Elena (2)

4 07 2008

Cu mare intarziere raspund la mesajul tau pentru care iti multumesc foarte mult si pentru tot ajutorul oferit de a intelege mai bine anumite situatii prin care am trecut.
Iti multumesc inca o data pt oferta ta de a ma ajuta si deja ai facut-o. Nu mi-am imaginat ca poti deveni depresiv avand un soc. Exclud posibilitatea carentelor de vitamine pt ca sunt adepta tratamentelor naturiste, mananc destule fructe si legume zilnic si iau in mod constant si suplimente.
Posibilitatea ca socul sa fie motivul gandurilor mele de anul trecut este foarte posibil si cred ca este mult mai profund decat am vrut sa cred. Cred ca toate astea pe un fond de stress si nemultumire, din care in loc sa incerc sa gasesc o modalitate sa ies, am preferat sa ma complac in situatie si sa o fac pe victima, au dus la acea stare de depresie.
Cat ceea ce priveste pasajele din Biblie sunt intru totul de acord cu tine, si chiar am specificat ca asta era ceea ce gandeam in momentele respective, nu ceea ce gandesc in mod normal, dar cred ca atunci cand un om gandeste eronat la un moment dat, cauta sa rastalmaceasca totul in favoarea gandurilor respective si asta am facut si eu in acele momente.
Oricum iti multumesc mult pt ca mi-i dat o serie de idei pentru a le analiza si pot sa spun ca acum privind in urma ma surprinde ca am putut avea astfel de ganduri indiferent de ce motiv. Si de fapt cred ca acum conteaza mai putin care au fost motivele pt ca probabil pe masura ce timpul trece oricum ele se estompeaza sau mai rau le pot distorsiona chiar eu, deci cred ca e mai bine sa ma bucur de prezent si sa privesc cu incredere spre viitor si slava Domnului ca sunt cu El.

 

Sa fii binecuvantat impreuna cu familia ta.
Elena

Reclame

Acțiuni

Information

2 responses

4 07 2008
addsalu

Elena,

Ma bucur ca am putut avea o infima contributie. Mai mult insa ma bucur pentru ca ai avut deschiderea sa ne scrii si sa ne impartasesti gandurile tale. Faptul ca te poti bucura de viata acum si ca poti privi cu incredere spre viitor este o incurajare pentru noi toti, ca membri ai acestui grup virtual de suport.

Iti multumesc pentru urarile de bine. Intotdeauna ele vor fi binevenite.

De asemenea, tin sa iti reamintesc faptul ca, atunci cand vei dori sa te auto-analizezi sau, ca sa nu folosim acesti termeni destul de pretentiosi, sa gandesti cu voce tare, cred ca ar fi un exercitiu util pentru noi toti daca ai face-o aici, in scris. Impreuna putem asculta si putem privi impreuna la aspecte pe care, de unii singuri, probabil ca ne-ar fi mult mai greu sa nu le neglijam sau omitem.

Iti doresc din suflet o viata implinita, cu multe bucurii si reusite pe toate planurile. Iar daca, din diverse motive, viata te va purta din nou prin vaile depresiei si ale gandurilor negre care te-ar putea impinge la gesturi regretabile, nu uita ca suntem aici pentru tine, asa cum suntem pentru oricine altcineva ne-ar scrie. Suntem dispusi sa ascultam fara a emite judecati de valoare si fara a privi de sus pe nimeni. Pentru ca toti suntem, in primul rand, OAMENI. Oameni supusi slabiciunilor si tentatiilor carora, nu de putine ori, le cedam cu prea multa usurinta. Impreuna putem trece peste orice greutati. Inclusiv peste gandurile si tentatiile suicidare.

Cu prietenie,
Adrian

25 08 2011
Elena

Dupa 3 ani revin din cu totul alt motiv. Am intrat sa „caut” o persoana, sa vad daca a scris ceva aici , daca a gasit acest blog, daca ar fi putut avea o sansa sa nu faca gestul final pe care l-a facut- si-a tras un glont in cap! Am o saptamana de cand am aflat despre sinuciderea acestei persoane, sinucidere care m-a zdruncinat profund, mai mult decat mi-as fi imaginat si mai mult decat mi-as fi dorit. Si nu ma pot gandi decat la faptul ca mi-a „fulgerat” prin minte gandul ca aceasta persoana ar putea sa se sinucida , dar am alungat acest gand gasindu-l imposibil de realizat ; si totusi …….. la 4 luni dupa ce m-am gandit la aceasta posibilitate ……acest gand s-a materializat. Acum acest fapt ma obsedeaza, stiu ca nu e vina mea , ca nu as fi putut face nimic sa preintampin acest fapt, dar pur si simplu incerc sa inteleg ceea ce probabil ca nu voi reusi sa inteleg niciodata: de ce a recurs la gestul final? Si ma mai intreb daca faptul ca i-am povestit despre acelasi fel de intentie pe care am avut-o eu nu a contribuit la adancirea convingerilor de a face pasul final. Acum ma gandesc cu groaza, daca eu ma pot simti asa la sinuciderea unei persoane pe care nu am cunoscut-o in mod personal, decat prin intermediul virtual al unor discutii pe internet, cum trebuie sa se simta familia care trece prin acest soc si mai departe ma gandesc cum ar fi trebuit sa se simta familia mea daca eu as fi recurs la acest gest final ? Ma obsedeaza !!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat asta: