saluty..am 19 ani si am avut un iubit care ink tin enorm de mult la el ..ma intereseeaza dak va mai scris tipul ala care a luat […moderat…]…pt ca vreau si eu sa mor dar nu stiu care este o cale mai usoara..as incerca sa imi tai venele dar nu cred k o sa pot..de spanzurat nu sunt asa de curajoasa deaceea o sa inmcerc sa iau pastile k sa mor…il iubesc enorm..dar dak nu mai vrea sa fie cu mine eu nu mai am de ce sa tariesc…stiu k e un pacat ceea ce imi doresc dar decat o vioata plina de suferinta mai bn sa nu mai exist ..nici pentru familia mea care nu ma intelege si nici pentru el …astept raspuns la adresa mea de e-mail..va rog mult sa imi raspundeti…o zi cat mai frumoasa in continuare…
lost a raspuns
salut soricel si bine ai venit pe acest blog unde vei invata sa castigi iar increderea in tine…din pacate nu esti singura si nici ultima care trece prin aceasta stare de durere infinita ..cu un pic de incredere si credinta toate se vor rezolva in timp..este adevarat acuma durerea ta este mare si te obliga sa faci un gest oribil.. dar gandestete la durerea pe care o provoci celor apropiati tie …nu vei rezolva nimic…asta este viata cu suisuri si coborasuri numai asa inveti…
nu abandona lupta oricat de greu va fi, sunte aici in aceste momente dificile sa te sprijinim..esti tanara si ai toate viata inainte nu lasa pe nimeni sa te intunece ..te asteptam cu noi ganduri numai bine,
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
Soricel,
Dupa cum ti-a scris si Lost, desi este cumplit sa simti ceea ce simti tu in aceste momente, nu esti nici prima, si nici singura care s-a confruntat cu asa ceva. Iar aici vei gasi multe, foarte multe persoane care au trecut prin lucruri similare, care au crezut, la fel ca si tine, ca suicidul este “solutia”… Unele persoane au incercat chiar sa isi puna unele planuri in practica, au supravietuit si au fost mai dezamagite de faptul ca nici macar ceea ce credeau a fi “singura solutie” nu s-a dovedit a fi o solutie in adevaratul sens al cuvantului.
In privinta tentativelor si a persoanelor cu tentative, nu iti pot da alte detalii decat cele pe care membrii aleg sa le posteze aici, din motive obiective (confidentialitatea fiind unul din ele). Te-as invita insa ca, in masura in care timpul iti permite, sa vizitezi sectia speciala a celor care au astfel de tentative – de exemplu, vei gasi una la Spitalul Obregia – “spitalul 9″, cum este el cunoscut; vorbeste cu cativa dintre pacientii acelei sectii – sunt oameni care au fost salvati in ultimele momente – ei au incercat fie cu diverse medicamente, fie cu metode mult mai violente… Sunt ferm convins ca, daca vei discuta cu ei si vei afla cat de cumplit se simt dupa, ai respinge din start aceasta varianta… Nu, Soricel, chiar nu este o varianta pe care sa o iei in considerare! Oricat ar fi de greu, tot este mai putin greu, mai putin dureros, mai putin chinuitor sa traiesti! Si… chiar daca iti pare imposibil acum, trece, vei vedea!
In cazul tau, tu iti doresti sa fii iubita, acceptata, protejata… Asta inteleg ca este cea mai mare dorinta a ta… Daca ar fi sa te gandesti putin “la rece”, crezi oare ca moartea iti va oferi aceste lucruri? In nici un caz… Omul, cat traieste, tot mai spera, pentru ca tot mai exista o sansa de a obtine ceea ce vrea… Insa daca moare… ce sanse mai sunt sa fii iubita, acceptata, apreciata, ocrotita, sa fii printesa inimii LUI?
Suntem aici pentru a te ajuta sa treci peste aceste momente cumplite, Soricel. Ti-am facut o categorie in coloana din dreapta, unde te rog din suflet sa ne scrii. Vei vedea ca te ajuta si pe tine sa te descarci, sa vezi lucrurile si din alta perspectiva, si ii va ajuta si pe altii care vor trece, la randul lor, prin chestiuni asemanatoare si vor putea citi acele randuri…
Ti-am trimis acest raspuns si pe adresa ta de mail, asa cum ai solicitat, si astept sa revii aici, unde te consideram parte a micului, dar sufletistului nostru grup virtual de suport si unde ai deja “categoria” ta in coloana din dreapta.
Cu prietenie,
Adrian
multumesc k mi-ati raspuns..acuma sunt un pic mai lucida..atunci era o furtuna in mintea mea..m-am certat cu parintii si fratele meu..nu stiam ce sa mai cred…cand credeam k am o scapare in bratele iubitului meu kre sa ma sprijine moral acesta ma parasit…acu sa remediat situatia ..dar in privinta iubitului meu cred k e mai bn sa o las asa sa nu mai fiu in contiunare cu el…cu parinti mam certat de la o prostie…k nu ma lasa sa ies sh eu cu amicii…totusi imi pare bn k nu am facut un gest necugetat kre la momentul respectiv parea cel mai bun….o sa incerc sa merg mai departe chiar dak imi va fii greu…va multumesc ink o data..si sper k si cei care imi vor citi gandurile nu vor face cea mai mare prostie..sa iti iei viata..care in principiu e cel mai mare dar care lam putut primi…o zi draguta in continuare
Soricel,
Ma bucur mult ca s-a rezolvat, intr-un fel sau altul. Asa suntem toti – atunci cand suntem sub presiune, avem tendinta de a vedea lucrurile intr-o lumina mult mai dramatica decat sunt in realitate. De fapt, acesta este si rolul prietenilor si acesta este si rolul unor astfel de initiative – acela de a fi alaturi de noi in circumstante dificile, de a ne sprijini si, de ce nu, de a ne ajuta sa capatam si alta perspectiva…
In privinta certurilor, marea lor majoritate pornesc de la banalitati, de la prostii… Dar de asta ne dam seama doar dupa ce iesim din starea aceea tensionata… Iata un motiv extrem de serios pentru a nu lua hotarari definitive ATUNCI. Si nici dupa aceea… De fapt, daca nu actionezi atunci, in timp ajungi sa iti dai seama ca nu merita sa o faci… pentru ca ajungi sa vezi lucrurile „la rece”…
Ori de cate ori ai nevoie de prieteni, Soricel, sa vorbesti, sa te descarci, esti de-a casei aici si sper sa nu ne ocolesti.
Cu prietenie,
Adrian