Ioana MS

4 01 2011

imi doresc sa scap de multe probleme si nu stiu cum,moartea mi se pare cel mai corect lucru

Anunțuri

Acțiuni

Information

14 responses

4 01 2011
addsalu

Draga Ioana MS,

Bine ai venit in acest spatiu virtual unde vei gasi oameni reali care s-au confruntat, la randul lor, cu probleme la fel de reale precum cele de care vorbesti tu.

Intelegem perfect faptul ca ACUM tu nu vezi alta solutie decat moartea, pentru ca noi la randul nostru am gandit in felul acesta. Am descoperit insa ca, vorbind, scriind despre lucrurile cu care ne confruntam, ideile ni se mai aseaza oarecum, capatam o anumita coerenta si o imagine de ansamblu. Iar faptul ca ne “asculta” altii care stiu exact ceea ce vorbim, care pot intelege pentru simplul fapt ca au trecut la randul lor prin chestiuni similare, ca ne ofera si o imagine sau o perspectiva din exterior asupra problemei noastre ne-a fost intr-adevar de folos… Si am descoperit ca moartea NU este o solutie. Sau, daca ar fi, atunci este cea mai putin inspirata, cea mai rea cu putinta… Fie si doar din considerentul ca problemele cu care ne confruntam, indiferent de cat de mari ar fi ele, nu sunt decat TEMPORARE, pe cata vreme moartea este o stare PERMANENTA…

Capul sus, draga Ioana, incearca sa te linistesti si ofera-ne sansa de a-ti fi alaturi in timp ce traversezi problemele acestea.

Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta – se numeste “Ioana MS”, unde asteptam sa ne scrii.

Cu prietenie,
Adrian

4 01 2011
mihaela

Nu te lasa sedusa de ideea mortii, nu reprezinta o solutie, desi poate acum o luna iti dadeam dreptate. Daca pui capat acum, nu o sa ai sansa sa indrepti greselile, sa le arati celor care te-au facut sa suferi ca esti cu mult mai buna ca ei, nu o sa ai sansa sa cunosti fericirea, care dei acum poate pare un vis sau o stafie, crede-ma la mine incepe sa se contureze 🙂
Te ajuta foarte mult sa iti descarci sufletul, sa spui cuiva prin ce treci, care e supararea ta….aici vei intalni oameni cu inima si te vor ajuta, iar daca nu esti hotarata sa iti spui pasul in fata unor „straini ” fa-o pentru tine, ia o foaie si descarca-te.
Desi poate ca nu iti dai seama acum ai multe motive sa traiesti, ar fi pacat sa faci ceva atat de final .
Te pup

12 01 2011
ioana ms

da e foarte usor de zis dar mai greu de facut.am 22 de ani si sunt casatorita,am si un bebe de 6 luni.sunt intr-o cearta continua cu sotul si nu mai rezist,simt ca nu mai este cale de intoarcere,nu stiu ce sa mai fac.va rog ajutatima sa gasesc o cale de intoarcere.daca as muri nu as regreta decat ca puiul meu ramane singur,fara mama in lumea asta dura

24 01 2011
sabina

copilul tau este este singurul motiv pentru care trebuie sa vrei sa traiesti-el nu te va ierta niciodata.

12 01 2011
addsalu

Draga Ioana,

Bine ai revenit. Tin sa iti spun ca starea despre care vorbesti este una foarte des intalnita la cuplurile tinere. Este ceea ce psihologia numeste „criza primului copil”.

Certurile continue cu sotul tau, de care foarte probabil nu ai avut parte inainte de nasterea puiutului tau (sau cel putin nu la intensitatea aceasta) vin pe un fond de schimbari numeroase si profunde. Gandeste-te ca nasterea in sine, desi a fost un moment pe care l-ai asteptat cu nerabdare, a fost unul traumatizant. Cand ai zis ca ai scapat, au inceput noptile nedormite, grijile pentru puiul de om, pentru acea fiinta draga care te face sa uiti de toate atunci cand o tii in brate, mesele din trei in trei ore, schimbatul pampersilor…

Relatia dintre tine si sotul tau de asemenea s-a schimbat si ea diametral, pe tot acest fond. Oboseala, stresul, grijile, preocuparile pentru cu totul si cu totul alte probleme, ca sa nu mai spun si de schimbarile in viata voastra sexuala (care sunt aspecte importante intr-o relatie, de ce sa ne ascundem dupa deget) si-au spus cuvantul, draga Ioana.

Imi este greu sa iti pot spune cu exactitate care este problema, dat fiind faptul ca nu am deloc detalii despre tine, despre mediul tau, despre schimbarile care au intervenit in relatia voastra, despre modul in care fiecare dintre voi se implica in relatia asta si isi aduce contributia vizavi de noul context in care va gasiti – acela de parinti. Poate ca ne vei scrie mai multe; intre timp, nu pot decat sa incerc sa intuiesc anumite aspecte.

Te-as sfatui sa incerci sa ai o discutie matura cu sotul tau, pe un ton calm, fara cuvinte aspre sau jignitoare (si asta e valabil pentru amandoi). Incercati sa intelegeti ca este un moment dificil pentru voi, ca familie, ca este nevoie ca amandoi sa va implicati cu totul si sa faceti tot ceea ce tine de voi pentru a face fata acestei noi provocari din viata voastra. Amandoi sunteti cu nervii la pamant, sunteti obositi si suprasolicitati, nedormiti si poate chiar putin deprimati. Incercati sa va impartiti sarcinile, sa faceti cu schimbul „de garda” la omuletul care are nevoie disperata de voi amandoi, si in mod special de TINE, Ioana, de mamica lui. Daca locuiti singuri, si daca sotul tau nu te ajuta suficient, poate ar fi o idee buna sa incerci sa stai o perioada la parintii tai, sau sa o rogi pe mama ori pe tatal tau sa te ajute macar peste zi, sa incerce sa vina si sa stea cu puiul tau, pentru ca tu sa te poti odihni cat de cat si sa te refaci.

Este o perioada grea, dar poti trece peste asta, te asigur! Vorbeste despre frustrarile tale, nu le tine in tine! Suntem aici, Ioana! Unii dintre noi suntem si parinti, asa ca stim exact ce trebuie sa simti acum, si cat de epuizant poate fi si cat de mult iti vine uneori sa iti iei campii! Dar daca noi am reusit, si tu poti reusi! Gandeste-te la sufletelul acela nevinovat si atat de vulnerabil, care are nevoie de tine! Daca pentru tine crezi ca nu mai conteaza, gandeste-te ca pentru EL, prezenta ta CONTEAZA! ENORM!

Suntem aici, Ioana, ok? Capul sus! Fii tare, si asteptam sa ne scrii, ok? Haide sa cautam impreuna solutiile cele mai potrivite!

Cu prietenie,
Adrian

13 01 2011
Bogdan

Buna Ioana, e foarte important sa ne zici care este motivul certurilor repetate si cine incepe de obicei cearta. In spatele unor certuri se pot ascunde grave probleme in relatie, probleme de stres din mediul exterior al fiecaruia sau ambele. Odata ce stabilesti sursa generatoare a certurilor putem incepe sa o eliminam. Sunt lucruri care se intampla extrem de des in cuplu, nu este cazul sa apelezi la gesturi extreme. Exact cum a zis si Adrian, sunt anumite schimbari odata cu aparitia copilului, o tentativa generala de a elimina o parte din certuri ar fi sa te gandesti cum ai putea sa revi la starea aceea in care sotul tau nu alimenta certurile sau nu apela la ele. Trebuie sa iti doresti ca lucrurile sa se rezolve, iar solutiile vor aparea. Primul pas l-ai facut si anume faptul ca ai intrat pe acest site. Te asteptam…

14 01 2011
ioana ms

certurile tot timpul incep din nimicuri….dar ajung la lucruri serioase.incepand de la reprosuri,jigniri si tot timpul imi zice ca sa casatorit fortat,desi nu cred pt ca la noi totul a inceput cu iubire si n-eam casatorit din dragoste,insa acum e de nerecunoscut.
ne mai certam pe seama copilului,simt ca nu-l iubeste si se enerveaza cand plange,nu vrea sa petreaca nici macar 5 min cu el si asta ma omoara.
ma sufoca si gandul ca ar putea avea pe altcineva insa nu pot avea nici un raspuns.
sunt multe intrebari si lucruri care ma chinuie si ma macina faptul ca nu am nici unraspuns si nici o rezolvare

15 01 2011
Bogdan

Buna Ioana,
Exista posibilitatea ca sotul tau sa simta multa presiune si stres, sa nu se simta pregatit (fizic, moral si financiar) sa faca fata tuturor lucrurilor care i se intampla. Pentru un barbat este destul de greu sa faca fata unei asemenea situatii, pentru ca pe langa cheltuielile pe care trebuie sa le acopere, mai trebuie sa lupte si cu socitetatea care il preseaza si cu nevoia de a fi cat mai bun pentru familie. Te mai iubeste cu siguranta si nici pe departe nu se simte fortat, insa lucrurile acestea le spune doar ca pretexte, cand omul nu poate face fata unui anumit lucru incearca sa explice ca de fapt nu si-a dorit acel lucru. Cred ca el vrea doar binele tau si al copilului si de aceea sfatul meu ar fi sa il sustii cu fiecare ocazie. Adica sa intelegi ca de fiecare data cand vine cu o jignire inseamna ca urla disperat dupa apreciere. Fa-l sa inteleaga ca familia nu este o indatorire, o sarcina care o face din obligatie, arata-i ca principalul avantaj al familiei este increderea si sustinerea reciproca pe care altundeva nu o mai poate gasi. Daca vei reusi sa transformi ceea ce aveti voi, intr-un loc unde sotul tau sa isi gaseasca alinarea problemelor si sa isi gaseasca acel refugiu unde o sa fie motivat si apreciat, totul se va schimba in bine. Ca sfat direct, ce ai putea face imediat, ar fi sa ii multumesti pentru tot sprijinul si grija pe care o are pentru tine si copilas. Schimbarea in atitudinea lui va fi aproape instantanee. Mai departe transforma-te in acea persoana la care isi poate spune toate of-urile, care il sustine neconditionat, care e mereu alaturi de el, care il apreciaza pentru fiecare lucru marunt pe care il face si care, orice ar fi, nu il judeca pentru greselile sau neputinele lui(ci le gaseste o alta explicatie).
Sper sa se rezolve toate problemele si mult succes!

16 01 2011
addsalu

Draga Ioana,

Trebuie sa iti marturisesc ca sunt putin ingrijorat de lucrurile pe care ni le-ai scris. Desigur, ele pot fi pe fondul a ceea ce iti spuneam intr-una din interventiile anterioare – nu avem decat acele minime detalii pe care ni le oferi, iar in rest tot ce putem face este sa presupunem. Uneori suntem aproape de adevar, alteori insa suntem departe.

Cred ca solutia lui Bogdan este buna, insa ma indoiesc ca ea va da roade pe termen lung. Intr-o relatie este nevoie de DOI, nu doar de unul singur. Te inteleg ca esti epuizata, te inteleg ca ai dubii mari in ceea ce priveste atasamentul lui in continuare fata de tine si, mai ales, fata de VOI.

Nu cred ca este ok ca nici unul dintre voi sa ajunga la jigniri si, de asemenea, nu cred ca este ok ca vreunul din voi sa spuna (constant? – aici ar trebui sa ne spui tu daca este frecvent sau doar cand se enerveaza) ca s-a casatorit din obligatie.

Nu iti stiu alternativele, pentru a putea veni cu o potentiala solutie. Tu insa iti stii cel mai bine situatia si vei putea eventual adapta sugestiile noastre la realitatea cu care te confrunti. Ca psiholog, eu ti-as recomanda sa ai o discutie linistita cu el, intr-o dimineata sau la pranz (in nici un caz seara, este foarte important acest detaliu!), in care sa ii spui ca il iubesti, ca ai nevoie de el, de dragostea si de implicarea lui in familia pe care AMANDOI v-ati hotarat sa o intemeiati. In acelasi timp insa ajuta-l sa inteleaga ca te simti extrem de nesigura atunci cand el iti tot repeta ca s-a casatorit cu tine din obligatie, ca ai vrea sa il auzi spunandu-ti ca te iubeste la randul lui, ca ti-ar face o deosebita placere sa il vezi cum incearca macar sa petreaca, fie si ocazional, ceva timp cu copilasul vostru, care nu are nici o vina si care are nevoie de amandoi parintii.

Stiu ca poate parea ciudat, insa ti-as propune sa faci si ceva putin mai radical – sa ii spui, desigur daca ti-o permite situatia, ca vei merge sa stai la parintii tai o saptamana, in care sa aiba timp sa se gandeasca la ceea ce vrea cu adevarat pentru familia voastra. Este posibil ca, daca el te iubeste intr-adevar, odata ce iese la randul lui din acel mediu stresant si odata ce tu, alaturi de care a ajuns ca urmare a faptului ca a simtit mai mult decat o atractie (a existat acea scanteie, acea dragoste fara de care orice relatie este moarta, nu-i asa?), ei bine, odata ce tu si bebelusul sunteti departe de el s-ar putea sa aiba timpul necesar si cadrul prielnic pentru a-si da seama ca v-ar putea pierde, ar putea realiza ce insemnati voi doi pentru el.

Desigur, este o varianta cu dus si intors, care poate da rezultate bune intr-o situatie sau care, in alte situatii, s-ar putea sa nu aiba acelasi efect. Conteaza foarte mult detaliile din relatia voastra.

In fine, daca te hotarasti sa ii dai o „vacanta” de o saptamana, este foarte important tonul cu care aveti acea discutie, modul in care va decurge, sa agreati amandoi de comun acord ca nu este vorba despre o despartire, ci de o perioada in care el sa aiba parte de putina liniste si sa se poata decide ceea ce vrea cu adevarat de la familia voastra.

In plus, cred ca acea saptamana va fi benefica si pentru tine, pentru ca vei putea iesi la randul tau din acel mediu stresant. Chiar daca iti va fi greu in continuare cu bebelusul, pentru ca numai cine este parinte stie cat de dificila poate fi aceasta sarcina uneori, gandeste-te ca macar nu vei mai avea parte de certuri si de reprosuri o saptamana, ceea ce zic eu ca va fi ok pentru tine.

Stiu ca nu suna tocmai grozav, insa trebuie sa admit faptul ca nu cred ca este ok nici ca un tatic sa nu se implice deloc in cresterea copilului sau, nici sa iti repete ca s-a casatorit cu tine din obligatie. Asa cum spuneam, intr-o relatie este nevoie de DOUA persoane, nu doar de una care vrea si de alta… haide sa ii spunem doar indecisa.

Orice ar fi, gandeste-te ca pentru tine primordial este sa te concentrezi asupra TA, asupra a ceea ce vrei tu, asupra a ceea ce ti se cuvine si asupra a ceea ce este bine pentru tine. Ai un bebelus care inseamna enorm pentru tine, te-ai chinuit cu el, meriti sa te bucuri de fiecare zambet al lui, de fiecare gangurit si de fiecare manuta pe care ti-o pune pe fata, cu drag si cu incredere in mamica lui care face TOTUL pentru el. Ai parte de ceea ce poate multe femei si-ar dori, insa nu toate au avut si harul de a deveni mamici…

Inca ceva. Poate parea ciudat sau demodat, insa pe mine m-a ajutat mult in momentele grele din viata mea sa ma rog, cu cuvintele mele, asa cum m-am priceput eu… Si sa citesc din Biblie – din Psalmi, din Noul Testament, din Evanghelii… Daca nu este o problema pentru tine, ti-as sugera cu toata caldura sa incerci, mai ales ca acum gasesti Biblii in format electronic pe internet, deci nu ar fi o problema. Iti spun, pe mine unul m-a ajutat realmente si mi-a redat speranta, mi-a oferit mangaiere si acel punct de sprijin de care aveam nevoie pentru a nu o lua razna… Poate fi solutia la care nu te asteptai…

Capul sus, Ioana, ok? Nu dispera, suntem aici, dupa cum vezi, si poti conta pe noi! Scrie-ne mai multe despre tine si tine-ne la curent cu evolutia lucrurilor, ca sa cautam impreuna pasii urmatori.

Cu prietenie,
Adrian

20 01 2011
diana

Draga mea ,
imi pare sincer rau ptr ce tii se intampla , dar inainte sa te gandesti la moarte , gandeste-te la copilul tau ,,,,, el cui ramane daca tu il parasesti !!!
cu drag Diana

25 01 2011
ioana ms

sa-i spun ca il iubesc si ca am nevoie de el??????!!!!!!!
asta fac mai mereu ca eu spun ce simt si nu el e cel
care are nevoie sa auda vorbe frumoase si sa fie laudat.
oricum asta cred ca e ultima data cand va scriu…………
planuiesc sa fac asta de ceva timp si nu mai are rost sa aman.
va invidiez pe cei care ati reusit sa treceti peste asa ceva ,
insa eu nu sunt asa de puternica,viata eprea dura cu mine,cea care am avut mari sperante de la ea(viata)mai recent ma intrebat ce as face daca ar pleca cu alta si ar lua si ingerasul meu cu el………iam raspuns ca as face orice sanu ma desparta de puiutul meu,as fi in stare chiar sal si omor pe bebe si apoi pe mine si tot am fi impeuna…miam doritpre mult un pui ca sa las pe cineva sa ne desparta…………nu inteleg multe……..de ce alta si nu eu????sunt destul de frumoasa si tot timpul am incercat sai fiu pe plac,insa ceva nu mai merge si nu stiu ce.
la ai mei nu pot sa plec pt ca ei nu stiu prin ce trec eu si nu vreau sa sufere pt ca o fac eu destul.momentan stam la socri si urmeaza sa ne mutam separat dar………………????????????cu ce am gresit?
as vrea sa spun ca mia facut placere sa comunic cu voi dar nu in asemenea momente si sa nu purtam astfel de discutii.totusi va multumesc pt sprijin

25 01 2011
addsalu

Draga Ioana,

Te rog din tot sufletul sa nu faci una ca asta! Indiferent de ce ti-ar spune, ORICE tribunal ti-ar da castig de cauza. Copilul trebuie sa stea cu mama lui, Ioana, asta este ceea ce iti poate spune orice avocat.

Imi pare rau ca trebuie sa fiu eu cel care iti spune asta dar, daca persoana cu care esti acum ti-a spus una ca asta, este un badaran. Nu face un astfel de gest necugetat pentru un astfel de om, Ioana, nu merita!

Daca il iubesti pe puiutul tau, cum ai putea ca tocmai tu, care i-ai dat viata, care l-ai purtat in burtica 9 luni, care te-ai chinuit atat de mult cu el, cum ai putea ca tocmai tu sa ridici mana asupra lui si sa il omori? Sau sa ii omori mamica pe care el, in inocenta lui, conteaza atat de mult?

Nu cred ca ai vreo vina in faptul ca se comporta asa. Este vina lui si se poarta foarte urat, nu are nici un motiv sa o faca! Iar tu trebuie sa stii asta, si sa mai stii ca nu ai nici un motiv sa iti faci rau!

Vorbeste cu parintii tai, sunt sigur ca vor intelege si iti vor fi alaturi, daca nu, nu iti face probleme, gasim o solutie, sunt ONG-uri care te-ar putea ajuta, incercam sa gasim una cu care te punem in legatura, dar nu iti face rau nici tie, nici puiului!

Vorbeste cu noi in continuare, Ioana, suntem aici, vrem sa iti fim alaturi si sa incercam sa te ajutam cumva!

Cu prietenie,
Adrian

26 01 2011
ioana ms

imi pare rau…………!!!!

5 03 2011
nk

Ioana ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: