Andreea 3

1 05 2010

si eu sunt disperata si nu stiu ce sa fac,am inceput anul foarte rau….bunica mea a decedat in ianuarie(ia ma crescut,pt mine ea a fost mama mea)iar in aceeasi zi tatal meu a facut al 2 infart.Am fost cu el la Timisoara la medici sa-l operam insa ni sa spus ca nu se risca nimeni si s-ar putea sa moara pe masa de operatie,ni-sa sugerat sa il lasam sa isi traiasca cate zile mai are asa fara sa-l operam insa sa ne pregatim…i-am cumparat si locul de veci.mama mea a paralizat in urma unei comotii cerebrale…iar peste toate astea am facut o cadere nervoasa,mi-a cazut parul pe anumite portiuni a trebuit sa ma tund si de parca astea nu ar fi fost deajuns sotul meu mi-a cerut divortul…din aceste motive simt ca nu mai pot si cel mai bine ar fi daca as murii

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

1 05 2010
addsalu

Draga Andreea,

Permite-mi sa iti spun “bine ai venit” si sa te rog sa imi accepti scuzele pentru intarzierea cu care raspund. Am avut o saptamana extenuanta, cu mai multe deadline-uri presante, insa acum sunt aici, asa cum te asigur ca au fost aici multi alti membri ai grupului, chiar daca nu au intervenit.

Am citit insa mesajul tau in ziua in care l-ai postat si am incercat sa inteleg toata drama prin care treci. Poate ca, la randul tau, ai avut ocazia sa citesti pana acum cateva dintre relatarile celorlalti membri ai grupului, ca sa iti faci o oarecare idee si sa te convingi ca putem intelege ceea ce ne scrii fie si din simplul motiv ca si altii au trecut pe acolo…

Niciodata moartea cuiva drag nu te poate lasa indiferent. Niciodata! Dimpotriva, parca te dezradacineaza, parca iti smulge o parte din suflet si o coboara impreuna cu sine in mormant… Ne trebuie timp pentru a ne reveni, pentru a putea invata sa ne imaginam viata fara acea persoana draga… Si vor fi multe zile in care ne vom pomeni cu lacrimi curgandu-ne pe obraji si spunand ca nu mai putem merge mai departe… ca nu mai vrem… Este o parte a procesului de doliu cat se poate de fireasca si de naturala. Din pacate insa, ea poate avea efecte dezastruoase asupra unora dintre cei care raman in urma si care se simt atat de pustiiti, incat nu mai vor sau, pur si simplu, nu mai pot sa continue (din diverse motive, inclusiv de sanatate).

Asa inteleg ca s-a intamplat si in cazul vostru – cu tatal tau, cu tine, cu caderea ta nervoasa… Iar lucrurile acestea isi pun amprenta si pe alte planuri – in cel al relatiilor, de exemplu…

Stiu ca simti ca nu mai poti si stiu, am citit ca spui ca ar fi cel mai bine daca ai muri… Insa indraznesc sa te provoc sa te gandesti si la o alta latura a problemei.

Oricat ar fi de greu si oricat de lipsita de vlaga si de putere te-ai simti, te rog totusi sa incerci sa faci un efort si sa incerci sa iti reamintesti de tot ceea ce a investit bunica ta in tine, de toata dragostea pe care ti-a aratat-o crescandu-te si fiindu-ti alaturi in tot acest timp, sacrificandu-se poate pentru a sti ca iti este bine… Bunicii sunt intr-adevar ceva special pentru nepoti, si multi dintre ei spun ca isi iubesc nepotii mai mult chiar decat si-au iubit proprii copii… Ei bine, te rog din suflet sa pretuiesti toate eforturile si toata dragostea bunicii tale si sa faci in asa fel incat acestea sa nu fi fost zadarnice! Oricat de greu ti-ar fi fara ea, gandeste-te ce ar avea de spus daca ar sti de planurile sau de gandurile tale… Oare nu te-a dojeni cu drag si blandete? Oare nu ar plange si nu s-ar intrista stiind ca in sufletul tau se ridica gandul de a o termina cu viata? Oare pentru asta s-a chinuit atatia ani? Nu pentru a te vedea ca esti bine, ca mergi mai departe oricat ar fi de greu? Ca duci mai departe, in timp, valorile pe care le-a sadit in tine?

Stiu ca este extrem de greu mai ales acum, cand parca s-au adunat toate, cand si tatal tau este cum este si cand sotul tau ti-a cerut divortul. Stiu ca te gandesti poate care ar fi rostul pentru care ai continua sa traiesti… Si daca nu ai nici un motiv, permite-mi sa iti indic, cu umilinta, macar unul singur pentru care te asigur ca merita sa traiesti: bunica ta, memoria ei, tot ceea ce a investit ea in tine, toata dragostea si tot sufletul pe care le-a pus in cresterea ta… Pentru ea mai intai, si apoi vei reinvata cum sa o faci si pentru tine, merita sa traiesti! Merita, Andreea, auzi? Crede-ma, te rog…

Relatiile se pot rupe azi si se pot reinnoda din nou, oricat de imposibil ar putea parea la un moment dat… Predictiile medicilor… nu vreau sa iti dau sperante desarte, insa am avut un prieten drag caruia medicii i-au spus ca are leucemie si ca nu mai are decat 6 luni de trait… Atunci a zis ca vrea sa isi implineasca un vis si sa inceapa macar sa studieze teologia… A terminat facultatea, apoi a facut inca una de psihologie, si apoi inca un master, unde l-am cunoscut… Si toate astea desi medicii nu i-au mai dat decat sase luni de trait… Nimeni nu stie ce se va intampla maine, draga Andreea… Insa ziua de azi si deciziile pe care le luam azi ne apartin… Si cred ca, atunci cand luam o decizie, trebuie musai sa privim si in trecut, sa invatam din el… Iar in cazul tau, cred ca bunica ta este persoana la care ar trebui sa te gandesti atunci cand te gandesti ca nu are rost sa mai traiesti… Crezi ca ea ar fi de acord? Cu siguranta ca ea si-ar fi dorit sa traiesti, sa mergi mai departe… Chiar daca ti-a cazut parul (apropo, nu-ti face probleme, creste el in timp!), chiar daca sotul tau a spus ceea ce a spus… Tu trebuie sa mergi inainte! Trebuie! Acum de dragul memoriei bunicii tale, iar incet-incet vei invata sa accepti faptul ca merita sa mergi inainte si pentru tine!

Nu iti face probleme in privinta prietenilor sau a sustinerii. Stiu ca unul dintre lucrurile care ne-au inspaimantat cel mai mult pe fiecare dintre cei de aici este acela ca nu vom putea face fata singuri, fara sprijin, mai ales in conditiile in care pare ca suntem chiar… singuri… Insa acesta este motivul pentru care a aparut acest grup! Vei vedea cum suferinta si astfel de experiente triste ne-au ajutat sa invatam sa fim disponibili si sa oferim un umar pe care sa se poata plange, sa se poata sprijini, o mana prietenoasa de ajutor pana atunci cand vei constata ca poti merge din nou singura, cu incredere si curaj, inainte! Si, in acele momente, multi dintre cei de aici au ales sa revina, la randul lor, insa nu neaparat pentru a fi ajutati in continuare, ci pentru a ajuta la randul lor, intelegand cat de mare este valoarea unui prieten, fie el si virtual…

Hai, capul sus, Andreea! Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta, unde astept sa ne scrii despre orice vei considera necesar sa stim. Acolo poti pur si simplu sa iti versi sufletul, amarul, stiind ca este cineva care citeste si se straduieste sa inteleaga si sa iti fie alaturi!

Am numit “casuta” ta “Andreea 3″ – sper ca nu este nici o problema, insa mai avem deja alte persoane cu acelasi nume si trebuie sa putem face distinctia. Sau, daca nu iti place, este ok, ne poti spune tu un alt pseudonim si il modificam fara nici un fel de problema.

Asteptam sa revii!

Cu prietenie,
Adrian

3 05 2010
Movi

Andreea nu are cum sa fie cel mai bine sa mori … cu toti avem momente in viata cand avem dificultati probleme sau dezamagiri… asta e ce ne face mai puternici.
Te asigur eu ca sunt atatia oameni care ar da orice sa mai aibe zile si sa traiasca si din pacate nu au parte de asa ceva … viata e ceva frumos si chiar daca nu este tot timpul roz nu putem sa nu ne amintim de acele momente frumoase din viata noastra, de acele zambetele si acele momente care si acu ne aduc furnicaturi pe piele cand ne gandim la ele … de acele momente cand eram copilasi, de acel rasarit de soare ce iti incalzea inimioara… sunt atatea momente frumoase care in aceste momente dificile ar trebui sa ne reaminteasca ca indiferent de situatie nu vom renunta vreodata.
Chiar ieri am scris despre Nick Vujicic […moderat…] iar dupa mine el este un adevarat erou in viata si ar trebui sa fie un exemplu pentru noi toti.
Stiu ca poate simplele cuvinte ale unui strain nu te pot ajuta cu mult insa vreau sa stii ca eu unul sunt alaturi de tine si te inteelg chiar si asa strain cum sunt … pentru ca stiu ca ai puterea si taria sa treci peste aceste dificultati.
Ai mai multa incredere in tine si vei vedea ca vei reusi sa treci peste greutati si sa nu uiti vreodata de lucrurile frumoase din viata pentru ca ele au o valoare inestimabila!

Cu prietenie,
Movi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: