza lipsurilor si a unei vieti in general de 2 lei, ba divortati, ba si-au luat lumea in cap(ori el ori ea) si au plecat in lume uitand de familie, satui de tot si toate, ori vin si-si bat nevestele/copii de-i rup, dar, deh, sunt plini de frustrari si trebuie sa le descarce pe cineva ca daca nu fac poc, iar exemplele curg ca apa de la robinet, nu trebuie sa mentionez eu aici, ca banii nu aduc fericirea dar o intretin, ca asta o stie tot omul. Ideea e ca de ajuns ca ma chinui eu cat ma chinui, nu trebuie sa-mi supun urmasii la acelasi tratament, ca n-au gresit cu nimic!!! Si totusi: ma gandesc ca viata iti este data ca sa te bucuri de ea, desi Biserica spune ca ne nastem sa suferim. Spuneti si voi, acum, cine are dreptate? Am facultate facuta si a trebuit sa lucrez pe un salariu minim de sclav, pardon, asta e o remuneratie, nu poti sa-i spui salariu, numai cu oameni care n-au respect fata de ei si fata de cei cu care vin in contact si pe munci care te vlaguiesc de tot(dar nu poti avea respect de sine cu asemenea salariul, ar trebui introdusa o zicala de genu “spune-mi ce salariu ai ca sa-ti spun totul despre tine”). Sa fii pus in postura de a te inscrie intr-un partid, ca sa ai o sansa mica de a accede la un nivel de trai superior????????? Pai ce mormantii ei de tara e asta, baaaaaaaa???? Bani sa emigrez n-am, bani sa ma mut de langa ai mei n-am, iar daca te omori te ia dracu, deci sunt prins intr-un “limbo” din care nu exista iesire, nu??? Si din ce vad pe internet sunt atatea si atatea cazuri ca mine! Ii mai aud pe unii care zic: ce faceam frate daca ne nasteam in tarile alea in care exista razboi permanent, gen Afghanistan, Congo, etc! Pai nu era mare lucru, era rau cu adevarat, dar citeam pe net ca speranta de viata e mica la astia, pentru ca te risti mult la gloante in freza care te curata de la varsta frageda! Dar decat sa traiesti intr-o tara in care te chinui pana la moarte, Romania in speta, mai bine te nasti intr-o tara din lumea a patra(Romania ar fi lumea a treia), te cureti de la o varsta frageda si ai scapat de chin, deci tot e mai bine intr-un fel!
Romanul nu are onoare, bai oameni buni, de aia o ducem cum o ducem cu totii. Romanul e obisnuit cu putin si i se pare ca e bine asa. Daca cineva ii spune ca se poate si mai bine, romanu ii spune “lasa-ma bai nene in pace ca mi-e bine asa”, romanu spune asta ca ii este frica sa dea pasarea din mana pe aia de pe gard. Romanul e obisnuit ca nimic sa nu fie sigur in toata viata sa meganenorocita cu care s-a obisnuit din neam, dar s-a obisnuit cu o viata nenorocita……..DIN VINA SA, oameni buni! De ce spun din vina sa?? Pentru ca si cei din vest au doua maini, doua picioare si un cap si uite unde au ajuns, PE MUNCA SI AMBITIA LOR! Omul sfinteste locul si deja cred ca nu mai trebuie sa spun altceva, ca am spus tot! Cum ne asternem asa dormim!
De ce trebuie sa sufar eu din cauza “dolce far niente”-ului celor din jurul meu? Din pacate lipsa banilor ma blocheaza aici pe acest teritoriu, ca o tiram de mult de aici, taticule. In tara asta numai avocatii(si astia sunt amarati destui, ca nu toti reusesc), patronii si politicienii au voie sa traiasca, restul poa sa crape, nu?
Care a fost faza cu steagul care a intrat in cartea recordurilor, frate? Pai cand romanilor le-o fi foame, sa se duca sa manance steagul ala, ca ala le tine de foame, sa se duca sa se inghesuie la pupat moaste, doar-doar or apuca o sarma sau la mici si bere de 1 decembrie sau alte zile, ma rog. Care a fost faza cu steagul? Va spun eu care a fost: paine si circ. Mare rahat, steagul nu ne umple burta si nici nu sterge rusinea stramoseasca de a nu face nimic pentru ca urmasii nostri sa traiasca demni, intr-o tara puternica si demna de Europa!
Mandria nationala…..se educa taticule…..din mosi stramosi. Or, atata timp cat suntem invatati din mosi stramosi “capul plecat sabia nu-l taie”, nu ajungem decat sclavi si atat!!!!!!!! Pentru ca capul plecat sabia nu-l taie dar nici soarele nu-l vede! EU ASA MI-AS EDUCA COPILUL! Ma gandesc numai cat si-ar blestema zilele daca s-ar naste in tara asta, dar mai bine nu ma gandesc, ca imi fac rau degeaba! DECI MAI BINE CA NU AM COPII !

3 06 2013
Claudiu

Pfff…ceea ce spui tu aici este exact neputinta ta.Oamenii sunt buni insa mintea ii face sa fie rai.Asa sunt crescuti,asa-i creste tara,sincer.Daca cei de sus,fura,si mai importat este acest aspect pentru ei,e normal ca si ceilalti oameni sa decurga la gesturi extreme si sa se comporte impotriva.Din cauza ca cer multa educatie,iti ofera statut putin,valoarea traiului e mare iar castigul e putin,tine romanul din scurt,tinerii pleaca de aici,decat sa moara pe strada de catre cainii lor de paza (securitatea). Caci oricum nu pot sa faca fata prin violenta.Deschizi violenta si iti dau violenta.Singura lor invingere ar fii renuntarea pur si simpla la activitatile societatii.Clar ca te-ar lasa sa mori de foame pana la urma,nici macar asta nu i-ar putea dobora ci ar rasturna putin afacerile altor privatizati care,acestia depind de comenzile internationale.Insa guvernul si constitutia romaneasca te-ar lasa sa pieri,oricum.Singurul refugiu e sa pleci din tara,sa faci sacrificii,sa-ti construiesti un plan,sa lupti,si sa te stabilesti in alta tara.Sansele sunt minime,daca pleci de unul singur,trebuie sa risti un contrat in strainatate,poate ti se ofera vre-o sansa in alta parte,intai sa inveti limba si sa-ti doresti sa pleci in tara respectiva,sa accepti orice job pana la ridicare si adaptare.Deci…asta este „Terra sociala” nu ai ce sa faci.Daca ai fii fost femeie,te lipeai de unul cu bani,nuh? era mai simplu. E o lume pe cale de disparitie,sau de rasturnare de informatie sociala.Pt ca ei rastoarna forta cu care-si creaza afacerile si pana la urma se rastorn singuri.Iau si ultima bucata de paine si picatura de apa din gura omului.Si uite asa se nasc razboaiele.Si la infinit vor merge lucrurile in felul asta,daca nu se renunta la putere.Asta e lumea.Imi pare rau pt tine.Trebuie sa ai tu prieteni care te pot ajuta,care te indruma.Sper ca vei reusi candva.Sunt multe materiale prin care sa construiesti mai ieftin si la fel de rezistent.Nu stiu,depinde si de felul omului cum isi face si-si aranjeaza viata.

4 06 2013
Florin

Crede-ma ca sunt atat de dezghetat incat ma simt ca unul din vest cu care Dumnezeu a incurcat borcanele facand sa se nasca aici, in loc intr-o tara normala la caputz. Vorbesc enlgleza avansat, hai mediu-avansat, daca e sa fiu foarte dur cu mine. Nu ma consider un om super mega nustiucum, dar nici un prost nu sunt, CRED CU TARIE ca sunt un om de caracter si de treaba, ca stiu ce hram port, ca sa spun asa. La mine banii sunt problema, astia au fost de treij de ani de zile. Si sunt extrem de sigur ca sunt muuuulti in tara asta care se roaga la o minune. E de ajuns sa te uiti la stirile de la ora 5 de pe canalul ala foarte cunoscut si in multe cazuri ti-e rusine ca faci parte din specia umana. Ei bine, desigur ca lupt in continuare, dar daca nu reusesc sa ma tirez pana la vreo 40 de ani, o sa ma resemnez, ce sa fac. Nu stiu, nu inteleg de ce oamenii din aceasta societate in care m-am nascut nu lupta pentru un trai bun(m-am saturat de expresia „mai bun”, am sa-i spun direct „bun”). Nu inteleg DE CE NU ISI DAU SEAMA CA MERITA MAI MULT, CA NU MERITA SA SE LASE CALCATI IN PICIOARE, DE CE NU VOR SA AIBA UN CUVANT DE SPUS? Nu inteleg DE CE NU LUPTA PENTRU COPIII LOR, CA URMASII LOR SA AIBE UN TRAI MAI BUN? De ce le place sa se scalde in mocirla care o reprezinta Romania de zi cu zi? De unde DELASAREA asta? De unde depresia asta nationala? Parca zici ca suntem nevrotici si depresivi cu totii, de la vladica la opinca. Cred ca suntem atat de putini care realizeaza asta, incat nu putem schimba nimic. Daca si-ar da seama toti romanii de ce imi dau eu seama, in 10 ani am fi alta natie, de nerecunoscut, in sensul bun al cuvantului. Dar in lupta cu sistemul nu poate castiga o mana de oameni, asta se stie! Tot ce pot face e sa emigreze, altfel…traiesc degeaba…aka situatia in care ma aflu eu acum.

5 06 2013
Stef

Florin,
Ai punctat foarte bine caracteristicile societatii nostre. Am siguranta ca stii si poti sa iti dai singur raspunsurile pt intrebarile de mai sus. Doresc doar sa comentez si eu acest aspect.
Putini sunt oamenii informati ( si aici ma fer la cei care isi procura singuri informatiile si LE VERIFICA !!!). Cati dintre oamenii din jurul tau cunosc legislatia muncii caci la randul lor au statutul de angajat. Cati dintre ei cunosc conditiile de intocmire ale unui contract si cati nu se lasa pacaliti de ” clauze” contractuale precum ” daca parasesti firma inainte de termenul de doi ani esti plauzibil de datorie catre institutie in valoare de 2000 E”? Si asta fara ca firma respectiva sa fi investit vreun ban in tine…..cati dintre ei nu se sperie de amenintari sau cati nu se feresc in a-si sustine punctul de vedere extrem de bine argumentat in fata sefului……si asta doar din frica de a nu fi concediati.
Situatia celor din jurul nostru este dependenta de toate atributiile si toate rolurile acelui om, fie ca este paronte, dar in acelasi timp angajat, sot dar in acelasi timp fiul cuiva…..etc.
Asadar, oamenii, in nestiinta lor incearca sa mentina echilibrul asa cum stiu ei mai bine si dintr-o neinteleasa dar profunda lene, putoare, iau informatiile de-a gata din gurile altora si nu fac altceva decat sa le creada. Toate acestea se amesteca si se schimba de la o zi la alta, iar persoana isi construieste un mare bagaj de….cunostinte fara fundament bun de aruncat la gunoi.
De aceea oamenii nu au curaj si practic vorbin, nu au puterea de a-si cere drepturile, de a si le apara. Nici macar nu stiu ce drepturi au ca fiinte, ca soti sau sotii, ca parinti, ca angajati, etc, dar sa le mai si apere sau sa dezvolte noi legi in favoarea lor. Se lasa condusi precum turma speriata de fluieraturile altora si cde-ma ca au nevoie de asta. Fereasca Dumnezeu sa scape turma in porumb ca ajungem la anarhie ! Majoritatea este manata de lipsa de informare, de dezinteres si putoare ! Insa atunci cand saracia bate la usa stiu sa urle ca din gura de sarpe ca nu au ce pune copiilor pe masa. Uita insa ca nu au facut vreodata vreun efort de a-si depasi conditia, au preferat sa asculte nu stiu ce muzica in timpul in care ar fi putut sa citeasa despre ce tip de contract au semnat ca primarul fara sa se uite, despre cum functioneaza un sistem bancar ( inaint e sa apuce sa isi faca vreun credit). Oamenii doresc solutii de moment, acum si aici, ca un castig la loto de exemplu.
Nu toti au noroc, adevarat, sunt oameni destepti si culti care au cate un amarat de job, adevarat, insa aceia stiu cum sa isi compuna sistemul interior astfel incat sa evolueze poate pe plan spiritual sau cultural astfel incat sa nu ii duca la disperare ideea ca sunt saraci. Aceia spera intotdeauna si stiu in adancul lor ca la prima sansa data au ce sa demonstreze, aceia isi croiesc drum prin multime incet si sigur.
Cei care nu reusesc sunt pana la urma cei slabi, cei care au nevoie sa isi rezolve anumite probleme, cei care s-au impiedicat de ei pana la urma. Toatul are sens dar cei de slaba calitate arunca foarte usor vina pe sistem iar cei cu adevarat inteligenti stiu sa gasesca portite in acest sistem si sa intoarca sau sa foloseasca lucrurile in favoarea lor.
Ai sa vezi ca tu, cu rabdare si fara panica vei realiza ceea ce iti propui daca vei fi consecvent in atingerea scopului. Poate vor trece 5 ani pana atunci sau poate chiar 10, dar vei reusi. Nu uita niciodata ceea ce ti-ai propus si nu pierde timpul investind in lucruri care nu te ajuta. Daca acum nu ai reusit foloseste acest timp pentru a invata, pt a-ti imbogati cunostintele, va veni momentul in care iti vei dori sa ai acest timp si nu il vei mai avea.
Eu iti doresc succes, nu te impovara cu simtaminte negative aruncand vina nereusitei pe societate.
Toate cele bune !

6 06 2013
Florin

Pai tocmai asta este, NU VREAU SA-MI CRESC COPILUL(presupunand ca mi-as permite sa am o familie, deci), intr-o societate in care frica e la putere, frica e peste tot, sunt convins ca si patronul are racori pe sira sinarii in tara asta, ca nu stie ce-i aduce ziua de maine, daca il va scoate concurenta de pe piata sau nu si de aceea se teme la randul lui sa traiasca intr-o astfel de societate(deja e de noaptea mintii )))))) ), dar nu are de ales, sau unii, mai curajosi, au tirat-o cu afacere cu tot de aici, sau pur si simplu si-au vandut sandramaua, etc si tot ce mai aveau si tuleo! “Profunda lene si putoare”, nimic mai adevarat! Si, si mai adevarat, „de neinteles”. Probabil ca frica s-a inradacinat atat de adanc in sira spinarii acestui popor al nostru, incat oamenii nici nu mai sesizeaza ca actiunile lor de zi cu zi, in marea lor majoritate, se bazeaza pe…frica. Iti dai seama, draga Stef, ca nu pot sa discut asta cu orice roman, multi ar nega ca le e o teama…cronica( he, he, he ), cred ca nici ei nu isi dau seama de ce anume. Nu e bine ce se intampla, dintr-un singur motiv: frica nu duce niciodata la progres, nici pe plan personal, nici financiar, nici nimic. De ce e poporul meu asa???? De ce eu ma intrig ca poporul meu este asa cum este, iar poporul meu vegeteaza, frate????? De ce ne lasam furati de cei de la putere? De ce nu avem coloana vertebrala, asta ma intreb ca disperatul?
Spui de evolutie pe plan spiritual si personal in saracie? Parerea ta, ti-o respect. Dar parerea mea este ca nu se poate asa ceva in saracie. Ca dovada societatea in care traim, uite-o cum este, doar o vezi, traiesti in Romania, nu? Am scapat de dracu(Ceausescu) si-am dat peste ta-su(capitalismul). Ca sa construiesti ceva, pe plan fizic sau personal, in viata, ai nevoie de bani. Stii cum se spune, banii n-aduc implinirea, dar o intretin. Spun asta deoarece vad cate bete in roate mi-a pus tot timpul mie in ultimii 30 de ani…lipsa lor. Am de unde sa trag concluzii pertinente cu privire la acest subiect.
Da, sper sa reusesc. Sunt intr-o continua zbatere in acest sens, n-am cum sa ma dau batut.

6 06 2013
Bogdan

Super tari discursuri, f. placute de citit. Ceausescu a fost rau numai pe final, inainte de foametea aia, care a si provocat revolutia, romanii au fost intr-o stare atat de buna ca nu cred ca o sa mai fie vreodata pe orice plan asa. Dar e tipic romanesc, asa sa stii ca ne sunt si prietenii, cand le oferi mult bine si o data gresesti dramatic, te impusca. Evident in cazul impuscatului a fost vorba deja de o grandomanie retardata, dar daca te uiti in jur modelul lui e aplicabil aproape la oricare cetatean roman. Ceusescu era si un personaj aparte, fiindca el a fost ales de destin sa imparta numele cu un frate de-al sau, taica-so fiind beat la nasterea unuia dintre fratii lui l-a numit tot Nicolae. Din nou tipic romanesc.

Dar viata sau succesul in viata nu depinde de mediul in care te nasti, in lumea in care traiesti sau parintii pe care ii ai. Viata fiind un rezultat direct raportat la tine si la actiunile tale, poate fi exact asa cum vrei tu sa fie. Greseala care se face e limitarea asta odioasa pe care o practicam cu usurinta si credem ca daca in mediul in care ne-am nascut nu se poate face nimic, atunci nu facem nimic si asteptam sa se schimbe sau ne enervam ca nimeni nu face nimic sau nu se fraternizeaza nimeni pentru schimbare. Probabil ca la un noroc al soartei favorabil tie nici nu ai fi gandit posibilitatea schimbarii sau poate chiar intr-un mai mare noroc al soartei in viitor o sa uiti aceste ganduri care le pui pe hartia cibernetica cu atata patos. Asta facem noi romanii, suntem maestri in a ne plange de lucruri pe care nu le putem schimba nicicum, in loc sa ne concentram pe adevaratele lucruri care ne macina cu adevarat si de care pana la urma depinde fericirea noastra ca indivizi. Nu o sa vezi vreun om fericit, implinit sentimental si financiar ca se deprima cand aude reformele lui Basescu sau ca afla la stiri ca varsta de pensionare a crescut iarasi, de data asta la 120 de ani. De ce? pentru ca omul ala se concentreaza pe ce VREA, nu pe ce NU VREA. Daca vrem sa atingem orice forma de fericire, trebuie sa fim dispusi sa cautam solutii, sa ne miscam, sa gandim, nu sa lancezim pe prispa criticand prezentul. Nu ai cum sa evoluezi traind in trecut si consumandu-te pe lucruri care simti si tu ca nu-ti fac bine. Trebuie sa constientizezi ca viata e numai a ta, depinde de tine, nu de neamul tau. Tu probabil nu faci niciun gest de schimbare asteptand sa vina un fel de echipa magica care sa schimbe totul si in consecinta sa iti fie si tie bine. Un plan destul de prost gandit. Nu stiu daca ti-ai dat seama sau nu, dar de la Ceausescu incoace esti cam pe cont propriu… deci cam astepti degeaba. Noroc!

6 06 2013
Stef

Florin,
Nu rezolvi nimic doar observand toate aceste. Nu faci decat sa ridici nivelul agresivitatii si sa devi la fel de nervos si de frustrat ca majoritatea !
Tocmai aceasta este ideea, daca lupti reusesti sa schimbi atitudinea a zece oameni din jurul tau, apoi acestia zece vor schimba, fiecare la randul sau, atitudinea altora zece si tot asa. Este o metoda testata de zeci sau poate sute de ori si a adus mereu rezultate. Poporul nu se va schimba brusc, insa incepe sa se schimbe.
Mie nu mi-e frica spre exemplu, tie nu si altor catev asute nu le este frica. Shimbarea unei natiuni se produce in zeci de ani si daca nu prin copiii nostri atunci prin cine ?
Dupa ce veti trece de etapa furiei si vei realiza ca nu ceilalti sunt de vina pt nereusitele tale(si sper sa treci de acest nivel) iti vei da seama ca putinul pe care il faci inseamna enorm comparativ cu nimic. Intelegi ce spun ?
Vorbesc din experienta, oamenii sa schimba, acorda-le timp. Societatea, poporul este de mii de ori mai mare decat tine, asadar, el va avea nevoie de zeci de ani pentru a inradacina un alt sistem. Poporului nu ii pasa daca tu faci sau nu copii sau daca ti-e bine, insa tie iti pasa ca sitemul nu te favorizeaza. Schimbarea vine de jos, nu de sus, schimbarea vine din atitudinea si din curajul unui singur om.
Priveste ce se intampla astazi in turcia ! Nu conteaza daca vor reusi sau nu sa salveze parcul, insa putem vedea clar ca oamenii sunt treziti !
Si pana la urma, ne inmultim necontrolat…..cumva planeta si evenimentele ne decimeaza ajungand undeva in echilibru.
Suntem prea mici si prea limitati pentru a putea intelege logica universului, insa ai putea sa ramai in armonia in care te-ai nascut pt a-ti gasi linistea sufleteasca.
Saracia nu te ridica spiritual, te inraieste ! Eu ma refer la oamenii care sunt atat de inteligenti incat sa se adapteze situatiei de moment si sa si reuseasca sa o depaseasca !! Cei care raman in saracie, stai linistit pt ei, nu toti pot fi bogati, nu suntem in povestile cu martorii lui iehova si pana la urma toi primesc exact ceea ce trebuie sa primeasca.
Incearca sa pasesti aceasta stare de revolta, nu aduce nimic bun in tine, din contra, te macina pe dinauntru.
Fa un plan de plecare din tara daca aici nu iti gasesti locul dar nu uita ca oriunde ai merge munca si invatatura este pe primul loc ! Probabil ca esti idealist si inteleg asta, dar uite ca trec pe langa tine multi altii mai saraci decat tine si trec fara sa te vada, trec tinandu-si copiii de mana si bucurandu-se. Si ? Treaba lor ! Sa traiasca cum vor ! Iar tu……sa te oftici mereu ca altii sunt inconstienti si au acest curaj !…….sau inconstienta……..Crezi ca se va opri omenirea in loc sa te intrebe ce doresti ?
Florin, cauta oameni care gandesc ca tine dar care au trecut de etapa de furie, invata, munceste si ai sa vezi ca sansele vin ! Poate de multe ori vin tarziu cand deja suntem secati de puteri ! Si ? Poti schimba asta ? Nu ! Poti sa te adaptezi gasind o perspectiva buna asupra a ceea ce inseamna viata, a trai, a te realiza, o perspectiva cu care tie ti-e confortabil sa traiesti.
Sper ca vei reusi candva, cumva sa te calmezi si sa te inconjori de oameni atat de frumosi incat sa nu mai conteze….majoritatea !

7 06 2013
Stef

Cam cati ani aveati pe vremea comunismului ? Nu trebuie sa raspundeti la intrebare ci doar sa va ganditi.
Nu cred ca ati trait frica parintilor dar intrebati varstnicii din jurul dvs care au trait acea frica. Nu putei spune bancuri……scrisorile erau citite, bisericile impaienjenate de culegatori de informatii. Nu puteai scrie vreo carte ! Ca sa nu spun ca dadeai declaratie la politie pt o pereche de blugi.
Nu, nu cred ca ati trait vremurile acelea deoarece parintii dvs au stat la cozi imense pt 200 g de salam de vara si pt o sticla de lapte, ei au dus greul ! S totusi, atat de bine le-au spalat creierele incat regreta acele vremuri ! Gandeste-te cat acces la informatie si cultura aveau si apoi ai sa intelegi de ce s-au simtiti multi bine in acel sistem ca intr-o scoala de dresaj ! Oamenilor le place sa le spui ce sa faca, cum sa faca caci, ma eepet, din putoare si lene….nu isi procura singuri informatia.
V-ati simti mai bine functionand ca un hamser intr-un sistem nu inchis ci extrem de limitat ? Ok, atunci imaginati-va viata fara tv, muzica, apa calda cu program, lumina taiata la ora 10, fara internet, telefon, acces la carti( cu limita pana si la marii scriitori romani), haine din poliester, fara man speed stick :))))), doar cu alimente de baza, copiii nu cunosc dulciurile si ciocolata, iar noi nu putem discuta in afara subiectlui Ceausescu deoarece vecinul s-ar putea sa „ne toarne” pt ca au nevoie de muncitori la Canalul Dunare-Marea Neagra……
Hai sa fim seriosi, mai aveam un pas si ne transformam in Coreea de Nord :))).

7 06 2013
Cami

Domnule …. adica Stef! 😀
Ma uimeste coincidenta gandirii intre noi… in anumite aspecte. Urmarisem cam acum 2 ani un reportaj facut cu o camera ascunsa de catre un medic american despre Coreea de nord si am trait fiori la gandul ca asta urma sa se intample si la noi… daca nu era acel `89!
Problemele in Romania, fata de ´89, nu cred ca sunt nici mai multe, nici mai putine, nici mai grele, nici mai usoare, dar sunt altele.
Intotdeauna exista avantaje si dezavantaje.
Domnule Florin, un avantaj enorm al romanilor de acum este posibilitatea de a pleca oriunde in lume.
Nu am inteles exact profilul studiilor pe care le aveti, dar inclin sa cred ca puteti gasi o oportunitate pentru un loc de munca instrainatate, unde puteti apoi avea acea familie si acei copii. Exista foarte multe persoane care au plecat la varste mai tarzii. In mod paradoxal, in ciuda acelui dor de casa care este la randul sau apasator, sunt rari cei care mai vor sa se intoarca. Sunt acei rari care ar vrea, dar intampina atat de multe oprelisti in a se realiza in Romania… de ce? Mi-as dori sa aud despre romani celebri in lume, care au ramas de-a lungul vietii in tara. Eu personal nu cunosc. Toti romanii celebri au devenit asa …. altundeva. Poate e o soarta?
Cred ca nu e tarziu inca sa va ganditi serios la aceasta varianta despre care vorbiti si sa incercati.

Sunt multi oameni care au trait dezamagiri in dragoste, au iubit cu daruire si apoi au suferit. Este normal ca in urma unei dezamagiri sa para ca nici o femeie nu mai are ceva feminin sau ceva bun in ea… insa incepe sa nu mai fie normal cand starea se perpetueaza. Oamenii de stiinta spun ca la o familie tanara in care a murit un copil, depresia este naturala pana la doi ani de la decesul copilului, apoi devine patologica. Presupun ca in relatiile de dragoste trebuie sa existe ceva asemanator.
Despartirea, pierderea locului de munca sau alte evenimente din viata implica un „doliu” al sufletului. Dar pentru a merge mai departe, acest”doliu” trebuie vindecat.

Si nu, nu avem reteta cum se vindeca acest doliu.

Despartirea de parinti este si ea fireasca la un moment dat, indiferent cat de buni sau cat de punitivi sunt ei.

Aveti tot respectul meu pentru revolta pe care o resimtiti si inteleg, pentru ca in urma cu un an si jumatate eram acolo, gandind la fel. Si prefer sa citesc randurile dumneavoastra de roman suparat, care traieste in Romania, decat sa ascult apologia patriotismului din gura celor care in acesti ani despre care vorbiti au mancat paine straina. In conditiile pe care le-ati descris, inteleg perfect ideea de a pleca si va recomand sa porniti la drum. Nu aveti de unde cunoaste acest drum, decat facand urmatorul pas. Dupa ce faceti primul pas, o sa fie greu… 2,3-4 luni…pentru ca apoi sa va intrebati de ce ati asteptat atat de mult. Nu e pacat?
Curaj! „Nu esti primul si sigur, nu esti ultimul”.

Lasati trecutul acolo unde este. A fost! Nu incercati sa planificati pas cu pas ceea ce urmeaza sa faceti. Luati o decizie. Pana la urma, eu nici nu cred in egalitatea dintre barbati si femei, asa ca pot sa spun: Sunteti barbat! … ce naiba? 😀

(sa nu uitati insa: aceasta inegalitate implica mai multe responsabilitati din partea barbatului 😀 )

Sper sa luati decizia potrivita pentru dumneavoastra. Sunteti prea tanar si aveti multe capacitati, ca sa pierdeti vremea pe aici cu ganduri negre.

O zi buna!
Cami

8 06 2013
Stef

Sa nu uit, Bogdan,
Succesul in viata depinde SI de mediul in care te nasti si de parintii pe care ii ai. Prima realitate, mama, cea care mijloceste relatia dintre copil si lumea cu care…ii face cunostinta, ii da copilului directia in viata, increderea in sine, autonomie, certitudine, etc sau viceversa. Amprenta pe care parintii o pun asupra copiiilor lor in primele luni si in primii ani de viata nu se va sterge niciodata. Chiar daca multe dintre lipsuri vor fi inlocuite si nicidecum completate, omul matur, fostul copil si adolescent, va trage dupa sine modul in care el a perceput aceasta lume in primii ani de viata. Atunci ne formam, ceea ce vine dupa depinde de noi, asa cum spui.
Un copil care provine dintr-o familie saraca si pe deasupra cu parinti iresponsabili are toate sansele sa rateze un trai decent. Evident, vorbim despre potentialitate caci intotdeauna mediile de provenienta vor fi complet diferite oricat de asemanatoare ar parea la prima vedere.
Numai bine !

8 06 2013
Bogdan

Sincer eu tind sa cred ceea ce zici pentru ca si eu am citit mare parte din cartile aberante pe care sunt sigur ca le-ai citit si tu. Sunt multe carti pe piata care te indeparteaza de instinctele normale si naturale. Adica se vorbeste despre mediu si parinti, intr-un mod natural parintele ar trebui sa fie ideal, insa uneori nu e, din diferite considerete. Aceste considerente percepute, copil sau adolescent, produc efectul acela negativ. Adica adolescentul intelege ca are si el problemele lui, dar abuzurile succesive sunt cauzate nu numai de incapacitatile lui, dar si de incapacitatile parintilor. Cum sunt exemple gen : casatoria cu persoana nepotrivita, neintelegerea inca insuficienta a sinelui sau chiar imposibilitatea de exprimare a ego-ului real. Si astia mai fac si copii, pt ca scriitorii de carti asa zic ca trebuie sa fie. Dar nu e vina parintilor ca-s limitati, e vina copilului ca odata ajuns la o varsta nu-si poate da seama de limitarea si prostia in care a fost crescut. Cand se constientizeaza lucrul asta sau mai bine zis cand se accepta ( stiut fiind faptul ca orice vindecare incepe prin acceptarea bolii), totul ar trebui sa decurga normal.

Eu am expus doar influenta la modul negativ, dar e si situatia in care influenta paritilor poate fi pozitiva (genii desavarsite) si in acel caz ai dreptate, parintii pot influenta foarte mult viata unui copil. Dar aceste cazuri se numara pe degetele mainii unui ciung.

Nu sunt de acord nici cu formarea in primii ani de viata, eu de exemplu am impresia ca in fiecare an sunt altul. Formarea cred ca se face prin sute, poate mii de experiente si consider la modul cel mai serios ca nu ajungem sa ne formam la maximul nostru uman nici poate daca am avea vreo 3 vieti la dispozitie. Sunt pur si simplu atatea idei, unele se inventeaza, noi emotii, noi trairi, greu sa se atinga si sa se inteleaga totul intr-o singura viata, noroc ca avem conditii gen: “tv, muzica, apa calda cu program, lumina, internet, telefon, acces la carti( cu limita pana si la marii scriitori romani), haine din poliester, man speed stick :)))),” care sa ne distraga de la atatea lucruri minunate pe care le-am putea trai.

si la asta „Un copil care provine dintr-o familie saraca si pe deasupra cu parinti iresponsabili are toate sansele sa rateze un trai decent.” chiar am studiat si majoritatea inovatorilor din lume (pe majoritatea domeniilor) sunt proveniti din acest profil. Adica practic avansul asta pe care il avem noi in gandire, ca lansam idei despre progresul imposibil al omului intr-un mediu vitreg este datorat tocmai oamenilor veniti dintr-un astfel de mediu. Nu e super?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: