Dorina (4)

26 05 2009

Pentru mine aceste raspunsuri pe care mi le-ai dat, toate aceste pareri si analiza a tot ceea ce ti-am spus reprezinta ceva foarte pretios.Pentru ca nu ne cunoastem, pentru ca nu ai nicio obligatie sa faci ceea ce faci si totusi o faci si am simtit ca nimic din ce ai scris nu a fost doar de dragul de a scrie..ma mir cum de mai poti gasi ( in general,vorbesc) persoane care sa te ajute pur si simplu….numai faptul asta ma face pe mine un om mai bogat si mai fericit si imi arata cat de important a fost sa gasesc blog-ul tau.Nici prin cap nu mi-a trecut vreodata ca poate exista asa ceva, un sprijin pt cei care se simt deznadajduiti, in afara unui psihiatru sau preot.Oricum, sper ca esti constient de efectul benefic si de nepretuit pe care il are actiunea ta.
As avea o intrebare care sper sa nu te supere, cand ai timp de asta? Stiu ca iti faci, dar majoritatea au tendinta de a fi egoisti si pt ca se simt coplesiti dupa serviciu sau pur si simplu de propriile probleme.Si cu ce anume te ocupi in afara acestui blog?
Oricum, atunci cand am inceput sa iti scriu, prima data, aveam o idee, acum insa am renuntat sa mai vad sinuciderea ca pe o solutie, ma mai gandesc eu, dar imi trece repede si sper sa ma vindec..de tot…conversatiile tale cu cei care iti scriu se incheie in momentul in care scopul de a convinge pe cineva sa nu se sinucida pare atins sau ramai sa vorbesti pt ca s-a creat o conexiune si pt ca pe respectivul il ajuta sa vorbiti?
Sa revin la mine si la ce mi-ai scris.Despre tatal meu nu am o parere prea subiectiva sau daca e asa, e pt ca e tatal meu si nu o simpla persoana, o vreme stiam doar ce imi zisesera ceilalti, dar acum m-am cam convins eu ce ii poate pielea………e foarte neserios, asta o pot zice, si foarte prefacut si nu ii pasa de nimeni, decat de el.oricat de rau ar suna si oricat de rau imi pare ca e asa, asta e adevarul………..da, nu este el modelul pe care ar trebui sa il am, asta e clar, dar sper sa nu fie un model inconstient sau subconstient pt mine si sa caut exact ce e el, asa cum baietii cauta pe cineva care sa semene cu mama, asa si fetele cauta pe cineva care sa semene cu tata, mai ales daca efectul pe care il are parintele respectiv asupra lui/ei e unul major, fie ca e pozitiv sau negativ…….
De ce or gandi barbatii cu ce au in pantaloni?Asta ma doare enorm, e ca si cum batalia e deja pierduta, trebuie sa ma astept ca oricare cu care sunt sa faca asta..pai care mai e diferenta intre animal si om?eu cred ca societatea e singura care il face pe barbat sa se poarte si sa gandeasca asa.Biserica proclama superioritatea barbatului, inclusiv la casatorie, cand spune clar asta, iar el intelege inca din familie si apoi din ce i se spune sau dupa cum e tratat ca are atuuri. Numai scuza asta, ca ei gandesc cu ce au in pantaloni, mi se pare absurda, pentru ca tentatii sunt si pt barbati si pt femei, iar decizia de a nu le urma vine din ceva simplu.Daca cel/cea cu care esti iti satisface nevoile tale cele mai arzatoare, iti aduce liniste si incredere, sprijin si dragoste, intelegere si te simti foarte bine si sexual, pt ce sa renunti la asta doar pt ca pare cineva interesant?In final, s-ar putea sa nu afle ca ai facut asta, dar tot pe tine o sa te bantuie fapta nesabuita, cand iti dai seama ca nu ai castigat nimic urmand o ispita tampita, din contra, ai pierdut enorm…………….iar cand nu esti satisfacut de relatia si persoana cu care esti, din orice punct de vedere, treci mai departe, nimeni nu trebuie sa stea cu cineva doar pt ca au trecut niste ani sau pt ca s-a casatorit cu ea/el.Am sa iti spun eu care e marele paradox al barbatilor, dupa mine, nu ca gandesc cu ce au in pantaloni, ci ca sunt lasi si in momentul in care isi iau o amanta, nu sunt in stare sa ramana cu ea si atat, o mai tin si pe sotie.Si sunt si imaturi din moment ce au nevoie de doua femei care sa le indeplineasca nevoile, la fel e si cu femeile care au amanti.Ca nu sunt feminista, dar nici nu pot sa inteleg cum poate spune un barbat ca o iubeste pe cea cu care e, dar o inseala sau a inselat-o.Nu pot si gata. Pt ca ma stiu pe mine.Am intalnit barbati interesanti in ultima vreme, mai ales la serviciul pe care il am, dar, pt ca mi-e bine cu cel cu care sunt si pt ca gasesc langa el ceea ce ma face fericita cu adevarat si pe termen lung, nu pt cateva minute, nu as face nimic nesabuit, in plus, stiu ca poate parea foarte stralucitor un lucru necunoscut, dar apoi ii vezi rugina adanca.Tentatia, persoana respectiva, nu iti va oferi marea cu sarea, nici ceea ce nu ai acasa sau langa cel./cea cu care esti, asa ti se pare, dar, de fapt, eu un joc dulce care devine amar.

Cel care inseala are doar de pierdut.Daca vrei sa experimentezi, experimenteaza, dar nu cand esti intr-o relatie.de ce sa iti bati joc de omul ala?De ce?sau spune-i ca nu te poti abtine daca tii atat de mult la el (si totusi nu suficient incat sa nu il tradezi)…………………Of…………….ce mai problema……………….e o problema,pt ca pe mine ma sacaie treaba asta si consider ca a insela e o mare lipsa de respect.Cum sa ii faci asta cuiva care isi pune sufletul in relatia cu tine?Vorbesc atata despre asta si pt ca mi s-a intamplat, acum referindu-ma mai ales la casnicia esuata.Adica, cum putea sa faca asa ceva si apoi sa vina si sa manance din mancarea facuta de mine, sa se imbrace cu hainele pe care i le-am spalat si calcat, sa ma pupe, sa ma tina in brate, sa imi spuna ca ma iubeste, sa ma lase sa il mai sarut…………..pt mine e extrem de dureros……………extrem…………………asa ca,daca iubesti cu adevarat, nu inseli, fie ca esti barbat, fie ca esti femeie.Din punctul asta de vedere suntem egali.Niciunul nu e mai de inteles sau indreptatit sa o faca.

Spune-mi daca ai iubit vreodata pe cineva enorm, mai mult ca pe tine, sa faci ce e mai bun pt ea inainte de a face pt tine, sa te gandesti mai intai la ea si apoi la tine si spune-mi daca ai inselat-o sau cat de mult ai vrut sa o faci si dak ai facut-o,.ce ai simtit dupa, si daca nu, ce te-a facut sa nu o faci??sau nu imi spune, dar gandeste-te si apoi mai gandeste-te o data si zi daca mai crezi ca barbatii gandesc cu ce au in pantaloni sau asa le place sa faca si sunt rasfatati de mama si asteapta asta si de la sotie si trec de la un rasfat la altul si poate de aia nu ajung sa se maturizeze si sa trateze femeile cum se cuvine.Societatea e cuvantul cheie,ea promoveaza idei si le sustine, iar cine poate profita de pe urma acestor idei, bine, cine nu, asta e….E atat de greu sa vezi ca femeia de langa tine se chinuie sa faca treaba buna unde lucreaza, apoi cand vine acasa e gospodina si are grija de casa asa cum trebuie, apoi cand e mama, are grija si de copil, si are grija si de sot, pe care trebuie sa il rasfete, nu, si sa ii fie amanta, e greu sa vezi toate astea si sa te miri cum de poate?Pai nu o fi supraom!!!!Sigur nu e.Dar, barbatul e barbat si el are serviciu.Punct.Si e foarte greu ce face, nu”?CA doar are serviciu.ARe si femeia, dar nu e la fel,nu?Ca ea e femeie.Si daca lanseaza rachete, e doar o femeie.Sper sa nu te agresez cu indarjirea mea,dar hai sa recunoastem ca desi sustinem ca suntem evoluati, sunt lucruri care nu s-au schimbat decat aparent.Iar inegalitatea femeilor cu barbatii e ceea ce cred barbatii.Sunt lucruri pe care ei le pot face mult mai bine, dar asta inseamna ca au drepturi mai multe?Nu.Pt ca si femeile fac atatea lucruri mai bine decat barbatii.Asa ca, sa ne respectam.Reciproc.Fiecare e bun la ceva, sau poate ea poate face si ce face el si vice versa.Dar daca ne respectam, nu ne ranim.Corect, nu?
Nu m-am putut abtine sa nu scriu toate astea, pt ca e prima data cand spun exact ce cred despre treaba asta cu infidelitatea. Scuza-ma acolo unde am fost foarte indarjita, dar gandeste-te, te rog, la ce am scris si spune-mi daca vezi lucrurile vreun pic altfel.TRateaza lucrurile astea obiectiv, pt ca nu te atac si nu atac nici barbatii, decat pe cei care m-au ranit.
Despre celelalte, o sa vorbim treptat.Le luam parte cu parte, ca altfel nu se poate.Eu,una, simt nevoia sa dezvolt.
Numai bine si cu Dumnezeu inainte.Si iti multumesc inca o data pt tot.Inseamna foarte mult pt mine si probabil si pt cei care au nevoie de ajutorul tau.
Cu respect si prietenie,
Dorina

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

26 05 2009
addsalu

Dorina,

Imi cer mii de scuze pentru ca nu am putut raspunde pana acum, insa nici azi nu cred ca voi putea sa o fac. Maine, in inbox, vei gasi insa un raspuns de la mine.

Inca o data, scuze, si multumesc pentru intelegere.

Cu prietenie,

Adrian

26 05 2009
addsalu

Dorina,

Voi incerca sa le iau pe rand…

Vorbesti despre psihiatru, preot… Ei bine, ai fi surprinsa sa afli ca am cate putin din fiecare, desi nu sunt nici psihiatru, nici preot. Sunt psiholog, sociolog, teolog si filolog, astfel ca problematica amintita le imbina oarecum pe toate la un loc.

Iti multumesc pentru aprecieri si… da, sunt constient de faptul ca este nevoie de site, sunt constient si de faptul ca simplul fapt de a ma stradui sa inteleg oamenii care se confrunta cu aceasta tentatie are un efect benefic; altfel ar fi nu doar foarte greu, dar si inutil sa continuu.

Timp nu am, aproape deloc. Insa imi fac. Renunt la alte lucruri care nu sunt la fel de importante sau de urgente ori, pur si simplu, le „imping” pentru mai tarziu.

Cu ce ma ocup? Pai… sa vedem… Sunt familist convins, deci familia este preocuparea mea numarul 1; apoi lucrez – in domeniul social si, de asemenea, in radio (un post de nisa, un radio crestin interconfesional) si, in fine, incerc sa imi finalizez si studiile (sunt in anul 2 la doctorat). Mai multe detalii nu iti pot oferi. Exista o capcana destul de mare a terapeutilor de a vorbi despre ei si de a abate astfel atentia de la ceea ce conteaza cu adevarat – terapia, ajutarea sau asistarea celor cu care vin in contact sa depaseasca problemele pentru care, dealtfel, i-au contactat.

Problema sinuciderii – daca vrei o opinie sincera si cat se poate de deschisa, cred ca ramane mereu un soi de calcai al lui Ahile. Americanii au o vorba: „once an alcoholic, always an alcoholic”. Desigur, cu terapie, ajutor specializat, alcoolicul reuseste sa se lase de alcool si sa traiasca o viata normala, insa el va avea aceasta tentatie si, in momentele dificile, isi va aminti de ceea ce considera pe vremuri a fi o solutie dar despre care s-a convins ca, in realitate, chiar nu este o solutie in adevaratul sens al cuvantului. Iti spun asta pentru ca, daca peste ani, de exemplu, dupa ce vei fi depasit aceasta problema, te vei surprinde gandindu-te din nou la acea falsa „solutie”, sa nu te surprinda si nici sa nu crezi ca te-ai intors de unde ai plecat! Odata facut progresul, el ramane bun facut!

Scopul meu primar este acela de a raspunde acestei nevoi specifice. Nici un psiholog care se respecta nu poate pretinde ca se poate adresa tuturor problemelor specifice – de la depresie la anxietate, de la fobii la dezvoltare personala. Specializarea pe un anumit palier este cat se poate de buna si de recomandat. Aici insa, fiind vorba despre un grup de suport, despre un grup virtual, fiind vorba despre o impletire a ideii de terapie (fie ea si prin corespondenta) cu cea de prietenie, fiind vorba despre faptul ca impartasirea unor sentimente comune leaga membrii grupului, dar si despre faptul ca mereu ar putea aparea recaderi, nu cred ca exista cineva care sa fi putut spune ca discutiile (pe blog sau pe mail, in privat) s-au incheiat odata cu abandonarea ideii de a-si pune capat zilelor. Sunt oameni care vorbesc cu noi despre orice… nu doar despre suicid… iar eu ma straduiesc sa raspund tuturor in timp util, in functie de urgente si de prioritati – cele extrem de urgente capata raspuns in momentul in care le citesc, iar cele despre care cred ca mai suporta o oarecare amanare in cel mai scurt timp posibil.

Ideea de model parental – aici sunt doua variante: fie vom cauta o persoana care sa semene cu parintele nostru de sex opus (ceea ce psihologii pun pe seama acelui asa-numit sindrom Oedip/ Electra) fie, dimpotriva, fiind constienti de limitele lui si de consecintele pe care le-au avut aceste limite in plan relational, in casnicia lui, asupra partenerului, copilului etc. si, in cazul acesta, va cauta exact opusul parintelui de sex opus…

Oricum, nu trebuie sa uiti ca alegerea partenerului de viata este o etapa deosebit de importanta si ca trebuie facuta nu doar cu inima, ci si cu mintea, nu doar de catre ipostaza subconstienta sau de cea inconstienta, ci (mai ales) de cea constienta.

In privinta ideii ca barbatul sa aleaga, la un moment dat, intre sotie si amanta, (…) poate ca asta se intampla si pentru ca prea des confundam acele ipostaze ale dragostei de care vorbeau grecii – confundam Erosul cu Agapele… pasiunea, impulsul de moment, excitarea, cu dragostea…

In privinta ganditului cu alta parte a corpului, imi mentin totusi punctul de vedere. Este vorba despre o alegere intentionata a barbatului, despre un lucru pe care il alege pentru ca este convins ca i se cuvine. Da, societatea, cultura (sau lipsa ei), mentalitatile… toate contribuie din plin la asta, insa, in ultima instanta, e vorba despre o alegere personala. PERSONALA, individuala. Individul alege daca sa gandeasca rational sau sa permita unei anumite parti anatomice sa preia rolul ratiunii sale… Si, daca alege varianta a doua, chiar nu stiu de ce atata mirare cand se vad rezultatele alegerii lui… durere, rusine, rupturi, traume emotionale.

In fine, Dorina, (…) cu toate astea trebuie sa mergi mai departe. Si sa nu renunti la idealurile tale!

Cu prietenie,
Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: