Daniela

30 10 2008

Buna

Am ajuns pe acest blog din simplu fapt ca,cautam o metoda cat mai simpla si cat mai putin dureroasa de ami pune capat vietii.Nu am cu cine ma sfatui. sunt singura pe lume. Am un baiat de 28 ani care este la casa lui. Zilele trecute, sotul meu mi-a declarat dupa 29 de ani de casatorie ca, de fapt nu m-a iubit niciodata, dar acum iubeste pe cineva. O cunosc. Cativa ani inainte, a mai avut o relatie cu acea persoana, dar a revenit la mine dupa ce am avut o operatie de anevrism care a ramas fara urmari. Ea a divorsat intre timp. Nu ma pot apropia de el in nici un fel. Sta singur intr-o camera si se uita la televizor cand este acasa. Nu putem sta nici macar in aceeasi camera fiindca se uita urat si vorbeste pe un ton glacial care doare rau. Eu il iubesc si nu pot rezista mult in acest fel. Va rog ajutati-ma cu un sfat. Trebuie sa sfarsesc cumva.dar daca se poate mai usor, fara sa vorbeasca toti de mine

Anunțuri

Acțiuni

Information

6 responses

30 10 2008
addsalu

Daniela,

Mai intai de toate, te rog mult sa incerci sa te linistesti! Presiunea care apasa acum pe sufletul tau este extrem de mare, dat fiind faptul ca 29 de ani de casatorie s-au dus parca pe apa sambetei.

Spui ca ai un baiat de 28 de ani. As indrazni sa te intreb daca il iubesti. Ok, sotul tau ti-a spus ca nu te iubeste ba, mai mult, ca nu te-a iubit niciodata. Sincer, eu unul ma indoiesc ca lucrul acesta este adevarat suta la suta. Barbatii spun de multe ori lucruri nebune si fac gesturi nebunesti. Sunt sigur ca ai auzit de multi barbati care, ajunsi la o varsta si “plictisiti de prea mult bine”, dupa ce au intemeiat o familie, si-au facut un rost in viata, si-au crescut copiii, i-au vazut la casa lor, au ajuns intr-un moment de criza. O criza atat de mare incat simt ca au trait degeaba, ca nu mai sunt atragatori, intr-un cuvant, simt ca imbatranesc. Si sunt ingroziti de perspectiva asta. Si atunci se intampla ca o femeie, de obicei una destul de apropiata de familia lor, sa raspunda avansurilor, iar barbatul simte ca traieste din nou, se simte din nou tanar, atragator etc. Si ajunge sa dea cu piciorul la tot ceea ce a realizat pana atunci. Si femeia alaturi de care a indurat atatea greutati, alaturi de care a luptat atata timp, este perceputa ca un obstacol in calea fericirii lui. Te asigur ca nu esti nici prima, nici ultima femeie care trece prin asta, dupa cum sotul tau nu este nici primul, nici ultimul barbat care are astfel de gargauni. De fapt, este chiar un fenomen. Si inca unul atat de mare incat psihologii i-au dat chiar un nume: criza varstei de mijloc.

Revenind la tine, probabil ca te simti atat de ranita si atat de demoralizata incat simti ca nu mai poti, ca ai ajuns la capatul puterilor. Dupa ce ai indurat atatea, dupa ce ai sacrificat atat de multe lucruri – tineretea ta, visurile tale, sanatatea ta, intr-un cuvant, viata ta, rasplata pe care o primesti este extrem de trista. Este adevarat, insa imagineaza-ti ca poate nu ai ajuns intamplator pe acest site. Aici sunt multe persoane care au trecut prin stari similare, care INTELEG suferinta, drama ta sufleteasca, care au reusit sa depaseasca acele momente, cu ajutorul unor prieteni noi, pe care nu i-au intalnit niciodata, la fel ca si tine, cu ajutorul bunului Dumnezeu, si care acum incearca sa le arate si altora ca exista totusi speranta si ca merita sa iti dai tie insati o sansa. O sansa la viata.

Daniela, ai mare dreptate intr-o privinta. NU MERITI asta! Dupa ce ai sacrificat si ai luptat o viata de om, nu meriti tratamentul acesta. Iar daca sotul tau iti “ofera” asta, atunci trebuie sa inveti sa spui “nu”. Nu sa incerci sa o termini cu viata asta si sa il ranesti pe puiul tau, pentru care ai fost gata sa sacrifici atat de multe lucruri o viata intreaga. Aminteste-ti care a fost principalul tau motiv pentru care ai indurat frigul, si foamea, inca de cand s-a nascut baiatul tau. Aminteste-ti-l cum era mititel, cum era cand veneai obosita acasa, de la lucru, si cand il vedeai uitai de tot greul zilei si puteai sa o iei de la capat cu munca… Poti oare sa ii zdrobesti inima intr-un mod atat de brutal? Ok, sotul tau nu merita sa iti bati capul cu el, din moment ce te trateaza asa cum te trateaza, dar puiul tau, cel caruia i-ai dat viata? Oare el merita asta?

Te rog mult sa te gandesti la asta si sa nu faci nici un lucru pe care nici tu, si nici sotul tau sau amanta lui nu il vor regreta… Tu pentru ca, daca reusesti, nu vei avea cum sa regreti… si chiar daca ai avea cum, nu ai mai putea face nimic, iar ceilalti… din motivele lor… Dar puiul tau va fi distrus, cu siguranta. Chiar daca, barbat fiind, poate ca nu ti-a aratat mereu cat de mult te iubeste, sa stii ca pentru noi, barbatii, mamele au un rol special in vietile noastre. Si te asigur ca el ar fi distrus daca tu ti-ai pune capat vietii.

Poti face insa un lucru. Avand in vedere faptul ca in casa voastra ai parte de acel tratament pe care nu il meriti, dupa ce ai investit in relatia voastra si in casnicia voastra o viata de om, cred ca cel mai bine ar fi – pentru tine – sa te muti. Fie si temporar. Trebuie sa incerci sa iesi din acel mediu, cat mai repede cu putinta. Sa iei o pauza, in care sa te gandesti si la tine si sa poti lua o decizie referitoare la ce vei face mai departe. De exemplu, poti sta la baiatul tau o perioada? Sau poti sta la vreo prietena buna?

Te rog mult, da-ne voie sa incercam sa iti aflam povestea si sa incercam sa te ajutam. Nu iti face rau! Nu iti face tie asta si, mai ales, nu ii face asta puiului tau, celor dragi tie! Poti trece peste asta, sunt sigur! Iar daca tu insati nu poti vedea asta, sau nu poti vedea cum anume este posibil, da-ne voie sa iti fim alaturi pana cand vei ajunge sa vezi si tu, din nou, speranta! Dumnezeu este sus, dar totusi este atat de aproape de noi! Lui chiar ii pasa de noi si cu adevarat te poate ajuta, prin alti oameni care au trecut prin ce treci tu acum si au reusit! Da-ne o sansa – si da-ti tie insati o sansa! O meriti!

Cu prietenie,

Adrian

31 10 2008
daniela

Multumesc Adrian pentru cuvintele dee incurajare. dar spune-mi cum sa traiesc zi de zi vazandu-mi sotul ca se ascunde ca sa vorbeasca la telefonul din care sterge imediat apelurile si mesajele ca nu cumva sa le vad ? Cum sa plec la servici gandindu-ma ca pandeste sa plec ca sa se intalneasca undeva ( ea locuieste in alt oras) cu amanta ? Eu nu pot pleca de acasa. Baiatul meu sta in alt oras si nu-l pot impovara cu necazurile mele. Sotia lui este insarcinata si nu vreau sa le creez probleme. Iar eu lucrez la o banca, nu pot pleca asa usor.
Cel mai bine este sa dispr. Stiu, va fi dureros la inceput , dar mi-am invatat baiatul ca viata merge inainte. Nu si pentru mine. Singurele lucruri pe care nu le-am hotarat inca sunt „CUM ” si „CAND”
CAND trebuie sa fie cat mai curand fiindca nu mai pot. Imi vine sa urlu. Nu mai pot arata fericita in fata prietenilor care nu au habar ce este in sufletul meu. Ma doare cumplit cand vad cat este de prefacut, cat de usor joaca teatru ca sa arate tuturor ca suntem o familie fericita.

31 10 2008
Ramona

Draga d-na Daniela,
Te inseli daca crezi ca educatia si o vb de genul viata merge mai departe sunt suficiente sa umple golul din sufletul cuiva…..nu ajuta la nimeni cu nimic, da viata merge mai departe, dar cu ce pret? Cine va umple golul intrebarilor de ce? Sunt un copil de 29 de ani al carui tata s-a sinucis….DOARE ENORM, nimeni si nimic nu poate sa inteleaga cat de greu e….te rog sa nu-ti ranesti copilul in halul acesta, nu merita atata durere, daca as putea sa dau timpul inapoi, as face-o.
Aveti un nepot pe drum, ganditi-va cand va creste mare si va intreba de buni, de ce a murit, s-a sinucis, cat de grea e povara asta…..il stii pe baiatul acela, care? Nu stii, acela de i s-a sinucis mama….A daaa, e greu, credeti-ma, ma intreaba lumea cum m-am mutat la tara, esti fata lui ala de s-a spanzurat? Nici nu mai conteaza cum ma cheama, as vrea sa le zic Ramona…..oameni buni!!!!!!, dar tac si inghit…..si sufar.
Solutii sunt, trebuie sa aveti rabdare, asta nu e una pentru nimeni, va rog sa va mai ganditi, vb cu cineva, cu oricine la care puteti apela, la baiatul d-voastra, va rog cititi povestile acestor oameni de pe blog….

Cu stima,
Ramona

31 10 2008
Ramona

Si inca ceva, tre sa vb cu prietenii d-voastra, va pot ajuta mai mult decat credeti, nu trebuie sa jucati teatru, de asta sunt prietenii pe lume, sa ne ajute la greu…..

31 10 2008
addsalu

Daniela,

Cei mai multi barbati ajung sa aprecieze ceea ce au (au avut) langa ei de-abia dupa ce nu le mai au. Din pacate.

Nu trebuie sa te arati fericita in fata nimanui daca nu esti. Nu trebuie sa joci teatru. Ar fi atat de fals daca ai juca rolul sotiei fericite in situatia data. Tu esti ranita de un comportament care nu este de loc ok. In momentul acesta TU ESTI O VICTIMA.

Am inteles ca ar fi foarte greu sa pleci pur si simplu o perioada de timp. Incerc si sa inteleg ceea ce simti stiind ca, plecand la serviciu, primul lucru pe care il face este sa ii dea telefon „celeilalte”. Dar crezi ca, daca iti pui capat zilelor, problema se va rezolva? Crezi ca va inceta sa o mai sune, sa se mai intalneasca cu „EA”, sa joace teatru in fata prietenilor si sa incerce sa ii convinga ca sunteti o familie fericita? Crezi ca, daca alegi sa iti pui capat zilelor, baiatul tau va fi mai putin impovarat decat daca i-ai spune prin ce treci acum? Eu cred ca suicidul nu numai ca nu rezolva nici una din aceste lucruri, ba dimpotriva!

Haide sa presupunem ca ai face-o… Desi cred din suflet ca o femeie puternica, care a reusit sa tina o familie, o casa, sa creasca un copil timp de aproape 30 de ani poate gasi puterea si resursele sa treaca peste asta… Sa presupunem prin absurd ca vei capitula si iti vei pune capat zilelor… Ce crezi sau ce speri ca vei rezolva? Serios si matur vorbind… Te-ai gandit vreodata la asta?

Pentru ca este o alegere permanenta, nu temporara… Odata facut gestul… nu prea mai ai cum sa „o dregi”…

Ti-as propune sa discutam deschis pe marginea acestui subiect, sa te gandesti cat se poate de serios la ceea ce crezi ca ai putea „rezolva” si cum crezi ca ar putea evolua lucrurile. In sensul acesta, as prefera sa iei fiecare persoana din viata ta si sa iti imaginezi cum ar reactiona, ce ar face dupa aceea, care ar fi turnura pe care ar lua-o lucrurile daca tu ai face gestul acesta.

Apoi – doar dupa ce te-ai straduit sa te gandesti la toate detaliile pe care ti le-am cerut – incearca sa te gandesti la cealalta varianta: daca, printr-un anumit concurs de imprejurari, toti cei la care te-ai gandit in exercitiul anterior ar putea afla de situatia ta actuala, de gandurile pe care le ai, de intentia ta, de problemele pe care le ai in casatorie si la cat de coplesita te simti acum. Cum ar fi daca ar afla ca, in ciuda tuturor gandurilor, intentiilor tale si a problemelor din viata ta, te-ai hotari sa mergi mai departe? Cum ar fi daca, pur si simplu, i-ai cere sotului tau sa plece din caminul vostru conjugal si ai hotari sa pui capat oficial relatiei pe care, neoficial, a incheiat-o el?

Neaparat, dupa ce vei scrie aceste ganduri, te rog mult sa te gandesti la ceva care te-ar ajuta sa te relaxezi, care ti-ar face placere cu adevarat si te-ar ajuta sa uiti pentru cateva momente de toate problemele – o baie fierbinte, cu spuma, saruri de baie, sa asculti muzica ta preferata in surdina, pe semi-intuneric, un cappucino, un ceai deosebit, o intalnire cu prietenele la un film sau la un teatru etc. Este extrem de important, te rog sa nu neglijezi acest aspect.

Astept raspunsul tau, care sper sa fie destul de consistent.

Curaj, Daniela! Suntem alaturi de tine si asteptam cu sufletul la gura sa ne scrii.

Cu prietenie,

Adrian

1 12 2008
liliana

Doamna mea,
Sunteti generatia care a facut orice pentru a sta alaturi sot.
Sunteti acea femeie care s-a last pe ea pentru a-i face pe plac sotului.
Sunteti cea care si-a infranat lacrimile pentru a nu provoca un nou scandal fiindca copilul sufera.
Cate ati suportat,doamna mea in aceasta casnicie,pentru a fi copilul dumneavoastra fericit?
Unde sunteti dumneavoastra in aceasta schema-casnicie?
Este criza masculului-feroce,ironic descris,ce legatura are aceasta cu dumneavoastra?
Doamna mea,
mai sus ati scris:
,,Trebuie sa sfarsesc cumva.dar daca se poate mai usor, fara sa vorbeasca toti de mine,,
Permiteti-mi sa va interpretez aceasta fraza,daca considerati ca gresesc,corectati-ma!
,,trebuie”-folosirea acestui verb este un lucru impus,nu este un lucru pe care vi-l doriti,ganditi acest lucru constransa de imprejurari,nu asta este alegerea dvs,nu credeti in acest act
,,sa sfarsesc cumva,,-doamna mea,dvs doriti sa sfarsiti cercul vicios in care va aflati,vreti sa puneti capat situatiei pe care o suportati de atata timp,iar acum a culminat,a pus capac.A sfarsi-puteti incheia casnicia,doamna mea,sirul umilirilor,nu acceptati sa fi-ti umilita.Si-a gasit o femeie,este dureros…dar asta inseamna ca nu va merita.Nu va merita ,dragostea,devotamentul!Iesiti din acest cerc vicios,plecand cu capul sus,el nu se asteapta sa depuneti un divotz,este invatat sa stati cap plecat,sa acceptati tot ce face si el si mai ales umilirea de a avea o amanta.
Nu,doamna mea!Capul sus!Aveti demnitate!Aveti un copil,care are nevoie de o bunica pentru a creste pruncul sau,sange din sangele dvs.
Surprindeti-l,el va avea de pierdut!O amanta este buna numai ptr satisfacerea anumitor dorinte.Este o perioada la el…dar o amanta nu gateste,nu spala,nu il aproba intotdeauna…o amanta nu este o sotie.
Viata a demonstrat ca asemenea relatii nu au succes,chiar daca urmeaza o casnicie…barbatul va regreta intotdeauna pasul facut!
Lasati-l sa greseasca,plecati cu capul sus!Dumneavoastra sunteti cea castigata!
,,fara sa vorbeasca lumea de mine,,
Asta este o mare problema…va este teama sa nu va judece lumea.
Va este teama daca terminati aceasta casnicie,ca lumea va vorbi?DE ce,doamna mea?
Ca ati plecat cu demnitate dintr-o casnicie in care ati fost incorsetata atatia ani,iar acest lucru v-a pus capac,nu acceptati infidelitatea!
Dar plecati cu capul sus!
Sunteti o luptatoare!
Sunt convinsa ca acelea au fost ganduri de moment,nicidecum nu ati alege infrangerea…a pleca in acest mod din viata,inseamna sa capitulati!
Haideti,capul sus!
Cate greutati ati avut…ACEST BARBAT nici macar nu merita!

cu respect pentru o doamna a generatiei mamei mele,
liliana

,,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: