Dan

28 06 2011

si eu traiesc o mare drama,sotia mea sa dus la cer era insarcinata in 7 luni am pierdut 2 o data avea doar 34 ani sa dus cu zile a facut infarct cu analize la zi insa incompetenta medicilor a dus o in pamant saraca au murit impreuna, era un om extraordinar, eu nu pot si nu ma vad in stare sa trec peste acest moment si nu vad ce rost mai am eu pe lumea asta sincer

Anunțuri

Acțiuni

Information

15 responses

28 06 2011
addsalu

Draga Dan,

In urma cu 7 ani si jumatate eu insumi m-am aflat intr-o situatie cumplita, in care era cat pe ce sa imi pierd si sotia, si copilul cu care era insarcinata. Nu pot intelege decat o parte din sentimentele tale; in rest pot doar sa banuiesc ca esti zdrobit de durere in interiorul tau. Pentru noi, atunci, a existat un happy end, chiar daca medicii ne-au dat doar 40% sanse de reusita. Imi dau seama ca acum, in acest moment, nu mai vezi nici un motiv pentru a trai, pentru a te trezi dimineata, pentru a continua.

Tot ce pot sa iti spun este ca suntem aici si ca suntem dispusi sa iti fim alaturi, sa ducem impreuna aceasta povara cumplita. Scriind, povestindu-ne, intr-un fel sau altul te simti mai aproape de cei pe care i-ai pierdut…

Stiu ca iti pare inutil sa mai traiesti, insa te rog din suflet sa te gandesti la dragii tai pe care i-ai pierdut atat de prematur. De dragul lor macar si tot trebuie sa traiesti! Sunt convins ca un om atat de minunat cum a fost sotia ta te-a iubit enorm, la randul ei, si ca ar fi cumplit de dezamagita daca tu ti-ai pune capat zilelor sau ai face tot ce poti ca sa intri in pamant la fel de prematur…

Eu, in calitate de crestin, cred ca viata nu se termina aici si ca tot ce avem nu se rezuma la aici si acum… Altfel, intr-adevar, ar fi totul aberant, absurd… Acumulam prea multe cunostinte toata viata si toate astea pentru ce? Pentru ca totul sa se termine brusc in… nefiinta? In neant? Nu, trebuie sa existe o inviere, o viata de apoi si, daca Biblia are dreptate, daca intr-adevar dragii nostri care nu mai sunt printre noi se afla intr-o lume mai buna, atunci, cu ajutorul Bunului, ii vom si revedea intr-o buna zi! Aceasta speranta, dragul meu Dan, i-a tinut in viata si i-a ajutat sa reziste pe crestini de-a lungul secolelor de persecutii, de necazuri cumplite si de neajunsuri… Si, daca sarbatorim an de an Invierea lui Hristos, atunci trebuie sa avem speranta ca ne vom revedea cu ei si noi, intr-o zi… Numai, sa avem mare grija ca nu cumva, printr-un gest cum ar fi suicidul, sa nu riscam inutil…

Capul sus, draga Dan! Ti-am facut o categorie a ta, aici, in coloana din partea dreapta, unde asteptam sa ne scrii, sa ne povestesti mai multe. Vei vedea cum, povestind, te mai descarci si iti mai ostoiesti aleanul, cum se spune… Si, in plus, iti poti folosi experienta pentru a-i ajuta, la randul tau, pe altii care trec prin drame similare sa reziste… In felul acesta ii vei putea onora si pe preaiubita ta sotie si pe scumpul vostru ingeras. Si, da, in felul acesta, moartea lor nu va fi doar o simpla moarte din vina unor medici incompetenti, nu va fi inutila… De tine depinde daca vei reusi, in memoria lor draga si spre amintirea lor, sa transformi aceasta cumplita experienta intr-o incurajare pentru altii, intr-o mana intinsa altora…

Si stii care este culmea? Pe langa faptul ca le vei onora in felul acesta memoria celor atat de dragi tie care nu mai sunt printre noi, vei descoperi un nou sens in viata si, mai mult decat atat, vei descoperi ca tie insuti iti va fi de folos, ca te va ajuta sa mergi mai departe… pas cu pas…

Sunt multe lucruri pe care le poti face si sunt multi cei care ar putea sa te ajute. Uite, de exemplu, citeam de curand ca se formeaza in Bucuresti un grup de suport pentru cei care si-au pierdut pe cineva drag. Ce zici, incerc sa aflu detalii?

Cu prietenie,
Adrian

11 08 2011
dan

multumesc adrian ptr tot ce ai scris chiar te rog sa aflii detalii,problema mea este ca nu ma pot ridica mai deloc ma simt fara maini si fara picioare ,ma gandesc intotdeauna cum a fost posibil sa plece cineva atat de bun si curat chiar nu pot inteelegee

28 06 2011
marya

Rostul tau pe pamant este cu atat mai important cu cat tu consideri ca ti l-ai pierdut.Acestea cresc direct proportional.Rostul omului pe pamant nu este pentru sine,ci pentru ceilalti.Insa tu ai pierdut cea mai…iubita parte din aceasta poveste.Jumatatea ta si copilul…..:(.Este cum nu se poate mai dureros.Au mai ramas ceilalti si viitorul.Pentru acest lucru existi!Gandeste-te ce si-ar dori jumatatea ta pentru tine…Si-ar dori sa renunti sau sa lupti?Chiar daca acum viitorul nu este important pentru tine,nimic nu este intamplator,si fii convins ca va veni momentul in care vei multumi ca traiesti! Incearca sa gasesti orice te poate mentine cu capul pe umeri.Scrie,exprima-te,comunica cu prietenii,da amarul si suferinta afara din suflet.Nu te gandi ca ai sa scapi de suferinta,aceste lucruri nu se uita,insa timpul le vindeca pe toate.Fii tare!

29 06 2011
Kaya

As vrea sa postez un comentariu nou. Cum procedez?

29 06 2011
addsalu

Draga Kaya,

Procedezi exact cum ai procedat acum. Scrii mesajul tau aici, apoi acesta este validat si apare online.

Daca vrei sa ai „categoria” ta, adica vrei sa ne impartasesti povestea ta, se procedeaza la fel. Tu scrii un comentariu, acesta este validat, iar moderatorul il „transforma” intr-un articol de sine statator, iti face „categoria” in coloana din dreapta, iar membrii grupului vor putea posta mesajele lor acolo, doar pentru tine. Iar daca, de exemplu, din diverse motive, se posteaza si in alta parte comentarii care iti sunt adresate, acelea vor fi lasate si acolo, dar in acelasi timp vor fi si copiate si postate si la tine, in „categoria” ta, pentru a putea fi urmarite mai usor.

Sper ca am reusit sa te lamuresc macar in parte.

Cu prietenie,
Adrian

2 07 2011
outlaw

Draga Dan,

Pot doar sa fiu cu gandul alaturi de tine in aceasta incercare grea. Stiu cum e sa pierzi pe cineva drag, si nu pot sa-mi imaginez cum e sa pierzi de doua ori, asa cum ti s-a intamplat tie.

Cu prietenie,
outlaw

9 07 2011
andreeaP

Draga Dan,
Presupun ca ai parinti, rude sau prieteni care iti sunt alaturi in aceste momente grele. Gandeste-te la ce ar insemna pentru ei daca te-ar pierde si pe tine. Nu stiu cum sa te alin cand si eu caut alinare. Fratele meu s-a sinucis acum aproape 4 luni. Avea 22 de ani. A venit acasa razand, a plecat sa se intalneasca cu prietenii razand si dupa aceea l-am gasit spanzurat. Iti pun aceeasi intrebare pe care i-am pus-o si lui pe marginea gropii : ” ce sa le spun parintilor?” gandeste-te ca daca esti egoist in durerea ta le vei lasa celor pe care ii lasi in urma o durere mult prea mare. Viata ne e data sa o traim doar o data… Din moarte nu s-a intors nimeni

11 08 2011
dan

buna andreea intradevar am parinti doar ca am pierdut sufletele cele mai dragi mie viitorul meu akum casa e pustie,o liniste cumplita sa asezat peste tot imi vin toate amintirile in cap nici nu stiu sa ma exprim in cuvinte sincer,am crezut ca daca mai trece timpu o sa fie un pic mai bine din contra e tot mai apasator si greu sincer sunt la pamant

16 02 2012
andreeaP

poate a trecut prea mult timp si imi cer scuze ca nu ti-am rapuns mai devreme … poate acum ( sper din tot sufletul ) esti mai bine. azi intr-adevar mi-e mult prea dor si chiar ajungi cu disperare sa te agati de cea mai mica amintire … gest sau vorba. mi-e dor cum stiu ca si tie iti e, dar din prea multa lasitate sau iubire fata de cei ramasi in urma fratelui meu nu as putea incerca sa fac nimic. nu zic ca nu m-am gandit… dar sper in continuare ca totul se va rezolva… trebuie sa invatam sa-i iubim pe cei ramasi si sa incepem o noua viata. crud … nu? poate timpul ne va alina pe toti mai bine … fiecare om ii e dator vietii cu o moarte … dar sper sa fie dupa ce toti vom afla si fericirea in aceasta lume

10 07 2011
criss

draga Dan daca vrei vorbim pe net adresa mea este […moderat…].

11 08 2011
dan

lasa mi adresa de mail te rog

11 08 2011
addsalu

Draga Dan,

Din pacate nu pot permite afisarea de contacte personale aici, din motive legate de siguranta voastra, a membrilor acestui grup de suport. Nu pot garanta pentru nici o persoana pe care nu o cunosc si, din pacate, in anumite situatii, niste simple cuvinte pot face diferenta dintre viata si moartea cuiva. Te rog sa recitesti singurele reguli ale acestui site, legate de comentarii – le gasesti in coloana din dreapta.

Multumesc pentru intelegere!

In schimb, orice comentarii sau contributii sunt mai mult decat binevenite aici, pe site.

Cu prietenie,
Adrian

11 07 2011
sdf

Gandest-te doar la atat.
1.Crezi ca sotia ta(Dumnezeu sa o ierte),ar vrea ca tu sa faci asa ceva?
2.Din cate ai spus „s-a dus la cer”,deci deduc ca crezi in Dumnezeu.
Daca te sinucizi nu mergi la cer,deci tot nu poti fi impreuna cu ea.
Dumnezeu nu ti-a dat viata ca sa o arunci.

Stiu ca iti e foarte greu, si crede-ma,ca esti cam singurul de pe-aici care are probleme reale,dar asta nu e un motiv sa te sinucizi.

Eu sper sa iei decizia corecta si sa mergi mai departe pt a pedepsi incompetenta doctorilor,macar sa nu pateasca altii ce ai patit tu.

Capul sus frate.

12 08 2011
Ioana

Ca o parere personala la ce spunea sdf ca esti cam singurul cu probleme reale as vrea sa spun ca fiecare problema e reala atata timp cat cel care se lupta cu ea o simte interferand intim chiar cu dorinta de viata.

O colega mi-a spus intr-o zi „acum inteleg cum se sinucid oamenii. e un moment. unul singur, in care lasi gandul sa ajunga fapta”. Am simtit si pe pielea mea si daca este asa si pentru tine, atunci cheia este sa iti stapanesti impulsul pana trece momentul. Poti plange, poti sa urli, sa injuri, sa te pierzi in muzica, intr-o carte sau un film, dar nu duce la capat scenariile negre care ti se contureaza in minte. Rupe-te de ele cat sa treci acest hop. Si la fel cu urmatorul, pana revii in control.

Eu de data asta m-am rupt gasind acest site si raspunzand acestui mesaj.

Va multumesc ca mi-ati dat ocazia la luciditatea de care aveam nevoie acum.

12 08 2011
addsalu

Draga Ioana,

Iti multumim pentru cuvintele frumoase pe care ai gasit puterea sa le scrii, chiar cand tu insati treci prin momente foarte dificile. Exista mult adevar in ceea ce scrii. Nu pot decat sa ma inclin, cu respect, si sa te asigur de prietenia si de deschiderea noastra. Esti mai mult decat binevenita, la randul tau, aici, daca vrei sa ne spui povestea ta. Cred ca te va ajuta atat pe tine, cat si pe altii care trec prin clipe grele. Iti multumesc din nou pentru gestul tau si, anticipat, daca vei da curs rugamintii mele.

Cu prietenie,
Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: