Andy

23 10 2011

Buna seara tuturor! Am citit comentariile lasate aici de voi, multa lume cu probleme care sunt pe punctul de a pierde lupta cu viata. Am observat ca cei mai multi sunt adolescenti, am trecut de aceasta perioada si totusi ceva s-a rupt in mine iar lupta mea cu viata e aproape de final iar invingatoare pare a fi moartea. Sunt intr-o situatie destul de ciudata, nu duc lipsa de nimic, masina, casa, servici, sit financiara si totusi gandurile sinicigase nu tin cont de toate aceste aspecte. Pe scurt logodnica ma parasit, parinti niciodata nu au fost de acord cu ea, eu am apecat urechea la gura lumi si am ajuns unde am ajuns. Azi am cumparat […moderat…] si[…moderat…], aceasta depresie fiind acutizata si de faptul ca in urma cu trei luni mi-am pierdut mobilitatea mainii drepte intr-un accident. Poate voi fi considerat las dar e un risc pe care mi-l asum si ma voi razbuna si pe cei dragi, cat am fost in viata si am ajutat nu am fost bun poate voi fi mai bun mort….


Acțiuni

Information

14 responses

23 10 2011
addsalu

–––––––––-
Lacrima a raspuns:
–––––––––-

Andy, sunt sotia unui om care a ales sa moara acum un an 6 luni si o saptamana.
Un om care si-a distrus prin gestul sau : baiatul ( clasa a XII ), mama, sotia, fratele, rudele, prietenii, colegii…
Copilul nostru nu-si iarta tatal pentru gestul facut.
Mai ales ca am fost nevoiti sa-l vedem 3 zile asa cum l-am vazut !
Era ofiter.
Vesnic il voi vedea asa, cand inchid ochii .
Cutremurator si pentru o piatra , daramite pentru un copil de 19 ani sau pentru mama care l-a crescut singura cu atata dragoste.
Mai tin sa-ti spun ca tinea cu dintii la demnitatea si imaginea lui.
Si era un om la superlativ, pentru absolut toata lumea din jurul lui.
Baiatul nostru a spus :
“Toate calitatile lui tata s-au spulberat cand el a facut asta !”.

Fraza :
“Poate voi fi considerat las dar e un risc pe care mi-l asum si ma voi razbuna si pe cei dragi, cat am fost in viata si am ajutat nu am fost bun poate voi fi mai bun mort…”,
m-a determinat sa postez pentru prima data aici .

Macar daca ai sti ca-ti poti savura VICTORIA DE A-I VEDEA SUFERIND PE CEI PE CARE-I URASTI ATAT DE MULT, INCAT SA LE DISTRUGI VIETILE PRIN GESTUL TAU !
Si-apoi, la ce ti-ar mai folosi ?!
Vei fi mai fericit dincolo ?!
S-ar putea sa mori degeaba !

De murit murim oricum, dar…cine stie ?
Poate maine va fi altfel…sau poimaine…sau saptamana viitoare…sau luna viitoare !!!

M-am gandit de mii de ori la viata mea distrusa intr-o secunda, si,citindu-te pe tine, am abia acum confirmarea ca am inteles ce l-a motivat, probabil printre altele, si pe sotul meu .
RAZBUNAREA.
Ca nu-i apreciat, ca nu-i sustinut, ca nu-i inteles ,ca nu-i iertat, s.a.m.d.

RAZBUNAREA.

Cel mai crunt si plin de cruzime adevar in ceea ce ii priveste pe sinucigasi .
Modul cel mai cumplit de a-i pedepsi, pentru tot restul vietii lor, pe cei care, din punctul tau de vedere, ori ti-au gresit prin vorbe, ori nu te-au sprijinit prin fapte, ori nu te-au iertat sau nu te-au mangaiat cand poate TU le-ai gresit lor in anumite momente.
Incearca sa-ti faci o evaluare si vezi daca nu cumva si altii au suferit in urma unor vorbe sau fapte ale tale…
Poate logodnica ta, poate parintii tai…
Sigur nu esti fara pata, sigur nu esti perfect !
Probabil ca asa a gandit, printre altele, si sotul meu :
“Cu pretul vietii mele ma voi razbuna pe toti ! ”

DE CE ?

Plang in fiecare zi, merg in fiecare zi, sa nu i se stinga lumina la mormant si il intreb in fiecare zi de ce nu ne-a lasat sa ne traim restul zilelor noastre ca niste oameni normali. De ce ne-a pacalit pe toti si ne-a lovit miseleste, nedandu-ne nici o clipa de gandit ca ar putea face asa ceva.
Nici un gest ( baiatul si-a atins mainile de ale lui in dimineata aia, cand i-a dat sandvisul pe care-l uitase acasa, si pe care i l-am trimis prin baiat, ca invata la liceul de vis-a-vis de unitatea lui ), nici o privire, asa…ca fiind ultima…nu l-a tradat. Privire de duiosie, ca-si lasa baiatul marcat pe VECI distrus !
Nici un telefon, nici un cuvant…de parca nu meritam niciunul din noi un ultim cuvant !!! Eu, mama lui, fratele lui…
OARE CHIAR ASA DE REA SA FI FOST TOATA LUMEA PENTRU EL de n-am meritat un ultim gest din partea lui ?

Baiatul nostru nu mai poate rade din tot sufletul la nici un eveniment, pentru ca-si aduce aminte de cosmarul vietii noastre.
Si oricat de tare uraste gestul nenorocit al tatalui sau, vreau sa-ti spun ca atunci cand a implinit 20 de ani si i-am fost aproape ( e student in alt oras si m-am invoit de la serviciu sa ajung la el ), a plans seara ca “tata nu-i aici sa-mi spuna – la multi ani -”.
Toate evenimentele care au urmat in viata noastra au fost cu lacrimi de jale, dor, deznadejde, ura ( nu ascund ca am simtit si inca mai simt asta ).
Bacalaureatul, inscrierea la facultate ( cand mi-am amintit ravasitor de anii mei si ai lui de studentie, si cand am vazut facultatea lui am plans ca nu e si el acolo ), plecarea la facultate, ziua lui taica-su (la mormant, unde am aprins 47 de lumanari), Craciunul, revelionul, ziua baiatului, ziua mea, Pastele…
Ca sa nu mai vorbim de comemorarile pe care le-am facut.
Despre mama lui ( soacra mea ) ce sa-ti spun ?
Sa-ti spun ca plange neincetat ?!
Sa-ti spun ca se roaga si vorbeste cu poza fiului ei in fata ?!
Sa-ti spun ca nu crede, in ruptul capului ca el a facut-o, ci ca …altcineva…
MA CREZI CA DE FIECARE DATA CAND MA TREZESC AM SENZATIA CA AM VISAT URAT SI SIGUR E PE-ACOLO, PRIN BUCATARIE, LUANDU-SI MICUL DEJUN ???

Eu zic asa :

Cel care se sinucide atata timp cat parintii si copii lui sunt in viata, este in primul rand criminalul parintilor si copiilor sai, si abia apoi propriul lui criminal.
Si ar trebui sa-si puna intrebarea daca el ar putea supravietui mortii atat de nemiloase a cuiva apropiat din familie : copil, parinte, frate, sot.
NU CRED CA TI-A GRESIT NIMENI ATAT DE GRAV CA TU SA TE RAZBUNI OMORANDU-TE SI ARUNCAND, PE VIATA, IN CARCA CONSTIINTEI LOR, MOARTEA TA .
NIMIC NU JUSTIFICA CRUZIMEA ACESTUI FAPT.

Eu ma uit la noi.
Doar noi mai suferim, familia.
Ceilalti l-au si uitat.

Cu ce i-a gresit copilul nostru ?!
Cu ce i-a gresit mama lui ?!

Sa stii ca tot ce-am scris aici, am scris plangand !!!
Soarta noastra, a celor care ramanem in urma celor care s-au sinucis, este infioratoare.
De ce-ti doresti sa le faci asta parintilor tai ?

TU AI PUTEA TRAI CU DUREREA ASTA ?

23 10 2011
addsalu

–––––––––––-
Andy a raspuns:
_______________________________________

De ce? Asta e se pare intrebarea care macina pe toata lumea! Ei bine ajungi intr-un punct in care pur si simplu cedezi, psihicul numai lucreaza. Stai si te gandesti pt ce atata amaraciune, ai inteles pe toata lumea, ai acceptat alegerile facute de ei, nu ai comentat deloc dar mereu tu esti cel apostrofat. Da, razbunarea e cel mai plauzibil raspuns la aceasta intrebare, dar de ce? Pt ca ceilalti sa suporte si sa simta durerea si ura acumulata de cei ce aleg aceasta cale.

23 10 2011
addsalu

Draga Andy,

Asa este, ajungi uneori in punctul de a nu iti mai dori nimic de la viata (cu exceptia razbunarii, poate), in care sa nu mai vezi rostul nici unui alt lucru, in care nu mai vezi nici un motiv pentru a continua sa traiesti. Si totusi… nu crezi ca este putin aberant sa speri ca te vei simti razbunat daca tu… mori? Cum te-ai mai putea bucura de orice daca, mort fiind, nu vei mai simti absolut nimic?

Poate ca abordarea nu este cea mai potrivita. Eu unul am ajuns la aceasta concluzie de multe ori, in ceea ce ma priveste, dupa ce am vorbit despre lucrurile cu care ma confruntam cu prietenii dispusi sa ma asculte fara sa ma judece. Desigur, stiu foarte bine ca este greu sa gasesti astfel de oameni, insa aici, dupa cum vezi, sunt suficienti necunoscuti gata sa o faca. Acesta este paradoxul prieteniei noastre: desi nu ne cunoastem, suntem dispusi sa ascultam, fara sa judecam, sa incercam sa intelegem cat mai corect cu putinta si, mai mult, sa incercam in felul acesta sa purtam impreuna povara suferintei celorlalti. Si sa cautam impreuna, treptat, solutia pe care uneori nu o putem gasi individual… La urma urmei, mai multi ochi si mai multe urechi o pot identifica mai usor, nu crezi?

Uite ce iti propun, Andy – eu iti fac o ”categorie” in partea dreapta, si tu incerci sa ne relatezi cat mai multe detalii din povestea ta. Ajuta-ne sa intelegem, si haide sa vedem impreuna ce este de facut!

Cu prietenie,
Adrian

23 10 2011
Andy

Salut Adrian! Vrei sa afli mai multe informatii, cam ce ar mai fi de spus….totul a inceput acum 5-6 ani iar de 2 ani decaderea mea ca persoana in plan pshic, nu stiu cum am reusit ca in acesti ani sa tin stacheta acolo sus pe plan profesional, parca as fi dr. Jekyl & mr. Hyde, m-am inchis in mine, prieteni nu prea mai am pt ca m-am indepartat de ei. Tot ce mi-am dorit a fost o familie, o sotie si copii chiar daca aleasa era divortata cu un copil pe care practic eu l-am crescut de la varsta de 1,5 ani. Niciodata nu am comentat alegerile altora, nu am intrat in jocul barfelor pt ca nu imi place si nu cred pana nu am dovezi, defect profesional probabil, avocat fiind. Cu toate astea am ajuns intr-un final sa aplec urechea iar in mintea mea au incoltit diferse ideii, teorii. Sunt o persoana cu un sufel rece de caine cum se zice in popor si foarte razbunator, pot astepta si ani pana ma razbun. Se spune ca razbunarea e arma prostului, nu e adevarat…..in lumea reala cu atat mai mult in meseria mea vezi multe si iti dai seama ca razbunarea e buna. Faptul ca sunt un suflet rece nu inseamna ca nu sunt tandru cu femeia iubita, cu familia, ofer ajutor cui merita, chiar si unora care nu au meritat. Timp de 5 ani nu a existat la interval de 2-3 saptamani sa nu imi duc iubita in excursii, in tara si strainatate pana au inceput problemele cu ai mei, cu ea, cu ai ei cu toata lumea. Faptul ca inca mai postez aici e datorita faptului ca mai am cateva treburi de rezolvat, administrative, case, masini, bani dupa care imi voi lua la rwvedere de la viata. Adrian, nu consider aberanta abordarea pt ca stiu ca in sufetul lor stiu toti ca nu sunt o persoana rea si ca ma iubesc cu toti dar in mod constant si repetat au lovit in mine pana nu a mai ramas nimic in ce sa loveasca. Durerea pe care am indurat-o eu o vor indura si ei inzecit. Niciodata nu am crezut ca voi ajunge aici dar viata are nenumarate surprize…… Life’s a bitch…….

24 10 2011
Eva

Andy, am citit ce ai scris, am lasat sa treaca o ora, am recitit… cum sunt ura si durerea acumulate de tine, Andy? Iti dau atata energie, atata curaj – daca te simti in stare chiar sa iti iei viata ca sa demonstrezi ceva – incat poate suna ciudat, dar ma bucur ca le ai!

De ce nu le arati, Andy? Durerea si ura acumulate? spui ca intelegi pe toata lumea, accepti deciziile lor, nu comentezi deloc, primesti apostrofarile lor, tot tu… cat poate sa suporte un om, in ritmul asta? Si firea cea mai cinica, cea mai rezistenta, se amaraste si se inraieste… Cred ca viata ta nu mai e viata cu asemenea amar in fecare zi… parca treci prin socuri si nedreptati care nu par sa se mai termine… logodnica ta, sanatatea… cred ca sa iti pierzi mobilitatea mainii drepte e foarte bulversant… eu am acum o entorsa si simt clar ciuda si neputinta… Daramite tu… Parca esti atacat pe toate fronturile importante… si in plus de asta, sa nu ai sprijin de la oamenii dragi… sa vezi cum nu esti bun pentru ei… Dar ai rezistat ceva, nu-i asa? nu esti pripit, nu esti teribilist, nu esti moale… Duci in tine o povara in crestere, altii ar fi cedat mai devreme… Poate unii nu stiu cat iubeste un barbat… pentru ca nu se manifesta ca o femeie de dramatic. Dar sa fie parasit de logodnica, asta e o lovitura puternica… Apoi, incapacitatea fizica… tocmai mana dreapta… Apoi, parerea de rau ca ai plecat urechea la gura lumii…uite unde te-a adus…

andy, ce puternic esti! Durerea si ura din tine, dupa toate astea, sunt o dovada… sunt un semnal din partea vietii din tine… Nu esti lipsit de sentimente: iti pasa, simti! Tu ai un suflet viu, care tanjeste sa se bucure, si lucrul asta ii este refuzat! Nu esti lipsit de vlaga, nu poti sta in inertie. Greutatile care te aduc sa simti ca cedezi, nasc in tine pasiune, nu indiferenta! Vrei sa te razbuni, sa le arati celorlalti cu ce te lupti tu, sa te faci auzit, sa ii faci sa simta ceva!!! Sa te vada, sa le para rau, sa se deschida catre tine, egoistii si orbii!!! Vrei sa comunici, vrei sa impartasesti cu ei, ai nevoie de intelegerea lor, ai nevoie de comuniune! Ei nu vad cat de greu iti este? Da chiar esti complet singur in toate astea?! Pentru ce le-ai facut pe plac, ai lasat de la tine, ai inteles pe toata lumea, le-ai acceptat alegerile, nu ai comentat… pentru ce?!! Ca sa ramai tot singur? Pentru ce atata amaraciune?! Merita?!! Chiar e nevoie sa iti iei zilele ca sa ii faci sa deschida ochii, ca sa ii doara, sa simta si ei ceva, ca sa iti dea seama ca te iubesc? Ca au nevoie de tine? Ca le e greu fara tine? Ca ar fi vrut sa fii in viata? Ca te-ar aduce inapoi daca ar putea?

Andy, ai atata viata in tine! Arata-le asta! Oamenii se schimba – suntem prosti, tampi si avem nevoie de socuri uneori. Dar oamenii se schimba IN VIATA – serios, chiar putem! Happy-end-ul are loc in viata asta! Zgaltaie-ne, foloseste-te de pasiunea exploziva din tine, de pornirea asta radicala – foloseste-o! O sa deschida ochii celor dragi. Atata sentiment adunat are nevoie sa fie eliberat. Elibereaza ce traiesti, Andy, arate-ne durerea ta, ura, nu mai fi intelegator, confrunta-ne, pune-ne fata in fata cu durerea ta… avem nevoie sa o intelegem, ca sa ne schimbam. Daca tu mori, socul va fi prea mare, atunci nu vom mai intelege nimic. Vinovatia ne va inrai sau ne va conduce tot catre sinucidere. Nu o sa te auzim mai bine atunci, nu o sa ne deschidem sufletul catre durerea si amaraciunea ta… pentru ca ale noastre vor fi deja coplesitoare. Doar ale noastre vor conta. Nu vom putea duce mai mult de atat. Vei muri degeaba…

…fa ceva acum! Trezeste-ne acum! Acum PUTEM sa te vedem, putem sa ne dezmeticim! Ai incredere ca orice inima care te iubeste macar putin, poate sa inteleaga prin ce treci, poate sa te aprecieze si sa regrete ca nu te-a observat pana acum. Andy, spune-ne ce traiesti!!! Arata-ne ce simti! Ura, furia, revolta, durerea, pasiunea – arata-ne! Acum va trebui sa te acceptam NOI pe tine, sa te intelegem noi pe tine, a venit momentul sa iti acceptam noi alegerile, chiar daca ne vine sa comentam!

Andy, de vreme ce esti viu, fii viu! Simti in tine puterea, noianul de sentimente – da-le afara! Viata ta vrea sa izbucneasca – poate o sa ia prin surprindere pe toata lumea – poate si pe tine… Esti puternic, sensibil, cu multe daruri, rezilient si incercarile din viata ta iti dau de stire ca a venit momentul sa actionezi! Haide, dragul meu Andy!🙂

24 10 2011
lacrima

Adrian, i-am raspuns lui andy si nu-mi regasesc mesajul.
Sa inteleg ca nu a trecut de validare ?
Era prea direct exprimat ?!
Ar trebui sa se tina cont ca am scris in urma unei experiente devastatoare, deci sunt un om mult mai traumatizat decat unii care doar isi inchipuie ca vor sa moara !
Mie mi s-a intamplat !

24 10 2011
addsalu

Draga Lacrima,

Putine mesaje nu trec efectiv de validare. Si doar daca incalca flagrant regulile prezentate in coloana din dreapta, ceea ce evident nu a fost cazul. Am intarziat insa putin (cateva ore) intrucat nu am avut acces la internet.

Sper ca acum iti poti vizualiza mesajul.

Iti multumesc din suflet pentru implicare, pentru cuvintele frumoase si pentru tot sufletul pe care l-ai pus in ele.

Cu prietenie,
Adrian

24 10 2011
Andy

Eva, Eva, Eva…….numele pacatului….. Sti, ce ai spus tu e foarte incurajator, foarte intaritor ca sa spun asa dar ai citit foarte bine in randurile mele si ai descoperit ceva din personalitatea mea. E adevarat ca am sentimente, pasiune, nu sunt pripit, nu sunt teribilist din contra sunt calculat si rece ca un ghetar si tocmai acestor doua calitatii din urma Am si energia si curajul pentru a face ce mi-am propus. Ca au vazut ce, cum am fost nu mai are importanta acum, orice persoana are limitele ei, unele mai mari, unele mai mici, persoana mea a ajuns la situatia critica, pe romaneste s-a umplut paharul. Pentru prima data vor simti razbunarea mea si va fi a dracului de dureroasa pentru ca vor clocoti in sucul lor propriu de aroganti si jignitori incat nici nu vor sti ce ia lovit o perioada pana ma vor gasi ori vor fi anuntati. Probabil ma veti cataloga ca fiind nebun si dus cu pluta deoarece nu imi lipseste nimic si ca sunt un las dar adevarul este ca la un moment dat chiar numai poti duce pur si simplu. Toti vrem sa credem ca fiecare e atat de puternic incat niciodata nu va ajunge in punctul asta, sunt unul dintre ei si totusi am ajuns. Stresul, problemele, dorinta de a realiza cat mai mult si cat mai bine, de a asigura confortul necesar peste medie dar sistematic sa vezi ca esti dezamagit de persoanele apropiate te fac sa ajungi repede la limita de care vorbeam mai devreme. Poate multi nu veti intelege dar nu am intrat in amanunte ci doar am schitat povestea mea ori mai degraba drama unui om care a avut tot iar acum numai are nimic, sentimental si sufleteste ma refer, doar un handicap si o sticla de wshisky in fiecare seara….

24 10 2011
Andy

Draga Lacrima nu pot spune ca iti inteleg durerea, ar fi lipsa de respect, nu am trecut prin asa ceva dar sa sti ca unii nu doar isi inchipuie ca vor sa moara ci chiar vor sa moara…..iar unora le va reusi.

24 10 2011
lacrima

Scuze, Adrian, eu am crezut ca l-ai sters, pentru ca exprima foarte multa durere si indarjire si frustrare si disperare…de toate amestecate.
Si aici trebuie (probabil) creata o altfel de atmosfera, pentru a nu se ajunge la momentul in care am ajuns eu si copilul meu.
Pentru noi e, oricum, prea tarziu !
Pot spune ca a fost prea tarziu din secunda 2 a faptului implinit.A fost dur si fara intoarcere.
Dar lumea din jur tot pe cel care a facut-o il plange.
Noi, cei care am ramas distrusi sufleteste, am fost uitati cu desavarsire.
De prieteni, de vecini, si chiar de rude.
Si nu numai ca am fost uitati, dar am fost loviti, si acuzati, si marginalizati, si etichetati ( eu nu sunt Lacrima, ci sunt sotia celui care s-a sinucis, iar baiatul meu este fiul lui cutare din…care s-a … ), ca ne este jena sa stam oriunde, pentru ca privirile se indreapta cu maxim interes spre noi.
Am fost de curand la un eveniment in familie ( o nunta ), insotita de baiatul nostru.M-am simtit permanent studiata. Pentru ca toti stiau ce ni s-antamplat anul trecut. Am stat mai mult pe fotoliile din holul hotelului unde a avut loc nunta.
Ne „bucuram”de o notorietate oribila.
N-am sa inteleg niciodata de ce a ales el pentru noi !
Si cu ce drept ?!
El, care era discretia intruchipata.
De fapt cred ca s-a fortat si controlat permanent sa nu iasa in evidenta cu nimic batator la ochi.
Chiar daca in interiorul lui era un vulcan.
Care a izbucnit, pentru ca – nu-i asa ? – nu poti la nesfarsit sa joci teatrul perfectiunii !

Pot spune cu mana pe inima ca abia noi suntem intr-o continua depresie,
dar pe noi nu ne vede nimeni ! Nu ne ajuta nimeni sufleteste ! Material, inca
n-avem nevoie .
De-aia l-am intrebat pe Andy daca ar putea suporta povara asta pentru tot restul vietii .
Dar pana nu traiesti asta, totul e vorba in vant.
A fost pentru prima data cand am scris, pentru ca m-a „atins” mobilul unei posibile nenorociri pe care si-a pus-o in gand Andy ! Din razbunare !
Omul bun si cumpatat si delicat si diplomat si saritor nu cere reciprocitate, si nici nu acuza pe nimeni de nimic…de aceea setea de razbunare arata ca de fapt, nu esti deloc bun si cumpatat si diplomat si saritor la nevoie, in interiorul fiintei tale . Esti doar o imagine pe care ti-ai creat-o fals, atat in ochii tai, cat mai ales in ochii celorlalti. Si cand lovesti cu o sinucidere, toata lumea spune : vai, dar ce om deosebit, ce baiat de treaba, pacat, mare pacat !
Si nu-mi vine sa cred ca omul pe care l-am iubit si in care am avut incredere ca suntem in siguranta alaturi de el ( dupa 23 de ani !!! ) ne-a lovit cu atata putere, poate din razbunare, poate din nebunie, poate din orice alt motiv .
Sau poate nici nu s-a gandit sa ne loveasca pe noi, ci pe altcineva, dar noi n-am contat deloc pentru el !
Si pot spune cu mana pe inima ca nimeni, dar absolut nimeni, nu ne-a facut atata rau cat ne-a facut omul si tatal cel cumsecade, rezervat, diplomat, s.a.m.d.
Prefer omul care-mi spune pe sleau ce gandeste, decat cel care tine in el si te distruge cand nu te astepti.
Eu ma retrag, dar va voi citi in continuare, asa cum o fac de-altfel de un an si sase luni incoace.
Voi, cei carora va trece macar prin gand sa faceti asa ceva, ar trebui mai intai sa cunoasteti oameni care au ramas in urma acestor nenorociri.
Si sa cugetati foarte mult inainte !
Va doresc numai bine !

28 10 2011
Ovi

„Voi, cei carora va trece macar prin gand sa faceti asa ceva, ar trebui mai intai sa cunoasteti oameni care au ramas in urma acestor nenorociri.”

Si pe noi cine sta sa ne cunoasca? Nu vreau sa va invinovatesc cu nimic, sunt destui… dar, in 25 de ani de casnicie nu ati putut vedea schimbarile? Sunt absolut sigur ca daca cautati semnele suicidului in urma cu un an, la care adaugati „experienta” capatata acum l-ati fi inteles, l-ati fi ajutat.
Ne-ati fi inteles! Ne-ati fi ajutat dna Lacrima!

„Ajuta-ne sa intelegem, si haide sa vedem impreuna ce este de facut!”

Urmaresc de foarte mult acest blog, intrand de 2-3 ori pe saptamana… Cam asa se incheia fiecare mesaj a lui Adrian. Te intreb pe tine, Adi, si pe ceilalti care incearca sa /ne ajute: oare va trebuie atat de mult timp (ani) sa realizati ca nu prin vorbe puteti intelege/trata depresia/gandurile de suicid? De cate ori ati auzit persoane care v-au spus „m-am saturat de vorbe, vreau fapte”. Asta cautam cu totii! Suntem bolnavi! Stim asta. Stim ce trebuie sa facem sa trecem peste acele ganduri; nu trebuie sa ne mai spuneti si voi. Fumatul poate ucide! Este scris cu caractere mai mari chiar si decat marca, si totusi le fumam. Rupeti-ne odata „pachetul”…

…dar e atat de greu, chiar si pentru cei care inteleg. Am un prieten si sunt 99% sigur ca sufera de depresie. L-am „ajutat” de cateva ori, mergand peste el in casa si luat cu forta la diverse activitati (atunci cand mi-a permis starea de spirit). Pacat insa ca nu pot sa-l „ajut” mai des: poate ca sunt egoist, poate ca le am si eu pe ale mele, poate…

Ii cer scuze lui Andy ca am facut off-topic pe categoria lui.
Nu stiu daca mi se va aproba commentul, dar iti scriu urmatoarele – reactia mea (o persoana intr-o situatie asemanatoare) la auzul unui stiri ca „Azi s-a sinucis un barbat”
Eu: Bravo lui…
Altcineva: De ce ma?
Eu: Eh, zic si eu.

Indiferent ce veti intelege din cele scrise, le multumesc tuturor care scriu cateva vorbe de bine,,, sper sa aiba efect pentru altii.
Multumesc Adrian pentru ceea ce faci.

Ovi

30 10 2011
apollo

Andy,

Sa-mi trag palme, cand citesc cum reactionezi, ma vad pe mine cum eram acum vreo trei-patru ani! Adrian stie, ca a schimbat o tona de mailuri cu mine pe cand eram pe marginea prapastiei.

Oricat ti s-ar parea de imposibil si cat ti-ar veni sa ma injuri, te inteleg perfect, ca si eu am avut de trecut prin aceleasi incercari. Cate nopti pierdute in fata televizorului cu paharul de whiskey umplut la foc continuu! Cate ore de plans si de invinovatit! Cateva incercari de suicid, din fericire niciuna reusita, dintre care una cu pastile. In noaptea aia am colindat farmaciile cu aceeasi reteta si am cumparat Dumnezeu mai stie cate cutii de […moderat…]. Eh, si in timp ce eu eram ocupat sa fac asta, toata viata mea profesionala se ducea pur si simplu de rapa. Tanar, cu succese profesionale devreme in cariera, cu situatie financiara buna, cu masina la scara, apartament propriu cu tot confortul, am ajuns sa traiesc din bani imprumutati, sa merg la serviciu pe jos si sa ma fac de rahat in fata sefilor pentru ca am fost prins ca am falsificat rapoarte de productie. Am avut parte insa de un sef intelegator si am putut sa-mi indrept greseala, apoi mi s-a spus sa ma mut in alt departament. Acolo unde fusesem nu ma mai potriveam. Faptul ca dadusem rateu mi-a mai adaugat ceva povara pe umeri si crede-ma, n-a fost usor, mai ales ca fosta imi trecea pe sub nas cu actualul ei prieten intr-o masina premium. Erau zile in care imi venea sa-mi iau gatul.

Ceva m-a tinut in viata: razbunarea! Dar nu murind, ca sa-i dau efectiv satisfactie (ma considera un nebun, un terminat, si nu-i mai pasa de mine) ci traind si reusind. Am reusit sa ma integrez la noul loc de munca. Aici nu aveam trecutul in spate, eram un angajat nou. Incet, incet, mi-am achitat datoriile, am avut parte de niste mariri de salariu si am putut sa pun din nou benzina in rezervor, sa fac plinul, sa merg oriunde doream. Eram un om liber si puteam sa incep sa fac orice. Mi-am dorit sa reusesc in ceea ce faceam si sa fiu printre cei mai buni si pana la urma am reusit. La urechile fostei si ale familiei ei ajungeau prin diversi „oameni de bine” povestile despre reusitele mele. Am incasat si alte lovituri, cum ar fi faptul ca un prieten de-al meu s-a culcat cu ea, zvonul ca se marita, zvonul ca ajunsese mare sefa la sediul central al firmei in Bucuresti, toate afectandu-ma din ce in ce mai putin. Am aflat cu bucurie faptul ca de cate ori se aduce vorba despre mine de fata cu familia ei sunt si acum injurat si ma bucur ca existenta mea ii deranjeaza.
Am avut mai multe aventuri, am schimbat cateva prietene si acum am o relatie stabila, care, desi e la inceput, promite multe. Nu mai sufar asa de mult cand se incheie o relatie, m-am calit si m-am obisnuit si cu ideea ca orice relatie se poate incheia la un moment dat, oricat ar fi de frumoasa, si ca e important ca tu sa fii impacat ca ai facut tot ceea ce a tinut de tine. Nu-i poti schimba pe ceilalti, dar pe tine poti sa te schimbi.

Ai trecut printr-un accident, ceea ce nu e usor, insa poti sa recuperezi mobilitatea mainii prin diverse procedee medicale. Gandeste-te ca in meseria ta (am inteles ca esti avocat) lucrezi cu capul si cu gura. Stiu, e greu sa accepti ca ti s-a intamplat tocmai tie. Nu renunta! Douglas Bader si-a pierdut ambele picioare intr-un accident de aviatie si cu toate astea a fost unul dintre cei mai buni piloti de vanatoare din al doilea razboi mondial. Nu a renuntat niciodata si nu a permis nimanui sa-l considere un handicapat. Steve Jobs a fost concediat de la Apple cand avea 30 de ani. Era compania pe care el o infiintase! Nu s-a dat batut, a facut tot ce a putut ca sa aiba succes. Si a avut! Probabil si-a dorit si el sa se razbune. A trait si a avut ocazia.

Cat timp esti viu, exista mereu o sansa. Nu o irosi crezand ca moartea e solutia, pentru ca murind vei solutiona definitiv o problema care e temporara. Life is a bitch… but we’ve always fucked her!

2 11 2011
Eva

Andy, ce mai faci?

26 07 2015
IN MEMORIAM

Sper ca te-ai razgandit………..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: