Mihaela

17 02 2009

buna tuturor..

mam hotarat sa scriu aici,pt ca nu mai stiu ce sa mai fac…eu am multe probleme..nu mam gandit niciodata sa mor dar..cred ca nici mult nu mai am, eu nu am deloc (amici) prieteni/e am doar una o colega care sta cu mine din cand in cand din an in paste…parinttii mei sau despartit de cand aveam 7ani… si ma deranjeaza ca nu am deloc amici mai toata ziua cand nus la scoala stau pe calculator..pana seara…si atata dabia mai ies din casa.uneori.. ..si am uneori prieteni” asazisi numai cand au nevoie de ceva ..altfel nici nu ma baga in seama.. decat asha cu buna” si gata…

si ma mai deranjeaza ca ..decieu stau cu bunicii mei…si cu o matusa si un unchi…inainte ma mai duceam la taicamiu in vacanta…si mai stau si cu maicamea bine inteles..si ma simt in plus parca…as sta asha ..degeaba( eu am 14 ani) si ei dabia ma baga in seama…cred ca daca as sta in casa ..nus cate zile nici macar nu ar veni sa ma int cva…si cred ca din cauza faptului ca ue nu am fost dorita…bunica mea imi spunea..odata ca cika ..ea ar fi spus lu maicamea ca ..nu tb sa ma nasc..ca nu ar avea posibilitai si ca taicamiu ar pleca..(cum asha a plecat dar mai ma duceam la el in c vacanta)…

si uneori este deranjant..pe mine nici macar la tb nu ma pune…cand ai zic..sa o ajut cu cva..zice k nu are nevoie.. tot ea imi zice ca nare nevoie si tot ea face uneori ..o mutra daia..parca..eu as fi vinovata….si sunt multe altele…si dasta uneori..mam gandit..asha…pt ca maicamea nu lucrezaza adika lucreaza da castiga putin si..eu iam spus odata ca vreau sa plk lataicamiu si zicea..k nu tb sa ma simt prost ca stau aici etc…da cum sa nu te simti prost..cand ..nimeni nu te baga in seama…decat numia cande vorba sa dea vina pe mn..de cva…..

Anunțuri

Acțiuni

Information

4 responses

17 02 2009
addsalu

Mihaela,

Incep prin a-ti spune ca esti binevenita aici! Si o spun cu toata sinceritatea si cu toata deschiderea.

Tu NU esti un accident, o intamplare nefericita, ok? Nimeni nu este o intamplare nefericita! Indiferent daca ai fost „planificata” sau nu in momentul „aparitiei” tale pe aceasta lume, faptul ca existi arata dorinta parintilor tai de a te avea, de a te naste, de a te creste etc. Dincolo de dorinta parintilor tai insa, eu unul cred sincer ca se afla un plan mult mai inalt, si ca Cineva, acolo sus, a vrut ca tu sa te nasti si sa ai un rol in lumea asta. Si mai cred ca, in ciuda tuturor problemelor din viata ta, probleme pe care multi copii nici macar nu si le pot imagina, dar pe care tu a trebuit sa le infrunti (divortul parintilor tai, situatia oarecum tensionata din familia ta, problemele financiare), cred ca acel Cineva nu a incetat sa aiba grija de tine, sa vegheze asupra ta si sa te iubeasca.

Sunt curios cati ani ai. Daca e asa cum tind sa cred, dupa stilul in care scrii si dupa anumite detalii, atunci traversezi o perioada (o varsta) in care, prin natura ei, lucrurile sunt destul de complicate; in adolescenta (pana spre 20 de ani), marea majoritate a oamenilor traverseaza o criza de identitate si nu-si gasesc locul… Daca ma insel si ai trecut deja de varsta asta, imi cer scuze anticipat si te rog sa imi intelegi pozitia oarecum ciudata – incerc sa pun cap la cap putinele informatii pe care le am despre tine.

Oricum, ideea este ca nu trebuie sa fii descurajata. Exista o multime de modalitati de a scapa de problema singuratatii – pentru ca asta inteleg ca este principala problema pe care o resimti.

Te asigur, de asemenea, ca ai tai te iubesc mai mult decat stiu sa o arate; problema este insa ca, de multe ori, adultii se comporta copilareste… Din dorinta de a le asigura celor dragi cele necesare supravietuirii – mancare, plata facturilor etc., ajungem sa neglijam lucrurile cu adevarat importante: RELATIILE.

In fine, asteptam sa ne scrii mai multe despre tine, ca sa putem intelege mai mult si sa gasim impreuna modalitati concrete de a depasi situatia pe care o traversezi.

Cu prietenie,
Adrian

17 02 2009
mihaela(..)

ok eu am 😀 14 ani si..iti multumesc pt raspuns..
eu cred uneori asta si ma deranjeaza foarte tare si asta ma face sai urasc pe toti din jurul meu…este faptul ca mama mea se inbolnavise acu catva timp…nus sigur dc pt ca nu imi explica.asha ..tot ..ca sa inteleg si eu…mia zis din cauza nus ori a serviciului ca seful ei tot o batea la cap ori din cauza ca ia plc de cuiva…
si akum e sia revenit..aku catva ani…si ma enerveaza ..uneori.adica nus daca intelegi..un om care se misca mai incet…sper ca ai inteless:D si..uneori imi mai congfunda numele cu al ei si face asemanari cum era ea..etc…si imi vine sai omor..nus ce sa fac adika ei cred sau vor sa fiu cum a fost ea ..adika bolnava…si ma exaspereaza tatal meu sa despartit de ea…nu din cauza asta dar sunt mai mukte cauze..a parintilor ei.nus sigur si..cand mai merg uneori la o matusa ..din partea tatalui ..ma tot enerveaza ca ..uite mata facea mancare si…sa faci si tu..adika se referea ca eu atunci o ajutam la treaba si sa fac ca ea…si etc..si imi incurca numele…cu al ei..e …revoltator…uneori ma gandesc ca nu e bn ceea ce fac sa o urasc sau pe toti din familia ei..sau si restul..dar ma enerveaza ca tot .parca ei incearca(bunicii mei) sa ma faca sa ajung ca ea..si mereu miam spus in gand …ai injuram…si ai blestemam…etc…si zic ca no sa fiu asha fara niciun servici pe ca;pul parintilor…..de la asta sa pornit mai exact…ea inainte invata super bine numai de 10 ai imi zic sa invat si eu bn ca nu ma obliga etc..iar eu ai zic ca nici sa nu va gabnditi sa ma oblugati…ca orcum eu nu ma omor cu cartea de 7 ,8 e bn…si asta e doar un exemplu… sunt si altele…si dasta ei ..sta sami spuna de ex cand fac treaba cand spal vasele..ca nu mai fi asha de repezita…si eu ai zic da cum vrei sa fiu sa ma misc ca mortu…adika sa fiu ca ea…inainte ,ma purtam uneori distant si urat cu ea…urat in sensul ca ma mai enervam ..iar distant poate pt ca e asha…acum nu mai e ..dar..tot..un pic…adiak nu ia trecut…asha bn..
ea mai are o dora..e doctor..si mereu o admiram si ziceam..ea e altfel ce nas da so am ca mama…si tatal adika sotul ei la fel..si ai invidiam pe verisorii mei…care faceau mofturi si asha mai departe..si nu vedeau ce mama au…sau tata…tatal lor…faceam diferenta ca tatal meu…niciodata nu ar fi asha super sau mama mea… pt ca maicamea nu prea sta cu mn…nu prea statea…mai mult ori..lenevea ori facea treaba…ma enerva faptul ca bunicii mei stau dupa ea cand so trezeasca..cand sa faca treaba…si daia…vroiam eu sa fac treaba sa …ma trezesc in fiecare dimineata…asha cum fac acum cand merg la scoala…uneori…ma enervam prea tare can imi incurca numele stiu ca pare o prostie..dar ..pt mn…e…oribil…poate o sati vina sa razi…dar..pt mn asta e cel mai enervant..adika parca ma coionfunda cu ea…si uneori..stiu ca nu e bn so critic..dar de aici a plecat totul…nam prietene..poate din cauza…chiar nush..piate am una…su doar colege….dar..asta e deranjant…ca bunicii sau toti ceilalti…ma trateaza parca as fi o proasta si sa nu stiu sa fac nimic…adika gata daca maicamea sa inbolnavit..si etc…asha gata daca ..ea e asha sunt si eu…sidaia ma enerveaza ei…ca nu se uita….nu suntatenti…de ex cand fac curat sui stiu ca fac bine…bunicul meu imi face observatii aa ca mai e o pata..sau etc…sau nai dat bn acolo…dar…dasta ..consider..ca cred ei asta ca as fi o proasta..si etc…imi zice.. ca ..cika cum sa spal vasele parca eu nu as sti…si sunt multe altele….

18 02 2009
addsalu

Mihaela,

Citindu-ti relatarea facuta cu atata naduf, recunosc multe din starile cu care fiecare dintre adultii de aici s-a confruntat la un moment dat. Este o perioada critica, intr-adevar, cum am intuit, in care tu, ca adolescenta, ca tanara, nu te mai identifici nici cu perioada copilariei, cu mentalitatile si apucaturile de atunci, si nici nu intelegi perfect sau nu simti ca te-ai putea integra perfect nici in lumea „adultilor”.

Da, este adevarat, de la o anumita varsta incepi sa ai „fixurile” tale, sa iti fie mult mai usor sa critici decat sa incurajezi, si cred ca asta trebuie sa fie foarte frustrant pentru tine, mai ales atunci cand chiar te straduiesti sa faci lucrurile bine… Eu cel putin ma simteam frustrat atunci cand eram criticat in astfel de momente…

Dar, fie vorba intre noi, toate acestea nu sunt decat niste probleme trecatoare. Oricat de mari ti s-ar parea, sunt sigur ca, daca stai si le analizezi la rece, vei fi de acord cu mine ca nu sunt probleme peste care nu vei putea trece, cu putin efort (ok, uneori cu putin mai mult efort… 🙂 ). Merita oare sa iti faci rau pentru ceva care se poate – si chiar se poate, nu vorbesc prostii, te rog sa ma crezi! – rezolva altfel?

Eu zic ca nu…

Stii ce iti propun? Cateva mici „trucuri” care te pot ajuta sa treci mai usor peste problemele pe care mi le-ai descris. Vor presupune unelel eforturi considerabile la inceput, e drept, dar vei vedea ca, pe parcurs si pe masura ce le exersezi, ele vor deveni din ce in ce mai usoare. Si, oricat ar parea de greu de crezut, cu timpul vei ajunge sa auzi si cuvinte de lauda, chiar daca ele vor fi rostite cu muuuuulta zgarcenie. Pentru ca si parintii tai (amandoi), si bunicii te iubesc, sunt sigur de asta, numai ca, asa cum ti-am spus, de la o anumita varsta… nu stiu… parca e mai greu sa o exprimi… si iti vine mai usor sa critici… Chiar daca pe urma iti pare rau, si nu ai recunoaste in ruptul capului lucrul acesta.

Ok, uite ce iti propun: atunci cand speli vasele, de exemplu, sau faci altceva de felul acesta si, in loc sa fii apreciata sau incurajata, esti criticata, incearca sa nu cedezi primului impuls, ci fa eforturi sa te controlezi si sa nu raspunzi in acel moment. Am descoperit ca ajuta intr-adevar sa tragi aer adanc in piept si sa numeri in gand pana la… 10, de exemplu. Apoi, daca ti se arata inca o pata pe care nu ai vazut-o pe farfuria pe care tocmai ai spalat-o, incearca sa faci un lucru care chiar i-ar surprinde: spal-o din nou, in loc sa le raspunzi altfel. Sunt sigur ca vor fi atat de uimiti, mai ales daca o vei face fara sa te arati ofensata ori ofuscata, incat ii vei lasa cu gura cascata si nu vor mai avea ce sa iti spuna… Dupa vreo doua saptamani de astfel de „tratament”, cam atunci cand tu vei fi obosita si aproape descurajata de lipsa unor rezultate vizibile, atitudinea lor va incepe sa se schimbe fata de tine. De fapt, ea cred ca se va schimba inca din primele zile, insa vor fi prudenti in a o arata, pentru ca nu cumva sa fie doar ceva trecator…

In fine, inca ceva care sa te ajute… Ne putem alege prietenii, hainele, masina… si multe alte lucruri. Insa familia nu se alege, ci o primim ca atare, cu bunii si mai putin bunii ei… Prin urmare, stii cu se spune, buni sau rai, sunt ai nostri… sangele apa nu se face… Deci trebuie sa incercam sa acceptam situatia asa cum este si, mai mult, sa incercam sa ii iubim.

Daca raspunzi la critici si la acuzatii nedrepte cu supunere, si daca faci ce este bine, in ciuda pornirilor de moment (care, de multe ori, sunt chiar justificate), vei descoperi cu surprindere ca acest tip de atitudine are o putere imensa… si ca nu ii va lasa indiferenti!

Capul sus, si tine-ne la curent cu evolutia lucrurilor! Si cauta sa cultivi acele relatii cu prietenii care sa te stimuleze, sa te ajute sa fii mai buna, sa iti atingi scopurile bune in viata!

Oricand, oricum, stii ca noi suntem aici si ca poti conta pe sprijinul nostru!

Cu prietenie,
Adrian

19 02 2009
mihaela(..)

mersi… orcum nu ma gandeam sa ma sinucid…nu le fac placerea asta…(daca ar fi) ..nu doar….ma deranja.. foarte tare .atat multumesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: