Doll

30 12 2011

pana acum m-am gandit la suicid mai mult ca o forma de amenintare………….dar acum ……..cred ca voi recurge la el.am 29 ani insa ma simt mult mai batrana. relatia mea cu sotul s-a terminat, mi-a spus clar ca vrea sa divortam, dupa cel el a fost infidel. ma simt atat de umilita……nu s-a intamplat doar o data………..au fost atate discutii pe net pe care le-am gasit………..le-am spus alor mei de situatia in care sunt, ei m-au inteles. insa cand le vad durerea in ochi si disperarea in suflet, cand ii vad ca incearca sa fie tari pentru mine, insa inima lor urla de durere…….nu mai pot continua. voi pierde tot ce am avut pana mai ieri: casa in care am investit bani, dar mai ales sentimente, imi voi pierde visele, sperantele. nu ma mai pot proiecta in viitor……..nu mai vad niciun viitor pentru mine, voi ramane eterna matusa, niciodata mama…………acum 3 ani am facut o intrerupere de sarcina…..si de atunci nu am mai ramas insarcinata. cred ca este pedeapsa divina. cam la un an dupa avort sotul a inceput relatiile paralele. nu mai stiu ce sa cred. nu ma vad continuand, cautandu-mi un alt suflet pereche, sau mai rau, ramanad singura………intotdeauna m-am temut de singuratate.
pana in ultima clipa am sperat ca vom salva casnicia….desi acum inteleg ca de fapt doar eu am vrut asta, doar eu am luptat. el a abandonat de mult, insa nu a avut curajul sa recunoasca. in ziua de craciun am fost singura….de revelion voi fi tot singura. parintii si bunicii ma invita la ei, ins anu mai pot da fata cu ei………….ma doare ca ii fac sa sufere.
asa ca dupa revelion cred ca voi renunta de tot la lupta. am obosit, nu mai pot. nu mai stiu ce sa fac.
sper ca nu va deranjez daca postez si eu aici…..insa simt nevoia sa ma eliberez putin. s-a strans prea multa durere in mine.
va doresc tuturor sa fiti fericiti, linistiti si impacati cu voi in noul an.

Anunțuri

Acțiuni

Information

117 responses

30 12 2011
addsalu

________________________
Erena21 a scris:
–––––––––––––-

@DOLLE dificil,stiu cat de greu iti poate fi,te inteleg cel putin din punctul de vedere al faptului ca au aparut ganduri de suicid.Stiu ca nu e usor,stiu cat de rau si greu poate fi.Urasc cand cineva este nevoit sa se simta asa epuizat . Si mai stiu ca gandurile despre suicid nu dispar asa usor si ca e nevoie de ajutor. Daca ai putea apela la un specilist ar fi super,eu asa vad lucrurile. STii eu nici celui mai mare dusman nu ii doresc sa ajunga la stadiu in care suicidul ar fi singura alternativa.Din contra nu este o alternativa insa ea apare a fi una reala.Si eu ma simt epuizita am gandurile care le am insa incerc sa lupt si lupt chiar din rasputeri cu mine insumi.Doamne cat de greu poate fi insa sper sa reusesc.

31 12 2011
psergiu

si eui sunt in aceas stare sper sa reusesti sa treci peste asta in noapte de craciun plangeam in noptea de revelion ma asteapta acelasi lucru uitate la p sergiu aia e povestea mea trista dar sper ca voi gasi pe cineva care in cele di urma ma va intelege popte ni dat sa suferim dar ,speranta dea fi mai bine nu ne ia nimeni asa ca te rog din suflet nu renununta asa cum am facut eu te rog nu renunta cavei ajunge un suflet care rataceste prin lume asa ca mine

4 01 2012
laura82

Sergiu draga, ti-am citit povestea. e trista si imi pare rau ca ai trecut prin asta. inseamna ca ma intelegi ce simt. dar eu voi renunta la viata. si o voi face in asa fel incat sa nu dau gres. mi-e teama sa mai traiesc, mi-e rusine cu viata mea.
sper ca tu sa fii fericit si sa poti continua

31 12 2011
addsalu

Draga Doll,

ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din partea dreapta. Vei gasi cu siguranta cel putin un raspuns acolo. Si te asteptam sa revii, sa ne tii la curent. Esti binevenita aici, intre oameni care au experimentat ce inseamna suferinta si care, cel putin o data in viata, au considerat ca suicidul ar putea fi o varianta de luat in calcul. Noi insa am descoperit ca nu este asa, ca suicidul nu este in nici un caz o solutie! De aceea suntem aici, ca marturie a acestui fapt! Si pentru ca am experimentat cat de mult conteaza sa ai alaturi un prieten, in momente precum cel despre care scrii.

Cu prietenie,
Adrian

31 12 2011
addsalu

Draga Doll,

Asa cum ti-am promis, am revenit cu un comentariu. Voi incerca sa ma refer cat se poate de punctual la problemele pe care ni le-ai relatat.

Daca tu ai 29 de ani, presupun ca si sotul tau are cam la fel. Trebuie sa iti spun, ca psiholog, faptul ca aceasta varsta este una la care foarte multi barbati o iau razna, din anumite puncte de vedere. Este perioada la care barbatul se simte ca a ajuns oarecum pe un varf de deal, cand a facut multe in viata si in cariera lui si ca, intr-un fel sau altul, acum urmeaza… un soi de coboras… Din acest motiv, ca sociolog acum, iti pot spune ca statistic vorbind, la aceasta varsta apar cel mai frecvent adulterurile. Aceasta este varsta la care apar problemele in cuplu.

Intreruperea ta de sarcina, da, poate ca a fost un factor declansator. Eu tind sa cred insa ca problemele dintre voi doi au inceput mai demult. Ma insel? Te rog sa te gandesti la lucrul acesta si sa imi scrii ce crezi.

Scrii apoi ca problemele cu sotul tau au aparut cam la un an dupa ce ai facut acea intrerupere de sarcina. Vezi tu, draga Doll, uneori, atunci cand ne macina remuscarile si regretele fata de un lucru pe care l-am facut, pe care nu il consideram foarte potrivit, lucrurile acestea ne modifica felul in care ne comportam in extrerior. Corpul nostru transmite semnale in exterior in mod inconstient. Cred ca vindecarea ta sufleteasca ar trebui sa inceapa cu momentul acelui avort. Pot sa indraznesc sa te rog sa ne impartasesti motivele care te-au condus la acea decizie? Ma indoiesc ca ai facut-o fara sa ai vreun motiv pe care, la vremea respectiva, l-ai considerat intemeiat…

Nu vreau sa trec mai departe, tocmai pentru ca STIU ca recuperarea ta emotionala trebuie sa treaca de acel hop. Uite ce iti cer sa faci, de data asta ca terapeut: gandeste-te la acele momente. La motivele pe care le-ai avut. La hotararea pe care ai luat-o. Apoi, la sentimentele de vinovatie si la remuscarile pe care le ai, ca urmare a acelui avort. Lasa-l la o parte, pentru cateva minute, si pe sotul tau, si pe ceilalti membri ai familiei tale. Acum este DOAR intre tine si Dumnezeu! Dupa – si doar dupa – ce ai facut ceea ce ti-am cerut, roaga-l sa te ierte! Dar nu face lucrul acesta folosind te miri ce rugaciuni invatate… foloseste cuvintele tale! Roaga-te, pur si simplu, ca si cum ar fi in aceeasi incapere cu tine (caci este!), ca si cum ar sti exact tot ce este in sufletul tau, in inima ta (caci stie!), ca si cum nu i-ai putea ascunde nimic (pentru ca nu ii putem ascunde nimic!). Nu te sfii sa plangi, sa ii spui tot ceea ce simti, fara sa incerci sa il impresionezi in vreun fel…

Stii care este paradoxul pe care eu insumi l-am descoperit la Dumnezeu? Desi stie TOTUL, desi este singurul care ne poate vedea cu TOATE defectele si falimentele noastre, exista momente in viata cand El este singurul care ne primeste si ne accepta asa cum suntem… Stii, draga Doll, exista un colind care spune ca „lacrimile pocaintei ii sunt singurul tezaur”, singurul cadou pe care i-l putem face noi… Pentru ca ele valoreaza mult mai mult decat orice comoara de pe pamantul acesta.

Roaga-L sa te ierte pentru ceea ce ai facut atunci! Biblia spune ca, daca ne marturisim greselile, El este credincios si drept ca sa ne ierte! Crede aceasta promisiune, Doll, si agata-te de ea cu toata fiinta ta! Si apoi mergi mai departe, bucurandu-te de prezenta Lui si de iertarea pe care numai El o poate oferi!

Vezi tu, draga Doll, ceea ce m-a atras pe mine insumi la crestinism a fost tocmai faptul ca, citind Biblia, am constatat ca acest Dumnezeu pe care noi il percepem drept razbunator si gata sa pedepseasca este extrem de sensibil la suferintele noastre… si ca El poate transforma orice faliment intr-o victorie! Incearca si tu – vei fi surprinsa!…

Spui ca ai sperat „pana in ultima clipa” ca iti vei salva casnicia. Dar care este „ultima clipa”? Stii tu care este acea ultima clipa, dincolo de care nu se mai poate face nimic? Desigur, daca tu vei face ceea ce ai spus, si ca vei renunta sa mai lupti, da, atunci ai garantia ca nu mai poti face nimic… Dar nu mai poti spune ca ai incercat sa iti salvezi casnicia pana in ultima clipa… Stii cum e lucrul acesta, draga Doll? Este exact ce le spuneam colegilor mei la examenele de la facultate… Erau unii dintre ei care nici macar nu s-au prezentat, pentru ca nu au avut timpul necesar pentru a invata cum se cuvine toata materia… Lor le-am tot spus ca prima conditie pentru a trece un examen este… sa te prezinti! Nu poti spera la minuni daca tu nu esti acolo, nu? Stii ce s-a intamplat? Uneori au avut surpriza sa le pice exact unul dintre subiectele pe care le invatasera si pe care le stiau… Dar au fost acolo! Ei si-au facut treaba…

La fel e si cu situatia ta, daca imi permiti, draga Doll… Este ca in acea istorioara de duh, in care un rabin spunea ca nu poate spune ca spera cu adevarat pana in ultima clipa decat acel condamnat la moarte care, asezat fiind cu capul pe butuc, cu calaul la capul lui, continua sa spere pana cand fierul securei ii atinge grumazul… Poate ca exemplul este dus oarecum la extrem, dar gandeste-te ca lucrurile se pot schimba peste noapte… Se pot schimba in timp…

Vezi tu, am cunoscut pe cineva care a ajuns la a patra casatorie, dar INCA regreta ca s-a despartit de prima lui sotie… si ca s-ar intoarce chiar azi la ea, daca l-ar mai primi…

Cu totii facem prostii uneori, ba chiar lucruri nebunesti. Important este CUM trecem de ele, cum ne raportam la ele…

Prima conditie, si cea mai importanta, este insa cea de care ti-am spus: sa ramai in viata!

Uite ce iti cer – sa lasi rusinea de-o parte, si sa ii suni pe ai tai, sa mergi la ei de Revelion! Capul sus, ok? Chiar nu trebuie sa fii singura, mai ales daca ai ocazia sa nu fii singura! Nu ai de ce sa iti fie rusine TIE in toata povestea, ok? Lui trebuie sa ii fie rusine, pentru ca a facut ceea ce a facut! Parintii tai, da, sufera, dar nu sufera pentru ca TU i-ai face sa sufere, ci pentru ca tu nu esti fericita acum, si pentru ca vor ca tu, pe care te iubesc atat de mult, sa fii fericita! Asa stau lucrurile acum! Exista insa si o situatie in care TU i-ai putea face sa sufere mult mai mult decat ti-ai putea imagina – cea in care ai renunta sa mai lupti, sa mai speri, sa mai traiesti… Cum crezi ca ar putea trai mai departe parintii cuiva care s-a sinucis? Parintii unui copil pe care ei il iubesc atat de mult incat faptul ca el nu poate fi fericit acum ii determina ca, la randul lor, sa fie nefericiti? Crezi ca poate exista durere mai mare decat aceea, pe care ai putea sa le-o provoci?

Acum, in situatia data, chiar daca sufera, le ramane macar speranta… Cata vreme tu inca traiesti, tot mai este speranta, nu crezi? Dar daca tu insati te sinucizi, omori impreuna cu tine si speranta… Asa ca, din tot sufeltul, te implor: nu face lucrul acesta!

Hai, Doll, aduna-te, spala-te, parfumeaza-te, aranjeaza-te, ia un platou cu prajituri si o sticla de sampanie, si fa-le bucuria de a fi impreuna cu tine! Vei vedea ca si pe tine te va ajuta lucrul acesta!

Suntem aici, ok? Capul sus, si sa ne spui cum a fost!

Contez pe tine, ok?

Cu prietenie,
Adrian

1 01 2012
addsalu

–––––––––––-
laura82/ Doll a scris:
–––––––––––-

erena21, iti multumesc pentru incurajare.
din pacate atunci cand lupti, dar nu ai nicio victorie………….e greu de continuat. ieir am fost la ai mei pt revelion. au venit si bunicii si fratele meu si cumnata mea. dar nu a venit sotul meu. el a plecat pe 21 si nu a mai dat niciun semn de viata. azi am aflat ca nu a stat la ai lui de revelion. a plecat undeva, cu cineva.
si atunci ma intreb: cat sa mai lupt eu cu durerea aceasta care imi sufoca viata, cand el nu da doi bani pe mine? ma simt ca un obicet aruncat.
cine nu a avut ganduri de suicid poate spune ca ceea ce scriu eu sunt prostii……….. cea mai dureroasa clipa este atunci cand suicidul devine singura solutie. pana atunci mai vezi portite, mai ai speranta…..insa din momentul in care ti-ai acceptat soarta si ideea suicidului nu mai este o chestiune de ,,daca” ci de ,,cand”……atunci vezi lucrurile cu totul altfel.
imi este teama sa apelez la cineva. inca la exterior pastrez aparenta unei femei puternice, cand sunt cu prietenii chiar ma simt asa………insa in singuratate………..e greu.
daca as cere ajutor as recunoaste de fapt in fata mea ca sunt slaba si mi-e teama ca as recurge mai usor la suicid. stiu ca suna contradictoriu…..insa asta simt.
de cand stiu ce urmeaza sa fac traiesc altfel. stiu ziua, stiu ce am de facut pana atunci…………..poate de aceea nu ne este ingaduit sa stim cand vom muri. devenim obsedati sa lasam totul in ordine
ciudat este totusi ca acum nu imi mai este teama……….acum m-am impacat, acum nu mai sper.

1 01 2012
addsalu

Draga Laura,

Cred sincer ca esti in mare pericol! Te rog din suflet sa mergi la un medic psihiatru! Cred ca ai mare nevoie de cateva pilule in momentele acestea!

Ma rog pentru tine, sa stii! Sinuciderea nu iti va rezolva in nici un caz problema!!! Te rog din suflet, incearca sa te mobilizezi si haide sa gasim impreuna o solutie viabila!!!! Sinuciderea nu este o solutie!

Suntem aici pentru tine!!!!

Cu prietenie, dar si cu reala ingrijorare,
Adrian

2 01 2012
erena21

Draga laura,nu osa iti fac vreo morala sau sa itit spun ca sinuciderea nu e solutie pt ca nu sunt omul potrivit.Insa iti pot povesti din experienta ca nu e o solutie.UIte eu am incercat de 3 ori…..de doua ori in 2008 cu somnifere,iar in 2011 iarasi un tub de somnifere. Si culmea de fiecare data ma gasit cineva.Si multumesc cuiva pana la urma ca am fost gaita.EU nu imi doresc sa mor,doream doar sa cer ajutor si nu stiam cum.Efectiv nu stiam cum. Asta a fost strigatul meu de ajutor.Dar vreau sa iti zic ca o data ce ai facut asta vei fi catalogata,vei fi aratata cu degetul vei uferii. Eu nu iti recomandat pastile acum ci chiar internare intr-un spital de psihiatrie,dar nu pt ca esti nebuna doamne fereste ci pt ca acum pastilele nu ar fi in siguranta pe mana ta sau tu ai putea sa iti pui viata in pericol.Deci mergi la un doctor,spunei exact cum te simti,si sa te supravegheze.E musai sa fi supravegheata vreo 2-3 saptamani.Pana incep medicamentele sa isi faca efectul>Nu sunt doctor dar vb din experienta.AI grija de tine.Iti zic eu viata e frumoasa cu toate cele rele.Si eu am ganduri de suicid insa ma lupt cu ele si cand simt ca nu mai rezist ma duc la doctorita mea ii zic si prefer 2 saptamani in spital decat sa mai incerc sa ma sinucid.

4 01 2012
laura82

Draga addsalu,
Sotul meu are 37 ani, deci a trecut de varsta critica.Probl;emele noastre au inceput in 2009. can spun ca am sperat pana in ultima clipa, nu gresesc. acea ultima clipa a fost cand mi-a spus clar ca e super hotarat sa divortam. ce sa ma sper? am plans si l-am rugat sa luptam…………..a plecat de 2 saptamani, de fapt i-am spus eu sa plece…………..nu avea rost sa il vad o data pe saptamana, cand binevoia sa dea pe acasa.
de craciun a trebuit sa ma rog de el sa vina la cina cu familia mea ca sa nu stricam sarbatorile oamenilor.
de revelion am fost cu ai mei. a fost frumos. am fost fericita.
insa acum tocmai am vb cu el. mi-a spus ca va veni sambata sa discutam ce mai avem de discutat, adica ce vom face cu apartamentul. deci nu mai e cale de impacare. si simt ca ma apuca disperarea si plang. si m-am saturat atat de mult sa plang in acesti 2 ani, ca nu pot spune cat.
am aflat ca el nu a fost la ai lui de revelion. isi traieste viata.
bineinteles ca el a negat asta, insa nu ar fi prima data cand ma minte.
erena draga, nu pot sa merg la medic. cum sa le fac asta parintilor mei? eu in fata tuturor trec drept o persoana tare si, ma mint pe mine ca pot continua. insa nu e asa.
iar eu cand spun ca vreau sa ma sinucid, vorbesc serios. nu o gandesc ca o amenintare, ci ca o cale de a scapa de durere. pt ca ma doare fizic deja atata chin. eu voi alege trenul. sigur nu da gres.

4 01 2012
laura82

nu stima de ce spui de vaort. am recitit postarea si am inteles. am gresit. nu am facut o intrerupere de sarcina, ci am pierdut o sarcina. s-a oprit in evolutie. si a trebuit eliminata. asta voiam sa scriu

4 01 2012
laura82

Adrian draga,
la ce m-ar ajuta ca sotului meu si-i para rau ca am divortat, la a nu stiu cata lui casnicie? la nimic.
eu am nevoie de fericirea pe care am simtit-o cand am fost cu el si relatia noastra era frumoasa.
altceva nu ma poate ajuta

4 01 2012
laura82

azi am postat de cateva ori aici, si acum vad ca nu disparut. ce se intampla?

4 01 2012
laura82

acum apar comentariile mele. cred ca gresesc eu undeva.
oricum acum m-au vizitat bunicii mei. dragii de ei, cand ma gandesc ce ii asteapta…………….ma revolta faptul ca le voi cauza atata durere. sincer de aceea am si amanat pana acum sa fac pasul acesta. insa nu mai pot. nu mai pot, acum astept sa ma linistesc, sa scap de tot.e o alinare pe care mi-o doresc de mult timp

5 01 2012
boyzboy12

Draga laura82,

Nu stiu cu ce sa incep,ti-am citit si primul mesaj am intentionat sa iti scriu dar nu aveam niciun sfat,chiar ma ingrijoreaza starea ta.Ar fi de placere linistea ta interioara sa iasa la suprafata.Doreste sa lupti pentru taramul tau si nu-l distruge vei avea si alta sansa ai nevoie de sprijin,si de trecerea peste aceasta etapa din viata.Cred cum e si imi inchipui ca este foarte dureros dar odata cu plecarea dureri, va incepe sa rasara linistea,o sa simti linistea dar nu stiu cum pot sa te ajut altfel e o problema pe care eu unul nam abordat-o pana acuma.Incerc sa-ti spun ca sensul asta de cruditate care te darama nu e omenesc ar trebui sa apara mila dar simplul fapt ca poate nu te vede interior adica nu se vede pe el.Si atunci e de preferinta respingerea care ar trebui sa o faci tu respinge raul ca raul sa vada raul ce ti la provocat( poate ma intelegi) ie o metoda sufleteasca in care pana la urma te purifici sufleteste dar trebuie sa apelezi in interiorul tau.Poate esti prea buna cu el si el face din contra (sti cum e bunului bun nui oferit caci e bun ) dar asta nu inseamna sa te schimbi oricum te schimbi de la sine va fi cu timpul caci vei vedea ca in timp se va disipi tot si se va crea altceva.Niciodata nu e o solutie sa fortezi un lucru si nici o bunastare asta e sunt si altii esti tanara inca ,iti spun sincer pana la 50 de ani omul este tot copil invata din experienta traita si nu din teorie,auzite,citite,ci din experienta caci deacea este experienta de a invata si a rezista oricarui act ce se intoarce sau ce este creat de noi.Putina intelegere, priveste in tacere si vei vedea o diferenta mare care te salveaza nare rost nici un repros nare rost nici o parere de rau nare rost sa risipesti sufletul tau in farame negative,cautati puterea caci El este in tine apeleazal spune Alo ,DUMNEZEU Ajuta-me cu simtul umorului care te va ajuta Lui Dumnezeu ii place simtul umorului mult caci el are simtul foarte dezvoltat,nu trebuie sa exageram ci sa fim noi insine vei trece cu bine iti garantez ca nu are rost nimic in viata asta decat sufletul energia ta experienta pe care ti-ai ales-o cand ai sosit in soare rasare pe taramult care te afli e al tau si ar fi minunat si de apreciat foarte mult un asemenea curaj din partea ta ca tu sa pui capat neglijentei ,suferintei ,griji sa spui ca traiesti si sa tragi aer in piept caci va rasari curajul crede-ma as vrea sa te ajut mult dar nu stiu cum altcumva te-as putea ajuta as vorbi cu tine de fiecare data cand te simti rau si scri aici te descarci unor persoane pe care nu le cunosti si e super bine sa fi printre noi care iti suntem alaturi.Astept cu vesti mai bune de la tine,si sa nu uiti ca-ti suntem alaturi de fiecare data!!!

Cu drag scris catre tine!

5 01 2012
laura82

of, multumesc ca vrei sa ma ajuti. doar ca acum sunt intr-o etapa in care nu reusesc sa imi doresc sa trec peste durere. nu ma pot convinge sa lupt. acum vad plecarea definitiva ca o liniste. acum, dupa cum spuneam, nu imi mai este teama de acest gest. nu mai am oprelisti. pe de-o parte intuiesc suferinta pe care o voi lasa in urma, insa ma simt atat de obosita si de sfarsita incat trebuie sa imi gasesc o alinare. crede-ma, te rog, nu mai pot continua. simt ca ma sufoc in haosul din jurul meu. sigura cale de a renunta la acest act este sa imi recapat viata de dinainte. si sper asta, in adancul sufeltului, insa constiinta imi spune clar ca va fi doar un alt vis distrus de realitate. asa cum s-a intamplat cu toate sperantele mele din ultimii 2 ani.
acum astept sa mi se intample ce e mai rau, astept sa fiu lovita de soarta cat sunt jos, astept sa indur ultima umilinta, ca apoi sa plec.
si nu e lasitate. e doar un sentiment de durere absoluta, de singuratate si de spaima. citeam undeva ca sunt momente in care oricum ar sta trupul, sufletul e ingenunchiat. ei, asa simt eu acum.
incerc sa fiu cat pot de mult langa familia mea, pt ca de luni voi incepe munca la serviciu, si nu voi mai avea timp atat de mult sa fiu cu ei.
vreau sa imi alin sufletul pt ca imi va fi dor de ei; vreau totodata sa par fericita in fata lor pt a-si aminti d emine asa, dar si pt a nu face sa isi dea seama de gandurile mele.
sambata va veni inca sotul meu sa avem o ultima discutie. nu stiu daca voi plange ca ultima data sau daca voi ramane fixata cu privirea la el pentru a-l avea in gand mereu. sau il voi imbratisa ca de ultima oara. sau poate nici nu voi putea sta sa vorbesc cu el. oricum imi va fi f greu.
el nu mai mai vrea.
nu stiu cat va mai trece pana voi pune punct, insa stiu sigur ca voi face curand acest pas.

Cu drag, Laura !

5 01 2012
laura82

nu voi putea merge mai departe! ma doare indiferenta lui……….ma doare ca nu mai exist pt el, ca nu ma mai vrea, ca m-ai uitat, ca vrea sa scape de mine…………….ca nu mai contez pt el, ca mi-a luat altcineva locul……desi el neaga asta…..dar ce altceva ar putea fi? Doamne si eu care inca mai sper si ……..de ce trebuie sa fie asa? putea fi atat de frumos. a fost atat de frumos. acum e doar durere. o durere fara margini.
oricum nu voi pleca divortata. nu m-am casatorit ca sa divortez, ci ca sa fiu alaturi de le pt totdeauna. pana cand moartea ne va desparti, ei exact asa va fi. moartea ne va desparti.

5 01 2012
addsalu

Draga Doll/ Laura,

Nu stiu daca inteleg corect: tu vrei sa te sinucizi pentru ca TU CREZI ca sotul tau are pe altcineva, ca nu te mai vrea, ca doreste sa scape de tine, desi el neaga toate acele lucruri?

Ce te faci daca totusi are dreptate? Si daca nu are pe altcineva? Daca el te vrea in continuare, insa ACUM, in aceste momente, trece pur si simplu printr-o perioada mai proasta?

Despartirea, in mod normal, se produce atunci cand AMANDOI vreti lucrul acesta. Nu cand vrea doar unul din voi… Iar daca el afirma ca nu vrea lucrul acesta, de ce ai face tu pasul acela atat de brutal si de permanent, imposibil de schimbat? De ce nu ai incerca alte variante?

Poate treceti printr-o perioada de criza, ca familie. Tuturor li se intampla asta! La un anumit interval de timp iti reevaluezi relatia, pentru ca noi insine ne schimbam, nu-i asa? Si atunci trebuie sa incercam sa vedem ce anume s-a schimbat si cum ne putem adapta la noua realitate… Dar cuvantul cheie este adaptare, nu moarte… Iar daca este o criza, oricat de profunda ar fi ea, atunci solutia exista… se numeste terapie de cuplu, de exemplu! Nu este usor, draga Laura, dar daca il vrei cu adevarat pe sotul tau, sa stii ca a ramane in viata reprezinta prima si cea mai importanta conditie!

Exista carti care trateaza acest subiect… exista terapeuti care se ocupa cu asta… Si sunt mii de cazuri, mii de cupluri care si-au rezolvat problemele si merg mai departe acum, unul alaturi de celalalt, si sunt fericiti impreuna!

Nu stiu ce vei hotari pana la urma, insa eu unul stiu una si buna: ma voi ruga pentru tine, voi posti pentru tine si pentru problema ta, si sper din tot sufletul sa te razgandesti si sa ajungi la concluzia – singura rezonabila, in opinia mea – ca suicidul nu este in nici un caz o solutie, ci doar o varianta extrem de paguboasa, care nu va aduce decat nefericire – si tie, si celor care vor ramane in urma ta!

Cu prietenie,
Adrian

5 01 2012
laura82

el nu ma vrea. si vrea sa divortam. mi-a spus clar asta si asa se si comporta. neaga ca are pe cineva……la fel a negat si discutiile de pe net, insa cand i le-am aratat……………la fel a negat si a doua oara cand l-am prins……………ma minte intruna. totul a fost minciuna. am aflat asta tarziu insa. eu credeam ca suntem ok, dar el cauta altceva, ma mintea, imi ascundea lucruri. Adrian, iti multumesc ca ma asculti si ca faci atatea pentru mine. esti o persoana aparte. ma ajuta mult ca pot vorbi cu voi liber si fara a-mi fie jena. doar ca mi-e jena de viata mea, ma doare si eu nu mai vad nicio scapare. daca nu as fi in starea aceasta si as citi randurile pe care le scri, probabil as spune ca sunt niste motive absurde pt a renunta la viata, insa te rog sa te gandesti ca sunt in aceasta stare cam de 2 ani. intelege-ma ca s-au adunat atat de multe chinuri ca nu mai vad nicio bucurie din a continua.
de ziua mea am primit de la colegii de la birou un catel. initial nu stiam daca il voi pastra sau nu………insa mi-a patruns in suflet si, desi uneori il mai brustulesc, mi-e drag. e o mare figura, si e f iubitor. stii ca atunci cand plang, cand ma probusesc in mijlocul camerei si imi vine sa urlu cat de pot de tare, el vine si se aseaza in bratele mele, si imi linge alcrimile? nu ma lasa sa plang. sau daca nu ma pot linisti, sta in bratele mele, tacut si cuminte si eu plang imbratisandu-l. si adormim asa amandoi.
dar locul acela trebuie sa fie ocupat de sotul meu. si eu nu trebuia sa-mi plang durerea, ci sa rad fericita. iar amintirea acelor vremuri ma chinuie cand o compar cu ceea ce traiesc acum.
simt ca nu voi putea continua singura. mi-e teama si sa incerc. sunt zile cand vreau sa uit de tot ce ma leaga de lumea asta. si atunci sunt linistita.
insa nu pot trai in vis.

LAURA

7 01 2012
sergiu

draga laura daca ai citit poveste me aia nu e tot e
inca si acum mai continua inca o parte de mine ar vrea sa renute la tot as muri si asta far sa scap de tot de durelea care ma trezesc singur dimineata ma culc singur nam pe nimeni dar pote nu merit sa scap asa usor sa mor si gata pote mie dat sa traesc in chin de acea nu renut nu renuta nici tu, cadoar cei care sufera stiu prin ce trec asa poate macar noi 2 nu vom face pe alti sa sufere,prin mortea nosra ar insemna sa sai fac sa sufere pe alti ,ma refer la cei apropiati care chiar tin la noi meritam noi atunci noi sa vb ca x nea fac sa suferim si e persoana rea ,daca noi la randul nostru am vrut sa murim sau vrem sa murim si sa facem sa sufere si alti ,traind mai departe cu bune rele ne reconpesam pacatele care leam facut si petru care a trebuit sa platim nu mai cred in dumnezeu ca ar fi cel care near supraveghea el exista numai in mintea nostra prin puterea dea face bine nu rau ,uita ce mam gandit eu nu voi da fericirea la alti sa vada cum am sfarsit eu sa zica uita la prostul asta ceo pierdut co murit nu nu le dau aceasta sansa nu leo da nici tu aratale ca noi suntemi mai tari ca ei de si cadem jos de tot avem puterea de nea ridica dea vi sa din nou ,tu ai sperat sati salvezi casnicia daca nu mai tu ai dorit lasal plece si sa priveasca cat de bine iti este fara el atunti va realiza ce pierdut numa can pierzi realizezi ce ai pierdut daca alegi sa mori nu mai poti da inapoi nui mai poti vedea fata trista care o sa aiba can va realiza cea pierdut nu u vei fi singura ci el o fata se recasatoreste mai usor decat un barbat in plus partea buna e ca o sa poti privi inapoi sa razi uta prin ce am trecut 🙂 si pe mine ma doare cea ce mi se intapla la pshiholog nu ma duc la pshioterapeut nu ca doar dau pastile care iti distrug tot sistemul nervos am prieten care asta a facut a luat pastile iar acum a ajuns sa fie leguma si mie mia prescris iar parinti tot isistau sa le eau dar intro zi nu am luat medicamentele si am inteput sa TREMUR ATUNCI AM REALIZAT CA ADEVARATA PROBLEMA Eeste cei din juru meu care doresc sami faca bine pe moment nu si in tinp ,iar add salu te rog lasai pe medici ca nui intereseaza cu adevarat cea este bine pt tine si in tinp medicul meu mia zis asa sa ma fac bine prin puterea mea nu prin medicamente ca alea fac mai mult rau de cat bine
nu renuta laura suntem aici pt tine
as vrea sa te aliezi cu mine sa invigem inpreuna si sai ajutam si pe alti .ps am mai uitat sa precizej ca acum vreo l2 luni iar am mai baut si diluant dupa aia si tot am scapat

7 01 2012
laura82

Sergiu ai dreptate in ce spui. insa crede-ma ca pe mine nu ma intereseaza sa stiu ca lui ii va parea rau ca m-a pierdut. o data ce ne-am despartit, suntem despartiti. asa ca regretele tarzii sunt inutile. iar de a ma recasatori………..nu cred ca voi face asta.
incerc sa ma bucur de tot ceea ce pot, si ma mai cuprinde uneori o raza de speranta……………insa apoi iar cad si ma gadesc la ce e mai rau.
nu stiu cum va fi viata mea, insa acum este atat de urata…………..
oricum fiecare zi in care mai respir, e o victorie. cine stie? poate pana la urma voi castiga razboiul, poate nu. deocamdata ma lupt pt fiecare respiratie.

7 01 2012
SERGIU

laura daca ai citit cea ce eu am scris iti dai seama ca esti singura persoana care se pote ajuta pe ea insasi noi suntem aici pt unele comentari care eu lam primit mau durut altele mau incurajat dar persoanele care au trecut prin asa ceva te pot ajuta numai sati asculta cea ce inima ta are de zis cred inca cu tarie ca si tu la fel ca mine am fost raniti de cine nu ne asteptam ,dar nu ei au facuto nu ei neau dus spre cea ce noi am vrut sa realizam ci noi singuri ,noi pt ca am iubit si am fost prea creduri ca viata este roj alaturi de cei ce iubim ,e greu daR INCET INCET MI SE DESCHIDE MINTEA MEA SI VAD CATE AM PIERDUT STAND ALATURI DE CINEVA CARE NU MERITA nu merita nimic din cea ce iam oferit eu sau u in cajul tau ,crezi ca el merita sacrificiul tau nuu lasa sal merite alcineva ,si nu acel care te face sa suferi lupta e grea pt tine din pacate as vrea sa te pot ajuta mai mult dar nu se pote ca trebuie sa pastram anunimatul ,cand ma gandesc bine si eu mas bucura sa am prieteni cu care sa vb la tel dar din pacate mau parasit toti nu am nevoie de ei daca ei nu ma vor e liberu albitru uita a venit mama azi pe la mine si ma intrebat daca nu plec nicaeri ca e vreme frumoasa ,ce sai fi spusa nu plec ca nu am unde si la cine sa ma plinb singur mar face sa sufar iar asta o stiu nu pot sa vad pe alti cum se iubesc iar eu nam pe nimeni nu incerca pt nimeni sa faci ceva ce nu ar fi bine ,ei bine cand am fost int in spital la pshiatrie am realizat ca locul meu nu e acolo am vajut cum alti au esuat in incercarea dea muri si au ajuns doar legume si chin pt familea lor un mic sfat sa nu faci ceva prostesc dute la spital in vizita sa vezi cei acolo multi nu ar dori sa fie acolo dar noi suntem sanatosi asa nea facut parinti nostri deci locul nostru e sa suferim in dragoste si sa mergem mai departe .pote ca as vb si mai multe de teas privi in fata dar nu se pote pacat sper sa pot face cat mai multe pt tine as dori sa dai o lectie de viata si altora si credema ce nu te omora te intareste ei nu sunt eu in ceamai mare masura sa dau sfaturi de viata ca am atatea tentative de suicid dar un lucru pot zice doresc sa iubesc din nou sa am din nou fluturasi in stomac pt asta traesc pt asta trebuie sa traesti
si tu ai un motiv in plus trebuie sa nasti copil pt a vedea ce frumoasa e viata

9 01 2012
laura82

dragi prieteni,
va multumesc tuturor celor care-mi sunteti alaturi
din pacate eu sunt acum intr-o etapa extrem de dureroasa pentru mine, in care sentimentul de abandon ma sfasie
sotul meu nu numai ca nu a venit sambata sa discutam, dar nu a venit nici duminica, si nici nu a dat niciun semn de viata
ca atare, este cat se poate de clar ca eu nu mai contez pt el, ca vrea sa ma lase sa ma obisnuiesc singura…………..nu-i mai pasa de mine
nu stiu ce sa mai fac…………….simt ca ma lupt inutil
sunt disperata

10 01 2012
sergiu

draga laura te ineleg sa zice ca durele de masea e cea mai durelosa durele,dupa parelea mea ca nu e asa eu lam gustat pe amandoua dar cea mai rea e aia de inima cand iubesti pe cine nuti inpartaseste acelasi sentiment ,de luptat nu lupti inutil ,lupti pentru cea ce crezi tu cai bine pentru tine ,pacat fiecare lacrima dea ta e varsata pentru o persoana nu uita asta, o data tea inselat o mai face si pe viitor ,intrebarea cand si cum ? ei bine prieste si partea plina a paharului e de aveai si copii si situatie e ra mai conplicata,cand itreba copii undei tata de ce nu vine acasa si te vede pe tine sup ,iar tu trebuia sai minti pe ei gandestete cum ar fi fost ,dumnezeu te iubeste mult ca tia deschis ochi acum nu mai tarziu cand era prea tarziu si situatia e ra mai conplicata ,ai un suflet bun nul lisipi pentu ori cine dacal risipesti asa in vag ,mai ramane cu un om rau in plus si un om bun in minus avem nevoie de tine pentru ca esti o persona buna si numai cu oameni ca tine se va putea schinba ceva in lumea asta daca vrei sa vb suntem aici si astept sa vb

11 01 2012
laura82

ieri am avut o cearta urata cu parintii mei, pornita de la niste prostii. insa pe parcursul discutiilor tatal meu mi-a spus ca sigur asa m-am certat si cu sotul meu, de a plecat si m-a lasat. cred ca putea spune orice si nu m-ari fi durut asa cum m-au durut cuvintele acestea. mi-am dat seama ca ajutorul din partea lui si sprijinul de care m-a asigurat ca voi beneficia este de fapt de suprafata si mai mutl de rusinea lumii.
stii daca ar fi avut dreptate poate nu era nicio problema. insa nu are. eu nu m-am certat cu sotul meu pana nu a facut ce a facut.
asa mult m-a durut chestia asta ieri si, pe fonul durerii aucumulate, am vrut sa fac pasul cel mare chiar ieri. insa, dupa ce am plans in disperare, am decis ca e mai bine sa mai astept cateva zile, pana reusesc sa rezolv ce mai am de rezolvat si abia apoi sa plec, pt ca nu vreau sa zica apoi ca le-am lasat probleme de rezolvat.
insa m-am simtit atat de singura si de parasita ieri…………..nu stiu ce mi se intampla…….poate sunt si prera sensibila acum, insa orice ma raneste, orice ma doare.

11 01 2012
sergiu

buna laura am citit postarea ta ,dar tatal tau stia de ispravele sotului tau de ce facut el ,nu tu ai fost aiacareai gresit ci el si ai mei matot cearta intruna ,dar madurarea mai tare cant vedeam cea ce zic ei ,azi a lovit pe o femeie pe trecerea de pietoni era la un pic pas sa fiu lovit imediat si eu de alta,si ce crezi ca am facut atunci mia dat lacrimile si mam gandit uita ca alti nus doresc viata asa cum am vrut eu de multe ori dar pe mine ma scapa ,de ce inacel momet as fi dorit sa fiu eu in locul femei care statea intinsa pe jos ,te rog din suflet nu face ceva prostesc nu merita noi suntem niste invigatori deacea trebuie sa trecem peste orice incercare a vieti ce de ce dumnzeu care eu de mult tinp nu lam mai cautat prin rugatiuni biserica sau orice metoda ma sacapat iara azi de ce ? trebuie sa traesc la fel si tu nu renuta la lucrul care il ai mai de pret in tu ca persoana te rog vb cu mine sunt aici orice vrei sa vb

13 01 2012
laura82

Sergiu ma bucur sincer ca nu ai patit nimic. cat despre de ce te salvceaza Dumnezeu……………..sincer asa ma intreb si eu. adica in cate o zi totul e frumos, si incep sa sper si sa visez din nou, pt ca in urmatoarea zi sa fiu din nou daramata si disperata. oricum incep deja sa ma obisnuiesc cu situatia, sa fiu singura……………insa mi-e teama de cum voi reactiona cand voi primi citatia la divort. maine voi pleca la ski cu niste cunostinte………….sper sa imi mai revin putin. un week end placut. te pup. LAURA

15 01 2012
ben

Laura am citit mesajele ce le-ai lasat…Acum m-am rugat pt.tine ca sa cunosti dragostea Lui Isus care nu te-a respins si care te cauta cu pasiune….Problemele tale cu repingerea sunt in general cele care aduc pe om in situatia ,de a se sinucide…Durerea launtrica este prea mare ca s-o poti duce,tu nu ai fost creata sa porti aceasta durere…respingerea este cel mai dureros sentiment…moartea pare dulce,si gandul de a nu mai exista pare asa de fermecator…oare nu asa gandeam si eu cand ma plimbam pe calea ferata plangand cu inima franta,si sufletul indurereat…?
-Nu nu moartea ma inspaimanta..ea parea asa dulce ..parca ma indragostisem de ea…
-Ceea ce ma speria era ce va fi dupa…Stiam in adancul inimii mele ca sufletul meu nu va disparea asa ca un abur, pur si simplu..sti-am ca sunt un pacatos…ce conta ca fata aceea nu ma iubit si ma respins cand rataceam pe pamant?In lumea cealalta nu se tine cont daca intri zambind ori plangand…Ci un singur lucru :Daca pasesti cu Isus ori cu demoni…
Am sa-ti spun ceva Laura,sti daca pt tine viata nu mai are sens,ia decizia s-o traiesti macar pt altii..pt a le face altora viata frumoasa…Si de ce nu pt Isus?oare nu este El acela care a purtat si repingerea ta acolo pe cruce ,cand cei pe care ia iubit asa de mult ,l-au tradat si abandonat?vezi Isus stie durerea ta….vrea sa-ti vindece inima.Vrei sa i-o daruiesti lui?este singura solutie nu exista alta…gandurile de sinucidere sunt ca buruienile care invadeaza o gradina minunata si destrama frumusetea ei….Poti sa-i daruiesti inima ta Lui Isus?si El sa faca din viata ta o gradina frumoasa, in care cei fara bucurie sa gaseasca un moment de bucurie?Sti ca tu esti creata ca sa fi unica,si nu lasa lacrimile sati inunde sufletul….Priveste dincolo de munte…este un rau ce curge pt tine..daca vei bea din el in veac nu-ti va mai fi sete….setea sufletului tau este prea adanca ca sa poata fi umpluta de un om.nu astepta ca un om sa te umple..caci nu va reusi..daca depinzi emotional de un barbat si nu de Dumnezeu tu singura te asezi in valea deznadejdi…Desprindete de acel loc dureros unde sufletul tau se lamenteaza.Tu poti fi biruitoare!!Isus te iubeste si noi te iubim..

16 01 2012
laura82

Ben, poate ai dreptate. nu sunt aici ca sa te contrazic. insa eu nu simt iubirea lui Iisus. Ceea ce spun poate fi blasfemie, insa asta simt eu. sau de fapt nu simt. nu simt iubirea. ma simt abandonata. crede-ma, totul imi merge f aiurea. totul. si parca de ce sper sa ies la liman, de aceea ma afund si mai mult in greutati si in piedici. nu mai vad nicio iesire, si nu mai pot continua asa.in momente de acest gen chiar e f greu sa simti iubirea divina…………..doar daca s-ar schimba miraculos totul si ar fi bine, dar stiu ca nu va fi asa. si ce fac? traiesc de pe o zi pe alta, imi prelungesc agonia. pentru ce? pentru a vedea cum totul se surpa in jurul meu, pentru a citi pe chipurile celor dragi durerea si chinul si tristetea pt situatia in care ma aflu………………si atunci pentru ce sa mai continuu? ca sa vad si sa simt si mai multa durere? pana cand? nu mai are rost.
oricum sunt impresionata de cata lume mi-a sarit in ajutor, de cat de draguti sunteti toti…………..si va multumesc pt asta.

16 01 2012
sergiu

bravo ben imi place mesajul tau ar trebui sa acardam multa atenti si sprijin celorcareau nevoie eu am avut si am trecut peste

17 01 2012
7soapte

Buna Laura,

vad in tine o femeie cu capul pe umeri, dar cu sufletul ratacit. Ai scris mult pe acest site si incerc sa-mi aduc in memorie cat mai multe.Spuneai ca vei pierde tot, casa in care locuiesti…etc etc. Si totusi nu ti-e teama de morte…Nici mie nu mi-e teama de moarte, insa ea vine ca o linite pentru cei ce merita asta,nu pentru cei ce vor fugi sprea ea cautand-o….Cu cat te legi mai mult de lucrurile materiale cu atat te vei vedea mai slaba, mai inutila….mai goala, mai saraca….Le iei cu tine ? Nu ! Si atunci ? De ce plangi dupa ele ?…..Alege sa traiesti si sa le mai construiesti o data si inca o data si de cate va fi nevoie.De la 0 !!! Nu asta iti lipseste tie, doar increderea in tine, in viata se ascunde si nu mai vrei sa o cauti….Durerea pe care o simti este fata de tine, nu fata de sotul tau despre care stii atatea lucruri pe care nu ai cum sa le valorifici in mod pozitiv. Alegi sa nu mai citesti suferinta de pe chipurile celor dragi murind? Dar dupa moartea ta, oare suferinta aceasta ori 10 nu va ramane vesnic pe chipul lor ??? Nu vreau sa te fac sa te simti vinovata, dar vreau sa constientizezi ca asa cum decizi tu suferinta lor si altii o decid pe a ta….poate fara sa vrea, si doar sa-si faca bine siesi….Spui: „daca s-ar schimba miraculos totul”…….de ce ar trebui sa intinda divinitatea o mana si sa schimbe totul acolo ?…….Cand forta sta in tine, tu poti schimba.Tu si numai tu si stii asta, dar de ce astepti ca altcineva….acel „cineva” sa faca asta ?…….Tot ce pot face pentru tine este sa te incurajez sa rezisti pana trece teama asta de a indura, sa-ti dau forta asa cum pot, gandind, simtind. Din cate am citit pe site, ca o prima impresie, esti o femeie calda….asterni in cuvintele tale, nu disperarea ci…resemnarea. Forta ai, insa ai obosit si este de inteles. Acorda-ti timp si nu trai, asa cum spui, de pe o zi pe alta. Schimba ceva, muta-te daca poti, ia viata in maini, nu te lasa dusa de val….spre nimicul acela de care ti-e frica ! Are sa-ti fie bine pentru ca te poti fixa, poti simti pamantul sub picioare ! Incearca si o terapie de grup, te scoate din starea asta si te face sa vezi viata si din alta perspectiva !
Te pup, daca as putea, ti-as sadi in suflet nu speranta ci inca o pereche de ochi ca sa poti vedea mai bine frumusetea din tine !

19 01 2012
laura82

iti multumesc mult pt cuvintele tale. ai multa dreptate in tot ceea ce spui. nu am incredere in mine ca voi reusi sa merg mai departe, e adevarat. mi-e atat de frica. stiu ca e o mare prostie ce vreau sa fac, si totusi asta imi doresc…………..de fapt vreau doar sa se termine toata durerea asta, toata nebunia…………..am pierdut total controlul, nu mai stiu ce trebuie sa fac. ma simt infranta si…………..crede-ma, nu mai pot continua.

17 01 2012
ben

Iubisem o fata…..
Era noaptea tarziu si eu inaca nu dormeam…(de ce nu ma iubit?)gandurile ma framantau si umbrele negre dansau oribil in vidul sufletului meu…Locuiam pe strada cu deznadejdea in valea umbrei mortilor.,lipsita de sens si fara viata…
Vizavi de mine locuia depresia si in fiecare seara ma vizita inainte de culcare…Eram asa de intimi…
La inceput am ezitat ,insa nu dupa mult timp am zic ca oricum ”viata”nu m-a facut fericit ,si de ce nu as cunoaste si moartea…?
A intrat pe usa….intr-o noapte tarzie de iarna cand cerul deasupra capului meu era de plumb,si pamantul de sub mine de arama..Sa apropiat de mine intinzindu-mi mana…Avea ochi sticlosi si reci,lipsiti de orice sentiment ….
Pasea atat de sigur incat tresaream la fiecare pas de-al sau..
-Inima mea striga…nu! nu vreau!..ceva din mine ,parca de undeva departe ma oprea…Mintea spunea :fa-o!! ce mai astepti?
Zilele insa treceau una cate una,saptamani si luni….
Moartea insa ma vizita tot des si mai insistent, plecan-d de la mine doar catre dimineata…Imi cerea sa-i dau mana si sa merg cu ea…undeva departe..Cand incercam sa intind mana catre ea efectiv simteam cum ingheata sufletul in mine doar la apropierea de acea mana lunga,malefica.
Intr-o zi insa m-a vizitat o fata cu numele speranta.Ea ma placea, insa eu eram indiferent fata de ea…Printre altele ea mi-a spus ca Isus ma iubeste si vrea sa-mi de-a o viata noua,minunata.
Eu am ridicat din sprancene neincrezator,si am mers acasa,’in vale”Acolo deznadejdea impreuna cu minciuna au venit repede la mine imbratisandu-ma si m-au convins in prima faza ca totul este zadarnic,deoarece sunt prea pacatos pt a mai putea fi acceptat de Isus.Si ca nu merita(cica!)
Deznadejdea ma ”inbratisat”din nou asiguranduma ca nu voi ramanea in starea aceasta deoarece moartea(mance-o iadul) va veni la mine cu ”solutia”la problemele mele…
Moartea a fost asa de insistenta…a stat acolo pana dimineata in prag cu mana intinsa catre mine…Profilul trupului sau cetos si murdar umplea efectiv tocul usii nelasand sa patrunda de loc din lumina lunii in camera mea rece..Insa spre dimineata la rasaritul soarelui a fugit caci nu iubea lumina,ba inca vazuse si pe speranta ca daduse coltul pe strada si se indrepta spre casa mea odata cu ivrea zorilor.
Plecand intoarse capul catre mine si cu un glas metalic si rece ma asigura ca la lasarea seri va veni din nou…In mine sangele pulsa si fiori reci imi fulgerara sufletul….
Imediat dupa el, speranta intra pe usa pasind cu atata finete si eleganta…ma izbea diferenta dintre ea si moartea…Inima mea spune:si daca speranta spune adevarul?Privind-o simteam ca pot avea incredere in ea..Ea nu putea minti desi,vecina de langa casa mea:minciuna si fratele ei inselaciunea, numa lucuri rele spuneau despre ea…
Cu toate astea am decis sa ascult speranta.Ea mi-a spus ca daca il chem pe Isus care ma iubeste nespus de mult ,in inima mea voi fi iertat de orice pacat.El ma va muta din ”vale”sus pe culme in imparatia dragostei Sale unde nu exista noaptea si moartea nu are acces…
Acolo voi intelege scopul vietii mele,si voi scapa de ”deznadejdea…”
Acolo voi apuca destinul pt care am fost creat si voi lasa in urma toata lipsa de sens…Si acel sentiment de insuficienta..
Acolo Dragostea,Bucuria,Pacea vor fi prietenele mele vesnice si Isus care este sursa si sensul vietii imi va arata vesnicia lui…
In sinea mea mi-am spus:voi incerca asta,si daca se va intampla aceasta nu voi mai accepta sa merg din nou in ”vale”
Trebuia doar sa-L chem cu credinta pe Isus…si l-am chemat…
De atunci ani au trecut si acea vale a ramas mult in urma …
Privind inapoi imi dau seama cat de josnice erau ”prietenele mele ”deznadejdea,minciuna si inselatoria…ele niciodata nu m-au iubit…ele de fapt lucrau mana in mana cu moartea….
Acum insa acestea au ramas undeva in urma si doar amintirea mea mai im spune vag ca undeva candva am locuit in ”Vale”
Sunt asa de fericit acum.Gasindu-l pe Isus am gasit sensul vieti.Cine se increde in sinele lui ori in altcineva decat Isus ramane in moarte spirituala in pacat si deznadejde…Apuca adevarata Viata…

12 04 2012
Angela...salvata prin HAR

MINUNAT …..Tu ai conceput-o ?
(Totusi Isus nu e nici Gheorghe,nici Ion; nici Vasile ci EL E DOMNUL DOMNILOR, REGELE REGILOR …………..Oare de ce ne este asa de greu sa-L spunem Domnul Isus ?! )
Era doar o paranteza 🙂 inchid paranteza 🙂

19 01 2012
laura82

Ben, am incercat si asta……………si degeaba. nu mai pot sa tot sper…………si sa se termine totul in dezamagire, de fiecare data. am tot sperat atata timp si nu s-a intamplat nimic, bun. din contra.
nu vreau sa par Gica contra, insa imi simt viata atat de lipsita de sens, de goala………….ca nu mai merita sa ma zbat. si urmeaza sa se intample multe chestii care ma vor zdruncina…………si atunci chiar voi mai continua numai pana cand se vor termina acele chestii, pana cand voi fi distrusa total…………….si apoi ma voi elibera. pt ca nu mai pot.
nu stiu cum au reusit altii sa continue, sau chiar sa nu ajunga in situatia de a-si pune probelma suicidului,. insa eu am intrat intr-un labirint intunecat din care stiu ca nu voi putea iesi altfel. ceea ce pana acum am vrut sa cred ca nu se va intampla, prin simplul fapt de a nu ma gandi la aceste aspecte, urmeaza sa se intample. sunt cat se poate de reale si nu ma mai pot minti ca nu se vor intampla. si ele reprezinta punctul terminus al decaderii mele, inainte de a ma rupe de chingile care ma tin legata de viata aceasta.

19 01 2012
laura82

mi-e atat de frica sa mai traiesc…ma doare sufletul, ma doare corpul……..mi-e frica sa mor………..

19 01 2012
7soapte

Laura,

Durerea nu se termina de la sine, va trebui sa iesi din situatia asta ! Stii ce inseamna moartea ? De unde stii ca inseamna aceasi durere continua, infinita ?….Eu zic ca moartea trebuie sa n-o castigam prin ceea ce traim aici, prin cum traim, prin cum alegem sa fim ! Nu intotdeauna o moarte apriga este grea asa cum nu intotdeauna o moarte usoara este fara durere dupa. De ce alegi sa te joci cu un concept despre care nu stii nimic si nu alegi sa traiesti aici unde stii exact. Stii ca suferi.Ok.Schimba asta ! Sta in puterea ta sa faci asta, nu te poate lua nimeni de mana sa-ti caute o casa in care sa te muti, nu te va lua nimeni de mana sa-ti arate cum sa-ti refaci viata, dar ai sa poti face toate astea crede-ma ! Cei de aici te sustin, parintii tai te sustin, cred ca si prietenele tale la fel ! Cum ? Cu vointa !!! Inteleg ca ai obosit, esti intr-o depresie puternica, insa totul,absolut totul tine de vointa ! Ridica-te si fa-ti un program, mergi zi cu zi, pas cu pas, vei putea, stiu asta ! Uite-te putin in urma: de cand scrii aici ? vezi ca se poate ? Stiu, imi vei spune ca toate zilele aceste au trecut tot cu suferinta.Adevarat ! Nu se va face lumina maine, nici poimaine, insa cu cat vei avea mai multa vointa cu atat te vei limpezi mai mult ! Crede-ma ca nimeni nu o poate face in locul tau, nici macar o divinitate !!! Schimbarea nu pica din cer, ea vine din tine ! Spune-mi ce faci acum ? Stai tot in acea casa asteptand ca sotul tau sa se schimbe? Ar fi ideal asa,nu? Ar fi usor ! La fel si moartea…este inselatoare, pare cea mai usora,nu?……Nu ti-as putea garanta in nici un fel ca nu inseamna asta, dar chiar daca ideea iti aduce liniste, alegerea de a muri nu cred ca aduce ceva bun in tine.Este sau nu este asa ?
Nu vreau sa rezisti pentru ca te rog eu, ci vreau sa rezisti pentru ca meriti !
Te pup, sper sa „ne auzim” .

20 01 2012
laura82

am incercat ce mi-ai spus tu. m-am ridicat, insa numai ca sa cad din nou, si din nou.
ai dreptate. gandul mortii nu aduce nimic bun in mine……………din contra. ma adanceste si mai mult in durere, insa mi-o doresc atat de mult incat la orice greutate intalnesc mai nou, o vad ca pe singura solutie.
am asteptat atat un semn ca pot merge mai departe, insa de fiecare data a fost doar o amagire, doar o speranta fara sens. si nu ma refer doar la sotul meu…………….in ultima vreme absolut totul e distrus in jurul meu. nimic nu merge cum ar trebui. sunt clipe in care simt ca ,,uite acum pot continua” insa nu trece mult si pic mai rau decat am fost.
nu ma pot aduna in sinea mea.

20 01 2012
benaia

Este ora douna noaptea si ti-am citit de vreo 3 ori ultimele postari.Nu voi da somn pleoapelor mele pana ce nu-mi voi asterne si eu gandurile care imi vin din inima…Am vazut din mesajul tau, durerea care este in sufletul tau si sincer m-am intristat pt suferinta prin care treci…mesajul tau ma intoarce si pe mine oarecum in trecut si imi dau seama ca am simtit si eu ca tine.Am trecut prin acea vale pe unde pasesti tu acuma plangand…Cand cele mai dragi fiinte tie simti ca nu te mai inteleg..aceaste lucruri pot produce adanci rani sufletesti in inima ta..Tu in aceste momente vad ca ai dori pursi simplu sa nu mai existi…ai vrea sa mori insa ti-e teama de moarte, si de ce va fi dupa…
Teama ta este justificata, intru-cat in inima ta tu sti ca nu esti pregatita de aceasta.Ai vrea cumva sa fugi departe de lume,de moarte,de ei…chiar si de tine insuti..de fapt ceea ce vrei tu sa faci este sa scapi de durerea ta launtrica,insa nu poti..o porti cu tine la plecare si la venire..cand ”dormi”si cand esti treaza..cand zambesti cuiva fortat,da si atunci durerea ta nu este mai putin mica ,insa o ascunzi acolo inauntru,si crezi ca nimanui nu-i pasa de tine.te vezi poate fara valoare si gandesti:
-Daca nu as fi aici maine i-ar pasa cuiva?
Daca timpul mi s-ar sfarsii ar fi cineva fericit ca am trait?(fost acolo)
Daca nu as fi aici maine si-ar pierde cineva somnul pt ca nu mai sunt?
Daca as pleca undeva ”departe” atunci le-ar fi dor de mine…?

-Stiu ca-s un dezastru si vreau sa fiu cineva, cineva de care sa-mi placa si mie.

Ce-ar fi daca le-as spune ce simt.. ar conta cumva?
Ce-ar fi daca nu as fi existat?
Ar conta ?..poate deloc…
Toate sansele care au trecut pe langa mine…sunt asa departe..
Ar conta daca as mai face o incercare? Ar conta cumva?

-Daca nu as fi aici maine i-ar pasa cuiva?
Asa de impodmolita si amarata… nu am nimic… si nu am nici un scop….
Stiu ca-s un dezastru si vreau sa fiu cineva, cineva de care sa-mi placa..

Aceste ganduri navalind in inima ta produc o durere care nu te mai motiveaza sa traiesti…
Ok daca acest tip de viata este asa (si iti dau dreptate) ce ar fi sa incepi sa traiesti cu un alt tip de mentalitate,perspectiva tinta si scop?Ce ar fi daca ai renunta sa mai traiesti pt tine insuti si sa incepi sa triesti pt altii.Si de ce nu pt Dumnezeu.Oare nu El te-a creat?oare nu este El acela care te iubeste?Apropiete de El ,prin Isus care te iubeste mult.Nu fi indiferenta fata de dragostea Lui..De ce sa-l ranesti ,fiind si ramanand la distanta de el…oare nu asa a facut alti cu tine si te-au ranit?

Oare vrei ca Isus care a murit si pt pacatele tale ,(ca sa iti de-a iertarea si raiul )sa simta din partea ta ce simti tu din partea celui care este rece cu tine si te-a lasat ?
Iti spun ca nu poti intelege acum din cauza ca te uiti tot la problema…priveste dincolo de ea si vezi de sus problema nu din vale…lucurile se pot schimba, dar lasa-l pe Isus sa te ajute!
Cheama Numele Lui astazi si El te va aduce din nou in fericire,si te va face sa fi o fica a Lui,o mostenitoare a cerului.
Daca iti iei viata ,vei lasa in schimb multa durere in urma ta…dupa 50 de ani insa nimeni poate nu se va mai gandi la tine ,insa tu vei continua sa existi acolo in locul acela unde merg cei fara Dumnezeu….si acolo vei fi la fel de constienta de trecut prezent si viitor ca si acum aici!!Nu cred ca vrei asta!!
Tu esti creata sa mostenesti cerul!!sa fi iubita si sa iubesti!!tu poti fi restaurata,tu vei fi din nou iubita inimii lui ori a altcuiva!!
Da vei fi iubita!!
Si tu vei putea iubi!!
Scoate-l pe nu din vocabularul tau!!Spunei da lui Isus si vei vedea schimbare.
Prin puterea ta nu vei putea,nu are rost sa te chinui…Isus este acolo acum langa tine si iti sopteste:Lasa-ma sa-ti ofer dragostea mea,si sa-ti conduc viata…vrei aceasta?
Spune da !Si acesta durere a ta va fi istorie…vei privi inapoi peste ani catre aceasta vale si vei spune altora zambind:si eu am fost acolo…da am fost,insa este istorie…..si durerea?nu mai este..a ramas acolo in urma….

20 01 2012
laura82

Benaia, atat de mult l-am asteptat pe /Iisus sa ma ajute si nu a facut-o incat sunt convinsa ca nu merit. sunt convinsa ca vrea sa ma nimiceasca, sa ma aduca la pasul final. Doamne poate gresesc, insa asta simt.
Sunt atat de secatuita de viata si de speranta ca nu vad cum sa le am din nou.
Daca ai trecut si tu [prin asta cred ca intelegi la ce ma refer. tu ai reusit sa treci peste etapa aceasta sia cum privesti altfel lucrurile, insa aminteste-ti cum erai cand era ,,rau”. Vorbele celor de aici ma ajuta mult si ma induioseaza sa vad ca sunt oameni care vor sa ajute. insa pentru unii poate este prea tarziu.

21 01 2012
sergiup78@yahoo.com

laura numa ca vrem sa te ajutam dar cred ca avem mare nevoie de tine ca pe viitor sa ajutam si alti cu experienta ta ,scuze ca nu am mai vb de mult dar eram tare ocupat cu mitingurile de pe strazi lupt pentru cea ce cred lupta si tu nu renuta

21 01 2012
boyzboy12

Draga Laura

Am reciti mesajele de pe blogul tau,sunt prieteni care te sprijina, iti spun din experienta lor, noi suntem aici langa tine,la multe persoane le este greu sa se puna in loc, pentru ca nu sunt invatati, dar toti deaici sunt invatati trecand prin experiente de tot felul,iti vad durerea din suflet,disperarea aceea ce nu te lasa linistita, sa gandesti limpede,odata ce arunci cuvantul suicid,sinucidere,no sa te mai caute ,cu cat il accentuezi mai mult cu atata se izbeste in tine,mie greu sa vad suferinta o sa te pomenesc in rugaciunea mea,deci vreau sa-ti spun ,suntem fiinte Universale suntem copiii Creatie,trebuie sa ne tinem unul de celalalt printr-o legatura energie, suflet sa ne invaluim toti cu sprijin.Nimeni deaici nu doreste ca tu sa faci un lucru nesabuit,toti la randul nostru, am trecut in experiente de genul,dar cum am spus mai sus, noi nu invatam din teorie ,ci traind experienta, ajungem undeva mai sus,raul tau este binele altuia,si tot asa raul tau e spre un bine ce va urma,dar nu cu omor,pentru ca moarte nu exista,moarte este absenta vietii,nimeni nu stie ce e dincolo din cate stiu eu sa te omori tu inseamna sal omori pe altul dar tu iti omori experienta si nu duci la bun sfarsit acest drum,ca sa poti duce acest drum la bun sfarsit inseamna sa evoluezi,esti cu un grad mai innalt, priveste partea buna din profunzimea ta,nu te lasa dusa de val,oamenii sunt influentabil pentru ca sunt sensibili fiinte firave,la fel si de puternice.Vointa ta vine din tine,e foarte greu sa treci prin perioade ca acestea,foarte foarte greu,dar habar nu ai cata putere se ascunde in tine,in sufletul care tanjeste,trebuie sa o apelezi dar acuma tie greu sa faci lucrul asta esti la limita,stiu dar nimic nu este imposibil trebuie vointa.Curajul nostru il emanam catre tine nu mai e nimic de facut decat sa te pomenim emanand liniste sa poti sa te increzi in tine pentru ca iti trebuie credinta ta ai nevoie de ea,nu trebuie sa privesti totul rau,iao incet incet si o sa ajungi pe culmi,in tine gasesti totul,stiu usor de spus greu de facut,dar singura ai sa vezi adevaraul cautal sincer ca o sal vezi ai logica toti oamenii au logica gandeste limpede.Mie greu sa-ti spun toate astea pentru ca nu vreau sa para cati zic ce sa faci afirm doar sa mergi mai departe alaturi de noi,deja esti in cercul nostru,cursul tau nu se opreste aici esti printre cei buni,sa scri aici e bine ca te descarci,multi ti-au citit mesajele doar nu stiau cum pot sa te ajute.Vezi cati oameni se gandesc la tine,pentru ca suntem fiinte si nu vrem sa ramanem in urma ci sa trecem cu greu cu greu peste tot pentru ca in noi se gaseste puterea sa trecem de greutatile ce se izbesc toti avem nevoie sa ne sprijinim.Mie greu sa stiu ca in fiecare zi te trezesti intr-o lume pustie,dar nu e asa,noi nu suntem pusti ne avem unul pe celalalt aici pe blog sunt oameni care vor sa -ti fie alaturi asa cum vreau si eu.vIATA NU SE REZUMA DOAR LA UN LUCRU,ea merge inainte cu Creatia cand nu va mai exista creatie nu va mai exista viata.Creatie continuua exista la nesfarsit.Nu exista sfarsit.Doar omul sil provoaca omoranduse,si ramane pe loc nu merge cu Creatia,EU ITI VREAU BINELE TE POMENESC IN RUGACIUNE SI-TI TRANSMIT CAT POT DIN ENERGIA POZITIVA CATRE TINE,sa nu te pierzi da? Noi suntem mereu cu tine!

21 01 2012
laura82

boyzboy multumesc mult. cuvintele tale sunt f frumoase. ma bucur sa fac parte din cercul vostru. si uite ca de cand am decis sa termin cu totul a trecut aproape o luna………….si inca sunt aici. mi-e f greu, insa de cateva zile parca am mai multa viata in mine. poate sunt doar sperantele mele care ma imping peste fiecare zi de amar, poate vor fi tot dezamagiri si aceste sperante…………..iinsa cel putin pe moment reusesc sa visez din nou, sa ma gandesc la un potential viitor…………….pana acum nu vedeam niciun viitor. cine stie? oricum va multumesc tuturor celor care ma ajutati prin cuvintele voastre, prin sufletul vostru………….prin existenta voastra.
va pup pe toti.

21 01 2012
boyzboy12

Apreciez ca lupti pe strada Sergiu pentru dreptate,simt cum s-o acumulat destula furie in oameni pe asa numiti conducatori,dar defapt de ce avem nevoie de conducatori? Putem trai si fara iei,oricum nu fac nimic ne iau si ultima sperant,putem trai in pace fara ei avand constiinta navem nevoie de conducatori ,avem constiinta.Inca aici nu au iesit pe strazi parca ii vad inflacarati cum stau in casa,in Timisoara,sa speram ca va fi bine.Oricum au fost platiti multi sa iasa in strada vor ca altii sa se puna la putere cu forta.Defapt habar nu am ce vor sa faca,dar stiu ca nu doresc sa moara multi tineri ca la revolutie cu toate ca nici eu nu ma pot abtine sa stau am o asa numita furie,ura pe conducatori ca ias impusca cu sniperul.Imi pare rau pentru perturbare pe blog .Sa aveti atentie de voi!!!

21 01 2012
benaia

Laura ….sper ca nu te-ai suparat de faptul acesta….am dat copy paste la scrisoarea ta si am dus-o inaintea unor tineri in fata carora sa citit.apoi ne-am rugat cu toti pt tine ca sa fi restaurata si vinecata…Lor le pasa de tine!!.Stiu prin ce treci,si pot spune ca am trecut prin aceleasi stari in care chiar sincer credeam ca Isus nu ma mai iubeste si nu-i pasa..dar asculta!!Lui i pasa de tine mult si te iubeste.Natura si caracterul Sau este DRAGOSTE!!El nu te respinge…nu ai alta solutie crede-ma.si daca scapi acum ,fara Isus gandurile de moarte vor veni inapoi mai devreme ori mai tarziu.
Si chiar par a fi ”solutia”insa dupa incetarea functionarii tale in acest corp,tu chiar vei continua sa existi si in lumea ceallalta purtand durerea ta la aceasi intensitate+faptul ca niciodata nu va exista posibilitate de schimbare!!!acolo nu sunt flori,nu este campie,nu este lumina,nu este speranta…Intrun-cuvant acolo nu este Dumnezeu!!Ci doar tu singura intr-o pura si perfecta luciditate cu povara unei vieti pierdute si a unui viitor intunecat in tara deznadejdi unde intunericul si umbra mortii este tarimul celor fara Isus care este Dumnezeu…Deci ideea este ca tu ai nevoie nu doar de o eliberare de ganduri negre acum,ci tu ai nevoie de o noua viata si un nou destin .Cine ti le da toate aste?oameni?nu!!Doar El..Mai cheama-l in inima ta !!spunei durerea ta si cerei sa te elibereze de orice rau din viata ta si sa te faca o fica a sa!!sigur nu meritam caci toti am pacatuit,insa dragostea lui este mai mare ca pacatele noastre si ca durerea ta!!astept sa-mi raspunzi pozitiv!!

22 01 2012
laura82

Benaia, multumesc mult pt gestul tau. nu m-a suparat, din contra…………m-a emotionat. va multumesc mult tuturor. sper sa ajung si eu sa simt prezenta lui Isus in viata mea, sa fiu atat de sigura de dragostea so de iertarea Lui cum esti si tu. voi incerca sa vorbesc cu El. desi sincer ma simt stinghera. nu stiu ce sa spun………….El stie mai bine decat mine toata viata mea de panaa cum si de acum inainte. sunt momente in care daca sunt fericita imi trece prin minte ca Dumnezeu m-a facut fericita. Dar apoi vine tristetea………….si ma lupt sa nu il consider pe El vinovat de asta, pt ca nu este. totul se intampla ca efect al pacatelor noastre.
poate va veni si ziua in care sa spun ca am fost iertata.
Va pup

22 01 2012
boyzboy12

Draga Benaia,imi cer scuze ca-ti scriu tie,am citit ultimul tau mesaj,nu poti forta un om sa faca ceva ce nu simte,iti inteleg dorinta.Dar in momente ca acestea nu mai poti sa faci lucruri neadevarate,e bine sa transmiti o rugaciune de la tine catre Iisus Hristos un suflet foarte evoluat un Dumnezeu creator ce a invins moartea si este acolo peste tot in ABSOLUT El este una cu toate din jur .O rugaciune adevarata este aceea de recunoastere,nu trebuie sa ma rog ca asa zice preotul sau religia inventate,ci din interiorul tau sa curga sinceritate, credinta estea cea sa crezi in tine in spiritul tau pentru ca el este Dumnezeu,energia ce te tine in forma fizica sa traiesti experienta alaturi de EL..Religia este artificiala,la fel si rugaciunile din carti,poate un om nu simte ceea ce este scris acolo si atunci cum poti numi credinta?Nu vreau sa sune paradoxal cuvintele astea,dar noi traim in minciuna de milenii,nu vezi ca tot dezastre sunt pentru ca traim in minciuna in fals,iti arati o fata pe care nu o ai,ma refer in general la lume,la ceea ce se intampla.Noi trebuie sa ne incredem in noi pentru ca in noi este Dumnezeu.Nu trebuie sa facem lucruri fortate pe care sufletul nu le simte,pentru ca ne afundam mai rau,trebuie sa traim la ceea ce simtim,asa ne spune sufletul din propria experienta spun asta,nu ca asa vreau eu sa para interesant pentru ca stiu cei adevarat.

Draga Laura,ma bucur mult ca esti mai bine se pare ca incet incet ajungi in interiorul tau,sa treci peste etapa asta si sa ajungi intru-na mai sus,nimic nu sta pe loc totul se misca,asa cum si tu te misti incet incet ,atingi culmile si vei simti ca traiesti,o sa cauti adevarul si ai sa-l gasesti,si o sa vezi ce sta in fata ta,si cum atarna inconstient.Stiu ca tie greu,stiu lucrul asta,dar Dumnezeu este acolo in tine este in jurul tau,nu te lasa niciodata,acest chin este sfarsitul unui bun inceput,si asa sa intamplat cu un scop,ca sa incepi un altul mai bun, pentru ca dupa ploaie rasare soarele Asa este si in Univers totul un Intreg sunt doua parti ce se sustin una pe cealalta.Noi consideram raul rau,recele rece,caldul cald,pentru ca nu putem determina ceea ce nu este rau,pentru ca nimic nu este rau,raul este terminatia binelui asa au definit oamenii cuvintele sa faca coparatie.Dar crede-ma ca va fi un nou inceput in viata ta.Nu asa este Dumnezeu,numai rau sau mai mult rau ,El este tot timpul bine si ne vb mereu,numai ca nu stim sal ascultam.Trebuie sa patrundem in interiorul nostru sa cautam adevarul despre Cine sunt Eu.Sper cu fiecare zi cand te trezesti sa te simti mai bine,sa simti ca traiesti,esti o femeie ce-ti pasa vad asta din suferinta ta TUTURORA DEAICI NE PASA DE TINE si vrem sa ajungi pe culmi sa traiesti alaturi de persoane dragi tie.Sa ne scri noi suntem aici cu tine Te port in rugaciunea mea!!

23 01 2012
laura82

Boyzboy, iti multumesc mult pt sfaturile tale, pentru incurajari, pentru rugaciuni. esti un suflet minunat. sper sa nu va dezamagesc, si la un moment dat sa va fac partasi bucuriei mele de a reusi sa merg mai departe.
insa deocamdata suntin faza in care ma lupt din greu, victoria e inca departe.
insa…………….cred ca incepe sa se intrezareasca.
Va pup.

23 01 2012
benaia

Laura suntem alaturi de tine si asa cum a spus-o si Boyzboy,este important ca rugaciunea ta sa fie indreptata catre Dumnezeu nu dupa o copie anume..eu ti-am dat doar un indiciu,,,,ci sa fie din toata inima si mai ales cu asteptare!!Este asa de important sa-ti pui focusul acum nu pe tine insuti ci pe dragostea Lui…..Tin minte cum mergeam de multe ori singur si trist la plimbari in singuratate…imi placea asa de mult singuratatea dar ma si speria…acolo uitandu-ma in mine insumi nu gaseam motivatie si resurse pt a trai.Chiar nu-mi doream viata!!Deci ma gandeam la moarte ca la un fel de eliberare de mine insumi,vream sa fug departe de mine insumi sa nu mai exist,nici eu nici durerea!!!vream sa fiu ca acel abur care se risipeste in neant,ca acea stea care se stinge in universul intunecos fara sa lase cuiva vreun insemn ca a fost canva,sa fiu ca soarele care apune in noapte,si ca o scanteie ce se stinge imediat dupa ce se naste….Insa stiam!!
In adancul inimii mele stiam ca nu se termina totul dupa moartea fizica!
Simteam asta cu toata fiinta!!
Stiam ca nu sunt pregatit sa mor,stiam ca ajung undeva unde gandurile,durerea de pe pamant,amintiriile si singuratatea vor fi acolo cu mine si in continuare….Da puteam sa-mi fac trupul sa mai functioneze pe acest pamant insa sufletul meu nu-l puteam stinge…este facut sa fie vesnic…
Vreau sa spun ca durerea care o resimteam in mine insumi ma sufoca…nu stiam ce sa fac!!In fiecare dimineata priveam cu ura ziua si cu groaza noaptea….
Uram ziua cand cineva a spus tatalui meu:astazi ai un baietel…..
Insa asta era..relitatea….In mijlocul acesteia insa a aparut El.. Isus!!
Daca ai sti cata putere a eliberat in viata mea cand l-am chemat!!
Daca ai sti cata dragoste,si motivatie a sadit in mine…Astazi viata mea este ca o stea stralucitoare care reflecta ceva din El….Si toate acestea datorita dragostei Sale!!Cheama-l pe Isus cu curaj…este cu neputinta sa te respinga….El te iubeste…Este asa de plin de compasiune pt cei ratacitori si fara scop…

31 01 2012
boyzboy12

Draga Laura,
Te rog sa dai o veste despre tine sa stim ca esti bine ,si inca sa stim ca esti in pragul de trecere de la chin.Vreau sa stiu despre tine ca esti bine,pentru ca imi pasa,imi pasa sa stiu ca sufletul tau este in ordine linistit, Scrie aici sa vadem.
Cu asteptare scris spre tine!!

1 02 2012
LAURA

Dragii mei prieteni,

sunt bine. Boyzboy iti multumesc din suflet pt ca te intereseaza starea mea. m-au emotionat randurile tale. nu am mai scris nimic pe aici intrucat am avut niste zile extrem de grele la birou, am ajuns acasa f tarziu…………..oricum tot raul spre bine: nu am avut timp sa ma gandesc la ,,prostii”
am incercat sa reiau legatura cu Isus……….si cred ca rugaciunile mele, rudimentare cum or fi fost au avut efect. I-am spus ce aveam pe suflet si l-am rugat sa ma ajute in problemele pe care le intampin. si zi de zi am vazut ca imi ofera cate o raza de bucurie. pe mai multe planuri.
azi m-a sunat sotul……………vrea sa vina sa discutam………….mi-e frica sa ma gandesc la ce imi va spune………….dar mi-am promis ca nu voi dispera indiferent de rezultat…………acum nu mai sunt singura. va am pe voi si am ajutorul Celui de Sus. sa nu credeti ca ama devenit habotnica…………..nu, doar ca acum Il simt langa mine. discret si strengaresc, dar de mare ajutor.
va pup si sper sa revin cu vesti bune.
LAURA

3 02 2012
7soapte

Laura !

Ma bucur ca ai scris ! Stiam ca esti bine, stii cum este…..cand empatizezi simti ! 🙂 Zilele trec si trec spre bine, vezi cum timpul care trece poate fi interpretat in sensul bun ? Conteaza extrem de mult perspectiva din care alegi sa privesti ! Poate singura nu vei putea, dar unde-s multi…puterea creste !!!! 🙂 Te pupam, bine ai revenit la viata !

4 02 2012
benaia

Laura!!ne bucuram ca esti pe drumul bun!!nu esti singura ,sunt multi care desi nu te cunosc personal au ceva in comun cu tine si suntem alaturi de tine!!Dar dincolo de noi este El care te iubeste si caruia tu ai facut bine ca i te-ai adresat!Continua sa vorbesti cu El in orice zi si la orice ora….El a stat pe cruce pt ca tu sa primesti cerul nu moartea…iti dai semama ce pretuita esti?ce motiv puternic de a trai cu acest minunat om si Dumnezeu..Isus te iubeste mult si noi!!

6 02 2012
LAURA

ragii mei, am vrut sa va scriu joi. eram atat de fericita. sotul meu a decis sa vina inapoi si sa incercam sa mergem mai departe. vienri am emrs impreuna la oradea. am stat pana sambata. a fost ok, dar ceva nu era bine. sambata mi-a spus ca vrea sa plece cu amicii lui. m-a intrebat daca vrea sa merg cu el. desi nu voia asta. am discutat si am aflat ca, de fapt, el nu mai voia sa continuam. ca e intr-o stare aiurea si nu ma vrea nici pe mine, nici pe nimeni. l-am intrebat d c a mai venit. mi-a spus ca a dorit cu adevarat sa incerce, insa a simtit ca nu mai putem continua, ca nu va mai fi a fel niciodata. ca ma iubeste insa nu simte pt mine ce ar rebui sa simta pt o sotie, ca sa poata merge mai departe.
am plans, l-am rugat sa stea dar……..
sunt distrusa, nu inteleg nimic. pe cat de fericita am fost joi, atat de rau am cazut acum…………….nu mai pot, nu mai inteleg nimic. stiu doar ca ma doare……….nu pot merge mai departe fara el.
cred ca azi………….

6 02 2012
addsalu

Draga Laura,

Te rog sa te gandesti macar la lucrul acesta: cand ne-ai scris prima oara, voiai sa iti pui capat zilelor. Apoi au urmat si zile mai bune, care au culminat, din cate inteleg, cu ziua de joi, cand te-ai simtit in al noualea cer. Uita de ziua urmatoare pentru o clipa, si gandeste-te: daca ti-ai fi pus capat zilelor, te-ai fi putut bucura de lucrul acesta? Eu zic ca nu!

Nu aduce anul ce aduce ceasul, spune o vorba veche romaneasca. Eu as completa-o putin: nu aduce anul ce aduce ceasul, cu conditia sa fii in viata!

Da-i putin timp, lasa-l sa isi lamureasca sentimentele fata de tine… Daca a fost alaturi de tine inseamna ca intr-adevar vrea sa mergeti mai departe, dar ca trece printr-o criza interioara teribila si ca este chiar descumpanit… Da-i timp, si da-ti mai ales TIE timp… Asteapta, roaga-te, si nu inceta sa speri! Si vei vedea ca rezultatele nu vor intarzia sa apara!

Cu prietenie,
Adrian

6 02 2012
LAURA

Adrian, multumesc ca imi esti aproape. Doamne nu iti dai seama cum ma agat e fiecare speranta. vreau atat de mult sa cred ca ai dreptate si ca intr-adevar vrea sa mergem mai departe. insa mi-a spus clar ca nu vom mai merge impreuna. i-am spus ca eu mor daca raman singura si concluzia lui a fost ca nu poate sta cu mine doar ca sa nu ma sinucid. nu stiu ce sa fac.
simt ca trebuie sa merg mai departe, pt ca nu se stie care dintre zile are potentialul de a ma face fericita………….trebuie sa traiesc si sa sper. insa nu mai am speranta. asta imi lipseste acum. si nu mai am nici timp sa astept. mi-a spus ca are o stare aiurea si nu stie ce vrea si cum sa iasa din pasa aceasta. insa crede ca e mai bine sa divortam si sa ne cautam fiecare pe altcineva. nu iti imaginezi ce durere mi-au pus in inima cuvintele lui. nu inteleg de ce a mai revenit. doar ca sa plece iar. ma linistisem si…………iar am cazut.
deja urlu dupa ajutorul lui…pt ca doar de la el mai am speranta de ajutor………scriu aici atat de mult pt ca ma ajuta sa ma eliberez de atata tensiune…..ati devenit cu totii confidentii mei…………si va multumesc pt asta….cuvintele voastre m-au ajutat data trecuta si sper sincer sa pot trece si acum peste tot……………dar am mari indoieli. si stii de ce? pt ca iar ma resemnez cu soarta, iar stiu exact ce am de facut, stiu locul, ora, pe cine va suna Politia pentru a-i anunta……………..deja am scris biletul final, am lasat indicatii ce si cum trebuie facut………….si ma sperie cat de calma am facut toti acesti pasi. totul pare firesc si natural.
nu am forta de a mai trai.
si mi-e greu pt ca in sufletul meu eu stiu ca totul poate fi atat de bine……….si ca ne este rau tocmai pt ca suntem separati…………..
dar daca nu vrea, nu il pot obliga. nu il vreau nefericit langa mine. ma macina sa-l vad asa. si daca eu ies din peisaj ii va fi mai usor sa continue.
iar eu nu voi mai suferi deloc, pt ca…..asa e mai bine.
suna aiurea, stiu, insa nu pot sa mai lupt.asta e adevaraat motivatie pt care vreau sa depun armele.
va rog pe toti sa ma intelegeti. nu e vorba de lasitate, e vorba doar ca sunt momente in care stii ca trebuie sa pui punct. la tot. pt ca nu se mai poate. nu mai poti continua.
iar eu daca as continua stiu ca va fi mai rau. pt toti.

6 02 2012
laura82

Adrian iti multumesc mult ca imi esti alaturi.
am mai scris un mail, dar vad ca nu s-a postat.
spuneam in acel mail ca vreau mult sa cred ca de aceea a venit inapoi, ca sa fim impreuna,. insa mi-a spus clar ca nu vom mai mergem mai departe impreuna. ma agat de fiecare speranta, insa acum nu mai am de ce sa ma agat.stiu ca trece printr-o perioada aiurea, insa m-am oferit sa-i fiu alaturi………..dar nu ma vrea. si asta ma doar. si ma raneste mult.
mai ales pt ca eu stiu ca putem fi fericiti impreuna. de aceea suferim, prt ca suntem separati.
i-am spus ca fara el eu mor. si mi-a raspuns ca nu poate sta cu mine doar ca sa nu ma sinucid. singurul ajutor pt mie ar putea veni de la el……..dar nu vine.
am ajuns sa decid ca trebuie sa pun punct. pt ca a continua ar insemna suferinta inzecita. si nu e vorba ca sunt lasa sau abandonez fara lupta….Doamne cat am luptat pana acum. insa daca as continua nu as face bine nimanui.
daca plec ii va fi mai usor sa isi vada de viitor, iar eu voi scapa de toata durerea singuratatii si a abandonului…………de lipsa lui.
voi mi-ati fost alaturi si m-ati ajutat si va multumesc. am ajuns sa ma destainui voua ca unor f dragi prieteni. insa acum eu va trebui sa ma retrag. nu mai pot. va rog sa ma intelegeti. sunt momente in care trebuie sa depui armele, pt ca asa e mai bine.
am calculat totul, stiu ora, stiu locul, stiu cine va fi anntat despre gestul meu………am lasat in ordine tot ce trebuie facut.
e mai bine asa.
m-am resemnat si nu-mi mai este teama. ma speri putin calmul cu care actionez, insa asta imi arata ca a sosit itmpul sa plec. acum sunt impacata cu totul.
desi stiu ca am putea fi fericiti impreuna, daca el nu vrea nu il pot obliga. nu il pot vedea nefericit langa mine. de aceea il eliberez.
dar mai ales ma eliberez pe mine.
fiecare speranta mi-a fost naruita. am obosit atat de mult.
Doamne il iubesc asa mult si ma doare sa vad ca pierd totul. mai ales, repet, eu sunt convinsa ca putem fi fericiti impreuna.
dar nu mai am timp sa astept. si nu mai am sperante pt care sa astept.
pierdem asa mult itmp pretios in loc sa ne bucuram de el.
dara sta e doar parerea mea se pare. si nu am de ales decat sa il las sa plece sa fie fericit.
dar eu nu mai pot continua. imi pare rau ca va dezamagesc. sincer imi pare rau. sa stiti insa ca toate cuvintele voastre au fost atat de linistitoare pt mine,si m-au ajutat sa continuu.
doar ca acum chiar e momentul sa ma retrag.

6 02 2012
addsalu

Draga LAURA,

Te rog din suflet sa te opresti. ACUM!

Spui ca el, sotul tau, nu te vrea. Daca nu te-ar vrea nu ar fi venit zilele trecute! Acorda-i timp! Si acorda-ti timp si tie sa fii fericita!

Acum nu gandesti foarte limpede, tocmai de aceea te implor sa nu iei decizii ACUM! Chiar nu intelegi ca, daca il iubesti intr-adevar, nu poti renunta la el?!

Cum crezi ca va putea trai el, cel pe care il iubesti, daca tu te vei sinucide?

Gandeste-te ca, dincolo de gandurile lui confuze ACUM, stau niste sentimente reale. Care v-au unit in toata aceasta perioada, pana sa traversati niste momente dificile.

Gandeste-te ca el va fi pur si simplu distru, devastat sufleteste. Si ca poate ca nici el nu va mai putea continua! Te-ai gandit vreodata ca ar putea, la randul lui, sa isi puna capat zilelor? Statisticile sunt sumbre din acest punct de vedere… ele arata ca in foarte multe cazuri, sotul ramas in urma este atat de devastat de sinuciderea sotiei incat nu mai vrea sa continue nici el… Si isi pune capat zilelor…

Ti-ai putea asuma un asemenea deznodamant?

Si pentru ce? Cand mai poti astepta putin, sa va limpeziti amandoi gandurile si sa vedeti ce este de facut? Dar sa luati decizii reale, bazate pe fapte, pe multa gandire, dupa ce ati intors problema pe toate fatetele sale… nu pe baza unui impuls de moment!

Laura, te rog din suflet sa ma asculti cu mare atentie!

Sunt FOARTE ingrijorat pentru tine ACUM! Daca a insemnat pentru tine macar putin prietenia noastra, a tuturor, te rog din tot sufletul sa te razgandesti! Nu poti face asta! Ma intelegi? NU AI DREPTUL SA ITI IEI VIATA!!!! AI DREPTUL LA FERICIRE, Laura! Nu ti-l refuza!!!! Si ai dreptul la prietenia noastra, asa cum noi avem dreptul la prietenia TA! Nu ne priva de lucrul acesta!!!

Inteleg ca treci acum printr-o perioada cumplita, dar crede-ma ca nu este de netraversat! Daca efectiv nu mai poti, suna la 112 si spune-le ca vrei sa iti faci rau! Ca nu mai rezisti! Da-le adresa ta si cere-le sa te internezi cateva zile, pana cand iti vei putea recapata controlul!

Iti suntem alaturi, sa stii! Si vrem sa ne fii si tu alaturi!

Cu prietenie,
Adrian

6 02 2012
laura82

Adrian, i-am spus ieri ca azi pune punct. si nici nu-i pasa. am zis ca ma suna. nu a facut-o si nu o va face. atat astept. un telefon. si sa-mi spuna ca revine. dar lui nu ii pasa.
atat am sperat sa nu renunte la tot, dar a facut-o.
el va continua sa traiasca. stiu asta. lui ii e usor. a trecut peste tot si, desi inca are anumite dubii, o data ce eu dispar, ii va fi usor. il iubesc adrian, dar daca el nu ma iubeste, degeaba lupt eu.
a venit pt a incerca. si s-a convins pe sine ca nu merita. e f negativist. tot timpul spune: sigur nu va fi bine, sigur vom ajunge iar in acelasi punct. el a venit fara s ail chem eu. si am crezut ca s-a decis in sfarsit. insa a ajuns apoi sa imi spuna ca daca vreau eu, stam imrpeuna o luna sa ma conving si eu ca nu emrita. pt ca el e convins ca tot aici vom ajunge. nu ma inteleg nimic. nu e logic ce spune el. nu se poate sa vrei si apoi sa renunti fara niciun motiv.nu il recunosc.
si cat sa maia stept, dragul meu adrian? anul acest fac 30 ani sie l 37. cat sa asteptam? tot imi spune ca trebuie sa acceptam realitatea si sa ne vedem de viata, pana nu e tarziu. ca el nu mai poate astepta caci nu mai are 20 ani. si ce pot face atunci?
stiu, viata nu icnepe si nu se termina cu un om. ok, sunt de acortd, la fel spun si eu altora, la fel gandeam si eu cand inca nu era decisa faza cu divortul, insa….si nu e cum spune el: nu vreau sa nu ne despartim pe motiv ca mi-e frica sa raman singura………….nu vreau sa renunt la el pt ca il iubesc, pt ca am investit mult in visele noastre, pt ca stiu ca putem fi f bine din nou. insa asa cum nu pot convinge un ateu ca exista Dumnezeu, tot asanu il pot convinge pe el sa nu renunte.
iar sentimentul acesta de esec, de ratare, de umilinta, de infrangere………..ma sufoca si nu ma lasa in pace. si ma revolta neputinta.

6 02 2012
laura82

deja trece aceasta zi. ma sperie cand vad cate este ceasul. ….si nu m-a sunat. nu stie ca mai sunt doar cateva ore……..putine si nu voi mai fi. dar nu ii pasa…………Doamne cat doare indiferenta.
mai am o ora si plec de la birou. trec sa iau catelul si sa termin ultimele pregatiri acasa. apoi………..voi pleca.
singura.

6 02 2012
addsalu

Draga Laura,

Daca am presupune, prin absurd, doar pentru o clipa, ca nu ii pasa intr-adevar, care ar fi logica suicidului tau?

Oare nu ar fi absurd?

Da, nimeni nu contesta ca este dureros, dar sinuciderea in sine este absurda! Vrei sa il determini astfel sa regrete decizia sau, mai degraba, lipsa lui de decizie? Si la ce te-ar ajuta daca ar regreta, daca tu nu ai mai fi in viata?…

Vrei sa il eliberezi, cum spui? Asta este rostul suicidului tau? Cum crezi ca ar mai putea trai cu o astfel de povara pe suflet? Spui ca il iubesti, si cred lucrul acesta! Atunci, da-mi voie sa iti spun cat se poate de serios ca nu asa se poarta cineva care iubeste pe altcineva! Gandeste-te cum ai fi tu daca EL s-ar sinucide! Cum ai trai… ce ai simti…. Tu spui ca nu mai poti sa traiesti stiind ca el este viu, ca lucrurile se pot schimba oricand, ca oricand se poate intampla o minune (de ce nu?) si ca vei putea avea din nou ceea ce ai avut o data… Dar cum te-ai simti daca ai sti ca el a murit? Ca si-a pus capat zilelor?

Cum te-ai simti in locul parintilor tai? La ei te-ai gandit? Ai putea trai cu durerea asta in suflet?

Ce te-ai face daca, de dincolo, i-ai privi smulgandu-si parul din cap de durere, plangand zi si noapte, fara incetare, pentru ca tu nu mai esti printre cei vii?

Ce te-ai face daca ALTII, pe care tu ii iubesti – si chiar te provoc sa te gandesti in mod specific, la persoanele care iti sunt dragi pe aceasta lume! – ti-ar urma exemplul si, de durere, vor decide si ele ca nu mai pot trai pe acest pamant si se vor sinucide?

Iti poti asuma aceste decizii?

Te rog din tot sufletul sa te gandesti BINE inainte de a face un lucru pe care sa nu il mai poti indrepta! Niciodata! Si gandeste-te ca, daca Biblia are dreptate si daca viata nu se sfarseste la moarte, atunci s-ar putea sa urmeze ceva mult mai rau daca vei face acel pas… si ca pentru o durere care acum ti se pare de nesuportat, dar care se poate finaliza oricand cu o impacare (pentru ca POSIBILITATEA exista, orice ai spune si tu si el!), s-ar putea sa ai parte de ceva… vesnic!

Nu, Laura, te asigur ca nu merita sa iti inchei socotelile cu viata! Te rog din tot sufletul gandeste-te BINE la toate aceste aspecte!

Cu prietenie,
Adrian

6 02 2012
laura82

Dragii mei prieteni, aproape totul este pus la punct. am gasit si trenul, stiu si ora. mai sunt mai putin de 5 ore pana atunci. sper sa se termine repede.
va multumesc din suflet pentru tot sprijinul si prietenia pe care mi-ati aratat-o.
multa bafta si noroc. LAURA

6 02 2012
laura82

Of Adrian, de ce imi ingreunezi situatia? de ce nu intelegi ca vreau sa scap de tot nu din egoism, ci din neputinta? stiu ca ceilalti vor suferi, doar nu sunt absurda si inconstienta……………si chiar nu vreau asta. ai dreptate ca ii voi distruge, dar sa ma vada pe mine asa, crezi ca e mai bine pt ei?
Nu stiu ce sa fac. asta o vad ca singura scapare. daca pana acum am rezistat a fost pt ei, si pt ca aveam speranta. acum vad cum trece viata pe langa mine si pierd totul. asta ma macina efectiv.
bineinteles ca nu as vrea sa faca si ei gestul meu. as vrea sa pot lua toata durerea lor cu mine, dar stiu ca nu se poate. mi-e frica de cum vor reactiona, si de aceea nici nu vreau sa ma gandesc la asta. stiu, faptul ca nu ma gandesc nu inseamna ca ei nu vor suferi. din contra. dar………..sunt disperata. poate pt altii ceea ce simt eu pare o banalitate, adica nu e o problema de nesurmontat. insa pt mine……….e problema mea, si ma doare. eu traiesc aceasta realitate si……………si vreau sa scap de ea.
atata tot.
ei vor trece peste. cumnata mea va naste in curand o fetita. vor avea un scop pt care sa continue. nu vor ramane singuri. ma refer la familia mea.
sotul meu……………va trece peste. sunt sigura.
nu stiu daca vreau sa regrete decizia……………nu cred ca dincolo de durerea de moment chiar va constientiza legatura dintre decizia lui si gestul meu. el e convins ca face ceea ce trebuie, asa ca………….
gestul meu e o eliberare pt mine. caci pt mine il fac. nu pt altii. nu ca sa pedepsesc, nu ca sa indurerez. ci ca sa ma eliberez.

6 02 2012
addsalu

Draga Laura,

Inteleg ca te-ai gandit la ce te-am rugat. Si apreciez lucrul acesta mai mult decat iti poti imagina. Acesta este motivul pentru care TE ROG sa te mai gandesti in continuare. Reciteste toate acele lucruri la care te-am rugat sa te gandesti si incearca sa le vezi reactiile, cu ochii mintii.

Spui ca „ei vor trece peste”. De fapt, indraznesc sa afirm ca tu speri ca ei vor trece peste. Asa cum, te asigur, daca ar sti ce este in sufletul tau, ei SPERA ca tu vei trece peste! Dar nu ai nici o garantie ca vor trece peste!

Asa ca ma incapatanez sa te rog sa te gandesti: ce vei face daca ei nu vor trece peste?

Ce vei face daca cumnata ta insarcinata, de care spui, nu va trece peste? Ce-ai face daca ea ti-ar urma „exemplul”? Si daca te-ar urma, impreuna cu nepotelul tau nenascut?

Inteleg ca vrei sa te eliberezi de aceasta durere. Respect asta! Dar exista modalitati eficiente de a te elibera de durere – si putem discuta despre ele daca vrei! Iar ele nu presupun sa ii ranesti intr-un mod atat de dramatic pe toti cei care te iubesc, Laura!

Gandeste-te, te rog din suflet, la ceea ce spui ca ai fi fost gata sa faci (dar la care TREBUIE sa renunti, de dragul celor care te iubesc, pe care ii iubesti si pe care NU VREI SA II RANESTI!!!) – pentru o persoana care spune ca nu te iubeste, tu sa fii gata sa ii sacrifici pe cei care te iubesc? Nu, Laura, in nici un caz nu este asta solutia!!!!

Te rog din tot sufletul sa te (raz)gandesti, iar si iar, la faptul ca sinuciderea nu este o problema care sa te priveasca doar pe tine! Ea ii priveste INTOTDEAUNA si pe cei care te iubesc si, de asemenea, pe cei pe care ii iubesti! Ei vor fi INTOTDEAUNA mult mai afectati de acel act necugetat, si inca intr-o masura atat de dramatica incat, te asigur, daca ai putea vedea cu ochii mintii cata suferinta le-ai putea provoca in felul acesta, te-ai razgandi de mii de ori!!!

Cu prietenie,
Adrian

6 02 2012
laura82

azi m-a sunat. sa vada ce fac. am discutat relaxat. am ras. voia sa stie de ce sunt trista. de parca nu ar stii. mi-a prins bine discutia. iarasi imi fac vise. doar ca sa am ce narui. de fapt nu sunt vise. e doar o senzatie placuta.
te pup Adrian cu drag si iti multumesc pt ca mi-ai fost alaturi azi, toata ziua.
m-ai ajutat sa mai trec peste o zi. peste multe de fapt daca ma uit de cand scriu aici. cu totii m-ati ajutat. enorm. va iubesc pt asta.

8 02 2012
7soapte

Laura,

Sicer, tu nu cauti sa te vindeci ci doar sa lungesti iluzia asta inconsistenta, praful in ochi…..Oamenii te ajuta, adevarat, dar ar fi de dorit sa-ti faci un plan caruia sa-i urmezi pasii si nu ma refer la modul de organizare exterioara cand spun asta. Ar fi de dorit sa-ti stabilesti un nou tel, ar fi de dorit sa inlaturi totul, dar fireste, aceasta este doar alegerea ta. Tu alegi suferinta si nu el, tu alegi mersul in gol in aceasta directie si nu el….Tu alegi amenintarile, disperarea, chinul…Ai nevoie de VOINTA. Fara tine nu poti face nimic, noi nu putem face prea multe. Laura, mi-as dori sa vorbesti mai mult despre tine si mai putin despre el, ar fi frumos sa-ti indrepti atentia asupra ta. Stii oricum de pe acum ce va urma, pregateste-te chiar daca ideea nu iti place si o respingi. As vrea sa stiu un lucru: terapia, credinta…sau toate celelalte la care ai apelat in ce stadiu se afla acum ? Te ajuti cumva ? Iti ajuti organismul sa reziste, sufletul sa renunte la el si gandul sa mearga spre viitor ? Cum ?
Nu pot sa spun ca ma bucur ca incerci cat de cat, dar nmi-as dori sa iei lucrurile in serios si sa apelezi la ajutor specializat, sa urmezi o schema de tratament. Nu esti un om bolnav, esti un om suferind care nu se poate ajuta singur ! Spune-mi te rog daca esti de acord sa urmezi o terapie, te-ar ajuta enorm.
Iti doresc tot binele si te pup.

10 02 2012
laura82

ai dreptate. refuz sa vad realitatea. continuu sa sper,desi………inutil. eu ma vad traind prin el, langa el.
sunt zile cand realizez ce va urma, dar si zile cand refuz sa ma gandesc la asta. si ma conving pe mine insami ca totusi va fi ok.
nu ma pot desprinde de el……….cat timp am fost impreuna nu aveam acest sentiment, acum insa ma agat de el din toate punctele de vedere. nu am renuntat inca la el, desi el a facut asta.
terapie? nu am timp de ea, efectiv nu as avea cand sa ajung la sedinte.
oricum voi trece pana la urma peste asta, nu am de ales. stiu ca nu e bine ce fac acum, insa deocamdata mi-e greu sa ma schimb. cand sunt cu ai mei, cu prieteni, uit de toate si…………ma ajuta sa ii simt aproape.
sper sa imi revin curand.
O seara placuta

12 02 2012
benaia

Spune-i Lui Dumnezeu ca din moment ce el nu te mai doreste ,tu decizi ca in ciuda sentimentelor,sa te dezlegi de aceasta legatura sufleteasca care-ti dauneaza…Incepe sa spui:De azi nu ma eliberez de orice legatura sufleteasca si de orice durere emotionala launtrica fata de el..Nu inseamna ca sa-l urasti,insa sa te scapi de acea durere a abandonului,Stiu ca in asfel de situatie sufletului omenesc ii place sa se lamenteze in victimizare.daca consideri ca ai suferit destul asculta sfatul meu,si vb cu Isus despre problema ta ,si indreaptat-ti atentia catre el…citeste biblia Noul Testament…Eu de 11 ani am facut aceasta si incepand de a doua zi de cand am inceput totul s-a schimbat …Si tu poti sa traiesti la un nivel superior aceleia pe care ai avut-o chiar avand acel barbat langa tine.Isus poate sa-ti umple golul care oricum nici un barbat nu ar putea..Tu suferi nu dupa un barbat(desi asa pare)ci suferi caci ai nevoie de El…

12 02 2012
laura82

multumesc Benaia pt sfat. voi incerca sa fac tot ce pot sa ma linistesc. de cand vorbesc cu Iisus mi-e mai bine. l-am rugat sa mi-l aduca inapoi. si l-a adus. apoi l-am rugat sa imi arate care e calea pe care trebuie sa merg, cum ne va fi mai bine. si mi l-a luat. poate asa trebuie sa fie. El stie doar ce e bine si ce nu.
iti multumesc ca imi esti alaturi.

13 02 2012
benaia

Ma bucur mult sa aud vesti bune de la tine.Sa sti ca dragostea Lui Isus pt tine este mare,si El iti poate umple vidul tau launtric.Vei vedea tot mai mult acest lucru pe masura ca te abandonezi in bratele Lui iubitoare.Nu este legenda aceasta,este purul adevar.si eu am exp.aceasta si iti spun ca daca mai merita sa traim pe acest pamant pt ceva s-au cineva acela e Isus.Dragostea unui barbat sau a unei femei este limitata,si de multe ori poate dezamagi…Practic problemele multora se trag de aici..au asteptat sa gaseasca in partener raspunsul pt goliciunea din sufletul sau omenesc.Eu am invatat ca nevoile noatre sunt mult prea adancii ca sa poata fi umplute de un om…si daca depindem emotional de un om,chiar sot ori sotie si nu depindem de Dumnezeu mai mult ,vom suferi caci nevoile noastre sunt mult prea adanci ca sa pot fi satisfacute de un om..uite aici o adresa de youtube unde este marturia unei tinere care a dorit sa se sinucida..este de 4 minute aprox dar e fantastica.. [link moderat din motive care tin de politica site-ului – rog recititi sectiunea „Despre comentarii”]

13 02 2012
7soapte

Laura,

Dincolo de cuvintele tale, acum cel putin, esti mai bine. E ok. Stiu ca esti constienta de ceea ce faci. De terapie nu ai timp? Este ca si cum ai spune „nu am timp pentru a trai „….Prietenii si parintii nu pot face ceea ce poate face un specialist, desi rudele reprezinta un sustinator moral extrem de important. Ar fi de dorit sa-ti svhimbi modul de viata. Nu ai timp pentru terapie, dar, ca orice roman, dedici mult timp serviciului probabil. Dincolo de viata nu mai exista serviciu…..Stiu ca ti-e util, stiu ca iti ocupa timpul si te tine activa si fara el nu ti-ai plati nici terapia. Oricum ai face este bine ca tu cauti sprijinul altora, insa, ca in mai toate cazurile expunerea starilor si a problemelor in fata familiei si a prietenilor nu reprezinta decat o solutie de moment, nu trateaza cauza, nu ajunge in profunzime. Va trebui intr-un final sa te…”reinventezi” daca pot folosi un termen ca acesta.
Simt nevoia sa mai scriu ceva: atunci cand vorbesti cu Dumnezeu nu-i ceri ca altui om, nu-i spui ce sa faca, el stie deja, stie si sufletul tau, doar gandul nu vrea sa renunte. Rugaciunea din suflet nu cere nimic, ea cauta linistea sufleteasca si forta de a rezista, atat. Restul vin de la sine exact asa cum iti vor fi date vor fi traite. Tu stii ca Dumnezeu iti da nici mai mult nici mai putin decat ceea ce trebuie. Daca ai avea ochi sa vezi viitorul i-ai multumi intotdeauna. Roaga-te pentru a gasi viata inauntrul tau, a gasi forta, credinta caci si noi ne rugam pentru asta. Iti doresc tot binele si ma bucur mult ca reusesti ! 🙂 Te imbratisez cu drag, Laura !

16 02 2012
laura82

7soapte,

Iti multumesc si eu mult pt sfaturi. cand vorbesc cu Dumnezeu stii ce il rog? sa il ajute pe sotul meu sa fie bine, sa iasa din starea aiurea in care este acum, sa isi gaseasca linistea si sa fie fericit. chiar daca asta inseamna sa fie fericit departe de mine.
pentru mine il rog sa ma ajute sa continuu, ………de fapt mai mult ii multumesc pt ceea ce imi da, pt fiecare bucurie pe care o simt. il rog sa imi pazeasca familia si sa ma ajute sa ajung o noua zi.
ideea este ca nici nu stiu ce sa ii cer pt mine. nu stiu nici eu ce e mai bine.
intr-adevar cand spuneam ca nu am timp de terapie ma refeream la job, ajung tarziu acasa, plus ca am si deplasari destul de dese si lungi. vreau totusi sa cred ca incep sa ma vindec. vad lucrurile putin mai luminoase, cu muuult mai putin dramatism decat pana acum.
chiar cred ca tot ce mi se intampla este pt binele meu, cred ca dupa perioada aceasta neagra va fi bine,
si spun asta pt ca in urma problemelor acestora m-am apropiat de Dumnezeu, de familie, ma simt conectata mai mult cu ei
in plus am avut parte de multe momente fericite in aceasta perioada, insa durerea pe care am simtit-o le-a atenuat pe moment. acum insa imi dau seama ca m-am simtit chiar bine atunci, si ca nu are rost sa dramatizez nimic pana nu vad exact despre ce este vorba.
poate asteptarile mele sa fie in sfarsit indeplinite. cine stie?
eu stiu doar ca simt ca pot continua.
Te pup cu drag si iti multumesc.

16 02 2012
7soapte

Laura,

Credinta este singura cale si din pacate oamenii o acceseaza ultlima, dar este ok. Credinta iti vindeca sufletul, iti da forta, rezistenta. Daca rezisti, gandul are timp sa sfarseasca, sa arda, sa se consume.
Crede-ma ca nu dramatizezi, tu chiar traiesti starile si nu este nimic in neregula in a le recunoaste. Tu treci prin ele, le consumi, nu le ocolesti, nu sari peste ele si nu le ascunzi, asta este adevarata vindecare ! Totul este sa rezisti. Daca tu crezi ca nu ai fosrta, credinta ti-o va aduce, te va mentine, o zi, apoi alta. Uite-te in urma ta; ce vezi ? Eu m-as aplauda singura :)). Bravo! Daca asta nu se numeste lupta, daca asta nu se numeste rezistenta, daca asta nu se numeste curaj……Nu pot decat sa apreciez ca ai vointa de fier, nu pot stii cu adevarat ce este in sufletul tau si cum rezista, dar imi pot imagina, pot empatiza si pot vedea haosul, disperarea….Si vad ca se cicatrizeaza si ma bucur ! Are sa-ti fie greu in continuare.Daca scrii aici un mesaj mai optimism, oamenii tind sa se gandeasca ca atsa este ! ca ai trecut deja peste si eu stiu ca nu este asa. Vei mai avea si stari rele, de aceea ecista site-ul asta si te rog ca atunci cand le ai sa le scrii, sa le vorbesti ! Daca cineva nu le va citi azi, le va citi a doua zi :), important este ca nu esti singura. Songuratatea nu este fizica ci psihica, sufleteasca….Dar tu chiar nu esti singura ! 🙂 Te imbratisez si ma gandesc la tine !

28 02 2012
7soapte

Laura,
Unde esti, ce faci, cum te simti ?
Te pup !

1 03 2012
boyzboy12

Draga Laura

Sper ca in adancul tau extragi din profunzime acea simtire de fericire,care te duce spre un drum nou,sper ca esti bine, scrie-ne de cate ori simti nevoia.

6 03 2012
LAURA

Dragii mei prieteni,

nu am mai postat nimic intrucat am fost ocupata cu jobul, dar mai ales pentru ca am trait o perioada mai usoara. am simtit ca pot trai din nou, ca va fi bine si pentru mine.
azi am avut o zi grea, m-am intalnit cu sotul meu, de fapt l-am sunat sa vina acasa sa mai discutam. ne-am intalnit pe drum, amandoi fiind plecati;
eram, atat de fericita, la telefon am vorbit frumos…..mi-am amintit de bucuriile pe care le-am impartit
insa….da, s-a terminat prost, cu mine plangand si visand totusi la o impacare, desi mi-a spus clar ca nu se mai intoarce…………
.si totusi nu m-am mai gandit imediat la acel gest final. locul disperarii pe care o simteam de obicei, ,l-a luat acum o resemnare si un zambet amar. durerea inca e acolo, insa simt si vointa de a lupta…..
nu stiu ce va fi, dar trebuie sa lupt. azi cand am ajuns acasa am fost pe la bunicii mei. iar modul in care m-a strans in brate bunica mea,fericita ca am ajuns cu bine, stralucirea din ochii bunicului meu, m-auu induiosat si m-a zdruncinat totodata: cum sa le fac asa ceva acestor sfinti de oameni? cum?
am fost apoi la parintii mei…am simtit din nou caldura familiei.
pt ei in primul rand trebuie sa merg mai departe, trebuie sa ii fac fericiti.
pt voi trebuie s alupt, nu va pot dezamagi.
pt mine trebuie sa pot merge mai departe.
nu mai pot abandona.

11 03 2012
7soapte

Laura, esti super ! Stiam eu ca esti puternica, toti suntem puternici cand gasim ratiunea de a trai, cand regasim credinta !
Te imbratisez cu drag si sper ca toate energiile bune, toate gandurile si toate sufletele dragi tie sa te motiveze si sa te ajute sa iti urmezi destinul ! Te imbratisez calduros si eu una,….sunt mandra de tine !
Astept sa scrii cand vrei, cand poti, cand simti nevoia !
Te pup !!!

12 03 2012
LAURA

7soapte, iti multumesc frumos pt tot ajutorul. si va multumesc tuturor ca mi-ati fost alaturi cand am avut nevoie de voi. si ca imi sunteti alaturi si acum. e un sentiment atat de linistitor sa stiu ca pot sa vorbesc cu voi si bune si rele.
am o veste buna: de ieri sunt matusa!!! am o nepotica mica si frumoasa. cand am vazut-o am indragit-o din prima. e uimitor sa vezi cum zvacneste viata intr-un corp atat de micut, cu cata liniste ne priveste………
e minunata.
acum inteleg cum se poate uita de griji si de durere doar privind un omulet. e fascinant

va pup

12 03 2012
7soapte

:)) Felicitari ! Sa va bucurati de ea, sa fie sanatoasa si norocoasa. Este uimitor, da…..cum te poate face un copil sa vezi viata cu alti ochi, cum iti poate schimba perspectiva :). Toate cele bune iti doresc tie si celor dragi tie, Laura !

18 03 2012
laura

iti multumesc frumos, 7soapte. te pup

18 03 2012
laurabz

asa e viata asta grea si uneori nu mai ai putere si in minte iti vine cel mai rau posibil ce sa faci asta e viata grea

18 03 2012
laurabz

dar eu as da un sfat pt toata lumea incercati sa faceti cum e mai bn dar nu va mai gandoti la asa ceva dumnezeu nea dat viata ca sa neo traim nu sa faceti alte nebunii,,asa e o zi buna una rea

18 03 2012
laurabz

ganditi pardon sunt
un pik indurerata cand am vazut ceea ce scrie lumea pe aicea

21 03 2012
laura

din pacate ceea ce scrie lumea pe aici este ceea ce simte sau a simtit la un moment dat. asta e tragedia. faptul ca sufletele oamenilor sunt atat de ranite incat vad moartea ca singura scapare. sunt momente in care simti ca nimeni nu te poate ajuta, te simti abandonat de Dumnezeu, de lume…………..te simti singur si fara speranta. insa simplul fapt ca nu comiti gestul in clipa in care te gandesti la el, este o victorie. castigi secunde, minute, ore, zile de viata. si in timp poate reusesti sa iti revii. sau poate nu.
depinde de f multi factori. este bine cand ai pe cineva sa te ajute. familie, prieteni………….site-ul acesta.

2 04 2012
laura

ce mai faceti voi, dragii mei prieteni?

2 04 2012
7soapte

Buna Laura,

Uau, ma bucur sa vad ca scrii. 🙂
Nu-i asa ca este o mare reusita daca tragi linie si te uiti in urma ? Totul este sa te vezi pe tine si timpul care a trecut ! 🙂
Ma bucur ca esti alaturi de noi si ma bucur ca noi putem fi alaturi de tine, Laura !
Ar fi frumos ca Adrian sa organizeze la un moment dat intalniri de grup :),desi anonimatul este important !
Esti o fiinta minunata, ai trecut bine pana aici si iti doresc sa mergi cu si mai multa forta catre fericire !
Te pup,Laura !

3 04 2012
laura

7soapte, iti multumesc mult pentru incurajari si pentru urari.
sa stii ca si mie mi-ar surade ideea sa facem intalniri de grup. asa v-as putea spune MULTUMESC tuturor celor care mi-ati fost aproape si m-ati ajutat in fiecare zi.
sunteti cu totii parte din sufletul meu.
va pup cu dragpe toti, si pe tine in special !

21 04 2012
laura

Dragii mei, sper ca sunteti bine cu totii. ca v-ati simtit bine de Pasti si ca priviti cu lumina spre viitor. eu sunt ok, insa am o dilema. in afara de cei apropiati mie restul rudelor si prietenilor nu stiu de situatia mea; ca nu mai locuiesc cu sotul meu de prin decembrie. deja incep sa se ridice semne de intrebare: de ce apar mereu singura, unde este el. nu stiu ce sa fac: sa le spun adevarul sau sa continuu cu scuzele pana se solutioneaza totul? nici eu nu stiu ce va fi si ma gandesc ca nu e bine sa le spun ca ne vom desparti, cata vreme nu stiu cand exact se va produce acest fapt. el tot a spus ca vom merge sa depunem actele, insa nu am facut nimic concret in aceasta privinta. mai mult el continua sa achite ratele la banca singur. desi nu mai locuieste in apartamentul nostru. a trecut o data pe acasa, cand eu eram la job si a lasat niste haine: un costum si niste jeans. mi-a spus ca le-a lasat intrucat isi lasase masina la service si era cu masina unui coleg, si ca va veni dupa ele. jeansi i-a luat, insa a lasat costumul. nu mai stiu ce sa cred. i-am trimis un msj de sarbatori, ca daca doreste sa vina acasa este bine venit,. nu mi-a raspuns nimic, dar nici nu a venit. ce sa cred? stam intr-o stare de incertitudine, care nu ma lasa sa stiu exact ce pot face, ca atare nu as stii ce sa le spun celorlalti despre ce urmeaza sa se intample.
sper doar ca atunci cand se va termina totul, sa nu imi revina gandurile care m-au determinat sa postez aici.
m-ati ajutat enorm si imi amintesc de acele sentimente ca de un vis urat pe care cu ajutorul vostru l-am depasit, si de care acum ma tem, si ma imbarbatez singura sa fug de el. nu vreau sa ma cad in acea stare.
va pup si va imbratisez.
LAURA

22 04 2012
7soapte

Buna Laura,

Cu cat iti vei recunoaste tie si celorlalti ca s-a terminta, cu atat se va materializa asta mai repede. Nu are rost sa ascunzi adevarul atata vreme cat stii ca adevarul iese intotdeauna la iveala. Nu faci decat sa starnesti barfe si comentarii din partea celorlalti care , evident, nu sunt orbi. Ceea ce se intampla nu este din vina ta sau a lui si se intampla la tot pasul, nu inteleg de ce ai ascunde asta. „Da, domnilor, el si-a parasit domiciliul, restul nu va priveste.” Nu suna mai bine asa ? Adevarul stopeaza orice atitudine stanjenitoare din partea ta si a celorlalti. Prietenii stiu clar, poate se prefac ca nu stiu…..si este penibil. Vorbeste deschis cu oamenii din jurul tau, nu este o situatie rusinoasa pe care sa o ascunzi cu atata inversunare, nu ai de ce sa faci asta. Tu esti tu si esti foarte bine asa cum esti, el este el si nu are rost sa-i acoperi tu urmele. Lasa loc de trasparenta in sufletul tau. Lucrurile recunoscute capata o mai mare claritate in viata reala. Chiar asta este situatia, chiar asta este adevarul. Nu te mai chinui, nu-ti mai umple capul cu lucruri alambicate si confuze !
Iti doresc multa tarie de caracter si iti dau o imbratisare calda pentru ca mi-esti draga !
Te pup, Laura !

27 04 2012
laura

Draga 7soapte,
iti multumesc din suflet ca imi esti alaturi in continuare. iti multumesc pentru cuvintele de incurajare………….pentru forta pe care mi-o transmiti. ai multa dreptate. chestiile acestea se intampla si nu am de ce sa le neg. eu am acceptat cumva situatia……….mi-a fost greu insa nu am avut de ales. cei foarte apropiati mie stiu. a venit vremea sa recunosc situatia si fata de ceilalti. am tot amanat momentul intrucat ma gandeam ca….poate….poate….si ca daca ar fi fost sa fie apoi era mai ciudat sa le spun ca ne-am ,,revenit”
insa am citit la un moment dat ceva foarte interesant si dureros de adevarat: cine nu te cauta, nu iti duce dorul si cine nu iti duce dorul, nu te iubeste. asa ca nu trebuit tratat cu prioritate cineva pentru care reprezentam doar o alternativa, o optiune……………
in cazul meu nici macar atat………….nu mai insemn nimic, nu mai contez deloc pentru el.
insa contez enorm pentru altii. si pe acesti ,,altii” ma voi concentra.
si aici te includ si pe tine, draga meu ( sau dragul meu) 7soapte ( ciudat ca vorbim de atat de mult timp si nici nu stiu de ce gen esti 😉
si va includ pe voi pe toti cei de pe acest site care imi cunoasteti problemele si care ma ajutati sa le depasesc, care ma incrajati si imi alinati lacrimile.
si pentru aceasta …..va multumesc.
va pup pe toti cu mult drag.
LAURA

27 04 2012
laura

Scumpa mea 7soapte
imi cer mii de scuze………….am recitit mesajele si am inteles ca esti o ea……….o doamna minunata, o femeie cu suflet cald si …………..o minune draga mie.
te pup cu drag

27 04 2012
7soapte

Laura,
Sunt aici pt tine oricand, atata timp cat dispun de net mereu imi voi face timp sa intru si sa corespondam. Activez pe acest blog de ceva timp si a devenit ceva de care am nevoie.Am nevoie sa stiu ca nu raman indiferenta, am nevoie sa stiu ca oamenii inca se mai ajuta, nu am decat de castigat din asta si de invatat.
Da, sunt o „ea” :)), daca dai click pe ID din dreptul anuntului (pe scrisul „7soapte”) te va duce direct la blogul meu si acolo poti citi scrierile mele.Te vei regasi in multe si ii vei regasi acolo si pe ceilalti si cam tot ce ne inconjoara :).
Asa este, trecerea obsatacolelor se va face in functie de prioritatile pe care noi le stabilim. Viata ta este o prioritate, viata ficaruia din noi este o prioritate pentru noi toti. Tu esti o prioritate pt tine si nu el. Nu este ncii o rusine si nici o jena sa spui dechis celor din jur care a fost decizia lui (si este inca) indiferent de ceea ce sa va intampla dupa, ca va fi sau nu o impacare sau o rasturnare de situatie. Este ok ca nu ai spus tuturor lucrurl acesta, ca nu ai batut toba cum se spune, dar in mom in care esti intrebata este ok sa tratezi problema cu maturitate: daca tu consideri ca interlocutorul a calcat pragul intimitatii, poti alege sa nu vb despre asta, insa daca nu te deranjeaza…poti relata lucrurile asa cum sunt.
Nu-i lasa pe ceilalti sa-ti aranjeze viata sau sa patrunda prea mult in intimitatea ta, sunt multi curiosiu pe lumea asta, oameni care nu iti dau forta, oameni care iti deschid sufletul doar din curiozitate fara a te ajuta in vreun fel. Majoritatea iubesc barfa si subiectele „fierbinti”, nu le da ocazia sa afle prea multe, dar informeaza-i scur si la obiect ca alta data sa nu mai incerce sa invarta cutitul in rana. Te va durea orice vorba legata de acest eveniment din viata ta, asdar, ia totul asa cum vine si evita. Scapa de tot ce-ti aminteste de el, de lcururi si amintiri, este primul pas in care ii arati lui Dumnezeu si tie ca esti pregatita sa mergi mai departe. 🙂
Ai mult mai multa forta decat constientizezi ca ai si demonstreaza acest lucru faptul ca ai ajuns pana aici.Uite-te in urma, ce vezi ? Esti puternica, suferinta a scos din tine partea pe care nu vroiai sa o vezi si care poate nu stiai ca exista, este normal, acum te cunosti si mai bine :), este un lucru bun. Viata ti-a aratat cine esti. Totul este sa accepti ceea ce ti se da in ideea ca tu oricum nu stii acum de ce trebuie sa treci prin asta, insa Dumnezeu, destinul, viata ,(ia-o cum vrei), are alte planuri cu tine. oricat de mult te-ai impotrivi, tot pe calea ta ajungi. Impotrivindu-te nu faci decat sa te zbati si sa te lupti cu tine. Ai lasat totul sa curga si a fost bine pana acum, ai rezistat ! Acum poti face mai mult decat sa rezisti, poti face curat in viata ta ! Scapa de amintirile trecutului, fi pregatita pentru viitor si pentru fericirea care nu te va ocoli. Nu sta pe loc, nu te inoda aici, nu refuza ceea ce vine, spera intr-un viitor si in iubire :), doar asa ii vei face loc in viata ta, asa cum ai facut loc si credintei :). Eu una,te admir, iti spun sincer, te admir pentru ca ai avut forta de a te ridica de la -100 la punctul de echilibru si ai trecut demult de 0. Si nu pot decat sa ma bucur. Astefl de oamnei, astfel de intamplari ma fac si pe mine sa trec peste greutati atunci cand apar, ma fac sa vad oamenii asa cum sunt, sa-i urmaresc pe parcurs si sa ma minunez de cata forta si cata vointa au :).
Te pup, Laura si te imbratisez cu drag, chiar mi-ar placea sa se organizeze intalniri de grup alaturi de cei ce activeaza pe acest site ! 🙂
Cand intru pe e-mail (am mai multe adrese), dar cand intru pe acest e-mail, ma gandesc de fiecare data daca ai scris, la fel si cand imi este greu, ma gandesc la toti cei ce au scris aiic de-a lungul timpului si au gasit resurse inaintrul lor de a trece peste probleme, de a trai ! 🙂

5 05 2012
laura

buna seara tuturor
7soapte……nu stiu cum sa iti multumesc pt tot ce faci pt mine. recitesc mesajele tale cu mult drag, de fiecare data cand simt ca ma prabusesc. si ma ajuta atat de mult. imi dau imboldul de a vedea situatia altfel, de a nu dispera.
ti-am vizitat blogul si…………ai avut dreptate: m-am regasit in multe dintre postarile tale. este o persoana deosebit de intuitiva, de patrunzatoare……………de profunda. reusesti sa exprimi ceea ce multi dintre noi simtim, insa nu gasim modalitatea de a transpune intr-un text organizat si logic.
nu stiu cat crezi tu, si in general toti cei de pe acest site, in chestiile legate de astrologie, insa azi, din curiozitate si……………lipsa de preocupare 😉 am intrat pe un site de acest gen si am realizat harta mea natala: stii ce am gasit acolo? descrierea aproape fidela a vietii pe care am trait-o, a felului meu de a fi ( mi s0a parut ciudat cand am citit la un moment dat faptul ca as putea avea tendinte suicidale……..m-a surpris aceasta afirmatie). mai mult imi aparea ca viata mea de familie nu poate fi armonioasa, ca partenerul imi va fi infidel si ca divortul este iminent in evolutia vietii mele. ca o nastere ar fi riscanta pt mine, totodata m-a descris perfect in privinta aspiratiilor in viata, a caracterului, a comportamentului. imi spunea va voi putea activa in mai multe domenii, printre care cel juridic………….surpriza: chiar in acest domeniu lucrez.
ma rog au fost mai multe insa nu vreau sa plictisesc pe nimeni………….era doar o constatare, amara ce-i drept, ca exista o corelatie buna intre ce ,,ti-e dat” si ceea ce traiesti.
eu sper ca voi sa aveti o harta natala mai buna decat a mea………….. 🙂
va pup cu drag
LAURA

6 05 2012
7soapte

Laura,
Sa stii ca exista o corelatie f mare intre tot ce exista, caci natura este perfecta, tu nu faci decat sa fii parte din ea :). Ma bucur enorm ca-ti pot fi de ajutor, crede-ma ! Si mie imi face bine gandul ca-i sunt cuiva de ajutor :), in special tie, aici pe site. Si eu am dat saptamana trecuta peste un site astrologic si chiar mi-am facut harta, dar drumul in a deslusi exact „destinul” este sinuos, poate am sa caut un alt site sau poate imi lasi link-ul (daca il mai ai) pe blog (caci aici nu este posibil). In permanenta facem un schimb de energie cu mediul inconjurator, noi intre noi si toti intre toate, asadar, atata timp cat Universul le cuprinde pe toate, inclusiv asterele…….vom face acest schimb in permanenta. Este logica influenta lor asupra noastra.
Spun inca o data ca ma bucur enorm ca iti pot trasfera un pic din pozitivitate, un pic din speranta si limpezime, in aceste momente incepi sa vezi in tine, in interior, te cunosti, te descoperi, ceea ce este de bun augur. Cred in oameni, cred in tine, caci nu toti oamenii sunt profunzi. Tu ai reusit sa te regasesti si sa te ajuti si tare imi doresc sa te mentii pe aceasta pozitie si sa lupti pt a nu te pierde. Sufletul se va vindeca, iar tu vei simti atunci bucuria si vei putea iubi din nou :). Organismele noastre sunt mai destepte decat noi si asa cum imi place mie sa spun: ai ceva mai destept decat tine–creierul tau ! :)). Tu vei rezista, iar inima si creierul vor conlucra pentru viitorul tau :). te pup,Laura, sa ai grija de tine ! Iti doresc mult Soare si bucurii in suflet !

7 05 2012
laura

scumpa mea, cu mare drag vreau sa iti dau adresa site-ului cu harta natala, insa nu stiu cum sa iti postez pe blog. te rog da-mi indicii si iti trimit de indata adresa.
te pup cu drag

8 05 2012
7soapte

il poti posta sub orice poezie de a mea ca si comment :), altfel nu avem cum !
Te pup si iti multumesc !

8 05 2012
laura

am postat adresele asa cum mi-ai indicat. sper sa iti fie de folos.
pupici

9 05 2012
7soapte

Multumesc Laura, inca nu am primit nimic……

9 05 2012
laura

le-am pus din nou, asa cum am facut si prima data, sub poezia ,,Mi-e dor” la leave a comment………………daca nu iti apare te rog sa imi spui si voi mai incerca

10 05 2012
laura

ai primit? 🙂

11 05 2012
7soapte

nu, nu au aparut. […moderat…]. Oricum, stai linistita, Laura, nu este o urgenta…este doar un link.Tu ce mai faci ?

15 05 2012
laura

eu sunt ok. imi caut o masinuta. 🙂
incerc sa ma descurc de una singura………….stiu, nu sunt singura DELOC, insa ma refer la situatia ,,maritala”.
totodata descopar incet si cu uimire ca exista un sambure de adevar: fiecare lucru se intampla cu un scop. poate parea usor ilar insa zilele aceastea am inteles de ce anul trecut, de ziua mea, am primit un catel, pe care la inceput nu l-am dorit prea mult, pe care am cautat sa il dau altcuiva: el a intrat in viata mea tocmai pt a nu ma lasa sa ma simt singura, abandonata. fratele meu a avut dreptate: cand am vrut sa renunt la el, m-a intrebat daca sunt decisa 100%sa fac asta si daca nu sunt, sa nu o fac, intrucat catelul ma va alina in perioada dureroasa de singuratate si tristet.
si asa este. el depinde de mine si eu depind de el. el depinde de mine sa il hranesc, sa il ingrijesc, sa il scot la plimbare. eu depind de iubirea lui nemasurata, de privirea blanda, de modul in care imi linge lacrimile atunci cand nu le pot opri, de faptul ca fiind obligata sa il scot afara, beneficiez si eu de miscare, de interactiune de alti ,,catelari” ( a se citi detinatori de catei 😉 de faptul ca m-a apropiat din nou de familie, vizitandu-i aproape zilnic pe parcursul plimbarilor noastre. depind de el pt modul in care ma face sa zambesc, sa ma simt cea mai importanta persoana………cand ma vede pe mine nimeni nu mai conteaza. si asta ma umple de un sentiment de bine de nedescris,. si nu este egoism sau mandrie e……………fericire. e senzatia ca esti totul pt cineva. ca acel cineva nu te tradeaza desi il mai mustrulesti, desi nu ai mereu rabdare cu el………….el e dispus oricand si oricum sa te faca sa razi, sa alergi ca si cum ar fi pt ptima data, sa uiti de tot ce e greu si urat………..
acesta este rolul lui in viata mea. nu stiu daca tu indragesti animalele si nici nu vreau sa cad in penibil, insa minunea asta vie este deja parte din mine. vorbim, ne facem planuri. inteleg ca e doar un caine si nu subestimez rolul oamenilor si nici nu voi compara importanta prezentei unui om in viata cuiva cu prezenta unui caine, intrucat fiecare are rolul sau bine determinat, insa imi amintesc faptul ca am cititi mai demult ceva foarte interesant: cand sufletul iti plange, alearga la animale, la natura, insa niciodata la oameni.
si m-a impresionat. si am ajuns sa dau dreptate acestor cuvinte de mai multe ori in viata.
asa ca acum ne facem planuri despre cum vom merge in fiecare dimineata la gradinita cu masina si cum il voi aduce seara acasa. ca sa nu imi devlizeze casa, il duc la o pensiune canina dimineata si il iau seara, cand ajung acasa. deci asta este gradinita, avand in vedere ca puiutul meu are 1 an si un pic. 🙂
ne planuim sa mergem impreuna in afara orasului pt ca el sa poata alerga pe camp, vorbim despre cum vom merge la cumparaturi……….:)
cam asta este viata mea la ,,data prezentei”. evident ca ma entuziasmez pt masina, ca de obicei. sper doar sa ies dezamagita din toata povestea asta 🙂

in alta ordine de idei, voi incerca sa iti las pe blogul tau adresa mea de mail, si putem vorbi si acolo si poate asa reusesc sa iti trimit si adresele site-urilor despre care am vorbit.

am recitit postarile noastre de aici si am constatat faptul ca eu nu stiu povestea ta. eu doar am beneficiar de sfaturile tale nepretuite si nu am reusit sa te ,,ajut” cu nimic. as vrea sa stiu mai mutle despre povestea ta, despre ce te-a determinat sa intri pe acest site si sa ajuti atatia oameni.

astept raspunsul tau.
te pup cu drag
LAURA

15 05 2012
7soapte

Hello din nou, Laura,

Incep prin a raspunde remarcii din finalul textului tau.
Nu am povestea mea, activez pe acest site de ceva timp si l-am descoperit intamplator cautand un remediu pt o prietena de a mea care avea nevoie de terapie. Mi-a placut atat de mult si mi-am facut si mie un bine ajutand cu un dram de intelegere si fara a judeca oamenii care au strigat aiic de-a lungul timpului.
Insa ironia sortii,…face ca acum sa am si eu povestea mea, o traiesc in prezent din pacate si nu-mi vine a crede. Nu este o poveste lunga si trista ci una scurta si trista, iar acum voi fi nevoita si eu sa iau viata in maini (chiar daca nu este prima oara) si sa ma descurc singura pornind nu de la zero…ci de la nimic. Asadar, nimeni nu este ocolit de necazuri, intr-un fel ma bucur (daca pot spune asa) pentru ca viata imi ofera ocazia sa-i inteleg in profunzime pe toti cei ce scriu aici. Am trait stari despre care nu stiam nimic, am gasit in mine cele mai mari frici, temeri, dezamagiri…etc. Sunt curioasa cum voi face fata pentru ca sunt un om practic, nu stau prea mult sa-mi plang de mila, insa trecad peste partea psihica, partea materiala nu imi da nici o sansa….absolut nici una nu multumitoare…ci decenta. Insa stii cum se spune, intotdeauna mai exista solutii si sperante. Am cazut de sus si sper sa ma ridic :). Noroc ca imi amintesc ce le-am spus eu altora de cand activez aici, ei…uite ca acum sunt nevoita sa pun in aplicare :))….de aceea spun ca intr-un fel ma bucur.
Te inteleg perfect cand vorbesti despre animale. Si eu am doi pisoi si mereu am participat la actiuni de voluntariat, mi-a adus mari satisfactii salvarea animalelor si plasarea acestora in camine cu „parinti” iubitori. 🙂 Da, foarte frumos ai spus ca atunci cand ai sufletul ranit gasesti alinare in natura si animale.Pentru ca acestea sunt pure, lipsite de rautate si invidie, lipsite de interes…..Recunos ca le iubesc mai presus de oameni, recunosc !
Si in final, ma bucur enorm ca esti bine si ca poti gasi fericirea in lucrurile acestea, ma bucur ca iti faci planuri si sunt ferm convinsa ca vei reusi sa fii fericita alaturi de un om care sa te vada, alaturi de un om care sa te valorifice.
Te pup, Laura, iti doresc numai bine !

20 05 2012
laura

scumpa mea, imi pare tare rau ca treci prin asemenea moment. sper totusi sa poti pune in aplicare ceea ce ne-ai invatat pe noi, pentru ca ai avut mare dreptate in tot ce ne-ai spus.
acum pot spune si eu ca va trece, si va fi bine, insa sincer imi pare rau ca trebuie sda iti spun tocmai tie, intrucat aceasta inseamna ca treci printr-o stare urata acum.
o sa ma rog sa treci peste tot ce e greu si urat, si daca crezi ca pot sa te ajut cu ceva, cu orice, te rog sa imi spui. sunt aici.

te pup cu drag
LAURA

21 05 2012
7soapte

Multumesc Laura,
Perioada prin care am trecut a durat, nu f mult, adevarat, dar a durat. Mai mult ca sigur are sa mai dureze si recuperarea mea cateva luni in care va trebui sa ma pun pe picioare fizic si psihic (pt ca sanatatea mi-a fost afectata, organismul s-a dat peste cap), insa eu zic ca am ajuns la un compromis (daca pot spune asa) si….probabil ca sunt un om norocos. Oricum am invatat multe din aceasta experienta, am vazut cu ochii deschisi oamenii de langa mine, „prietenii” si mi-am re-ierarhizat scara valorica inauntrul si in afara mea. Am invatat sa-mi restabilesc scopurile si am cautat pe cat posibil sa gasesc motivatia in ceea ce fac. Evident, toate acestea nu s-ar fi intamplat daca nu ajungeam intr-un punct de intelegere, pentru ca starea prin care am trecut a fost exact starea prin care trec toti cei de aici: negru, negru, negru. Poate ca am avut nevoie de aceasta experienta, si nu poate…ci in mod sigur, pentru a intelege cu exactitate ceea ce simt cu adevarat cei ce scriu aici. Imi va folosi enorm in meseria pe care vreau cu tot dinadinsul sa o urmez.
Iti multumesc mult mult pentru gandurile tale bune, se pare ca energia pozitiva pe care am trimis-o spre ceilalti a fost benefica pt mine in momentul in care s-a intors :). Nu pot decat sa ma bucur pentru ca stiu ce inseamna puterea unui gand bun.
Sper ca si tu esti bine in continuare, ca starile si exteriorul sunt ascendente si te poarta catre fericire.
Te pup,Laura, iti doresc numai bine, sa auzim numai de bine !!!
Ioana.

22 05 2012
laura

Ioana, draga mea

ma bucur mult ca povestea urata prin care treci nu te-a daramat, ci te-a ajutat sa iti asezi anumite aspecte din viata. sper sa iti revii atat psihic, cat si fizic. iti doresc sa profesezi ceea ce iti place. este atat important in momentele grele. si nu ma refer la a te refugia in munca, ci la faptul ca este necesar sa stii ca macar un aspect al vietii este ok, atunci cand toata lumea ta se naruie, la propriu.
eu sunt ok, atata timp cat nu ma gandesc la ce a fost si nu mai sper la nimic. inca imi este greu sa accept ce va urma, insa……accept. si imi plec mult mai rar capul pentru a plange si a ma simti deznadajduita, decat o faceam inainte. am avut norocul sa dau peste acest site si peste oamenii de exceptie care posteaza aici. mi-a devenit o obisnuinta sa postez atunci cand ma simt singura si trista. si stiu ca cineva e aici pt a ma asculta si a ma incuraja. si este atat de bine sa stiu asta.
iar cu tine simt ca pot vb descis despre ceea ce ma apasa, te simt ca pe o prietena. sper sa ajungem sa ne impartasim si bucuriile, nu doar durerile. mi-ar placea mult.
iti pup, te imbratisez si iti doresc multa putere sa poti trece peste ceea te face sa suferi acum, si sper ca soarele sa iti zambeasca din nou, cat de curand.
LAURA

23 05 2012
7soapte

🙂 Multumesc mult mult, Laura. Cat de mult conteaza un gand bun pe care il trimiti ! Incet, incet, sper sa reusesc. Multumesc pentru toate cuvintele frumoase si….ai spus un lucru mare: ce frumos ar fi sa ajungem sa ne impartasim si bucuriile, nu numai tristetile :). Poate gaseste Adi o rubrica si pentru asa ceva, ar fi un exemplu pt cei ce scriu pt prima oara pe acest site si vor vedea ca se poate ! 🙂
Ma bucur si eu ca treci cu timpul peste tot ceea ce a fost si tot iti voi recomanda o terapie, rezultatele pe care eu le-am vazut la prietenii mei ce au urmat un astfel de program, sunt incredibile :0. Este bine sa tratam raul de la radacina, altfel evident ca viitorul este incert si de temut, caci ducem cu noi traume si rani nevindecate…
Te pup,Laura, numai bine iti doresc si sigur ne vom auzi cu bine poate chiar face to face ! 🙂
Pup cu drag !

23 05 2012
laura

Ioana, chiar m-as bucura sa ne intalnim face to face si sa zambim victorioase si fericite.
pana atunci mai trebuie sa luptam putin cu noi si cu restul lumii, asta ca sa ne curatam sufletul de tot ce ne apasa.
oricum greutati vom mai intalni. din pacate nu este nimeni scutit de ele, insa eu cel putin, stiind unde am fost, si vazand unde am ajuns acum, mi-am impus sa incerc sa nu mai cad niciodata intr-atat incat sa fiu gata sa renunt la viata. si asta pt ca exista riscul enorm de a lipsi de la atatea momente fericite, de a rata atatea zambete si emotii, incat zau ca nu merita. mai ales ca la un moment dat oricum va trebui sa plecam de aici. si daca acum ne dorim sa plecam, atunci cand chiar vine momentul, sigur cu totii avem o umbra de regret.
asa ca nu trebuie sa ne grabim. oricum vom pleca. acum insa trebuie sa ne si bucuram de viata; sa exacerbam chiar fiecare moment de bucurie, pt a-l simti mai bine, pt a nu-l uita.
nu e vorba de a ne amagi, ci de a descoperi cum este sa fim fericiti.
vor mai cadea, poate de multe ori, insa vine un moment in care trebuie sa ne scuturam de praf, sa ne ridicam si sa mergem mai departe. schiopi, singuri, dezamagiti…….nu conteaza, atata timp cat mergem. pe drum sigur ni se vor alatura altii si astfel vom fi ajutati, si nu vom mai fi singuri.
nu scriu aceste lucruri pt ca acum imi este bine sau sunt fericita. scriu pt ca asa le simt. cand imi era greu, scriam cu totul altceva. iar diferentele se vad. recunosc, ajutorul primit de la voi, de la familie, de la prieteni a fost esential, insi sunt mandra sa spun ca si mie mi se datoreaza intr-o oarecare masura acest rezultat: am ajuns sa vreau sa lupt. si am luptat. si incep sa castig. cu greu. dar fiecare pas ma impulsioneaza sa il fac pe urmatorul.
eu asta simt acum. si iti doresc din inima sa simti si tu.
eu sunt aici.
te pup si te imbratisez.
LAURA

23 05 2012
7soapte

Wow, Laura, acesta este omul pe care l-am vazut in tine, zau ! Si ti-am si scris asta in primele mesaje.Am spus ca vad in tine o femeie puternica, cu capul pe umeri si iata ! Tie ti se datoreaza mai mult de jumatate din efortul depus, daca tu nu vroiai, ceilalti nu aveau cum sa te ajute.Daca tu nu acceptai, ceilalti aveau mainile legate…..Evident, ma bucur enorm ca a avut cine sa te ajute, sunt cazuri in care nu exista familie si prieteni si atunci lupta cu propria viata este extrem de grea.
Ceea ce ai scris este venit dinauntru, din adancime, asa cum spui si asta se vede, se simte ! Ma bucur ca sufletul ridica la suprafata dorinta, puterea, speranta ! Ma bucur ca a venit si randul meu sa trec prin greu si asta ma invata multe si ma bucur ca am sprijin aici :). Oricum acum sunt mai bine un pic, greul poate nu a trecut, oricum lasa urme, sunt constienta de asta, dar asa cum spui….trebuie sa invatatm CUM sa traim fericirea sau cum sa traim in general. Nu stiu cat de bine am invatat asta, dar am sa incerc macar. Inveti la fiecare pas despre tine si despre cei din jur si in acelasi timp nu poti fi egal pt toti, nu poti face numai bine in jurul tau nicicum.
Vorba ta, vor mai veni stari rele, ganduri greu de indurat, dureri, suparari….etc, ma astept la asta, un pic de realism este necesar (daca nu mai mult).Sunt momente in care nu putem visa,nu ne permitem, a vedea totul in lumina este dovada de curaj.
Ma bucur ca esti alaturi de mine si sa stii ca si eu sunt cu gandul alaturi de tine (si de toti cei de aici) si sa dea Dumnezeu sa auzim numai de bine !
Te pup cu drag,
Ioana.

26 07 2012
laura

Ioana, draga mea, cum esti? a trecut o eternitate de cand nu am mai postat nimic. da-mi te rog vesti despre tine.

te pup
LAURA

26 07 2012
Ioana

🙂 Sunt bine multumesc,Laura, am revenit la programul meu de „nu am timp” :)).Toti avem perioadele noastre mai bune sau mai proaste, evident! Tu esti bine „vad” 🙂 si ma bucur ! Si ma bucur ca „a trecut o eternitate” de cand nu ai mai scris aici ha ha haa, este de bun augur clar ! Te puuup ! Stiu ca esti ok !

23 12 2012
laura

ce faci dragii mei? cum sunteti?
a venit din nou perioada sarbatorilor……………..sunt singura. poate nu chiar attat de dispwerata ca anul trecut………dar e greu. sper ca voi sunteti bine
va pup/

30 10 2013
LAURA

dragii mei,

nu am vb de f mult timp. si ma bucur atat de mult ca acum intru aici ca sa va multumesc.
pt tot ce ati facut pt mine, pt ca mi-ati fost alaturi, pt ca ati stiut ca merita sa traiesc. situatia mea acum e mult schimbata. am divortat anul acest in mai,dar am trecut peste acel moment. acum vad viata altfel. m-am mutat din orasul natal, am un alt job, sunt bine. imi amintesc ca imi spuneati la un moment dat ca va veni o vreme in care voi privi inapoi si voi zambi, vazand cat de jos eram atunci, si ca m-am ridicat. ati avut dreptate. am recitit cateva mesaje din cele pe care le-am postat………..am inceput sa plang. durerea exista inca, insa traiesc cu ea, e aproape disparuta.
MULTUMESC ca nu m-ati lasat cand aveam nevoie de voi. multumesc ca mi-ati redat credinta in Dumnezeu, multumesc ca m-ati iubit.
va doresc pace, putere de munca, si liniste.

va imbratisez cu tot dragul.
LAURA

31 10 2013
Adrian

Draga Laura,

Ma bucur din tot sufletul ca esti bine si multumim mult de tot pentru ca ti-ai facut timp sa ne scrii aceste cuvinte atat de frumoase!

Cat despre rani, ele se cicatrizeaza in timp si, asa cum ai sesizat, dor mai putin. Ele ne ajuta sa invatam lectiile mai putin placute din trecutul nostru si, astfel, sa devenim mai puternici in viitor.

Fiecare dintre noi am invatat valoarea unor cuvinte frumoase, de incurajare, adresate unor potentiali necunoscuti care aveau nevoie de sprijinul nostru.

Cu prietenie,
Adrian

31 10 2013
Io

Telepatie…
Ma bucur ca esti bine, m-am gandit de multe ori la tine :). Se pare ca functioneaza atunci cand transmiti ganduri bune.
A inceput un nou capitol al vietii tale si ceea ce a fost mai rau a trecut. Dupa furtuna iese soarele! Bine te-am regasit si mult succes de acum incolo. Fie ca aceasta perioada sa fie doar inceputul fericirii tale, Laura!
Mult succes!

28 11 2013
LAURA

Io, multumesc pentru gandurile frumoase. si multumesc pentru urari 😀
revin cu drag pe acest site, desi poate suna ciudat. Dar aici am gasit oameni in adevaratul sens, am gasit ajutor si liniste.
oamenii care voi………….sunteti niste ingeri pt sufletele chinuite. si Doamne Doamne va scoate in calea celor care au nevoie de mana pe care voi o intindeti.
Aveti toata aprecierea mea pentru ceea ce faceti !
va imbratisez cu drag.

21 01 2015
laura

Buna seara, dragii mei

a trecut atat de mult timp de cand am apelat la voi si de cand, fara nicio ezitare, m-ati ajutat. va multumesc si o voi face cate zile voi avea. chiar mentionam ajutorul prietenilor mei de aici – da, asa va consider – si subliniam cat de mult m-ati sprijinit.

oare veti rade de mine daca va voi spune ca am nevoie de voi, din nou? nu, nu ma mai gandesc la moarte, cel putin nu atat ca inainte, acum…. de fapt nu stiu ce vreau acum
dupa cum spuneam am finalizat divortul, anul acesta, in mai, se implinesc 2 ani. in mare parte am trecut peste acel moment, am trecut peste ,,trecutul” meu de atunci.
ce ma face sa plang acum si sa ma simt din nou doborata este, si va implor sa nu radeti, este faptul ca trebuie sa renunt la apartamentul meu, la apartamentul pe care l-am achizitionat cu fostul sot………de fapt sa renunt l;a visele mele, la toate bucuriile pe care le-am inmagazinat acolo, sa renunt la o parte din mine. e atat de frumos acolo, dar……………..
si plang seara de seara, si desi stiu ca poate asta e solutia corecta, imi simt sufletul zdrobit si ……………..doare atat de rau.
nu stiu ce sa fac, nu stiu cum e mai bine. nu e indicat sa te atasezi de lucruri, dar eu asa sunt. poate il asociez cu partea frumoasa din trecut, poate imi lipsesc zilele in care eram acolo, doar eu si catelul meu.
mi-e dor de trecut. mi-e dor sa vise, mi-e atat de dor sa ma simt implinita.
sa nu ma considerati superficiala…pt mine asta e o durere atat de ascutita, si imi amaraste sufletul atat de mult, inca am simtit ca vreau sa o astern aici.

stiu ca aici sunt atatea persoane care au nevoie de ajutorul vostru, cu probleme reale, eu am vrut doar sa las cateva randuri, ca sa-mi alin un pic sufletul. nu trebuie sa-mi raspundeti, am scris doar pt ca aici de fiecare data cand am scris, am reusit sa arunc putin din greutatile care ma apasau.

multumesc.

18 07 2015
IN MEMORIAM

Sper ca ai trecut cu bine si prin aceasta incercare……….UN nou inceput………sigur nu a fost/este usor ….dar gandind pozitiv………poate trecutul nu te va mai rascoli la fel de mult…..iar prezentul si viitorul iti vor acapara…atentia…….interesul…oferindu-ti….surprize,,,bucurii si impliniri……..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: