Annya

17 12 2011

Buna seara. Mi-e foarte greu sa scriu… am gasit site-ul in ultimele zile de cand s-a intamplat ce s-a intamplat cu malina… nu stiu… poate e un semn… ma macina de mult gandul ca nu mai am ce face in viata asta. totul a inceput acum 6 ani si jumatate cand s-a nascut fetita mea… probabil am facut o depresie post – natala, la vreo cateva luni am incercat sa ma sinucid… ziceam eu… am luat niste somnifere dar nu eram pe deplin convinsa speram sa fiu salvata si asa a si fost. de atunci gandul nu-mi da pace au fost momente fericite, momente mai triste, acum fetita e in clasa I, imi repet in fiecare zi ca pentru ea trebuie sa traiesc pentru ea si doar pentru ea. si totusi cand pun capul pe perna, noaptea, ganduri negre nu-mi dau pace. am citit cateva povesti de pe site si inteleg fiecaruia durerea insa nu stiu ce sa simt, nu stiu ce e cu mine. toata viata m-am simtit neinteleasa, chiar si cand aveam vreun succes mie nu mi se parea deloc asa. sotul meu e un tip foarte cumsecade si daca vreodata o sa fac pasul mi-e asa de greu sa il stiu singur cu fetita, fara mine… e ca si cum i-as vedea de sus de undeva dar … as fi absenta. nu stiu daca cineva mai are problema asta. nu ma vad pe mine in mod real, vad o proiectie a mea, imi imaginez cum e o viata de om traita in indiferenta, insa cu trairi puternice … e neclar totul… as vrea sa se sfarseasca, orice are un sfarsit pe lumea asta… oare il putem alege noi insine? ori este vreo forta necunoscuta care ne ghideaza? cred in dumnezeu, cred foarte tare ca El iti da tot ce ai, si cele bune si cele rele, doar ca trebuie sa stii sa alegi/// la timp… dar poate nu mai e timp, nu mai e timp pentru nimc! am 33 de ani, pt mine varsta a fost intotdeauna o problema. Am avut prieteni mai mari, mai maturi de la care am avut ce invata, AM AVUT! totul e la trecut ma vad ca o umbra ce nu-si mai are rostul in viata asta. pe de o parte stau si imi analizez viata de pana acum, pe de alta parte, ma inspaimanta gandul a ceea ce va veni… pentru ca nu stiu daca voi fi destul de puternica sa trec peste, sa scap. si ce inseamna scapare? sa nu mai fii?ar fi oare mai usor?mai simplu? daca se zice ca nu mai simti nimic apoi, cu siguranta ca e mai usor in comparatie cu ce simt acum. simt un gol, duc o viata normala, la servici sunt vesela, nu dau nimic de banuit, cand sunt singura insa, eu si cu gandurile mele, totul e altfel! mi-e greu sa mai zanbesc! sa ii ofer fetitei mele bucurie, sa nu vada tristete in ochii mei,pentru ca m-a intrebat intr-o dimineata:” Mami, tu esti fericita?” Ce stie un copilas de numai 6 anisori ce e fericirea?ce e viata? e atat de inocent ca nu ar avea ce cauta intr-o lume ca a noastra, pe pamant. ingerasii trebuie sa mearga in Rai, la ceruri… nu stiu ce sa mai scriu… astept o parere, un semn… nu stiu ce o sa fac… as vrea sa ies din starea asta… duala… tot ce vreau e sa fie bine sa nu mai am ganduri de sinucidere… marturisesc ca am citit despre,m-am interesat consider ca sunt in prima etapa…doar ganduri…Doamne… da-mi putere… ma consideram pe vremuri o persoana optimista care stie ce vrea de la viata, ce s-a schimbat? de unde am gandurile astea? incerc sa imi explic de multa vreme… in speranta ca nu am plictisit pe nimeni, inchei acum. poate cineva intelege prin ce trec si imi va impartasi parera sa. Va multumesc.

Anunțuri

Acțiuni

Information

9 responses

18 12 2011
Andreea T.

stiu exact prin ce treci. probabil ca daca o sa va spun ca am 20 de ani nu o sa ma credeti. am fost admisa la o facultate foarte buna anul trecut asa ca am ales sa plec in strainatate si sa imi vad de studii. in primul an totul a fost bine, mi-am trecut examenele cu note foarte bune si totul a fost ok. anul asta, insa a trebuit sa merg sa urmez un an de practica, si am intampinat dificultati f mari in obtinerea permisului de munca, doar pentru ca sunt din romania. cei de la compania pentru care lucram (eu am inceput sa lucrez in timp ce aplicatia mea pt permis era in curs de procesare) a decis sa imi puna contractu pe pauza pana cand obtin permisul. in plus, stateam intr-o casa cu un alcolic care imi facea viata un cosmar. n-am putut sa ma mut decat dupa 6 luni pentru ca aveam contract. facultatea nu m-a ajutat absolut deloc in rezolvarea problemei asteia cu permisul, familia e acasa in romania iar prietenul meu a ramas cam pasiv la toata povestea pe motiv ca are si el problemele lui. ma simt mizerabil, mai ales pentru ca el e singura persoana care o am aici. am aflat niste lucruri care nu mi-au placut de loc despre el, imi vine sa ma despart de el, dar mi-e frica sa nu ma pripesc. nu pot sa ma duc nici acasa, documentele sunt la autoritati pentru reaplicare. nu mai simt deloc ca traiesc, nu am niciun fel de sprijin aici. de multe ori ma uit in oglinda si nu ma recunosc. pana acum eram o persoana care reusea tot ce isi propunea. acum am ajuns sa imi fie mila de mine, sa ma simt mizerabil si singura. da, m-am gandit de multe ori sa ma sinucid. dar sa va spun sincer nu am avut niciodata curajul sa o fac. pentru ca ma gandesc mereu cat de mult i-as rani pe cei care chiar tin la mine. Pentru cei care, chiar daca nu pot fi langa mine insemn totul. mi-e frica de mine…mi-e frica pentru ca in ultimul timp ma gandesc din ce in ce mai mult la sinucidere. nu-mi mai vad niciun rost in societatea asta. am cedat psihic. simt doar nevoia sa vorbesc cu cineva, dar nimanui nu ii pasa. de aceea am ajuns sa apelez la tot felul de siteuri, in speranta ca voi gasi pe cineva care sa ma inteleaga si sa nu ma judece.
va multumesc tuturor celor care ati avut rabdarea sa cititi tot ce am scris si va doresc intelepciune sa luati decizile corecte de acum incolo.
s-aveti sarbatori fericite alaturi de cei dragi si sa va bucurati de fiecare clipa cu ei. ganditi-va ca altii nu au nici norocul asta.
va pup si numai bine va doresc

20 12 2011
annya

Buna, Andreea!
Asa e, totul parea perfect din afara.
parca ma vad pe mine acum 10 ani cand terminam facultatea, fara nici un viitor, nu stiam incotro s-o apuc.

au trecut atatia ani si viata merge inainte, doar daca decizi sa ii pui tu capat!
trist e ca exista ideea pentru ca oricum nu stim ce va urma si cum se poate curma o viata de om.. intr-o clipita.

Cum spuneam din afara totul poate parea perfect, o viata normala, fara griji…
de fapt singura grija e sa reusesti sa uiti, sa nu mai simti poate…

Andreea, nu sunt in masura sa iti dau vreun sfat, doar iti pot spune ca te inteleg foarte bine, si eu am ales sa scriu aici din acelasi motiv ca si tine, nu mai doresc sa traiesc pe pamantul asta fara nici un rost, fara vreo bucurie ori multumire care sa ma faca atunci cand dechid ochii dimineata sa imi doresc sa mai apuc o zi.

Totul e uitare, daca reusesti sa nu mai ai nici o traire, nici un sentiment, sa uiti ce simti…

probabil nimeni nu te poate ajuta mai bn ca tu insati, dar macar poti asculta pareri sau sfaturi.
Sper sa auzim numai de bine, Andreea!

Atata timp cat exista speranta…mai putem incerca sa dam un sens vietii!
O zi buna!

20 12 2011
boyzboy12

Buna Annya

Ti-am citit povestea care ne-ai scris-o.Inteleg prin ce treci ai ajuns la limita in care psihicul tau se regleaza pot sa-ti spun asa,ai vazut multe pana la varsta de 33 de ani si in viata care ii acuma in momentul asta vezi multe de care nu te mai impresioneaza decat prostia mentalitatii,esti la capatul limitelor in care sufletului tau nul mai impresioneaza nimic decat fetita ta,si e de crezut ca fericirea libera si dragostea ii lipsita in viata asta de cele mai multe ori.Acuma vreau sa-ti spun ca poate ai o slabiciune in care gandurile pe care le ai te imping in abis atunci cand esti singura,insa puterea e in tine mereu dar trebuie sa o cauti in interiorul tau o scanteie de curaj e mult pentru un inceput si un inceput bun alaturi de fetita ta pe care o iubesti si nu o vei parasi niciodata pentru ca tu esti totul si nu merita sa-ti distrugi taramul.Inteleg ca traim intr-o viata care nui gasesti sensul neinteles,dar toate se regleaza trebuie doar sa ai credinta in tine sa poti depasii momentele grele care te apasa gandurile negre sunt influentate si datorita campuli magnetic care ne inconjoara.Daca porti lanturi de aur sau argint sau bratari ele sunt foarte bune conducatoare de unde electromagnetice,si de multe ori reactionezi datorita lor negativ.Ar fi bine sa le inlaturi.Ce vreau sa-ti spun acuma e ca suntem bombardati de 2 ori pe zi de undele electromagnetice care ne influenteaza negativ ,asta e din partea guvernelor care ne tin adormiti.. in fine vreau sa trec la subiectul nostru:)Eu sunt aici pentru tine de cate ori simti nevoia srie aici si eu iti sunt alaturi si noi deaici te sustinem.Fetita ta te simte si iti spun de ce pentru ca ii un suflet venit nou si sufletele la venire sunt proaspete imbelsugate care simt viata,fericirea adevarata simt libertatea de care sa se bucure asta depinde de familia in care vine,ai observat ca de multe ori cand te gandesti ca erai mic nu stiai cei aia sa nu ai libertate ceea ce ne tine pe noi maturi si privim e ca ne lipsete din cauza ca guvernele incalca liberul albitru pe care ni lo dat Supremul Absolutul Creatia.Dar nu trebuie sa te descurajezi pentru ca liberul albitru se afla in noi fiecare.Si acuma e perioada in care se regleaza totul intr-o noua energie pozitiva.Fetita ta te simte interior,ar fi de placere sa te joci cu ea atunci cand iti este greu sa o vezi cat de minunata este si atunci poti sa te observi si pe tine.Dumnezeu e mereu in tine si nu te lasa niciodata,trebuie sa te gandesti ca nimic nui la intamplare si nimic nui lasat deoparte mereu Supremul este in tine in noi in fiecare,cear fi sa te gandesti daca e o incercare gandurile pe care le ai poti sa le invingi dar cu putin ajutor.Ar fi minunat sa te vezi o fiinta perfecta minunata o creatie absoluta sa te iubesti asa de mult si sa te gandesti ca ai o familie de care sa te bucuri.Toti suntem perfecti pentru ca Dumnezeu o facut Creatia perfecta!Sunt atatia tineri care nu-si permit sa aibe un copil care se straduiesc sa se intretina de pe o zi pe alta.Ar fi minunat sa te bucuri de un suflet noi pe care il ai mereu alaturi s-ai descoperi talentele,iubirea,puterea sa.Te inteleg perfec ca treci peste un momente dificile in care ajungi sa cedezi dar asta tine de psihic de minte totul se afla in minte si poti sa le infrunti mancand natural sa ocolesti cat mai mult chimicele si mai ales pasta de dinti care contine fluor si fluorul iti ataca glanda pineala din creier. Glanda pineala este glanda misterioasa endocrina,asociata cu cea dea saptea chakra, este epifiza care se gaseste in centrul capului.Te-as sfatui sa te interesezi putin despre cele sapte chakre,si despre campul nostru vibrational te-ar ajuta mult sa intelegi si sa te feresti de cei chimic.Informatiile le poti gasi si pe google ti-ar prinde bine sa nu te mai gandesti la lucrurile negative.Cauta putera in tine dragostea sufletul tau!Sufletul este Dumnezeu este energia care ne tine in forma fizica sa traim experienta alaturi de Dumnezeu.Trebuie sa te iubesti si sa-ti gasesti curajul sa elimini ceti face rau.Ma bucur sa-ti pot da sfaturi sper sa te ajute mult.Si eu am trecut printr-o perioada grea am incercat sa ma sinucid si in momentul ala am simtit-o pe mama atata de tare incat mam oprit si am aflat ca traiesc pentru ea mana dreapta imi amortise si tremuram tot eram rece.Dar sa sti ca am depasit momentul datorita acestui blog am intalnit oameni carora sa le impartasesc durerea pe urma datorita informatiilor care le am am depasit fara scrupule greutatile si acuma mai am ganduri dar sa sti cas controlate si datorita ca stiu de ce traiesc nu pot sa refuz viata pentru ca fara ea nu ar exista nimic.Iti doresc numai bine si sper sa ne scri sa fi bine>Cu drag scris catre tine:*:*:*:*:!!!!

23 12 2011
annya

buna!
nu am avut timp sa intru in ultimele zile cu pregatirile de Craciun nu mai reusesc, dar gandurile negre tot nu-mi dau pace.

2 evenimente m-au marcat insa,
cu cateva zile in urma urma sa merg impreuna cu sotul meu la o petrecere, ne-am certat, el a ales sa mearga singur, eu am ramas singura intr-un apartament la etajul 4 al mamei lui care munceste in Spania.
toate noaptea m-am chinuit stand si uitandu-ma in gol, ceva ma indemna sa o fac sa ma arunc in neant, sa nu mai stiu de nimic si nimeni
cu toate astea m-am oprit, am plans doar necontenit!
numai eu stiu cum am petrecut noaptea, fara nici un licar de speranta!
stiam ca nu e bine ce fac, ba mai mult ar fi trebuit sa fiu la petrecere nu la inaltime incercand sa imi iau viata.
mi-a fost frica de esec, daca aveam „noroc” si nu as fi murit doar imi rupeam vreo mana vreun picior, groaznic, urasc sa ma gandesc la varianta ca nu as reusi si voi ramane schilodita pe viata.
Doamne!!mi-e frica tot timpul, o frica imensa!!

a mai trecut o zi si am avut ocazia sa asist la un concert de colinde oferit de niste copii orfani de la o casa de copii din orasul meu.
Impresionant!
m-a pus pe ganduri, ei cu inimile lor sincere au reusit sa ni le deschida si pe ale noastre si pentru un moment am zis sunt norocoasa ca traiesc, am o familie care ma iubeste, o minune de copil care imi face viata mai frumoasa!
se merita sa mori pentru ce???
pentru … nimic???

voi incerca sa imi petrec sarbatorile cu gandul la Domnul si sa uit de necazuri!!
multumesc celor care mi-au deschis ochii!!
Sarbatori fericite tuturor!
Nu disperati!
AVETI CREDINTA!

23 12 2011
boyzboy12

Buna annya,

Ma bucur mult sa vad ca ai facut un pas in fata invingand gandurile negre,sper sa nu mai intri pe acest blog si sa fi mereu fericita alaturi de un suflet nou venit langa tine.Fi puternica pentru fetita ta. numai bine iti doresc.Cu drag scris catre tine.

24 12 2011
addsalu

Draga Annya,

Ne bucuram alaturi de tine pentru micile reusite. De fapt, acesta este secretul – pasi mici, reusite mici… Pic cu pic, pas cu pas…

Te mai asteptam alaturi de noi ori de cate ori vei simti nevoia sa vorbesti cu cineva si, de ce nu, ca sa le adresezi o vorba buna celor care vor trece prin ce ai trecut tu si sa ii incurajezi.

Sarbatori fericite!

Cu prietenie,
Adrian

10 01 2012
Andreea T.

m-am bucurat tare mult sa citesc mesajul tau, Annya.
profit de aceasta ocazie sa va urez la toti un an nou cat mai fericit si sa va gasiti linistea si impacarea sufleteasca de care aveti nevoie si sa va dea Dzeu tarie sa treceti peste momentele grele.
aveti grija de voi

14 02 2012
7soapte

Annya,

Cum mai esti ?
Observi ca din ce in ce mai multi tineri trec prin aceleasi stari ? Majoritatea si le ascund…..si de multe ori pt ca nu au cum sa si le explice si mai mult de atat…nu au cui. Parca si vezi cum ceilalti se mira si te privesc ca pe un bolnav sau iti spun, „lasa ca va trece si asta, cine stie…poate esti mai stresata in periaoda asta”, asa-i ? Consideri ca au asteptari de la tine pt ca te caracterizai prin optimism, consideri ca ar interpreta drept…lipsa de maturitate poate…..lipsa de responsabilitate caci ai un copil, o familie ok…..Hmmm….Da, ai avea dreptate daca ai gandi asa (si ai), este normal si de asteptat ca ceilalti sa priveasca din afara sferei ce constituie lumea ta, simtamintele tale, perspectiva ta. Nu vor intelege niciodata cu adevarat durerile tale si golul ce te secatuieste in interior…..doar daca vei avea noroc de un prieten cu adevarat empatic care sa se poata da pe sine la o parte si sa vada prin ochii tai, sa treaca prin inima ta, si nici atunci nu va fi in toatalitate. Eu inteleg ca ai un copil, insa motivatia de a trai doar pt copil nu este suficienta.Pt ca acel copil sa se bucure de tine, TU ar fi de dorit sa fii bine, sa te simti bine cu tine. De unde crezi ca a venit intrebarea fetitzei tale ? Din simtamantul adanc si pur, primar pe care copii il au. Nu trebuie sa-i spuna nimeni, ea stie, simte si nici nu constientizeaza pe deplin(asa cum spui, este mica, nu intelege conceptul de fericire). Oricum ar fi….nu exista reteta sigura pentru a scapa de aceasta stare. Poti incerca un program cu mai mult sport (asta iti va adauga in mod sigur mai multa serotonina in creier ), poti incerca o terapie sau orice crezi ca iti face placere (ceva ce ti-ai dorit si nu au facut nicicand). Ar fi ideal sa-ti faci timp pentru tine, sa incerci sa ai o viata activa. Este extraordinar ca ai luat parte la evenimentul de la caminul de camin, este o forma cunoscuta de terapie, o descarcare a emotiilor si in acelasi timp o cautare a satisfactiei si un mod de a te simti utila. Orice ai face si oricum….vei mai avea astfel de stari, acum vezi o alta latura a lumii….poate esti dezamagita, simti ca mergi spre nicaieri…..ai schimbat scara valorica din tine…..Este greu, stiu. Cauta o motivatie puternica de a trai, pentru tine si numai pentru tine, astfel si cei din jurul tau vor fi bine, doar astfel te vei putea bucura de familia si copilul pe care le ai….Chiar daca ele sunt pentru cei din jurul tau suficiente, ei nu-ti cunosc trairile, stii asta ! Oamenii sunt superficiali, iti asculta in treacat problemele, gasesc o rezolvare simpla si de moment….doar pentru ca asa este bine si frumos …sa dea o incurajare. Este trist, tu nu spui ce ai pe suflet pentru ca simti asta, simti ca vor trece mai departe inconjurati de probleme lor care mereu vor fi mai importante. Nu-i judeca, lasa asta la o parte. Cauta oameni ca tine, care simt ca tine, oameni care stiu sa-si infrumuseteze viata in alt mod, oameni care stiu sa evolueze sufleteste, spiritual….Ai nevoie de comunicare, te inchizi in tine oricat de mult ai rade…..Vrei, nu vrei…mergi in gol. Vei putea trece peste doar daca iti vei gasi armonia gand-suflet, cauta-te inauntrul tau, vorbeste cu tine, ascultat-ti sufletul ! ce iti spune ? ce-i lipseste ? Trupul tau iti spune singur de ce are nevoie, sufletul la fel…..Cauta linistea inauntrul tau, ai nevoie de tine in primul rand ! Asta nu tine de familie ori de serviciu ori de buna dispozitie ! Ia viata pas cu pas si cauta-i scopul, intreaba-te cine esti, care este sensul lucrurilor, vei gasi multe raspunsuri. Nimic nu se intampla degeaba, fara vreun rost. Accepta-ti starile, sunt normale, pur si simplu face parte din dezvoltarea ta ca om, ai inceput sa privesti viata altfel, lucrurile si-au schimbat valorile, este ok ! Regaseste-te, incet, fara sa te fortezi, totul este natural, ai pretentii mari de la tine. Da-le la o parte, nu isi au rostul aici. Ai ganduri sinucigase pentru ca intri in panica, vezi ca ceva nu este asa cum a fost, stiu, dar asta nu inseamna ca este rau desi stiu ca acum te simti rau….Profita de starea asta si creaza ceva constructiv.Starile rele ne dau vointa de a iesi, de a schimba, starile bune ne lasa in voia sortii…de de am schimba ceva daca ne este bine ? :)) Nu te ajuta mult vorbele mele, nu vreau si nu sunt in masura sa dau sfaturi. Am vrut si vreau doar sa vezi ca intalnesti si vei intalni oameni care stiu sa empatizeze. Merita sa vorbesti si sa dai afara amarul. Te imbratisez ! Astept vezti de la tine, Annya.

13 06 2015
IN MEMORIAM

SPER CA AI REUSIT SA DEPASESTI INCERCARILE COPLESITOARE DIN CALEA TA…………
POTI CONFIRMA,TE ROG ?????????????????

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: