Gab

29 05 2012

Buna ziua,
firesc… google…. suicid, sinucidere…. am aterizat si eu pe aici si am citit o vreme… am ajuns la parerea ca cei mai multi de aici se afla in pozitia in care ma aflam si eu sistematic la incepand cu varsta de 12 ani, tentativa existand pe la 28 ani … pastile vizualizate de o colega care mi-a dat peste mana astfel toata cutia a zburat pe geam… pe la 27 am avut o cadere psihica … picam din plans in ras si viceversa … adica porneam sa rad un rad nefiresc … constientizam privirea celui care ma obseva si ajungeam apoi sa plang intelegand ca ceva nu e ok cu mine… am fost la doctor (a zis ca mama nu e sanatoasa ca m-a dus acolo desi eu i-am cerut sa ma insoteasca; la 24 ani am divortat dar nu am avut reactii adverse sentimental vorbind dar la intamplarea de la 26 am realizat ca faptul ca nu ziceam nimanui din framantarile mele a cauzat acea cadere) mi-a dat niste pastile … a fost bine… mi-am revenit… acele pastile insa am vrut sa le folosesc ulterior la intamplarea de la 28 (nu consumasem decat 1 pastila timp de 2 sapt at dar am pastrat cutia cu restul)… am trecut si de acel eveniment… am prieteni care mi-au fost un sprijin extraodrinar dar acum am ajuns la un prag cand ma gandesc teribil ca totusi de ce sa nu o fac (simt ca nu mai pot vb cu ei ca alta data)… ma simt ades ca un mort viu.. pare ca nimic nu mai prezinta importanta… e ca si cum viata nu ar mai curge prin mine.. una din prietene ce ma stie de 12 ani imi zice nu demult ca nu stie sa ma fi vazut vreodata plangand si atunci am constientizat ca de fapt asta mi se intampla cu adevarat rar.. de fapt dupa ce tata a murit cand aveam 8 juma mult timp nu puteam plange ci aparea o sufocare la nivelul gatului…. si mama era sa moara la scurt timp dupa el (ianinte sa implinesc eu 9 ani)
in fine ideea e ca nu gasesti metode sa iti iei viata… […moderat…].. familia… oricat ar zice ca le pasa de mine stiu ca o sa le fie mai bine fara mine … mai am nitel timp la dispozitie si daca nu gasesc pentru ce sa traiesc si astfel sa am puterea de a iesi din situatia nasoala in care ma aflu va trebui sa o fac… doar asa scap.. unde?… Dumenezeu stie…
am incercat sa ma inteleg , am incercat sa aflu ce caut pe lumea asta, nu am reusit a intelege, viata mea e o varza totala si totul e din vina mea iar acu mi se pare tardiv a mai indrepta situatia…
daca nu ai venit totul e din rau in mai rau… parca totul se surpa …. gandul sinuciderii a planat mereu asupra mea de copil cu efect autodistructiv de fiecare data… caci atunci cand astfel de ganduri imi inundau mintea tot ceea ce imi doream imi refuzam, imi refuzam sa fac tocmai ceea ce mi-ar fi adus satisfactie… analizand comportamentul meu de-a lungul timpului mi-am dat seama ca acesta a fost cel ce mi-a indus esecul pe toate liniile de existenta … asadar o greseala realizata mereu si mereu iar acu realizez dar tocmai acum nu mai am nici o imagine de viitor… am citi cum multi spun pune trecutul la locul lui (in spate adica) si bucura-te de prezent ca astfel sa creezi schimbari in viitor … dar ce viitor ca nu vad iesire din situatie…si tare complicat e … stiu ca ar fi trbuit sa merg demult la psiholog … dar costa… si cata incredere sa am… hmmm in fine am obosit sa mai traiesc … sper ca moartea e somn si liniste … contrar altora care se simt singuri eu nu ma simt asa ci din contra vrea sa fiu singura dar nu am cum…
sanatatea a inceput sa schioapete acu dupa ce in general m-am laudat cu sanatate de fier… am convingerea ca in mare masura se datoreaza gandurilor acestora negative…
vad si citesc despre atatea cazuri de oameni cu boli groaznice … copii… si ma gandeam in consecinta ca ar fi mana cereasca sa merg la doctor – daca as avea bani – sa imi zica … aveti tumoare .. o sa mai traiti maxim o sapt … hmm … dar asta nu mi se intampla mie … caci asa nu as mai fi nevoita a gandi cum sa procedez a pleca

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

2 06 2012
Bogdan

Buna. Mie cel putin mi se pare ca mereu traiesti dupa standardele altora si apare sentimentul acela ca nu faci destul sau ca nu faci ce trebuie sa faci, desi probabil nu faci pt ca tu ai vrea sa faci altceva. Compartia sau competitia are si efectele ei negative si cred ca o foarte buna solutie ar fi sa incepi sa-ti creezi propriile standarde, sa traiesti liber, fara presiuni sociale impuse de persoane sau factori pe care tu ii consideri decizionali in alegerile tale momentan. Pana la urma e viata ta si ar fi chiar aiurea sa suferi din cauza ca nu poti atinge sau face ceea ce isi doresc altii. Cand zici ca viata ta e o varza, e varza pt ca tu te raportezi la un standard social care e acceptat ca fiind ok, probabil din cauza majoritatii. Dar din „varza” se nasc noi idei, daca „varza” nu ar fi probabil am trai toti pe aceeasi linie si nu am evolua niciodata. De obicei orice semn de „varza” in viata e un impuls spre evolutie, spre ceva mai bun. Acum ai de ales sa iei semnul ca pe un semn sau sa faci din el o tragedie si varza sa devina murata.

Si despre treaba cu doctorul, o tumoare nu inseamna neaparat plecare rapida, pot fi ani intregi de chinuri groaznice si evident….chinuri acompaniate de ffff. multi bani.

21 06 2012
niko

buna e o nebunie totala ce citesc aici……fratilor,toti suntem incercati de viata in ultimul hal,si eu ma vad un om terminat pe viata k nu mai am nimic,si nu ma omor……rezistati k vine si binele,greu dar vine.atunci hai sa ne omoram toti si adio populatie! si cei cu bani st nefericiti si etc etc doamne,sper sa va vina mintea la cap la toti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: