Iulia

18 06 2008

buna

Sunt iulia, si va scriu pentru ca trec printr-o perioada foarte dificila din viata mea.
Pana curand aveam totul o familie care chiar daca nu era a mea(sotul a mai fost casatorit si are un copil din prima casnicie) m-a primit cu bratele deschise , si un loc de munca bunicel unde lucram impreuna cu sotul meu.
Lucram de aproape 3 ani la firma respectiva si am fos printre primii angajati, insa firma a inceput sa prospere si seful meu a angajat oameni noi, care au avansat insa eu am ramas ce proasta care le face “pe toate ” cu salariul cel mai mic.
Cand m-am angajat seful meu a incercat sa aiba o relatie cu mine, dar eu am refuzat pentru ca reputatia lui de om divortat de 4 ori si cu 3 copii cu mame diferite nu m-a convins. am intalni insa un om simplu, angajata la firma de care m-a indragostit.
m-am mutat la el desi are un copil , si am trait linistiti ca o familie. el a fost avansat ca director eu am ramas aceiasi, Am cazut intr-o depresie iar in casa mereu se vorbea doar despre serviciu.
nu am mai rezistat si l-am infruntat oe sul meu intr-o seara cand eram la un gratar cu toti colegii si i-m spus tot ce am avut de spus
sotul meu s-a infuriat foarte tare pt ca am avut tupelu asta si dupa cateva palme mi-a facut bagajele si m-a trmis la mama.
intr-o clipa am ramas fara nimic : fara familie , fara loc de munca, singura in pragul disperarii
si atunci ma intreb ..pentru ce sa mai traiesc?
ma gandesc ca sinuciderea este linistea pe care o caut de atata timp …….

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

18 06 2008
addsalu

Iulia,

In primul rand iti multumesc pentru ca mi-ai scris. Increderea ta ma onoreaza si, in acelasi timp, imi da speranta ca, in ceea ce te priveste, nu ai luat o decizie definitiva. Sper din suflet sa revii sa citesti raspunsul acesta si, in acelasi timp, sper ca durerea si disperarea cu care te confrunti in aceste momente sa nu te impinga sa faci un gest necugetat.

Primul lucru pe care ti-l cer este sa incerci sa te linistesti. STIU ca este enorm de greu in aceste momente sa faci asta si ca pare un stereotip venit din partea cuiva care nu stie cat de nasol te simti tu. Te asigur insa ca nu este asa. Chiar daca, este adevarat, nimeni (in afara de Dumnezeu) nu poate cunoaste 100% ce este in sufletul tau, noi, aici, membrii acestui grup de suport, avem o oarecare idee. Pentru ca majoritatea fie am trecut prin asa ceva, fie am avut cel putin un prieten pe care am incercat sa il ajutam sa depaseasca astfel de momente, asa cum ne-am priceput noi mai bine.

Imi dau seama ca situatia prin care treci tu acum ti se pare dezastruoasa. Ti-ai pierdut, intr-o secunda, si serviciul, si familia, si iubirea. Ti se pare ca mai rau decat atat nu se poate… Si ca nu merita sa mai traiesti, pentru ca, spui tu, „poate sinuciderea iti va aduce linistea pe care o cauti de atata timp”…

Te rog sa imi permiti sa incerc sa te ajut sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva. Pentru ca, uneori, privirea cuiva din afara te ajuta. Chiar daca nu are dreptate intru totul, chiar daca nu cunoaste lucrurile asa cum numai tu si Cel de Sus le stiti, este totusi un alt mod de a privi lucrurile, o imagine care poate schimba in totalitate tabloul sumbru pe care il vezi tu acum.

O sa incerc sa le iau pe rand.

Serviciul… Da, este o problema, si inca una importanta. Dar inteleg ca nemultumirile tale legate de acel loc de munca nu erau de ieri-de azi. Inteleg ca nu ai avansat pentru ca ai refuzat sa ai o relatie cu seful tau. Imi permiti sa iti spun ca individul a fost un porc? Inteleg ca, desi ai muncit enorm, desi te-ai implicat foarte mult, implicarea ta nu a fost nici apreciata, si poate chiar trecuta cu vederea. Ca psiholog, iti pot spune cu certitudine ca astfel de nemultumiri acumulate tot ar fi explodat la un moment dat si, cu siguranta, mai devreme sau mai tarziu ti-ai fi cautat de lucru.
Ti-as sugera sa nu privesti situatia in care te afli ca o tragedie, ci mai degraba ca o oportunitate de a cauta alt job mai bun, un job in care, daca nu vei gasi un salariu mai bun, vei fi macar apreciata pentru ceea ce faci.
Ziarele sunt pline de anunturi, la firmele de recrutare iarasi ai mari sanse de a gasi ceva… In plus, sunt convins ca, daca intrebi in stanga si in dreapta, vei gasi de lucru. Chiar daca nu vei gasi ceea ce cauti din prima incercare si va trebui sa lucrezi undeva pentru a te intretine, pana gasesti altceva, nu ramai pe dinafara.

Familia… Asta, iarasi, este o problema. Vorba aia, te atasezi de o floare, daramite de un om… Chiar daca ti-a dat cateva palme, probabil ca ai tinut la el si ai fi fost dispusa sa mergi mai departe. Ei bine, eu unul te inteleg. Nu pot sa te aprob, dar te inteleg. Nici o femeie nu ar trebui sa ii permita partenerului sau sa o loveasca. Nici macar o data! Nu esti proprietatea nimanui, si nu esti cu nimic inferioara unui barbat. Iar daca el are mai multa forta fizica, prin constructie, nu este un motiv sa te loveasca.

Gandeste-te ca ai fi rezistat mai mult timp in acele conditii. Ati fi avut, poate, un copil sau chiar doi. Daca ti-a dat cateva palme acum, ai toate motivele sa crezi ca te-ar putea lovi si alte dati. Si daca acum esti dispusa sa accepti asta, gandeste-te ca nemultumirile si frustrarile tale, de femeie care nu este apreciata indeajuns nici in familie (dovada o reprezinta palmele, nu certurile) s-ar fi acumulat si ele. Si, probabil, ati fi ajuns in acelasi punct, dar peste mai multi ani, cand lucrurile ar fi putut fi mai complicate decat sunt in acest moment.

S-a terminat cu aceste lucruri… Stiu, gandul care nu-ti da pace acum este „rau cu rau, dar mai rau fara rau…”

Te-as contrazice din nou…

Spui ca sinuciderea ti-ar putea aduce linistea pe care o cauti de atata timp… Poate ca dincolo de cuvintele tale, dincolo de nefericita „solutie” in care nici tu nu crezi, razbate ceea ce te doare cu adevarat. Dorinta de liniste… de a inceta toti acei factori stresori din viata ta…

Crezi ca as gresi daca as afirma ca, daca ai avea toate acestea, ai exclude ideea de suicid din start? Eu cred ca nu gresesc…

In cazul acesta, da-mi voie sa iti spun ca ai TOT contextul creat pentru a te bucura de liniste, dupa ce vei reusi sa treci peste dezamagire, durere si disperare. Locul de munca unde erai nedreptatita si neapreciata s-a dus… Ai acum posibilitatea de a incepe ceva nou, de a o lua de la inceput, in alt loc, cu alti oameni, cu alte mentalitati. De ce ar fi mai rau? De ce nu ar putea fi mai bine? Nu ai de unde sa stii daca nu incerci, nu-i asa?

In privinta familiei… Iarasi, ti s-a dat posibilitatea de a iti intemeia o familie „a ta” (iarasi, am intrezarit in cuvintele tale ideea unui oarecare disconfort vizavi de acest aspect). Nu ai fi avut aceasta ocazie daca ai fi stat in acel mediu unde, in plus, mai erai si lovita daca iti exprimai libera trairile, nemultumirile, frustrarile.

Deci, da, dintr-un punct de vedere este, intr-adevar, un sfarsit. Dar cred ca este sfarsitul unor lucruri care nu te-au satisfacut pe deplin. Deci de ce ar fi neaparat un lucru rau? Sau atat de rau incat sa te determine sa iti pui capat zilelor?

Ai unde sa stai – la mama ta. Ai puterea de a munci si de a te implica in orice loc de munca. Ai demonstrat-o. Esti o persoana considerata atragatoare, dovada o reprezinta faptul ca, numai la ultimul tau loc de munca, nu mai putin de doi barbati au cautat sa iti intre in gratii. Deci ai toate sansele de a gasi acea persoana care sa te aprecieze atat de mult pe cat meriti, si alaturi de care sa imbatranesti si sa imbatraniti amandoi fericiti.

Altfel spus, ai toate sansele de a-ti gasi acea liniste si multumire sufleteasca dupa care tanjesti.

SUICIDUL NU E O SOLUTIE! Gandeste-te doar la parintii tai, la mama ta, la cei care te apreciaza, chiar daca nu stiu sa o arate asa cum ti-ai dori-o… Ar fi distrusi daca ai face asta… Si daca nu ti-ai gasi linistea facand asta? Traind, luptand, STII ca ai o sansa… Ba nu! E SINGURA sansa pe care o ai. Nu ti-o refuza!

Suntem aici pentru a te sustine! Credem din suflet ca poti reusi! Trebuie sa reusesti! Acum suntem sustinatorii, prietenii tai!

Cu apreciere,

Adrian

24 07 2008
Ramona

Iulia,
Nu face asta, nimeni si nimic nu merita, crede-ma. Durerea din sufletele celor care raman dupa tine e atat de neagra, incat daca ii iubesti cu adevarat, nu poti sa le faci asta. Si eu am divortat, l-am iubit enorm, dar viata merge mai departe, e greu dar merge. Nu uita de lucrurile frumoase, de zambetul unui copil, de imensitatea si frumusetea marii, sunt atatea lucriri frumoase in jurul nostru, cauta-le.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: