Lavinia (2)

26 07 2010

eu m-am gandit de multe ori sa-mi iau viata. pt ca ma simt foarte singura. am senzatia ca nimeni nu ma iubeste si nimanui nu-i pasa de mine. nu am prieteni pt ca sunt foarte tacuta. nu gasesc subiecte de vorba si asta ma face sa ma gandesc ca nu am pt ce sa traiesc, ca viata trece pe langa mine. mai ales cand vad cum se distreaza altii si au o mie de prieteni. vreau si eusa ma distrez, sa fac ceva. daca stau asa, singura, devin depresiva si ma gandesc la chestiile astea si imi vine sa turbez. sufar in continuu.si nu mai suport. nu mai vreau sa traiesc. poate altora li se pare o nimica toata, pentru ca nu stiu cum e sa te simti asa. dar pentru mine e o mare suferinta.

Anunțuri

Acțiuni

Information

6 responses

27 07 2010
Pledoarie pentru viata

Lavina nu cred ca este persoana care sa nu se fi gandit la un moment dat la a renunta, chiar si la viata… e si normal ca uneori din cauza multor greutati si dezamagiri sa avem aceasta tendinta insa de cele mai multe ori se intampla ca noi singurei sa ne complicam viata din fel si fel de motive puerile si sa avem astfel de stari negative.
Te gandesti ca nimeni nu te iubeste sau nu i-ar pasa de tine … cum poti sa crezi asa ceva? Cu siguranta sunt persoane ce tin sau vor tine la tine si te vor placea pentru ceea ce esti tu ca persoana cu bune si rele.
Sa stii ca si eu am avut candva astfel de stari si aci ma refer la faptul de a te integra intr-un anturaj insa sa iti mai spun ceva in ziua de azi prea mult se pune accent pe faptul de a fi intr-un anturaj asta chiar si renuntand la propriul caracter si alegand sa ti se faca o imagine doar de aspect si fara continut.
Si eu am avut momente cand credeam ca nu sunt interesant ca nu sunt ca restul insa asta pana cand am inteles cu adevarat ceea ce conteaza cel mai mult in viata. Desigur ca ai putea sa faci sacrifici ori compromisuri si sa incerci sa fii altcineva insa asta la ce folos cand nu poti face un lucru asa cum vrei din inima.
Si inca un lucru as vrea sa iti spun … sa stii ca persoanele ce reusesc sa nu se schimbe doar de dragul anturajului sunt foarte puternice pentru ca altfel nu ar rezista tentatiei de a face ca turma, sunt poate mult mai rezistente si puternice decat ar crede insa faptul ca se iau dupa ce vb lumea tinde sa creada altceva.
Uite eu as avea un exemplu destul de plauzibil cu anii de facultate unde am stat intr-un anturaj unde mai toti fumau si eu nu am vrut sa fumez pur si simplu si asta nu a insemnat ca vezi din acest motiv as fi fost exclus, ba chiar m-am simtit foarte bine cu cei din jurul meu si chiar unii ma apreciaza si acum ca nu m-am apucat de fumat desi probabil altii in locul meu ar fi facut acest lucru.
Si ca o concluzie uite asa ne complicam noi singurei viata Lavinia cu fel de fel de motive care daca stam mai bine sa ne gandim nu prea exista ci mai degraba suntem influetati de cei din jurul nostru sa le inventam ca o scuza parca … si astfel ajungem sa traim viata altora si nu pe a noastra.
Traieste viata Lavinia!… din ce imi dau seama esti inca tinerica si mai ai atatea persoane noi si interesante de intalnit si atatea lucruri extraordinare de facut asa ca fruntea sus! 😉
Citeste, screi, fotografiaza, asculta si mai ales comunica toate acestea facandu-le asa cum iti doresti tu! 😉 Ah si sa nu uit te mai asteptam pe aci cu ganduri mult mai pozitive si increzatoare. 🙂

28 07 2010
Lavinia

multumesc mult ca m-ai facut sa zambesc si am vazut vorbe frumoase . nu prea imi venea sa cred ca cineva a scris atat de doar pt mine.

27 07 2010
Crisu`

Da,stiu cum e..si eu am senzatia asta de singuratate si cateodata realizez ca nu`i asa,doar ca eu imi doresc mult mai mult decat ceea ce am. Sfatul meu este sa incerci sa gandesti pozitiv,sa-ti gasesti hobby`uri ,activitati orice si automat vei gasi subiecte de discutie. Luatul vietii e un pas important si ceea ce e urat e ca se ajunge foarte repede acolo,probabil din lasitate. Nu ne gandim cum sa ne imbunatatim viata ci mai degraba cum sa ne-o luam,iar asta nu e o critica ci mai mult o autocritica. Sper ca-ti vei gasi calea si rostul in viata. 🙂 Peace.

28 07 2010
OutLaw

Lavinia,

Pot sa-mi imaginez ce simti, pentru ca la un moment dat in viata mea am fost un tip foarte introvertit, care nu deranja pe nimeni, nu zicea nimic neintrebat, nu se distra, nu avea prieteni. Nu vei putea sa te schimbi complet, ca sa devii sufletul petrecerii, dar sunt lucruri pe care le poti face. In primul rand, sunt sigur ca ai o pasiune, un hobby. Gaseste persoane care au acelasi hobby ca si tine, sigur o sa gasesti ceva de spus, e foarte usor de facut schimb de idei. Eu asa am inceput. Am ajuns sa am un prieten foarte bun si impreuna am avut multe realizari in domeniul care ne pasiona pe amandoi.

Mergi la cursuri de dans, o sa te simti bine, o sa inveti sa dansezi si o sa cunosti o gramada de lume! Unii iti vor deveni probabil prieteni, cu altii doar o sa te vezi de cateva ori, o sa schimbi cateva vorbe, o sa iesiti la distractie si asta-i tot.

E greu sa te schimbi, iar cel mai greu e dupa ce ai inceput, cand o sa mai ai esecuri si o sa iti vina sa renunti. Nu renunta, mergi mai departe, ai convingerea ca vei reusi si o sa vezi dupa catva timp ca te-ai schimbat. Sa stai sa te gandesti ca ai o problema si ca esti nefericita din cauza ei, nu iti va schimba in bine viata. Cauta solutii, dar nu unele definitive pentru o problema care (o sa vezi) este temporara.

Cel mai bun aliat al tau e insusi mintea ta. In US Army Survival Manual se povesteste despre un om care s-a ratacit in desert si a fost gasit dupa mai multe zile, pe jumatate mort. Ceea ce facuse pentru a supravietui contrazicea toate regulile, dar vroia neaparat sa traiasca, si prin forta mintii a reusit. Sunt sigur ca si tu vei reusi!

29 07 2010
ene paraschiva

Draga Lavinia, iata ca poti avea prieteni, chiar daca nu ii cunosti, sunt persoane care vor sa iti fie alaturi. Nimeni nu e singur pe lume doar ca uneori ne simtim asa. Eu nu ies din casa de 20 de ani, mi-am pierdut prietenii dar mi-am facut altii, cei drept mai putini decat atunci cand eram ok. Si imi doresc cu disperare sa mai traiesc o zi. Moartea ma sperie pentru ca este vesnica. Nu te gandi la ea, este dureroasa si eterna, nu merita. Cu greu am reusit sa ies din aceeasi stare dar am reusit. La fel vei reusi si tu. Numai bine iti doresc.

6 08 2010
doorstonowhere

Buna Lavinia, am o intrebare, daca se poate, cati ani ai? Eu am aproape 30 de ani si am ajuns, pentru a nu stiu cata oara, la concluzia ca viata nu merita traita. Motivele sunt, in mare, aceleasi. Sunt singura, nu am prieteni, nu am un om langa mine, este vineri seara si eu stau inchisa in casa in care locuiesc tot singura. Indiferent de varsta pe care o ai, sunt sigura ca ai pasiuni, lucruri pe care le faci cu placere, macar ca citesti o carte, te uiti la un film. Chiar daca sunt in depresie de foarte mult timp, inca mai reusesc sa admir culoarea cerului sau a unei flori. Incearca sa privesti in jurul tau si sa vezi ca viata asta este frumoasa asa. Are farmecul ei aparte, si daca tot ne-a fost data, de ce sa ne-o luam? Suferim, suntem chinuiti de monstrii creati de propria imaginatie dar pana la urma viata e o lupta. Nu destinatia conteaza, ci drumul pana acolo. Ca sa-l citez pe Saramago, cand ne nastem e ca si cum am semna un contract, dar noi nu stim cine a semnat, de fapt, contractul acela si ajungem sa ne intrebam de ce traim. Singurul motiv care ma mai tine inca aici este curiozitatea. Vreau sa stiu ce o sa se intample cu mine mai departe, pe ce drumuri ma vor mai purta picioarele mele obosite. Tu nu vrei sa stii?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: