Silviu

4 01 2010

singurul lucru care as vrea sa se intample acum…ar fi sa mor….sa patesc ceva sa mor…ca mam saturat de toate si tot…in viata asta de nimic:(….nimeni si nimic nu ma poate ajuta:(….as vrea sa mor….:(…si cred ca asta am sa fac:(…..nu mai rezist:(

Anunțuri

Acțiuni

Information

14 responses

4 01 2010
addsalu

Silviu,

Am fi onorati daca ne-ai ingadui sa iti aflam povestea. Suntem multi aici, am trecut la randul nostru prin multe, poate reusim sa ii dam de cap impreuna…
In plus, te asigur ca si simplul fapt ca ne vei scrie, ca vei asterne in scris gandurile tale, te va ajuta mai mult decat iti poti imagina acum.

Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – “Silviu”, si te astept cu cat mai multe detalii. De ce spui ca moartea este singurul lucru care ai vrea sa ti se intample acum? Ca nimeni si nimic nu te poate ajuta?

Te rog, fa un efort si incearca sa vorbesti cu noi!

Cu prietenie,
Adrian

4 01 2010
pitapata

😥 oh Silviu, viata uneori e asa de grea, totul atat de apasator si lumea pare ca trece pe langa noi, iar noi ne cufundam in tristete si disperare, iar motivele pot fi diverse si diferite. Nu cred ca e om sa nu fi trecut macar odata prin deznadejde..

Dar Silviu, daca te tarasti asa cum poti si treci de piedica aia de amaraciune, si vorbesti despre sentimentele tale cu oameni, ai sa vezi ca nu esti singur, si atunci incet, incet capeti un pic de spirit inapoi prin sprijin.
Te rog mult cauta sprijin in altii asa cum poti , ca sa treci peste hopul asta.
O sa vina vremea si mortii la timpul ei, pentru toti, mai devreme sau mai tarziu.De ce sa te grabesti?
Spune-ne te rog cu ce te putem ajuta!?

12 01 2010
Silviu

as incepe cu varsta mea….la altii li se pare ciudat ca la varsta mea sa zic ca mias dori sa mor, eu am 17 ani jumatate, si singurul lucru pe care mil doresc acum ar fi acela de a muri, pt ca viata mea e de nimic, simpla si prea goala….fara prieteni sau prietene, absolut nimic, nu stiu ce sa mai zic, pur si simplu pot zice ca parintilor mei nu le pasa de mine, doar ca sa fie ei bine, de pe la 13-14 ani am inceput sa calatoresc impreuna cu ei si sora mea, si de 2 ani tot incerc sa vb cu ei sa ma lase sa fac scoala in romania, sa merg si eu la un liceu ca tot omul si ca toti prietenii mei din romania, si pur si simplu daca deschid subiectul asta tot ce primesc de la ei e ignoranta din partea lor, injuraturi si tot felul de chestii din astea, pe cand, sora mea, acum 2 ani, a vb cu ei si lea zis exact tot ce am zis eu mai sus, si au inteles…si au lasato la scoala in tara si langa prietenii ei, dar de mine nici ca le pasa, pe mine doar ma injura cand vb despre asta, si de aceea cred ca moartea e cea mai buna modalitate pt mine de a scapa de tot, nu credeti?

12 01 2010
Bogdan

Salut Silviu, vad ca te grabesti sa gasesti motivele problemei tale :P. Pot sa iti spun doar ca toti in anumite momente ale vietii suntem in acea stare de saturatie, cand avem impresia ca nu mai putem suporta, cand problemele se aduna si ne lovesc toate odata. Doar cei ce nu incearca, nu gresesc. Rezolva problemele acumulate pe rand, nu te astepta la o rezolvare brusca a lucrurilor ce ti se intampla. Desi tu ai impresia ca totul a venit brusc, undeva ai facut niste greseli si ai continuat sa le repeti. E ca definitia nebuniei : Sa faci lucrurile in acelasi fel si sa te astepti la rezultate diferite. Te asteptam cu motive si detalii concrete.

12 01 2010
ioana

buna silviu!niciodata moartea nu e un raspuns la probleme,faptul ca nu te intelegi cu parintii tai nu e un motiv pt ati dorii asta.si eu am trecut prin asta si sunt fata,eu acum am 20 de ani,cand aveam 15 ani mama a plecat in italia si am ramas cu tata si sormea dar nu a fost situatia deloc roz asa cum ma asteptam pt ca am avut atatea certuri cu el incat am ajuns sa iau 2 tuburi de distonocalm,deci am ajuns la extreme din cauza unei situatii care sigur avea rezolvare.poate parintii tai nu stiu sa comunice dar cu siguranta iti vor binele,poate te vor aproape de ei.eu sunt cea mai mica mai am 2 surori mai mari stii mereu am simtit ca sunt negljata si respinsa de toti,dar credem-ma pe cuvant ca acum vad viata din alta perspectiva,pt ca am realizat ca nimic si nimeni,nici chiar parintii si neintelegerile nu merita o asa sacrificare.gandeste-te cate poti face intr-o viata,crezi ca merita ceva sa nu te bucuri de ea?daca vrei sa vb personal ma gasesti pe id […moderat…]. ioana

12 01 2010
addsalu

Draga Silviu,

In primul rand bine ai revenit si multumim pentru detalii. Sincer, nu, chiar nu cred ca moartea este solutia. Nici in cazul tau…

Problemele de care vorbesti sunt chiar trecatoare si… rezolvabile… Da, poate ca acum nu prea ai prieteni dar, daca te gandesti ca, asa cum spui, in ultimul timp ai tot calatorit, nici nu prea ai fi avut cand si cum sa ti-i faci… Cel putin nu unii foarte apropiati. Pentru ca, dupa cum bine stii, orice relatie, pentru a rezista, are nevoie de timp. Cand sa te intalnesti cu ei sau cu ele, daca esti mai mereu pe drumuri?

Cred ca e o idee buna sa iti continui studiile, indiferent daca asta va fi in tara sau in alta parte. Abia poate ca distanta de injuraturile si de neintelegerile de care vorbesti va va ajuta si pe tine, si pe parintii tai sa va reevaluati relatia. Da, esti la o varsta dificila… Mai ai putin si devii major, adult, cu dreptul de a lua decizii in ceea ce te priveste… Doar sase luni te mai despart de momentul in care vei putea hotari sa urmezi o scoala in tara si sa fii pe picioarele tale… Oare merita ca pentru sase luni sa iti pui capat vietii si, implicit, sa iti strivesti in picioare toate visurile tale? Gandeste-te, Silviu… Inca putin si vei putea lucra pentru a te intretine, vei putea sa faci o facultate, sa iti faci prieteni noi… Esti la inceput de drum, nu la sfarsitul drumului…

Chiar nu merita sa faci asta! Serios! Hai, capul sus si mai bine incepe sa iti faci niste planuri serioase… De exemplu la ce scoala vrei sa mergi, ce vrei sa studiezi, ce cariera vrei sa imbratisezi dupa ce vei termina scoala… Unde vei sta, cum te vei intretine… Astea sunte detalii la care merita sa te gandesti!… In privinta suicidului, nici vorba… Si cred ca, daca te gandesti la tot ce ti-am scris toti pana acum, ne vei da dreptate… Ce parere ai?

Cu prietenie,
Adrian

12 01 2010
lost

salut silviu, te asigur ca esti printre prieteni,prieteni care la momentu acesta sunt sau au trecut print-o faza a vietii cutremurtoare(din punctul lor de vedere),e adevarat ca viata fara prieteni sau peietene e grea,e greu sa nu ai cu cine sa vorbesti si sa razi, e al naibi de greu prin ce treci tu acuma , te intrebi de ce tocmai tu patesti asa ceva si sora ta bine mersi are tot ce cere,de ce oare parinti fac o asa diferenta intre voi?ei bine cred ca se gandesc sa nu ramana singuri, ca sora ta intr-un fel ia parasit, a ales scoala in romania in locul lor si asa ceva e dureros pentru un parinte,tu fiind cel mic nu vor sa pateasaca la fel,nu vor sa ramana numai ei 2 si se folosc de ura sa te aibe aproape,intelegei asa isi manifesta ei iubirea fata de tine..nu dispera esti tanar cu mii si mii de lucruri de vazut si facut unele vor fi frumoase altele reci si dureroase..uite eu la 17 ani aveam 1 an de cand mergeam si aveam multe lipuri..nu mai lasa aceste mici chiesti sa te intunece sa te darame,avem cel mai pretios cadou VIATA,salut si numai bine…

13 01 2010
pitapata

Silviu, am citit unul din cele mai triste lucruri pe care am putut sa le citesc.
Cineva sa vrea sa invete carte , in tara lui, pe limba lui, si parintii sa se opuna.
Parintii sunt oamenii care ar trebui sa vrea binele copiilor. Din nefericire sunt si ei oameni, si ca atare pot gresi si gandi si actiona gresit.
Ar trebui sa le zici clar, exact care iti este dorinta si intentia si sa le spui cum ca nu te lasa sa pornesti pe drumul vietii si te obliga sa traiesti o viata pe care nu o vrei.
Daca se opun , du-te la ambasada romana din tara respectiva si cere-le ajutorul. E strigator la cer! Sa te desconsidere, sa te injure, si sa nu te lase sa inveti.. parintii !? Sunt revoltata !

13 01 2010
Silviu

pt cei care zic ca aceasta situatie/problema este trecatoare….este usor de zis pentru voi, poate ca nu ati trecut prin asta, si nu stiti cat de greu e sa treci peste asta cand vezi sau mai vb cu cineva mai in varsta ca tine si sa iti povesteasca cate au facut ei la varsta ta in tara….cum era la liceu…si chestii din astea…intrebarea e….eu cand voi fi ca el/ea ce voi putea povesti? voi putea doar spune ca ” pai…stii….eu am fost tinut cu forta in irlanda de parinti, obligat sa invat in irlanda si sa stau majoritatea timpului inchis in casa pt ca afara sau altundeva nu aveam ce face!!”…cum credeti voi ca ma simt eu cand mai povestesc cateodata cu sora mea la telefon si imi zice ce face la sc…ce face in timpul liber si absolut tot, apoi vine randul meu, eu un singur raspuns am „pai ce sa mai fac…mai nimic, la scoala si acasa!!….” credeti ca ma simt eu implinit, ca am si eu o viata normala ca oricine altcineva? …si nu e cum altii au zis mai sus..ca sora mea e mai mare si de aceea a plecat…dimpotriva, e mai mica ca mine, si totusi au lasato, in ciuda faptului ca e mai mica si e si fata, care pt ea e mai periculos sa o lase singura in tara, …..eu unu simt ca nu mai suport….datorita indiferentei/nepasarea parintilor fata de mine….fata de ce imi doresc eu….ma face sa ma simt un nimeni pe lumea asta, adica imi zic mie insumi „ce rost ar mai avea ca sa traiesc?” uneori zic ca is un fel de povara pentru ei, parintii mei inteleg doar daca vorbeste cineva cu ei, de fiecare data cand era vreo problema vb cineva cu parintii mei si le explicau cum era treaba si ei intelegeau si majoritatea timpului faceau ce ii sfatuiau prietenii/rudele. dar in cazul meu, nu am nici o ruda/prieten care sa vb cu ei, sa le explice tot, sa inteleaga ca viata mea e goala, si desi nu imi lipseste nimic din punct de vedere material, la partea sufleteasca imi lipseste enorm de multe lucruri, ma simt gol pe dinauntru ca si cum ceva din mine lipseste, si de aceea cred ca moartea pentru mine e cea mai buna modalitate de a scapa de toate, si toti care au trecut prin aceeasi situatie ca mine, sunt sigur ca a fost foarte greu sa depaseasca acea situatie, moartea e cea mai buna modalitate de a scapa de tot, nu credeti??!!

13 01 2010
addsalu

Draga Silviu,

Tocmai pentru ca majoritatea celor de aici au trecut prin lucruri similare (poate nu toate au fost la fel, insa majoritatea experientelor de viata ale fiecaruia ne ajuta sa intelegem in mare ceea ce simt toti cei care fac parte din cercul nostru de prieteni de aici), suntem in masura sa iti spunem ca putem intelege suferinta ta si motivele care te-au impins la astfel de ganduri.

Ceea ce iti spun insa este altceva: tu ai acum 17 ani si jumatate… esti la o distanta de doar o jumatate de an de varsta care iti permite sa iti iei tu insuti propriile decizii in ceea ce te priveste… Te poti angaja, poti avea banii tai care sa iti permita sa studiezi ORICE vrei si ORIUNDE vrei… Gandeste-te… Ai in fata o jumatate de an dupa care poti lupta sa iti vezi visul cu ochii, sau ai in fata o clipa in care sa iei o decizie pripita si sa dai cu piciorul la tot…

Spui ca, intr-un fel sau altul, ti-ar placea sa fii la fel ca cei care au ce povesti, au o experienta de viata in spate… Ei bine, SI TU poti avea aceste lucruri, Silviu! Chiar poti! Si timpul care te desparte de asta se masoara in zile!!! Sase luni nu sunt un capat de tara, nu crezi? Si stii care este partea frumoasa? Daca tu ai acum 17 ani si jumatate, inseamna ca atunci cand vei implini 18 ani va fi vara… Teoretic iti vei fi terminat scoala in Irlanda, unde spui ca stai, si vei putea incepe noul an oriunde vei voi tu, pentru ca vei fi major si vei putea propriile tale decizii! Prin urmare, cum poate moartea sa fie cea mai buna modalitate de a scapa de tot? Nu, Silviu, in nici un caz nu iti pot da dreptate… Moartea este singura modalitate de a da cu piciorul la toate aceste oportunitati… Este singura modalitate de a nu putea, la randul tau, sa capeti o experienta de viata, sa ai ce povesti, sa iti vezi visul cu ochii!

Cu prietenie,
Adrian

13 01 2010
Silviu

adrian? imi poti da si mie o adresa de yahoo sau ceva? te rog??!!

13 01 2010
addsalu

Draga Silviu,

Imi poti scrie in privat la „scrisorica arond gmail punct com” (arond = „@”, punct = „.”), desi cred in continuare ca, scriind aici, beneficiezi de experienta si de sfaturile tuturor membrilor grupului.

In plus, mai exista posibilitatea de a discuta numai cu mine si daca mentionezi in comentariul tau (postat aici, pe site), faptul ca este „doar pentru moderator”.

Orice varianta de comunicare ai alege, te rog doar sa nu faci nici un gest pripit, pe care il vei regreta ulterior atat tu, cat si cei care te apreciaza (chiar daca poate nu stiu sa o arate asa cum ti-ai dori).

Cu prietenie,
Adrian

15 06 2011
Silviu

Iarasi eu, Silviu, baiatul cu probleme cu viata,parintii,cu totul, pana acum o luna,totul era bine si frumos,(credeam eu), doar iluzii, totul a luat o intorsatura,totul sa intors la cum era,dupa asteptarile mele, credeam ca dupa ce voi implini 18 ani,poate viata imi va fi mai usoara,voi gasi ceva de munca,si ma voi intretine singur,dar acum,am ajuns la concluzia ca viata mea e distrusa,parintii mei,sunt nepasatori,sunt mai nepasatori cu mine decat sunt cu alti straini,nu le pasa,adica ma vor afara din viata lor,simt asta,si miau spuso si in fata ca eu „sunt o cheltuiala in plus,nu reprezint nimic si nu voi reprezenta vreodata”. Si usor usor incerc sa ma obisnuiesc,dar mie greu,cum poate ca cineva sa traiasca cu gandul ca „Stai un pic,alor mei nu le pasa nimic,ma cred nimic,doar o cheltuiala care nu face nimic” si poate da,fac unele greseli,ca tot omul,dar mereu leam reparat,dar pt ei nu era indeajuns de bine,dupa toata astea,eram cu o fata,certuri cu ai mei non stop,am gresit in fata ei,neam despartit,si dupa neam impacat la cateva luni,acum suntem impreuna,e cel mai frumos lucru din viata mea:( cea mai buna persoana care am cunoscuto vreodata, dar atunci cand am fost despartit de ea,foarte multe lucruri sau schimbat in viata mea, am inceput sa beau,nu a devenit un viciu,mam apucat si de fumat,care acum este un viciu,un viciu care,parca este singura mea alinare in momentul asta,eu sunt plecat, altfel plecam de mult de langa ai mei,si nu gasesc o solutie la tot:( totul e un haos ce am scris aici,dar am scris tot ce am pe suflet:( am mai avut si inainte probleme,dar acum sunt mult mai grave. Uneori simt ca nu valorez nimic,dupa cum si parintii mei imi spun:( simt ca doar moartea ar putea sa ma ajute sa trec peste tot,sa nu mai sufar sau altceva, imi e tare greu:( Vreau sa mor:( Am nevoie de ajutor:(

2 07 2011
addsalu

Draga Silviu,

Uneori chiar si parintii pot spune lucruri dureroase, pe care poate ca nu le gandesc in profunzime. Esti sigur ca nu sunt doar cuvinte spuse la suparare? Pentru ca, atunci cand suntem suparati, vorbim mult, prost si anapoda, vorba unei cunostinte.

Ai facut 18 ani, ai tot viitorul inaintea ta, Silviu, nu face vreo prostie pe care sa o regreti enorm! Vezi tu, daca nu ne putem alege nici parintii, nici familia, daca nu putem face absolut nimic pentru a ne schimba trecutul, in schimb putem face ENORM pentru a ne schimba viitorul, Silviu draga. Si nu ma refer doar la acele vicii de care spui, ci la intregul tau viitor.

Te deranjeaza, asa cum e firesc, sa fii considerat asa de catre parinti. Dar ce faci cu aceste cuvinte? Le permiti sa te doboare, sa te determine sa iti gasesti sfarsitul, moartea? Atunci nu vei face altceva decat sa le confirmi niste cuvinte pe care le-au spus la nervi sau pe care le-au spus poate doar ca sa te motiveze sa faci ceva pentru viitorul tau (pentru ca exista si aceasta varianta, oricat de stupid ni s-ar parea noua).

Sau, dimpotriva, aceste cuvinte te vor indarji si te vor scutura, te vor determina sa faci tot ce tine de tine pentru a reusi in viata, pentru a iesi din acel mediu si pentru a fi propriul tau stapan, pentru a te intretine, pentru a nu le mai da prilejul sa spuna ca esti o cheltuiala in plus, ci pentru a se mandri cu faptul ca muncesti, ca ai banii tai, ca faci ceva cu acei bani?

Vezi, Silviu, este vorba doar de CUM permiti TU ca acele cuvinte sa iti transforme viitorul – in bine sau in rau. Si sper din tot sufletul si ma rog sa faci in asa fel incat sa le transformi in bine, intr-un viitor mai bun al tau. Pentru ca vad ca, in adancul sufletului tau, tu STII ca ei nu au dreptate. Altfel nu te-ar fi durut atat de mult cuvintele lor. Iar acum, daca stii asta, tot ce ai de facut este sa te ridici, sa iti stergi lacrimile si sa alungi mahnirea din sufletul tau, si sa mergi mai departe. Nu sa uiti acele cuvinte dureroase, ci sa le folosesti ori de cate ori simti ca vrei sa renunti. Sa iti amintesti de ele ori de cate ori simti ca vrei sa abandonezi. Nu, nu esti o povara! Nu, nu esti un ratat! Nu, nu esti doar o gura in plus de hranit sau o cheltuiala suplimentara! Esti tanar, esti capabil, vrei sa muncesti ORICE, atata vreme cat este munca cinstita, nu vei da banii pe bautura sau pe tigari, ci ii vei folosi pentru a face ceva pentru viitorul tau – sa iti platesti o facultate, sa iti iei o camera cu chirie undeva, sa te imbraci, sa mananci, sa iti iei o carte… Asta este spiritul, Silviu! Capul sus si mergi inainte, ok?

Cu prietenie,
Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: