Adambadam

23 02 2009

ba mam saturat de viata asta. nimeni nu ma vrea si ma ignora. toti in afara de mama ma vor mort nu viu. asa ca ce rost mai are? ce motiv as avea sa traiesc.? si la scoala eram ignorat si respins.nici o fata nu a stat de vorba cu mine si acum i la fel.vroiam si eu un viitor asa sarac cum sunt. da nu , numa bani si atat. mai bine mor ca oricum no sa duca lipsa unui nimeni. ma credeti ce gandesc acum? mai bine ma loveste o masina sau un tren si ma scap de toate. oricum numa rele si ghinion am avut toata viata. ai mei cred ca glumesc da o sa vada ca nu ie asa. ba ma si iau la injuraturi daca le spun.

Anunțuri

Acțiuni

Information

9 responses

23 02 2009
addsalu

Adambadam,

Nu crezi ca exista posibilitatea de a fi putin prea radical? Poate ca ai avut doar o zi proasta si ca, in ziua respectiva, UNII ti-au spus niste cuvinte care te-au durut si s-au purtat urat cu tine. Dar imi este foarte greu sa cred ca efectiv NIMENI nu te iubeste asa cum esti si ca TOTI in afara de mama ta te vor mai bine mort decat viu…

Si de ce crezi ca NIMENI nu o sa iti simta lipsa?

De fapt, tu insuti afirmi ca “nimeni in afara de mama” ta…

Poate ca esti demoralizat acum. Atat de demoralizat incat nu mai gasesti nici sensul vietii, nici nu mai poti vedea dragostea celor din jurul tau.

Tu nu esti un nimeni! Si chiar daca, din diverse motive, ai ajuns sa te privesti asa, vreau sa iti spun ca, pentru cei care te iubesc, pentru mama ta (si pentru alte persoane care poate nu stiu sa ti-o arate la fel de mult), tu chiar contezi! Inainte de a face un gest inutil, te rog mult sa te gandesti la suferinta pe care i-ai provoca-o celei pe care o consideri singura persoana pentru care tu nu esti un nimeni… Chiar merita ea sa ii rasplatesti dragostea in felul acesta?

In plus, daca pana acum spui ca ai avut parte NUMAI de lucruri rele si de ghinion, in virtutea unei legi a compensatiei, este foarte posibil ca soarta ta sa se schimbe… Numai ca, daca faci vreun gest necugetat, tu nu vei mai fi acolo sa poti vedea lucrurile bune care ti se intampla… Nu ar fi pacat? Sa ratezi exact ce spui ca ti-a lipsit toata viata? Si pentru ce?

Stii, Adambadam, uneori suntem atat de suparati din unele motive – care pot fi cat se poate de reale, incat pur si simplu mintea noastra ii permite supararii sa actioneze ca un filtru care nu lasa sa se vada decat lucrurile negative… Ca atunci cand tragi jaluzelele intr-o camera… Desi lumina exista afara, ea nu poate patrunde in camera din pricina jaluzelelor trase… Asa este si cu acele filtre mentale… Cu putin ajutor si cu exercitiu, se poate trece relativ usor peste ele… trebuie doar sa incerci!

Scrie-ne povestea ta, Adambadam, si lasa-ne sa te ajutam. Asa cum au fost atatea alte zeci de persoane care au reusit sa treaca peste hopurile din viata lor, sunt sigur ca se va gasi o solutie si pentru tine! Totul este sa incerci!

Ti-am facut deja o categorie a ta – in coloana din dreapta – se numeste “Adambadam”. Am postat si acolo raspunsul tau, si te rog sa ne raspunzi acolo.

Cu prietenie,
Adrian

PS E doar senzatia mea, sau tu esti unul si acelasi cu „Anonim” de la „Scrisoarea de adio a lui Marian”?

23 02 2009
adambadam

Adambadam

24 02 2009
adambadam

Am postat da nu apare. am dat iar si zicea ca am mai pus o data si nu mai am voie iar acelas subiect. da fac iar un altu

24 02 2009
addsalu

Nu a aparut decat pseudonimul tau, Adambadam. Asteptam sa incerci din nou, nu-i bai.

Cu prietenie,
Adrian

24 02 2009
adambadam

ok iti dau o sansa.
Viata mea a fost una cam naspa , nu am prea avut preteni din cauza ca eram marginalizat ca eram ungur sau bozgor (scuze de limbaj) da asa se intampla in viata de zii cu zii. Da pe la 13-14 ani o inceput sa cada totul in jos si de atunci nu am mai fost la fel. Parinti mei au avut o casa da din cauza ca nu au avut suficient import financiar nu au putut sa ne intretina familia si a trebuit sa vanda apartamentul. Am stat prin chiri o vreme din cauza ca nu se intelegeau cu frati si surorile lor si am ajuns in strazi dupa o vreme. Am stat in frig la -20 de grade. In noaptea de anu nou eram pe malul unui rau si ne incalzeam la foc si mancam din gunoaie asta la propriu si fara minciuni. Credema ca erau zile in care nu aveam ce manca si mancam corcoduse si prune ca sa ne mai domoleasca foamea. mama mai incerca sa faca paine cum putea de unde putea da fara toate ingredientele si iti dai seama ca asta mia distrus sistemul digestiv . Am gasit un camin de nefamilisti unde cu greu neau luat da unde nici apa nici gaz nici curentu nu era , vechi apartamente abandonate de pe vremea comunistilor dupa care iar am ajuns pe strada ca sa vandut blocu si nam avut cu ce cumpara . Iti dai seama de 2 ori aceleasi greutati de am crezut ca se clatina lumea pe mine .adunam fier vechi si fire de cupru pe care le vandeam la locuri unde se adunau da luam bani de nimica cat sa mananci ceva ziua respectiva. si sa nu mai zic ca nu faceam baie cu saptamanile . Mama mea a ajuns in casa de nebuni , nu era nebuna da sa imbolnavit foarte tare la rinichi ca nu putea sa isi faca treburile la baie si era sa moara si ca nu doreau sa o ia nicaieri medicul de familie a puso acolo temporar. Numa eu stiu cum ma framantam ca unde is ei cand noi eram inauntru . Dupa o vreme nam mai rezistat si eu cu fratele meu am ajuns in centru de plasament unde a fost un calvar pe care nici acum nu lam mai uitat si nu il voi uita cat voi trai. Vedeam cum copii mai mici ca mine sau de varsta mea luau bataie de la supraveghetori de le suna apa in cap de zici ca erau niste saci de box fara moive intemeiate si eu la fel am patito. Imaginile alea imi sunt in cap zii de zii si sunt distrus ca nu am putut face nimic ca nu eram de nici un ajutor lor. Plang si acum ca nu am putut ajuta. Imaginile alea mau distrus increderea in oameni vroiam sa iau un cutit , ceva orice numa sa nu mai aud plansete si durerea acelor copii si sa le sar in ajutor cu pretul libertati mele dar nu puteam sa fac absolut nimic. Cred ca iti dai seama ca am fost traumatizat pe viata. Ma simpt si acum neajutorat si respins din cauza acelor sentimente. In fine am iesit de acolo da viata mea a ramas la fel. Is singur si acuma , vorbesc in viata de amor sau cuplu cum io spune . Nu am reusit sa imi revin .Viata mea amoroasa ii varza. Nu am avut sanse sa imi fac prea multi preteni din cauza motivelor mentionate la inceput si a ignorantei cu care eram si is tratat. Nici o fata nu vorbea cu mine eram ca intrun tunel fara iesire si ii la fel si acuma nu sa schimbat nimica. Am incercat pe parcurs acuma am 25 ani sa imi fac prietena sa ma casatoresc si eu in final sa fiu la casa mea ca fiecare om da nu a mers. Parinti care trebuiau sa imi dea un sfat sau o vroba buna sa ma ghideze cum sa fac si eu ceva sa ies din starea asta nu mau ajutat cu nimica , mama ma mai ajuta da nu prea mult nu au dat nimica. Am intrat in lume pe cont propriu si vad acuma ce inseamna asta. Adica la varsta cand trebuia sa imi traiesc viata ca un copil normal , la disco sau ce fac in general tineri , eu eram acasa singur si gata . Mam obisnuit inca de mic ca voi trai singru si vad ca sa adeverit pana la urma.
Tatal meu , ma crezi ca il urasc din tot sufletu desi stiu ca mie tata in inima mea mai am iubirea pentru el da trebuie sa o castige inapoi. Deoarece orice se intampla in casa , certuri ceva se strica sau diferite motive eu cad la mijloc, si pe mine ma ia la cearta , ma injura in fel si chip de imi vine sa iau ceva si sa il execut acolo pe loc dar are noroc ca sunt un suporter anti-violenta ca de mult era altfel treaba. Ma crezi ce am in capu meu in fiecare zii? . Mam saturat sa fiu batjocura altora. Da credema ca orice se intampla pe mine isi varsa nervi de vine sa inebunesc si iam spus de multe ori treaba asta si nu intelege ma scoate din sarite , cand vad ca ii rost de cearta ies din casa asa stiu ca nu are treaba cu mine. Fratele meu ii la fel, deja am inceput sa cred ca il iubeste mai mult ca pe mine ca nu am crescut sa fiu ca el, si ca sunt ca mama (ea se trage dupa cate stiu din familie de evrei) si poate asta ii motivul da ma omoara cu zilele. In fine am mai vorbit eu cu fete da sti cum ii sa fii asa ignorat . Ma scoate din sarite . pentru ce sa mai traiesc ? numa ignoranta din cauza ca is sarac sau ca is maghiar ? ii urasc din tot sufletu si vreau sa simpta si ei ce am simtit si eu cand mau ignorat. Ma crezi ca ma gandesc cate o data la viata asta si ma intreb ma oare nu ii viata asta un vis si ii un cosmar din care astepti sa se intample ceva si sa te trezesti la realitate? Am cazut in depresie si zilele trec asa cum sunt . fara rost si fara noima, nu mai vreau nimic si nici nu mai cred in nimic ce mi se spune. incerc sa trec peste asta da parinti si resut care is vreo 3-4 preteni nu ma ajuta cu nimica. Nu mai stiu ce sa fac. Mam ingrasat si arat de parca is de vreo 50 de ani in cateva luni. mam dus pe pluta cum sar spune.
Ok cam asta ie momentan si daca raspund tarziu scuze da nu am calculator si nici internet acasa asa ca iti raspund cand pot si cum pot, si da eu sunt anonimul de pe postul acela .
Sper ca imi dai un raspuns sau macar un sfat la toate ce tiam povestit sa vad daca pot sa mai sper la un pic de fericire ca tiam spus ca numa ghinion am avut in viata. acum stau cu chirie 800ron/luna da nici asta nu stiu cat o sa dureze si de ajung somer o sa iasa urat. O sa mai fac o depresie de asta si poate atunci nu mai scap. Oricum astept raspunsul. adambadam [numele meu adevarat e robert].

2 03 2009
addsalu

Adambadam, Anonim sau Robert,

Prefer sa iti spun Robert. Multumesc pentru ca ti-ai facut timp pentru atatea detalii si ma simt oarecum stanjenit sa iti spun ca nu am reusit sa inteleg exact situatia ta, drept pentru care te voi ruga sa incerci sa ne mai luminezi putin in anumite privinte.

Nu am inteles pana la urma unde locuiesti acum. La casa de copii? Pe strazi? Cu chirie? Mama ta este internata? Sta cu voi? Si tatal tau la fel?

Tu ai un job stabil?

Pana la urma ce te deranjeaza si iti cauzeaza depresia? De ce se „iau” ai tai de tine?

Cu speranta ca vei reusi sa faci inca un efort,
Adrian

8 03 2009
adambadam

locuiesc in chirie acuma si platesc 800/ron/luna da asta sar putea transforma in curand in 1000. am stat cum am scris in casa de copii dupa cum ai citit. mama a iesit de acolo unde tiam spus ca o fost.
restu ma inerveaza toata ziua
atata pot spune
restu ii scris
te rog sa imi dai un raspuns

8 03 2009
adambadam

scuze da nam scris tot ca mam cam grabit si am scris ce am apucat.
oricum ma intrebam intro zii unde is zilele alea ale copilariei mele in care eram bucuros ca traiesc si ca am prieteni. unde is zilele alea in care eram asa de bucuros ca am parinti mei care oricum erau ei fata de mine ma bucuram ca is langa mine ma bucuram incepe o alt zii buna sau rea oricum ar fii fost. sa stii ca chiar mie dor de ele nu cum sunt acuma ca imi urasc viata si tot ce are ea.
tata ma inerveaza tot timpul deoarece cand se intampla ceva in casa de iasa o cearta sau ceva eu cad tap ispasitor si pe mine pune vina orice ar fi.
depresia cred ca a venit de la sine dupa ce am trecut prin toate astea si sa stii ca incerc sa lupt cu ea da tot am gandurile astea de sinucidere. In fiecare zii imi vine sa plang si sa explodez , de multe ori nu ma mai pot controla si sparg ceva sau lovesc ceva ca sa nu ranesc pe cineva asta fiindca sunt suporter anti-violenta dupa cum tiam spus. Da cine sa ma ajuta daca le spun ma ignora sau nu ma iau in serios de multe ori. Se tot cearta si de multe ori sincer ma doare capul de la zgomotul infernal de certuri si de multe ori nu dorm bine noaptea cu saptamanile. Mam ingrasat peste masura acuma incerc si eu sa ma scap de kg in plus. Cine sa ma mai ajuta daca majoritatea nici nu prea vorbesc cu mine , pana la urma nu ii invinovatesc deoarece eu iam respis crezad ca vor fii la fel ca cei din casa de copii. Da miam dat seama ca ii prea rau singur incerc din rasputeri sa traiesc in armonie cu alti dar ma cam duc cu pluta din cauza lor si din cauza traumei pe care am avuto
oricum sper sa raspunzi
robert

11 03 2009
addsalu

Robert,

Din tot ce mi-ai scris cred ca ai nevoie mai intai de un ajutor specializat. Ti-as recomanda sa incerci sa iti faci o programare la un psihiatru. El iti va face un consult medical si va vedea daca nu cumva tulburarile tale de dispozitie nu au la baza vreo carenta de minerale sau alta cauza pur fizica (fiziologica), ceea ce, din tot ce ne-ai scris aici, nu ar fi deloc exclus. Oricum, ideea este ca un psihiatru bun iti va da un tratament medicamentos care te va ajuta sa treci cu bine si peste depresia pe care o acuzi, si peste tendintele tale distructive si te va ajuta sa privesti cu mai multa ingaduinta si conflictele celor din jur.

In paralel putem discuta si noi, aici, insa cred ca in faza aceasta cel mai indicat pentru tine ar fi sa vezi un psihiatru care sa te repuna pe picioare. Vei vedea ca nu este deloc atat de inspaimantator precum pare, ba chiar dimpotriva. Iar dupa cateva luni iti vei multumi tie insuti pentru ca ai luat aceasta decizie.

Cu prietenie,
Adrian

PS Te rog sa ne tii la curent!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: