Nelu

12 09 2011

cand viata nu-ti ofera decat iti ia zilele se hranesc din lacrimi si durere la ce va mai astatati. Nu ramane decat omega

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

12 09 2011
addsalu

Draga Nelu,

Asa cum in viata nu exista doar coborasuri, ci valea se opreste la un moment dat si fie incepe drumul lin, fie incepe urcusul, si pe plan emotional se intampla la fel. Cu totii traversam momente nefericite. Ce-i drept, unii mai mult decat altii, insa fiecare dintre noi avem parte in viata de astfel de clipe. Iar uneori, intr-adevar, pare ca este prea mult pentru noi si nu iti mai doresti nimic altceva decat ca suferinta si dificultatile sa se opreasca, sa nu mai faca parte din viata ta, sa fie liniste…

De ce nu cred ca Moartea (sau Omega, cum o numesti tu, metaforic) este singura solutie? Am sa incerc sa te rog sa te gandesti la viata ca la o cursa de atletism cu obstacole. Nu toti atletii alearga la fel de repede si nu toti sar peste garduri cu aceeasi usurinta. Unii au o conditie fizica mai buna decat altii, unii au niste abilitati mai mari decat altii (poate chiar innascute). Cert este ca toti vor sa termine cursa. Da, este important si cine este pe podium, este important si cine ia locul 1, insa cel mai important pentru un atlet este sa termine cursa. Acesta este motivul pentru care, chiar daca se mai impiedica si cad, chiar daca mai darama gardurile, chiar daca podiumul a fost adjudecat demult, tot mai vezi atleti alergand si straduindu-se sa termine acea cursa.

Tu ai obosit acum. Poate ca ai daramat un gard, sau poate mai multe. Poate ca esti descurajat uitandu-te inainte, la viitorul tau, vazand cate alte garduri ai mai putea avea de sarit, si asta in conditiile in care deja te simti epuizat de “gardurile” de pana acum. Si poate ca te intrebi “pana cand?…”, sau “oare n-o fi mai bine sa abandonez acum?…”

Stii care este cea mai dificila parte dintr-o cursa de atletism? Indiferent de conditia fizica a alergatorilor, indiferent de abilitatile lor innascute sau dobandite, indiferent de avansul pe care l-ar putea avea cineva, toti spun acelasi lucru: ULTIMA parte este cea mai grea. Ultimul gard pe care il ai de sarit inainte ca drumul sa fie din nou drept, fara obstacole majore, ultimii metri pe care ii mai ai de alergat pana la linia de sosire… aceea este portiunea cea mai dificila!

Prin urmare, daca ar fi sa rezum acum toate aceste idei… daca tu te simti acum atat de obosit incat crezi ca nu mai merita sa mergi inainte si te bate gandul sa renunti, uita-te la toate lucrurile pe care le-ai depasit pana acum si fii constient ca acestea au fost “gardurile” pe care deja le-ai depasit. Daca acum te simti mai obosit ca niciodata, atunci inseamna ca trebuie sa iti aduni toate fortele si sa mergi inainte, pentru ca trebuie sa urmeze ultimele “garduri” inainte ca drumul tau sa fie drept… Si daca, totusi, nu te simti in stare sa mergi singur inainte, atunci da-mi voie sa iti spun ca TOT nu este un motiv suficient pentru a abandona cursa.

Un cantaret pe care l-am stimat enorm a ilustrat intr-un videoclip o intamplare petrecuta, la un moment dat, la jocurile olimpice pentru persoane cu dizabilitati, Special Olympics, cand unul dintre alergatorii cu handicap a cazut si nu putea sa mai continue cursa. Ceilalti alergatori, si ei cu dizabilitatile lor, s-au oprit in loc, s-au intors, au facut un “scaun” din bratele lor, l-au ridicat pe cel cazut si au parcurs impreuna tot restul cursei, pana la linia de sosire… In final, nu a fost nici un castigator in sensul obisnuit, pentru ca toti au trecut linia in acelasi timp, insa, dintr-un alt punct de vedere, TOTI au fost castigatori, pentru ca NIMENI nu a ramas in urma.

Acesta este rostul acestui portal, Nelu. Daca ai cazut si nu mai ai puterea de a merge singur mai departe, suntem aici, fiecare cu problemele si “dizabilitatile” lui. Insa ne oprim, ne facem timp unii pentru ceilalti, ne intoarcem cand unul dintre noi a obosit, pentru ca vrem sa terminam aceasta cursa cu totii!

Moartea, pentru noi, nu este o solutie. Ea va veni oricum, insa la timpul ei. Iar timpul ei nu este acum. Acum este doar timpul sa ne scuturam de praful de pe jos, sa ne aranjam hainele, sa ne reamintim ca cel mai important lucru este sa terminam cu bine aceasta alergare, si sa pornim inainte cu totii!

Haide, capul sus, Nelu! Suntem aici si pentru tine, ok?

Cu prietenie,
Adrian

12 09 2011
7soapte

Lacrimile curata sufletul.Mai rau este sa plangi fara lacrimi….Spune-ti oful,va fi mai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: