Oana – lupta pentru Andreea (2)

7 10 2008

bine Adrian,…..

 

o cheama Andreea, si dupa cum ti-am mai spus in mailurile anterioare, i-a murit si copilul si sotul intr-un tragic accident de masina si de atunci nu mai face nimic, traia de pe o zi pe alta doar ca sa nu se faca vinovat de moartea ei, insa de cateva zile s-a hotarat ca pana la inceputul lui noiembrie asteapta ca dumnezu sa intervina si sa o ia… iar daca asta nu se va intampla a spus clar si raspicat ca isi va pune capat zilelor deoarece nu mai suporta despartirea de ei si ca ea nu mai vede ce rost mai are pe pemant si de ce a lasat-o dumnezeu.

o cred in stare pt ca stau cu ea in casa si vad felul in care se comporta, cum sufera zilnic si ca nu-si mai gaseste locul.

Anunțuri

Acțiuni

Information

3 responses

7 10 2008
addsalu

Oana,

Intotdeauna o astfel de tragedie marcheaza pe viata supravietuitorii. Acele intrebari „de ce?” nu isi vor gasi probabil prea curand un raspuns, iar durerea – de neimaginat – iti intuneca ratiunea si iti inchide pur si simplu orizonturile, astfel incat cu muuuuuulta greutate mai poti intrezari o urma de speranta.

Stii, eu unul am crezut, in copilaria mea, ca doar cei slabi se pot gandi la lucruri de felul acesta. Am crezut in anumite momente ca oamenii puternici, oamenii care il iubesc pe Dumnezeu pot trece mult mai usor peste astfel de momente, chiar daca durerea este la fel de mare si lucrurile sunt la fel de greu de inteles si de acceptat. Apoi, crescand, mi-am dat seama ca pana si cei mai puternici dintre noi sunt tot… oameni.

Citeam la un moment dat istoria unui om deosebit, a unui patriarh. El a fost atat de important in ochii lui Dumnezeu, incat poporul pe care si l-a ales Dumnezeu in trecut ca sa fie al Lui, dintre toate celelalte natiuni, avea sa poarte numele acestui barbat. Este vorba despre patriarhul Iacov, caruia Dumnezeu i-a pus numele Israel („cel care lupta cu Dumnezeu”).

Iacov avea multi fii; insa dintre toti acestia, UNUL singur era pentru el ca lumina ochilor sai: Iosif. Lui i-a facut o haina deosebita, de print al acelor vremuri, si il trata ca pe un print. La un moment dat insa, din invidie, fratii lui Iosif au vrut sa il omoare. S-au razgandit in ultima clipa si l-au vandut ca sclav unor negustori care treceau pe acolo, iar tatalui lor i-au trimis acasa haina pestrita a lui Iosif, manjita cu sange, facandu-l sa creada ca e mort. Ca a fost sfasiat de animalele salbatice de pe camp.

In momentul in care a primit vestea, acel mare barbat al lui Dumnezeu („cel care lupta cu DUmnezeu”) a fost sfasiat de durere. Cred ca a simtit exact ceea ce simte Andreea acum, pentru ca ceea ce a spus si ce a facut mie unul mi se pare ca seamana izbitor de mult. Pur si simplu a refuzat orice mangaiere si orice cuvinte bune, spunandu-le celor dragi faptul ca „cu durere se vor pogori perii lui albi in Locuinta Mortilor, la fiul sau Iosif”. 😦

Nimeni nu vrea sa fie in postura unui parinte care este nevoit sa isi ingroape propriul sau copil. NIMENI! Cu atat mai mult in postura unui parinte care este nevoit sa isi ingroape, dintr-un foc, si copilul, si barbatul, sufletul sau pereche.

Nu stiu daca ajuta sau nu, dar eu unul pot spune ca incerc sa inteleg macar o farama din durerea Andreei. Si pot spune ca nu este singura care a trecut prin lucrurile de felul acesta. Pana si cei mai puternici barbati ai credintei au avut sentimente similare.

Am ales istoria lui Iacov pentru ca ne-ai spus ca Andreea se roaga la Dumnezeu sa o ia pana la inceputul lui noiembrie, si pentru ca mi s-a parut ca istorioara patriarhului din Vechiul Testament seamana cu cea a ei. Vezi tu, in cazul lui Iacov, Dumnezeu a ales sa nu ingaduie ca Iacov sa moara atunci. Si sper din suflet, si ma rog fierbinte ca El, Bunul, cel care INTELEGE aceasta suferinta extrem de grea, ca unul care, la randul Sau, stie ce inseamna sa iti moara propriul Fiu (deci a trecut si El prin ce trece Andreea), sa ii mangaie sufletul indurerat atat de mult, si sa ii ofere ceea ce numai El poate oferi – acea putere de a depasi momentul.

Mi-as dori mult ca Andreea sa nu uite faptul ca unul din lucrurile bune pe care le-a adus crestinismul este speranta invierii, speranta ca, intr-o zi, vom invia cu totii si ne vom infatisa inaintea lui Dumnezeu, speranta ca acolo ii vom reintalni si ii vom cunoaste pe cei dragi noua care au murit si s-au dus sa fie cu El. Indiferent daca au murit de moarte buna sau in urma unor accidente cumplite si regretabile. Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, ne spune ca El este un Dumnezeu drept si plin de indurare, si ca cei care au murit in credinta, adica crezand in El, vor fi alaturi de El in ziua aceea. Mi-as dori enorm ca Andreea sa se poata agata cu putere, ba chiar si cu disperare, de aceasta credinta care ii poate oferi mangaiere. Spre deosebire de pagani, care cred ca la moarte se termina totul, crestinismul, aceasta religie intemeiata de un Dumnezeu care, cu aceeasi durere ca cea pe care o simte Andreea in aceste momente, si-a pierdut Fiul pentru ca, prin moartea Lui, sa ne poata oferi aceasta speranta a INVIERII. Si dovada ca asa va fi o constituie chiar invierea lui Iisus, Cel care, intr-adevar, a murit, dar apoi a Inviat. Biblia ne spune ca El a fost primul inviat dintre muuulti frati – pentru ca noi, cei care credem in El, am fost numiti de El fratii Lui… Asta sarbatorim in fiecare an, in noaptea Invierii… Asta este nadejdea de care ne agatam cu totii cu atata disperare… Si asta ne tine in viata, indiferent de momentele cumplite prin care suntem nevoiti sa trecem…

Daca as putea vorbi cu Andreea personal, i-as spune ca sunt toate sansele ca, in ziua Invierii, sa ii regaseasca, in bratele Lui, pe preaiubitii ei, si as ruga-o fierbinte sa astepte acea zi, sa nu forteze lucrurile… Vezi tu, Biserica Catolica, dar si alte confesiuni crestine, considera sinuciderea drept „pacatul de neiertat”. Eu unul, ca teolog, chiar daca consider ca nu se poate afirma cu certitudine absoluta ca, daca iti pui capat zilelor, nu mai ajungi in cer, alaturi de cei care au murit „in credinta”, cum se spune, nu cred ca merita sa risti. Daca este asa, Andreea, si au dreptate cei care afirma ca, daca te sinucizi, nu ii vei mai revedea niciodata pe preaiubitii tai? DACA AU DREPTATE, CE TE FACI? Iacov credea ca durerea pe care o simtea el atunci era de nesuportat… Poate ca si tu, Andreea, gandesti la fel in aceste momente… Gandeste-te insa ca este posibil ca aceasta dureroasa despartire sa fie doar una de moment… una trecatoare… Daca Biblia este adevarata (si eu cred din suflet lucrul acesta!), atunci inseamna ca noi am fost creati sa traim vesnic, si ca moartea nu este decat momentul care marcheaza trecerea noastra intr-o alta etapa a existentei noastre, in cea vesnica. Daca Biblia este adevarata (si eu cred ca este adevarata!), inseamna ca ii vom recunoaste pe preaiubitii nostri in ziua aceea, si ca ne vom petrece vesnicia alaturi de ei si de Dumnezeu, care a facut posibil lucrul acesta, pentru cei care vor crede in El. ESTE SINGURA SPERANTA!

Daca iti pui capat zilelor, risti sa pierzi TOTUL. Daca insa alegi viata, indraznesc sa afirm, cu toata responsabilitatea, ca nu ai absolut NIMIC de pierdut. Pentru ca daca nu este adevarat ce scrie in Biblie, atunci moartea oricum nu va rezolva nimic. Dar daca este adevarat, atunci in ziua Invierii vei avea ocazia binecuvantata a revederii, a reintalnirii. Si nu va mai fi ceva efemer, ceva trecator, ci va fi VESNIC! Punandu-ti capat zilelor, tu respingi intr-un fel SINGURA ta speranta! Nu face asta, te rog in Numele Lui! De dragul preaiubitilor tai, trebuie sa traiesti, pentru ei! Agata-te cu credinta de Dumnezeu si de speranta Invierii!

Ma rog pentru tine, Andreea! Si alaturi de mine se roaga si alte persoane de pe acest site! Fie ca El sa iti dea putere si sa rasara in sufletul tau atat de greu incercat speranta INVIERII!

Cu prietenie,

Adrian

4 09 2009
raluca

buna andreea imi pare rau pt prietena ta stiu ca e foarte greu pentru ea tu nu poti face decat sa te rogi pentru ea si sa o incurajezi sai areti ca mai sunt persoane care au nevoie de ea si in momentul acesta are nevoie de tine incurajeazo fii tare

10 11 2009
Alina

Tragedia ei nu are margini ! Nu potzi face nimic deact sa-i solicitzi ajutorul, sa o implici in niste actziuni umanitare, sa o ajutzi sa mearga la o manastire , unde sa vorbeasca , daca se poate , cu cineva mai bland, si care cunoashte dureri asemanatoare 1 Daca se poate implica in activitatzi de ajutorare a unor persoane sau copii care au nevoie de un suflet, mai mult decat de niste bunuri atunci, POATE, vei reushi ! Durerea ei este mult prea mare ! Dumnezeu sa o ajute si sa o mangaie !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: