Andreea 4

11 03 2011

salut,
ma numesc andreea. sa stii ca mi-a trebuit mult curaj sa iti scriu,pt ca nu stiu daca intr-adevar te intereseaza problema mea.Am cunoscut multe persoane care au zis ca le intereseaza si de fapt nu le pasa…si spun vbe goale.
pentru inceput vreau sa iti multumesc daca iti faci timp sa citesti ceea ce scriu. in seara asta ma aflu intr-o stare f urata.de fapt de luni sunt in starea asta dar azi parca a explodat.simt ca nu imi mai am rostul pe pamant si nu inteleg de ce ma mai tine dumnezeu.
eu eram o persoana vesela,nici nu imi statea gandul la omor pana nu lam cunoscut pe el,prietenul meu.un an a fost bine si frumos si recunosc ca din vina mea l-am facut sa se comporte cu mine cum se comporta.dar am 2 ani de zile de cand eu nu stiu ce inseamna sa simti ca esti iubita.nu inteleg de ce mai sta cu mine si ii zic si lui asta,daca sentimente nu are si nici sa profite de pe urma mea nu are de ce.si mai am o problema cu ai mei.eu stau singura,mama,tata si fratele sunt plecati din tara.eu sunt studenta si lucrez pe langa ca s ma intretin pentru ca familia mea imi zice ca s-a saturat de mine si sa imi vad de viata singura si sa ma descurc ca ei le au pe ale lor.asta e inca un lucru care ma deprima.simt ca nimeni nu e langa mine.imi doresc din suflet sa simt ca macar pentru o persoana sunt si eu cea mai importanta,asa cum e prietenul meu pentru mine.am prieteni care se dau prieteni si vor sa para ca sunt langa mine dar ii simt ca nu simt asta si ca uneroi ii sufoc cu problemele mele.
sper sa nu iei in ras ceea ce iti scriu si nu vreau sa publici nimic.am scris pur si simplu ca sa ma descarc.si iti multumesc ca ai avut rabdarea sa citesti si ca mi-ai iesit in cale cu siteul asta….
nu stiu cat de coerenta am fost in exprimare,dar la starea in care ma aflu in momentul asta nu ma mai pot concentra asupra la ce si cum spun.
poate imi poti da un sfat cum as putea sa trec pestece mi se intampla.cum sa fac sa nu il mai vad pe prietenul meu tot????
de exemplu in seara asta el a plecat la un prieten unde sunt mai multe fete si baieti si stia ca eu sunt intr-o stare urata si a preferat sa plerce si sa ma lase singura in loc sa fie alaturi de mine.spune-mi tu: sunt prea exagerata???ii cer prea mult???
sper ca ai timp sa citesti si sa imi raspunzi si mie la mail.
multumesc mult si o seara placuta

Anunțuri

Acțiuni

Information

3 responses

11 03 2011
addsalu

Adrian a raspuns:
––––––––––––––––-

Draga Andreea,

Iti multumesc pentru increderea ta si sper din suflet sa nu te dezamagesc.

Cred ca nu exista suferinta mai mare decat aceea pe care o ai atunci cand investesti intr-o relatie si vezi ca asteptarile si investitiile tale emotionale nu capata un raspuns similar din partea persoanei iubite, ba dimpotriva…

Din ceea ce mi-ai scris tin sa iti spun ca ai dreptate in a fi sceptica in ceea ce priveste sentimentele lui fata de tine.

Ai incercat o discutie sincera cu el?

Ti-as sugera in primul rand sa ai o abordare deschisa, in care sa va clarificati pozitia unul fata de celalalt. Oricat de mult l-ai iubi TU, daca el este indiferent fata de sentimentele tale, o relatie nu merge inainte decat daca se „vasleste” cu ambele vasle… Altfel va veti invarti pe loc…

Trebuie sa iti faci timp sa te gandesti la ce inseamna pentru tine aceasta relatie si cat timp esti dispusa sa mergi inainte in aceste conditii pentru ca, indiferent daca iti place sau nu, daca se dovedeste ca el nu te iubeste, mai devreme sau mai tarziu relatia voastra se va termina. Din pacate, sunt raspunsuri pe care trebuie sa ti le dai doar TU, nimeni altcineva nu poate si nu trebuie sa decida in locul tau in aceasta privinta.

Dupa cum vezi, totul se reduce, in ultima instanta, la a avea curajul sa iei taurul de coarne. Te iubeste sau nu te iubeste? Ii pasa de tine? Esti pentru el printesa lui, regina lui? Daca da, atunci inseamna ca a fost doar o problema de comunicare si ca, daca ii spui deschis ceea ce astepti de la el si ce te face sa te simti frustrata in relatia voastra, lucrurile se vor rezolva incet-incet. Daca nu, inseamna ca va trebui sa iti faci curaj si sa iei o decizie…

Orice ar fi, capul sus, Andreea, si nu dispera!

Cu prietenie,
Adrian

–––––––––––––––––––-
Andreea a raspuns:
–––––––––––––––––––-
Multumesc pentru raspuns.Aseara am avut o stare foarte aiurea.Astazi ma simt mai bine…nu sunt genul sa imi deschid sufletul in fata unei persoane necunoscute,dar uite ca am facut-o si imi pare bine ca ti-am scris pentru ca m-am descarcat.nu e prima seara in care ma cuprind stari de astea,m-am gandit sa merg la un psiholog dar nu prea am incredere ca are ce sa-mi faca…
Cu prietenul am avut o discutie deschisa,de fapt incerc mereu sa am discutii deschise dar nu vrea sa vorbeasca.il intreb daca ma iubeste si nu imi raspunde si ii zic ca de aici eu inteleg ca nu are sentimente si spune ca asta e doar in mintea mea,ca sunt nebuna…Ce pot sa inteleg?Ca se joaca cu mine….Sper sa imi vina curajul sa accept realitatea si sa imi dau seama ca imi e mai bine fara el.eu astea le stiu,dar imi e greu sa accept si pur si simplu nu ma vad fara el langa mine…
Inca o data iti multumesc ca ti-ai facut timp sa ma asculti si sa imi raspunzi.Sa stii ca initiativa cu siteul e un gest foarte frumos din partea ta,ajuta persoane si toate faptele astea bune se vor indrepta catre tine.

Iti doresc un an nou fericit si sa ai parte numai de impliniri!

–––––––––––––––––––––
Adrian a scris (cateva saptamani mai tarziu):
–––––––––––––––––––––
Andreea,

Sper ca esti ok acum. A trecut ceva timp de cand am corespondat, iar azi am dat din nou peste mailul tau si am inaltat un gand pentru tine. Stiu ca rau nu are cum sa iti prinda.

Cu prietenie,
Adrian

––––––––––––––––––––––-
Andreea a raspuns:
––––––––––––––––––––––-
Buna Adrian,

Multumesc pentru gandul tau bun si pentru site-ul care l-ai facut. Acum sunt bine, multumesc….si sper sa fiu asa de acum inainte. Nu am mai avut nici o cadere de atunci, de cand ti-am scris si sper daca mai am, sa nu mai fiu atat de disperata si sa nu mai am ganduri intunecate,sa trec mai usor. Faptul ca am vorbit cu tine atunci seara, ca ti-am scris, mi-a facut foarte bine si iti multumesc inca o data pentru asta. Mi-ar placea daca se poate, sa ajut si eu alte persoane care sunt in starea in care am fost eu…

In legatura cu baiatul de care iti vorbeam ca imi face rau…sunt tot cu el…inca nu am avut curaj sa iau o decizie.acum el e plecat din tara si pare ca s-a schimbat un pic in comportament.pare mai sigur pe ce vrea si se comporta mai bine cu mine.acum sper sa nu fie totul o iluzie care sa treaca repede….sper sa fie bine…

Iti doresc o seara placuta si te asigur ca vei primi si tu mult bine pentru ceea ce faci !!!

Cu mult drag,
Andreea

–––––––––––––––––––-
Adrian a raspuns:
–––––––––––––––––––-
Draga Andreea,

Ma bucur mult pentru ca esti bine si, mai mult, ca esti dispusa sa ajuti la randul tau persoanele care trec prin situatii similare cu a ta. Trebuie sa marturisesc ca unul din visurile mele a fost acela de a crea o comunitate virtuala in care cei care au invatat ce inseamna o mana prietenoasa intinsa atunci cand ai avut nevoie de ea mai mult sa ii ajute, la randul lor, pe altii. Acesta este dezideratul cu care am infiintat acel site si nu iti pot descrie multumirea pe care o am vazand ca unii dintre cei care trec pe acolo se si intorc si vor sa ajute, la randul lor.

In masura in care vrei sa ajuti, iata care ar fi doua dintre posibilitati:

1. Daca imi dai acceptul tau, voi posta pe site corespondenta noastra si acolo. Cred ca stii deja ca simpla lectura a unor ganduri extrem de intime in care sa se regaseasca si altii poate fi de un real folos pentru cine trece prin situatii asemanatoare. Este de la sine inteles ca iti voi proteja identitatea si nu va aparea nici numele tau de familie, nici adresa de mail sau alte posibilitati de a te identifica cineva. Exista nenumarate persoane cu prenumele tau, prin urmare nu cred ca este o problema daca ar aparea prenumele; cu toate acestea, daca alegi un altul, un pseudonim, este suficient sa mi-l spui si il voi trece pe acela.

2. O alta varianta, suplimentara, sau si fara a avea neaparat vreo legatura cu prima, este aceea de a intra pe site ori de cate ori vrei sa ajuti, sa citesti randurile pe care ni le scriu ceilalti si, acolo unde vrei si poti spune cateva cuvinte care sa le dea curaj sa mearga mai departe inca o zi, sa le raspunzi. Vei fi surprinsa de cat de mult conteaza cateva randuri scrise de cineva care „a trecut pe acolo” si a descoperit ca viata poate si merita sa fie traita in continuare, in ciuda tuturor problemelor care ne coplesesc uneori.

Cat despre baiatul de care spui, doar tu esti in masura sa iei o decizie. Poate ca sunt eu mai sceptic si nu prea cred in „schimbarea naravului, ci doar a parului” (asta apropo de zicala cu lupul), dar te incurajez sa nu mai accepti sa ti se faca rau daca, Doamne fereste, lucrul acesta se va mai intampla totusi. Solutii se pot gasi oricand, vei vedea. Ideea este ca nu esti singura. Intra pe site sau scrie-mi in privat, si cautam o varianta. E bine sa stii asta (stii cum se spune, doar in caz de nevoie).

Te incurajez sa te increzi in Dumnezeu. Eu sunt convins ca El este real si ca este mult mai apropiat de noi decat suntem noi tentati sa credem… Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt si cartile lui Richard Wurmbrand (sunt prea multe pentru a le putea enumera), ca si ale altor oameni care au avut experiente deosebite din acest punct de vedere, au fost mereu o incurajare pentru mine. Poate, cine stie, vei gasi si tu un sprijin pe paginile lor…

Cu prietenie,
Adrian

––––––––––––––––––––
Andreea a raspuns:
––––––––––––––––––––
Buna,

Ma bucur ca pot ajuta ! Eu sunt de acord sa publici conversatia noastra, mai ales ca nu imi apare numele si nici adresa de e-mail.Chiar daca am unele greseli rusinoase de exprimare, sper ca cine va citi isi va da seama ca eram intr-o stare delicata si nici nu imi dadeam seama cum scriu…

Voi intra pe site si sper sa fiu de folos altor persoane. Tu, prin simpla prezenta a siteului mi-ai fost foarte de folos…nu stiu daca atunci seara aveam curaj sa imi fac ceva rau, pt ca am mai incercat de mai multe ori si nu am avut curaj… dar cand am dat de siteul tau si am citit ce ai scris acolo si mai ales ca ti-am scris tie cateva randuri cu gandurile mele m-am mai linistit si , Doamne… sper sa nu mai trec niciodata prin asta, sa iau totul mult mai cu calm…Toti trebuie sa fim constienti ca toate trec, si toate se intampla cu un scop si nu are rost sa ne distrugem viata care e asa frumoasa, daca stim cum sa o facem sa fie asa…

Iti doresc o zi frumoasa si sa speram sa ne auzim doar de bine !

[…moderat…]

Cu drag,
Andreea

––––––––––––––––––––
Adrian a raspuns:
––––––––––––––––––––
Draga Andreea,

Multumesc pentru acceptul tau. Nu-ti face griji in privinta greselilor de care spui, sunt o marca a autenticitatii. Sunt momente in care problemele existentiale devin atat de presante, incat parca nimic altceva nu mai conteaza.

Iti doresc, la randul meu, sa nu mai treci vreodata prin ceea ce ai trecut DAR, iti repet, daca va mai fi vreodata cazul, stii unde sa ma gasesti. Nu te voi judeca in nici un fel, ci voi „asculta” si iti voi raspunde cat de repede pot.

[…moderat…]

Inca o data, multumesc si, daca timpul iti permite sa mai intri la randul tau din cand in cand pe site sa mai incurajezi pe cineva, sunt sigur ca va conta enorm fiecare cuvintel.

Cu prietenie,
Adrian

27 04 2011
diana elena

Hei…..nici nu stiu cum sa….
Partial trec prin acelasi lucru ca „Andreea”……
Ma gandesc cu disperare de….cateva luni sa mor odata,ca nu inteleg dc exist….
Iubesc,si iubesc ca o …..”nebuna” aproape.Prima mea iubire,primul meu „prieten”
a devenit iubitul/prietenul/TOT penntru mine.
Il ador,avem impreuna 4 ani impreuna,de la varsta de 17 ani suntem un cuplu fericit aproximativ(pe parcurs s-au implicat familiile) si totul pentru noi era clar….EU SUNT A LUI,EL AL MEU….si ca ce avem este unic.Nu stiu exact cine spunea,un scriitor sauu….”Unul din doi (iubiti) iubeste mai mult” asa este,eu am fost aceea.Am gresit mult….nici….si el, verbal ne-am ranit ENORM.respectul este….ceva inexistent aproape penntru noi.Ce aveam noi,era/inca este cred….ceva unic….iubesti cu toata fiinta,tremuri,transpiri….intelegi poate.Il ador.Noi am plecat impreuna intr-o alta tara,ne-am stabilit acolo….toate mergeau bine.Parinntii mei veneau odata la 5-6 luni.De 8 luni parintii lui s-au mutat la noi….in aceeasi casa,fara sa lucreze….si practic sa stea pe capul nostru.ulterior tatal lui si-a gasit de munca(datorita mie,mamei mele) si ….intre noi,relatia s-a racit….putin cate pitin….iubirea era chiar si atunci cand am plecat(ma aflu in tara de 1 luna si 1 sapt) si am plecat pentru ca nu mai puteam,plangeam zilnic,vomitam(ajunsasem sa cred k sunt bulimica) plus k am anxietate generalizata(o chestiune…ce se produce pe fond nervos/stres/emotional….ce nu ma lasa sa respir) ma simteam neinteleasa….simteam k nu mi se da atentie,am luat pastile,am „incercat” sa uit sa….”il sperii” o recunosc…sa vad cum reactioneaza.am fost in spital 2 zile…insa el devenea tot mai rece.ai mei,de aici din tara…..erau….TERMINATI…..am decis,cum am spus sa revin in tara sa ma „regasesc” dar….de cand am venit sunt mai rau decat cand eram acolo…..el s-a racit……rau……ma suna doar asa…odata la 2-3 zile…si….nu e ca la inceput(desi stim foarte bine cand doua persoane se iubesc,distanta ii face sa „dispere” din dragoste….sa…..se sune din 5 in 5 minute)….el nu mai are….imi cer scuze…nici sa scriu nu stiu foarte bine (corect gramatical) de fapt,am incredere in tine fara sa te cunosc….pentru ca esti baiat….pentru ca …am vazut conversatia cu andreea…nu stiu,sunnt multe lucruri…il iubesc,vreau sa ma intor la el,dar sunt ai lui acolo si psihologic il domina,el nu-si da seama….nu stiu,stiu ca ma iubeste,dar….ce sa fac….sa stau in tara ca el sa ma uite???(si la asta vor contribui si parintii lui sigur)sau sa ma duc inapoi si sa incerc….desi….mi se pare un lucru „fortat” eu abea am putere sa lupt cu mine,si nu stiu daca pot fi iar aia vesela plina de viata…..mi-e teama ca cu atata durere in suflet….si atata suferinta acumulata,sa nu pot face fata…si sa-l indepartez mai rau…..ce sa fac,il ador….pe ai lui nu pot sa-i dau „afara” din casa fiului lor….el….nu-i „iubeste” ca parinti pentru ca sunt reci ….dar el nu mai are rude,si incearca pe cat posibli sa „readuca” relatia aia…de parinte/copil,iubirea aia….nu stiu…..sunt atat de multe,as vrea daca se poate sa vb cu andreea….nu am pe nimeni,mi-am pierdut toti prietenii de aici din tara….nu am pe nimeni.vreau doar sa imi gasesc „alinarea” linistea catusi de putin…..si mental vorbind….te rog,nu stiu cine esti….da-mi un sfat(daca ai inteles ceva….din ce am tst) si……daca crezi k nu am solutie….macar zi-mi o metoda rapida sa mor odata fara sa ma doara :(( nu….nu stiu nici ce sa….sunt la pamant,desi am 21 de ani,frumusica sunt…..nu stiu….ma vad…..poop,multumesc doar penntru faptul ca ai citit randurile mele….

1 09 2014
Andreea 4

Buna Diana,
Eu nu am mai intrat le acest site de mult timp si abia acum am vazut mesajul de la tine.a trecut mult timp de cand ai scris…nu am primit nici un e-mail nimic care s m anunte ca ai raspuns la mesaj.am intrat acum sa imi revad starile de acum 4 ani si am citit si mesajul tau.sper ca ti-ai rezolvat situatia.daca citesti mesajul si inca mai vrei sa vorbim eu sunt disponibila 🙂 te pup

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: