Dana HD (3) – „sunt emo din cauza problemelor pe care le am”

15 07 2008

salut dinou.

pai ce sa zic despre mine intradevar sunt o adolescenta rebela dar nu usor de convins sa faca unele lucruri.

am multi prieteni shi imi place sa i sfatuiesc shi sa i indrum sa faca lucrurile bine dar pe mine nu ma pot intelege.

promit ca o sa fac exercitiu pe care milai dat cat mai repede.

da am incercat sa stau linistita si sa nu zbier si sa vorbesc calm dar nu am avut cu cine.si iam explicat dar ea nu ma crede niciodata.

eu defapt sunt emo din cauza problemelor pe care le am. iar chestia cu sinuciderea:poi ma gandeam k dak ea nu ma desconsidera si se poarta rau cu mine ce rost mai are sa mai traiesc.vreau sa te anunt k nu e prima data cand mise intampla dar de fiecare dat am renuntat pt k miam dat seama ca nu e bine.

apropo de curentul emo nu inseamna ca neaparat vrei sa mori dar prin muzica te descarci.

vreau sati mai zic k asta e prima cearta la care iam zis mamei tot ce simt pt ca nu am mai putut tine in mine.apropo de prieteni in majoritate sunt rockari dar shi cativa emo dar sunt shi repari.de ceva timp am gasit 2 fete care imi sunt cele mai bune.dar nu ies numai cu ele ci si cu pr mei ceilalti.dar fetele alea 2 sunt vecine k mine.ceilalti stu in alte parti.

in fine.mai mai intrebat daca sa mai schimbat ceva-da azi nu mam mai certat cu mama mea shi am incercat sa fac km ai zis.sper sa mearga.iti multumesc pt tot ceace faci pt min shi iti multumesc ca ejti deacord sa ma sfatuiesti in continuare.

cu drag dana.

ps:astept un raspuns de la tine.:*:*:*:*

Anunțuri

Acțiuni

Information

8 responses

15 07 2008
addsalu

Dana,

In primul rand felicitari pentru stradanii. Mi-ai scris ca nu te-ai mai certat cu mama ta, ceea ce inseamna ca te straduiesti. Oricat de greu iti va parea la inceput (si, dealtfel, chiar va fi!), cu timpul ea va remarca schimbarea ta. Nu te astepta insa ca lucrul acesta sa fie vizibil peste noapte… Astfel de lucruri cer timp si eforturi multiple si conjugate!

Mi-ai spus, iarasi, ca ti-ai varsat tot oful in fata mamei tale, ca i-ai zis tot ce aveai pe suflet. Este un lucru bun. Comunicarea intotdeauna va fi benefica amandurora. Tu te vei simti mai putin neinteleasa, iar ea va invata sa iti accepte schimbarile din viata si trecerea treptata la un nou stadiu – cel de adult (pentru ca asta e, de fapt, adolescenta – etapa de trecere de la copilarie la maturitate; e o etapa extrem de dificila, cum ti-am zis deja, atat pentru tine, cat si pentru mama ta).

Atentie mare insa la modul in care comunici! Incearca sa te stapanesti atunci cand simti ca iti vine sa ridici tonul, ca explodezi. Cea mai simpla metoda este sa tragi adanc aer in piept, si abia apoi sa spui ce ai de spus. Sa stii ca realmente functioneaza chestia asta!

Astept atunci sa faci acel exercitiu, in scris, si sa ni-l trimiti aici. Dupa aceea vom incerca sa abordam si celelalte subiecte. Pentru ca in momentul de fata tind sa cred ca exercitiile de care iti spuneam se vor adresa adevaratei cauze a problemelor tale.

Inca ceva. Am remarcat ca nu mi-ai scris nimic de tatal tau.

Cu prietenie,
Adrian

15 07 2008
dana

buna adrian.nu pot zice nimic de tati pt ca nu e in tara si nu vine numai o data la un an aja k nu am ce vorbi despre el.cat vorbim de exercitiu voi incerca sal fac astazi oar deseara sati scriu dinou.mai nou am si o alta problema:am citiu un articol despre satanisti moderni shi sunt aproape identici cu emo.oare sunt si eu satanista si nu miam dat seama?defapt am vorbit cu un satnist pe mess shi le place tot ce ne place noua’emo’.vreau sati mai zic in legatura cu ce mai sfatuit sa fac:incepe sa dea roade.cu drag dana

16 07 2008
addsalu

@ Dana – multumesc pentru update, Dana. Ma bucur ca incep sa se vada rezultate.

In privinta diferentelor emo-satanisti, as prefera sa discutam dupa ce incerci sa faci acele exercitii. Oricum, ti-am spus deja ca vreau sa discutam si despre aceste aspecte, dar cred ca ordinea abordarii te va ajuta sa iti clarifici singura unele lucruri.

Astept, asadar, un mail mai „consistent”, cu exercitiile „rezolvate”. Incearca sa te mobilizezi, pentru ca in momentul acesta tind sa cred ca incerci sa fugi de „tema” ta.

Cu prietenie,

Adrian

21 07 2008
addsalu

Dana, a trecut ceva timp de cand nu ne-ai mai scris nimic. Esti ok?

26 03 2009
Blaster

Adrian, ce te face sa continui sa ajuti oamenii? Cum de iti pasa de probleme fiecaruia… si ce a declansat acest sentiment?

27 03 2009
addsalu

Blaster,

Daca vrei un raspuns onest 100% si fara ocolisuri, iti voi spune ca, in urma cu multi ani, eram un simplu golanas de cartier. Un vecin de-al meu, Liviu, un tip care mi se parea a fi ciudat de retras, a reusit sa imi arate ca acel crestinism pe care eu il consideram a fi o simpla religie era, de fapt, o RELATIE, o modalitate de a relationa cu Cineva caruia chiar ii pasa de noi, de mine, o modalitate de a trece mai usor peste mizeriile si provocarile de zi cu zi. Sinceritatea si deschiderea lui, modul in care efectiv traia ceea ce spunea, toate astea m-au marcat cat se poate de profund.

Liviu a murit cand avea doar 17 ani… O masina l-a lovit in plin, in timp ce mergea cu bicicleta. I-am vazut prietenii la spital, pe cand era in coma, apoi la inmormantare, Blaster… Erau sfasiati de durere, dar culmea… nu am vazut pe fetele lor disperare… Liviu vorbea despre un Dumnezeu plin de dragoste, vorbea despre un Dumnezeu care ne da puterea de a merge mai departe, in ciuda tuturor greutatilor, vorbea despre un Iisus Christos care isi sufleca manecile si poarta impreuna cu noi povara durerilor noastre cotidiene… Nu un Dumnezeu care ne ia din lume, ci un Dumnezeu care este cu noi in lume, in tumultul nostru zilnic, in mizeriile cu care ne confruntam… si care, culmea, este dispus sa le imparta cu noi, pentru a le putea noi suporta mai usor… Vorbea despre un Dumnezeu care, de dragul unor pramatii ca mine, a fost gata sa Isi trimita unicul Fiu pentru a plati acel pret inestimabil, pentru ca eu, noi… – sa putem fi impreuna cu El, in acea zi…

Apoi, in biserica unui pastor pe care multi l-au acuzat de colaborare cu Securitatea, am invatat sa merg pe aceasta cale a crestinismului… Am invatat sa ma rog, sa imi cultiv acele discipline spirituale crestine (cititul Bibliei cu regularitate, meditatia etc.).

Apoi i-am descoperit scrierile lui Richard Wurmbrandt…

Sunt subiecte despre care nu vorbesc mult, pentru ca exista usor riscul de a fi acuzat de te miri ce habotnicie sau prozelitism…

In fine, faptul ca am vazut ce putere are El de a schimba vieti, de a innoi vieti, de a ajuta efectiv pe cineva sa poata trece mai usor peste momentele dramatice peste care, eu unul marturisesc, fara ajutorul Lui nu stiu cum altfel as fi putut trece… toate astea m-au determinat sa studiez teologia, sociologia… psihologia…

Iar faptul ca m-am oprit asupra problematicii suicidului… e un lucru pe care nu vreau sa il fac… dar, in acelasi timp, este un lucru pe care nu pot sa nu il fac… Ma doare ori de cate ori citesc durerea unuia dintre cei de aici, si vreau sa ii arat ca exista speranta, ca exista nadejde, ca se poate merge mai departe… asa cum spun mereu… cu ajutorul Bunului, si al prietenilor care stiu despre ce este vorba, al celor care au trecut prin ce trec si ei…

Daca ma vei intreba daca eu insumi am fost tentat sa imi pun capat zilelor, raspunsul meu te va surprinde… Nu, este una din putinele tentatii pe care nu le-am avut… Insa am rezonat puternic cu unii prieteni foarte buni, sinucigasi supravietuitori – care traiesc si azi si, multumita Lui, au gasit puterea de a lupta si de a merge mai departe, in fiecare zi din nou si din nou, iar restul, cum se spune, e istorie… Stiu ca se spune ca nu poti intelege pe deplin pe cineva daca nu ai trecut tu insuti pe acolo… Stiu asta perfect… Insa mai stiu si ca nu exista nimeni si nimic care sa iti poata impune sa nu incerci sa o faci, sa nu incerci sa asculti, fara sa emiti judecati de valoare, si apoi fara sa incerci sa ajuti, sa te implici cum poti mai bine… Iar culmea este ca… reusesc sa inteleg, sa empatizez… sa fiu acolo…

Nu stiu daca ti-am raspuns la intrebare… Poate ca te asteptai la ceva spectaculos… la vreun sfant contemporan, ceva… Imi pare rau sa te dezamagesc… Sunt doar un tip obisnuit… care, vorba lui Wurmbrand, a trait vremuri neobisnuite… sau, in cazul meu, care a intalnit oameni neobisnuiti… prin intermediul carora am avut ocazia sa aud despre o Persoana neobisnuita…

Cu prietenie,
Adrian

27 03 2009
Blaster

In primul rand sa stii ca te admir mult, chiar ai pus suflet si esti atent la fiecare cuvant. Si pe mine m-a tentat de multe ori sa-mi pun capat zilelor si crede-ma… asta s-a intamplat de foarte multe ori; pentru multi e ceva CIUDAT si sa te gandesti la asta, dar in fine… ca si tine pot sa zic ca pot fi empatic… desi asta m-a facut de multe ori sa iert persoane care poate nu trebuiau iertate, a si ajutat pe altii .. pfff trebuie sa plec. O sa revin… vreau sa termin ce aveam de zis, pana atunci multa pace in suflet.

28 03 2009
addsalu

Blaster,

Ce zici daca iti fac un coltisor numai al tau? Nu stiu de ce, dar am senzatia ca ai nevoie sa te descarci undeva pe indelete. So… Stii regula de aici… Nu faci nici un gest final inainte de a vorbi cu noi si de a primi un raspuns, oricat de greu ar fi… Click dreapta pe categoria cu numele tau… Si nu ai nici un fel de limita de timp sau spatiu…

Fii binevenit(a).

Cu prietenie,

Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: