Diana E.

30 04 2011

Hei…..nici nu stiu cum sa….
Partial trec prin acelasi lucru ca “Andreea”……
Ma gandesc cu disperare de….cateva luni sa mor odata,ca nu inteleg dc exist….
Iubesc,si iubesc ca o …..”nebuna” aproape.Prima mea iubire,primul meu “prieten”
a devenit iubitul/prietenul/TOT penntru mine.
Il ador,avem impreuna 4 ani impreuna,de la varsta de 17 ani suntem un cuplu fericit aproximativ(pe parcurs s-au implicat familiile) si totul pentru noi era clar….EU SUNT A LUI,EL AL MEU….si ca ce avem este unic.Nu stiu exact cine spunea,un scriitor sauu….”Unul din doi (iubiti) iubeste mai mult” asa este,eu am fost aceea.Am gresit mult….nici….si el, verbal ne-am ranit ENORM.respectul este….ceva inexistent aproape penntru noi.Ce aveam noi,era/inca este cred….ceva unic….iubesti cu toata fiinta,tremuri,transpiri….intelegi poate.Il ador.Noi am plecat impreuna intr-o alta tara,ne-am stabilit acolo….toate mergeau bine.Parinntii mei veneau odata la 5-6 luni.De 8 luni parintii lui s-au mutat la noi….in aceeasi casa,fara sa lucreze….si practic sa stea pe capul nostru.ulterior tatal lui si-a gasit de munca(datorita mie,mamei mele) si ….intre noi,relatia s-a racit….putin cate pitin….iubirea era chiar si atunci cand am plecat(ma aflu in tara de 1 luna si 1 sapt) si am plecat pentru ca nu mai puteam,plangeam zilnic,vomitam(ajunsasem sa cred k sunt bulimica) plus k am anxietate generalizata(o chestiune…ce se produce pe fond nervos/stres/emotional….ce nu ma lasa sa respir) ma simteam neinteleasa….simteam k nu mi se da atentie,am luat pastile,am “incercat” sa uit sa….”il sperii” o recunosc…sa vad cum reactioneaza.am fost in spital 2 zile…insa el devenea tot mai rece.ai mei,de aici din tara…..erau….TERMINATI…..am decis,cum am spus sa revin in tara sa ma “regasesc” dar….de cand am venit sunt mai rau decat cand eram acolo…..el s-a racit……rau……ma suna doar asa…odata la 2-3 zile…si….nu e ca la inceput(desi stim foarte bine cand doua persoane se iubesc,distanta ii face sa “dispere” din dragoste….sa…..se sune din 5 in 5 minute)….el nu mai are….imi cer scuze…nici sa scriu nu stiu foarte bine (corect gramatical) de fapt,am incredere in tine fara sa te cunosc….pentru ca esti baiat….pentru ca …am vazut conversatia cu andreea…nu stiu,sunnt multe lucruri…il iubesc,vreau sa ma intor la el,dar sunt ai lui acolo si psihologic il domina,el nu-si da seama….nu stiu,stiu ca ma iubeste,dar….ce sa fac….sa stau in tara ca el sa ma uite???(si la asta vor contribui si parintii lui sigur)sau sa ma duc inapoi si sa incerc….desi….mi se pare un lucru “fortat” eu abea am putere sa lupt cu mine,si nu stiu daca pot fi iar aia vesela plina de viata…..mi-e teama ca cu atata durere in suflet….si atata suferinta acumulata,sa nu pot face fata…si sa-l indepartez mai rau…..ce sa fac,il ador….pe ai lui nu pot sa-i dau “afara” din casa fiului lor….el….nu-i “iubeste” ca parinti pentru ca sunt reci ….dar el nu mai are rude,si incearca pe cat posibli sa “readuca” relatia aia…de parinte/copil,iubirea aia….nu stiu…..sunt atat de multe,as vrea daca se poate sa vb cu andreea….nu am pe nimeni,mi-am pierdut toti prietenii de aici din tara….nu am pe nimeni.vreau doar sa imi gasesc “alinarea” linistea catusi de putin…..si mental vorbind….te rog,nu stiu cine esti….da-mi un sfat(daca ai inteles ceva….din ce am tst) si……daca crezi k nu am solutie….macar zi-mi o metoda rapida sa mor odata fara sa ma doara 😦 ( nu….nu stiu nici ce sa….sunt la pamant,desi am 21 de ani,frumusica sunt…..nu stiu….ma vad…..poop,multumesc doar penntru faptul ca ai citit randurile mele….

Anunțuri

Acțiuni

Information

4 responses

30 04 2011
addsalu

____________________________________
Diana a scris:
____________________________________
Hei sunt Diana […moderat…],te rog sa stergi ce am postat pe pagina(oficiala)….am crezut k ti-l trimit tie personal….si este vina mea,atat de…..aiurita si….incat nu-mi dau seama de….nimic.multumesc……multumesc mult mult…..

–––––––––––
Adrian a raspuns:
______________________________________

Diana,

Dupa ce am aprobat comentariul tau (fara numele de familie, pe care il moderez din start, din principiu), am vazut rugamintea ta, asa ca l-am retras imediat.

Promit sa revin cu un raspuns in cursul zilei de maine. Pana atunci nu te rog decat sa incerci sa te linistesti, sa imi promiti ca nu iti vei face nimic rau. Daca te simti foarte deprimata, incearca sa iti faci un ceai caldut (teiul sau sunatoarea merg de minune), indulcit cu putina miere, si sa incerci sa dormi.

Momentan evita sa iti bati capul cu problema asta; umple-ti mintea cu alte lucruri frumoase – citeste o carte care sa te motiveze, sa te inspire, sa te ajute sa visezi din nou, si capul sus, ok?

Revin in cursul zilei de maine!

Cu prietenie,

Adrian

NOTA – comentariile au fost postate ulterior, cu acordul Dianei.

30 04 2011
addsalu

Draga Diana,

Am citit cu atentie randurile pe care mi le-ai scris si nu trebuie sa iti faci probleme pentru gramatica sau pentru orice altceva de felul acesta. Am invatat, de-a lungul timpului, sa citesc si „printre randuri” si sa fiu atent la detaliile care razbat dincolo de cuvintele care parca sunt mult prea sarace pentru a descrie tot ceea ce simti uneori.

Am „vazut” in tine o femeie care iubeste enorm. Tanara, frumoasa, capabila, inca increzatoare in propriul ei potential (ceea ce este un lucru bun!), constienta si de atuurile, dar si de limitele ei. Ai descris situatia cu un extraordinar simt critic, ceea ce imi spune ca te-ai chinuit multe nopti si multe zile gandindu-te la asta…

Tin sa iti spun inca de la inceput faptul ca suicidul nu este si nu va fi niciodata solutia la problema pe care o ai. Dimpotriva. Gandeste-te doar ca este SINGURA si cea mai sigura cale de a te asigura odata pentru totdeauna ca nu vei mai fi NICIODATA, dar absolut niciodata impreuna cu cel pe care il iubesti atat de mult. Exista un verset biblic unde se spune ca „atata vreme cat traieste un om, tot mai are speranta”. Eu cred ca este mult adevar in aceste spuse… Niciodata nu stii ce iti aduce ziua de maine si cum, dupa ce ai impresia ca ai pierdut TOTUL si ca nu ti-a mai ramas nici un motiv pentru a trai aceasta viata, in scurt timp ti se intampla ceva absolut fantastic. Stii, mereu am ajuns la concluzia ca vorba aceea veche, pe care o cunosti poate, este cat se poate de adevarata: Dumnezeu nu te lipseste niciodata de un lucru bun din viata ta, decat pentru a face loc unei alte binecuvantari mai mari…

Imi dau seama ca ACUM, in situatia ta, este cat se poate de greu sa vezi lucrurile in felul acesta, insa sunt sigur ca, daca vei avea suficienta rabdare, vei vedea cu ochii tai lucrul acesta.

Haide sa o luam pe rand. Inteleg ca relatia ta cu iubitul tau s-a schimbat in mod dramatic dupa mutarea parintilor lui la voi. Inteleg, de asemenea, faptul ca la inceput, ei au stat cu voi pentru ca nu aveau alte posibilitati, dar ca acum tatal lui lucreaza. Implicit, inseamna ca s-ar putea intretine si singuri, nu? Te rog sa nu te superi daca gresesc, dar nu pot face altceva decat sa presupun anumite detalii pe care nu le am si nu am cum sa le cunosc in faza aceasta.

Revenind, daca ei s-ar putea intretine acum, avand in vedere faptul ca lucreaza tatal lui, eventual si luand in considerare un mic ajutor pe care sa li-l acordati voi o perioada de timp (oricum ii ajutati deja suficient de mult si cheltuiti o anumita suma de bani prin prezenta lor la voi in casa, cu toate costurile pe care le implica asta), teoretic ei ar putea sa stea separat, nu? Daca da, atunci ai putea discuta deschis cu iubitul tau lucrurile acestea si sa ii expui problema. Probabil ca la inceput nu ii va veni chiar foarte bine, tinand cont de faptul ca sunt parintii lui, dar poate ca va intelege ca relatia voastra a avut de suferit in timp si ca aveti nevoie de intimitatea voastra. Mai ales daca parintii lui se vor muta foarte aproape de voi, cred ca va accepta mai usor.

Nu stiu ce sa iti spun in legatura cu dorinta lui de a comunica cu tine. Da, teoretic ar fi de dorit sa comunicati cat mai des, dar uneori lucrurile pot sta diferit si asta fara sa insemne ca nu te mai iubeste sau alte lucruri de felul acesta. Cred insa ca este o problema importanta pe care va trebui sa ti-o clarifici tu insati in timp, nu neaparat acum. Atentie insa, iti va trebui mult tact in momentul in care o vei face, pentru ca barbatii sunt in general sensibili la astfel de subiecte, ca si la cel al criticilor aduse familiei lor (indiferent de cum ar fi, rai, insensibili, manipulatori etc., nu uita ca sunt ai lui…).

In privinta anxietatii, ca psiholog, stiu foarte bine cum se poate manifesta si ce complicatii iti poate aduce uneori, motiv pentru care iti recomand sa mergi la un psihiatru pentru tratamentul de specialitate. Este bine sa ai la indemana antianxioliticele pe care ti le prescrie atunci cand te simti rau, dar si sa urmezi un tratament profilactic. Poti trai cu asta fara nici un fel de problema, (cred ca) stii bine ca se trateaza si ca efectele sunt mult diminuate. Daca nu ai un medic la care sa mergi, eventual iti pot recomanda pe cineva (asta in situatia in care esti din Bucuresti). Te rog sa nu neglijezi asta, este foarte important!

Cat despre comunicarea cu Andreea, daca imi acorzi permisiunea, voi posta pe site conversatia noastra si, daca va dori, te va contacta tot acolo. In plus, facand asta, vei descoperi ca vor fi si altii care poate au trecut prin chestiuni similare care vor dori sa iti fie alaturi. Acesta este farmecul grupului de suport pe care l-ai descoperit. Iti voi proteja identitatea, lasand un pseudonim pe care ti-l vei alege tu, asa ca nu ai de ce sa iti faci probleme din punctul acesta de vedere.

Nu pot sa trec peste o afirmatie de-a ta referitoare la „santaj” sau la verificatul unor sentimente. Te rog din tot sufletul sa nu mai incerci asta! Nu este o solutie in nici un caz, iar asta din mai multe motive: nici nu te va ajuta sa afli daca te iubeste cu adevarat (uneori, in astfel de situatii, oamenii pot spune orice, nu doar lucrurile pe care le gandesc cu adevarat, ci si alte lucruri, presati de context…), nici nu iti va face o imagine buna in fata lui (un barbat are nevoie sa vada in femeia de langa el un sprijin, nu doar faptura gingasa pe care sa o iubeasca si sa o protejeze, ci si partenerul de drum pe care sa se poata baza…) si, in plus, risti sa iti produci traume pe termen lung din erori care, indiferent daca iti place sau nu sa auzi asta, se intampla uneori… Deci, te rog din suflet sa nu o mai faci! Atunci cand simti ca nu mai poti, stai in fata computerului si scrie-mi, sau scrie-ne pe site direct (uneori vei primi un raspuns mai rapid pe site decat o pot face eu singur in privat, in conditiile in care permanent trebuie sa prioritizez si sa raspund mai intai la urgentele care nu suporta amanare). Vei vedea ca, scriind cu cat mai multe detalii, iti ordonezi altfel gandurile si privesti altfel lucrurile chiar si fara sa iti raspunda neaparat cineva (sau pana sa iti raspunda).

Ma opresc momentan aici, te las sa citesti tot si sa imi scrii ce crezi si cum vezi lucrurile de aici incolo. O sugestie ar fi sa discuti cu iubitul tau la modul cel mai deschis si cel mai serios despre voi, despre relatia voastra, despre ceea ce simti pentru el si despre faptul ca nu vrei sa va indepartati unul de altul… Apoi sa ii spui ceea ce te face sa te simti ciudat uneori, sa ii spui ca ai nevoie sa te simti iubita de el, dorita, sa stii ca vrea sa lupte pentru voi, pentru relatia voastra…

Cu prietenie,
Adrian

30 04 2011
addsalu

–––––––––
Diana a scris:
–––––––––

Nici nu stiu ce sa spun…..mi-ai dat raspuns la multe,unele in „sinea mea” le stiam deja…m-a bucurat asta.
Tin sa spun ca anxietatea o controlez binisor(chiar foarte bine),si am invatat asta fara pastile,si fara psihologi,sau ceva de genu.Am mers insa la cateva sesiuni si psiholoaga m-a intrebat daca doresc sa continui….insa am spus nu,acum,dupa raspunsul tau,vad ca…..DA….am nevoie,dar nu neaparat de „psiholog” ci de un prieten mai mult(poate unde nici nu-mi da senzatia aia de…”nebuna”….stiuuu,e o conceptie gresita,dar…. ).
In momnentul acela,(avand si alte momente cam….”asematantoare” in multe ocazii) nu mai puteam,parca…nu ca acum mi-ar fi „trecut” instant…dar vad ca…adica…sunt nesigura de mine,de ce-mi ofera viata….sunnt zile,cand sunt bine si zile cand ma cert cu iubitul(verbal) gen „parintii tai sunt asaa….” „Nu! ca ai ti sunt asa…” pe gelozia mea…etc….
Sunt in tara,in Bucuresti.
Parintii lui,nu ar putea sta singuri,au stat….si…nici nu as sti cum sa incep….au facut datorii,neavand stablilitatea financiara(un slariu fix)si ulterior s-au mutat cu noi.
Eu i-am inteles parintii lui….dar sunt genul de oameni…”au azi,maine nu”.FOARTE CHELTUITORI,le place sa traiasca bine o zi…iar apoi sa stea inchisi in casa de rusine.Nu….au venit intr-o alta tara,crezand ca e baiatul lor aclo ca ii va sustine indiferent de….problemele care ar aparea.Stiu intr-un fel unde,sunt o fire cat de cat impulsiva,da…. si iubitul meu ma cunoaste,ma cunoaste si ma iubeste,de la inceput am fost asa(desi acum nu ar recunoaste-o decat cand ne certam verbal).Tatal lui lucreaza,insa ia banii …..50euro saptamana asta….maine 80…(un exemplu) deci nu-si permit sa se mute(iara,si sa le platim datoriile nnoi,sau fiul lor) si in plus nu-i vad responsabili,adica….nici fiul lor nu-i vede responsabili,si ii este greu sa le zica….ma intelegi….
Alta problema,nu se pot intoarce in tara(gandindu-ne,oare de ce mai stau acolo daca nu au un venit sigur si stabil?)pentru ca au vandut tot ce aveau,nu se pot intoarce decat in judetul […moderat…],la tara….unde acolo ar trebui sa „mulga vaca” si….deci nu,categoric.
Ei sunt cum sunt,si indirect o urasc pe mama pentru ca e foarte….”implicata” in relatia pe care o am eu cu iubitul meu si spun,ca de fapt eu iau deciziile „mamei mele” nu proprii…..mama vorbeste foarte mult,nu e gennul care sa tina in ea,nu e falsa(cum as putea descrie parintii lui in opinia mea).
Acum cu venirea mea in tara,eu am decis sa vin….sa-mi termin scoala(dar ducandu-ma lunar sau la doua luni la el),sa intru la agentie,si sa incerc sa-mi creez o alta….sa incerc sa dau de carnet(imi este foarte teama de masini)….simt ca s-a indepartat mai mult….nu zic cat am fost acolo….mama imi spunea una,iubitul alta,mama lui altceva….si ma innebunisera.apoi am simtit rautatea ce-o tineau in suflet,mai ales ca imi reprosau (indirect) ca nu mai lucrez si ca plang mereu ca sunt „nebuna” …am tipat….am….fost ca un vulcan si nu-mi gaseam locul,nu stiam de ce sunt acolo,pe C. (iubitul meu) il simteam rece…pentru ca de fata cu ei era altul…..si am….am venit in tara incercand sa ma „reculeg” si sa inteleg de ce exist.
Ai lui i-au bagat in cap ca eu trebuie sa fac ce „zice barbatul” nu ce zice mama,eu sunt foarte mamoasa o recunosc,si poate mai fac mici greseli cand iau anumite decizii…dar….el stie,problema e ca acum „stiau” si ei…si se implicau…..intrigi,ranchiuna….au ajuns mama mea/tatal si mama lui sa se urasca atat de mult incat isi doresc mortile,pot spune.
Bunica mea,e cea mai buna prietena a mea,ea m-a indrumat si sfatuit sa ma duc la agentie,la scoala(sa fac ceva,sa fac banii mei,sa nu cer….),sa redevin firea vesela,sa vorbesc sa socializez…pare incredibil cum o batranica de 71 de ani de la tara,ma poate…”ridica de la pamant” (cum a facut astazi,spre exemplu)….Ea mi-a spus k e vina „la toti” dar mai ales a parintilor din ambele parti.Ai lui nu trebuiau sa vina intr-o tara straina,fara sa stie limba,si sa-si doreasca…”aur si palate” si mama sa nu mai incerce sa ma „invete”(si sa vina odata la 4-5 luni la mine ca ii e dor,sa-mi bage in cap chestii…etc…) pentru ca trebuie sa o iau singura pe drumul meu,alaturi de costi….sa ne facem un viitor SINGURI nuuu….
Aseara si ieri am vorbit cu C….imi zicea „te iubesc mai mami,de ce esti proastaaa??” si i-am spus,”nu te simt,cand spui asta….” si usor usor….il simteam,parca „iesea din el iubirea” e si foarte ORGOLIOS,dar rau rau….il doare ca am „decis” sa plec,dar si pe mine m-a durut ca nu m-a oprit(ca doar nu-mi pasa de bani sau de biletul deja cumparat) am multe nelamuriri cand vine vorba de el….el e maiii….el nici nu stie cum e sa se „uite” la alta fata sau o alta fata la el…imi povesteste,cate odata ca nu a avut ocazia sa „flirteze” si chestii de genul….si eu sunt EXCESIV de geloasa,el e primul meu iubit si eu prima….insa eu am mai „flirtat” in liceu inainte dar el era foarte inchis,acum e sigur pe el….si vad ca „radiaza” in fata….fetelor….pentru ca e foarte dragut,(a fost jucator de fotbal,si in orasul in care locuim,acolo)….si eu sunt frumusica,adica,mi se spune foarte des,si el,si…..sunt geloasa ca imi este frica sa nu mi-l „farmece” alta fata….nici nu stiu,sunt atatea de zis,sunt….nici nu stiu daca vei intelege pentru ca am scris,aiurea poate nici nu se leaga foarte bine frazele cu….of

*Ideea e ca,imi e frica sa nu-l pierd,il iubesc,nu stiu sa i-o arat(si nici el mie)….sau poate sunt doar obosita de tot…..nu stiu ce sa fac cu ai lui….pentru ca el nu poate lua o decizie,nu stiu ce sa fac cu familia mea,pentru ca daca ma intorc in acea tara,la el…mama va plange o luna si iaaaar ma va „zapaci” si pe mine fiind acolo,pentru ca ma doare…..Nu stiu daca sa accept sa-mi ia biletu de pe acum si sa plec,sau sa stau si sa le demonstrez ca pot lucra iara,ca sunt vesela,ca sunt bine,si mai ales ca imi doresc chestia cu carnetul de sofer….
Nu stiu….nu stiu cu cine sa vorbesc,ma gandesc ca e plictistitor/obositor pentru tine sa….citesti atat,sa te „implici” pentru a ma ajuta sa gasesc o solutie imi pare tare rau…..dar sincer,ma simnt biiiiiiiiiiiine si maiiii…linistita ca am scris,si mai mult,CA IMI SI RASPUNZI,si ca o faci….cu un ….fara sa ceri nimic.De obicei am jurnalul aproape (de pe la vre-o 13 anisori,scriu jurnale….am vre-o 6….) insa nu-i aceeasi senzatie…in orice caz,intelegi ce spun.
Multumesc,nici nu iti poti inchipui cat m-ai putut ajuta pana acum.
[…moderat…]

Aaa!! poti pune conversatia pe site,scrie doar „diana […moderat…]”

30 04 2011
addsalu

Draga Diana,

Ma bucur ca ai reusit sa gasesti unele raspunsuri pana acum, si sper sa gasesti si altele in continuare.

Iti multumesc pentru aprecierile tale […moderat…].

Ca sa intru direct in subiect, „batrana de 71 de ani” de care vorbeai are maaaaaare dreptate. Intr-o relatie buna si frumoasa nu este loc decat pentru doua persoane. Nici mama ta, nici parintii lui, nici altcineva nu va pot spune tie sau lui ce sa faceti si cum sa va organizati viata. Adica, ce vreau sa spun este ca tot ceea ce pot face ei este sa va dea un sfat, dar ATAT. Deciziile vi le luati singuri, pentru ca, in final, consecintele le veti suporta doar voi.

Am citit in scrisoarea ta, mai mult sau mai putin „printre randuri”, faptul ca amandoi sunteti orgoliosi. Nu e neaparat rau, inteleg ca vreti sa va testati intr-un fel sau altul iubirea, sa vedeti daca dragostea voastra este autentica sau nu. Tu ai vrut sa ii fortezi cumva mana spunandu-i ca pleci dar, in acelasi timp sperand ca el sa te impiedice, sa insiste, el parca-parca nu ar fi vrut sa te lase, dar nici nu a vrut sa para prea afectat de asta si nici sa lase coada jos, si in final amandoi ati avut de suferit…

La fel, am vazut cumva, tot printre randuri, si o anumita cochetare din partea amandurora cu gandul de a mai flirta, de a va mai testa oarecum farmecul si „lipiciul” la fete (el) sau la baieti (tu). Va rog din suflet pe amandoi sa nu va jucati cu lucrurile astea, pentru ca nimic nu este mai inselator decat inima omului… DIntr-o astfel de prostie, dintr-un joculet stupid si aparent nevinovat ajungi sa te implici mult mai serios decat este normal, decat e cazul si decat ti-ai dori… iar rezultatele pot fi dezastruoase pentru relatia voastra. Deci, nu merita, crede-ma, bucurati-va si apreciati dragostea voastra, ceea ce aveti voi!

M-am bucurat mult sa citesc ca lucrurile par a merge putintelus mai bine intre voi. Ca v-ati regasit cumva, ca ati mai facut un pas spre impacare…

Nu stiu ce sa iti spun in privinta plecatului sau al ramasului in tara. De fapt, nimeni altcineva nu poate lua aceasta decizie in locul tau. Inteleg ca esti cumva stransa cu usa din doua parti – intre dragostea fata de mama ta si dorul fata de iubitul tau, de C. Insa, daca stai sa te gandesti bine, formezi un cuplu cu el, nu? Intrebarea este daca vrei sa mai formezi un cuplu cu el? Te vezi alaturi de el pentru mult timp, pentru restul zilelor vietii tale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare le vei gasi si pe celelalte… Iar daca acesta este „da”, atunci solutii se pot gasi si pentru dorul de mama… Una dintre ele ar fi sa profiti de timpul pe care il petreci aici pentru a-i cumpara un webcam si de a o invata sa foloseasca messengerul sau skype-ul pentru a va vedea si auzi online ca si cum ati fi fata in fata… Tehnologia de azi face ca lucrurile sa fie mult mai usoare si ca distantele sa nu mai fie chiar atat de mari, nu-i asa?

Din punctul meu de vedere, este extrem de greu pentru ca o relatie de cuplu sa reziste pentru mult timp doar prin corespondenta. Adica una este cand efectiv nu ai de ales, cum era atunci cand tinerii trebuiau sa plece pe front iar iubitele lor ramaneau acasa, si cu totul altceva este atunci cand exista alternative, nu?

In plus, nu stiu daca este ceva ce poti face aici si nu poti face si acolo, nu? Si carnetul de soferi, si scoala, si independenta financiara le poti obtine si acolo, nu-i asa? Sau, daca efectiv trebuie sa le faci aici, din motive obiective, atunci discuta asta cu C. si luati decizia impreuna. Asta este cuvantul cheie: impreuna…

Cu prietenie,
Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: