Ioana A

27 11 2010

buna ziua..imi este atat de greu sa incep…nu stiu ce sa mai fac ca sa scap din negura in care simt cum cad fara a putea sa fac nimic…numai pot, simt ca ma sufoc, simt ca peretii camerei se fac din ce in ce mai mici si simt ca ma asfiziez, simt ca toata lumea ma indeparteaza si se uita la mine cu dispret, simt ca sotul meu nu ma mai iubeste, simt ca numai pot sa fac nimic…tot ce vreau e sa plang pana nu o sa mai pot sa deschid ochii…nu am incercat pana acum sa ma sinucid, incerc sa ma gandesc la cei din jurul meu dar simt ca totul s-a schimbat, numai este asa cum era la inceput, numai sunt buna de nimic, pe toata lumea dezamagesc..cum sa traiesc cu sentimentul asta? de unde sa caut forta sa merg mai departe? de unde cand in fiecare zi starea de sufocare si de singuratate este din ce in ce mai accentuata? de unde?

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

27 11 2010
addsalu

Draga Ioana,

Bine ai venit aici, si iti multumim pentru increderea pe care ne-o arati impartasindu-ne ganduri atat de intime. Fiecare dintre noi stie semnificatia lor profunda, si te vei putea convinge singura citind “povestile” adevarate din coloana din partea dreapta ale membrilor grupului.

Vreau sa iti spun ca nimeni nu te judeca in vreun fel aici, pentru simplul motiv ca, intr-un fel sau altul, intr-un anumit moment, toti cei de aici am traversat intamplari care ne-au facut sa gandim in felul acesta. Ori, trecand tu insuti pe acolo, poti intelege altfel…

Poate ca totul s-a schimbat si poate ca, asa cum spui, nimic nu mai este cum a fost, insa nu cred ca nu mai esti buna de nimic… Fiecare dintre noi avem momentele noastre in care suntem deprimati, in care ne simtim jos de tot, in vale, in care simtim ca dezamagim… De multe ori insa avem doar senzatia ca dezamagim sau, chiar daca se intampa intr-adevar asa, nu are in nici un caz dimensiunile catastrofice pe care le pproiecteaza mintea noastra asupra evenimentelor… Altfel spus, se intampla uneori ca, atunci cand suntem intr-adevar deprimati, asa cum esti tu acum, perceptia noastra sa fie cumva alterata si imaginea pe care o avem asupra realitatii sa fie supradimensionata; evenimente care in mod obisnuit ar putea parea banale apar in astfel de momente drept covarsitoare…

Uite, de exemplu tu scrii aici ca dezamagesti pe toata lumea… Noi am intrat in contact cu tine si nu ne-ai dezamagit. Toata lumea inseamna toata lumea, nu? Iar daca pe noi nu ne-ai dezamagit, asta inseamna ca nu dezamagesti chiar pe toata lumea, nu crezi? Asta incerc sa iti spun despre perceptie si despre modul in care mintea noastra reactioneaza atunci cand suntem deprimati…

Hai, capul sus, Ioana… Te intelegem ca te simti dezamagita, insa simplul fapt ca ne-ai scris arata ca vrei (fie si doar putin) sa incerci sa mergi mai departe, nu sa inchei aici… Uneori, atunci cand facem asta, este felul nostru de a admite cumva ca solutia exista, doar ca NOI nu putem sa o vedem in acele momente… Insa cu ajutorul Bunului si al unor prieteni care sunt gata sa asculte fara a judeca, poate ca lucrurile nu vor mai parea chiar atat de complicate si poate ca tu insati vei reusi sa gasesti o modalitate de a iesi din asta…

Vezi, deja ti-am raspuns cumva si la ultima intrebare… De unde? Sau cum? Scriind, Ioana… Incercand sa te mobilizezi putin si sa ne ajuti sa intelegem mai bine problema ta, fie vei reusi sa gasesti tu insati “cheia”, fie dintr-o replica a cuiva, dintr-o reactie a altcuiva, vei putea intrezari anumite idei care te-ar putea ajuta… Hai, scrie-ne mai multe despre tine si haide sa vedem impreuna ce este de facut!

Ti-am facut o categorie in partea dreapta (am numit-o “Ioana A”, pentru ca mai era deja o “Ioana”), unde te asteptam sa revii cu mai multe detalii!

Cu prietenie,
Adrian

29 12 2010
ROB NELASCO

Ioana….
acum ceva timp ma simteam la fel ca tine………… forta pentru a trece peste toate starile astea ciudate, peste toate perceptiile gresite care-si fac loc in mintea noastra si incoltesc ganduri necurate, forta asta sta in tine
viata este o lupta pe care o duci asa cum vrei tu, doar tu te poti reface dupa orice esec/dezamagire in tine sta forta
…pe mine acest blog m-a ajutat enorm si citesc povestile celorlalti si constat ca noi suntem cat de cat ok sunt altii (copii din pacate) care nutresc ganduri pe care la varsta de 12-17 ani nici nu le foloseam in fraze da’ sa ma mai si gandesc la aplicarea lor……..asa ca imbarbateaza-te, capul sus si vei vedea ca va fi totul bine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: