Marius

12 03 2011

pur si simplu vreau sa mor…nujtiu de ce m`am nascut…k sa creez numai probleme.?…nu are niciun rost sa mai traiesc….sunt in plus…incurc lumea…
decat sami supar parintii si bunicii..mai bine mor…ajutati`ma`…va rog…nu mai are rost sa traiesc:((
Sincer nu mai are rost imi vine sa plec de acasa sa ma tot duc departe …ca apoi sa vada parintii mei ce rau e fara mine..deoarece eu ii deranjez cu orice spun tot ce spun nu este bine…dar dupa ce o sa plec sunt sigur ca tot ei or sa planga dupa mine…si chiar ma gandesc sa o fac!

Anunțuri

Acțiuni

Information

11 responses

12 03 2011
addsalu

Draga Marius,

In primul rand te rog sa imi permiti sa iti urez, in numele celor de aici, din acest grup virtual de suport, bine ai venit!

Inteleg, din ceea ce ne scrii, ca esti suparat nu atat pe tine insuti, cat pe reactia parintilor si a bunicilor tai la unele cuvinte sau reactii de-ale tale. Si ca reactia lor este cea care te face, de fapt, sa vrei sa le arati ca le-ar fi mai rau fara tine. Si, sincer vorbind, sa stii ca asa si este! Chiar daca iti dau senzatia de multe ori ca te cicalesc si ca parca iti cauta nod in papura, sunt convins ca stii deja ca ei tin la tine, in felul lor, desi parca nu o arata atunci cand exagereaza in reactiile lor…

Sunt convins ca tii la ei, la randul tau. Si ca tii enorm la ei, altfel nu ai fi putut sa gandesti ca, “decat sa iti superi parintii si bunicii, mai bine mor”, nu crezi? Insa in acelasi timp “citesc” printre randuri faptul ca te simti nedreptatit, si ca parca-parca ai vrea sa le arati tu lor uneori… Sa pleci de acasa, sau chiar sa te omori “putin”, daca ar fi posibil sa o faci numai putin, cat sa vada ei cum le-ar fi fara tine… Te asigur ca ar suferi atat de tare, incat pana si tu, daca i-ai vedea, ai renunta la planurile tale. Pentru ca este imposibil ca cineva care isi iubeste parintii si bunicii sa stea cu mainile in san vazand cat de mult s-ar putea chinui si cat de mult ar putea suferi stiind ca te-au pierdut! Vezi tu, dragul nostru Marius, de-abia cand pierdem pe cineva ajungem sa intelegem cat de mult conteaza acea persoana pentru noi… Insa, din pacate, de cele mai multe ori este prea tarziu pentru a mai putea face ceva sa putem recupera ceea ce am pierdut!

La tine insa nu este prea tarziu! Ar fi prea tarziu daca te-ai sinucide! Asta da! Si nu ti-ar aduce nici o satisfactie, ba dimpotriva! Chiar daca uneori gandesti ca ti-ar placea sa ii vezi spunand ca ai avut dreptate si ca ei au gresit cand te-au cicalit, gandeste-te ca tu nu ai putea sa “savurezi” acele momente, nu ai putea sa ai satisfactia de a-i vedea recunoscand lucrul acesta pentru simplul motiv ca ai fi… mort. Si, cum se spune, “mort de-a binelea”. Sau, chiar daca ai putea sa vezi si sa savurezi momentul in care ei ar recunoaste asta si le-ar parea rau, tot nu te-ai putea bucura prea mult timp, te asigur! Pentru ca, dupa ce ti-ar trece supararea, nu ai putea sa nu vezi durerea imensa si inima sfasiata de durere a mamei tale, a tatalui tau, a bunicilor tai… Iar partea cea mai trista este aceea ca, asa cum ti-am scris deja, in astfel de situatii tu, chiar daca ai vrea apoi, nu ai mai putea face nimic pentru a indrepta lucrurile… Oricat de mult ti-ai da seama atunci ca, decat sa ii vezi asa, mai bine ai fi trecut cu vederea cicalelile lor si faptul ca te-au batut atata la cap desi nu aveau dreptate mereu, atunci ar fi prea tarziu sa mai poti indrepta lucrurile!

Din fericire insa, acum nu este prea tarziu! Nu stiu cati ani ai, insa am senzatia ca esti adolescent, un adolescent care trece prin ceea ce fiecare dintre noi, ca adolescenti, am trecut… Tu ai depasit varsta copilariei si iti revendici statutul de “om mare”. Nu mai esti copil, iar ei simt ca te scapa din mana, nu vor sa recunoasca ca nu mai esti copilul de altadata si ca poti lua deciziile tale. Si ca acele decizii pot fi bune, chiar daca nu sunt cele pe care le-ar fi luat EI…

Te asigur ca lucrurile se vor rezolva, incet-incet… Si ca vor intelege, asa cum au inteles toti parintii si toti bunicii pana la urma… Unii mai repede, altii mai greu… Stii ce ne-a ajutat pe multi dintre noi sa putem merge mai departe? Sportul, activitatile cu prietenii, care te ajuta sa iti consumi energia si sa te descarci. Apoi… cititul. Stiu ca nu mai este neaparat “la moda”, insa te asigur ca ajuta enorm! Sunt atatea carti bune, care cu siguranta te vor antrena. Gandeste-te numai la faptul ca, decat sa te certi cu ei la infinit, mai bine te duci in camera ta sau intr-un colt retras si citesti…

Apoi, culmea, ar fi tacerea. Sa nu le mai raspunzi cu aceeasi moneda. Cineva spunea ca “pentru o cearta este nevoie de cel putin doua persoane, si ca el nu va fi a doua persoana…”. Nimeni nu se poate certa de unul singur la infinit. Daca tu nu raspunzi cu aceeasi moneda, daca mai faci din cand in cand si compromisuri, vei vedea ca, incet-incet, vor incepe sa iti raspunda si ei la fel!

Hai, capul sus, incearca lucrurile despre care ti-am povestit si tine-ne la curent! Suntem aici, ok? Nu face vreun lucru pe care sa il regreti si tu, si toata lumea, si pe care sa nu il mai poti remedia in nici un fel, niciodata! Gandeste-te ca toate problemele de care scrii sunt TRECATOARE. Azi sunt, maine-poimaine nu mai sunt. La un moment dat tot vor trebui sa accepte ca ai crescut si ca vor trebui sa o lase mai moale… Dar sinuciderea, draga Marius, este o alegere PERMANENTA… Chiar nu merita ca, pentru o problema TEMPORARA, sa faci un astfel de gest permanent… Daca cele cateva idei care mi-au venit in minte pe moment se dovedesc a nu avea rezultatele scontate, revino si cautam altele! Solutii exista, te asigur! Intotdeauna exista! Daca nu le gasim uneori nu inseamna decat ca nu le-am cautat suficient de mult!

Ti-am facut o “categorie” in coloana din dreapta – am numit-o “Marius”. Acolo vei gasi comentariile ulterioare, de la ceilalti membri ai grupului, si tot acolo te voi ruga sa revii ori de cate ori vei vrea – fie pentru a ne solicita din nou ajutorul, fie pentru a ne spune cum iti mai e, fie si doar pentru a-ti descarca sufletul in fata cuiva. Suntem aici, ok?

Cu prietenie,
Adrian

13 03 2011
nk

Marius,
sincer nici eu nu stiu de ce m-am nascut 🙂
Rudele(adica parintii, bunicii)oricat de ciudat ti s-ar parea, te vor iubi mereu, in orice conditii.
Normal ca se supara,dar daca te vei duce la ei, vei gasi mereu spijin.
Fa un lucru : du-te la ei si spune-le ca iti pare rau ca i-ai suparat.
Atit !

Te mai astept cu detalii aici

Vezi ca a inceput primavara, plimba-te, iesi cu prietenii…

17 03 2011
outlaw

marius,

Oricat ar parea de indepartat momentul acela, va veni o vreme cand parintii si bunicii se vor uita la tine cu alti ochi si te vor aprecia. Si la mine tot asa a fost, cu „orice zic eu nu este bine”, pentru ca eu aveam parerea mea despre cele din jur si dandu-se acelasi lucru, doi oameni care se uita la el pot vedea altceva, pentru ca depinde de unghiul din care privesc.

La un moment dat o sa isi dea seama ca ai crescut (nu stiu ce varsta ai) si incetul cu incetul vor lua seama si la ceea ce zici. Pe mine nu ma luau in seama cand ziceam ceva pentru ca pana sa plec la facultate am fost un rasfatat: nu mi-am facut un sandvis, nu am spalat o farfurie, nu am calcat o haina. Am inceput sa ma descurc singur, si incet incet parerile mele au fost luate in considerare sau chiar cerute la un moment dat, pentru ca, asa cum spuneau ei, „tu mereu gandesti la rece”.

Treaba cu plecatul de acasa am incercat-o si eu de mai multe ori, ba chiar am vrut la un moment dat sa sar pe fereastra pentru ca mi se pareau niste tirani care nu imi dadeau voie sa ma manifest (si nici nu prea m-au lasat sa o fac prea mult, dar am recuperat si m-am si saturat). Insa, daca pleci de acasa, tine minte ca oriunde ai merge nu o sa ai un acoperis deasupra capului si ceva de mancare. Oricate prostii faceam tot copilul lor ramaneam si aveam unde sa dorm si ce sa mananc, aveam resurse ca sa invat. Mai ales cand venea vorba de invatat ai mei nu prisoseau nimic ca sa pot sa studiez: carti, caiete, pixuri, stilouri, creioane. Ba chiar o si incurajau pe bunica-mea sa-mi faca ea sandvisuri, desi mie imi ziceau pe de alta parte ca nu-s in stare sa spal o farfurie sau sa intind untul pe paine.

Mai bine de vreo 15 ani mai tarziu, adica acum, desi am o gramada de defecte (dar am si calitati), parintii mei abia asteapta sa ma vada, sa discute cu mine, imi cer parerea, si-mi mai reproseaza din cand in cand cate ceva, dar asa, ca unui adult. N-ai vrea sa ajungi si tu sa traiesti momente din astea? Daca da, atunci lasa moartea la o parte, e doar o solutie definitiva la o problema temporara si in felul acesta nu o sa ajungi sa ai ce iti doresti. Odata mort esti mort si nu te mai poti intoarce.

Cica in tara e primavara. Iesi la o plimbare, fa-ti o prietena si bucura-te de primavara si de tinerete.

20 03 2011
addsalu

Marius a scris:
–––––––––––––––

sincer ai dreptate sunt trecatoare…dar trece una si vine alta…:((…nu stiu ce sa fac acum la mine in familie eu sunt certat cu tata tata cu mama si mama cu mine…imi vine zau sa plec…nu numai de dragul de a demonstra ceva…dar e mai bine asa…pentru ca vad ca eu sunt cauza certurilor…in capul meu se sparg toate…chiar daca nu gresesc cu nimica tot eu sunt cauza…! nu stiu ce sa fac..stau cu cutitul langa mine nu stiu daca e bine …poate ca scap de ei…dar poate ca nu e bine…poate ca e bine….nu stiu.Astept sa se termine si comflictul acesta iar daca apare altul…ca de obicei (la scurt timp). si tot din cauza mea…Nu mai am alta solutie…

22 03 2011
marius

am avut dreptate…ms pentru sfaturile f bune…dar ma declar invins in lupta cu viata…pa-pa sau mai bine zis adio!…cu siguranta voi lua un pumn de pastile si se v-a sfarsii totul…scuze…chiar nu are rost…asa cred eu acum. stiu ca pe la 20 de ani(daca ajung acolo) o sa rad de toate acestea…dar e cale lunga pana acolo si mai bine ma intorc inapoi…incerc sa va tin la curent cu ce se intapla…sper

22 03 2011
marius

outlaw…situatiile nu se aseamana…adica eu fac aproape de toate prin casa….incepand cu aspirat sters prafu..pana la calcat daca este nevoie pentru ca daca vrei sa faci ceva trebuie sa iti faci cu mana ta…adica daca eu nu imi fac nu imi face nimeni..asa ca….si ptr asta tot nu sunt apreciat…ba mai nult mai sunt si criticat.nedreptatit…si sa nu crezi ca sunt un tanc de 9 anisori care abia acum a avut prima cearta si gata se omoara….nu am chiar 16 ani…am si prietena…de un an..o sa vb cu mama…chiar daca nu stiu cat o sa mai rezist…si am sa-i spun sa ma dea la un centru de plasament daca chiar nu ma mai vrea…decat sa fac eu o nebunie

22 03 2011
Bogdan

Salut Marius,

Parerea mea ar fi sa incepi sa vezi lucrurile din punctul de vedere al unui barbat, si nu a unui copil care asteapta sa fie apreciat de parinti. Multi parinti, mai ales cei care au anumite probleme personale, au tendinta sa isi arunce frustrarile pe persoanele slabe, pe persoanele care stiu ca le au la mana, adica pe copii. La aceasta categorie de parinti nu ai ce le face, daca esti un copil rau te critica pentru ca esti rau, daca esti un copil bun, te critica pentru ca nu esti la fel de bun ca unul mai bun ca tine. Asa au crescut ei(intr-un spirit competitiv bazat pe critica distructiva), au o problema care nu dispare asa de usor. Ceea ce te-as sfatui ar fi sa incepi incet sa iti cladesti propria viata si sa te distantezi de oamenii care nu te apreciaza, cate putin in fiecare zi. E usor de zis, insa ceea ce ai putea face (acum ca ai 16 ani) e sa te angajezi, nu conteaza unde. Odata ce incepi sa produci si sa administrezi banii tai, apar noi cai de libertate si noi emotii in mintile inchise ale parintilor tai. Din pacate oamenii care nu au autoritate, ajung sa aiba o anumita autoritate devenind parinti si cum e de asteptat o folosesc in cel mai prost mod posibil, insa odata ce simt ca isi pierd din controlul asupra ta (tu deja incepand sa devi un producator financiar), incep deja sa isi schimbe atitudinea. E natura umana: oamenii sunt tratati in functie de valoarea lor. Cu cat o sa devi tu mai valoros personal (profesional, financiar, moral), lumea din jurul tau va incerca din ce in ce mai putin sa te critice spre binele lor. In final iti spun fi barbat, accepta criticile si demonstreaza-ti tie insuti ca te poti transforma in acel om care poate trece peste orice obstacole.
Mult succes si o viata cat mai interesanta 😉

27 03 2011
marius

Ati avut dreptate au trecut…dar o sa apara altele mult mai grave…si chiar daca acum am incercat sa fac o nebunie…daca or sa mai apara alte certuri mai mai sigur o sa imi reuseasca nebunia:|

27 03 2011
addsalu

Draga Marius,

Ma bucur ca ai gasit „categoria” care a fost facuta special pentru tine, unde ai gasit raspunsurile membrilor grupului virtual de suport.

Pentru a le putea gasi pe toate la un loc, le-am cules si le redau in cele ce urmeaza si aici.

Cu prietenie,
Adrian

––––––––––
Marius a scris:
––––––––––

sincer ai dreptate sunt trecatoare…dar trece una si vine alta…:((…nu stiu ce sa fac acum la mine in familie eu sunt certat cu tata tata cu mama si mama cu mine…imi vine zau sa plec…nu numai de dragul de a demonstra ceva…dar e mai bine asa…pentru ca vad ca eu sunt cauza certurilor…in capul meu se sparg toate…chiar daca nu gresesc cu nimica tot eu sunt cauza…! nu stiu ce sa fac..stau cu cutitul langa mine nu stiu daca e bine …poate ca scap de ei…dar poate ca nu e bine…poate ca e bine….nu stiu.Astept sa se termine si comflictul acesta iar daca apare altul…ca de obicei (la scurt timp). si tot din cauza mea…Nu mai am alta solutie…

–––––––––––––
Marius a scris:
–––––––––––––

am avut dreptate…ms pentru sfaturile f bune…dar ma declar in vins in lupta cu viata…pa-pa sau mai bine zis adio!…cu siguranta voi lua un pumn de pastile si se v-a sfarsii totul…scuze

––––––––––––––-
Nk a scris:
––––––––––––––-

Marius,
care e graba ?
Ce nu te omoara te face mai puternic !
Acorda-ti un ragaz de viata macar pina pe la 30-40 de ani…ca trenul tot acolo ajunge.
Fii puternic(si puterea este in tine, te asigur) si infrunta valul.
Accepta ceea ce esti, si mergi mai departe !

–––––––––––––––-
Anca a scris:
______________________________________________________

Marius….inainte sa iei o asemenea decizie, gandeste-te la faptul ca moartea nu mai are intoarcere. Ai murit si asta e, nu te mai intorci. Parintii tai nu se cearta din cauza ta. Daca nu ai fi tu, s-ar certa din alte motive, si tot asa. Viata e grea intr-adevar, pentru multi dintre noi, dar ia lucrurile ca atare. Fii un om bun, si Traieste, pentru ca este un dar de la Dumnezeu viata asta. Fruntea sus, problemele vin si pleaca. Si vor veni si vor pleca intotdeauna, tu trebuie doar sa treci peste ele. Nu te lupta cu viata, accept-o. Cand ti se inchide o usa, se deschide o fereastra si tot asa. Gandeste-te 2 secunde la lucrurile pe care le pierzi daca mori si raspunde-ti tie sincer daca se merita. Mai ai multe de facut in lumea asta. Nu-i priva pe cei din jur de existenta ta. Fii puternic, eu sunt aici pentru tine.

––––––––––––––––
BooG a scris:
––––––––––––––––

Marius lasa ca trec toate…
Ai sa razi de sitatia asta peste vreo 20 de ani. Nu-i mai baga in seama pe ai tai… Ei cu ale lor , tu cu ale tale… Pur si simplu ignora tot ceea ce te face sa te simti rau…
Vezi ca ti s-a raspuns de mult timp pe pagina creata special pentru tine
https://suicid.wordpress.com/2011/03/12/marius/#comments

27 03 2011
addsalu

Draga Marius,

Sincer sa iti spun, incerc sa inteleg ceea ce vrei tu de fapt: vrei sa ti se rezolve problema, sa poti trece mai usor peste ea, sau vrei cu orice pret sa iti faci rau tie insuti, sa te sinucizi cu orice pret? Pentru ca, asa cum ai vazut, daca vrei sa poti avea capacitatea de a depasi problemele cu care te confrunti, intr-un fel sau altul acestea se rezolva; iar lucrurile parca nici nu mai par atat de infioratoare atunci cand stii ca exista oameni pe lumea asta care sunt dispusi sa iti fie alaturi, sa te incurajeze, sa te asculte fara sa te judece, sa iti fie alaturi si sa poarte impreuna cu tine povara problemelor tale fara sa-ti ceara nimic in schimb.

Ei bine, ai vazut ca lucrul acesta este posibil, te-ai convins, insa parca astepti sa existe un nou prilej pentru a-ti face rau… De ce oare? Care este motivul pentru care tu esti atat de pornit impotriva ta insuti?

Sincer sa iti spun, cred ca ai nevoie de un consult de specialitate, motiv pentru care te incurajez cu toata seriozitatea sa mergi la un psihiatru care sa iti evalueze situatia si sa iti prescrie un tratament de specialitate. Te rog din tot sufletul sa nu neglijezi lucrul acesta! Este posibil ca problema ta sa aiba radacini mult mai adanci, iar lucrul acesta sa necesite mai mult decat iti putem oferi noi aici! Iar intre timp, te rog sa revii cu incredere, suntem aici pentru tine si te vom asista la randul nostru pe parcurs, atat cat putem, insa, repet, cred ca ai nevoie si de un consult de specialitate, pentru ca lucrurile sa revina pe un fagas normal in ceea ce te priveste.

Marturisesc ca sunt ingrijorat de anumite aspecte, motiv pentru care chiar te rog sa nu neglijezi vizita de care iti spun. Daca nu ai unde sa mergi si esti din Bucuresti, te rog sa imi spui si te trimit eu undeva (daca esti minor insa te rog sa iei in calcul faptul ca va trebui sa mergi cu unul dintre parinti, cu care vrei tu). Totul va fi confidential, insa este important sa nu lasi lucrurile asa cum sunt, altfel ma tem ca nu esti in siguranta pe termen lung!

Te rog din suflet sa te gandesti la ce ti-am zis si sa ne spui ce ai hotarat.

Cu prietenie,

Adrian

7 04 2011
marius

pai…de curand am plec at de acasa la un prieten unde o sa stau cca 2-3 zile…pentru ca se zice ca nicaieri nu e ca acasa daca aici e mai bine.Sunt mai calm mai calculat.Cand stau in preajma parintilor toate sunt pe dos>Chiar daca crezi/credeti ca sunt umpic cam nebun asta e. Dar parintii mei si-au format deja un tic in as-i bate joc de mine.Si nu exagerez.Asa ca ce rost are sa ma intorc acasa?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: