Oana – lupta pentru Andreea

7 10 2008

buna ziua…

 

am o mare problema si nu stiu cum sa o rezolv si as vrea ajutor… am o cunostinta care acum 8 luni a trecut printr-o nenorocire atunci cand sotul si copilul i-au murit intr-un tragic accident de masina…. nu si-a revenit nici pana acum dar mai grav este ca are ganduri sinucigase…. nu stiu cum as putea sa o fac sa renunte la ele, mi-e frica ca o va face si eu nu o sa pot sa o opresc pt ca nu pot sa fiu mereu langa ea 24/24….. ajutati-ma cumva va rog mult.

 

cu stima oana

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

7 10 2008
addsalu

Draga Oana,

In primul rand iti multumesc pentru ca mi-ai scris. Apreciez in mod deosebit devotamentul celor care, la fel ca si tine, sunt prieteni adevarati si o demonstreaza din plin in situatii de felul acesta.

Poate incercam impreuna o abordare a problemei. Valoarea unui grup precum cel pe care am incercat sa il formam pe suicid.wordpress.com consta in faptul ca aduna la un loc tot felul de experiente si ca, intr-adevar, impreuna suntem mai puternici.

Cu permisiunea ta, as dori sa postez pe blog apelul tau (pe care l-am primit initial pe adresa mea de mail), precum si acest prim raspuns al meu, pentru ca si altii sa poata interveni.

Misiunea ta este una extrem de grea. Este aproape imposibil sa ajuti un om daca acesta nu vrea sa fie ajutat. Si daca ai sta impreuna cu prietena ta 24 de ore pe zi, cum spui, daca efectiv nu vrea sa fie ajutata, tot ar putea gasi un moment prielnic in care sa faca gestul nechibzuit. Dar nu trebuie sa dezarmam ci, dimpotriva. In cele mai multe cazuri, oamenii au doar nevoie ca cineva sa ii asculte, sa le ofere un umar sincer pe care sa poata plange, urla, hohoti, fara sa le fie teama ca ar putea fi judecati sau priviti ciudat ori, mai rau, ocoliti si exclusi dupa aceea. Sau se poate intampla ca, in urma unor evenimente extrem de tragice, precum cele pe care mi le-ai descris, durerea si disperarea sa fie atat de mari incat sa te copleseasca intr-o asemenea masura incat sa nu iti mai doresti nimic de la viata, ba chiar sa iti doresti sa mori. Numai cine a trecut pe acolo isi poate imagina ce poate fi in sufletul prietenei tale (sper ca putem sa ne tutuim –
eu sunt Adrian).

O terapie prin intermediari este extrem de dificila si poate ridica numeroase probleme. Desigur, daca efectiv nu se poate altfel, atunci este oricum mai bine decat nimic. Crezi ca prietena ta – haide sa ii dam un nume – poate fi si fictiv, sau o porecla… pe mine unul nu ma deranjeaza – ar accepta sa ne scrie? Poate chiar si impreuna cu tine? Sa incercam sa ii aflam povestea si sa vedem impreuna ce e de facut?

Incerc sa anticipez putin, pentru ca in astfel de situatii timpul este extrem de pretios si poate face diferenta dintre viata si moarte. Daca raspunsul sau este un nu categoric si daca nu vrea nici macar sa se gandeasca la asta (i-ai putea spune, de exemplu, sa incerce sa ne povesteasca ca si cum nu ar fi vorba despre ea, ci despre o prietena de-a ei), atunci vom incerca sa te folosim pe tine pe post de intermediar. Noi vorbim cu tine, te intrebam, te rugam sa ne povestesti anumite detalii, iti raspundem si tu, la randul tau, va trebui sa incerci sa faci in asa fel incat raspunsurile noastre sa ajunga la cunostinta ta.

Oricum, pana una-alta, eu unul te-as ruga sa ne dai mai multe detalii, sa ne ajuti sa o cunoastem putin, sa intelegem cate ceva din viata ei, din mediul in care a trait, din relatiile pe care le-a avut, din reactiile sale… Apoi, dupa ce ne vei face aceasta introducere, o sa te rog sa ne spui ce anume te-a facut sa te alarmezi, sa te ingrijorezi, sa crezi ca intentioneaza sa se sinucida.

In fine, ma opresc deocamdata aici. Te rog mult sa te gandesti la rugamintea mea – de a imi acorda permisiunea sa postez conversatiile noastre pe site. De asemenea, ii poti eventual printa cateva povesti adevarate de pe site-ul nostru – ale unor persoane care au trecut prin evenimente similare – Gabi, Eduard, Ramona… Poate o vor ajuta sa se convinga de faptul ca suntem de buna credinta si ca putem intr-adevar asculta fara sa judecam sau sa condamnam pe nimeni.

Cu prietenie,

Adrian

23 03 2014
minobudur

Oana,nu poti sa faci cine stiw\e ce,durerea ast a e prea mare,dar cat poti face tu,e lucru asta,sa nu o lasi singura sa se gandeasca,sa nu o scapi din atentie,si sa incerci sa-i indrepti atentia spre alte lucruri,incearca sa va integrati intr-un grup,are nevoie in permanenta de cineva cu care sa vb, momentan asta e singuru lucru cu care o poti ajuta,cu speranta ca am putut ajuta,Mino,ma rog pt voi si Domnu sa va intareasca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: