Dana (3)

19 05 2008

Sa revin la subiectul inceput in postarile anterioare: suicidul.
Era o zi ca oricare alta, nimic n-ar fi anuntat tragedia ce s-ar fi putut intampla in casa unde traiam.
Au plecat toti la servicii de dimineata. ERA MOMENTUL, MA DECISESEM sa rup legatura cu aceasta lume. Nu ma mai interesa. Era ca o nrazbunare in mintea mea fata de comportamentul lor. Am intrat in camera unde stiam ca sunt depozitate niste medicamente si m-am imbarbatat.Nu ma vedea nimeni.Imi spuneam ca voi fi fericita cand vor reveni seara si o vor vedea pe oaia neagra moarta. Am inghitit tot ce-am gasit:diazepam, rudotel,etc. Am cazut la scurt timp si eram pierduta. ATUNCI A VENIT CINEVA ACASA.

 

Planul meu se pare ca esua, si-a dat seama si m-a dus urgent la spital. Planul lui DUMNEZEU cu mine era altul.

 

Cum a ajuns acel cineva acasa?

 

in urma cu o seara fusesera furate toate gainile si ratele din ograda (aveau o gospodarie bine pusa la punct) si s-a intors de la serviciu pe aceasta tema, sa investigheze cazul, sa depisteze hotii prin cartier. Cand m-a vazut la pamant m-a urcat imediat in masina si m-a dus la spital la urgenta. A urlat la mine sa spun ce-am inghitit si nu-mi amintesc din acele momente, ma simteam foarte rau. Apoi s-a rupt firul.

 

M-am trezit pe masa de reanimare plina de perfuzii doua zile mai tarziu, dupa spusele asistentelor care-mi dadeau tarcoale. Mi-au spus ca am avut mare noroc, ca am scapat cu zile. Ce mare noroc, tot nu constientizam c-am fost la un pas de lumea cealalta, eu ma gandeam ce ma fac cand vor veni sa-mi ceara socoteala pentru ce am facut, stiam ce ma asteapta.

 

Si asa a si fost, nu m-au batut la spital pentru ca eram intr-o stare foarte rea, insa cand m-au externat am incasat o bataie acasa……plus reprosurile care nu se mai terminau….era mai rau ca inainte..toti erau impotriva mea, spuneau ca am facut intentionat sa-i bag la belele dupa ce ei m-au luat sa traiesc in casa lor. Pe de o parte aveau dreptate, puteam sa ajung in orfelinat.

 

Spuneam ca Dumnezeu a avut un alt plan cu mine. Nu era timpul sa plec. Doar El hotaraste asupra mortii fiecaruia. Nu aveam dreptul sa-mi curm zilele…

 

Mi-am reprosat mult timp gestul necugetat, inca de pe atunci. Incet-incet se intrevedea o lumina in viata mea, invatam bine si aveam sansa sa plec din provincie la facultate in Bucuresti.

 

In felul acesta puteam incepe o viata noua, era sansa mea. M-am straduit in putinul timp care-mi ramanea, indeosebi noptile, sa invat incat sa intru din primul an la facultate. Si am reusit.E vorba de anii ‘90.

 

De aici mii si mii de motive sa fiu fericita ca Dumnezeu a fost alaturi de mine in toate clipele vietii, si in cele mai putin bune. Am fost luminata si cum sa ma intretin, intrucat nu avea cine sa ma ajute, am mers pe un drum dificil dar care ma mentinea pe linia de plutire.

 

Acum am trei baieti pe care ii iubesc enorm…dar drumul vietii nu a fost nici pe departe usor…am avut multe oprelisti la care puteam usor sa clachez, dar nadejdea pe care mi-o puneam in Hristos ma ajuta sa merg mai departe. Sotul a decedat cu cateva luni in urma, am simtit o durere profunda in ciuda neintelegerilor din ultimii ani.

 

Mi-am pus multe intrebari carora nu le gaseam raspunsul, pana am incetat sa ma intreb si mi-am zis: Faca-se voia Domnului! insa NICI O CLIPA NU M-AM GANDIT LA SINUCIDERE! Nu vreau sa ratez total sansa mantuirii. PACATUL SINUCIDERII ESTE PREA MARE! DACA DUMNEZEU TI-A DAT SANSA MANTUIRII SI A VIETII VESNICE RENUNTAND LA UNICUL FIU DE DRAGUL TAU, PRIN SINUCIDERE NU FACI DECAT SA TE OPUI VEHEMENT DUMNEZEULUI CARE A CREAT TOTUL SI DATORITA CARUIA AI PRIMIT VIATA!

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

19 05 2008
addsalu

Dana,
Inca o data, multumim pentru disponibilitatea de a ne impartasi povestea ta, foarte emotionanta dealtfel. Stiu ca nu ti-a fost usor.

Felicitari, esti o supravietuitoare! Trebuie sa fii constienta insa de faptul ca vei pastra o oarecare vulnerabilitate vizavi de aceste aspecte pentru mult timp de acum incolo. Prin urmare, eu unul iti recomand sa nu excluzi din start varianta ca s-ar putea sa iti mai treaca prin minte astfel de ganduri.

Oricum, ideea este ca, daca ti-ar mai veni astfel de idei, stii unde ne gasesti… Vom fi mereu disponibili sa te ascultam, fara a te judeca, si, de asemenea, sa incercam sa te ajutam asa cum vom sti mai bine atat ca grup de suport, cat si ca specialisti in diverse domenii care au tangenta cu problematica.

Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: