„Gazul incolor, cu un miros intepator de oua clocite, induce sufocarea si leziuni cerebrale si este persistent in incintele inchise, daca nu se face o ventilare imediata.”
Gazul este produs de amestecarea unor tipuri de detergenti pentru rufe cu alte substante de uz casnic, si a generat o adevarata isterie in Japonia, „o tara aflata pe locurile 8-9 in topul mondial al numarului de sinucideri raportat la suta de mii de locuitori, clasament in care Lituania se afla pe locul intai, urmata de Belarus, apoi de Rusia”.
Citesc articolul, si nu-mi vine sa cred…
Am sesizat de ceva vreme ca ultima tendinta intr-ale suicidului este sa „googalesti”, sa cauti pe net diverse metode si tehnici care sa iti faciliteze plecarea pe lumea cealalta.
Nu pot decat sa sper ca, daca ai ajuns intamplator aici, pe acest site, voi reusi sa iti ofer macar o farama de motivatie sa renunti.
Stiu ca viata iti poate juca uneori feste. Stiu ca poti ajunge in anumite momente in care sa te intrebi de ce merita sa traiesti, daca totul este asa cum este in viata ta. Si totusi… daca tot ai citit pana aici, fa-ti timp inca 2 minute sa citesti si restul postarii. Nu imi permit sa te retin mai mult. Stiu ca esti intr-un moment in care „repede” este cuvantul de ordine.
Nici o astfel de moarte nu este usoara, si nici frumoasa! In ciuda tuturor asigurarilor diferitilor detinatori de site-uri web! Nu ne cunoastem, asa ca, normal, parerea mea este doar parerea mea. Te-as invita insa, daca ai avea aceasta curiozitate, sa vizitezi sectia speciala a sinucigasilor de la spitalele de urgenta, sau de la cele de neuro-psihiatrie. Acolo incearca sa stai de vorba cu cativa supravietuitori. Sau mai bine cu medicii ori cu asistentele de acolo. Ei au vazut mult mai multe cazuri decat ti-ai putea imagina… au vazut chinurile groaznice, suferinta prin care trec cei care s-au aflat ori inca se afla la un pas de moarte… E GROAZNIC!!! NU MERITA ASA CEVA! TU NU MERITI ASA CEVA!!!!!
Apoi, daca ai citit sau vei citi restul articolului, vei descoperi ca tanarul din Otaru care a incercat o astfel de reteta „sigura” de moarte usoara si frumoasa a murit, intr-adevar, probabil in chinuri groaznice… la fel cum era sa moara si mama acestuia, de la gazele degajate… Poti sau esti dispus sa iti asumi si moartea altor persoane? Daca tu esti dispus sa o termini cu viata, poate ca cei din jurul tau vor sa traiasca… Moartea ta provocata poate duce si la moartea altor persoane… Stiu ca nu vrei asta… Nici tanarul din Otaru nu a vrut, cu siguranta… si nici nu cred ca si-a imaginat ca ar putea avea un asemenea efect secundar… Si totusi… S-a intamplat…
Ce te faci daca exista viata dupa moarte, daca exista Dumnezeu si daca cei care spun ca doar El are dreptul de a lua viata unui om? Ce te faci daca, in loc sa scapi de suferinta ta de aici (care, oricat de mare ar fi, este totusi finita, are o limita in timp), te trezesti ca ai parte de o suferinta si niste chinuri vesnice? Stiu, poate ca ti se pare o prostie… Dar daca ai ajuns pana in acest punct inseamna ca esti un om rational, inteligent… Asa ca ia in calcul si aceasta posibilitate, oricat de mica ti s-ar parea… Ce te faci daca nu se termina totul aici?
Poate ca nu ai nimerit intamplator aici, pe aceasta pagina web. In caz ca nu ai sesizat, aici incercam sa formam un mic grup de suport virtual pentru cei cu probleme asemanatoare. Suntem aici pentru tine! Vom incerca din rasputeri sa te sprijinim, sa te ajutam sa depasesti aceste momente dificile! Tot ce trebuie sa faci este sa iti iei inima in dinti si sa ne scrii. Cel putin o persoana din grup iti va raspunde cu siguranta! Suntem aici atat specialisti, cat si ne-specialisti – psihologi, sociologi, teologi, sinucigasi supravietuitori, membrii ai familiilor unor sinucigasi etc. Deci nu doar ca suntem dispusi sa te ascultam si sa incercam sa te ajutam, dar impreuna poate chiar vom reusi sa o facem!
Ti-a trebuit mult curaj sa cauti pe internet un astfel de subiect. Cred din suflet ca iti vei gasi curajul de a inchide chiar acum pagina cu celelalte cautari, si ne vei ajuta sa incercam sa te intelegem si sa te ajutam!
Cu apreciere si speranta ca nu vei face un gest necugetat,
Adrian
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
prin ce treci u in momentul de fata trec si io nu stiu ce sa fac simt k cel ,mai bn ar fi sa mor
Vreau sa mor repede si usor cum pot face?dar fara dureri pentru ca nu le suport
Viata este oricum scurta sunt oameni cu adevarat distrusi .Traiesteti clipa nu sti care va fi ultima.
De câteva timp simt că singura rezolvare e sa plec pe lumea cealaltă …nu mai suport pe nimeni simt că nu mai are rost sa muncesc și mă cert mereu cu părinții și iubitul , am incercat de câteva ori sa mă sinucid dar ceva m a oprit
Dragă Alexandra,
Bun venit aici! În coloana din dreapta am creat o căsuță cu pseudonimul „Alexandra”. Este a ta! Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport, și tot acolo așteptăm să ne scrii orice alte detalii vei considera că sunt importante pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Buna ziua ,v-as fi profund recunoscatoare daca mi-a-ti scrie si mie reteta ,va rog!!! Nu m-ai rezist ,in 9 luni de zile mi-am pierdut familia ,prietenii,copilul nu m-ai suport acest chin groasnic!!! Decat singur de lume si fara nici o speranta m-ai bine lipsa!!!!
Vreau sa mor repede si usor cum pot face?,,,
si eu simt la fel eu cred ca cel mai bun prieten si parinte in momentul de fata e moartea
ce trist, imi pare nespus de rau ca suferi, dar sa doresti moartea nu este o rezolvare
nu-mi vine sa cred cati oamenii sunt la limita…intotdeauna exista o rezolvare,moartea nu este o solutie,apeleaza cu incredere la un ajutor,un necunoscut te poate salva,cum poate exista o asemenea pagina cu siguranta exista si solutii!! viata e pe pamant ,traiti-o asa cum e! alta nu exista!! toate problemele au o rezolvare imp.e sa vrei sa o gasesti! ce ai de pierdut? caut-o !
incercati meditatii yoga the best of
poate auta ,sa acceptati mai usor toate :viata,sfarsitul ei ,moartea(ultima .odata acceptata e definitiva ,nu mai poti schimba ideea)eu am incercat
oricum murim toti ,e greu,,, eu mi-am taiat venele ,cred ca nu eram destul de hotarat sa mor ci doar sa-mi fac rau…..acum imie indiferent.incerc sa ma desprind de realitate. Imi e mai bine asa. ca spectator traiesc mai putin intens viata asta.
Viata mea a devenit una de tot kktul nu o mai doresc deloc cum pot sa fac acea chestie cu gazul acela nu mai imi doresc delok sa traiesc va rog daca imi poate spune cnv cum se face acel gaz il rog sa imi spuna 😦
addsalu tu stii cum se face gazul ala ? daca da te rog sa imi scrii si mie cat mai repede te rog
Draga George,
Care-i baiul? Ce s-a intamplat, de cauti formula gazului?
Adrian
este o persoana care nu te va dezamagii si poti spune catre el tot ceea ce vrei si El iti va da si solutia care sa iesi din incurcatura si iti va rezolva problemele care le ai…
nush cum sa iti spun imi e destul de greu sa vorbesc despre asta chiar nu imi place sa vb despre problemele mele eu doar am cautat o moarte fara dureri
ti-as fi foarte recunoscator daca mi-ai spune formula aia si as termina si eu mai repede te rog
addsalu poti sa imi dai un raspuns te rog
––––––––––––
Draga George,
Iti voi oferi cu siguranta un raspuns daca imi vei spune care este problema cu care te confrunti. Vom cauta impreuna solutii pentru a o depasi, NU pentru a iti pune capat zilelor!
Cu prietenie,
Adrian
In seara asta am vrut sa ma arunc de la etj 4 dar cv ma oprit… 😦 prea multa durere am in fiecare zi. Doresc sa pun capat suferintei caci de prea mult timp o am in mine si sunt satul DORESC SA MOR REPEDE SI FARA DURERI SAU SA SCAP DE TOATE STRESURILE/DURERILE/SUFERINTELE CE LE AM ZI DE ZI…. simt k imi explodeaza capul.
Draga Adrian,
Ma bucur mult ca acel „ceva” te-a oprit! Ti-am facut o „casuta” a ta in coloana din dreapta, asteptam sa ne spui mai multe si sa incercam sa ii dam de cap impreuna. Se numeste „Adrian G.” si ai deja un raspuns acolo, de la unul din membrii grupului de suport.
Cu prietenie,
Adrian
si eu nu mai vad nici o solutie , greselile din trecut ma bantuie zi si noapte si am atacuri de panica , am tinut inmana 20 de minute un pumn de somnifere si nu am avut curajul necesar pana la urma , ma gandeam la baietelul meu de 11 luni care este un inger pe pamant.
Draga Niki,
Bun venit aici! Este un inceput extrem de bun si de promitator faptul ca, in aceste momente dificile, ai reusit sa te gandesti la ingerasul tau, la baietelul tau de 11 luni si la suferinta imensa pe care i-ai produce-o daca ai lua acele pastile. Deci, in opinia mea, nu a fost vorba despre curaj, ci despre intelepciune, despre luciditate si despre dragostea parinteasca fata de puiul tau drag!
Ti-am facut o „casuta” in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o „Niki 11”. Te asteptam acolo sa ne scrii mai multe despre acele greseli din trecut, despre care afirmi ca te bantuie. Cat despre atacurile de panica, ai luat legatura cu un medic psihiatru? Ele pot fi tinute sub control relativ usor, sa stii! Asteptam acolo, la ˜Niki 11˜, aceste detalii.
Cu prietenie,
Adrian
Nu mai pot toatemi merg pe dos
Draga Nelutu,
In coloana din dreapta vei gasi o „căsuță” cu numele tău – „Neluțu”. A fost creată special pentru tine! Te așteptăm să ne povestești acolo motivele care te determină să gândești în felul acesta!
Cu prietenie,
Adrian
Andreea,
In primul rand da-mi voie sa iti spun bun venit pe acest blog. Este vorba, asa cum probabil ai aflat deja, de un grup de suport virtual. Suntem aici sa te ascultam si sa incercam sa te intelegem si, pe cat posibil, sa te ajutam asa cum putem.
Te rog mult, spune-ne povestea ta. Poate reusim sa te ajutam sa vezi lucrurile intr-o lumina mai optimista!
Cu prietenie si speranta ca nu vei face nimic necugetat,
Adrian
PS Iti voi face o “categorie” numai a ta imediat cum ne vei scrie din nou. Voi posta acolo comentariile mele la ceea ce imi vei scrie. Vreau sa te simti bine-venita aici. Nimeni nu te va judeca, iti garantez personal. Suntem aici sa te ascultam!
PPS Ti-am scris si un mail privat. Astept raspunsul tau.
sal
Stii se pare ca e prea mult pt mn nu mai pot trai in lumea asta murdara si care nu imi da pace chiar nu pot face nimic sa scap mai repede? ast un raspuns de la voi nu e prima daca am avut caderi mult mai necugetate dar totusi am supravietuit si nu am vrut AJUTATI`MA va ROG
Nu am inteles daca raspunsul era pentru mine sau pentru alta persoana care e in situatia mea….povestea mea e lunga shi trista….daca persoana pt care era raspunsul sunt eu astept un semn de la tine…simt nevoia sa pot vorbi cu cineva fara sa fiu judecata…
Draga Alina,
Sunt si suntem aici si pentru tine, asa ca astept sa ne scrii. Am cautat numele tau in coloana din dreapta insa fie, daca ne-ai mai scris, ne-ai scris cu alt nume, fie nu am reusit sa gasesc „categoria” ta. Nu-i bai insa, iti pot face oricand o categorie a ta.
Asa cum stii deja si cum indraznesc sa sper ca ai avut deja ocazia sa te convingi citind povestile celorlalti prieteni de-ai nostri, ne poti scrie oricand fara probleme si fara sa te judece cineva.
Cu prietenie,
Adrian
unde scriu **povestea mea** ptr a mi se da niste raspunsuri la ea ca eu nu mai gasesc
Alexandra,
Povestea ta o poti posta fie aici, in cadrul acestei rubrici, fie oriunde in alta parte. Din motive legate de siguranta celor de aici si pentru a evita atat glumele proaste, cat si unele lucruri daunatoare, toate comentariile sunt aprobate de un moderator, inainte de a fi postate pe site. Implicit, comentariul tau va fi vizualizat in cel mai scurt timp si, in functie de situatie, vei primi probabil un spatiu al tau in coloana din dreapta. Deci, tot ceea ce trebuie sa faci este sa scrii, iar restul va decurge de la sine.
Cu prietenie,
Adrian
sincer sati spun eu mam saturat de viata poti sa ma ajuti sa pot muri si eu mai repede asta vreau
De ce ne a lasat Dumnezeu pe pĂmântul acesta,? Ca sa ne chinuim! Ca sa suferim! Ca sa si bata altii joc de viata noastra. De ce nu putem fi fericiti?
imi doresc sa scap de multe probleme si nu stiu cum,moartea mi se pare cel mai corect lucru.
Draga Cristy,
Iti pot spune inca de la inceput faptul ca multi, de fapt mai toti cei de pe aici am gandit asa cum gandesti tu in acest moment in anumite circumstante din viata noastra. Am descoperit insa, asa cum poti citi chiar tu in oricare dintre casutele din coloana din partea dreapta, faptul ca exista solutii la problemele noastre. Solutii pe care noi nu le-am putut vedea atunci, din princina stresului in care eram sau a problemelor care pur si simplu ne depaseau puterea de a trece peste, dar pe care am reusit sa le identificam IMPREUNA.
Prin urmare, te rog sa ne permiti sa iti fim alaturi in toata aceasta incercare dificila prin care treci. Ne poti povesti ce s-a intamplat? Vei vedea ca lucrul acesta chiar ajuta! Scrie-ne cu cat mai multe detalii, ajuta-ne sa intelegem exact situatia prin care treci, si haide sa cautam IMPREUNA solutiile posibile la problema care te face sa crezi ca viata nu mai merita traita! Suntem aici pentru tine, Cristy, ok?
Noi am descoperit cat de mult inseamna sa stii ca ai pe cineva alaturi, care sa te asculte fara sa te judece in vreun fel, care sa vrea sa te ajute dezinteresat sa gasesti o solutie reala. Si tocmai pentru ca am descoperit lucrul acesta suntem azi aici!
Hai, capul sus, bine? Asteptam sa ne scrii – uite, ti-am facut deja si o „categorie” a ta in coloana din dreapta („Cristy”), asa ca tot ce ai de facut este sa incerci sa te aduni si sa ne scrii acolo mai multe despre tine si despre problemele cu care te confrunti.
Cu prietenie,
Adrian
imi doresc sa scap de multe probleme si nu stiu cum,moartea mi se pare cel mai corect lucru.
Draga Ioana MS,
Bine ai venit in acest spatiu virtual unde vei gasi oameni reali care s-au confruntat, la randul lor, cu probleme la fel de reale precum cele de care vorbesti tu.
Intelegem perfect faptul ca ACUM tu nu vezi alta solutie decat moartea, pentru ca noi la randul nostru am gandit in felul acesta. Am descoperit insa ca, vorbind, scriind despre lucrurile cu care ne confruntam, ideile ni se mai aseaza oarecum, capatam o anumita coerenta si o imagine de ansamblu. Iar faptul ca ne „asculta” altii care stiu exact ceea ce vorbim, care pot intelege pentru simplul fapt ca au trecut la randul lor prin chestiuni similare, ca ne ofera si o imagine sau o perspectiva din exterior asupra problemei noastre ne-a fost intr-adevar de folos… Si am descoperit ca moartea NU este o solutie. Sau, daca ar fi, atunci este cea mai putin inspirata, cea mai rea cu putinta… Fie si doar din considerentul ca problemele cu care ne confruntam, indiferent de cat de mari ar fi ele, nu sunt decat TEMPORARE, pe cata vreme moartea este o stare PERMANENTA…
Capul sus, draga Ioana, incearca sa te linistesti si ofera-ne sansa de a-ti fi alaturi in timp ce traversezi problemele acestea.
Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta – se numeste „Ioana MS”, unde asteptam sa ne scrii.
Cu prietenie,
Adrian
Corect si eu Vreau sa Mor ca nam avut niciodata o Relatie cu o Femeie Fata am 26 ani imi Doresc sa Mor Cum se face acel gaz mar interesa amin.
Draga Alexandru,
Bun venit aici. In coloana din dreapta a fost creata o căsuță cu pseudonimul „Alexandru 26”. Este a ta! Acolo vei găsi comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport!
Cu prietenie,
Adrian
poi povestea mea e simpla:nu mai inteleg viata nu ma mai intelege nimeni nu inteleg pe nimeni,ba mai mult am si o mama exigenta care nu ma intelege
mai mult decat atat iubesc pe cineva si sunt sigura ca nu o sa fiu nici macar amice cu persoana respectiva.asa ca miam propus sa mor
si eu de mica miam dorit sa mor si de multe ori mamintrebat de ce nammurit la nastere prin cate am trecut moartea parintilor mei care au murit in fata mea cel mai greu a fost cand a murit mama atunci am vrut samor odata cu ea dar nam avut destul curaj apoi sotu e baut mai mereu cu fratii mam certat pt ce sa mai traiesc atat ma gandesc la fetitele mele ca sunt mici in rest nu mai am nimic
Nu mai pot nu mai suport nu stiu dc sa mai traiesc mam gandit sa consum […moderat…] in exces ca am multe cutii dar nu stiu daca o sa mor sau o sa ma chinui mai mult
Salut
Ma numesc Tony și am gânduri serioase de sinucidere despre am fost diagnosticat cu hiv și sifilis,și vreau sa găsesc o otravă puternică pe care să o beau și sa mor fără prea multe chinuri ! Decât să creez probleme celor din jurul meu și sa fiu refuzat mai bine vreau sa mă omor
Caut arsenic ,sau furadan !
Stiti ce e ciudat? Eu nu vreau sa mor,dar simt ca mi se apropie sfarsitul. Simt ca voi muri. Mi-e teama si groaza! Ajutor.
De ce simti ca mori?De ce simti ca ti se apropie sfarsitul?Cati ani ai de spui asta?Nu stii cand o sa mori,daca te gandesti mereu la moarte,nu stii cate lucruri pot sa moara din viata ta,nicidecum caci stii cand o sa mori.De ce mor lucrurile,starile,intamplarile?Pentru ca iau o alta forma.E ingrozitor sa stii cand o sa mori,e foarte ingrozitor,si sa stii si cum,e mega ingrozitor. 😦 Sper sa nu te mai gandesti la moarte!!!
Atatea griji ne facem si vorbim despre moarte,in timp ce putem respira usor,in timp ce putem sa mergem,in timp ce putem sa imbratisam,in timp ce putem vedea,in timp ce putem vorbi…toate acestea inseamna viata,pentru ca ele exista.Sa ne fereasca Dumnezeu de un dezastru natural si sa supravietuim odata cu el,caci atunci o sa ne dam seama cat este de pretioasa viata in care ne aflam.Vrem sa murim dar inca nu cunoastem ce inseamna.
Pacat caci am pierdut esenta frumusetii vietii,majoritatea dintre noi.
Ma ingrijoreaza multe mesaje pe care le citesc,de acest gen,ne dam seama tarziu,cand facem pe cineva sa se ingrijoreze din pricina noastra,ne dam seama ce inseamna ca cineva sa-si faca griji pentru tine si in ce postura il punem,de a se ingrijora.E la fel de dureros ca si,de cel de care ne ingrijoram.E greu cand constientizam,caci sub ochii nostrii s-ar putea afla un om care spune ca o sa moara,pe urma o sa te intrebi,oare mai e? De asta e greu sa stai intre lumea asta,sa te gandesti caci cel care scrie ca moare,ar fii putut fi cel mai bun prieten al tau,de asta e greu sa citesti mesajul cuiva care spune ca o sa moara!Si de asta e greu sa stai intre peretii acestia cu scrieri sumbre!Caci daca tot scrie ca o sa moara,si nu e asa,nici macar nu raspunde,sa spuna „bah omule sunt bine,am avut o decadere”.
E GREU SA CITESTI ZILNIC ASTFEL DE MESAJE!!
Luptati pentru viata voastra, multi au luptat cs sa traim in pace noi cei de acum, de ce sa renuntam asa pentru nimic….
Poate in viata urmatoare nu o sa ai nici macar dragostea asta,iar tu nici mcar nu te lupti pentru cat ai.
Mi-am mai revenit,intrasem intr-o panica ciudata. Am 24 de ani,si m-am plafonat de vreo 2 ani. Am intrat intr-o stare din care nu mai pot iesi,orice as face. Mi-am pierdut si viata sociala,iar de vise nici nu mai pomenesc,pentru ca atunci cand le-am avut mi-au alimentat creierul intr-un mod pozitiv dar realitatea spunea altceva. Dezamagirile au scos din mine doar ce era mai rau.
Sint florin. Nu intimplator am ajuns si eu aici..si eu imi doresc moartea..ce asi putea sa va spun. Un divort cu fata extraordinara….si pina acum citeva zile cu un plan de viitor foarte bun financiar…dar acum sa terminat….nu stiu cum sint altii dar la mine iubirea efff tabu si intens
Draga Florin,
Bun venit aici. In coloana din dreapta am creat o „casuta” cu pseudonimul „Florin L.”. Te asteptam acolo sa ne scrii mai multe detalii despre tine!
Cu prietenie,
Adrian
Am intrat in mari datorii,ft mari,am 2 copii cred ca unica sansa ar fi sa plec din viata….sau sa dau urgent banii….bani nu am,prima metoda e mai simpla dar nustiu cum sa o fac
Draga Cristina,
În coloana din partea dreaptă vei găsi o „căsuță” cu numele „Cristina T.”. Te rugăm să ne scrii acolo mai multe detalii despre tine, pentru a putea înțelege mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
si daca nu mai vreau sa traiesc? pur si simplu.
Chiar asa. Ce faci daca nu mai gasesti nici un motiv de care sa te agati. Nici o speranta. Nici macar Luminita de la capatul tunelului! …
I think I need help, too. Deja sunt in depresia asta de mai bine de 3 luni. O vorba buna exista si pentru mine? Parca as cersi ajutor. Ce-am ajuns. Sa vorbesc cu straini. Nimeni nu ma mai vrea. Toata lumea ma arunca la gunoi. Cum naiba se face ca o multime imi spun ca sunt atata de frumoasa si desteapta. Si totusi sunt la gunoi. Cei pe care ii vreau eu imi dau papucii. Toate usile la care am batut eu s-au inchis. Ever. Sunt singura pe drum si ma ravaseste vantul. Ploaia imi bate peste fata. Gunoaie sunt luate pe sus si se lovesc de mine. Sunt singura. Foarte singura … Prea singura …Dar parca n-as termina-o cu viata asta… Dati-mi un motiv sa traiesc ! Am ramas si fara servici … Cum sa cresc cei doi copii ?
Draga Mirela,
Nu este nimic ciudat in ceea ce scrii. Fiecare dintre noi avem astfel de ganduri, avem trairi similare in anumite momente din viata. Doar ca unii le verbalizeaza, iar altii nu…
Vrei un motiv pentru care merita sa traiesti? Cred ca il stii deja! De fapt, l-ai si enuntat: sa iti cresti cei doi copii! Vezi, e doar o chestiune de nuanta: pe tine de fapt nu motivul te ingrijoreaza, pentru ca motivul, slava Domnului, il ai! Ci mai degraba mijloacele… cum sa faci ca sa?… Exista o singura varianta ca sa te asiguri ca nu iti vei putea creste copiii: moartea. Doar daca mori nu mai poti spera ca vei gasi ceva… In rest, indraznesc sa iti spun ca am avut posibilitatea sa constat pe propria mea piele, alaturi de multi alti membri ai grupului, ca solutia nu inseamna ca nu exista, ci poate doar nu am identificat-o INCA…
Uite ce iti propun: Iti voi face o „casuta” in coloana din dreapta, pe numele tau – „Mirela”, unde te rog sa revii si sa ne spui mai multe. Si iti garantez ca se va gasi o vorba buna si pentru tine si cineva care sa te asculte si sa incerce sa te inteleaga!
Cu prietenie,
Adrian
oooh Mirela ar fii primul lucru pentru care ar trebuii sa sa lupti, viata ta… De ce trebuie sa renunti, sigur ai pentru ce traii, sau daca nu ai cauta un motiv intemeiat. Copii din jurul tau sigur au nevoie de tine, cei care te inconjoara sigur vor suferii si multe persoane vor ca sa fie langa tine numai ca nu-i vezi sau nu-i doresti…
@ e. – Draga „E”,
Majoritatea celor din acest grup de suport virtual au trecut prin stari de genul acesta. Si tocmai pentru ca au trecut, pot sa iti confirme cat de important este sa primesti ajutor, sa fii ascultat, sa ti se ofere un umar pe care sa te sprijinesti si, eventual, o batista pentru a-ti sterge lacrimile, fara a se uita ciudat la tine si fara a te judeca. Ei bine, tocmai aceasta incercam si noi sa facem aici.
Daca te-ai hotarat sa ne scrii, fie si doar aceste doua propozitii, poate ca iti vei face timp si curaj sa ne spui mai multe. Ce te-a suparat sau dezamagit atat de tare incat sa iti doresti sa nu mai traiesti, pur si simplu?
Te vom asculta cu siguranta, nu te vom judeca si, poate cel mai important, nu ne vom inghesui sa iti dam sfaturi sterile. Vom incerca insa, impreuna cu tine, sa gasim o rezolvare posibila, sau sa te ajutam sa vezi lucrurile intr-o lumina fie si doar putin mai optimista.
Cu prietenie,
Adrian
sa trec direct la subiect eu am stat 3 ani cu o fata care am iubito enorm dupa ce ne-am despartit din cauza ca nu ne intelegeam ea la 0 saptamana a stat cu un baiat care il cunoasteam din cartier ma stiam cu el , a stat 2 luni cu el sau intamplat de toate intre ei ,dupa o luna de zile trecuta intre ei m-am intalnit intamplator cu ea , a fost o flacara din nou aprinsa dar doar pt 2 zile pt ca in acele 2 zile de stat din nou impreuna spunandumi tot ce sa intamplat intre ei eu plangeam des sufeream ,dupa aceste 2 zile ea imi zicea ca nu stie ce sa faca cu cine sa stea intr-un final pt ca pe mine ma stia mai nebun si pe ala un super baiat cel putin la comportament , pana la urma la ales din nou pe el .dupa inca o luna ma sunat am vb ce mai facem ce mai zicem si urmatoarea zi intamplator iar ne-am intalnit am fost la mare imediat o saptamana sa vedeam daca ne apropie, sa intamplat sa afle fostul si acesta a zis la tot cartierul ,au aflat pana la urma si parinti mei de atunci au trecut cam 2 saptamani timp in care eu am avut multe ganduri de suicid chiar incercand cu pastile dar nu multe ,ea dupa ce a zis ala prin cartier ce sa intamplat a rupt legatura cu el definitiv asta ce am observat eu,dar chestia este ca dupa toate astea se poarta indiferenta cu mine , rece nu imi arata iubire mai deloc ,rareori imi arata ,ma ia ca este cu bacul si ca sa vedem dupa bac ce va urma , msimt ca ma lupt singur pt iubirea noastra , toate acestea ma aduc la o stare aiurea , ma face sa ma gandesc ca nu va iesi nimic si ca nu mai are rost sa traiesc pt ca sufar in continuare chiar si acum cand sunt cu ea , va rog frumos va rog insistent datimi sfaturi ce sa fac ca nu mai pot asa sunt derutat sunt o leguma am nevoie de sfaturi de cineva aproape sunt intr-o situatie critica va multumesc enorm
Razvan,
In primul rand bine ai venit aici. O prima intrebare pe care te rog insistent sa ti-o pui tu insuti este daca intr-adevar tii la fata asta si daca nu cumva este, cum spuneai, „o flacara aprinsa” si atat.
Apoi, as avea si alte intrebari pentru tine. In ce masura esti dispus sa treci peste nehotararea ei, peste faptul ca a mai fost cu cineva? In ce masura ceea ce simti pentru ea este dragoste sau, dimpotriva, incercarea de a o recuceri, pentru ca a fost cu altcineva?
In plus, de unde stii ca nu este adevarat ce spunea ea cand iti zicea de BAC, de invatat? De crezi neaparat ca vrea sa te evite sau ca nu ii pasa de tine? Nu uita ca perioada de BAC si de examene, de admitere in facultati este vara… In tot restul anului te poti ocupa si de alte aspecte insa, daca pierzi „trenul” acesta acum, va trebui sa mai astepti un an… Poate ca este vorba doar despre o prioritizare a lucrurilor si atat…
In privinta tentativelor tale de suicid, esti sigur ca nu le folosesti ca pe o arma de a o constrange sa te iubeasca? Pentru ca, daca este asa, poate ca va avea un anumit efect pe termen scurt, insa o relatie adevarata este bazata pe dragoste, afectiune, sinceritate, nu pe minciuna si santaj.
Te rog sa incerci sa iti revii, Razvan. Daca nu mai poti, nu uita ca intotdeauna exista posibilitatea de a apela la un medic – medicul tau de familie, de exemplu, iti poate spune exact ce sa faci. Sau, daca nu esti suficient de lejer in a discuta cu el, sunt sigur ca vei gasi un psihiatru dispus sa te asculte. Consultatia nu se plateste, asa ca nu ai nici un motiv sa nu mergi. Uneori totul se rezolva extrem de simplu dupa un consult medical. Cateva pilule si cel care a fost o leguma redevine persoana plina de viata de altadata.
Orice ar fi insa, aminteste-ti ca singura modalitate de a fi absolut sigur ca nu mai ai nici o sansa de a fi cu ea este sa iti pui capa zilelor. Este deci cea mai proasta dintre toate alternativele pe care le ai inainte. Iar cea de-a doua, aproape la fel de rea, este aceea de a incerca sa te sinucizi, luand o cantitate mai mica de substante, doar in scop demonstrativ. Ce te faci daca gresesti cantitatea si ramai infirm o viata sau chiar mai rau? Oare o vei mai putea cuceri vreodata? Pe ea sau pe altcineva? Eu zic ca nu… deci, oricum o dai, cea mai buna solutie ramane tot sa ramai in viata si sa incercam sa vedem impreuna incotro o poti lua, nu crezi?
Deocamdata insa, cred ca vizita la medic ar fi un prim pas, ca sa te pui putin pe picioare si sa rezolvam problema cu „leguma”. Apoi, incearca sa ii acorzi timpul pe care ti l-a cerut. Asteapta sa termine examenele, sa isi limpezeasca gandurile, si vedeti cum evolueaza lucrurile…
Cu prietenie,
Adrian
Si eu vreau asta andrea dar nu stiu cum sa fc vreau sa deschid gazele in noaptea asta sper sa nu ma mai trezesc nuciodata nu fi prost ca mine in aceasi situatie ma aflu si eu
Draga Nelutu,
In coloana din dreapta vei gasi o „căsuță” cu numele tău – „Neluțu”. A fost creată special pentru tine! Te așteptăm să ne povestești acolo motivele care te determină să gândești în felul acesta!
Cu prietenie,
Adrian
iti multumesc pentru sfaturi asteptam cu nerabdare sa imi scrii, lucrurile merg putin mai bine numai ca sunt foarte confuz in alta privinta eu cu ea am vb daca e dupa bac sa facem rost de bani si macar o luna sa ne mutam cu chirie si sa vedem cum ne vom intelege dupa care sa se mute la mine , ne-am fi mutat la mine si acum recent dar parinti mei stiu si ei povestea si momentan nu sunt de acord cu mutatul la mine , ne-au zis ca daca noi vrem sa ne mutam cu chirie sa ne mutam o luna acolo, in fine cel mai aiurea este ca a intervenit ceva ce ma dat peste cap, cunosc o fata care sta cu un prieten de al meu sau despartit de 3 zile , eu o stiu pe ea la comportament si din punctul meu de vedere este femeia pe care mi-am dorito din tot sufletul , sora mea este buna prietena cu ea si face glume cu ea ca fata ce as vrea sa fii cumnatamea bine ca sora mea chiar ar vrea , iar fata despre care ziceam nu a zis niciodata „fata cum sa stau eu cu fratitu ca e si prieten cu fostul meu iubit „sau ceva de genul si pt mine inseamna sperante, dar cum fac ca sunt prins intre ciocan si nicovala nu stiu ce sa aleg nu stiu cum sa procedez ,imi este frica sa nu alerg dupa doi iepuri si sa nu prind nici unul.Mi-a mai trecut si faza cu sinucisu si pt asta iti multumesc enorm pt ca am simtit ca cineva ma poate intelege si ma poate asculta si imi poate da sfaturi.
iti multumesc pentru sfaturi asteptam cu nerabdare sa imi scrii, lucrurile merg putin mai bine numai ca sunt foarte confuz in alta privinta eu cu ea am vb daca e dupa bac sa facem rost de bani si macar o luna sa ne mutam cu chirie si sa vedem cum ne vom intelege dupa care sa se mute la mine , ne-am fi mutat la mine si acum recent dar parinti mei stiu si ei povestea si momentan nu sunt de acord cu mutatul la mine , ne-au zis ca daca noi vrem sa ne mutam cu chirie sa ne mutam o luna acolo, in fine cel mai aiurea este ca a intervenit ceva ce ma dat peste cap, cunosc o fata care sta cu un prieten de al meu sau despartit de 3 zile , eu o stiu pe ea la comportament si din punctul meu de vedere este femeia pe care mi-am dorito din tot sufletul , sora mea este buna prietena cu ea si face glume cu ea ca fata ce as vrea sa fii cumnatamea bine ca sora mea chiar ar vrea , iar fata despre care ziceam nu a zis niciodata „fata cum sa stau eu cu fratitu ca e si prieten cu fostul meu iubit „sau ceva de genul si pt mine inseamna sperante, dar cum fac ca sunt prins intre ciocan si nicovala nu stiu ce sa aleg nu stiu cum sa procedez ,imi este frica sa nu alerg dupa doi iepuri si sa nu prind nici unul.Mi-a mai trecut si faza cu sinucisu si pt asta iti multumesc enorm pt ca am simtit ca cineva ma poate intelege si ma poate asculta si imi poate da sfaturi.VIATA MEA ESTE PREA DEZORDONATA ajutama te rog sa-mi ordonez toate lucrurile iti multumesc din suflet
Razvan,
Am sters numele tau – am lasat doar prenumele. Sunt o mie de Razvan in tara asta, asa ca posibilitatea ca cineva sa faca la un moment dat legatura dintre tine si nick-ul ales aici este foarte redusa.
In fine, in privinta dezordinii din viata ta, tot ce ti-as putea sugera in momentul acesta, avand in vedere doar datele pe care mi le-ai oferit, ar fi sa nu iei absolut nici o decizie importanta acum. Adica, altfel spus, sa nu te muti cu nimeni. Stiu ca esti tanar, ca hormonii clocotesc in tine, dar incearca sa fii barbat adevarat si sa iti tii impulsurile in frau, nu le permite sa te controleze ele pe tine. Adica, altfel spus, gandeste cu capul (chestia aia rotunda care este prinsa de gat si sta intre umeri 🙂 ), nu cu alta parte a corpului. Vrei ordine, dar in acelasi timp gandul la sex (hai sa o spunem pe sleau, sa nu ne mai ascundem dupa deget) nu iti poate oferi aceasta posibilitate.
Tu ai de ales intre cineva care te vrea in viata ei si cineva care te-ar putea vrea… Nu asa se iau deciziile, Razvan. GANDESTE-TE bine ce vrei tu cu adevarat, pe cine vrei in viata ta? Cum vrei sa fie femeia alaturi de care sa imbatranesti?
Gandeste pe termen lung, si ia decizia in functie de aceste criterii. Nu iti risipi eforturile si resursele in directii care, in final, dupa o luna poate, nu vor duce nicaieri…
Vrei sa fiu deschis pana la capat? Ei bine, eu as indrazni sa spun ca ma indoiesc ca tii la vreuna dintre ele atat de mult incat sa iti doresti sa imbatraniti impreuna. Altfel nu ar exista o a doua varianta, nu crezi? Si daca este asa cum spun, oare merita sa mergi in vreuna din directii? Doar pentru ca o anumita parte a corpului tau isi cere drepturile? Fii barbat adevarat, Razvan, si ia decizii corecte, pe termen lung! Viitorul intreg iti apartine! Nu-l da pentru un prezent rasuflat!
Gandeste-te la o cariera, la o meserie, la un loc de munca… Vrei sa stai cu o fata, sa iti intemeiezi, intr-un anumit sens, o familie… Dar din ce veti trai? Din ce va dau parintii? Cat crezi ca o sa tina asta? Oare nu crezi ca prioritatile ar trebui sa fie altele? Adica, altfel spus, mai intai termina cu scoala, asigura-ti un venit stabil, si abia apoi sa te gandesti la o familie?
Hai… pune-le cap la cap si ia o decizie BUNA. Si gandeste pe termen lung, Razvan!
Cu prietenie,
Adrian
PS Te rog sa postezi comentariile ulterioare la categoria ta – Razvan. Multumesc anticipat!
cel mai buna e moartea in situatia mea……
asa va zic eu………..totul e pierdut pt mine…
pentru tine,frate???
ce anume te face sa crezi asta????
hai sa iti spun ceva… in momentul de fata am 19 ani aproape 20.de 4 ani ma lupt cu acelasi gand…
de la 7 ani am crescut in centre de plasament,pe strazi si in chirii.
eu chear pot sa spun ca m-am saturat..pt mine MOARTEA este ceea mai buna varianta incat sa scap de chinul asta…
Nu stiu care este situatia ta,dar daca doresti sa povestim,da-mi un […moderat…]
Nu te mai necajii aiurea..si eu imi doresc sa ma omor. Mi-am pierdut sufletul odata cu plecare omului meu pe care il iubesc enorm de mult
Dragă Armina,
Ce-ar fi să ne scrii povestea ta? Ajută-ne să înțelegem cu ce te confrunți…
Cu prietenie,
Adrian
Ionut,
DE CE spui asta? Uneori, cand esti disperat, nu poti vedea limpede modalitatea de rezolvare a problemelor cu care te confrunti. Si asta pentru ca ii permiti disperarii sa puna stapanire pe tine, pe mintea ta, pe capacitatea ta de a gandi rational si de a gasi solutii. CU TOTII AM EXPERIMENTAT ASTA, si majoritatea celor care citesc aceste randuri au reusit sa treaca chiar si peste problemele despre care gandeau la fel ca tine, acum.
Poate ca ti se pare pierdere de vreme, dar noi aici am creat un grup de suport virtual. Impreuna incercam sa ascultam, fara sa judecam, si sa ajutam asa cum putem noi mai bine. Iar rezultatele sunt mai mult decat incurajatoare!
De ce crezi ca TOTUL e pierdut? Nu esti oare prea drastic, prea radical? Eu unul refuz sa cred ca realmente nu mai exista nici o rezolvare pentru tine. Ba chiar te provoc la acest exercitiu… Pune-ne la incercare. Ajuta-ne sa te ajutam… sa intelegem situatia ta, si sa cautam impreuna SOLUTIA! Pentru ca ea exista, te asigur!
Cu prietenie, si cu speranta ca nu vei recurge la vreun gest pe care il vei regreta nu doar tu, ci mult mai multe persoane decat poti crede ACUM, in aceste momente,
Adrian
PS Te-as ruga sa citesti cateva din relatarile membrilor acestui grup… Vei vedea ca, intr-un fel sau altul, lucrurile s-au schimbat in bine, desi TOTI au trecut pe acolo, si s-au confruntat cu situatii similare… Capul sus, Ionut, si curaj! Scrie-ne si ingaduie-ne sa te ajutam!
adian acele doua msg care le-am lasat de se repeta poate se poate sa le stearga cineva de pe forum te rog frumos din anumite motivee
Razvan,
Am moderat numele tau. A ramas doar prenumele, si sunt o multime de Razvani pe lumea asta. E ok asa?
Cu prietenie,
Adrian
@ cip – daca e vorba despre o gluma, vreau sa stii ca nu a fost una buna. Si nici apreciata. Ma astept la un minim de decenta, nu la glume deplasate si la mistouri. Sper ca intr-o buna zi sa inveti sa respecti suferinta reala a unor oameni. Pana atunci, te-am trecut la spam.
Am ajuns pe acest blog din simplu fapt ca,cautam o metoda cat mai simpla si cat mai putin dureroasa de ami pune capat vietii .iubita mea cu care sunt impreuna si locuiesc cu ea impreuna a afla ca eu mam culcat cu cea mai buna prietena a ei dar eu am vrut defapt sa i arat ce fel de prietena are pt ca o credea ffff buna prietena si imi zicea ca ea nu ar ranio cu nimic si simplu mam culcat cu ea dupa cum vam spus din simplu motiv sa vada ce fel de prietena i este si la urma urmei tot prietena asta asa zisa ia spus ei ca sa culcat cu mine ……..si acuma io am picat cel mai prost in povestea asta ele au rams prietene si pe mine ma gasit cel mai vinovat..in prima zis cand sa despartit de mine si a zis ca nu ma va ierta niciodata am zis ca nu gandesc limpede cas nervos si disperat dar deja a trecu 1 saptamana si tot asta imi trece prin cap.(nu mai vreau sa traiesc)asta este nu cred ca mai exista cineva care sa ma faca sa nuplec pe lumea cealalta.adevarul este ca o iubesc enorm de mult .:(
Gaby,
Nu pot decat sa ma bucur stiind ca ai ajuns aici si, mai ales, vazand faptul ca te-ai hotarat sa ne scrii. Dupa cum, probabil, ai vazut deja, multi dintre membrii acestui grup virtual de suport au trecut prin situatii similare.
Ca barbat, eu unul te pot intelege. Stiu ca uneori este extrem de usor sa te lasi dus de val si sa cedezi tentatiilor. Orice barbat trebuie sa se straduiasca din rasputeri sa isi tina in frau aceasta pornire. Nu stiu care a fost motivatia ta reala – daca a fost, intr-adevar, ceea ce spui – ca ai vrut sa ii demonstrezi ce fel de persoana este prietena ei sau daca, pur si simplu, intr-o pornire de moment, ai cedat impulsului de a te culca cu ea.
De fapt, nici nu mai conteaza DE CE ai facut-o. Ce a fost, a fost. Important este acum, dupa parerea mea, sa incercam sa vedem cum poti drege busuiocul. IN NICI UN CAZ SUICIDUL NU E O SOLUTIE. Te rog sa o excluzi din start. Si am sa incerc sa iti aduc si argumente in sprijinul ideii acesteia.
Spui ca o iubesti enorm de mult. Ei bine, daca o iubesti atat de mult precum spui, atunci TREBUIE sa ramai in viata PENTRU EA. Incearca sa intelegi prin ce trece. Este ranita de gestul tau. Este furioasa. Cu siguranta nu ar fi asa daca i-ai fi indiferent. Daca a reactionat asa si daca dezamagirea i-a fost atat de mare precum inteleg din ceea ce mi-ai relatat, atunci indraznesc sa cred ca TE IUBESTE, la randul ei, enorm. Nu poti fi manios pe un om care iti e indiferent, nu? Nu la intensitatea asta…
Acorda-i timp. Ei, dar si tie. Acorda-ti si tie timp. Increderea se castiga foarte greu, se pierde extrem de usor. Dar, odata pierduta, va fi foarte greu sa o recastigi. Vom lupta IMPREUNA! Poti sa fii sigur de asta. Vom merge impreuna pas cu pas, vom incerca sa vedem ce a mers bine, ce a mers prost si ce poti face pentru a-i recastiga inima.
Eu nu stiu decat o singura metoda 100% sigura de a ramane pentru totdeauna despartit de ea: suicidul. Ori, am inteles ca motivul pentru care tu te-ai gandit la suicid este tocmai faptul ca vrei sa fii impreuna cu ea din nou, dar nu poti momentan… Nu crezi ca este paradoxal sa apelezi exact la singura solutie care NU TE AJUTA DELOC?
Hai, Gaby, capul sus! Fii barbat! Esti intre prieteni!
Incearca sa te aduni, pentru ca avem mult de lucru impreuna!
De acum, noi te consideram membru al grupului nostru. Asta inseamna ca ai deja o categorie numai a ta, unde ti-am si postat acest prim raspuns (reluat si aici, unde ne-ai scris prima data). Te voi ruga ca urmatoarele comentarii si scrisori sa le faci la “categoria Gaby” – atentie, nu Gabi… pentru ca mai este deja o persoana cu acest nume, si singurul lucru care va diferentiaza este i-ul sau y-ul de la final. In felul acesta si tu, si toti cei interesati vor putea afla detalii legate de evolutia problemei pe care ne-ai impartasit-o in cel mai eficient mod.
Fii binevenit printre noi. Asteptam mai multe detalii, ca sa putem incerca sa intelegem mai bine situatia si sa gasim IMPREUNA modalitati de rezolvare.
Cu prietenie si cu speranta ca nu vei face nimic necugetat,
Adrian
iti multumesc addsalu pt vb si incurajarea care mi-ai aduso..sincer miai ridicat moralu cat de cat dar este prea tarziu :-s am stat de vb cu ea si na mai vrut sa ma accepte in viata ei…..am luat deja 2 cuti de diazepan si acuma astept sasi faca efectu….va multumesc pt straduinta pt a ma readuce la normal. suferinta mai mare decat in dragoste nu cred ca exista.multa lume nu va realiza acuma ce-am facut dar cand isi vor da seama vor intelege.cel putin asa sper io .ramaneti cu bine
Are mare dreptate.suferinta mai mare k in dragoste nu exista si eu vreau sa mor.nu mai am pt ce traii.
Draga Ana,
Bun venit aici! In coloana din dreapta paginii a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul „Ana 83”. Este a ta! Ajută-ne să înțelegem cu ce te confrunți! Spune-ne povestea ta, poate găsim împreună o rezolvare!
Cu prietenie,
Adrian
Gaby,
Nu pot decat sa sper ori ca ai facut o gluma (cam sinistra, recunosc), ori ca, daca intr-adevar ai facut ceea ce ai scris, te-a gasit cineva la timp pentru a putea fi salvat.
Marturisesc ca m-au trecut toti fiorii citind aceste randuri… Omule, o relatie nu se repara cu un singur telefon… Este nevoie de timp si de eforturi sustinute… nu de diazepam sau de alte metode de genul acesta…
Stii, unul dintre lucrurile care ma fac totusi sa cred ca a fost o gluma este acela ca, totusi, diazepamul nu este aspirina si nu o poti cumpara, pur si simplu, de la farmacie, fara o reteta de la un medic specialist. Din cate imi amintesc, Diazepamul are aproximativ acelasi regim ca Xanaxul, care nu poate fi prescris nici macar de medicul de familie, daca nu are o recomandare de la medicul curant psihiatru.
Daca este asa si ai facut, intr-adevar, o gluma, vreau sa stii ca nu ai facut un lucru tocmai frumos.
Daca chiar vrei sa te sinucizi, in loc sa lupti alaturi de noi, te-as ruga sa faci un singur lucru inainte de a-ti pune planul in aplicare: viziteaza un salon special de la spitalul 9, sau de la urgenta, in care sunt dusi cei care au incercat sa se sinucida. Incearca sa stai de vorba cu cativa dintre ei. Incearca sa le observi durerile pe care le au in urma tentativelor. Incearca sa le observi mimica, dezamagirea, incearca sa te uiti la rudele lor care stau disperate si dezolate, debusolate, pe holuri, frangandu-si mainile… Incearca sa iti imaginezi apoi reactia parintilor tai…
In fine, daca intr-adevar ai facut-o… si daca intr-adevar noi nu te mai putem ajuta cu nimic, nu pot decat sa ma rog si sa sper ca, pentru tine, nu e prea tarziu… si ca mai devreme sau mai tarziu vei reveni aici si ne vei spune ca esti ok… Nu pot decat sa ma rog si sa sper ca ceilalti, care iti vor citi randurile scrise, vor invata din experienta ta ca NU ASA se poate recastiga o relatie… NU ASA!
Vreau sa va spun k nu va iau la mishto pt k va admir pt ceea ce facetzi chiar dak nu intzeleg cum putetzi fi asha de optimishti. Nush ce se intampla cu mn dar cateodata imi vine ideea sa ma sinucid.Acum o luna jumate am plecat din romania in strainatate pentru totdeauna sh acum imi pare rau pt decizia luata dar nu vreau sa ma intorc din anumite motive.Acolo am prieteni,toate amintirile sh bucuriile is acolo,dragostea e acolo.Acum cred k sindura mea modalitate sa scap de suferintza e sa ma sinucid.Pot spune l si dragostea m-a distrus foarte mult dar…chiar nuh ash vrea sa fiu ajutat sa trec peste momentele astea k io nu reushesc singur imi este imposibil.Cred k va datzi seama cum am ajuns pe site-ul asta asha k nu e o farsa.Chiar nu mai rezist asha,suferind…dak m-atzi putea contacta pe mail o sa va dau un ID de mess.Ma bucur sa aflu k sunt oameni carora le pasa sh intzeleg k pana la voi nu am mai intalnit p nimeni:|Am ajuns aici cautand o modalitate de suicid ushoara sh rapida dar citind pagina am fost ushor abatut de la gandul asta.Va rog AJUTOR:((:((:((
simt ca prietenul meu nu ma iubeste…nu ma suna…nu vb cu mine….nu vine la mine….knd la-m rugat sa ma ajute mo refuzat..numai suport…:((…nu am pe nimeni cu cine sa vb ….nimeni nu ma vrea ..vreau sa mor
stiu cum te simti,si ce simti si eu trec mai tot tipu prin asta dar trebuiesa fi tare:(:(:(( si eu imi doresc sa mor ,macar asa sunt mai linistita ,dar pentru fiecare exista un dumnezeu,si vb aia ,,cine rade la urma rade mai bine”
Poti vb cu mn dak vrei…..[…moderat…]
ajutati-ma si pe mine va rog…cum sa-l uit??….am ajuns pe situ asta cautand o cale sa scap din viatza asta ..care numai suferintza mia adus..:((
Cristina,
De acum esti in mod oficial membra a grupului nostru de suport. Bine ai venit, si speram sa te convingi de faptul ca intr-adevar noua ne pasa de tine, daca traiesti sau nu, si de modul in care reusesti sa treci peste aceste momente dificile.
Ti-am facut o „categorie” a ta – in stanga sus – Cristina. Acolo am postat un raspuns mai amplu. Astept sa imi scrii ceea ce te-am rugat.
Cu prietenie,
Adrian
pur si simplu vreau sa mor…nujtiu de ce m`am nascut…k sa creez numai probleme.?…nu are niciun rost sa mai traiesc….sunt in plus…incurc lumea…..spuneti`mi ceva metode mai simple de sinucidere
aaa…si nu ma sinucid din dragoste…nici pe departe…:-j….la varsta mea (15 ani) ar trebui sa ma bucur de adolescenta….dar nu se poate….decat sami supar parintii si bunicii..mai bine mor…ajutati`ma`…va rog…nu mai are rost sa traiesc:((
Andrada, te rog mult sa te linistesti si sa ne spui despre ce este vorba. Asa cum sper ca ai avut ocazia sa citesti si din experientele altora, suntem aici pentru a incerca sa te ajutam sa depasesti problemele prin care treci. Nu face nimic pripit, TE ROG!
Ce s-a intamplat de te-a putut supara atat de tare incat sa ajungi sa spui, la 15 ani, ca nu stii de ce te-ai nascut si ca nu mai are rost sa traiesti?
Tin sa iti spun ca majoritatea membrilor acestui grup virtual de suport stiu despre ce vorbesti, pentru ca au trecut prin sentimente asemanatoare. Deci poti avea certitudinea faptului ca nu vorbim din complezenta, ci chiar suntem dispusi sa ascultam si sa intelegem.
Asteptam povestea ta! Pana atunci, te rog incearca sa te linistesti si sa nu faci nici un gest pe care sa-l regreti!
Cu prietenie,
Adrian
De cand eram mica avea situati critice in care voiam sa mor sau sa ma omor.Am vrut sa incerc de maoi multe ori asta insa niciodata n-am avut destul curaj.Azi 7.11.2008 cica trebuia sa fie ziua mea norocoasa ca numarul meu norocos este7 insa n-a fost asa.S-a dovedit a fi una din cele mai proaste zile ale mele .Oare de ce nimeni nu te intelge,nu te sprijina,nu iti ara afectiune sau intelegere?Raspunsul se afla de fiecare data in subconstientul nostru si de frica nu vrea sa iasa la iveala pentru ca ne este frica sa ni se spuna ca nu suntem iubiti si ca’prieteni’ in generam sau parsivi si numai pe interes.Am trait aceasta experienta p pielea mea.Acum singurul meu gand este de ce inca mai sunt p acest paman de ce mai traiesc de ce simt cum fiecare picatura din viata mea se stinge de ce simt ca munai am ce cauta aici de ce oare a murit bunicul meu si nu am murit eu in locul lui fiindca el avea ce face pe acest pamant si moartea mea ar fi fost mai putin dureroasa decat a lui.Chiar ma intreb daca iar fi pasat cuiva.De cand eram mica imi doaream o persoana care sa tina la mine pentru ceea ce sunt insa intotdeauna am fost o jucarie pentru toti;o singura persoana ma iubit cu adevarat si aceea a fost bunicul unchiuliu meu si desi aveam doar 5 ani cand am murit intotdeauna o sa mi amintesc d eal si mai ales de faptul k pana in ultima clipa el am striga tpe mine,eu eram singura persoana pe care voia s-o vada,iar acest lucru o sa ramana mere in mintea,sufletul si inima mea.As vrea sa ma duc la el si cateodata ma gandesc daca el ma vede daca este alaturi de mine ,ce parere are despre mine.Oare de ce destinul asta este asa de crud cu mine,oare chiar nu are pic de mila fata de sufletul meu.Maine aveam un program foarte incarcat insa nu cred ca voi mai face ceva…sufar mult prea mult
Madalina,
Nu stiu de ce esti atat de suparata, dar vreau sa iti spun ca stiu sa ascult, daca esti dispusa sa vorbesti cu mine, cu noi, aici, in acest loc al oamenilor care au trecut la un moment dat prin momente grele. Si pentru ca, la randul lor, au aflat ce inseamna sa fii singur, sa ai de a face cu oameni „parsivi” sau cu asa-zisii prieteni „de vreme buna, pot intelege.
Mi-ar placea daca ne-ai povesti despre bunicul tau. Din cate inteleg a fost un om intr-adevar deosebit, care a tinut foarte mult la tine (si tu la el – marturisesc ca rar mi-a fost dat sa aud o nepoata spunand ca mai bine ar fi murit ea, nu bunicul ei – desi sunt sigur ca dorinta bunicului tau ar fi fost diferita de a ta, tocmai pentru ca te-a iubit atat de mult!).
Si mi-ar placea daca ne-ai acorda sansa de a-ti fi alaturi in aceste momente grele, ingaduindu-ne sa purtam impreuna cu tine povara care, din cate vad, in aceste momente este mult prea grea pentru o singura persoana. Dar tocmai de aceea suntem aici! Ce zici, incerci sa ne spui despre ce este vorba?
Cu prietenie,
Adrian
PS Ti-am facut o „categorie” a ta – o gasesti in partea dreapta a site-ului – se numeste Madalina. Poti sa ne scrii acolo, pentru ca povestea ta sa poata fi urmarita mai usor de membrii acestui grup virtual de ajutor.
buna, ma numesc Alexandra si eu si eu aceasi problema ca si ceilalti…imi doresc sa mor…nimeni nu ma iubeste dar cel pe care il iubesc eu tocmai mi-a spus k nu mai merge relatia…parintii mei…nu ma asculta niciodata…am niste probleme enorme!a inercat de 3 ori sa-mi iau viata insa se pare k Dumnezeu nu vrea sa ma ia cu el,ma lasa aici k sa ma chinui si sa-mi fac inima amara…nu am niciun prieten,toti prietenii mei m-au tradat si am ales sa nu mai am incredere in nimeni…stau si ma gandesc de ce nu pot sa plec de pe lumea asta…am incercat 3 metode de sinucidere dar niciuna nu a dat rezultate…sunt singura pe acest pamant si vreau sa ma duc pe lumea cealalta alaturi de fetita mea…care…ma asteapta acolo…daca doriti va dau un id de messenger pentru contactare si sa-mi spuneti ce sa fac…nu vreau sa mor in chinuri,vreau o moarte usoara…va rog din adancul sufletului sa ma ajutati…am saptamani intregi de cand nu mai dorm si am ajuns la 3 pachete de tigari la zi…eu asa nu mai rezist..sigur voi gasi o matoda sa plec de pe lumea asta…urasc momentul in care m-am nasut,sunt o greseala norma pe lumea aceasta…vreau o viata normala,la 17 ani pe care ii am deja sunt prea chinuita…felul asta de viata pe care il am eu e un cosmar enorm din care nu ma pot trezi…VA ROG AJUTATI-MA!!!
Alexandra,
in primul rand iti multumesc pentru deschiderea ta si vreau sa iti spun ca aici esti mai mult decat binevenita!
Inteleg din ceea ce ne-ai scris ca treci prin niste momente extrem de dificile. Te rog sa incerci sa te linistesti si sa incerci sa ne povestesti exact ceea ce s-a intamplat, pentru a vedea cum putem incerca sa te ajutam!
Cel mai important lucru – oricat de greu ti-ar fi, te rog mult sa imi promiti ca nu iti vei face rau pana cand nu vom epuiza orice speranta, orice posibilitate de a te ajuta, aici pe grup sau in orice alt context!
Multi dintre cei care ne-au scris au trecut prin ceea ce treci tu acum, au avut aceleasi ganduri negre, si au reusit sa treaca peste ele si sa mearga mai departe, iar acum ne sunt alaturi, aici, si sunt gata sa asculte si sa le impartaseasca speranta lor si modul in care au reusit sa o faca altora care le calca pe urme. Asa cum este si cazul tau!
Da-ne voie sa iti fim alaturi si sa incercam sa purtam impreuna cu tine aceasta povara care, cel putin momentan, se pare ca este mai grea decat poti duce tu insati. Dar, asa cum am spus si altor persoane, de-asta exista prieteni pe lumea asta, nu-i asa? Alexandra, suntem aici pentru tine! Ti-am facut o „categorie” a ta, unde asteptam sa ne spui mai multe despre tine, despre ce anume te-a facut sa spui acele cuvinte atat de dureroase, atat de cumplite, sa ne ajuti sa intelegem de ce suferi atat de mult… Si, nu in ultimul rand, vreau sa stii ca suntem gata sa ascultam si povestea ingerasului tau… Am „citit” in cuvintele tale atata durere… Te rog, simte-te libera sa te descarci aici! Te vom asculta cu atentie, fara sa te judece nimeni sau sa te priveasca ciudat… Ai garantia mea, a noastra, a tuturor membrilor acestui grup!
Astept asadar un semn de la tine!
Cu prietenie,
Adrian
M-am despartit de prietenul meu si simt k lumea s-a terminat la el nush ce sa mai fac…m-a terminat pur si simplu…simt ca cea mai buna metoda ar fi sa mor asa scap de tot…nu mai suport viata asta…el era singura pers in care mai aveam incredere si m-a dezamagit.As vrea sa mor sa ma duc de aici sa scap…si regret,regret k am ajuns in starea asta dar fara EL nu mai vad alte orizonturi nu mai am motiv sa traiesc…EL e viata, aer, oxigen…dak nu mai st q el nu mai vreau nimic…si nu am cui sa ii sp nu am pe nimeni sa ma ajute sa ma sustina…
Sad,
In primul rand permite-mi sa iti spun acelasi sincer “bun venit” pe care il adresam tuturor celor care ne calca pragul, virtual vorbind, desigur.
Niciodata atunci cand se va termina o relatie nu te vei simti bine ci, asa cum ai descris atat de bine, te vei simti pur si simplu terminat. Asa cum ne-au scris si alti membri ai acestui grup virtual de suport, pur si simplu simti ca nu poti merge mai departe. Pentru ca, vorba unuia dintre noi, “cea mai grea este suferinta din dragoste”… SI are dreptate… Cu toate acestea, TREBUIE sa mergi mai departe. Pur si simplu TREBUIE. Si atunci ai nevoie de ajutor, de prieteni, de persoane care sa nu te judece ci, pur si simplu, sa fie acolo, sa iti ofere posibilitatea de a plange atunci cand simti nevoia sa o faci, dar sa fie acolo sa iti stearga lacrimile si sa ii simti alaturi, sa fie capabili sa inteleaga si, mai ales, sa nu te judece, sa nu te priveasca ciudat… Sa nu te barfeasca apoi…
Nu-i asa ca pare utopic, ireal? Cu toate acestea, experienta multora de pe acest site a aratat ca poti avea ca prieteni niste… straini. Pentru ca, de ce sa ne ascundem dupa deget, asta suntem. Suntem insa niste straini care au trecut prin experiente asemanatoare si care vrem sa transformam acele clipe grele intr-o experienta care sa le fie de folos altor persoane care, intr-un fel sau altul, ne calca pe urme…
Prin urmare, draga Sad, cel putin ultimul tau paragraf – acela cu “nu am pe nimeni care sa ma sustina” – nu mai este de actualitate. Suntem aici pentru tine. Spune-ne povestea ta, cu bune si rele. Vei vedea ca, pe langa sprijinul nostru emotional, te vei simti mai usurata prin simplul fapt ca ne vei scrie – pentru ca nu scrii oricui, ci noilor tai prieteni care, la randul lor, au trecut prin situatii asemanatoare cu a ta.
Asteptam cu nerabdare.
PS Ti-am facut o „categorie” numai a ta – Sad – unde vei gasi de acum inainte toate comentariile legate de povestea ta si unde te voi ruga sa ne scrii si tu de acum incolo, de cand te consideram „de-a casei”.
Cu prietenie,
Adrian
Sunte-ti tari, m-ati convins 🙂 si ma bucur…
Ne vom mai auzi , la urmatoarea mea problema ,,,
Bookmark 😛
@baz – esti binevenit(a) oricand.
Salut,
am accesat pentru a doua oara acest blogg, dar nu am avut dorinta de a scrie pana acum. As vrea sa ma fac usor de inteles… si poate sa primesc ceva ajutor…
Kimi,
Bine ai venit! Ti-am facut o „categorie” a ta si asteptam cu nerabdare sa ne spui povestea ta! Suntem aici sa te ascultam si sa incercam sa te ajutam!
Cu prietenie,
Adrian
nu mai pot sa mai traiesc snt la liceu si am o groaza d absente si relatia cu parinti a cazut in abis asa ca nu mai are rost sa ma cert cu parinti mai bine plec
Ionel,
Cand eram student, un profesor „de gasca” ne-a spus ca „nu esti student daca nu ai macar o restanta”… Da-mi voie sa parafrazez spunandu-ti ca nu esti licean daca nu ai absente… Nu ai inceput scoala de prea mult timp, asa ca nu cred ca este chiar un capat de tara… Iar relatia cu parintii se poate imbunatati mult mai repede decat crezi! Hai, capul sus! Spune-ne povestea ta, ca sa vedem cum putem merge mai departe impreuna, ok? Pentru ca, vorba aceea, la asta sunt buni prietenii… Fie ei si doar virtuali, ca noi…
Ti-am facut o „categorie” a ta, unde astept sa ne scrii povestea ta, cu toate detaliile pe care le consideri relevante. Spune-ne ce s-a intamplat, in detaliu, si ajuta-ne sa intelegem exact de ce crezi ca lucrurile sunt atat de „negre” cum le descrii. De cele mai multe ori, scriind aceste detalii, te ajuta sa iti faci ordine in propriile ganduri si ajungi sa intrevezi deja solutii de rezolvare. Te rog mult, fa un efort, nu abandona! Esti un tip puternic, ok? Trebuie sa mergi mai departe!
Cu prietenie,
Adrian
buna ma numesc Iulia , ce pot sa zic am si eu o problema nu din dragoste sau poate … am facut multe chestii de care nu sunt multumita dar asta e imi asum responsabilitatea.. de ceva timp ma gandesc cum sa imi pun capat zilelor nu mai pot … eu sunt o persoana foarte timida sa stiti ca mia fost foarte greu sa scriu pe acest site dar nu mai pot si nici nu am cu cine sa vorbesc. M-am saturat sa plang, lumea imi zice ca e bine sa plang ca ma descarc si nu ma mai doare capul dar problemele tot raman. Am o groaza de datorii nu mai stiu ce sa fac poate ar fi mai bine sa ma omor ca asa scap de ele, numai ca eu sunt si o persoana credincioasa si mie frica de Dumnezeu ca o sa ma pedepseasca.
Iulia,
Bine ai venit! Cred ca decizia ta de a ne scrie – chiar daca inteleg ca a fost una mai dificila pentru tine, dat fiind faptul ca esti mai timida – a fost una cat se poate de buna. Si sper din suflet ca tu insati sa ajungi sa consideri lucrul acesta dupa ce se va rezolva si problema ta. Pentru ca, intr-un fel sau altul, sunt sigur ca se va rezolva.
Haide sa luam pe rand problemele pe care le ridici. Am inteles ca ai datorii destul de mari si ca acest lucru a ajuns sa te copleseasca pana intr-atat incat sa consideri ca poate daca te omori ajungi sa scapi (de ele?). Faptul ca iti iei viata nu iti va plati datoriile, Iulia draga! Sunt sigur ca esti suficient de matura incat sa fii, la randul tau, sigura de lucrul acesta. Dealtfel, acesta si cred ca este motivul pentru care nu ai facut-o inca… Singura modalitate de a scapa de datorii este sa lucrezi, poate sa mai cauti inca ceva de lucru suplimentar, sa astepti, sa speri… Iar rezolvarea va veni cu siguranta, te asigur! Nu esti prima pe acest grup de ajutor care s-a confruntat cu astfel de dificultati financiare. Si daca problemele celorlalti s-au rezolvat, cu siguranta se va rezolva si a ta! Totul este sa fii tare, sa lupti si sa te mobilizezi sa cauti solutii reale! Iar noi iti vom fi alaturi si te vom asista pas cu pas, pana cand vei putea iesi din situatia in care te afli.
Apoi, spui ca esti o persoana credincioasa – si bine faci ca esti! Ma bucur foarte mult de faptul ca iti pui problema la modul cel mai realist cu putinta si ca ai reusit ceva ce nu multi reusesc: sa faci distinctia intre ceea ce este trecator – respectiv problemele de moment, datoriile tale, oricat de mari si de multe ar fi ele – si ceea ce este vesnic – destinul tau etern. Nu face un gest pe care il vei regreta etern pentru ceva trecator (pentru ca, in definitiv, oricat de mult timp ar trebui sa lucrezi pentru a-ti plati datoriile, este totusi o perioada limitata… nu vei plati vesnic… Sufletul tau insa este vesnic!). In plus – asta iti pot garanta eu, dar si alti membri ai grupului – „daca ai incredere in Dumnezeu, El nu te va dezamagi”. Este o promisiune (am parafrazat-o, e drept) pe care o gasesti in Biblie, facuta de Insusi Dumnezeu, ceea ce inseamna ca te poti baza pe ea 100%.
Curaj, incearca sa te aduni si sa ne ajuti sa intelegem mai bine problema ta! Ti-am facut o „categorie” a ta (o gasesti in dreapta, se numeste „Iulia”) si asteptam sa ne scrii acolo. Tot acolo vei gasi si raspunsurile noastre de acum incolo, pentru ca toti membrii grupului sa poata urmari mai usor evolutia lucrurilor. Pentru ca tu, la randul tau, poti fi o incurajare pentru altii mai deznadajduiti decat tine, vazand cum problema ta, incet-incet, incepe sa se rezolve…
Cu prietenie, Adrian
Mi-a placut articolul, o sa citesc blog-ul tau de acum incolo, te-am adaugat la bookmarks.
da! intradevar e fff greu sa suporti toate dezamagirile, mnciunile, lumea pare cruda si rea dar ne-am gindit vreodata cita suferinta tu poti provoca la cineva drag. nu-ti place sa fii mintit dar amintesteti cite minciuni urite ai spus tu, cite pers ai dezamagit.. de ce ti-e mila doar de tine.. cum ramine cu ceilalti?? uite asa ca si tine sunt si ceilalti egoisti!! stiti eu sc aici comentariu pu ca si eu am incercat de mai mult de 3ori sa ma sinucid, dar am avut noroc nevazut , am fost salvata.. de 4ani sunt asa dar inca traesc si am am momente in care am multumit ca traesc.. stiti orcum aproape in fiecare seara ma mai gindesc s-o fac dar tot timpul imi amintesc de cei pe care ii iubesc eu.. ginditiva ce veti reusi daca va sinucideti!? inca nu v-ati dat seama ca tot timpul viata e asa cu toti dar citi oameni traesc si indura toata durerea sufleteasca. crezi ca nu trebuesti nimanui?? de ce crezi asa? dar tu te-ai gindit de ce nu te cauta nimeni? tu ai cautat pe cineva ca sa salvezi? si chiar daca te-ar cauta cineva sa spunem sa te salveze, ce-ai vrea sa faca pu tine? tu crezi ca e posibil asta? chiar nu va e interesant sa stiti cu ce totul se termina. nu un prieten o sa va ajute sa scapati de toata suferinta sau cel iubit care v-a parasit ci doar tu. un mic sfat- invata din propriile greseli daca nu poti invata din greselile altora!! m-am chinuit atita timp, m-am inchis nu numai in mine dar si totodata m-am indepartat de lume si stiti daca totusi am avut o zi buna si am visat frumos ies in oras si stiti multi spun ca sunt draguta si de ce nu m-au intilnit mai devreme.. asa si iubitul meu de acum mi-a spus asta acum 4 luni. sa nu disperati la o nereusita , ginditiva ca dupa plins vine risul!! toate gindurile pisimiste va distrug viata nu cineva sau ceva. toata puterea e in capul tau , in interiorul tau. gasesteo!!
stiti am contactat acest site ca vreau si eu o metota mai simpla, dar dupa ce citi tot ce ati putut scrie dragi doritori de sinucidere am mai inteles inca o data cit de proasta sint numai daca ma gindesc sa ma sinucid.. stiti am fost ceva mai devreme la medic si am aflat ceva ce un om normal ar spune ca e strasnic, nu mai mult de 7 luni mai am de trait.. stiti cind am aflat nu-mi venea sa cred ca doar asta imi doream asa de mult!! si acum cind stiu ca nu … nu mai am timp pentru a vedea ce va mai fi.. nu voi putea sa am o familie pe care mi-am dorito.. stiti cum e?? stiti acum ca stiu ca am sa mor curind mi-i si mai greu!! ma intreb de ce nu am pretuit viata la timpul ei??????? acum am un iubit care sunt sigura ca ma poate face fericita cu ajutorul meu si eu pot sa-l fac fericit!! dar cum sa-l fac asa fericit cind va observa cit de putin timp mi-a ramas?? VIATA E DARUL DE LA DUMNEZEU, PRETUIESTE-O!! cum se mai spune dupa ce pierzi iti dai seama ce ai pierdut!! nu lasa sa fie prea tirziu!! crezi in Dumnezeu? crezi ca vei putea vedea si supraeghea de sus???!! hmm.. nu prea cred pentru ca vei ajunge direct in iad!! stiti care e cea mai mare reusita a diavolului.. a convins lumea ca el nu exista!! gidtitiva la o solutie mai reusita nu la sinucidere si o vesnicie in iad!!
mi-i greu sa vad cum sufera persoanele mele iubite si de asta eu sufar si mai mult si vreu sa ma sinucid. dar m-am gindit oare cu cit voi mari suferinta lor daca dispar asa???????? da! si la rindul lor ei ce trebuie sa faca??? sa se sinucida??? nu-mi voi putea ierta asta!!!!! daca cineva iti va spune sari cu capu in fintina, vei face? de ce? bine. dar de ce nu poti sa asculti un sfat bun care ti-l poate oferi addsalu de pe site?? de ce? daca ai o problema cauta-i o rezolvare!! la orce e o solutie! daca te-a parasit iubitul crezi ca sufera pu tine? se bucura ca este cineva care plinge pu el si e un imbecil. dar nu uita ca sunt persoane la care nici nu te gindesti cit de mult tin la tine si nu au curaj sa se afirme.. iti amintesti la citi ai refuzat dragostea lor sincera?? ai pierdut nu pentru ca te-a lasat un imbecil ci pentruca ai ales tu asta!!! as vrea sa intelegeti mai multe dar eu nu pot sa va sc aici totul … cel putin intelegeti cit de pretioasa viata!! citi oameni sufera poate mai mult decit tine!! si daca persoanele de liga tine nu se schimba spre bine intelege ca nu se vor schimba niciodata, asta ar insemna ca trebuie sa renunti la ele… inseamna ca nu ai gasit pe cine trebuia!! dar tine minte ca alegerea sta dupa tine pentru arce…. Succese si mult curaj!!
Mss Sorry,
Iti multumesc pentru contributiile tale pe acest site. Ti-am facut o „categorie” numai a ta (unde am grupat toate aceste trei interventii ale tale) din doua motive: primul este acela ca ne-ai spus ca te confrunti si tu, zilnic, cu tentatia cu care se confrunta mai toti cei care ne calca pragul (iar faptul ca incerci sa o tii in frau este un lucru extraordinar de bun),
iar cel de-al doilea motiv este acela ca eu unul am primit o lectie de viata. De la tine, cea care mai are maximum 7 luni de trait, dupa spusele medicilor. M-a impresionat enorm acel paradox pe care ni l-ai descris, si hotararea ta de a-ti duce lupta pana la capat!
Capul sus, curajoasa noastra prietena! Si continua sa crezi in ajutorul Celui care a promis ca va fi alaturi de noi pana in ultima noastra clipa de viata! Si nu ne va parasi nicicand!
Cu prietenie,
Adrian
Am avut o relatie care a durat 4 ani de zile,si tocmai sa terminat printr-un msg de la ea.Ea da in continure vina pe mn spund ca eu am vrut sa se ajunga aici.Si sa explic cum sta treaba.totul a pornit de la facultate de la anturaje,am inceput sa ne certam din tot felul de prostii iar prostia cea mai mare ca ea vroai disperata sa mearga in cluburi cu toate cu nu era week-end sa nu iesim in oras, la film la patinuar etc.dar nu vroiam sa merg unde vroia ea din cauza unei prietene care stiu eu ca sigur ca si-a dorit sa ne desparta ca sa-i fac loc unui bun prieten de-al ei.Semn ca asa fost ca am auzit tot felul de vb despre mn,iar pe ea am vazut-o cu asta dar sora ei mi-a spus ca nu are treaba cu el.Ea acum si-a schimbat nr de tel si nu mai pot sa dau de ea pt ca si-a implicat si parintii si deja mi-au spus sa stau potolit sa termin,si oricum nu rasp la nici un semn.sau intamplat foarte multe lucruri in astia 4 ani si nu pot sa cred ce imi face dupa cat am facut pt ea.sunt multe lucruri de spus da cert este ca nu mai supot ignoranta asta. am incercat da cateva ori sa ma spanzur dar nu a fost sa fie(sa rupt sfoara si alte chestii)acum chiar ca nu mai suport mai ales knd o vad cu ala ca doar stam bloc langa bloc.m-am dus la biserica m-am rugat dar knd vine seara simt ca inebunesc si ma iau tot feluri de ganduri,visez numai moarte.nu pot sa scriu tot ce sa intamplat intre noi dar o iubesc asta e sigur.ce sa fac ca numai supot???
Alexandru,
Din pacate nu esti nici primul, nici singurul in situatia aceasta. Ti-as spune ca toate se vor rezolva, ca vei putea iubi din nou si ca va veni un moment in care nu iti va mai fi atat de greu sa o privesti, sa mergi prin locurile in care mergeati impreuna… Insa STIU ca acum efectiv nu poti accepta ca lucrurile acestea sunt valabile si pentru tine. Povara, durerea ta este prea mare acum pentru a le purta de unul singur.
Vreau insa sa iti spun ceea ce sigur stii deja: sinuciderea NU ESTE O SOLUTIE! Incerci sa reduci la tacere durerea ta, dar ce te faci cu durerea celor pe care ii lasi in urma? La ei te-ai gandit vreo clipa?
Tu suferi in tacere acum pentru ca s-a rupt o relatie… Te rog sa faci un efort supraomenesc si sa incerci acum sa te gandesti ce ar fi in sufletul celor care te iubesc, al celor care, la o adica, ar fi gata sa iti doneze sange, ba chiar si un rinichi sau altceva, daca ai avea nevoie sa supravietuiesti… Ce ar fi in sufletul lor daca tu ai abandona, pur si simplu, viata aceasta? Da, este adevarat, acum durerea TA este mare, dar in nici un caz un gest extrem, care va aduce durere mult mai multa in sufletele parintilor, al fratilor, al celor apropiati tie, nu va rezolva problema.
Incearca sa te gandesti putin „la rece”. Ranile tale sufletesti se vor cicatriza, incet-incet, in timp. Peste ani, mai multi sau mai putini, nu stiu, Dumnezeu este Singurul care stie exact, sufletul tau ranit va putea sa daruiasca din nou dragostea ta unei Dulcinee care sa te merite, sa te ajute sa mergi mai departe, sa iti fie alaturi nu numai la bine, ci si la rau, nu numai pe varfuri, dar si in vaile adanci… Asta este viata, Alexandru, cu suisurile si coborasurile ei…
Oricat ti-ar fi de greu, nu abandona lupta! Plangi, descarca-te, sufera… de-aia suntem aici, sa iti fim alaturi in aceste momente, sa te sprijinim!… Dar nu abandona!
Cand nu mai poti si simti ca nu mai ai puterea de a merge mai departe, ba, mai mult, cand simti ca nu mai merita sa mergi mai departe, ca nu mai ai nici un motiv sa o faci… ei bine, acelea sunt momentele in care ai cea mai mare nevoie de prieteni, de oameni care sa iti fie alaturi si care sa creada asta si pentru tine, sa spere, daca se poate, si in locul tau, pana cand tu vei fi din nou suficient de puternic si de curajos pentru a merge mai departe!
Te rog mult, scrie-ne, tine-ne la curent cu evolutia ta! Ti-am facut o categorie a ta – Alexandru, in coloana din partea dreapta; acolo vei gasi raspunsurile si incurajarile noastre si acolo te rog sa ne scrii in continuare!
TREBUIE SA MERGI MAI DEPARTE, Alexandru! TREBUIE! Curaj, suntem alaturi de tine! Mai mult decat atat, este alaturi de tine si Cel care a biruit Moartea, cel care se autointituleaza „Viata” („Eu sunt Calea, Adevarul si Viata…”). Prin El si cu ajutorul Lui, si al noilor tai prieteni de aici, vei putea sa biruiesti si tu aceste momente cumplit de grele si sa mergi mai departe!
Cu prietenie,
Adrian
am citi povestile multora de aici de viata si nici macar nhu am idee cum am ajuns aici …. de fapth am ajuns din simplul fapth ca eu cautam sa zicem un mod de a muri lent …. si sincer si aku imi doresc lucrul asta …. chiar nhu ar mai avea rost pe tata nhu lam mai vazuth de 4 ani fratimio ma considera o curva …. mama ma uraste bunicamea e nebuna si nhu ma suportha si asta doar pentru simplu fapth k mi’am dath pierce …. thotusi …. chiar nhu mai vadh rostu in viata am incerth sa trec si peste dha pacea chiar nhu am reusith … voi credeti k se mai merita sa mai traiesc o astfel de viata :-S ???
Eliza,
Categoric, DA! Credem ca viata merita traita si ca problemele de moment, oricat de mari ar fi ele, pot si trebuie sa fie depasite!
Ai toata viata inainte! Nu face un gest pe care sa il regreti! Uite, ti-am facut o „categorie” a ta, in coloana din dreapta, unde asteptam sa ne dai detalii despre problema ta. Cati ani ai? Cu cine locuiesti in aceeasi casa? De ce nu ti-ai mai vazut tatal de 4 ani? De ce te considera fratele tau asa (poate a spus doar niste cuvinte rautacioase…)? Si, mai ales, ce ai incercat sa faci, in mod concret, pentru a depasi aceste probleme?
Impreuna putem reusi sa trecem si peste asta, vei vedea!
Te asteptam cu detalii, Eliza! Si te rugam fierbinte sa nu faci nici un gest pripit!
Cu prietenie,
Adrian
buna,
sunt intr-o situatie nu tocmai plactuta ..din toate punctele de vedere.
m-am saturat ca cei din jurul meu sa rada de mine ..sa am badjocoreasca .deoarece sunt plinuta……………am incercat sa tin diete nu . a mers…am fost la doctor …nimic.
eu am astm..nevoiti doctorii am a trebuit sa imi dea nush ce substanta ….de acolo mi se trage totul………(poveste lunga….)
din cauza ca sunt grasa….incep sa ma tot ascund ..de parinti … de asa zisi prieteni(care pe la spate ma barfesc..le e rusine cu mn)
la scoala totul merge prost ….note mici desi invat…din cauza ca sunt asa …sunt fff timida ..si .uit to…..SUNT RUSINEA FAMILIEI….nush cum e sa te simti ultimul om de pe pamnat …simt ca nu am ce cauta aici…..
am avut tentative sinucidere..insa iubirea ptr familie ma salvat…..nu stiu cat mai pot indura….vreau sa plec ..dar totusi mie frica…ca o metode de alinare ….eu am inceput sa compun poezii…sa imi pun suferinta pe hartie…
am incercat sa trec peste tot dar nu se poate …m-am saturat de viata asta …VREAU SA MOR….ms ptr asculare
cu drag,
fata fara nume
vazand ca nici o metoda nu functioneaza… am hotarat … sa las apendicul sa explodeza..ca sa am peritonita….presimt ca nu mai am mult…deja .. ma doare ….rau….
aku ma simt linistita….ca am spus cuiva ce simt
ms ptr intelegere(am 14 ani)
Draga prietene,
Sunt intr-o situatie devastatoare…putinele puteri pe care le mai aveam au disparut … adevaratele fete ale prietenelor s-au arat…cuvinete spuse de acestea mi-au sfaramat si ultima bucatica din suflet…vreau sa plec din lumea asta.. sa ma alaturi ingerilor..insa mi-e frica.. nu stiu ce este acolo:(( …jignirile celor din jur m-au facut mai vulnerabila decat eram…simt ca locul meu nu e aici..ptr mine .. totul este o pata neaga fara o portita de scapare…vreau sa evadez..intr-o lume unde esty apreciat ptr ceea ce esty nu ptr cum arati,
Nu stiu ce sa mai fac….singura solutie este sa plec undeva unde nimic nu ma poate adduce inapoi
Cu drag,
Fatafaranume
Fatafaranume,
Oamenii pot fi foarte cruzi, intr-adevar, in unele momente. Ce e mai rau este ca majoritatea nici macar nu isi dau seama de cat efect pot avea cuvintele lor in inima cuiva care chiar este afectat e ele. Cuvintele pot vindeca si, in acelasi timp, cuvintele pot rani de moarte…
Sper din suflet ca aici sa gasesti prieteni pe care poti conta, prieteni care stiu sa asculte si care sunt dispusi sa iti fie alaturi in procesul vindecarii tale!
Referitor la ceea ce ne-ai impartasit, vreau sa incercam sa le luam pe rand, cu permisiunea ta.
1. Daca ne-ai scris si te-ai deschis, stii „regula” – te consideram „de-a casei; ti-am facut o categorie a ta – „Fatafaranume”, in coloana din dreapta. Acolo vei gasi raspunsurile noastre si acolo vei putea posta in continuare.
2. Obezitatea. Desigur ca nimeni nu isi doreste asta insa, atunci cand ea este cauzata de o boala sau cand pur si simplu nu poti lupta de una singura impotriva ei, nu trebuie sa te lasi doborata de ea! Cere ajutorul unui nutritionist sau al unui specialist endocrinolog! Daca nu te ajuta, cauta un altul! Medicina progreseaza, sa stii, si s-au gasit solutii la probleme de tot felul! Doar dupa ce ai epuizat TOATE variantele poti sa te resemnezi… Si, in cazul tau, resemnarea inseamna nu sa abandonezi lupta, ci sa inveti sa te iubesti! Pentru ca am convingerea ca imaginea ta de sine este destul de scazuta!
3. Incearca sa iti gasesti prieteni care au aceeasi problema ca si tine! Ei nu te vor judeca, pentru ca ei stiu ce inseamna sa lupti aproape zadarnic cu kilogramele in plus. Foarte multe persoane „cu greutate”, cum se spune, sunt apreciate pentru celelalte calitati ale lor.
Stii, draga „Fatafaranume”, era un scriitor foarte apreciat (uite, imi scapa numele lui acum, dar nu asta este important…) care a spus odata un mare adevar: „Tu nu ai un suflet. Tu ESTI un suflet! Tu ai un trup!”. Ei, cum te simti acum, stiind lucrul acesta? Ceea ce conteaza intr-adevar este interiorul nostru… Partea proasta este ca, de prea multe ori, oamenii superficiali privesc la exteriorul nostru si ne neglijeaza interiorul. Dar hei… asta nu ar trebui sa fie problema noastra, ci pierderea lor!
3. Apendicita care da in peritonita… Sa stii ca acesta nu este un subiect cu care sa poti glumi! Poti ajunge sa ai parte de niste chinuri groaznice daca vrei cu tot dinadinsul sa ajungi sa faci peritonita! In plus, ne-ai spus ca dragostea fata de cei dragi ai tai te-a oprit pana acum sa faci vreun gest necugetat! Te rog sa te gandesti si in continuare la ei, la suferinta pe care le-ai provoca-o! Pentru ca ei sunt poate printre putinii care privesc la tine asa cum trebuie – cei care te apreciaza pentru cine esti, pentru ceea ce reprezinti pentru ei, si nu pentru cum arati! Si tocmai lor sa le faci asta?!
4. Prejudecata ca „cei plinuti nu sunt frumosi”. Cine stabileste cine este frumos si cine nu? Moda? Pai, draga noastra, moda este trecatoare, nu-i asa? Si extreeeeeem de schimbatoare! Adu-ti aminte de tablourile lui Rubens, de celebrele sale nuduri… Daca nu le stii, cauta-le pe internet! Sunt sigur ca te vor face sa privesti altfel lucrurile! Vei vedea cum considerau oamenii aceia ca trebuie sa arate o femeie, o fata frumoasa!
5. Tu ai valoare! Traim intr-o tara crestina, insa uitam atat de repede faptul ca de fiecare Pasti sarbatorim ceva de-a dreptul extraordinar! Dumnezeu insusi s-a intrupat, a venit in lumea noastra si a ales sa moara pentru noi, pentru pacatele noastre, pentru a ne impaca cu Tatal! De ce crezi ca a facut asta? Din dragoste pentru noi! Pentru ca in ochii Lui avem valoare, ne iubeste cu adevarat pentru ceea ce suntem noi in ochii Lui. Ori de cate ori cineva te face sa te simti prost pentru felul in care arati, adu-ti aminte ca pentru TINE a murit Fiul lui Dumnezeu! Din dragoste pentru tine! Iar daca El a fost gata sa plateasca un pret atat de mare, atunci inseamna ca ai o valoare inestimabila in ochii Lui!
6. Nu face un gest necugetat! Sinuciderea nu a fost niciodata o solutie adevarata! Spuui ca vrei sa evadezi intr-o lume unde esti apreciat nu pentru felul in care arati, sa te alaturi ingerilor… Nu uita insa ca Biserica considera sinuciderea un pacat… Ia in calcul faptul ca s-ar putea sa aiba dreptate… Ce te faci daca, odata ce ai facut gestul acela pe care eu unul il consider unul de ratacire, ajungi unde nu trebuie, nu unde ti-ai dorit? Ce e mai trist este ca nici nu vei mai putea indrepta raul facut… Iti poti permite sa risti? Eu unul zic ca, prin comparatie, ceea ce ai este mult mai de dorit decat… stii tu… De ce? Pentru ca problemele tale sunt doar TRECATOARE! Si se pot schimba! Sau, daca vei descoperi ca nu se pot schimba, poti invata sa le accepti si sa traiesti bine-mersi cu starea ta! Si vei vedea ca si altii vor ajunge sa vada in tine persoana sensibila si cu multe calitati, daca le vei ingadui lucrul acesta!
Iar noi iti vom fi alaturi! Hai, curaj! Capul sus!
Cu prietenie, Adrian
buna, am intrat pe acest site fiindca simt nevoia sa spun cuiva ce simt ji sa caut un sprijit, un sfat….fiindca nu am ciu sa i-l cer.Problema mea este ca parintii mei sunt despartiti ji am ramas la tata care sa schimbat foarte mult din cauza noii sale pritene(mama vitrega) ji se lasa prea mult influentat de aceasta pana a lua niste decizii absurde asupra mea. Ultima prostie (ca sa ii zic asa) este sa stau de revelion in casa ji sa ma uit la ei knd mama l-a rigat cu ceru ji pamantul sa ma lase cu ea.Este asa de dur ji nu prea poti sa discuti cu el.Uneori chiar am incercat sa-mi iau viatza dar mi-am dat seama k dragostea fata de prietenul meu m-a facut sa renunt la aceasta idee pt moment dar nu stiu knd o sa pot sa indur.
va rog vreau un sfat. va multumesc
Aniy,
Bine ai venit! Si multumim pentru increderea pe care ne-ai aratat-o spunandu-ne ce-ti apasa sufletul.
Inteleg, din ceea ce imi spui, ca ai pana in 18 ani, parintii tai s-au despartit iar tu ai ales sa ramai la tatal tau (daca am gresit te rog sa nu te superi si sa ma corectezi). Inteleg, iarasi, ca te-a suparat mult faptul ca nu iti poti petrece Revelionul alaturi de mama ta. Atat de mult incat ai vrut sa iti pui capat zilelor si singurul lucru care te-a oprit a fost dragostea fata de prietenul tau. Ei bine, tin sa te felicit pentru ca ai reusit ca, in acele momente de cumpana, sa te gandesti la lucrurile frumoase din viata ta si la cei care te apreciaza!
O sa iti spun acum ceva care s-ar putea sa nu iti placa… Parintii sunt acele fiinte care ne iubesc enorm dar care, din pacate, de multe ori nu se pricep sa ne-o arate… Asta nu inseamna insa ca nu ne iubesc… Uneori insa, ca adulti, suntem atat de caposi si de orgoliosi, incat lasam sa primeze alte lucruri, nu dorintele si interesele copiilor nostri… Asa sunt adultii… parintii… Si oricat de mult ai incerca sa eviti sa cazi in aceleasi greseli ca si parintii tai, te surprinzi cu ciuda, atunci cand te analizezi, sa vezi ca ai esuat tocmai in momentele importante…
In fine… Ti-as sugera sa incerci sa porti o discutie cat se poate de deschisa si de matura cu tatal tau despre problema aceasta. Nu la telefon sau pe fuga, ci intr-un loc linistit, unde sa poti fi doar tu cu el. Eventual invita-l la o ciocolata fierbinte undeva, aproape. Spune-i ca AI NEVOIE sa vorbesti cu el.
Apoi, daca tot nu se rezolva, trebuie sa stii ca ambii parinti au dreptul legal de a petrece timp cu copiii lor. Daca s-au despartit in mod legal, lucrurile acestea de obicei sunt hotarate de instanta, si regula este ca amandoi sa faca in asa fel incat vizitele sa fie echitabile pentru ambele parti. De exemplu, daca ti-ai petrecut Craciunul cu unul dintre ei, frumos si normal ar fi ca Revelionul sa ti-l petreci cu celalalt.
In nici un caz nu trebuie sa recurgi la amenintari fata de parinti… Vei descoperi ca lucrul acesta nu ajuta deloc, ba dimpotriva… „Vorba dulce mult aduce”… stii tu vorba asta romaneasca… e valabila si in cazul tau…
Ti-am facut o categorie a ta si te mai asteptam pe la noi!
Cu prietenie,
Adrian
am incercat de atatea ori sa vb cu el si totusi simt k nu asculta…de cate ori incerc sa mi impun punctul de vedere incheie discutia sau tipa……ji q mama nu apuc sa petrec timp deloc fiindca ea este plecata in alta tara ji nici macar knd vine sa nu ma lase sa stau q ea mi se pare deplasat.Am 17 ani iar parintii sau despartit legal dar nu a fost facut partajul pt k tatal meu a pus-o pe mama sa semneze cv ji ea la semnat la disperare nestiind ce a semnat ji deci nu a primit absolut nmc din ce i se cuvenea. Pe mine ma revolta k numai aceasta femeie (Luminta o cheama) reuseste sa il influenteze. Poate k si el se lasa inflentat fiindca noi locuim in apartamentul ei cu familia ei (pt k avem un apartament dar este inchiriat)….cum sa nu te simti in plus.
Aniy,
Am postat un raspuns la ce mi-ai scris in „Aniy (2)” – in categoria ta din coloana din dreapta.
Cu prietenie,
Adrian
buna…..nus cum. sa va zic…dar am..o prietena,,,,care…ai plc..mult de..o vedeta…( dintro formatie…nu dau nume…..)….si..nus toata ziua se gandeste la el….dar…intruna sta pe net sa vada interviuri….nus….si iam zis dc nu mergi la concert..( formatia nu e din romania)….dar sar putea sa vina….)..si mia zis…ce rost are sa mai merg….nus da odata mia spus…k vrea sa moara….si ba k vrea sa plc de acasa……si nus datimi un sfat….( vam mai scris…dar nu miati raspuns….)…ce sai zic….pls
cand imi raspundeti si mie!!!!!!!!!!!!!!!
Draga Andreea,
In momentul in care tu ne-ai scris din nou aceste randuri, raspunsul tau avea deja niste ore bune. Mai mult decat atat, ti-am facut si o categorie a ta, folosind „numele” pe care ni l-ai dat prima data – „Anonim”. Acum, ca ne-ai dat si un nume, am modificat numele „categoriei” tale din AnoniM in Andreea.
In concluzie, raspunsul meu te asteapta si acolo unde ai scris prima data, si in coloana din dreapta, la Categorii – Andreea.
Probabil ca ai uitat cu ce pseudonim ne-ai scris si, prin urmare, nu ai putut citi raspunsul dat. Nu-i bai. Eu unul ma bucur ca ma pot adresa tie ca unei persoane, nu unui „anonim”, si imi cer scuze pentru frustrarea creata in sufletul tau crezand ca nu ti s-a raspuns. Te asigur ca am raspuns – si il vei gasi unde ti-am indicat. Aici fiecare apel este tratat cu maxima seriozitate!
Cu prietenie,
Adrian
intodeauna mam int…” oare esista viata dupa moarte”? si cred k nu numai eu ma int.. oare chiar ar exista…am vazut si un caz real la stiri.. o casa bantuita..un om..oare ma crezi oare nu ma crezi…dar poate exista..” oare oamenii care mor…incep o alta viaata..”?….oare cei kre au murit si au lasat lucruri neterminate..oare daia bantuie unii oameni…sau pur si simplu e diavolul..”
sau oare exista diavolulul cu adevarat sau dumnezeu..??? sunt sigur k nu nuami eu mam int..
oare unele vrajitoare.. pot face lucrui inexplicabile…….poate exista reincarnarea.?”’ ce parere ai..sau aveti? despre asta.. sunteti de acord k ar exista..?toaate astea sau nu?
intodeauna mam int…” oare esista viata dupa moarte”? si cred k nu numai eu ma int.. oare chiar ar exista…am vazut si un caz real la stiri.. o casa bantuita..un om..oare ma crezi oare nu ma crezi…dar poate exista..” oare oamenii care mor…incep o alta viaata..”?….oare cei kre au murit si au lasat lucruri neterminate..oare daia bantuie unii oameni…sau pur si simplu e diavolul..”
sau oare exista diavolulul cu adevarat sau dumnezeu..??? sunt sigur k nu nuami eu mam int..
oare unele vrajitoare.. pot face lucrui inexplicabile…….poate exista reincarnarea.?”’ ce parere ai..sau aveti? despre asta.. sunteti de acord k ar exista..?toaate astea sau nu?
Simona,
Oare nu ai crede ca ar fi absurd sa ne nastem „tabula rasa”, sa acumulam la cunostinte toata viata, apoi sa murim si sa se termine totul? Practic, in acceptiunea generala si in cazurile „normale”, murim atunci cand imbatranim, dupa ce am acumulat o serie intreaga de cunostinte, idei, credinte si convingeri. Adica atunci cand ajungem la un apogeu. Eu cred ca ar fi absurd ca totul sa se termine atunci. Cred ca ceea ce spune Biblia este adevarat si ca noi, in momentul mortii, nu „trecem in nefiinta”, in neant, ci trecem intr-o alta faza a existentei. Una mai buna sau una mai rea, in functie de alegerile pe care le-am facut si de credinta pe care am avut-o cata vreme am trait in aceasta forma a existentei noastre.
Apoi, partea cu reincarnarea… Biblia spune ca „omului ii este randuit sa moara O SINGURA DATA (ceea ce exclude reincarnarea din start – n.m.), dupa care vine judecata”. In plus, daca toate teoriile – si cea creationista, pe care o imbratisez eu, si cea evolutionista, imbratisata de multi altii, afirma ca initial au existat cel mult doua exemplare din fiecare specie (oameni, animale etc.), iar teoria reincarnarii afirma ca sufletele se reintrupeaza… cum se face ca numarul tuturor vietuitoarelor a crescut enorm? De unde au avut suflete doar cele 6 miliarde de oameni, ca sa nu mai vorbesc de animale, plante, pasari, pesti, reptile etc.? Trebuie sa fi existat un Creator, care ne-a dat fiecaruia dintre noi un suflet distinct si unic…
Apoi, Biblia nu spune nimic despre posibilitatea vreunui om de a face ceea ce-l taie capul dupa ce moare… Ni se spune, dimpotriva, ca ajungem fie intr-un loc, fie in altul… Si acolo stam…
Daca exista Diavolul sau Dumnezeu… Eu cred ca da… Daca toate lucrurile au o cauza, mergand pe principiul legii cauzei si efectului, trebuie sa existe o cauza primara pentru tot ce exista… Si acea cauza noi o numim Dumnezeu… Mai departe totul este simplu… totul este creatia Lui… pana si Diavolul, care nu este altceva decat un inger razvratit, care incearca sa ii atraga pe cat mai multi in razvratirea lui, pentru a-i impartasi destinul vesnic…
In privinta vrajitoarelor, unele sunt sarlatane… insa Biblia spune ca exista si vrajitoare reale… In toate cazurile insa… atentie… Biblia spune ca este pacat sa apelam la ajutorul lor… care nu este decat temporar si iluzoriu… Mai bine, daca ai vreo problema, apeleaza la ajutorul Lui! El nu te va dezamagi niciodata!
stiu k asta ar trebui sa scriu aici…
sa vada toatalumea….voi aveti pt ce trai…..nene si inca multe…uiteati….
voi luati in seama si va amintiti..lucrurrile RELE…va ganditi prea profund.
la orce lucru marunt..
am inceput sa cred k lumea din orce lucru marunt face ditamai ….( nebunia…sau io mai stiu ce..)
sa stiti k si fara prieteni..amici etc..se poate supravietui…mai greu dak te gandesti numai la asta….dar dak nu te gandesti la asta e usor.
si….orcum…Nu cred k tb sa va pun un video..da???? deci pt ce traiti:)))…so zoc asa pt ce?….k sa faceti ce doriti ce va face mai fericiti.. ce va face??? ganditiva si…..o sa aveti pt ce trai;)
voi nu va ganditi ce va face fericiti….va ganditi..la ce va face nefericiti..
a scuze nu..va gaditi la ce ar putea sa va faca fericiti dak nu va face..
..ganditiva…si incercati sa va atingeti scopul ala…;),…so’..sunt atatea tari de vizitat,,,,ex..lumea e frumoasa….multe lucruri ….intradevar oamenii sunt rai nu toti dar pana la urma so////da toti..:D….atunci..ce fara ceilalti oameni kre va fac rau nu puteti trai..( ex..iubita..iubitul..prietenii..etc..)…..eu zik sa va doara -n c~r de ei….da?????….. cititi asta nene….k e bn bn…lasati,,,,toate smiorcaielile….si treceti la treaba….oameni buni. sunt atatea de facut….si le puteti foarte bn face si singur…fara prieteni…sau cunostinte etc..
faceti…ce va face fericiti sau ce var face,,
dar dak unii sunt atat de hotarati…..pare prostesc da…dar ia ganditiva cand afara ploua.ninge..etc….deci so viata e frumoasa….sau ia ganditiva….faima/.bani..visati si voi k aveti dreptul….sa le si inpliniti si ce visati..ia ganditiva: DACA ALA A PUTUT EU DC NU POT???????????????? aaaaa ia gandestete…u kre citesti….( inafara d cel kre a facut site asta….kre e chiar …inpresionant sa faca cn asta.,,,) deci gandeste poti face ce vrei si esti liber ,,,,poti sa te duci sin curu gol pa strada ce are daka asta te face fericit….fa ce vrei nene k daia esti liber nu esti la uscarie..deci…dai drumul…dute. si fa ce te face fericit…traiesteti viata la maxim….k poti…dak ala a putut eu dc nu pot??? aaaa???
scz d un cuvant la gresit intentionat…ala ” zok” in loc de zic..k sa mai radeti sa va binedispuneti eu ccel putin am ras k bn ..andreea
No problem, Andreea
scuzatima:D voi ati fumat…..si daca ati slabit……fumatul slabeste?( scz stiu k nu tb sa pun asta aici dar…:D
Andreea,
Iarasi ai intuit corect… Comentariul tau este off-topic dar… fie… Da, eu unul am fumat. Si nu am slabit. Fumatul nu slabeste! Categoric nu. Decat, poate, sistemul imunitar. Si plamanii…
Adrian
da….ms
Nu ma gandesc neaparat sa ma sinucid, deoarece stiu ca este cel mai mare pacat, dar…
Am o prietena careia nu stiu daca ii place de mine sau nu… adica cand suntem singuri ne inteleg foarte bine dar cand suntem la liceu e ca si cand m-ar uri. Adica si acolo ne intelegem destul de bine, dar imi spune prostule, etc. insulte 🙂
I-am facut si 2 cadouri si a fost foarte fericita…
Eu o iubesc faorte mult….
Buna .!!ma numesc ‘Marian’.,si ma confrunt cu niste probleme foarte mari-
inca de mic imi doresc sa mor;..!!!De ce??? pentru ca toti se rideau de mine-
simteam ca lumea mea se prabuseste-
am iubit o fata dar niciodata nu am avut
curaj-ul sai spun ce simt pentru ea…!!!
toata lumea ma dadea la o parte,,,!!.
cu parintii nu ma intelegeam” deloc”.
eu de mic mam invatat sa nu am incredere in nimeni nici in aproprati…
iar acum de mai bine de 3 ani am
incercat si iau viata ….apropo.//..
provin dintro familie fara „viitor”…
adica/…am o familie gen cu moralul
la pamint sper ca intelegeti
nu am terminat nici liceul.
cu fetele sunt prea timid sa vorbesc
si am 18ani acum in 2016 am plecat..
in strainatate de multe ori iau teapa …/”
simt ca nu am pentru ce traii parintii sau
despartit recent…..aici in italia toti (eu sunt o fiinta mai timida si credinciosa
)…./..prieteni nu vreau sami fac
ca dupa mine toti trag dupa cum le
este lor mai bine…,nu mai pot avea
incredere in nimeni ……ba chiar ma rugam la dumnezu sa ma ia asta la 6ani
pina acum lumea mise pare o inchisoare o orgie”…….
de multe ori ma gindesc ca nu
am viitor ci ar trebui sa” mor” ………
acum am 18ani si as vrea sa dispar pe
nevazute nu suport oamenii
Super ficiali care cred ca le stiu pe
toate si am in gind sami iau viata
dar nush cum so fac ca e pacat sunt o fire foarte sensibila si timida ce nu
suport rautatea oamenilor bunn
Asta este tot pina acum ma uitam lungg
sami pun povestea dar mam gindit
totusi sunteti/sunt straini dar avind
in vedere dupa multi care au scris
fara teama am prins curaj
Dragă Marian,
Bun venit aici! In coloana din dreapta a fost creată o nouă căsuță – „Marian 8”. Este a ta! Acolo așteptăm alte detalii despre tine, care să ne ajute să te înțelegem mai bine, și tot acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Buna .!!ma numesc ‘Marian’.,si ma confrunt cu niste probleme foarte mari-
inca de mic imi doresc sa mor;..!!!De ce??? pentru ca toti se rideau de mine-
simteam ca lumea mea se prabuseste-
am iubit o fata dar niciodata nu am avut
curaj-ul sai spun ce simt pentru ea…!!!
toata lumea ma dadea la o parte,,,!!.
cu parintii nu ma intelegeam” deloc”.
eu de mic mam invatat sa nu am incredere in nimeni nici in aproprati…
iar acum de mai bine de 3 ani am
incercat si iau viata ….apropo.//..
provin dintro familie fara „viitor”…
adica/…am o familie gen cu moralul
la pamint sper ca intelegeti
nu am terminat nici liceul.
cu fetele sunt prea timid sa vorbesc
si am 18ani acum in 2016 am plecat..
in strainatate de multe ori iau teapa …/”
simt ca nu am pentru ce traii parintii sau
despartit recent…..aici in italia toti (eu sunt o fiinta mai timida si credinciosa
)…./..prieteni nu vreau sami fac
ca dupa mine toti trag dupa cum le
este lor mai bine…,nu mai pot avea
incredere in nimeni ……ba chiar ma rugam la dumnezu sa ma ia”. asta la 6ani
pina acum lumea mise pare o inchisoare o orgie”…….
de multe ori ma gindesc ca nu
am viitor ci ar trebui sa” mor” ………
acum am 18ani si as vrea sa dispar pe
nevazute nu suport oamenii
Super ficiali care cred ca le stiu pe
toate si am in gind sami iau viata
dar nush cum so fac ca e pacat sunt o fire foarte sensibila si timida ce nu
suport rautatea oamenilor bunn
Asta este tot pina acum ma uitam lungg
sami pun povestea dar mam gindit
totusi sunteti/sunt straini dar avind
in vedere dupa multi care au scris
fara teama am prins curaj
Dragă Marian,
Bun venit aici! In coloana din dreapta a fost creată o nouă căsuță – „Marian 8”. Este a ta! Acolo așteptăm alte detalii despre tine, care să ne ajute să te înțelegem mai bine, și tot acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Supereuropa,
Daca ai ajuns tocmai la acest subiect, probabil ca ti-a trecut vreun gand prin minte…
Multumim pentru ca ne-ai acordat increderea ta spunandu-ne cateva din temerile tale interioare. Cred ca nu sunt primul care iti spune ca „asa sunt multi dintre cei de-o varsta cu tine” si ca „timpul le rezolva pe toate”. De cele mai multe ori, intr-o (posibila) relatie unii vor certitudini, iar altii vor sa aiba (doar) prilejul de a cunoaste bine o persoana pentru a se putea pronunta ulterior.
In plus, ia in considerare si faptul ca este posibil ca unele fete sa actioneze intr-un anumit fel (ma refer la faza cu „prostule etc., insulte”) numai intr-un anumit anturaj, intr-o anumita companie, din dorinta de a isi convinge prietenii respectivi de faptul ca ea este o „dura” si ca ii joaca pe degete pe altii… Nu stiu care este cazul ei. Tu ai toate datele… Daca o iubesti, atunci vei intelege ca trebuie sa ii acorzi timp, atentie si rabdare…
Ma indoiesc ca te uraste – altfel nu v-ati intelege foarte bine, cum spui, si nici nu ar fi primit cadoul tau.
Ai putea avea insa o discutie cu ea, in care sa ii explici ca te simti lezat, ca te deranjeaza atunci cand ti se adreseaza cu „prostule” sau te insulta. Daca tine la tine, iti va respecta sentimentele cel putin din acest punct de vedere.
Inca ceva. Daca tot ai aflat de existenta noastra si daca, prin absurd, ti-ar trece vreodata vreun gand ciudat prin minte (stii tu la ce ma refer!), te rog sa nu faci nici o traznaie… Spune-ne, scrie-ne si da-ne sansa de a deveni prietenii tai!
Cu prietenie,
Adrian
@Andreea – sa inteleg ca te lasi de fumat? 😀
uite nus dak sunt in masura ,…etc…sati dau sfaturi dar uite ce cred eu..) (….aku sa nu te superi….dar….nustiu ..e foarte bine k nu te gandesti sa te…sinucizi…)..
si..dupa cum zici tu k prietena ta nu te baga in seama la scoala..sau iti adreseaza insulte…etc…vorbeste k ea…si spunei de ce face lucrurile astea….( …pt k altfel ….nus ce ai mai putea face….si apoi scriene aici despre ce tia spus.. ( sau gandestete ..si aku sa nu te superi..poate sta k tn doar pt cadouri..sau daka nu esti de acord v k ea ……
poi…..da cred k da..dar nu am fumat mult pana aku:D doar o zi doua crezand k voi slabi….
ce tare….da aku ai scris u??….k ainainte nu era era rasp tau cand am scris eu……k aa am scris si eu…..adik…
lasa…
Nu ma sinucid findca e opus credintei 🙂 . Si din cat mi-a spus prietena ei cea mai buna am inteles ca e timida si nu prea spune ce simte, si spune asa ca sa nu zica lumea ca ma place (asa au facut si cu mine, eu cu ea intr-un copac, etc. etc.) . Si un mesaj pentru toti : Sinucisul nu e o varianta buna deoarece nu pentru ca iti pierzi neaparat viata, dar ajungi SIGUR in Iad. Asa ca daca aveti cat putin de credinta nu va sinucideti! Cei in situatia mea, daca chiar nu se rezolva, aveti la indemana cemai , 8 miliarde de oameni sa alegeti 🙂 . Bucurati-va de viata!
ma bucur….
k nu este altceva si scz k tiam zis k poate e k tn doar pt cadouri na fost cu intentie..
si da…mult succes k prietena ta…ma bucur k gandesti ce trebuie despre ….sinucis…si ai dreptate.
Buna Adrian si felicitari pentru ce incerci sa faci.Inca nu am ajuns sa citesc tot pe-aici, nu-ti stiu motivatiile interioare, dar rabdarea ta e de apreciat.
Am te rog sa imi faci si mie o „casuta” in coloana din dreapta…poate cineva va fi interesat sa asculte cate ceva din viata unui om cu adevarat bolnav si care lupta aproape zi de zi cu dorinta de a disparea si poate povestea mea va ajuta pe cineva.
Cu respect
Lys
Buna, Lys.
Si bun venit aici! Multumesc mult pentru disponibilitatea ta de a ne impartasi o poveste care, daca intuiesc corect, este una foarte dureroasa dar, in acelasi timp, incarcata cu un optimism si o putere de a merge mai departe care sper sa fie molipsitoare. Ti-am facut „casuta” in dreapta, si asteptam cu nerabdare contributiile tale acolo.
Cu prietenie,
Adrian
buna ziua tuturor!
stiu ca este foarte greu sa mori sau sa te gadnesti la ea dar eu de cateva zile o fac …defapt de cativa ani …..imi tot trece prin cap gandul ca daca ash muri ar fi probabil mai bine pentru mine insa sunt o fiinta rationala si stiu ca mama si rudele ar fi distruse …
treaba sta cam asa cu mine . EU am un motto dfapt am mai multe pe care le fac la fata locului unu pentru fiecare situatie ! ori traiesti intr-o demnitate deplina profunda ori nu maimerita sa traiesti ,,,,eu vad viata ca un luptattor care se lupta cu morile de vant si apropo de variante nu pot fi mi multde 2 variante principale lucru confirmat de Einstein „teoria relativitatii ” si acum sa trecem la subiect
1.eu nu ma prea am cu matematica ,,nu e chiar materia mea preferata eu mai mult sunt dedicat partii umane ,,am in mine un filosof cre tot timpul gandeste poate ca e un pic bolnav acum acel filosof dar fgandeste si ia in calcul toate posibilitatile !!!Eu nu vreau sa mai traiesc daca raman corigent la matematica ,,,Aahh un locuru banal spuneti voi si apoi cineva va zice ca si eu am ramas dar nu mam omorat ,daa dar conteaza demnitatea ,respectul si mai presus de toate cred o forma minuscula de trufie …va scriu acum aici si o sa va mai scriu marti ..inainte sa ma omor !!akum cititi partea 2
2.deci marti ma asculta la mate daca nu trec mai vin odata aici va scriu si apoi plec spre linia ferata fara ca nimeni altcineva sa stie in afarta de voi si eu ,,knd se apropie trenul o sun pe mama si imi iau ramas bun si gata inchid ochii ,,simt o durere mare .Ooo doamne stiu ca o sa doara dar asta pana voi muri care e foarte scurt timp ,,,prima data marti dupa mate vin sa va zic daca am trecut sau nu daca am trecut imi innec gandul asta pana la urmatorea cumpana din viata mea ,,iar daca nu am trecut vin sa imi iau ramas bun pentru sfaturi daca aveti timp sa mi le dati apna atunci ,,,dar nu va mai deranjati fara ofensa dar nu o sa le iau !!! sper ca maiti inteles situatia siar fi mai bine daca tot aveti di me de mess sa vb si acolo cu mn pana marti !!!
„Cineva cu suflet mare”,
Ti-am facut o „categorie” in dreapta. Gasesti acolo raspunsul meu.
Adrian
Nu stiu ce sa fac…tocmai cautam pe site niste medtode de a muri usor, cind am dat de site-ul dvoastra…sunt din RM. oricum vreau sa mor pentru ca „pina la urma еще omul e dator cu o moarte”….
Nu stiu ce sa fac…tocmai cautam pe site niste medtode de a muri usor, cind am dat de site-ul dvoastra…sunt din RM. oricum vreau sa mor pentru ca „pina la urma tot omul e dator cu o moarte”….
Emin,
Este adevarat ca „pana la urma omul e dator cu o moarte”, insa nu datornicul hotaraste cand este data scadentei, nu crezi?
Daca ai citit cat de cat povestile unora dintre persoanele care au scris aici, ai vazut ca, pana la urma, intr-un fel sau altul, marea lor majoritate s-au putut rezolva. Ce zici daca incerci si tu sa ne spui povestea ta? Ce anume te-a facut sa iti doresti sa termini socotelile cu viata?
Vei gasi, in coloana din dreapta, o categorie cu pseudonimul tau: emin. Te rog sa incerci sa te linistesti si sa ne scrii acolo, la comments. Sunt convins ca trebuie sa existe si o alta varianta decat moartea!
Cu prietenie,
Adrian
buna tuturor.. mam hotarat sa scriu aici,pt ca nu mai stiu ce sa mai fac…eu am multe probleme..nu mam gandit niciodata sa mor dar..cred ca nici mult nu mai am, eu nu am deloc (amici) prieteni/e am doar una o colega care sta cu mine din cand in cand din an in paste…parinttii mei sau despartit de cand aveam 7ani… si ma deranjeaza ca nu am deloc amici mai toata ziua cand nus la scoala stau pe calculator..pana seara…si atata dabia mai ies din casa.uneori.. ..si am uneori prieteni” asazisi numai cand au nevoie de ceva ..altfel nici nu ma baga in seama.. decat asha cu buna” si gata… si ma mai deranjeaza ca ..decieu stau cu bunicii mei…si cu o matusa si un unchi…inainte ma mai duceam la taicamiu in vacanta…si mai stau si cu maicamea bine inteles..si ma simt in plus parca…as sta asha ..degeaba( eu am 14 ani) si ei dabia ma baga in seama…cred ca daca as sta in casa ..nus cate zile nici macar nu ar veni sa ma int cva…si cred ca din cauza faptului ca ue nu am fost dorita…bunica mea imi spunea..odata ca cika ..ea ar fi spus lu maicamea ca ..nu tb sa ma nasc..ca nu ar avea posibilitai si ca taicamiu ar pleca..(cum asha a plecat dar mai ma duceam la el in c vacanta)…si uneori este deranjant..pe mine nici macar la tb nu ma pune…cand ai zic..sa o ajut cu cva..zice k nu are nevoie.. tot ea imi zice ca nare nevoie si tot ea face uneori ..o mutra daia..parca..eu as fi vinovata….si sunt multe altele…si dasta uneori..mam gandit..asha…pt ca maicamea nu lucrezaza adika lucreaza da castiga putin si..eu iam spus odata ca vreau sa plk lataicamiu si zicea..k nu tb sa ma simt prost ca stau aici etc…da cum sa nu te simti prost..cand ..nimeni nu te baga in seama…decat numia cande vorba sa dea vina pe mn..de cva…..
Mihaela,
Incep prin a-ti spune ca esti binevenita aici! Si o spun cu toata sinceritatea si cu toata deschiderea.
Ti-am facut o „categorie” a ta, in coloana din dreapta. Te asteapta deja acolo un prim raspuns; tot acolo te voi ruga sa ne scrii si in continuare.
Cu prietenie,
Adrian
momentan trec printro situatie ff neplacuta si cel mai bine ar fi sa imi iau zilele adio ne vredem pe „lumea cealalta” adio
Ioan,
De ce crezi ca cea mai buna solutie ar fi sa iti iei zilele? Eu unul sunt ferm convins ca a-ti lua zilele nu este si nici nu poate fi o solutie viabila. Indiferent de natura problemei tale sau a situatiei ff neplacute pe care o traversezi, sunt sigur ca se poate gasi o rezolvare, cu bunavointa, eforturi si cu un pic de ajutor din partea lui Dumnezeu si a semenilor…
Ma insel? Daca esti ferm convins ca ma insel, as vrea sa incercam sa stam de vorba… Poate reusesti sa imi demonstrezi ca ai dreptate… Sau poate gasim impreuna o rezolvare… In ambele variante, nu ai nimic de pierdut, nu crezi?
Ti-am facut o „categorie” in coloana din dreapta – „Ioan”. Acolo te voi ruga sa ne scrii…
Inca ceva. Spui „ne vedem pe lumea cealalta”… Dar te-ai gandit ce te faci daca exista intr-adevar doua locuri „acolo”? Si daca nu vei ajunge unde crezi, sinucigandu-te? Merita oare sa risti totul pentru o presupozitie? Ce te faci daca te inseli si faci ceva ce nu vei mai putea repara niciodata, nici acum, nici alta data?
Eu zic ca nu merita riscul… E mult prea mare si ar fi mult prea grav daca ai gresi. Mai ales ca, atata timp cat traiesti, exista intotdeauna inca o sansa…
Hai, incearca, fa un efort… Spune-ne povestea ta! Poate te putem ajuta! Trebuie sa existe o solutie!!! Eu sunt convins de asta! Si impreuna o putem gasi mai usor decat ai putea sa o faci de unul singur!
Cu prietenie,
Adrian
Salut….am 17 ani si m-am saturat de viata pe care o am….toata lumea in specia cei de la scoala vor sa profite de pe urma bunavointei mele….toata lumea ma crede un ratat si ma face sa ma simt ca un nimic….ma jignesc de fiecare data cand ma vad si daca am tupeu sa le zic ceva atunci se pun toti sa ma bata…m-am saturat si vreau sa ma sinucid
Salut, Radu!
Ai nimerit unde trebuie. Aici, marea majoritate a membrilor acestui grup virtual de suport s-au saturat la un moment dat de viata pe care o duceau si au luat in considerare suicidul. Apoi, discutand unii cu ceilalti, am ajuns sa descoperim ca problemele noastre nu sunt chiar atat de imposibil de rezolvat… Impreuna am descoperit ca viata merita traita, si am aflat modalitati practice de a reusi sa trecem peste rautatile, sicanele si problemele celor din jur…
Ti-am facut o categorie in coloana din dreapta, si asteptam sa ne scrii acolo mai multe detalii despre tine, despre cum vor sa profite de pe urma bunavointei tale cei de la scoala, despre sicanele la care te supun frecvent. Sunt sigur ca se poate gasi o solutie reala, viabila, Radu! Te rog sa nu iti faci rau! Lasa-ne sa incercam sa te ajutam!
Daca a fost posibil pentru atatea alte zeci de persoane, eu zic ca exista macar o sansa ca lucrul acesta sa fie posibil si in cazul tau, nu crezi? Hai, incearca!…
Cu prietenie,
Adrian
am o mare suferinta si nu stiu ce pot sa fac
Cristi,
Un inceput ar fi sa incerci sa ne scrii. Daca tu nu poti vedea ACUM o posibilitate de iesire din situatia in care te afli, poate IMPREUNA gasim ceva. Solutii exista intotdeauna, numai ca noi nu le putem gasi de fiecare data…
Astept sa ne scrii!
Cu prietenie,
Adrian
vreau sa vb cu cineva dar mai retras
sincer cred ca am ajuns la capatul puterilor
nu mai supor viata asta asa singur pe lume
adrian se poate vb cu tine mai discret doar noi doi sa stim ce vb
eu nu vreau asa ceva dar gandul ma duce de ce oare am probleme ca oricare , relatia cu prietena nu merge sau mai bine zis nu mai merge de loc servici nu mai am si nu imi mai merge nimik . datorii am multe si nu prea mai fac fata , nu vreau asa ceva dar ce pot face pana la urma cand vezi ca in viata nu ai noroc deloc nici in dragoste nici in cariera nimik ce sa faci
Cristi,
Sigur ca se poate. Asa cum am scris si la rubrica „Contact”, imi poti scrie si direct, pe adresa scrisorica@gmail.com, cu mentiunea „doar pentru moderator”. Atunci nu va aparea nimic aici.
Avantajul de a scrie aici este insa ca poti beneficia si de ajutorul celorlalti membri ai grupului, care sunt persoane ce au trecut prin probleme similare, s-au confruntat cu tendinte si tentatii similare. In plus, poti sta cat se poate de linistit. Eu sunt singurul care poate vedea adresa ta de e-mail si IP-ul computerului de pe care imi scrii. Ceilalti nu pot vedea decat numele pe care ni-l scrii tu aici… si, fie vorba intre noi, sunt o multime de Cristi prin partea asta a lumii, deci e cat se poate de „safe”.
Eu ti-am facut deja o „categorie” a ta in coloana din dreapta, unde, daca te hotarasti sa ne mai scrii aici, si nu doar mie in privat, te voi ruga sa revii. In fine, ideea este ca TU decizi care dintre variante e cea potrivita pentru tine. Important este sa nu faci nici un gest necugetat, pentru ca intotdeauna exista solutii! INTOTDEAUNA!
Cu prietenie,
Adrian
Ionut,
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta. Te rog sa ne scrii acolo toate detaliile pe care le consideri importante, pentru a incerca sa gasim impreuna o solutie.
Cu prietenie,
Adrian
Buna … am vazut acest site cand cautam pe net modalitati de sinucidere …sincer ce motiv as avea sa mai traiesc daca nu am parinti ( adik nu ma iubesc , nu ma ajuta in nici un fel , nu`i intereseaza de mine …deci practic nu`i am ) , prietenul meu nu ma iubeste , casa nu am , bani nu am ….:| …numai vreau sa traiesc :((
chiar stau si ma gandesc …ce rost are viata mea …. 😐 … prieteni nu am….decat doi …am o sora pe care la fel nu o intereseaza viata mea …ce sa mai zic …am o viata de kkt …si am ajuns sa ma urasc pur si simplu …. sa nu`mi mai pese de mine …de nimic … :((
Adina,
Permite-mi sa iti spun „bine ai venit”, in numele tuturor membrilor acestui grup virtual de suport pentru persoanele care cocheteaza cu gandul sinuciderii si pentru supravietuitorii lor (care au, la randul lor, mare nevoie de sprijin).
Cei mai multi dintre noi, de aici, putem intelege perfect sentimentele pe care ni le descrii, pentru ca unii s-au confruntat cu exact aceleasi stari, frustrari, dezamagiri… Am invatat ca impreuna putem fi mai puternici si ca ne putem baza unii pe altii atunci cand suntem „jos”, pentru a ne ridica. Am invatat cat de mare este puterea prieteniei neconditionate, a marturisirii sincere, a scrisului care te ajuta sa iti limpezesti propriile ganduri, a ajutorului primit de la cineva care a traversat aceleasi chestii…
Tot ceea ce ne-ai scris pe mine unul m-a intristat, pentru ca am vazut in tine atata dezamagire, atata amaraciune… Atata dorinta de a pune armele jos, de a renunta la o lupta pe care o consideri inutila si pierduta din start…
Si totusi… Viata merita traita, Adina! Chiar merita! Impreuna vom incerca sa descoperim partile frumoase din viata ta, lucrurile bune pentru care intr-adevar merita sa lupti, vom incerca sa vedem cum poti trece peste toate acele motive care te-au determinat sa cauti pe net modalitati de sinucidere… Pentru ca, asa cum au reusit sa o faca atatea zeci de persoane aici, poti (si trebuie!) sa o faci si tu! De dragul unui viitor care poate fi frumos, daca vei lupta si daca iti vei ingadui sansa de a vedea partile bune din el si modalitatile de a ajunge sa il traiesti!
Am inteles un lucru extrem de trist din putinele cuvinte pe care ni le-ai scris. Cred ca te simti extrem de singura si de neapreciata si cred ca acest sentiment a dus, in cele din urma, la erodarea propriei tale stime de sine, incat sa ajungi sa spui ca uneori te urasti pur si simplu…
Stii ce am apreciat enorm, date fiind circumstantele prin care treci? Faptul ca ai remarcat, in ciuda amaraciunii tale, ca ai totusi doi prieteni… De multe ori, atunci cand suntem deprimati, mintea noastra pur si simplu ajunge sa „filtreze” anumite lucruri si pur si simplu nu mai suntem capabili sa vedem lucrurile bune si frumoase din viata noastra, ci doar pe cele negative… Cu putin ajutor insa, vei vedea, lucrurile acestea se pot indrepta!
Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta, unde te rog din suflet sa iti faci timp sa ne scrii povestea ta, tot ceea ce crezi ca ne va ajuta sa intelegem exact situatia ta si sa incercam sa gasim impreuna modalitati practice de a depasi aceste probleme. Am spus-o de atatea ori, si de fiecare data m-am convins ca este cat se poate de reala: solutia EXISTA, trebuie doar sa ne mobilizam sa o descoperim impreuna! De aceea sunt atat de importanti prietenii, mai ales cei care sunt capabili sa inteleaga acest gen de probleme, datorita situatiilor similare pe care le-au traversat! Pentru ca, daca unuia ii „scapa” din vedere o astfel de solutie, cu siguranta, daca ne punem cu totii mintea la contributie, impreuna vom gasi o cale de a iesi la suprafata!
Imi permit sa iti spun ca, odata ce ne-ai scris aici, noi ne consideram prietenii tai, cei care spera din suflet sa le ingadui sa iti fie alaturi pana cand vei reusi sa zambesti din nou si sa privesti din nou cu incredere catre viitor…
Asteptam, asadar, cu nerabdare sa ne scrii povestea ta, in coloana din dreapta, la „Adina”. Pana atunci, vreau sa stii ca te port in rugaciunile mele, Adina, si te rog din suflet sa nu faci un gest pe care sa il regrete toti cei care te cunosc si te apreciaza, desi, poate, asa cum inteleg, sunt incapabili de multe ori sa o arate astfel incat sa o poti vedea si tu! De dragul Celui care a creat viata, in atentia Caruia suntem in permanenta, chiar si atunci cand nu o putem simti, te rog sa alegi sa traiesti!
Cu prietenie,
Adrian
buna!
am citit majoritatea lucrurilor de pe acest blog si sincera sa fiu chiar ma ajutat foarte mult…va multumesc din suflet…si eu am probleme cu iubitul si cu parintii mei ,iar la un moment dat chiar am simtit ca nu mai rezist si eram cat pe ce sa fac un lucru care ar fi pus punct vietii mele.:(:(:(cautam pe google o metoda mai usoara de a ma sinucide si sincera sa fiu chiar eram hotarata sa fac asta,dar voi m-ati ajutat.mi-am dat seama ca viata e prea scurta ,merita traita,iar Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce…peste orice putem trece in viata,insa avem nevoie si de putina sustinere.iata ca eu am gasit-o aici si va multumesc inca odata:).
Ana,
Ne aduci vesti bune! Nu putem decat sa ne bucuram pentru ca ai gasit in El puterea si sustinerea necesare pentru a o lua de la capat! Viata chiar merita traita si, cu ajutorul Bunului si al prietenilor care au trecut prin chestiuni asemanatoare, orice dificultati sau probleme TEMPORARE pot fi depasite! Viata merita traita!
Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta pe care, avand in vedere faptul ca mai exista o „Ana”, am numit-o „Ana Papusha” (cred ca ai intuit de ce). Ori de cate ori ai nevoie de ajutor sau, pur si simplu, vrei sa fii ascultata sau sa te descarci, ne poti scrie direct acolo.
Cu prietenie,
Adrian
Dragi cititori sau creatori ai acestui site numit si „pledoarie pentru viata”, stau aici si citesc cu draga aceste cuvinte, greu incercate de unii sau de ceilalti. Incerc sa intru in aceasta discutie prin a va spune ca am la activ 10 tentative de suicid, ba cu pastile, ba cu inec, ba cu sfoara, ba cu bautura. Acum insa mi-a venit ideea de a o face cu gazul de la aragaz. Ce spuneti? Cum vi se pare? Este ingrozitor sa va intreb acest lucru. Dar intrebati-va de ce traiesc pe acest pamant? Copil abandonat la nastere, traind in centre de plasament (case de copii), abuzat sexual de mai multe ori, de 8 persoane de fiecare data se rotea acest lucru. Trimis in spitale de nebuni pentru a fi decredibilizat. Toturat, batut, legat , cu medicamente de tot felul si pe care orice om nu ar putea sa le ia vreo data. Chiar credeti ca merita sa stau pe acest pamant? Adevar graia un forumist „Dumnezeu ne ia viata”, mie de ce nu mi-o ia. Stau si plang zilnic in casa, ne mai iesind din ea. S-au acumulat si datorii destule. Ce as mai putea face?
Spuneti mi si mie cum reusesc sa ma sinucid cu gaz sau altceva care sa nu mai doara. Caci nu mai pot.
Cu stima
Marian,
Ai gasit aici un grup virtual de suport. Pentru ca suna atat de pompos, eu unul prefer sa iti spun ca, de fapt, ai gasit aici o multime de oameni care au trecut prin chestii similare, dar care au descoperit ca, impreuna, solutiile pot fi gasite mai usor.
Daca credem ca merita sa stai pe acest pamant? Categoric, Marian! Ai suferit atatea in viata, incat TREBUIE sa iti permiti sa ai parte si de lucruri bune, Marian! Iar vindecarea este posibila, te rog sa ma crezi pe cuvant! Exista specialisti care te pot ajuta si prieteni dispusi sa iti fie alaturi pana cand vei reusi sa zambesti din nou!
Ce ai mai putea face? Ai putea sa incerci sa ne spui povestea ta. Uite, ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta – „Marian”, unde poti sa ne scrii oricat de mult si de detaliat vei considera de cuviinta. Ajuta-ne sa intelegem tristetea ta, drama prin care treci, si vom incerca sa iti fim alaturi asa cum vom sti mai bine. Fiecare dintre noi. Pentru ca te asigur ca, desi scriu doar unii dintre noi (din timiditate, retinere etc.), cu totii citim si iti suntem alaturi. Iar unii dintre noi chiar ne rugam fierbinte inaintea Singurului care are capacitatea de a oferi in dar vindecarea, iertarea si un viitor mai bun.
Capul sus, prietene! Suntem alaturi de tine! Iti asteptam cu nerabdare scrisoarea! Vei descoperi ca pana si simplul fapt ca vei asterne in scris acele ganduri va reusi sa mai elibereze o particica din toata tensiunea aceasta, si te poate ajuta sa vezi viitorul intr-o lumina mai buna.
Cu prietenie,
Adrian
BUNA,ma numesc Lili si am gindirii sinucigase si mai stiu ca voi muri de mina mea.DA si chiar am mai incercat cu pastile dar nu a mers abia am scapat de suferinta(asta mai demult insa de atunci mereu am ginduri negre)Mai vreau sa spun ca imi este frica de Dumnezeu ca ma va judeca aspru pentru cai voi face pe cei din jur sa sufere(in special pe puiul meu).Dar simt ca nu mai am putere si cred eu ca asa am sa ma linistesc, sunt un pacatos pe acest pamint dar stiu sigur ca exista viiata dincolo de moarte si este chiar frumos pentru ca am avut sa zic fericirea de a ajunge pina la portile raiului.PA ,o sa mai scriu.
Lili,
Bine ai venit! Sper din suflet ca ai vazut aici cat de multi oameni traiesc cu aceste ganduri sinucigase si, mai mult decat atat, cat de multi SUPRAVIETUITORI sunt!
Fiecare dintre cei care au devenit membrii acestui grup de suport ascunde, dincolo de cuvintele sale, o poveste trista, lupte multe, grele si epuizante, batalii pierdute, dezamagiri crunte si dureri de neimaginat. IMPREUNA insa am descoperit ca este mult mai usor sa le purtam, gratie colegilor de suferinta, experientelor incurajatoare ale celor care sunt deja mult mai bine si, nu in ultimul rand, Bunului Dumnezeu care stie atat de bine sa ne mangaie sufletele zbuciumate!
Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta, unde te voi ruga sa ne scrii povestea ta, framantarile tale, luptele tale, gandurile tale… Oricate detalii ar fi, te asigur ca vor fi citite TOATE. Si, impreuna, vom incerca sa gasim cea mai buna cale de a trece peste ele!
Teama de ce va fi „dupa”, daca ai da curs acestor ganduri negre, este cat se poate de buna si de cuminte, atata timp cat te tine in viata. Este un lucru extrem de benefic sa te gandesti la faptul ca viata nu inseamna doar existenta terestra, pamanteana, unde avem parte de atatea mizerii si de atatea greutati incat, uneori, doar cu greu reusim sa gasim motivatii de a trai. Viata este intr-adevar mult mai mult decat atat! Iar moartea nu reprezinta un capat, o incetare a existentei, ci doar o poarta de intrare in vesnicie… O vesnicie care poate fi de o frumusete de nedescris, unde vom putea gasi odihna pe care, poate, unii dintre noi nu au cunoscut-o niciodata aici, pentru cei care AICI au ales VIATA, BINELE sau care, dimpotriva, le poate rezerva surprize extrem de neplacute celor care se vor pomeni ca au intrat nepregatiti acolo… Si stii care este partea proasta? Daca aici, cata vreme traim, orice lucru rau si orice nenorocire POATE fi indreptata, intr-un fel sau altul, poate fi „reparata” si se poate sfarsi, „dincolo” totul are dimensiuni vesnice… Merita oare sa iti risti vesnicia, sa alegi o asa-zisa „solutie” permanenta pentru o serie de probleme trecatoare?
Nu vreau in nici un caz sa incerc sa sperii pe nimeni, pentru ca stiu ca Dumnezeul in care cred din tot sufletul meu este bun si plin de indurare, este un Dumnezeu care sufera pentru si alaturi de noi, atat de mult incat a fost gata ca, de dragul nostru, sa isi jertfeasca propriul Fiu, asa cum sarbatorim in fiecare an de Pasti… Insa afirm cu tarie ca, atunci cand ganduri de felul acesta ne dau tarcoale, trebuie sa ne reamintim si de faptul ca sufletul nostru este vesnic, si ca moartea nu reprezinta in nici un caz sfarsitul, ci doar momentul de trecere intr-o alta forma a existentei, care poate fi, la randul ei, mai buna sau chiar mai rea… Merita oare sa risti inutil?
Draga noastra Lili, eu zic ca oricum ai privi lucrurile, este muuuuult, mult mai de folos, oricum ai privi lucrurile, sa traiesti, sa lupti pana la capat! Iar partea buna a lucrurilor este ca, odata ce ne-ai trecut „pragul”, nu mai esti singura! Sunt atatia oameni aici care stiu exact prin ce treci si cum te simti, incat te asigur ca nu mai esti singura! Impreuna suntem gata sa te ascultam, sa gasim impreuna acele solutii care iti par acum atat de imposibile, ba chiar, asa cum am mai spus-o de atatea ori, suntem gata chiar sa speram si pentru tine, panan cand tu insati vei reusi sa stai din nou pe picioarele tale si poti lupta eficient, pentru tine in primul rand, si apoi pentru toti cei care te iubesc, desi uneori este atat de greu sa vezi lucrul acesta!
Iar puiutul tau… de care vorbesti cu atata drag… El iti va multumi in primul rand pentru gestul tau! Merita el oare sa traiasca fara a avea parte de dragostea ta, de prezenta ta, de iubirea si de intelegerea ta de mama, de toate acele lucruri pe care doar o mama le poate oferi unui pui de om? Eu zic ca nu!…
Astept sa ne scrii! Nu uita, in coloana din dreapta ai o categorie a ta – „Lili”, unde asteptam sa iti tii promisiunea si sa ne mai scrii!
Cu prietenie,
Adrian
nu mai stiu ce sa fac…. nu mai am ce face pe lumea asta…..am bani…..am detoate dar nu o mai am pe persoana iubita langa mine si mi-am pierdut vointa de a trai
Am fost 5 ani impreuna si acum 1 an am lasat-o pentru alta, acum mi-am dat seama ca pe ea o iubesc si am cautat-o dar ea este cu altu si nu mai vrea sa fie cu mine….asa zicea ea… dar m-am intalnit cu ea am stat de vorba si la sfarsit m-a sarutat si m-a strans in brate de nu mai puteam respira asa ca eu cred ca inca ma mai iubeste dar „nu vrea sa-l faca pe ala sa sufere”
eu nu mai pot sunt terminat am fost la ea la servici i-am trimis flori, mesaje….nu vrea sa ma ierte, simt ca nu mai pot face nimic, nimic nu ma mai bucura o vreau doar pe ea.
ce sa fac, poate cineva sa imi dea un sfat? sau daca nu, poate cineva sa ma omoare? multumesc
Cosmin,
Acum am vazut mesajul tau si m-am grabit sa iti raspund. Sunt multe lucruri pe care le poti face, insa unul singur pe care NU trebuie sa-l faci. Si stii bine la ce ma refer.
Esti deznadajduit acum, esti disperat, dar nu face un gest pe care sa nu il mai poti indrepta NICIODATA!
Spui ca o iubesti, ca inseamna enorm pentru tine, ca ea este singurul lucru pe care il vrei… Daca binele ei inseamna intr-adevar atat de mult pentru tine cum spui, atunci gandeste-te la suferinta enorma pe care i-ai produce-o daca ti-ai pune capat zilelor. Gandeste-te la sentimentele de vinovatie cu care va trebui sa traiasca toata viata ei, si NU O FACE!
Stii, exista un proverb biblic care spune asa: „cata vreme traieste un om, tot mai trage nadejde”… Cata vreme traiesti, exista speranta ca visurile tale, sperantele tale sa devina realitate… Cata vreme traiesti, poti nadajdui ca ceva bun, poate chiar mai bun si mai frumos decat indraznesti sa speri acum, ti se poate intampla. Chiar exista aceasta posibilitate! Singura modalitate de a-ti distruge tu insuti aceasta sansa este de a te sinucide…
Gandeste-te la rece. Spui ca singurul lucru pe care ti-l doresti este sa fii impreuna cu Ea… Ce sanse ar fi sa se intample lucrul acesta daca tu alegi, in locul vietii, moartea? Nu este absurd sa iti doresti sa mori in conditiile astea?
Nu, Cosmin, nu este o alegere buna… Raul cel mare nu a fost facut, prietene… Nu da cu piciorul singurei tale sanse reale – care poate fi fructificata DOAR cata vreme traiesti…
Spune-ne povestea ta, si haide sa incercam sa gasim o solutie impreuna! Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta, si astept vesti de la tine!
Cu prietenie,
Adrian
Este un gest nobil, insa superficial.NU va dati seama de gravitatea motivelor pentru care un om( si eu ) vrea sa renunte la viata si nici nu aveti vreo putere sa schimbati lucrurile.Nu sunt aici sa va critic,dimpotriva,aveti tot respectul meu. Am dat de acest site cautand pe google un mijloc usor de a muri.Nu vreau lame, nu vreau sange, nu vreau sa afecteze si pe altcineva ( fizic) gestul meu.Subiectivitatea va da dreptul sa-l catalogati necugetat.Va contrazic..Am tot dreptul! Motivul meu nu este financiar si nici nu are legatura cu felul in care arat…ci este pur psihologic.Va veti intreba daca nu cumva sunt nebuna.Nu , nu sunt! Anul acesta voi termina a doua facultate..dar…pt ce toate astea cand ura imi otraveste sufletul? Pana la urma,..un leac impotriva urii ( care TREBUIE ascunsa pentru a nu avea de suferit si altii )aveti? L-am rugat si pe D-zeu sa ma ajute sa nu mai urasc , dar niciun rezultat, iar rabdare nu mai am si nici putere de a o infrunta zilnic…la nesfarsit! Anne.
Va rog,as dori un sfat,viata mea nu mai are sens.nimic nu mai merge asa cum ar trebui,prietenul meu sa plictisit de mine ..,sunt singura .Viata nu mai are rost…simt ca ma sting incet:((:((:((:((
am intrat si am citit putin si am vazut multa lume are de suferit fiecare are in sufletul luio durere mare si ori ce ar face nu o va putea uita dar ce ma intrb eu dece nu sunt aici si cei care ai fac sa sufere si sa inteleaga ceia ce fac ei eu sunt unu din cei care sufera acum si ce as face eu nu m-as omara ci as face pe cea care ma face sa sufer sa sufere pt toata viata dar stiu ca nu asta e rezolvarea si mereu va fii asa oare cine e cel mai iubit dintre pamanteni?( eu unu nu sunt)
Anne,
Ai tot dreptul sa tai un pom pe care l-ai sadit tu, dar nu ai dreptul sa tai un pom pe care l-am sadit eu, decat daca eu insumi iti acord acest drept. Ai avea dreptul sa iti iei viata daca tu insati ai fi avut vreun cuvant de spus atunci cand ai aparut pe lume. Din moment ce tu insati nu ai ales cand, unde si cum sa te nasti, nu crezi ca ne hazardam prea mult in a ne aroga niste drepturi care nu ne revin cu adevarat, dar despre care am ajuns sa credem ca ni se cuvin?
Eu cred in sacralitatea vietii, Anne. Mai mult decat atat, cred din suflet in puterea Celui care poate schimba ura in dragoste. Intrebi daca avem un leac pentru ura… Cel mai onest raspuns este acela ca stiu pe Cineva care are un astfel de leac… „Dumnezeu este dragoste”, spunea apostolul Ioan, unul dintre autorii Noului Testament. Stiu ca ai scris deja ca l-ai rugat pe Dumnezeu sa te ajute sa nu mai urasti si ca nu s- a intamplat nimic… Te-ai gandit insa ca exista posibilitatea ca El sa lucreze altfel decat ne-am astepta noi?
Nu stiu despre tine, insa eu unul am avut o anumita intelegere despre El. Imi imaginam ca, daca l-am rugat ceva, ar trebui ca acel lucru sa se intample pocnind din degete si ca, daca nu s-a intamplat atunci cand am vrut eu si cum am vrut eu, inseamna ca Dumnezeu nu mi-a ascultat rugaciunea. Apoi am invatat ca Dumnezeu asculta rugaciunile, dar ca raspunsurile la aceste rugaciuni sunt diferite: uneori, raspunsul este „da”, alteori poate sa fie „nu”, iar alteori poate sa fie „mai asteapta”… Poate ca in cazul tau este „mai asteapta”, pentru ca pur si simplu refuz sa cred faptul ca El, Dumnezeul dragostei, poate sa refuze sa asculte rugaciunea sincera si fierbinte a cuiva care ii cere sa ii vindece inima de ura… Raspunsul va veni cu siguranta, daca te-ai rugat cu sinceritate si daca vrei cu toata fiinta ta ca ura din interiorul tau, ura care iti macina fiinta, cum spui, sa fie inlocuita cu dragostea Lui!
Mi-ai scris ca termini a doua facultate, asa ca sunt convins ca ideea de biblioterapie nu iti este straina. Ti-as recomanda, ca lectura terapeutica, una dintre lucrarile lui Richard Wurmbrand – „Imbatat de dragoste”. Ar trebui sa o gasesti la libraria Stephanus, din Bucuresti. Daca nu reusesti sa faci rost de cartea aceasta, atunci poti citi oricare alta carte a lui Wurmbrand, un om care a inteles dragostea lui Dumnezeu intr-un mod atat de practic, cu un impact atat de transformator, incat poate fi pe drept numit un apostol contemporan al dragostei divine.
Indraznesc sa iti fac o categorie a ta – Anne, si sa sper ca vei continua sa ne scrii si sa ne spui progresele pe care le faci, sa ne spui gandurile care te apasa, ba chiar si criticile tale constructive. Le poti posta pe toate acolo, pentru a putea fi urmarite mai usor de cei care asteapta vesti bune de la tine.
Vreau sa stii ca esti binevenita aici oricand, Anne!
Cu prietenie,
Adrian
PS in privinta „gestului necugetat”, oare nu ai gandi si tu la fel daca posesorul unei masini extraordinar de frumoase ar alege sa o distruga definitiv doar pentru faptul ca a fost zgariata foarte urat pe o portiera? Oare alegerea inteleapta nu ar fi sa chituiasca zgarietura, apoi sa o vopseasca frumos si sa ii redea stralucirea si frumusetea de odinioara?
Alexandra,
De aceea suntem aici, pentru a incerca sa te ajutam, pentru a-ti fi alaturi cel putin pana cand vei reusi sa treci peste aceste momente grele, pentru a ne uni eforturile spre a te ajuta sa nu te stingi, cum spui atat de plastic.
Ti-am facut o categorie a ta, pe care am numit-o Alexandra P, intrucat mai exista deja doua Alexandre in acest grup de suport. Te voi ruga ca acolo sa ne dai mai multe detalii, pentru a putea intelege mai mult care este de fapt problema care iti macina linistea interioara si pentru a putea gasi impreuna o modalitate de solutionare a acesteia.
Esti binevenita aici, Alexandra. Te rog sa te simti libera sa ne scrii oricat de mult si oricand, fara nici un fel de probleme. Tot ceea ce crezi ca ne poate ajuta sa intelegem, tot ceea ce te apasa, toate intrebarile care nu iti dau pace… scrie-le. Vei vedea ca simplul fapt ca le scrii intr-un loc ca acesta, unde sunt atatea persoane care stiu exact ceea ce spui, va constitui pentru tine un ajutor, o modalitate de usurare, dar si de a-ti structura putin gandurile.
Cu prietenie,
Adrian
PS In privinta singuratatii, ti-as recomanda deocamdata sa citesti. O carte buna este intotdeauna un bun leac impotriva singuratatii.
Cpt,
Te intrebi de ce sunt aici numai cei care sufera, nu si cei care ii fac sa sufere… Raspunsul este simplu: intr-un centru medical ii vei gasi doar pe cei suferinzi, nu si pe agresorii lor… Primii au nevoie de ajutor, de sprijin, de sustinere… Cei care ii fac sa sufere, de multe ori, isi sunt suficienti lor insisi… Si nu cred ca au nevoie de prieteni… de nimeni… si de nimic…
In fine, noi suntem aici pentru cei care sufera. Suntem aici pentru ca, la randul nostru, am trecut prin chestiuni similare, intelegem prin ce trec cei care ne scriu si intelegem aceasta nevoie extraordinara de suport emotional.
In privinta lui „eu as face-o sa sufere asa cum m-a facut si ea sa sufar”, ma bucur ca ai ajuns la concluzia ca nu asta este rezolvarea. Ura si razbunarea nu te ajuta, ca individ, sa mergi mai departe, sa progresezi, sa traiesti cu adevarat… Toate acestea le poate face insa iertarea… decizia personala de a merge mai departe, de a trece peste toata durerea pe care ti-a provocat-o cel/ cea pe care (l-)ai iubit(-o)…
Cine este cel mai iubit dintre pamanteni? Grea intrebare, iar raspunsul este aproape imposibil… Totusi, daca stau si ma gandesc ca in curand vom sarbatori moartea si invierea lui Iisus, Pastele, atunci cred ca putem spune ca fiecare dintre noi suntem, in realitate si din perspectiva lui Dumnezeu, cel mai iubit dintre pamanteni, chiar daca uneori nu simtim lucrul acesta… Daca pentru noi, pentru mine, pentru tine, Fiul lui Dumnezeu a ales sa renunte la slava lui cereasca, la conditia lui de Dumnezeu nemuritor, alegand in schimb intruparea, moartea pentru pacatele noastre si apoi invierea spre iertarea si impacarea noastra cu Dumnezeu, atunci da, cu adevarat, fiecare dintre noi suntem „cel mai iubit dintre pamanteni”. Nu crezi?
Cu prietenie,
Adrian
nu mai vreau sa traiesc:((:(( nu am avut norok nikiodata:((:((:(( niki in dragoste niki in nimik:((:((:((( ku nimeni nu mai vorbesc toata lumea ma uraste fara niki un motiv:((:(:(( cu nimeni din familie nu vorbesc:((:(:((( nu mai vreau sa traiesc datzimi un staf sa mor odata:((:((:((( am incercat de 3 ori dar nimik:((:(:((( va rog:( ajutatzima:((:((
PytycOt,
Intai de toate, imi permit sa iti spun ca ai venit intre prieteni. Vei gasi aici multe – peste 60 de persoane reale, care stiu exact ceea ce spui cand zici „nu vreau sa mai traiesc”. Totusi, discutand unii cu altii, impartasindu-ne experientele si durerile, am descoperit impreuna faptul ca acele situatii pot avea o rezolvare si ca, cu ajutorul prietenilor si al Bunului, putem alege sa traim… Mai mult decat atat, am descoperit ca SINGURA cale de a vedea lucrurile indreptate este… culmea… sa alegi VIATA, nu moartea!
Asa ca, uite, indraznesc sa te consider o parte a acestui grup – al celor care au cochetat sau cocheteaza inca cu acest gand – al sinuciderii. Iti fac o categorie a ta in coloana din dreapta, pe care o voi numi cu pseudonimul pe care ti l-ai ales – pytycOt, unde te rog din suflet sa ne dai sansa de a-ti afla povestea, de a ne ingadui sa purtam impreuna cu tine aceasta povara care, cel putin acum, pare mult prea grea doar pentru umerii tai. De aceea suntem aici, pentru a-ti fi alaturi, pentru a te asculta cu toata deschiderea si onestitatea si, mai ales, cu dorinta de a te ajuta, de a-ti fi alaturi!
Vei descoperi, la randul tau, ca faptul ca „vorbesti” cu cineva, ca spui cuiva ceea ce simti, frustrarile si neimplinirile tale, amarul tau – si nu o spui oricui, ci unor persoane care au trecut la randul lor prin probleme asemanatoare, deci pot intelege cu adevarat! – ei bine, lucrul acesta chiar ajuta!
Te asteptam cu drag! Nu-ti face rau, TE ROG din suflet! Da-ne sansa de a te ajuta!
Cu prietenie,
Adrian
NU MAI PROSTI LUMEA! LUMEA TRE SA MOARA, DACA E SA MOARA, MAI BINE MORI DECAT ..SA RAMAI SI SA FII NECONSIDERAT
Andreeaaa,
Cu tot respectul (pe care, judecand dupa felul in care vorbesti, nu sunt convins ca il meriti), este dreptul meu de a incerca sa le fiu alaturi celor pe care ii numesti, generic, „lumea”.
Daca vrei sa dezbatem idei, e ok, dar atunci te voi ruga sa te limitezi doar la idei, nu la afirmatii gen „nu mai prosti lumea”. Asta e deja un atac la persoana mea si la ceea ce incerc sa fac. Accept sa imi spui ca sunt ignorant, ca poate nu inteleg 100% unele lucruri (in ciuda stradaniei mele si a celor 27 de ani de scoala pe care i-am acumulat pana in prezent), dar a spune ca „prostesc lumea” deja este un afront, pentru ca presupune existenta unui personaj oarecum malefic, care are ceva de castigat de pe urma celor pe care „ii prosteste”. Ei bine, tin sa iti spun, ca sa te rusinezi de tot (asta daca stii ce inseamna asta), ca tot ceea ce fac reprezinta investitia mea – de timp, de bani, de resurse. Singurul lucru pe care il primesc in schimb este satisfactia de a-i vedea pe unii dintre cei care apeleaza la acest site ca aleg VIATA, ca sunt mai puternici, ca sunt gata sa infrunte mizeriile vietii, ca au inteles valoarea prietenilor, a grupului de suport etc.
In privinta lui „mai bine sa mori decat… sa ramai si sa fii neconsiderat”, te contrazic cat se poate de ferm si de categoric. Daca a fi apreciat de ceilalti este singurul lucru care te intereseaza in lumea asta, oare chiar crezi ca, murind, vei avea parte de mai multa consideratie din partea celorlalti? Daca da, te inseli amarnic! Nu te vor privi decat ca pe o alta sinucigasa, ca pe o ciudata care a abandonat lupta mult prea repede… Si chiar daca, prin absurd, sa zicem ca ti-ai atrage in felul acela groaznic admiratia cuiva (desi ma indoiesc, dar fie… sa zicem, prin absurd, repet), nu pot sa nu te intreb la ce ti-ar mai folosi tie, care alegi calea suicidului? Oare vei mai putea savura momentul, te vei putea bucura de sentimentul victoriei, din moment ce tu insati vei fi moarta? Chiar nu vezi ridicolul situatiei?! Si, culmea, tot eu sunt cel care incearca sa prosteasca lumea?!…
Cu prietenie si cu urari de bine, in ciuda ostilitatii tale la adresa mea,
Adrian
Am cautat aici macar o poveste interesanta a celor care vor sa se sinucida, insa e atat de evident ca exagereaza problemele pe care le au………si nici macar nu scriu corect..asa ca am doua mari motive de dezamagire…oricum, neconvingator. CEi care au cu adevarat probleme nici macar nu se gandesc la asta…de exemplu, cei cu probleme mari fizice, ei iubesc viata si nu stiu cati aleg sa se sinucida. Sau parintii care raman fara copii, pentru ca le mor si viata ar putea deveni pentru ei fara sens.Cum sa iti moara copilul inaintea ta?Sunt oameni care ramani singuri, cu adevarat singuri, si tot nu se sinucid……..Bine, pana am ajuns si eu sa gandesc asa………..adica mi-a trebuit fix atata timp cat a fost nevoie pentru a gasi metoda cea mai buna pt a ma sinucide.Ce cauta toata lumea, fara durere, eventual si placut.
Eu m-am gandit la sinucidere de cateva ori, dar a ramas la stadiul de gand.Pana in luna decembrie.Am fost casatorita, am doar 23 de ani si cel cu care m-am casatorit nu a gasit o problema in a da in mine. Ce e drept, eu l-am lovit prima, pentru ca i-am dat o palma, dar agresiunea lui de pe urma a fost foarte injositoare, eram deja la pamant, iar el a dat cu picioarele in mine si apoi nu a venit sa isi ceara iertare.Am lasat lucrurile asa,desi imi venea sa plec de acolo, insa nu stiam unde, imi era rusine, nu voiam sa accept ca el e omul cu care stau. Asta s-a intamplat dupa cateva luni dupa ce ne-am mutat impreuna si am facut si cununia civila.Au mai fost si alte dati.Se ajungea la asa ceva pentru ca era si genul care ma jignea, in diferite moduri, de cele mai multe ori legate de fizic, ma compara cu maica-sa, cum arata ea cand era tanara, dar e numai un exemplu. Imi amintea mereu cand ne certam ca acela e apartamentul luat de parintii lui si sa nu mai trantesc usa din motivul asta, in orice caz, am tacut si pana la urma am ajuns de am facut si nunta religioasa, dar nu inteleg de ce naiba am mai acceptat.De ce am lasat sa se mearga atat de departe. Pana cand m-am hotarat sa pun capat.El a fost socat, cred ca nu ii venea sa creada ca il pot parasi, ca daca am acceptat atatea, de ce sa nu o fac in continuare?Am aflat ca avea si pe cineva, cine stie de cat timp, cine stie a cata oara ma insela, ca am descoperit, tot dupa ce ne-am mutat ca, cu o luna sau doua inainte de a ne muta impreuna, el statea pe o adresa de messenger pe care eu nu o stiam sau nu stiam ca o foloseste.Si acolo avea o lista de fete si un numar de telefon. in orice caz, atunci cand m-am mutat inapoi la maica-mea, nici ea, nici sora-mea nu m-au sustinut. Au zis ca e vina mea ca a dat in mine, ca eu stric, ca sa ne impacam, ca cine stie pe cine mai gasesc apoi, ca nu o sa ma mai vrea nimeni pt ca am statut de femeie divortata, asa cum are si maica-mea, de fapt, dar tot ea mi-a zis ca ea l-ar fi acceptat pe taica-meu, desi era betiv, curvar, mincinos si o si batea. Ar fi stat cu el. Sora-mea mi-a zis ca si ea se bate cu cel cu care s-a si maritat, bine ca mai aveam niste prietene cu care vorbeam si care mi-au tinut partea. Evident ca ai lui parinti au considerat ca eu sunt o nemernica si maica-sa a afirmat ca de fapt eu nu l-am iubit pe el niciodata din moment ce pot face asta, adica sa ma despart, si de ce, ca a dat in mine, desi am dat si eu.
Abia cand au aflat ale mele ca ma si insela, mi-au dat dreptate, o aberatie, ca mai grav e sa te bata, dar ma rog, ambele arata lipsa de respect. CEl mai tare e ca, tipa cu care e, este si mai plinuta decat mine, adica nu inteleg de ce atata teorie pe tema asta facuta de el, daca tot asta si-a ales. Si cea mai simpla explicatie e ca pur si simplu nu ma iubea si oarecum cauta si motivele pentru a nu o face….desi striga in gura mare ca este un om bun si foarte cuminte………….Oribil. Evident ca ma doare foarte mult ce s-a intamplat, dar mai ales ma doare ca eu am acceptat…………Acum sunt cu cineva pe care il cunosc de multi ani, cineva care spune ca nu a incetat sa ma iubeasca de cand am fost impreuna, adica acum 7 ani, insa eu nu mai pot avea incredere….si imi vars tot amarul mai ales pe el……nu stiu de ce nu am putut sa fac asta si cu fostul, de ce pe el l-am tratat mai bine, desi nu merita………….sunt obositoare, sunt deprimata si nefericita…………………dar m-am gandit serios ca daca ma sinucid, exista pericolul de a trai un chin vesnic si cred ca nimic din ce aduce viata nu poate fi mai rau decat asta. dar de cand m-am mutat aici, la maica-mea, si simtindu-ma ingrozitor, pentru ca si ea ma ajuta si nu stia sa imi zica decat lucruri urate si sa imi prevada un viitor ingrozitor, m-am gandit aproape zilnic sa ma sinucid. Am incercat cu ce am avut si eu, cu niste ampicilina, cu niste propanolol, dar nimic……….eh, cred ca nici nu imi doream sa mor……….mai mult voiam sa imi arat si mie ca nu e bine, mai ales daca ajungeam pe la spital, dar si lor, ca ar trebui sa se poarte altfel…………………………am luat-o razna, asta e clar, insa nu cred ca merita, daca e sa imi folosesc ratiunea…dar nici nu promit ca nu o sa o fac…………….pana atunci, astept sa fie bine…….poate o sa fie……………
nu cred ca am cuprins tot ce am simtit eu, dar asa, pe scurt, cred ca se intelege ca iti cam vine sa iti iei campii……………desi nu e bine….dar iti vine.,…oho…….
imi cer scuze ca am zis ca nu am gasit povesti scrise corect sau motive prea intemeiate pentru depresia unora..m-am hazardat. pentru ca nu citisem prea mult. am intrat pe niste povestiri prea scurte. dar acum am aprofundat. cel cu care sunt a facut atat Seminarul Teologic, cat si Facultatea de Teologie. Desi nu este deloc perfect, am ce invata de la el…………..urasc ca ma port urat cu el si ca l-am pierdut atatia ani.
Buna seara si HRISTOS A INVIAT !!!am gasit acest sait in uram cu 4 luni si de atunci zilnic il accesez..Mereu doresc sa postez ceea ce simnt si cat de trist pot fi dar nu am curajul …recunosc ca zilnic ma gandesc la moarte si cum ar fi sa dispar pentru totdeauna sau sa nu ma fi nascut …Nu stiu ce sa fac eu m-am nascut cu un handicap la picior m-am tot operat dar degeaba am avut prea mare incredere in medici am fost prea naiv prea crdincios nu cred ca am gresit cuiva cu intentie…de 2 ani ma tot autodistrug ma tot urasc ca din cauza handicapului am pierdut tot ce aveam…nu mai suport sa fiu privit cu coada ochiului nu mai suport sa trec pe langa un grup de persoane si toti sa ma priveasca sa ii vad cum se uita fix in picior se mira de parca il vede la ala cu coarne nu mai suport sa tot dau explicati ce si cum am ajuns handicapat ..nu stiu ce inseamna ce ai pe cineva cu adevarat langa tine nu stiu ce inseamna sa fi fericit….nu stiu ce inseamna ai vise …..am 23 de ani si am doar familia ei ma tin in viata traiesc pentru ei nu pentru mine ..sufar ca sunt singur sufar fara motiv sufar ca am fost prea bun cu toti prea am deschis bratele tuturor si prea multe am facut pentru ei… ma simnt ca o soste folosit si aruncat la gunoi am crezut in oamneni si acuma am regrete….in principiu vad ca totul se rezuma la aspectul fizic ….si daca eram si eu normal eram fericit sau faceam si eu ca ei si era tot mai bine ….sti ca nu am curajul sa ma sinucit pentru ca nu am avut curajul sa refuz omul la durere..
Buna,lost.Ce fel de handicap ai la picior?Spuneai ca te-ai operat de 2 ori,poate nu au fost medici buni,mai incearca si alt medic.Daca vrei iti pot recomanda un super medic,de la spitalul de arsi.E printre cei mai buni din tara,e recunoscut si in strainatate.Nu-ti pierde speranta,poate se rezolva.Mai spune-mi despre handicapul tau.
Buna ana eu am fost operat de 5 ori ultima oara in 1998 la Spitalul de copii Marie Curie (Budimex) la inceput era o luxatie congenitala de sold sang cu o scurtare de 2 cm dupa primele 3 operatii …in 96 si 98 am mai facut 2 dar sa ajuns la anchiloza de sold stang a disparut rotula si au fixat piciorul direct in bazin cu o scurtare de 9 cm…
Buna! Nu stiu cum sa incep si de unde dar duc un razboi crunt cu mine cu fiinta mea cu ratiunea si cu tot ce ma inconjoara. Refuz ajutorul desi sufletul meu cere sa fie salvat! Apoi ma intreb de cine sa fie salvat? Si revin cu privirea la cutitul de bucatarie atat de bine ascutit…ssttt…parca nu mai e cutit ,ma uit mai bine Si-mi dau seama ca acea lama e salvarea mea…imi iau „salvarea” in mana dreapta si imi ating pielea,brusc ma dezmeticesc Si-mi dau seama ca ma doare fara ca macar sa fi miscat lama cutitului. Il arunc si ma ghemuiesc in coltul bucatariei si ma urasc ca sunt atat de lasa si nici macar sa ma omor nu sunt in stare! Cam asa decurge viata mea de ceva timp incoace, credeam ca e o pasa proasta care trece dar deja persista de cateva luni. Sunt un om normal,o femeie care a gasit portita de iesire dar nu mai gaseste cheia, asta sunt eu I femeie de 25 ani casatorita cu o casa mult prea mare, banii ii fac de cand ma stiu,poate pentru ca nu imi plac banii deloc de aceea we si lipesc de mine dar chiar ca nu aduc fericirea.v-am dat amanunte despre mine ca as stiti ca nu sunt o pustoaica la pubertate condusa de hormoni. Chiar am nevoie de ajutor de idei si sfaturi. Ramaneti cu bine si cu pace in suflet. Tatiana
Dorina,
Esti binevenita aici. Stai linistita in privinta grabei initiale, nimeni nu a luat-o altfel decat ca pe o graba si atat. Aici, in grupul nostru de suport virtual, sunt oameni din cele mai diverse categorii sociale, cu povesti dintre cele mai surprinzatoare. Da, este adevarat, gasesti si reactii precipitate ale unora dintre membrii grupului, insa sunt sigur ca stii deja ca, atunci cand esti sub impulsul momentului, oricat de „precipitata” li s-ar parea altora reactia ta si oricat de superficiala ar considera-o altii, tie ti se pare ca este intr-adevar un capat de tara… Abia apoi, cand reusesti sa te detasezi oarecum si sa privesti lucrurile si „la rece”, constati ca a fost poate o reactie exagerata si, cu ajutorul si prin mila Bunului, poate chiar iti trece.
Exista insa si cazuri de o profunzime intr-adevar dramatica si ingrijoratoare, situatii limita, de o grozavie care nu se poate sa te lase indiferent…
Ce au in comun toate aceste cazuri? O tentatie comuna, careia ne straduim IMPREUNA sa ii facem fata: tentatia de a o termina cu viata, de a te sinucide… Impreuna am descoperit ca lupta este nu neaparat mai usoara, dar macar devine suportabila. Experienta pozitiva a multora de aici si gratia Bunului ne dau tuturor curaj si incredere, iar numarul celor ajutati se mareste cu fiecare saptamana… Ceea ce ii face si pe altii sa prinda curaj si sa se deschida in fata acestei mici, dar sufletiste comunitati virtuale.
Referitor la ceea ce ne-ai scris tu, mi-am permis sa iti fac deja o categorie in coloana din dreapta, in speranta ca vei reveni si vei continua sa te deschizi, sa ne permiti sa impartim povara pe care o porti, pana cand vei fi suficient de puternica incat sa ii poti ajuta, la randul tau, pe altii sa isi invinga monstrii interiori.
Dorina, niciodata, dar niciodata intr-un divort nu exista un singur vinovat. Indiferent de ce vor spune unul sau altul, fie ei si rude ale tale, in ultima instanta doar tu si Dumnezeu stiti ce a fost intre tine si fostul tau sot, unde ati gresit fiecare si de ce nu a mers acea relatie.
Cert este insa un lucru: indiferent de cat de mult s-ar enerva, nici un barbat nu are voie sa isi loveasca sotia (si nici viceversa, pentru ca exista si cazuri de felul acesta). Solutii, daca totusi s-a intamplat, exista intotdeauna: incepand cu terapia de cuplu si terminand, in cazurile in care violenta continua, cu interventia specializata a structurilor existente. Trebuie sa stii ca exista servicii pentru persoanele abuzate de parteneri, supuse la violente fizice sau psihice, si ca ele sunt oferite fie de Agentia Nationala pentru Protectia Familiei, fie de Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, fie de furnizorii privati de servicii – asociatii, fundatii, culte religioase. Informatii concrete pentru zona ta poti obtine fie de la Agentie, fie de la directia de asistenta sociala. Servicii exista… ele nu sunt foarte popularizate pentru ca, in general, din motive obiective, adresa exacta, locatia acestor centre trebuie sa ramana secreta.
In alta ordine de idei, ma bucur ca ai luat in calcul ideea ca moartea nu este nicidecum sfarsitul, ci doar un prag, un moment de trecere catre o alta forma a existentei…
Tu traiesti acum o drama, insa trebuie sa stii ca aceasta mica forma de santaj emotional, cum pare ea la prima vedere, nu este altceva decat un strigat disperat dupa ajutor, dupa afectiunea dupa care mi se pare ca tanjesti in interiorul tau. Te rog sa nu iti faci rau, nici macar in doze mici si „calculate”. Exista alte modalitati de a obtine aceste lucruri dupa care tanjesti.
In privinta „Actualului”, vreau sa stii ca nici o lege din lume, nimic nu te poate obliga sa nu te porti cu el frumos, sa nu ii oferi dragostea ta si sa nu inveti sa te bucuri de o viata mai buna alaturi de el, in conditiile in care trecutul tau reprezinta un capitol cu adevarat incheiat.
Cred ca primul pas, in cazul tau, ar fi sa incerci sa iti accepti trecutul, sa te impaci cu el, pentru a te putea bucura atat de prezent, cat si de viitor… Altfel, risti sa te pomenesti ca vei trai in trecut… si chiar ar fi pacat…
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta. Asteptam cu totii mai multe detalii si vesti de la tine, acolo – in „Dorina”.
Cu prietenie,
Adrian
Lost,
Bine ai venit! De fapt, bine ai revenit, si multumim pentru ca ti-ai facut curaj si ne-ai impartasit durerea ta.
Cred ca este crunt, te cred din tot sufletul ca esti dezamagit si dezarmat, dar te rog sa incerci sa iti raspunzi la o intrebare: ce inseamna sa „fii normal”? Sa ai maini, picioare? Oare, daca stam sa ne gandim cu adevarat, oare nu cumva punem mult prea mult accent pe existenta sau nonexistenta unor aspecte legate de acest trup care, la urma-urmei, este muritor, supus putrezirii, cum spunea Apostolul Pavel?
Stii ceva, Lost? In Biblie, Dumnezeu spune ca suntem creati dupa Chipul si Asemanarea Lui. Si totusi, noi suntem atat de diversi si de diferiti unii de altii… Suntem de atatea culori, de inaltimi extrem de diferite, unii au toate membrele, altii nu au deloc (uite, de exemplu, daca te descurci cu engleza cat de cat, poate ca stii cazul lui Nick Vujicic – il gasesti aici – http://www.youtube.com/watch?v=4LtCrlXdd2E). Cine e de fapt creat dupa Chipul lui Dumnezeu? Albii? Negrii? Asiaticii? Indienii? Piticii? Uriasii? Sau numai cei fara nici un „cusur”? Nu, Lost, nu gasim nicaieri asemenea diferente… Trebuie deci ca, din moment ce TOTI suntem creati de El dupa Chipul si Asemanarea Sa, altceva este ceea ce conteaza… Ceva ce avem toti, indiferent si independent de aspectele noastre fizice particulare…
In ochii Singurului a Carui opinie conteaza, Tu, Lost, Tu, cel de care unii oameni fara minte isi permit sa rada, tu, Lost, cel pe care unii oameni isi permit sa te priveasca ciudat si iti pun tot felul de intrebari stanjenitoare, in Ochii Lui, Lost, tu esti „o faptura minunata”, cum scrie in Cartea Sfanta! De dragul tau, Lost, si de dragul meu, de dragul nostru, din dragoste pentru TINE si pentru ca te-a considerat valoros in ochii Lui, Fiul Dumnezeului Cel viu a fost gata sa moara, pentru a plati pretul imens pe care, altminteri, ar fi trebuit sa il platim tu, eu, noi…
Intelegi acum ce incerc sa iti spun? Poate ca nu te raportezi la Standardul adevarat… Ce model ai in minte? Modelele contemporane azi sunt, maine nu mai sunt… Uita-te doar la capitolul „femei”… Pe vremea lui Rubens, erau considerate frumoase femeile dolofane, cu forme de-a dreptul „pufoase”… In urma cu 8-10 ani, erau la moda cele anorexice… Azi au revenit la moda femeile cu forme, nu dolofane, dar cu forme… Nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva aceste standarde schimbatoare nu sunt inselatoare…
Deci, la ce model te raportezi? Eu zic ca merita sa iei de bun ceea ce spune Creatorul nostru despre noi. Faptul ca stiu ca TU esti creat dupa chipul si asemanarea Lui pentru mine este de ajuns. Esti ok cum esti, Lost, nu-ti mai face ganduri negre din cauza asta! Gandeste-te ca, „in ziua aceea”, Biblia spune ca „vom fi ca El”, vom avea toti trupuri de slava… Atunci, da, vom fi probabil toti mai putin diferiti decat suntem acum…
Desigur, daca poti face ceva pentru a iti fi mai bine, ar fi chiar pacat sa nu incerci. Dar daca nu, capul sus, prieten drag! Pentru noi si, mai ales, pentru EL, tu nu esti cu nimic diferit de oricine altcineva! Privind la modelul Lui, la dragostea pe care ne-a aratat-o prin gestul Fiului Sau, intelegem cu adevarat care este valoarea noastra IN OCHII LUI!
Cu prietenie,
Adrian
PS Am preluat dialogurile si in „categoria” ta (pe care am creat-o in coloana din dreapta – se numeste, cum altfel? Lost), ca sa poata fi urmarite mai usor pe viitor. Scrie-ne un diagnostic, poate, cine stie, cineva iti poate da o mana de ajutor concret, mai ales ca sunt si medici care ne trec pragul, si persoane care, poate, au trecut prin chestiuni similare.
Tatiana,
Iti multumesc mult pentru ca ne-ai scris. Vreau sa te asigur ca esti intre prieteni – si nu vorbesc lucruri mari, ci chiar gandesc ceea ce spun.
Din modul in care scrii, din modul in care pui problema, oricum nu as fi dedus ca esti o „pustoaica”, cum spui. La prima vedere as fi tentat sa cred ca ai avut parte de o depresie (poate una sezoniera dar care, netratata corespunzator si „la timp”, s-a acutizat si a degenerat. Oricum, pentru a ma putea pronunta si pentru a-ti face unele recomandari, ca psiholog, as avea nevoie de mai multe detalii. Poti schimba nume (chiar nu am nevoie de astfel de date personale – si daca le scriu aici membrii grupului, intotdeauna am grija sa le moderez ulterior, pentru protectia lor si pentru asigurarea confidentialitatii), dar este important sa imi spui tot ceea ce crezi tu ca trebuie sa stiu pentru a intelege pe deplin situatia ta. Pe parcurs iti voi mai pune eu intrebari care sa imi lamureasca anumite aspecte si vom gasi impreuna o solutie!
Capul sus, si spor la scris! Ti-am facut o categorie in dreapta – Tatiana, unde astept continuarea si detaliile pe care te-am rugat sa ni le dai.
Inca ceva foarte important! Nu esti o lasa pentru ca nu ai avut curaj sa te omori! Dimpotriva, esti o luptatoare, o supravietuitoare, chiar daca acum iti este inca foarte greu sa te privesti ca atare!
Asa cum obisnuiesc sa spun – si nu m-am inselat! – cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si virtuali, putem trece peste TOATE! Absolut peste toate!
Cu prietenie,
Adrian
Buna seara iti multumesc pentru timpul acordat….si va urez multa sanatate fericire si iubire ……incerc sa tin capu sus de azi mai mult ca niciodata … eu am citit din biblie cam 300 pagini in cautare de raspunsuri dar vad ca raspunsurelie le gasesc prin oameni sau mai bine zis „Dumnezeu lucreaza prin oameni” .MULTUMESC
Lost,
De aceea am infintat acest grup… Pentru a fi – nu doar eu, ci si alti membrii ai grupului, pentru care sunt recunoscator lui DUmnezeu, alaturi de prietenii nostri virtuali care, in anumite momente, au de dus poveri sufletesti care ii depasesc.
Si eu citesc Biblia zilnic. Este un bun leac sufletesc, si de fiecare data gasesc ceva nou, inspirator, inaltator… Te incurajez sa o faci in continuare! Stii cum se spune in Jamaica? „A Psalm a day keeps the Devil away” – adica un Psalm pe zi il tine departe pe Cel Rau…
In privinta modului in care lucreaza Dumnezeu… Iov, unul din autorii cartilor biblice, spunea la un moment dat ca „Dumnezeu lucreaza cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama”…
Esti binevenit oricand, si nu uita ca ai deja „categoria” ta aici, unde asteptam sa ne scrii in continuare!
Cu prietenie,
Adrian
Te chinui toata viata cinstit si onorabil si te convingi fortat ca……… Ok hai as incept sa zic ca prima lectie de viata am invatat-o singur, sigur n-o stiu pe de rost da stiu cateva reguli,cateva treburi care ma ajuta sa raman asa cum sunt cand ceilalti incep sa rada.Inceputul poate ca suna promitator dar nu este.Acesta este un inceput sumbru pentru mine,un inceput cu sfarsit dramatic.Sunt foarte dezamagit de viata mea,de tara mea si de prietenii mei,de tot ce ma inconjoara,si acest lucru m-a indemnat sa am aceste ganduri….hmm sa zicem sumbre. Traiul in aceasta tara,precum si incercarile de integrare in aceasta societate au devenit un mare imposibil,si oricum stiu ca n-o sa apar intr-o carte de istorie si nimeni n-o sa ma planga la nesfarsit probabil dupa o luna o sa zica \”asta e a murit\” si asta e ok. Dar Romaia a ajuns o tara plina de banci de shaormarii,farmacii si cazinouri….. .Sincer eu vreau sa ma urati pentru ceace zic,asa ma-ti ajuta mai mult. Eu vreau sa mor, si stiu ca e rusinos daca nu reusesc,dar e de kkt daca nu incerc….!Mi sa luat sa ma trezesc in fiecare zi si sa stiu ca nu am nici un viitor in fata….pe ori unde oricum oricat numai usi inchise…prieteni falsi femei profitoare,datorii ….mda…eu cred ca ajunge …am trait destul pana acum….
Multumesc!!!!
Vin de nicaieri si pot sa merg oriunde vreau,nu ma stie nimeni fiindca sunt un nimeni eu,asa pot spune ca ma simt,aceasta tara aceasta viata de roman nu mai e ce a fost,”Si sigur ma cunosti m-ai vazut pe undeva,dar nu ma recunosti chiar daca stau in fata ta ,sunt chiar acolo si tu nu ma vezi ,fiindca tu nu poti sa vezi ceva in care nu crezi.” ceva de genu ma simt eu …e greu de explicat…faza e ca m-am gandit mult si o sa o fac cat de curand…anul asta oricum…chear nu credeam ca o sa ajung asa vreodata…am avut si eu o perioada buna ..frumoasa,dar de un an nu mai pot..nu mai reusesc sa tin piept la ceace vine cu fiecare zi…Deja ma duc la fun pe zi ce trece ,nu ma mai pot concentra nu mai pot face nika…oricum voi face in asa fel incat sa nu ma gaseasca nimeni…e mai bn daca nu va stii nimeni…deci nu mai pot ….pfff!!!!!!!!!!!!
Markoo,
In aceeasi tara cu tine locuiesc multe milioane de oameni. Si te asigur ca, la fel ca si tine, sunt si altii care au datorii, dezamagiri (de tara, de prieteni, de tot) care considera ca viitorul lor aici este compromis sau chiar inexistent, care simt ca se duc la fund cate un pic in fiecare zi, cum spui… Si care totusi au descoperit ca, atunci cand gasesti niste prieteni care stiu despre ce vorbesti, pentru ca ei insisi au trecut pe acolo si, cu ajutorul lor si al Bunului, viata nu doar ca este o alternativa buna, dar chiar merita traita!
Nu cred ca ai ajuns aici din intamplare… Indraznesc sa iti fac o „categorie” a ta, spune-ne povestea ta, cu toate detaliile ei pe care le consideri relevante pentru noi, si da-ne voie sa cautam impreuna cu tine o solutie reala, viabila… Pentru ca suicidul nu a fost si nu va fi niciodata o solutie… Gandeste-te putin… Ce ar rezolva? Problemele vor ramane in continuare… datoriile la fel… Exista in schimb solutii reale, pe care le putem cauta impreuna pentru a iesi din impasul in care te afli, Markoo!
Astept sa ne scrii in „categoria” ta din coloana din dreapta, numita cu pseudonimul pe care ti l-ai ales.
Cu prietenie,
Adrian
nu mai am de ce sa traiesc…..nimeni nu ma iubeste,nu ma asculte nu ma intelege si toata lumea ma cearta!!!!!de multe ori mi am luat inima in dinti si am zs k tot o sa fak eu asta dar……nu am putut.normal k ma gandesc si la ceilalti copii care nu au casa mancare parinti dar…eu degeaba am toate cele necesare daca nu sunt decat o piedica pentru cei din jur!nu am decar 15 ani si deja ma gandesc cum sa mor mai repede…..cred mult in Dumnezeu si e mai bine sa platesc acum pt ce am facut pana acum decat sa mai fac si alte pacate!!am auzit d o forma de a muri:10 pastile de Distonocalm te rezolva si chiar am fost la farmacie de m am interesat dar nu se da deca cu reteta…..sper sa fie buna ideea sa nu incerc degeaba!!!!stiu k alte persoane ar da orice sa mai traiasca dar eu nu mai pot,asa k vreau sa organele mele sa fie date la cei care au nevoie de ele…….
Alexandra,
Draga Alexandra, TE ROG sa reflectezi din nou asupra gestului pe care spui ca intentionezi sa il faci!
Spui ca „nimeni nu ma iubeste,nu ma asculte nu ma intelege si toata lumea ma cearta”. Stii, uneori, atunci cand suntem foarte suparati, avem tendinta de a privi lucrurile oarecum distorsionat. Iti amintesti de acele oglinzi speciale in care, daca te privesti, te vezi ba mai gras, ba mai slab, ba mai inalt sau mai scund decat esti in realitate? Cam asa se intampla si cand esti suparat… Este ca si cum te-ai privi intr-o astfel de oglinda speciala… Te vezi ori mai „slab”, ori mai „gras” decat esti de fapt… Si, daca pentru o perioada mai lunga de timp nu ai decat o astfel de oglinda in care sa te privesti (din pricina diverselor motive de suparare), ajungi sa crezi ca esti asa cum te arata oglinda cu pricina….
Ce este de facut? O solutie buna ar fi sa te privesti intr-o oglinda reala, „normala”, buna, care sa te arate asa cum esti de fapt… O astfel de „oglinda” poate fi, in anumite momente, un prieten bun, sau un grup de prieteni, fie ei si virtuali, carora sa le poti spune povestea ta, sa afle detaliile importante, sa asculte fara sa te judece intr-un fel sau altul, si sa incerce sa inteleaga lucrurile, apoi sa iti ofere un feed-back… Pe baza acelui feed-back, tu poti compara modul in care vad ei lucrurile cu cel in care le vezi tu, si poti trage concluziile necesare…
Apoi, tu spui „cred mult in Dumnezeu si e mai bine sa platesc acum pt ce am facut pana acum decat sa mai fac si alte pacate”. Ca absolvent de teologie, nu doar ca psiholog, iti pot spune de la inceput ca aici ai tras o concluzie pripita! Oare poti „plati” pentru niste pacate facand un alt pacat, pe care Biserica il considera deosebit de grav – atat de grav, incat refuza sa ii inmormanteze crestineste pe cei care il savarsesc? Gandeste-te ca nu exista prea multe pacate pentru care Biserica sa refuze inmormantarea crestineasca a cuiva… dar ca acesta este!
Stii, „solutia” ta imi aduce aminte de cazul cuiva care, pentru ca a luat un credit relativ mare (de aprox. 100 de milioane) si a intrat in panica, crezand ca nu-l mai poate restitui, a facut un alt credit, de 150 de milioane, pentru a si-l achita… Paradoxul este ca a ramas cu o datorie mai mare, pe o perioada de timp mai extinsa… Oare a fost o alegere inteleapta? Oare nu la fel este si gandul ca vei putea „plati” pentru pacatele tale, facand un pacat deosebit de grav? In plus, te rog sa iti amintesti ce sarbatoreste intreaga lume crestina de Pasti? Oare nu faptul ca Christos a platit deja pentru pacatele noastre? Si daca da, atunci cum vom putea plati noi pentru ceva ce DEJA a platit El? In plus, ce te faci daca vei constata ca cei care spun ca este un pacat de moarte, si ca vei plati VESNIC daca il vei face? Merita riscul asta? Merita oare ca pentru niste probleme TEMPORARE tu sa alegi o pseudo-solutie cu efecte ETERNE??? Nu, Alexandra, ma tem ca de data asta chiar nu ai ales varianta corecta, asa ca te rog sa mai reflectezi!
Spui apoi de pastile… Stii ce mi-as dori sa pot face? Sa te pot pune in legatura cu persoane care au incercat”solutii” la fel de „bune”… Sau sa te invit sa vizitezi salonul de astfel de „temerari” de la Spitalul de Psihiatrie… Sau sa mergi la Terapie Intensiva, sa vezi cate cazuri de oameni care si-au nenorocit in felul acesta stomacul, ficatul, pancreasul, care si-au ars esofagul s.a.m.d., sa iti descrie ei chinurile groaznice prin care au trecut si ce au simtit cand s-au trezit… Cati dintre ei ar vrea sa mai ajunga din nou la tubaje, la spalaturi stomacale, la Reanimare, cati ar vrea mai treaca din nou prin chinurile prin care au trecut? De dragul tau, Alexandra, de dragul nostru, carora ne-ai scris intentia ta, TE ROG sa nu faci un asemenea gest!!! Crede-ne pe cuvant ca nu este o solutie!
Orice problema, oricat de mare ar fi ea, trebuie sa se poata rezolva si altfel… De fapt, trebuie sa aiba o rezolvare, pentru ca suicidul clar nu este o rezolvare…
Uite, iti voi face o „categorie” a ta, unde sa ne spui povestea ta si sa incercam sa le dam impreuna de cap problemelor care te „sufoca”. Ce zici, incercam? Gasesti categoria ta in coloana din dreapta; am numit-o Alexandra Kiss. Asteptam acolo comentariile si reactiile tale.
Cu prietenie,
Adrian
saluty..am 19 ani si am avut un iubit care ink tin enorm de mult la el ..ma intereseeaza dak va mai scris tipul ala care a luat diazepan…pt ca vreau si eu sa mor dar nu stiu care este o cale mai usoara..as incerca sa imi tai venele dar nu cred k o sa pot..de spanzurat nu sunt asa de curajoasa deaceea o sa inmcerc sa iau pastile k sa mor…il iubesc enorm..dar dak nu mai vrea sa fie cu mine eu nu mai am de ce sa tariesc…stiu k e un pacat ceea ce imi doresc dar decat o vioata plina de suferinta mai bn sa nu mai exist ..nici pentru familia mea care nu ma intelege si nici pentru el …astept raspuns la adresa mea de e-mail..va rog mult sa imi raspundeti…o zi cat mai frumoasa in continuare…
salut soricel si bine ai venit pe acest bloc unde vei invata sa castigi iar increderea in tine…din pacate nu esti singura si nici ultima care trece prin aceasta stare de durere infinita ..cu un pic de incredere si credinta toate se vor rezolva in timp..este adevarat acuma durerea ta este mare si te obliga sa faci un gest oribil.. dar gandestete la durerea pe care o provoci celor apropiati tie …nu vei rezolva nimic…asta este viata cu suisuri si coborasuri numai asa inveti…
nu abandona lupta oricat de greu va fi, sunte aici in aceste momente dificile sa te sprijinim..esti tanara si ai toate viata inainte nu lasa pe nimeni sa te intunece ..te asteptam cu noi ganduri numai bine,
Soricel,
Dupa cum ti-a scris si Lost, desi este cumplit sa simti ceea ce simti tu in aceste momente, nu esti nici prima, si nici singura care s-a confruntat cu asa ceva. Iar aici vei gasi multe, foarte multe persoane care au trecut prin lucruri similare, care au crezut, la fel ca si tine, ca suicidul este „solutia”… Unele persoane au incercat chiar sa isi puna unele planuri in practica, au supravietuit si au fost mai dezamagite de faptul ca nici macar ceea ce credeau a fi „singura solutie” nu s-a dovedit a fi o solutie in adevaratul sens al cuvantului.
In privinta tentativelor si a persoanelor cu tentative, nu iti pot da alte detalii decat cele pe care membrii aleg sa le posteze aici, din motive obiective (confidentialitatea fiind unul din ele). Te-as invita insa ca, in masura in care timpul iti permite, sa vizitezi sectia speciala a celor care au astfel de tentative – de exemplu, vei gasi una la Spitalul Obregia – „spitalul 9”, cum este el cunoscut; vorbeste cu cativa dintre pacientii acelei sectii – sunt oameni care au fost salvati in ultimele momente – ei au incercat fie cu diverse medicamente, fie cu metode mult mai violente… Sunt ferm convins ca, daca vei discuta cu ei si vei afla cat de cumplit se simt dupa, ai respinge din start aceasta varianta… Nu, Soricel, chiar nu este o varianta pe care sa o iei in considerare! Oricat ar fi de greu, tot este mai putin greu, mai putin dureros, mai putin chinuitor sa traiesti! Si… chiar daca iti pare imposibil acum, trece, vei vedea!
In cazul tau, tu iti doresti sa fii iubita, acceptata, protejata… Asta inteleg ca este cea mai mare dorinta a ta… Daca ar fi sa te gandesti putin „la rece”, crezi oare ca moartea iti va oferi aceste lucruri? In nici un caz… Omul, cat traieste, tot mai spera, pentru ca tot mai exista o sansa de a obtine ceea ce vrea… Insa daca moare… ce sanse mai sunt sa fii iubita, acceptata, apreciata, ocrotita, sa fii printesa inimii LUI?
Suntem aici pentru a te ajuta sa treci peste aceste momente cumplite, Soricel. Ti-am facut o categorie in coloana din dreapta, unde te rog din suflet sa ne scrii. Vei vedea ca te ajuta si pe tine sa te descarci, sa vezi lucrurile si din alta perspectiva, si ii va ajuta si pe altii care vor trece, la randul lor, prin chestiuni asemanatoare si vor putea citi acele randuri…
Ti-am trimis acest raspuns si pe adresa ta de mail, asa cum ai solicitat, si astept sa revii aici, unde te consideram parte a micului, dar sufletistului nostru grup virtual de suport si unde ai deja „categoria” ta in coloana din dreapta.
Cu prietenie,
Adrian
nush….dak atii putea sa ma ajutati am 19 ani mai am o luna pana la bac….dar totusi nu e asta problema de multe ori am ras sau chear am glumit pe seama celor care sau sinucis dar aq nush park a venit si randul meu…..luna mai a fost cea mai proasta din intreaga mea viatza … am dato in bara grav si nush qm sa reactionez singurul gand care il am aq in kp e sa ma omor:(( ……nush dati-mi si mie un sfat cevva poate trec peste momentu asta greu..
Liviu,
Spune-ne povestea ta, motivele care crezi ca stau la baza acestei tendinte, si vom face tot posibilul sa te ajutam. Scrie-ne cat de multe detalii crezi ca sunt importante pentru a ne ajuta sa intelegem exact prin ce treci, iar noi vom fi aici, alaturi de tine!
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta – „Liviu”.
Cu prietenie,
Adrian
As vrea si eu sa fac pasul acesta dar doar din cauza faptului ca imi este teama nu il fac.Chiar nu am de ce sa mai traiesc,toate imi sunt pe dos,nu am nimik de ce sa ma bucur,nu am prieteni,am toate defectele din lume…:(
Buna aleyna si bine ai venit printre prieteni doar asa „virtual”ne pare rau ca treci prin aceasta stare de tristete apasatoare care te duce catre cel mai cumplit si feroce gand sinuciderea…noi te rugam sa faci un Pas catre viata si sa mergi mai departe chiar daca crezi ca, doare cel mai tare … noi vrem sa gasim aceea sursa care te va tine in viata pentru todeauna..noi vrem sa gasim toate calitatile si sa devi pentru noi o adevarata sursa de inspiratie..ce inseamna la tine „toate defectele din lume” pentru noi esti ok asa cum esti si e de ajuns….moarta nu e o rezolvare e doar un esec vei provoca mare durere celor din jurul tau ..noi te rugam sa ai curaj sa mergi mai departe sa simnti ca traiesti nu te impiedica de un singur ciot din viata …numai bine, asteptam noile tale ganduri:P
Aleyna,
Daca vei citi fie si doar cateva dintre povestile reale ale membrilor acestui grup de suport atat de sufletist de aici, vei descoperi un paradox: aproape toti au ajuns in anumite momente atat de deprimati incat sa se priveasca pe ei insisi intr-o lumina extrem de intunecata… Impreuna insa am descoperit ca suferintele sunt mai usor de purtat, ba chiar si sa traiesti nu mai pare chiar atat de inspaimantator… Ba chiar din contra…
Din moment ce ne-ai scris, noi indraznim sa te consideram deja o prietena de-a noastra, pe care ne dorim din suflet sa o cunoastem mai bine, sa o ascultam, sa ii fim alaturi, oferindu-i un umar pe care sa planga atunci cand are nevoie, o mana de ajutor pentru momentele in care „crucea” e prea grea doar pentru tine si, nu in ultimul rand, oferindu-ne noua insine sansa de a te cunoaste si de a afla mai multe despre tine. Stii ce am descoperit aici de atata timp, Aleyna? Ca nu exista oameni care sa aiba toate defectele din lume, ci doar oameni frumosi in interiorul lor, care trec insa uneori prin momente dificile si au nevoie de prieteni pentru a se ridica si a putea merge mai departe. De asta suntem aici, si suntem onorati ca putem face asta!
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta, si asteptam sa revii acolo cu mai multe detalii, pentru a cauta impreuna o solutie viabila sau, pur si simplu, pentru a te asculta!
Cu prietenie,
Adrian
cel mai bine e sa te sinucizi cu pastile, supradoza, nush card ca toti in perioada asta de dinainte de bac au chsetia asta in cap, cei cu anumite probleme, ca mine de altfel… si pana la urama omenirea supravietuieste si fara mine…
ps… o sa va mai scriu daca lucrurile devin seriose, acum vad daca ma lasa la mate si poate gasesc o solutie:>
2142,
Cel mai bine e sa nu te sinucizi! Nici cu pastile, supradoza, cu nimic!
Da, e adevarat, pana la urma „omenirea supravietuieste si fara tine”, insa ce te faci cu acele persoane pentru care TU ESTI INTTREAGA OMENIRE? Bunaoara mama ta… sau cei dragi ai tai? Ti-ai pus problema ca in momentul in care te sinucizi omori si o parte din ei, din sufletul lor? Ca viata lor nu va mai fi aceeasi? Si pentru ce? Pentru un parlit de examen, pe care daca nu il iei acum, il poti lua la anul?
Ti-am facut o categorie a ta, desi sincer sper din tot sufletul sa „gasesti o solutie”, cum spui, ca sa treci – si la mate, si BAC-ul… Iar daca nu le treci acum, le treci la anul, nu-ti face probleme… Astea sunt examene care pur si simplu trebuiesc luate si gata… Vorba aia, pana si Vanghelie a reusit sa isi ia BACUL… chiar daca dupa vreo 20 de ani de cand a terminat liceul… 🙂
Capul sus, prietene, si bafta multa! Si daca se ingroasa gluma, nu uita ca suntem aici! Si suntem alaturi de tine!
Cu prietenie,
Adrian
Buna am regasit situ acesta din intamplare pe google ..sa va povestesc cate ceva din viata mea ..
eu ..sunt un baiat de 18 ani ..pe numele adevarat MMC. si povestea mea de viata suna cam asa ..vaa roog ..sa nu ma judecati si sa intelegeti prin ce trec aproape in fiecare zi ..
Totul a fost bine ..pana la varsat de 12 ani ..Eram un copil inocent si era preten cu tata si intr-o zi de 17 martie o zi de luni …era zi de munca …si seara precedenta adica duminica iam zis tatalui meu sa isi ia liber k sa mergem la pescuit ..k era pasiunea noastra …si a plecat catre servici si ..sagrabit la un semafor si habar n-am ..si l-a lovit o masina ..amurit …si mam trezit dimineata nu era decat mama si eu akasa si a venit o vecina si a spus “barbatu; a fost lovit de o masina ” , neam dus la morga nu uit cat traiesc faza aia ..si noaptea depriveghi ma straduiam sa inteleg ..sa simt dar credeam k totul va fi bine si mama mia zis k totul va fi bine k va fi k inainte ..
Dupa 6 luni a adus acasa un tip cu plete ( acasa ..si a zis k ie preten ..il cheama eugen ..si pana la varsta de 15 ani mia facut viata un calvar..dar sa va zic viata mea pana atunci pana la varsta de 15 ani . ,mama nu imi mai dadea atentie si mi se rodea sufletul knd in linistea serii auzeam tipete …de..stiti voi ..placere ..se trezeau diminieata si isi vedea de viata k si cum tata ar fi un nimeni ..metoda mea de revolta era spiritul mai rebel..dar nu avea nici un efect ..ea nu se mai ocupa de mine..si am inceput sa ies pe afara sa pierd nopti ..am dat de golan ,vagabonzi ..si am inceput sa furam ..ma simteam asa bine k aveam banul si mama ma aprecia ..desi aveam doar 13 ani ..doar atat ..mama nu ma intrebat de unde ii am ..ii dadeam banii in mana mai imi lasam si eu de buzunar si totul era bine ..era pe dracu ..cu banii aia eugen isi mai lua bautura ..si knd venea beat acasa ..ma batea . ..si k sa evit asta nu mai veneam cateodata acasa o noapte intreaga ..cand stiam k e beat ..si dormeam pe o caramida ..la lumina unui foc ..impreuna cu altii si beam si facem alte chestii ..
intr-o seara nam mai iesit pe afara si am stat pe canapea ..knd am auzit usa trandindu-se si a venit el mort de beat ..si ma snopit in bataie cu o curea dinaceea groasa ..si am inceput sa il urasc si pe el si mama ..totul a fost xact in ritmul asta pana la 15 ani ..knd sincer sa fiu ..iam pus mana in gat si iam zis k daca se mai atinge de mine ii rup gura ..si dupa de cate ori aveam ocazia il loveam ..dar apoi am avut scandal cu frateso ..in fine ..partea asta oricum nu a fost frumoasa ..apoi ..la vartsa de 15 ani ..am vazut o fata frumusik , era raza mea de soare ( era linistita si buna ,tandra si ma intelegea ..inceputu relatiei nu are rost sa il detaliez ..era frumos am cucerit-o eu fiind ..un tip dintr-o brigada ..(parintii ei sunt plecati si akm si ea sta cu bunica si fratele ei .dar in ultimul timp e singura )… era totul frumos am stat impreuna ceva timp si ne intelgeam de minune si la liceu am ales sa fim in aceasi clasa si asa cum sunt am intrat al 14-lea pe scoala deci totusi vedeti ..defapt ..aveti orizontul deshics sivedeti cate eforturi fac ..si am rfacut ,akm bune sau rele ..:(
la varsta de 16 ani am dat de alti prieteni kre furau sa zic asa lucruri mai mari ..si am inceput sa o ard si eu cu ei ..cat despre relatie a fost buna ..dar neam despartit ..pt k eu nu o puteam iubi k o femeie ..ci k o sora .. sau nici eu nu stiu …
lucrurile au evoluat in mare parte in rau ..si in ianuarie(anul acesta) am avut o tenta de suicid ..si am cunoscut pe cineva .pt kre nu am simtit niciodata asa ceva ..e iubirea aia calda respectuoasa ,tandra ,e cel mai frumos sentiment .. sincer o iubesc pentru k ea mia definit viata ..si ma facut sa vad lumea altfel ..dar problema e ca ea e rece si materliasta ..Nu ma iubeste ..si din orice motiv era cearta ..si apoi am luat si eu atitudine ..faza e k ea e ..materialista ..si e mai usuratica ..am vazut in ea expectia ..mam gandit k ma intelege , k a trecut si ea prin multe ..si la inceput a fost frumos ..am avut incredere in ea ..dar akm nu mai cred un cuvant din ce imi zice ..insa nu pot sa nu o iubesc ..EA e nepasatoaree ,Nu ma iubeste ..si desi eu dau tot adica dadeam ,:(( ea niciodata nu a vazut k pentru ea am multe sacrificii ..si imi reproseaza k nu o inteleg ( knd defapt habar nu are ea sau defapt are si se foloseste de asta sunt precum o papusa pentru ea ..si am decis sa imi tai singur sforile si sa ma duc mai departe ..
Ne-am despartit de 3 ori k sa zic asa ..pentru k ea … de paste sia gasit un tip , inainte a mai avut unu , luni ia zis kiar fostei mele prietene k sa indragostit de un baiat de la ea din clasa ..si ea zis ce au facut ei la disco ..si ia mai zis de un alt baiat cu care se intalnea mai rar dar cu care tinea legatura ..asa ca neam despartit ….
am uitat sa va mai zic ceva ..in februarie ..mama a ramas insarcinata si vedti si d-vaostra cum sta treaba am convins-o sa avorteze ..
Mam saturat pur si simplu ma simt ..ghinionist ..orice as face nu pot scapa ..ma simt neputinciios (..nu aveam eu nevoie de dragoste ..dar intelegeti-ma pentru mien orice pers kre vb mai frumos cu mine ajung sa o iubesc,,pentru k tata si mama pot zice k nam mai avut ..si nimeni nu mia dat nimic ..decat singura persoana e fosta prietena care ma intelege si ma ajuta ..si catiava prieteni ..
am decis ,,k e de ajuns..am primit multe palme de la viata si ..o sa pun punct .. apropo asta nu am vrut sa o scriu dar o scriu ..Cum v-ati simti voi daca ati sti k mama a facut parcarea .?ganditi-va cum e sufletelul meu ..doar un moment …e rupt in bucati ..in mii de bucatele ..o sa mai scriu pe site cat mai raman printre ..pe aici .. …VA MULTUMESC ..MULT SI AVETI GRIJA DE VOI ..SUNTETI PERSOANELE “VIRTUALE” CALDE …SI VA APRECIEZ FIECARE EFORT POATE MAI BINE DECAT ATI CREDE D-VOASTRA VA MULTUMESC
-va roog sa va uitati k mai este un comment nu un post pentru ca nu am stiu unde sa il scriu si am studiat putin blogul si api am vazut categoria asta …este ora 11 si sincer ma gandesc k va veni o noapte in care se pot schimba multe ..in bine sper ..pentru k noaptea este un sfetnic bun ,asta ii ziceam si unei anumite persoane ..va roog sa ma scuzati inca o data pentru ca am postat la pledoarie pentru viata …:(( daca ma gandesc bine nu prea vreau sa mor pentru k viata a luat multe de la mine si ash vrea sa iau si eu ceva de la ea inainte sa plec daca ma intelegeti …dar ..daca nu mai pot probabil k o sa dau coltul ..oricum nu o sa ii pese nimanui ..decat mie..:(( si lui lory:(( ..dupa ce v-am scris asta ma simt mai linistit
Tenoru,
Am citit scrisoarea ta in dublu exemplar – din ambele locuri in care ai lasat-o. Iti multumim pentru gandurile tale, pentru ca ne-ai impartasit povestea ta.
Cred ca nu trebuie sa iti mai spun si eu ca, oricum, varsta la care esti este una critica. La varsta ta te simti parca prins intre doua lumi – intre lumea copilariei, de care nu ai apucat sa te bucuri suficient si care ti-a fost marcata de o serie de evenimente tragice – moartea tatalui tau, viata de cartier cu furturile si alunecarile ei,,, apoi faptul ca mama ta si-a reluat viata sexuala si, intr-un fel, simti ca l-a inlocuit pe tatal tau (desi, de fapt, sunt convins ca nu a intentionat sa il inlocuiasca, ci probabil a resimtit, la randul ei, singuratatea si lipsa unui ajutor…); in fine, vorbeam despre cele doua lumi – cea a copilariei si, respectiv, cea a maturitatii, in care de asemenea nu iti gasesti (inca) locul. Iata un motiv intemeiat pentru ca varsta ta sa fie una destul de ciudata si fara sa te confrunti cu astfel de probleme.
Apoi, as indrazni sa iti spun cat se poat ede deschis ca motivul pentru care tu percepi atat de dramatic ruperea unei relatii este acela ca ai suferit de o oarecare lipsa de afectiune; tatal tau a murit, mama ta si-a refacut viata… ba a ramas si insarcinata… Probabil ca te-ai simtit tradat si coplesit de toate cele.
Lipsa de hotarare, de determinare din relatiile tale (spui la un moment dat ca nu prea stii ce vrei) as pune-o tot pe seama trecutului tau, dar si a varstei (stiu ca asta nu prea o sa iti placa… da, esti mare, e adevarat, insa inca nu esti adult si e normal sa nu fii implicat mult prea profund intr-o relatie amoroasa… Probabil ca inca nici nu prea ai cum sa iti dai seama ce vrei de la viitoarea partenera, si nu e nimic anormal in asta.
Incearca sa mai cobori putin standardele si sa te mai “domolesti” putin. Renunta la a mai “sta la ea” (oricine ar fi “Ea”) – va veni ea si vremea in care sa stai la ea si sa te bucuri de viata intima; acum insa este mult prea din timp… Incearca sa iti gasesti o preocupare constructiva – de exemplu sa practici un sport, sa iti consumi energia si sa iti tii si mintea ocupata.
Orice ar fi, nu te grabi sa faci vreun gest pripit. Gandeste-te ca, la cei 15 ani ai tai, ai toata viata inainte. Nu este “ea” cea alaturi de care sa te poti simti implinit? E ok, nu e un capat de tara! Chiar daca doare acum, chiar daca esti ranit, gandeste-te ca ai invatat ceva din aceasta experienta si ca atunci cand vei ajunge in situatii similare vei sti ce anume sa eviti, ce greseli sa nu mai faci si asa mai departe.
Toate acestea sunt experiente triste, intr-adevar, insa nu sunt de nesuportat, te asigur! Sunt peste 70 de persoane in acest grup, care ne-au scris pana in acest moment si care au reusit sa treaca cu bine peste ele si iti pot confirma! Important este sa stii ca nu esti singur, si ca nu trebuie sa te inchizi in tine si sa suferi in tacere – suntem aici, dispusi sa ascultam, sa intelegem, sa cautam impreuna solutii!
Capul sus, “tenorule”, si nu uita ca, ajutati de Bunul si de prieteni, toate problemele sunt mai usor de trecut si de depasit!
Cu prietenie,
Adrian
PS Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – “Tenoru”. Asteptam sa ne scrii acolo ori de cate ori simti nevoia sa vorbesti cu cineva. Nu exista limita de timp sau de spatiu, deci ne poti scrie oricand si oricat!
Salut. pentru mine cumulul de probleme pe care le am m-a impins si spre acest blog nu pentru ca sper ca ma veti convinge sa nu o fac ci pentru ca totusi am observat o comunitate care se chinuie sa ii opreasca pe cei cu probleme sa nu creeze / sa-si creeze alte probleme. Va urez bafta!
Daniel,
Bine ai venit aici. Te putem ajuta cu ceva? Ce-ar fi sa incerci sa ne relatezi povestea ta? Stii cum se spune, impreuna suntem mai puternici… trebuie sa reusim impreuna sa ii dam de cap si situatiei in care te afli…
Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – Daniel. Asteptam sa ne scrii acolo!
Cu prietenie,
Adrian
buna…imi pare bine k exista site-uri unde poti sa fii sincer si sa iti impartasesti gandurile si problemele…si mie mi-a trecut prin cap de foarte multe ori sa imi iau viata….chiar si azi…akum vre-o 20 de minute plangeam si ii scriam un mesaj iubitului meu si ii ziceam k nu mai pot…dar am citit cate intamplari pe aici si m-am mai calmat…acum sa va zic si povestea mea..care e destul de lunga..eu am aproape 18 ani..peste 2 luni sunt majora….de mica am fost mai obraznicutza si faceam numai prostii..bine..prostii copilaresti..dar in ultimul timp am cam dat-o in bara..pana in clasa a 10-a am fost o eleva buna..nu eram chiar de 10 la toate materiile dar ma mentineam..doar k nu prea imi placea sa merg la scoala..si faceam foarte multe absente iar de la absente porneau mai multe..profesorii au prins ciuda pe mine pentru ca directorul liceului ma apara tot timpul..si chiar dak lipseam foarte mult(in clasa a 10-a am avut aproximativ 700 de absente) eu tot promovam..am trecut si de clasa a 10-a cu bine si am ajuns in clasa a 11-a..am inceput-o bine..mergeam la scoala nu lipseam..dar iar am inceput sa imi fac de cap..voarbeam si cu un baiat(cu care am fost un an jum) si ala ma tragea la prostii…din cauza lui chiuleam..nu mai aveam timp sa invat pentru k vroia sa stam toata ziua bot in bot..el ma iubea foarte mult si inca ma iubeste dar eu nu l-am iubit niciodata stateam cu el asa de sanky…era frumusel el dar nu ma atragea in mod deosebit..mai mult era ca sa treaca timpul..si a trecut..un an jum..in fine asta nu conteaza acum..sa va zic de scoala..nah si in clasa a 11-a primul semestru am facut cam 150 de absente din care 47 nemotivate..si profesorii s-au pus toti impotriva mea si directorul nu a mai avut ce sa faca si m-a exmatriculat….am dat scoala in judecata..mi-am luat cel mai bun avocat din judet(suceava)..si am avut proces akum o sapt care l-a amanat directorul liceului in lipsa de aparare(k nu avea avocat) pana pe 7 iulie …iar akum astept sa am proces si sa vad ce e de facut pentru ca eu nu vreau sa pierd anul..si ajung pana la basescu daca e nevoie.:))…iar de la toate astea au aparut si certuri de alea mari intre mama si mine(tata nu are treaba cu astea..el are afaceri…are fabrica de textile in spania si tiruri si nu prea sta pe acasa)..mama se ia de mine din orice..ca nu fac nimic ca ma plimb toata ziua cu baiatul asta cu care vorbesc acum…k el are masina si poata ma anin intr-o zi..k ea nu o sa imi dea cheile de la masina niciodata k eu sunt inconstienta si conduc tare..(tata mi-a luat masina luna asta si cheile is la ea k eu is in stare sa o iau de akuma k stiu sa conduc foarte bine si se tem de mintea mea)..deci se leaga de mine din orice..k is proasta k mi-am batuj joc de scoala..nu ii convine baiatul asta cu care sunt eu akum..oricum ei nu ii convine nimic dar nah…asa imi vine cateodata sa imi iau cateva haine si sa ma rup de la casa asta..nu am nevoie de nimic de la ea si de la tata..sa ramana cu casa..cu masini..cu afaceri cu averi si cu tot ce vor ei ca nu am nevoie de nimic..sa le ia cu ei pe lumea cealalta k doar pe mine ma au si imi dau cu piciorul….sincer am noroc de ionutz(prietenul meu..cu care vorbesc de 4 luni)doar el ce ma mai intelege asa k in rest parca is inconjurata numai de nebuni…numai k si cu el am cate probleme cateodata..k el e genul ala de baiat full option…e frumos..are bani..are masina puternica e educat..are vrajeala…si foarte multe fete il cauta si pe mine ma deranjeaza asta chiar dak nu ma prea arat eu..pentru k sunt foarte orgolioasa si-a schimbat nr-ul de tel de cand e cu mine…mergem peste tot impreuna..ma ajuta..e ok treaba dar nah mai sunt discutii si majoritatea is din cauza mea pt k eu cand ma cert cu mama ma cert cu toata lumea..iar eu cum ma cert in fiecare zi va dati seama ce viata zbuciumata am eu..nu va pot povesti eu chiar pe larg cate treburi dar poate va dati seama din ce v-am spus cam ce draci am cateodata si cat is de suparata..iar cateoata ajung in situatia k nu mai vreau sa traiesc..am impresia k nimic nu merita efortul pentru k in tot ce am pus suflet a fost degeaba…tot timpul am vrut sa am o relatie de 7 stele cu mama si am facut cam tot ce se poate dar degeaba..tot e sarita….si sincer eu am ajuns aici pentru k am cautat pe google „moarte usoara”…m-am mai linistit dar am plans cam jum de zi..
Sper k nu v-am plictisit cu problemele mele legate de mama..dar m-am descarcat putin….in fiecare seara ma rog sa se termine odata certurile astea dar degeaba…de aproape un an nu a trecut zi in care sa nu ma cert cu ea…nici la mare nu m-a lasat sa stau linistita..ma suna non-stop si ma innebunea..e culmea femeia aia..am ajuns sa merg la spitalul de nebuni..psihiatrie sau cum se zice si sa caut un psiholog..si i l-am aduc acasa…cred k a facut un preinfart atunci dar nu s-0a aratat..:))..
Eu va multumesc mult pt k existati si k ajutati lumea…oricum e mult la placut sa scrii aici decat in world..asta e sigur..:)..ms inca odata..pa’pa
am vrut sa scriu „e mult mai placut sa scrii aici…” 🙂
Madalina,
Bine ai venit! In nici un caz nu ne-ai plictisit cu problemele tale – noi existam exact din acest motiv – pentru a asculta, pentru a le fi alaturi celor care trec prin astfel de stari. Dupa cum probabil ai vazut deja, exista aici aproximativ 80 de alti membri ai grupului care stiu exact prin ce treci, pentru ca au traversat perioade asemanatoare.
Ori de cate ori simti nevoia sa vorbesti, sa fii ascultata, esti binevenita aici. Noi te consideram deja de-a casei, asa ca ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta. Am numit-o „Madalina S”, pentru ca mai exista deja o Madalina; am verificat IP-urile si am vazut ca nu este vorba despre una si aceeasi Madalina, asa ca ti-am facut o „categorie” distincta.
Cu multumiri pentru incredere, care ne onoreaza, si cu dorinta de a te considera si tu o parte a micului nostru grup, asa cum te privim la randul nostru,
Adrian
pur si simplu cred ca nu trebuie sa mai traiesc
de ce nu pot sa ma omor singura?
Eu,
As indrazni sa intreb, la randul meu, doua lucruri.
Primul – ce te face sa crezi ca nu TREBUIE sa mai traiesti? Faptul ca acum treci printr-o perioada dificila?
Poti afla, citind povestile adevarate ale membrilor acestui grup, faptul ca marea majoritate au trecut pe acolo si au gandit in felul acesta. Insa si-au oferit sansa de a discuta si cu altcineva si de a incerca sa priveasca si altfel lucrurile. Si, oricat de imposibil li s-a parut multora in acele momente, lucrurile s-au mai ameliorat cu trecerea timpului.
Al doilea lucru pe care as indrazni sa te intreb: ce te face sa crezi ca a-ti lua viata este o optiune viabila? Exista foarte multe aspecte de luat in discutie aici si sunt mai mult decat dispus – atat eu, cat si alti membri ai grupului – sa le abordam pe rand.
Asta, desigur, daca ne acorzi sansa asta si daca nu au fost doar niste intrebari retorice. Eu chiar cred ca merita sa incerci sa discuti problemele care te-au facut sa privesti lucrurile dintr-o perspectiva atat de sumbra…
In speranta ca esti deschisa unui dialog cu persoane care chiar pot intelege prin ce treci, fie si datorita faptului ca au trecut prin chestiuni similare, ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o, momentan, cu pseudonimul pe care tu insati ti l-ai ales: „Eu”. Te rog sa ne scrii acolo din nou, si eu unul promit ca iti voi raspunde!
Intre timp, vreau sa stii ca esti in rugaciunile mele! Nu stiu daca asta conteaza pentru tine sau nu, insa eu chiar cred ca lucrul acesta nu este zadarnic!
Cu prietenie,
Adrian
eu chiar vreau sa mor..dar nu am curajul ..daca imi vreti un bine…sfatuitima cum sa ma omor..sunt inutila pentru toata lumea..aduc numai probleme familie mele..si port ghinion fiecarei persoane care imi vrea binele ..si care e aproape de mine va rog din toata inima mea spuneti mi cum sa fac sa ma omor…simplu rapid si eficient..
Miha,
Majoritatea membrilor prezenti in acest grup au gandit exact asa cum gandesti tu acum. Deci chiar putem intelege prin ce treci. Partea interesanta insa este ca, discutand, am reusit sa gasim IMPREUNA modalitati de a trece peste toate problemele care ne-au determinat sa gandim astfel la un anumit moment.
Te rog sa incerci sa ne dai o sansa. Spune-ne care este situatia ta – si care sunt motivele pentru care crezi ca esti inutila pentru toata lumea, ca aduci numai probleme si ca le porti ghinion – cu cat mai multe detalii care sa ne ajute sa putem intelege exact situatia ta.
Ti-am facut o categorie a ta – se numeste „Miha” si o gasesti in coloana din partea dreapta – „categorii”. Te rog sa ne scrii acolo – pur si simplu posteaza un comentariu. Nu iti face probleme in privinta detaliilor – le vom citi cu siguranta, indiferent de cat de lung ar fi comentariul tau. De fapt, cu cat este mai lung, cu cat ne dai mai multe detalii, cu atat vom putea intelege mai bine si vom putea identifica impreuna mai usor solutiile care, vei vedea, chiar exista! Trebuie doar sa le cautam impreuna!
Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, TOATE lucrurile sunt mai usor de suportat, si te vei convinge si singura de lucrul acesta, daca ne dai – si iti dai si tie – sansa de a-ti putea auzi povestea si de a sta de vorba unii cu ceilalti!
Cu prietenie,
Adrian
buna la toala lumea va rog ajutati-ma simt k vreau sa mor sa nu mai stiu nimic nimeni.vreau sa imi raspundeti urgent k altfel am sa fac o prostie mare si vor suferi doar 2 persoane mama si barbatul meu.tot calvaru asta a inceput pe 24 iulie 2009 knd barbatu meu a fost arestat pentru o talharie.suntem de 2 ani impreuna am trecut prin multe impreuna am fost si gravida si multe multe alete chestii ne iubim foarte mult in scrisori el in spune k ma iubeste si nu ma lasa.stiu k a gresit knd a facut asta dar vroia sa ne luam o masina masa nu ii dadea bani servici nu gasea deloc.i-a trecut chestia asta prin cap.el nu e in stare sa omoare nici o vietate dar s-a intamplat chestia asta oricui ii se poate intampla.tream printr-o perioada grea de tot facuse si un fel de depresie din cauza asta a facut am consultat si un psiholog sa ma lamureasa de ce a facut asta si diacnosticu afost depresia.tot incercam sa iau legatura cu soacra mea si se dadea la fund nu imi raspundea la telefon nici la mesaje si asa am trait din iulie panana acum maine se fac 3 sau doua luni am slabit foarte mult sunt foarte stresata si asa am ajuns la concluzia k sa ma omor, avocat are se lupta pentru el dar asteptarea asta ma omoara k sa aflu acum cateva zile de la verisoara lui k nimeni din familie si tot orasu spune k eu sunt de vina cu tot ce s-a intamplat lui nu suntem cununati momentan k vroiam de toate si el trebuia sa mi le ofere dar de 2 ani de zile nu am auzit-o pe masa vreodata sa mergem la mare cu ea sau sa ne dea ea bani de mare in schimb mama facea tot k sa ne fie bine si ne dadea chair daca in unele momente nu avea face pe dracu in 4 sa ne dea si sa-mi zica verisoara lui k masa i-a oferit mult mai mult si ii va orferi mult mai mult decat pot eu sa ii dau vreodata.knd l-am cunoscut era mai golanel asa dar de cand sunt cu el s-a schimbat foarte mult abia mai iesea cu prietenii lui stateam numai impreuna si nu ma lasa nici o clipa singura.la telefon knd vb cu el din puscarie si primesc scrisori de la el imi spune k ma iubeste si sa nu renunt la el k eu sunt viata lui si eu ii spun la fel pentru k asta simtimsi daca renunt el fara mine nu poate sa traiasca k eu sunt aerul lui.nu e nebun stati linistiti ne iubim foarte mul.va rog sa ma ajutati sunt disperata nu stiu ce sa ma mai fac vreau un raspuns mi-e cam frika k daca eu fac cv si el o sa faca la fel asa k ca va rog sa ma ajutati sa trec peste chestia asta.va multumesc anticipat.o sa va mai povestesc si alta data ce s-au mai petrecut in astia 2 ani petrecuti cu el.da-mi un sfat urgent.
Draga Ana,
O sa iti spun Ana Princess, si asa iti voi numi si „categoria” ta, pe care o vei gasi in coloana din partea dreapta. Motivul? Avand in vedere ca mai avem cateva membre ale grupului nostru cu numele „Ana”, si ca trebuie sa va putem diferentia intr-un fel sau altul, si inspirat de povestea ta si de alte elemente pe care sunt convins ca le-ai intuit deja, am convingerea ca este un nume care ti se potriveste. La urma-urmei, tu esti printesa lui, nu-i asa?
Dar sa trecem la ce te doare. Se vede ca esti foarte agitata si ca ceva te-a tulburat foarte mult, atat de mult incat sa ajungi sa ai astfel de ganduri. Imi place insa faptul ca te gandesti la cei dragi tie si ca realizezi faptul ca un astfel de gest nu se poate sa nu aiba consecinte tragice. Asa ca cel mai bine este sa incerci sa te linistesti, si apoi sa ne povestesti acele detalii pe care ni le-ai promis despre cei doi ani petrecuti de voi impreuna. De asemenea, as vrea sa te concentrezi putin si sa incerci sa ne relatezi si ce anume a declansat toata aceasta criza in viata ta. Da, problemele inteleg ca exista de ceva vreme, insa trebuie sa se fi intamplat ceva de curand care sa fi pus „capac”, intr-un fel sau altul, si sa te fi determinat sa te gandesti la sinucidere.
Intre timp, repet, te rog sa incerci sa te linistesti. De obicei, in astfel de situatii, cel mai bine este sa vorbesti cu cineva – fie fata in fata, fie aici, in scris. Foarte multi considera chiar ca aceasta a doua varianta – sa scrii aici – este chiar mai comoda si o prefera pentru ca, pe de o parte, se simt in siguranta – nu stie nimeni cine sunt in realitate, nu le vede nimeni chipul, nu le aude vocea, nu le vede lacrimile din ochi, care curg de multe ori atunci cand ne varsam amarul in scris… Si, sa mai stii, un ceai caldut este de asemenea un real ajutor. Ceaiul poate fi din sunatoare sau tei – ambele sunt foarte bune pentru astfel de situatii – primul are efect antidepresiv, iar cel de-al doilea are efect calmant… si chiar ajuta, vei vedea!
Sinuciderea chiar nu este o solutie! Daca te sinucizi nu il vei putea scoate din inchisoare mai repede, nu ii vei putea influenta sentinta si nici nu vei putea fi cu el. NICIODATA! Gandeste-te ca, oricat de indepartata ar fi eliberarea lui, exista o zi in care veti putea fi impreuna… Si ca pana atunci va puteti scrie, puteti vorbi din cand in cand la telefon, il poti vizita, va puteti chiar casatori! Stiai asta? Exista multe cupluri care s-au casatorit in inchisoare… Si asta le da celor de acolo o speranta, ceva de care sa se agate cu disperare, ceva spre care sa priveasca, ii ajuta sa isi faca planuri de viitor… Ei bine, singura modalitate de a da cu piciorul DEFINITIV relatiei voastre este sinuciderea! Acum vezi de ce spun ca este cea mai rea varianta pe care o poti alege?
In plus, asa cum intuiesti, este posibil ca si el, care te iubeste atat de mult, sa faca acelasi lucru… Vrei sa ai moartea lui pe constiinta? Esti gata sa iti asumi o asemenea povara IMENSA? Chiar merita el sa ii faci una ca asta? Chiar nu meriti si tu, dar si el, sansa de a fi impreuna candva, de a va intemeia o familie, de a o lua de la inceput? Merita oare ca, printr-un astfel de gest necugetat, sa dai cu piciorul la tot? Si pentru ce? Pentru a muri? Pentru a fi lipsita de toate aceste bucurii de care ai putea avea parte?
Gandeste-te apoi la mama ta, care spui ca v-a ajutat atat de mult… Gandeste-te ca nu mai e tanara, si ca inima ei poate ca nu ar putea suporta o asemenea lovitura… Vei trai, iti vei intemeia familia pe care o visezi, vei avea poate copiii tai, si vei ajunge sa intelegi ca cea mai grea lovitura pentru un parinte este sa isi inmormanteze propriul copil… De ce sa ii faci una ca asta? Pentru ce zice lumea? De gura lumii?
Gandeste-te ca nimeni, niciodata, nu a reusit sa ii impace pe toti si sa ii faca pe toti sa il iubeasca si sa il vorbeasca de bine… Chiar crezi ca le vei schimba parerile daca te omori? Oare nu vor spune ei „vezi, ti-am zis noi ca am avut dreptate, si ca se simtea vinovata… de-aia s-a si omorat…” De ce sa le dai satisfactia asta? Nu, Ana, in nici un caz. Tu TREBUIE sa traiesti, auzi? Trebuie sa traiesti, sa lupti pentru a doua sansa… Pentru ca nu este doar sansa ta, este si sansa „omului tau”, si sansa de a le face o bucurie parintilor tai, mamei tale, celor care tin la tine si care nu iau in seama rautatile altora…
Oamenii vor spune mereu rautati… Dar noi trebuie sa invatam sa mergem mai departe, sa ne gandim la lucrurile cu adevarat importante, la ceea ce conteaza cu adevarat, nu la vorbele lor… Relatia voastra, dragostea voastra, viitorul vostru… astea sunt lucrurile care conteaza cu adevarat… Vorbele oamenilor de nimic astazi sunt impotriva ta, maine vor fi impotriva altcuiva… pentru ca asta le e felul… Iti spun, nu merita sa le dai atentie si satisfactie… In schimb, mama ta, „omul tau”, tu insati – meritati sansa asta! Nu ti-o refuza, si nu le-o refuza nici lor!
Asteptam sa revii! Vei vedea cum, cu putin ajutor si cu sprijinul acestor oameni minunati de aici si, mai ales, al Bunului Dumnezeu, toate lucrurile se pot schimba in bine! Trebuie doar sa ai putin curaj si rabdare!
Cu prietenie,
Adrian
PS Te rog sa ne scrii in noua ta „categorie” – pe care am numit-o, cum spuneam, Ana Princess, si pe care o gasesti in coloana din partea dreapta.
Am trecut antamplator pe aici.E ora tarzie eram obosit pleoapele mi se lipeau ami curgeau parca ochii an gura de oboseala… cand am vazut un nume ;ANDREEA; DA E SOTIA MEA AVEM UN COPIL AMPREUNA O IUBESC E VIATA MEA MAMA COPILULUI MEU ARE TOT CE AI TREBUIE::: DE CE ?:: VREA SA SE SINUCIDA? VA RASPUND EU SI CREDETIMA NUMAI BUNUL DUMNEZEU POATE SO OPREASCA. de ce spun asta? PENTRU CA A AVUT O COPILARIE….. adolescenta……iar acum de un an jumate e tinuta pe palme .multe persoane o urasc .ei spun ca ea nu merita sa aiba familie si o viata buna.CINEVA A PLATIT SI CONTINUA SI ACUM SA PLATEASCA SA ISE FACA FARMECE MAGIE NEAGRA SI UITE ASTA O ADUCE AN PRAGUL DISPERARI
@Cel bun – de unde stii ca este vorba despre una si aceeasi persoana? Eu unul pot spune ca am dubii serioase ca este vorba despre una si aceeasi persoana.
As putea confirma insa (ori infirma) daca imi spui adresa ei de mail, la care am avut doar eu acces. Te asigur ca datele sunt in siguranta; nu mai intra nimic aici inainte de a citi eu mesajele, si nu as permite ca o adresa de e-mail sa ajunga in spatiul public; e doar pentru mine, scepticul, pentru a ma convinge ca nu e vorba despre o gluma proasta.
In privinta farmecelor, magiei etc., pozitia mea este ferma: nimic nu are efect impotriva celor care Il iubesc pe Dumnezeu si sunt iubiti de El. Adapostiti-va la umbra Lui, mergeti la biserica, vorbiti cu preotul sau pastorul de acolo, rugati-va, cititi Biblia, incredeti-va in Dumnezeu si veti fi la adapostul aripilor Sale!
Cu prietenie,
Adrian
hei buna ,
numele meu este cristina , mai am 2 sapt si fac 19 ani .
am stat cu un baiat 2 ani si jumatate .
la inceput pot sa spun cu mana pe inima ca l-am urat din tot sufletul , m-am pus pe bune cu el doar ca sa ii fac in ciuda unei fete din clasa , o fata pe care orice baiat si-ar dorii sa o aiba , (baiatu despre care va spun este cu mine in clasa si cu tipa respectiva care mai tarziu a renuntzat la studii ), ok toate bune si frumoase ma prefaceam ca il iubesc , dar fara sa imi dau seama am inceput sa tin la el cu adevarat , si sa imi dau seama ca pe zi ce trece am nevoie de el tot mai mult . il iubesc pur si simplu .
in timp a ajuns si el sa tina la mine .
acum in vacantza de vara el a fost plecat la mama lui in italia …. nu prea am tinut legatura si de cele mai multe ori cand intra pe mess ne certam urat rau de tot.
cand a venit in tara ma cautat … doar ca ma cautat doar ca sa mai stea cu mine 4 zile , dupa 4 zile de cand a venit in tara mi-a zis ca nu mai vrea sa stea cu mine ca nuj cum sa spun a zis ca face asta pt binele meu , ca sa nu ma mai faca sa plang si puii mei chestii de genu .
nu stiu ce sa mai fac acum el sta cu o panarama cu care a mai stat mai de mult ,
am stat cu lama pe vene si cu sticla de clor langa mine si plange-am in ultimul hal , eu fara el nu pot sa traiesc il iubesc el e totul pt mine , si daca nu il am mai bine mor, nu stiu cat am sa mai rezist , ma culc plangand ma trezesc plangand , il vreau inapoi :((:((:((
de ce este viatza atat de dura
vreau sa mor pur si simplu nu pot sa traiesc fara el …. el pt mine a ajuns sa fie ca aerul pe care il respir … nuj stiti si voi senzatia aia cand nu mai ai aer si simti ca te sufoci la fel sunt si eu fara el ….
si ce este si mai naspa e faptul ca e cu mine in clasa baiatul respectiv si o sa il vad zi de zi la scl
nu stiu pur si simplu nu stiu ce sa fac
singurul lucru care il am in cap e ca fara el nu pot traii , nuj daca pot spune ca norocul meu e ca stau la parter , la cate crize de nervi am avut daca statea la et patru ma aruncam de mult pe geam
nu mai pot simt ca mor fara el
il vreau inapoi :((:((:((:((:(( el este al meu si fara el mor
Cristina,
In primul rand, bine ai venit aici. Stiu ca nu este chiar cel mai fericit moment, insa imi doresc din suflet sa simti ca aici esti primita cu bratele deschise de niste oameni extraordinari, care au trecut prin ce treci si tu acum.
Intr-adevar, este exttrem de greu atunci cand iubesti si suferi deceptii in dragoste. Inteleptul Solomon avea insa o vorba: mai mult valoreaza un caine viu decat un leu mort… adica, altfel spus, daca tot ceea ce iti doresti este sa fii cu el, care crezi ca sunt sansele de a-ti vedea aceasta dorinta implinita daca folosesti acea lama sau clorul de care vorbesti? Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca e posibil sa esuezi si atunci vei ramane cu probleme grave pentru tot restul vietii… Oare care crezi ca ar fi sansele ca el sa se intoarca la tine daca ai fi paralizata, sa zicem, sau daca ar trebui sa fii mereu hranita intravenos pentru ca ti-ai distrus organismul cu acel clor ingerat intr-un moment de nechibzuinta?
Stiu ca e greu, dar gandeste-te ca atata timp cat traiesti exista in permanenta posibilitatea ca visurile tale sa redevina realitate. Daca mori insa, sansele tale sunt ZERO! Eu stiu ce as alege…
Hai, capul sus… Daca iti e chiar atat de greu sa il vezi acum, incearca sa il eviti vreo doua saptamani… Ia-ti o scutire medicala pentru aceasta perioada, iar ulterior incearca sa il eviti… Probabil ca va ajunge sa se intrebe de ce… Si, poate, cine stie, veti avea sansa de a sta de vorba serios si sa lamuriti problemele dintre voi… Dar toate astea, repet, nu sunt posibile decat daca iei hotararea ferma, categorica, de a ramane in viata!
Iti suntem alaturi in tot acest timp, si dupa… Ori de cate ori simti ca nu mai poti, suntem aici, scrie-ne, si cautam impreuna solutiile cele mai bune!
Ti-am facut o categorie a ta in coloana din partea dreapta, asa ca te consideram „de-a casei”, draga noastra Cristina. Haide, sterge-ti lacrimile si incearca sa iti ocupi timpul, sa iti tii mintea ocupata cat mai mult timp posibil, sa nu ii lasi vreme sa se gandeasca la el si sa cazi din nou in „butoiul cu melancolie”. Daca intr-adevar te merita, va intelege ca tii la el si ca te-a ranit prin gesturile lui, iar daca nu, poate ca nu te merita… Si daca nu te merita, merita oare sa te consumi pentru el?
Cu prietenie,
Adrian
Buna ziua,
Apreciez intentiile acestui grup de suport, dar ce ne facem atunci cand rational stim ca este stupid sa ne gandim la suicid, dar sentimental nu mai putem rezista.
Eu sunt un tanar de 31 de ani care a avut ghinionul de a se casatorii cu femeia nepotrivita. Am fosta alaturi de aceasta femeie timp de 4 ani, dintre care 2 au fost de casatorie. Am fost cucerit, cerut in casatorie si acum parasit intr-un mod brutal si lipsit de sens. Daca nu cu mult timp inainte de a ma parasii imi spunea ca sunt cel mai important om din viata ei la foarte scurt timp a hotarat sa divorteze, fara sa imi ofere macar 1 motiv concret pt care a luat aceasta decizie.
Relatia nu a inceput ca o furtuna ci ca o zi frumoasa de primavara, iar eu am ajuns repede sa o iubesc; apoi a urmat casatoria si cand credeam ca voi fi mereu fericit alaturi de sotia mea, m-a parasit.
Acum o iubesc enorm desi a facut foarte multe lucruri urate in ultimul timp si totusi simt ca nu mai pot respira fara ea. Viata mea nu mai are nici un sens fara ea.
Ce as putea sa fac pentru a evita momentul brutal al sfarsitului, care simt ca se apropie cu viteza foarte mare, iar puterile mele de a mai lupta impotriva suferintei s-au terminat?
Nu imi mai doresc decat sa adorm si sa nu ma mai trezesc!
Daca e cineva care poate sa ma ajute, accept cu bratele deschise ajutorul.
si eu trec printr0o situatie dificila si am aceleasi ganduri ca toti cei care au scris aici
Draga Gabriel,
In primul rand permite-mi sa iti urez bun venit aici. Stiu ca nu este deloc usor si nu indraznesc sa afirm ca exista o solutie universala brevetata. Iti pot spune insa ca aici sunt peste o suta de persoane care au trecut prin chestiuni similare si pot intelege cu adevarat ce simti, cum te simti si care este starea ta generala in aceste momente. Si iti mai pot spune – iar prietenii mei de aici o pot confirma – ca, totusi, putem invinge si chiar merita sa luptam.
Exista o vorba – „nu te casatori cu persoana cu care crezi ca poti trai, ci cu acea persoana fara de care simti ca nu poti trai”… Oare nu acesta a fost gandul cu care ai pornit pe drumul casniciei? Oare nu de-asta ai acceptat sa ii fii alaturi, la bine si la rau?
Din pacate insa este greu sa ramai statornic in dragoste. Unii reusesc, iar altii nu, ci se lasa clatinati din diverse motive si, atunci cand „furtunile” sunt mari, se lasa doborati. Iar atunci relatia se rupe, fara voia celui care a ramas statornic si care a investit in acea relatie TOTUL. Si care simte si acum ca nu mai poate continua fara persoana iubita…
Dragul nostru Gabriel, multi dintre cei cu care am avut privilegiul de a discuta acest gen de ganduri si intamplari intime au ajuns, dupa o anumita perioada de introspectie, la concluzia ca persoana care i-a parasit nu mai este aceeasi persoana de care s-au indragostit nebuneste si pentru care erau gata sa faca orice odinioara. Din motive pe care unii le stiu, altii – la fel ca tine, nu le cunosc (si cred ca pentru cei din urma durerea este cu atat mai mare), persoanele atat de dragi inimii lor s-au schimbat atat de profund si de dramatic incat dragostea lor fierbinte s-a racit si s-a transformat incet-incet in indiferenta sau chiar in ura. Ori, mai rau, s-a transformat in dragoste pentru altcineva… Si atunci acei prieteni s-au intrebat daca chiar merita ca viata lor, pe care odinioara o asternusera la picioarele unei persoane care in final s-a dovedit nedemna de un asemenea dar, sa o sfarseasca in mod atat de brusc, de violent si dramatic… Si au ales sa traiasca, descoperind ca durerea si frustrarea lor poate fi depasita, incet dar sigur, discutand despre lucrurile acestea cu persoane care au trecut si ele pe acolo…
Si uite-asa s-a nascut ideea acestui grup… Unde ai venit si tu, si unde imi doresc din tot sufletul sa te simti de-al casei. Si, pentru ca lucrurile sa fie si mai simple, ti-am facut o categorie a ta, in coloana din partea dreapta, unde te voi ruga sa incepi sa ne spui povestea ta, fila cu fila si pas cu pas. Vei vedea cum, scriind despre aceste lucruri, tu insuti iti vei putea aseza mai bine informatiile si vei putea capata o intelegere mai profunda asupra unor lucruri pe care poate niciodata n-ai stat sa le analizezi ca atare si, in plus, vei vedea cum multi dintre membrii extraordinari ai acestui grup iti vor scrie si iti vor impartasi, la randul lor, din experienta si din pataniile lor. Iar asta chiar ajuta, sa stii… Pentru ca orice „povara” devine mult mai usoara sau, cel putin, devine suportabila atunci cand este purtata nu de unul singur, ci de mai multe persoane pe care durerea si problemele comune ajung sa ii uneasca.
Hai, capul sus, asteptam povestea ta! Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, TOTUL este posibil!
Cu prietenie,
Adrian
Monica,
Bine ai venit! M-am grabit sa iti fac o categorie a ta, in coloana din partea dreapta, unde, dupa cum stii, asteptam mai multe detalii din povestea ta, pentru a putea intelege mai bine cu ce te confrunti si pentru a incerca sa ii dam de capat impreuna. Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, scriind despre aceste lucruri, si interactionand cu membrii acestui grup de suport, lucrurile incep sa se vada altfel… Pentru ca, oricat de negre ti-ar parea ele acum o solutie trebuie sa existe… si impreuna o putem gasi mult mai usor!
Capul sus, draga Monica, si asteptam povestea ta! Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, TOTUL este posibil!
Cu prietenie,
Adrian
Cand in ochii tuturor, esti un ratat… Nu ai nimic bun, si nimeni, niciodata nu te intmpina cu vreo vorba buna. Ai doar prieteni care, de fapt, nu iti sunt prieteni, sunt doar..vampiri. Cand, ti se reaminteste zilnic, ca tii umbra degeba pamantului, si dragostea la care ai visat mereu este doar o sursa de suferinta constanta, ce faci?
Cine sau ce te poate face din nou, puternic?! Cine te ajuta sa treci peste toate lucrurile astea ce zilnic te doboara? Cum sa mai zambesti, cand de fiecare data este cineva langa tine sa iti reaminteasca ce prost esti ca iti permiti sa zambesti?! Pentru mine, zambetele costa, si costa prea mult. Pot spune ca de la varsta de 16 ani, eu nu am mai simtit nimic..si au trecut ceva ani de atunci.
Cand toti cei din jur, te vad ca o persoana oribila, cum sa te mai uiti in oglinda si sa spui: ” Azi va fi mai bine! De azi, voi reusi!” ?
Am gresit si eu, dar tind sa cred ca nu am gresit atat de mult pentru pedepsele astea ce ma acopera, pur si simplu.
E prea mult. Mult prea mult. Obisnuiam sa cred ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce…am renuntat sa mai cred in asta, caci singura nu mai pot duce atat…
Stiu ca am nevoie de ajutor, am nevoie de cineva..am nevoie de cuvinte! E oare cineva pentru mine, aici?!
am ajuns la acest site… din pura intamplare si chiar am o problema… am avut o prietena… care cred ca am iubit-o prea mult… si acum,nu prea mai pot trai fara ea… si culmea,am stat cu ia doar o luna jumate… ce pot face?…
Nothing,
Pot sa iti spun cine sau ce ma ajuta pe mine sa merg mai departe in momente similare… Pe de o parte, si cel mai important rol il are Bunul, si practicarea diverselor discipline crestine (pentru ca nu am ascuns nici o data faptul ca sunt crestin practicant). Si, pe de alta parte, sunt prietenii, acele persoane care pot intelege anumite lucruri, care sunt nu doar dispusi, ci si capabili sa asculte si sa inteleaga, fie si doar datorita faptului ca au trecut pe acolo la un moment dat…
Si pot, de asemenea, sa te asigur ca si pentru tine exista cu siguranta cineva gata sa te asculte si sa iti fie alaturi. Si ca, daca „ceea ce nu mai poti duce” este intr-adevar atat de greu incat simti ca te doboara si ca nu mai poti inainta, daca „imparti” cu prietenii tai – fie ei si virtuali, va fi cu siguranta mai usor… Nu inseamna ca problemele vor disparea batand din palme, nu inseamna nici ca iti va fi oferita o solutie minune… Ci inseamna pur si simplu ca vei gasi cu siguranta oameni dispusi sa iti asculte povestea si sa iti fie alaturi, sa caute impreuna cu tine solutii viabile, sa imparta cu tine si esecurile, dar si victoriile…
Ti-am creat o categorie a ta – „Nothing”, in coloana din dreapta. Astept sa ne spui acolo mai multe detalii concrete, pentru a vedea incotro putem merge impreuna…
Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si virtuali, Totul este posibil!
Cu prietenie,
Adrian
Alex,
Haide sa o luam pe rand. Esti intre prieteni dispusi sa asculte si sa se implice in rezolvarea problemelor celorlalti, fie si doar pentru ca ei au trecut la randul lor prin chestiuni similare.
Asa ca uite ce iti propun: iti fac o „categorie” a ta in coloana din dreapta – „Alex”. Asteptam acolo povestea ta, cu cat mai multe detalii ne poti oferi, pentru a ne ajuta sa intelegem exact despre ce este vorba, si cautam impreuna solutii. Pentru ca ele exista, te asigur, chiar daca de unul singur este mai greu sa le gasesti uneori. Dar, vorba aceea, de-asta sunt buni prietenii (fie ei si virtuali), nu?
Cu prietenie,
Adrian
Mama…ce am vazut aici..m-am crucit….serios…fel si fel de cazuri….doamne…cata suferinta in oameni..oare pt ce am fost facuti pe lume..sa ne chinuim???sincer si yo trec printr-o situatie asemanatoare…akm 2 luni de zile mi-am depus demisia de locul de munca deoarece ma saturasem sa fac pe sclavul pe bani putini…akm imi caut de munca..SI NU GASESC…sunt plin de datorii…nush ce sa mai fac,sincer…ma gandeam sa ma apuc de talharii…da ma gandesc ca fac rau unor persoane(pt ca am vazut cazuri ca pt 10 lei s-a luat si viata de om)….si atunci m-am gandit sa-mi iau viata…nush…simt ca nu mai are rost sa traiesc..pt ce???sa ma chinui sa traiesc de pe o zi pe alta?..multora le-am zis ce am de gand…si m-au tratat cu indiferenta…mi-au zis ca nu’s sanatos la cap si ca nu are rost sa-mi inchid viata akm(la 22 de ani) si ca viitorul e greu si ca de-akm incep sa-l traiesc….dar simt ca nu mai pot…nush…dar va zic sincer..mi-e si frica sa fac gestul asta…nush…mi-as dori sa ma culc si sa nu ma mai trezesc…da-ti-mi un sfat pe mail va rog…Va multumesc anticipat!!! Cu stima si respect: George D.
George,
Mi-am permis sa iti moderez numele, pentru motive pe care poate le vei intelege mai tarziu. Sper ca e ok ca ti-am lasat doar intiala. In felul acesta vei sti exact ca este vorba despre tine si nici ceilalti nu vor putea face o legatura imediata intre nume si persoana, in felul acesta fiind protejat tu insuti.
Intr-adevar, este foarte greu sa fii intr-o situatie precum cea pe care o descrii. Dar permite-mi sa te intreb daca, presupunand prin absurd ca ai face gestul de care spui, ti-ai acoperi datoriile? Oare atunci ai putea avea satisfactia dupa care fiecare din noi tanjeste in interiorul sau?
Da, este adevarat, viata este grea uneori, si totul devine si mai complicat atunci cand nu ai un job si cand nu simti ca produci ceva. Insa toate acestea sunt probleme TEMPORARE, draga George. Da, poate ca dureaza de ceva vreme si poate ca vor mai dura putin, insa daca perseverezi si vei continua sa cauti la un moment dat vei gasi ceva de lucru. Poate ca nu va fi in domeniul in care visezi sa lucrezi si poate ca salariul nu va fi cel mai bun posibil, insa nu uita ca nimeni (sau, ma rog, foarte putini oameni) au ajuns direct in varful piramidei… Majoritatea au luat-o de jos, au muncit si au transpirat din greu, au facut eforturi mari pana cand au ajuns acolo… Vorbeste cu parintii tai sau cu altii de varsta lor si vei vedea ca nici pentru ei lucrurile nu au fost tocmai roz, vei vedea cat de grele au fost si vremurile in care au trait ei… Cum plateau rata la casa trei sferturi din salariu… Cum munceau si sambetele, iar duminicile trebuiau sa faca munca patriotica si sa ii asculte pe niste imbecili cum isi dau aere si cum le spuneau cat de bine o duceau ei in acele vremuri… Si totusi… uita-te la ei… Marea majoritate au reusit sa faca ceva… Un apartament, o masina, un televizor color… Asta era o realizare fantastica, pentru ca era pe atunci echivalentul a vreo zece salarii… si nu il puteai lua oricand voiai, ci trebuia sa te pui pe liste lungi de asteptare… trebuia sa faci apel la toate „pilele” pe care le stiai…
Si totusi, s-au incapatanat, au perseverat, au continuat sa lupte… si au reusit…
Chiar daca acum e greu, George, nu abandona! Esti de-abia la inceputul drumului, la fel ca multi din noi cei de aici… Unul dintre lucrurile care pe mine unul ma motiveaza sa lupt atunci cand dau de greu este sa ma uit la situatiile similare ale altora… Si cand vad cu cate greutati au fost nevoiti sa dea piept ei, cei pe care ii cunosc, in cazul de fata parintii, cei mai in varsta decat noi, generatia lor, apoi si bunicii nostri, care au fost nevoiti sa treaca si printr-un razboi, dintr-o data parca problemele mele parca nu mai par atat de mari… Prin comparatie cu ale lor, parca gasesc atunci si motive sa fiu recunoscator pentru ca nu a fost nevoie sa trec prin ce au trecut ei… Pentru ca, sincer, nu stiu ce as fi facut atunci…
Hai, capul sus, cauta in continuare, refuza sa dai ascultare gandurilor sau ideilor care ti se par absurde ori inutile (suicid, talharii etc), pentru ca doar daca nu cauti nu vei gasi nimic de lucru… Incearca sa faci si unele compromisuri, daca asta inseamna sa accepti mai putini bani decat stii ca meriti, gandindu-te ca este poate doar o perioada in care va trebui sa ii convingi ca poti mai mult… Pentru ca daca muncesti din greu si perseverezi, mai devreme sau mai tarziu eforturile tale vor fi remarcate… Si intr-un final eforturile iti vor fi rasplatite, intr-un fel sau altul.
Cu prietenie,
Adrian
PS Ti-am facut o categorie a ta – George D. Te asteptam sa revii acolo ori de cate ori vei simti nevoia sa vorbesti cu cineva. Si, neaparat, atunci cand iti vei gasi un job si cand soarele va rasari si pe ulita ta!
salut sunt un baiat trist si am ajuns la disperare m am despartit d prietena si d atunci mi merge totul nasol la munka nu mai merge vor sa ma dea afara datoriile vin peste mine si am decis k s mi pun kapat vieti astea nemiloase k e mai bine nu mai sufar prieteni mi zik k sunt un ratat k nu merit nimik kiar vreau sa plek dupa aceasta lume rea va sal
Sorin,
Bine ai venit. Dupa cum probabil ai putut constata, aici sunt multi, foarte multi cei care au trecut prin situatii similare – si parasiti, si cu datorii, si cu probleme la serviciu… Si cu asa-zisi prieteni care, in loc sa iti fie alaturi cand dai de greu, mai pun si ei paie pe foc si iti spun ca esti un ratat…
Stiu ca este extrem de greu, insa te rog sa te gandesti la un aspect: daca mori, chiar crezi ca rezolvi aceste probleme? Adica, de exemplu, iti va acoperi datoriile? Iti va aduce prietena inapoi? Iti va rezolva problemele la serviciu? Sau ii va face pe prietenii tai sa nu te mai considere un ratat?
Oare nu cumva tocmai asta va face mai rau decat crezi acum? Oare nu cumva moartea este exact lucrul pe car nu trebuie sa il faci, daca vrei sa schimbi ceva in bine la aceasta viata pe care o numesti nemiloasa?
Doar alegand sa traiesti, draga Sorin, iti vei oferi sansa de a gasi rezolvari favorabile ale acestor probleme, si doar alegand sa traiesti le vei putea demonstra prietenilor tai ca nu esti un ratat, ci dimpotriva, un om care alege sa lupte, impotriva tuturor greutatilor!
Hai, capul sus! Uite, ti-am facut o categorie a ta, in coloana din partea dreapta, unde te asteptam sa ne dai mai multe detalii, pentru a gasi impreuna variante de rezolvare. Stii cum se spune, unde-s multi, puterea creste… Vei descoperi aici un grup de oameni sufletisti si inimosi care, in ciuda problemelor lor, isi gasesc timpul si puterea de a le fi alaturi celor care trec prin aceleasi probleme cu care au dat si ei piept… si au reusit sa treaca peste ele…
Cu prietenie,
Adrian
Sorin !!!!
Eu sunt de ceva timp intr-o situatie oarecum asemanatoare dar cred ca mult amplificata , am avut aceleasi ginduri ca si tine sunt cred ca 7 luni de cind ma zbat sa ies din aceasta nebunie dar…. sa astii ca moartea nu rezolva problemele si crede-ma singura problema care exista…. apare in momentul cind mori , in rest tot cea ce consideram noi problema, toate dar absolut toate, au rezolvare . Singura conditie in primul rind este sa acceptam ca le avem , si mai apoi sa nu ne mai uitam de ce le avem …. de aceia ca din acel moment trebuie sa privim numai inainte, la modul si solutiile care exista pt a fi rezolvate.
Sorin…. ai datorii , te-ai despartit de prietena ,colegii te trateaza urit , serviciul nu este sigur , toate astaea tu le consideri probleme … Da sunt probleme dar sa stii ca de fapt este o singura problema .. toate astea vin la pachet si este o singura problema si aceia este puterea ta de a trece peste tot si toate , ai puterea asta sunt convins , toti o avem trebuie numai sa privim inainte si sa cautam solutii …
Sorin … capul sus nu esti singur suntem alaturi de tine Sorin toate se vor risipi ca un fum de care nu i-ti vei mai aduce aminte .
Asteptam vesti Sorin !!!
Cu prietenie Ducu .
Va scriu din nou pt ca am ajuns la capatul rabdarilor…simt ca nu mai pot….nu mai am nici un rost pe pamant…spune-ti-mi o cale de suicid sa nu ma chinui..nu stiu,da..mi-e frica sa mor…nu vreau sa mor chinuit…
Draga George,
Nu ne-ai spus de ce vrei cu tot dinadinsul sa mori? De ce crezi ca nu mai ai nici un rost pe pamant? Care ti-e povestea? Ce te-a adus in starea asta? Te rog, incearca sa faci un efort si sa ne ajuti sa intelegem mai multe. Poate gasim impreuna o modalitate de rezolvare… Te rog!
Te astept cu mai multe detalii!
Cu prietenie,
Adrian
Simt ca inebunesc de ceva ani ma lupt sa trec cu vederea sa las de la mine ca sa fie bine si ce primesc?! injurii nici macar un multumesc si ghici ce mi se zice ?!”draga mea. stii ca pe tine te iubesc cel mai mult”. simt ca nu mai pot m-am saturat sa fiu criticata mereu sa mi se zica ca sunt urata proasta , ca nu stiu sa ma imbrac ca am un salariu mic si nesemnificativ ca sunt scuzati expresia”o piele a .. ” … am renuntat la atatea pt ce?!Nu nu mai suport !!!!
Draga Ella,
In primul rand bine ai venit aici. Este, intr-adevar, important sa stii sa faci o serie de compromisuri intr-o relatie de cuplu, insa trebuie sa intelegem ca uneori ce e prea mult e prea mult.
Nu stiu daca ai avut o discutie libera cu el, in care sa ii spui exact ce simti atunci cand iti vorbeste in felul acesta, cand se poarta cu tine astfel si cand te face sa te simti lipsita de valoare, neapreciata si chiar nedorita…
Indiferent de ce ti-ar zice si de cum ti-ar spune, tu trebuie sa ai in vedere cateva lucruri:
1. Daca ai fi intr-adevar asa cum iti spune el, gandeste-te ca nu s-ar fi uitat la tine si nu s-ar fi straduit sa te cucereasca la inceputurile relatiei voastre. Ori, faptul ca s-a simtit atras de tine la inceput, ca te-a considerat valoroasa, frumoasa, o persoana pe care merita sa o cuceresti… toate acestea ii contrazic flagrant atitudinea de acum… Asta inseamna ca nu tu esti cea care s-a schimbat, ci el… sau atitudinea lui fata de tine…
2. Te-ai gandit vreodata ca poate ar fi bine sa luati o pauza in relatia voastra de cuplu? Un timp in care sa nu mai fiti unul langa celalalt, in care sa reflectati daca vreti sa mergeti mai departe in aceeasi formula sau, dimpotriva, daca nu cumva a continua impreuna este toxic cel putin pentru unul dintre voi… Apoi, dupa aceasta perioada de pauza, in care sa aveti posibilitatea sa reflectati „la rece” si sa va hotarati care este directia in care vreti sa mergeti, impreuna sau fiecare pe drumul lui, veti putea lua o decizie buna, de care sa va tineti pana in panzele albe.
3. Imi pare rau ca indraznesc sa intreb asta, dar… crezi ca exista posibilitatea ca el sa aiba pe altcineva in viata lui?
4. Da, viata de cuplu presupune compromisuri, presupune si sa renunti la multe lucruri de dragul lui sau de dragul ei, insa in nici un caz nu este normal si de dorit ca aceste privatiuni sau renuntari sa fie doar din partea unuia dintre voi… Sau, daca asa a fost pana acum, poti spune oricand „stop”…
5. Indiferent de problemele pe care le intampinati sau pe care tu le intampini, trebuie sa stii ca in nici un caz nu este o solutie sa iti faci rau. Chiar nu merita. Tu ai fost cea care te-ai sacrificat pana acum. Tot tu sa fii cea care va suporta consecintele unui dezastru pe care nu tu il alimentezi? Nu crezi ca este prea mult?
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta, unde asteptam sa ne scrii din nou. Vei vedea ca multi dintre membrii acestui grup extraordinar vor dori sa iti fie alaturi si chiar iti vor fi alaturi.
Cu prietenie,
Adrian
buna!nu credeam ca poate exista un astfel de form dar ma bucur ca exista.nu stiu de ce traiesc pe pamant si fiecare zi mi se pare un chin, sper sa mi se intamnple ceva frumos dar nu se intampla…e deprimant si ma simt mai rau in fiecare zi.
Draga Zahir,
Iti multumesc pentru cuvintele tale de apreciere si, mai ales, pentru deschiderea de a ne scrie prin ce treci. Probabil ca, citind mai multe povesti adevarate venite din partea membrilor grupului, ai inteles in esenta care este rolul nostru.
Indraznesc sa te consider noul nostru prieten si sa iti fac o „categorie” a ta in coloana din partea dreapta, unde astept sa ne scrii mai multe lucruri care sa ne ajute sa iti intelegem suferinta si zbuciumul si, ulterior, sa putem cauta impreuna o solutie pentru a iesi de acolo. Stii deja ca orice povara, indiferent de greutatea ei, atunci cand este purtata de mai multe persoane, devine incet-incet suportabila… De-asta suntem aici, Zahir… Sa o purtam impreuna cu tine… Ajuta-ne sa intelegem despre ce este vorba!
Asteptam raspunsul tau in categoria ta din coloana din dreapta, „Zahir”.
Cu prietenie,
Adrian
Ma numesc Alexandra si am doar 13 ani sunt o fata care numa probleme face ..nu ma inteleg cu parinti nici cu prieteni si ma intreb de ce mai traiesc ..ar trebui sa ..ma bucur de copilaria ..care o fac rar..si as vrea sa ma schimb sa nu mai fiu rea..si..sa raspund parintilor mei..ii iubesc enorm….Dumnezeu Isus si Fecioara Maria am zis ca ma asteapta….si eu ..acolo am sa fac fapte bune….dar …nu vreau sa imi parasesc parinti si prieteni ei toti sunt viata….mai ales Dumnezeu…Isus si Fecioara Maria…apoi parinti ..animalutele mele si prieteni mei care uni din ei..mai dezamagit mult…orcum am vrut sa plec de acasa dar nu pot supravetui si am zis sa imi iau capat zilelor…si vreau sa mor..plang meru….aproape…..ma simt in plus pe acest pamant..de ce nush…vreau sa ma schimb in bine si sa imi pot continua copilaria ..de iubiri…chiar nu ma intereseaza la varsta mea cum ziceam copilaria e doar una baieti sunt o mie….Va rog datimi un sfat…Multumesc.
Si am uitat sa mentionez ca ..nu stiu cum e viata …abea o descopar..cate violenta si…rautate poate exista…..Nu sunt o fata fitoasa..ci mataita la varsta mea ma joc cu papusile..si ma voi mai juca..nu mie rusine sa o spun…Cei ..cu varstele de 13 14 15 16 ..etc..nu stiu ce e dragostea si iubirea..fata de un baiat sau o fata nu trebuie sa iti iei viata ca el sau ea nu te baga inseama..poate ca te place si vrea sa nu iti dea inportata ..sa nu afli ca el ori ea te place…..eu nu sunt in masura..sa dau niste sugesti dar spun ce simt in adancul inimi..Sunt si oameni cu suflet mare cum sunteti voi…ajutati lumea…si am ajuns aici…..cu gandul la moarte..dar miam dat seama pe parcurs ca nu am eu dreptul de am lua viata data de Dumnezeu si de mami..pentru ca eu totusi sunt un copil…dar…trebuie sa imi schimb comportamentul…si sper sa ma ajutati sa nu mai fiu rea…sa raspund urat parintilor mei si prietenilor mei..si sa fiu cuminte..asa va spun si voua ca viata e frumoasa daca ai inceputt sa o descoperi si daca dai la o parte…rautatile …si iubirile..de durata mica…..eu va spun ///TRAITIVA VIATA //si lasati la prostie moartea….cand ne va fi sa murim ..atunci…nu o sa vrem poate…Eu miam deschis ochi si nu mai trebuie sa vorbesc despre..moarte…Va rog ajutatima sa ma schimb de comportament…………………..Multumesc din nou….si sper sa uitati cuvantul moarte la varsta noastra a tuturor………e o viata frumoasa si trebuie traita…..:-)
Draga Alexandra,
In primul rand bine ai venit. Esti intre prieteni, asa cum ai sesizat tu insati, asa ca am indraznit sa fac un pas mai departe pentru a te simti „de-a casei” – ti-am facut o categorie a ta, pe care am numit-o „Alexandra 13”. O gasesti in coloana din dreapta. Acolo am postat un raspuns mai elaborat si tot acolo vei gasi, probabil, si alte contributii de-ale membrilor acestui grup de suport.
Inca o data, bine ai venit, capul sus si nu dispera! Totul se rezolva in timp, in cazul tau. Esti la o varsta la care astfel de ganduri sunt cat se poate de frecvente. Important este sa perseverezi sa faci ce stii ca este bine, sa lupti sa ramai in viata, iar timpul le va rezolva, vei vedea!
Cu prietenie,
Adrian
mereu e la fel.de fiecare data viata iti demonstreaza ca nu ai pentru ce sa traiesti.pur si simplu m-am saturat de viata monotona si de faptul ca nu am curajul sa fac nimic pentru mine,nimic care sa ma faca fericita.
Draga Ioana,
Fiecare dintre noi suntem nevoiti sa trecem, uneori, prin niste situatii care sa ne aduca in pragul disperarii. Iar monotonia este, prin natura ei, dezarmanta…
Exista insa un lucru pe care trebuie sa il stii: atunci cand traversezi astfel de momente, cand esti „la cald”, cum se spune, este foarte posibil sa nu poti vedea pur si simplu imaginea intreaga, ci doar anumite elemente din ea.
In mintea noastra exista anumite filtre, care lasa sa treaca doar unele din informatiile existente in jurul nostru. Ca sa intelegi mai bine ce vreau sa iti spun, sunt sigur ca ai invatat la fizica despre lumina, despre modul in care se transmite aceasta, despre sunete, despre modalitatea lor de propagare de la emitator la receptor si asa mai departe. Ei bine, toate acestea pot fi percepute doar in conditii de laborator, cu ajutorul anumitor aparate si in urma unei observari extrem de atente, de focalizate si de constante. Se pare insa ca anumite studii stiintifice cat se poate de serioase au descoperit faptul ca organismul nostru le poate percepe pe toate. O sa te intrebi, fireste, de ce atunci nu le percepem ca atare. Ei bine, din cauza filtrelor de care iti spuneam, care actioneaza ca un mecanism de aparare si nu lasa sa treaca decat o anumita parte din toate informatiile pe care le percepe. Pentru ca se pare ca, daca am constientiza TOATE informatiile pe care le percepe organismul nostru (vizuale, auditive, tactile etc.), pur si simplu am innebuni. Nu am putea gestiona toata situatia!
La fel se intampla si in situatiile de care spui, si de care vorbeam si eu la inceput. Atunci cand trebuie sa dam piept cu o serie de situatii neplacute, aceste mecanisme de aparare „intervin” si isi „spun cuvantul”. Numai ca, de data aceasta, ideea de mecanism de aparare nu are neaparat un sens pozitiv… Ca sa nu spun exact opusul… Filtrele cu pricina nu ne permit in unele situatii sa vedem si lucrurile bune care ni se intampla, ci ne focalizam doar asupra celor mai putin placute si indezirabile. Si atunci ne lasam prada dezamagirilor si, incet-incet, avem tendinta de a abandona lupta… Atunci este momentul potrivit sa cerem ajutorul… Cineva care sa mai fi vazut asa ceva, sa mai fi ascultat astfel de relatari, sa mai fi trecut pe acolo… fie un specialist, fie un prieten… Te poate ajuta sa capeti perspectiva de ansamblu, nu doar ceea ce poti percepe din pricina acelor filtre. Altfel spus, daca tu vezi doar ce este in fata blocului, dar mai ai un prieten care este in spate si iti spune ce vede el acolo, tu ai putea avea in fata ochilor o imagine mai bogata in detalii, in informatii, o imagine oarecum completa… Acesta este motivul pentru care exista acest site… Si acesta este motivul pentru care ne scriu atatea persoana si avem atatia prieteni acum…
Cu speranta ca ne vei scrie si tu mai multe detalii si vom putea incerca astfel sa cautam sa intelegem mai bine situatia ta, pentru a identifica impreuna variante mai bune de a iesi de aici, ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta, si asteptam sa ne scrii acolo.
Intre timp, capul sus, Ioana… si daca intr-adevar te-ai saturat de viata monotona si de faptul ca nu ai curajul sa faci nimic pentru tine, nimic care sa te faca fericita, atunci poate ca ar fi bine sa incerci sa iti canalizezi toata aceasta frustrare intr-o alta directie – nu impotriva ta insati, ci impotriva situatiei in sine, in sensul de a vedea ce si cum trebuie sa procedezi pentru a-ti atinge acest deziderat, nu pentru a te autodistruge… Nimeni nu iti poate spune ca va fi usor, sau ca nu vei avea momente in care sa strangi din dinti pentru a merge inainte, insa te asigur ca merita infinit mai mult sa faci aceste eforturi decat sa abandonezi…
Cu prietenie,
Adrian
nici macar nu stiu cu ce sa incep/ce am gasit aici mi se pare pueril la ce simt ca am facut eu si prin ce trec.ce sa zic decit ca vreau o mioarte usoara.am discutat si cu un psiholog mai multe sedinte incepuse sa se intrezareasca speranta cind dupa numai o luna mi s-a intimplat decisiva.de ca ti-e frica de aia nu scapi e f adevarata.am 30 de ani dar nu mai e relevant asta.ce am facut ai poate innebunii si npe ai mei nu se rasfringe totul asupra mea.cred ca la fel de afectati o sa fie si daca ma omor si daca o sa le spun ce am facut.e chestia de imagine dar peste limita ge intelegere cu putinta.erau 1 la suta sanse rationale ca sa am ghinionul asta poate mai putin dar uite ca ala 1 la suta s-a intimplat.
Draga Roland,
In primul rand… bine ai venit!
Trebuie sa iti spun inca de la inceput ca, aici, noi nu judecam pe nimeni. Prin urmare, puerile sau nu, noi ascultam TOATE povestile si incercam sa oferim tot sprijinul nostru. Desigur, eu indraznesc sa sper ca am inteles ceea ce voiai sa spui de fapt – faptul ca, prin comparatie, tu consideri ca problema ta este mult mai mare si mai grava decat a multora dintre cei care ne-au scris. Te asigur insa ca, indiferent de marimea sau de gravitatea ei, noi suntem aici in aceeasi masura, si suntem dispusi sa ajutam si sa iti fim alaturi pana cand vei reusi sa treci peste ea. Pentru ca trebuie sa existe o solutie, sunt sigur de asta, iar cei peste o suta de membri ai grupului iti pot spune la randul lor acelasi lucru. Si daca nu ai vazut-o pana acum, asta nu inseamna ca nu exista, ci doar ca nu am cautat-o suficient… Dar suntem aici pentru a te sprijini.
In privinta acelui 1% de care vorbesti, nu pot decat sa iti dau dreptate… Uneori viata ne joaca si feste… si se intampla exact acel 1% de care ne temeam cel mai mult…
Ma indoiesc sincer ca ai tai, cei dragi, vor fi la fel de afectati sau ca vor privi la fel relatarea pataniei tale cu moartea ta, survenita intr-o maniera atat de abrupta si de brutala. Poate ca tu asa gandesti acum, insa lasa-le lor posibilitatea de a alege, nu alege tu in locul lor… In plus, gandeste-te la efecte… Daca consecintele alegerii tale – a acelui 1% de care vorbeai – sunt intr-adevar atat de dramatice si de dezastruoase, nu crezi ca este suficient de mare raul pe care a trebuit sa il suferiti, ca familie, ca prieteni, incat sa mai adaugi inca unul si mai mare – moartea ta? Cu ce crezi ca va schimba in bine lucrurile? In rau le va schimba cu siguranta, insa in bine… resping categoric varianta asta… Te rog, nu mari raul facut printr-un rau si mai mare… Orice ar fi, gandeste-te ca ne nastem goi, ca venim in aceasta lume fara a avea nimic, si ca tot ceea ce ni se pare ca avem la un moment dat – bunuri, cariera, relatii etc. – toate acestea le facem sau ne sunt daruite la un anumit moment… Toate sunt chestiuni temporare, nu permanente, si chiar daca, sa zicem, la un moment dat ar fi sa le pierdem sau sa ne fie luate, exista mereu posibilitatea unei redobandiri a lor, sau a altor lucruri, relatii, cariere etc. asemanatoare… Insa moartea este un lucru care depaseste granitele temporarului… are consecinte permanente si iremediabile… Odata facut raul acesta… chiar ca nu mai exista cale de intoarcere…
Moartea este de departe cea mai rea alegere pe care o poti face, ca fiinta umana… Cata vreme traieste un om, tot mai exista speranta de mai bine…
Hai, Roland, capul sus, prietene… Spune-ne despre ce este vorba, si haide sa cautam impreuna variante sau posibilitati de a rezolva intr-un fel sau altul problema, ori, intr-o prima faza, macar de a o face suportabila…
Ti-am facut o categorie a ta, si astept, la fel ca si alti membri ai grupului, sa ne dai mai multe detalii care sa ne ajute sa intelegem despre ce este vorba. Te asigur ca nimeni nu te va judeca sau privi ciudat, ci vei gasi in noi niste prieteni pe care sa te poti baza! Si, fie vorba intre noi, oricat de mare si de grea ar fi o povara, atunci cand este purtata de mai multe persoane, ea parca se mai usureaza putin… parca nu mai atarna atat de greu…
Cu prietenie,
Adrian
sunt in pragul disperari si nus ce sa mai fac.m-am despartit de prietena mea acum 2 luni in care ea si-a fcut prieten imediat ce sa despartit de mine.nus ce sa mai inteleg pt ca spunea ca ma iubeste…dar acum nu mai inteleg nimic parca totul pluteste si nu stiu cum sa imi revin pt ca totul e negru nu mai imi este bine deloc nu inteleg nimic din viata.parca sunt intr-o alta lume ce sa fac sa nu o mai iubesc? sau cum sa fac sa ma impac cu ea pt ca am incercat sa ma ipac cu ea dar nu vrea.adevarul e ca ii aratam c-am indiferenta cand eram impreuna dar acum sunt coplesit nu mai am putere nus ce sa mai fac imi vine sa mor.ce trebuie sa fac?nus ca nici cu prieteni nu ma mai inteleg nus ce se intampla sincer am intrat pe gogle si am cautat tot felul de sinucideri pana cand am dat de siteul asata va rog ajutati-ma cu un sfat ce sa fac pt ca nu mai pot.va multumesc foatre mult
Draga Nenel,
In primul rand te rog sa imi permiti sa iti spun si tie bine ai venit aici. Probabil ca deja ai putut vedea cu ce ne ocupam si ca in nici un caz nu esti singurul care a trecut prin asa ceva. Prin urmare, cel putin o parte dintre membrii acestui grup sufletist stiu exact cum trebuie sa te simti acum, prin simplul fapt ca si ei au trecut pe acolo… Ideea este ca poti sa te simti in largul tau aici si ne poti oferi mai multe detalii, pentru a putea intelege exact prin ce treci si pentru a putea cauta o solutie adaptata nevoilor tale. Pentru ca, dupa cum probabil intuiesti, nu exista solutii universale, pe care sa le iei pur si simplu si sa le aplici in fiecare caz, ci exista doar solutii adaptate nevoilor… Adica, altfel spus, in fiecare situatie solutia poate fi alta…
Inteleg, din ce imi spui, ca ai fost impreuna cu o fata si ca, in timp ce voi aveati o relatie, tu te comportai ca si cum ti-ar fi indiferenta. Te-as intreba daca iti era atunci, cu adevarat, indiferenta? Sau, daca nu iti era indiferenta, de ce ii aratai acea indiferenta? Te rog sa ne ajuti sa intelegem ce gandeai atunci, este important… Apoi, te-as ruga sa incerci sa ne spui cand si cum ti-ai dat seama ca o iubesti, sau cand si cum ai ajuns sa crezi ca o iubesti… Cum s-a produs despartirea voastra? Si de ce?
Ce te-a suparat atat de tare la ea? Faptul ca si-a facut un alt prieten? Sau faptul ca a fost prea curand dupa despartirea voastra? Sau faptul ca nu vrea sa se impace cu tine? Sau poate toate trei la un loc?…
Stiu ca esti demoralizat acum, insa incearca sa te mobilizezi putin si sa incerci sa vorbesti cu noi, sa incerci sa cauti sa raspunzi la toate aceste intrebari pe care ti le-am pus, pentru ca este foarte important sa ajungi sa constientizezi mai intai tu niste lucruri, sa ti le clarifici, si in astfel de momente rolul prietenilor este foarte important, ca si rolul unor persoane care iti pot oferi ajutor specializat.
Uite ce iti propun: iti fac o categorie a ta – „Nenel”, in coloana din partea dreapta, unde te voi ruga sa revii cu detaliile la care te-am rugat deja sa te gandesti. Apoi, pe masura ce ajungem sa cunoastem mai multe date din toata aceasta ecuatie, vei vedea singur cum lucrurile incep sa arate putin mai bine si cum, incet-incet, incepe sa se contureze si solutia pe care o cauti. Ce zici?
Hai, capul sus, Nenel! Si, orice ar fi, gandeste-te ca in nici un caz sinuciderea nu este o solutie! Nu este o solutie pentru ca nu te ajuta nici sa nu o mai iubesti, nici sa o cuceresti din nou – cele doua alternative pe care ni le-ai pus in fata. Nu esti de acord? Asa cum ai ajuns sa o iubesti la un moment dat, tot asa, TRAIND, poti ajunge sa nu o mai iubesti, sau sa o privesti doar ca pe o persoana pe care ai iubit-o candva si, la fel, tot TRAIND, ai putea avea posibilitatea, daca si tu vei considera ca merita, si daca, evident, si ea va avea aceeasi parere, sa faci ca lucrurile sa mearga din nou intre voi… Insa doar TRAIND… Suicidul nu este in nici un caz o solutie, ci este cea mai proasta alegere pe care o poate face un om si, in speta, pe care ai putea-o face tu in situatia ta!
Hai, inca o data, capul sus, si incearca sa folosesti aceasta frustrare, aceasta dezamagire, aceasta pornire, intr-o directie constructiva… Aduna-ti puterile si incearca sa raspunzi, punctual, la intrebarile pe care ti le-am ridicat, si scrie-ne raspunsul tau la „categoria” ta, pe care o vei gasi in coloana din dreapta, si haide sa cautam impreuna solutii adevarate si viabile!
Cu prietenie,
Adrian
PS Inca ceva: cred ca, de asemenea, ne-ar ajuta daca ne-ai putea oferi o varsta… macar cu aproximatie…
Vreau sa mor…Totul e impotriva mea….totul imi iese pe dos..nu mai vreau sa traiesc….nu ma vreau sa prind revelionul….
Draga Ionut,
Poate ca ti se va parea ca spun cuvinte mari insa, daca simti asa cum scrii ca simti, imi permit sa spun ca ai ajuns in locul potrivit. Pentru ca aici, in cadrul acestui grup de suport unde au primit ajutor pana acum peste o suta de persoane, marea majoritate s-au simtit exact asa cum spui ca te simti si tu acum. Chiar daca, poate, motivele si contextul a fost diferit pentru fiecare dintre noi, esentialul este acelasi… Si tocmai pentru ca majoritatea celor de aici au trecut prin ce treci tu acum poti fi convins de faptul ca intelegem si ca stim ce vorbim atunci cand spunem ca, alaturi de prieteni, povara este macar suportabila.
Nu indraznesc sa fac promisiuni sau sa te asigur ca totul va fi bine, insa iti pot promite ca te vom sprijini cu toata inima si cu toata responsabilitatea, ca iti vom oferi prietenia noastra si iti vom fi alaturi pana cand vei reusi sa stai din nou pe picioarele tale si sa privesti increzator spre viitor. Asta, desigur, daca ne vei ingadui sa iti fim alaturi.
Uite ce iti propun: eu iti fac o categorie a ta, in coloana din partea dreapta (am numit-o „Ionut1”, pentru ca mai exista deja un Ionut in grupul nostru de sprijin), unde te voi ruga din suflet sa incerci sa ne dai o sansa de a te cunoaste, de a afla care sunt acele probleme care te-au ingenuncheat pana intr-atat incat sa ajungi sa spui ca vrei sa mori, ca totul este impotriva ta, ca totul iti iese pe dos, ca nu mai vrei sa traiesti si ca nu mai vrei sa prinzi revelionul… Stiu ca iti este extrem de greu sa te aduni in astfel de momente, insa te rog sa te mobilizezi, sa iti aduni puterile si sa incerci sa o faci, pentru a ne ajuta sa intelegem situatia ta si pentru a cauta impreuna o solutie, sa vedem de unde sa apucam problema si ce este de facut. Pentru ca, asa cum am mai spus-o de peste o suta de ori (si, in final, s-a dovedit ca nu m-am inselat), solutii exista… doar ca, uneori, suntem atat de dezamagiti si de obositi de lupta si de atatea provocari greutati, incat practic nu mai putem vedea si altceva decat probleme… si iar probleme… si nu mai avem ochi si pentru a gasi solutii… Dar aici intervine rolul prietenilor… Aici intervenim noi, cei care am primit ajutor odata, cei care stim cat de important este rolul prietenilor, si care suntem gata sa iti fim alaturi in aceste momente!
Hai, capul sus, mobilizeaza-te, si haide sa incercam sa-i dam de cap impreuna! Asteptam sa ne scrii, in coloana din dreapta, la „Ionut1”. Da-i click pe categoria ta, apoi scrie-ne la „comment”, si te asiguram ca iti vom raspunde cat de curand prosibil.
Cu prietenie,
Adrian
singurul lucru care as vrea sa se intample acum…ar fi sa mor….sa patesc ceva sa mor…ca mam saturat de toate si tot…in viata asta de nimic:(….nimeni si nimic nu ma poate ajuta:(….as vrea sa mor….:(…si cred ca asta am sa fac:(…..nu mai rezist:(
Silviu,
Am fi onorati daca ne-ai ingadui sa iti aflam povestea. Suntem multi aici, am trecut la randul nostru prin multe, poate reusim sa ii dam de cap impreuna…
In plus, te asigur ca si simplul fapt ca ne vei scrie, ca vei asterne in scris gandurile tale, te va ajuta mai mult decat iti poti imagina acum.
Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – „Silviu”, si te astept cu cat mai multe detalii. De ce spui ca moartea este singurul lucru care ai vrea sa ti se intample acum? Ca nimeni si nimic nu te poate ajuta?
Te rog, fa un efort si incearca sa vorbesti cu noi!
Cu prietenie,
Adrian
Mam saturat sa traiesc in mizeria asta de viata yeri pe 6 1 2010 am vb cu o fata si iam recunoscut ca o plac a ramas guraa casca si a spus ca o sa vb mai mult a 2 zi la sc deabia de mo bagat in seama cand am vrut sa intru in convers cu ea ba pleca la baie mai bn mor decat sa traiesc asa
Draga George,
Dupa cum ai vazut chiar tu, in urma cu o zi totul a fost asa cum ti-ai dorit… Apoi, la 24 de ore distanta, lucrurile s-au schimbat radical… Ce dovada mai buna decat asta ca lucrurile despre care vorbesti si care te-au facut sa numesti viata ta o „mizerie” sunt doar temporare?
Acum, da, poate te simti neplacut si neconfortabil… Dar ce garantie ai ca maine nu va fi din nou asa cum iti doresti? Merita oare sa faci un gest necugetat pentru o situatie care azi e intr-un fel, maine se schimba la polul opus? Hai, incearca sa gandesti la rece… Nu ti se pare ca este putin absurd? Capul sus, George, si hai mai bine sa vedem impreuna ce este de facut… Nu crezi ca este o solutie mai buna decat sa iei acum o decizie PERMANENTA la o problema care, hai sa recunoastem, este doar una TEMPORARA?
Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta, unde astept sa imi scrii – si sa ne scrii. Am moderat celalalt comentariu al tau – cel cu id-ul de mess, din motive cat se poate de obiective – le gasesti, de asemenea, in coloana din dreapta. Astept insa un semn de viata de la tine la „categoria” ta – „George”. Daca vrei sa citesc doar eu mesajul, atunci te rog sa scrii, la inceputul lui, mentiunea „doar pentru moderator”.
Cu prietenie,
Adrian
@ Mihai – Imi pare rau pentru ca gandesti asa si, mai ales, pentru ca ai ajuns sa emani asemenea elucubratii. Pana cand vei invata sa vorbesti civilizat, te-am trecut la Spam.
Buna.
Deci,am 14 ani si de cateva luni m-am mutat in Spania,nu ma adapta ,nu suport locu’ asta simt ca inebunesc.Locuiesc cu parintii mei,evident,dar as putea sa ma intorc inapoi si sa locuiesc cu bunica mea,dar ei zic ca ma voi distruge,ca nu o sa o duc bine,chestii dinastea.M-am certat cu ei de 3 ori,certuri grave.Nu inteleg!Mi se pare un gest de egoism din partea lor plus ca nu sunt niste parinti foarteee iubitori sau d-astea.Nu stiu cum sa ii conving sa ma intorc.
Mai bine decat sa traiesc in nefericerea asta! 😦
Eu nu vreau sa-mi iau viata, vreau sa i-o dau inapoi lui Dumnezeu, de ce ma obliga sa traiesc daca nu vreau? Am incercat in atatea feluri sa mi-o iau (numai eu stiu) dar …..parca sunt indestructibil. Binenteles, ceva sigur sigur e sa te arunci de la etajul 10, sau in fata trenului, sau chiar sa te spanzuri(desi si din astfel de situatii sunt pers care au scapat) dar eu sa vreau sa incerc astea nu pot, ca si cum nu ar exista comanda asta, e ca si cum as zice ca vreau sa levitez , dar corpul nu poate s-o faca, oricat as vrea eu. Daca ar fi sa-mi dai un sfat cu adevarat practic e sa-mi spui cum pot sa mor repede si fara sa ma doara,pt ca intr-un fel sau altul oricum am s-o fac,asta daca vrei sa nu mai sufar.
Draga Armanni,
Mai intai de toate permite-mi sa iti urez „bun venit” aici, unde speram sa te simti bine primit, mai ales ca de acum ai si tu „categoria” ta, in coloana din dreapta, cu pseudonimul pe care ti l-ai ales.
Spui ca nu vrei sa iti iei viata, ci vrei sa i-o dai inapoi lui Dumnezeu… Pare foarte… „generos” din partea ta, insa as indrazni sa te intreb ce te face sa crezi ca, daca o faci, viata ta va ajunge la Dumnezeu si nu la… stii tu cine? Vezi tu, draga Armanni, Biserica in general condamna sinuciderea si considera ca este o problema foarte grava, un pacat; drept consecinta, se crede ca destinul etern al sinucigasilor este fie Iadul, fie unul incert… Poate ca stii deja ca sinucigasii sunt inmormantati fara slujba religioasa, fara preot si fara ritualurile obisnuite, tocmai pentru a arata ceea ce crede Biserica despre lucrul acesta… si ca nu considera in nici un caz suicidul ca fiind o optiune! Chiar crezi ca merita riscul? Gandeste-te bine… daca Biserica are dreptate cand spune ceea ce spune? Daca nu este doar o „poveste” pe care o cred batranii care merg duminica de duminica la biserica, ci este Realitatea? Merita oare ca printr-un gest extrem sa iti pecetluiesti astfel soarta?
Ok, sa presupunem ca totusi tu nu crezi in lucrurile astea sau ca, pur si simplu, nu te intereseaza ce va fi „Dincolo”, daca va fi ceva. Este dreptul tau, la urma-urmei, nu? Ei bine, chiar si in aceasta situatie te-as intreba ce te faci daca tentativa ta de suicid nu reuseste… Spui ca vrei sa scapi de suferinta, nu-i asa? Dar ce te faci daca gestul tau extrem, in loc sa te scape de suferinta, iti va provoca si mai multa suferinta? Ce te faci daca ajungi ca unul din multii sinucigasi care, dupa tentative esuate, au ajuns ca niste legume, cu traume extrem de greu de suportat, fata de care situatia lor de dinainte de a o face li se parea ulterior floare la ureche? Ce te faci daca, incercand sa „scapi” de suferinta atat de brutal, vei capata o suferinta mult mai mare? Oare nu te vei gandi atunci ca ai facut o traznaie imensa? Insa ce te faci daca acea traznaie nu mai poate fi indreptata? Esti gata sa traiesti toata viata cu povara gandului ca ti-ai provocat tot acel rau cu mana ta, ca ti-ai facut-o voit???
Eu zic ca e un risc prea mare pentru a ti-l asuma de buna voie… Si eu zic ca un sfat cu adevarat practic, cum zici ca vrei, daca intr-adevar iti doresti asta, este sa incerci sa gasesti o solutie intr-adevar practica si eficienta pentru a-ti rezolva problemele, pentru a remedia CAUZELE problemelor tale, nu EFECTELE… Pentru ca, daca te uiti DOAR la efecte (suferinta de care vorbesti), cauzele vor ramane tot acolo si iti vor pricinui in continuare batai de cap…
Hai, capul sus, mobilizeaza-te si, daca esti intr-adevar atat de hotarat sa scapi de suferinta, scrie-ne si hai sa cautam impreuna solutii reale pentru problema ta…
Asteptam sa ne scrii, la categoria ta – „Armanni”.
Cu prietenie,
Adrian
Draga Bianca,
Ceea ce ti se intampla tie acum li se intampla foarte multor persoane care au imigrat intr-o tara si o cultura total noua si diferita in mod diametral de cea in care au crescut si au trait pana atunci. Este ceea ce se numeste in literatura de specialitate drept “socul cultural”.
In plus, parintii tai sunt foarte ocupati cu lucrul, la randul lor sunt stresati de o serie intreaga de schimbari bruste care au aparut in viata lor, criza financiara cu tot ce aduce ea (somaj ridicat, nesiguranta locurilor de munca) nu ajuta nici ea foarte mult… si uite-asa avem o serie de probleme… Ei lucreaza de dimineata pana seara pentru a reusi in viata si pentru a face acolo ceea ce aici nu au reusit sa faca, din pricina greutatilor, si au cazut in capcana in care, din nefericire, picam de multe ori in calitate de parinti, de adulti: muncim mult pentru a le asigura copiilor “un trai decent”, “ca ei sa nu o duca la fel cum am dus-o noi”, ca “ei sa aiba de toate”, insa uitam ca ei au nevoie de noi, de timpul petrecut cu noi, sa stea de vorba cu noi…
Apoi, mai este si faptul ca ei au plecat din tara, la fel ca multi altii, convinsi fiind ca aici nu au cum sa se realizeze, nici profesional si nici material, asa ca este normal sa gandeasca ca, daca tu te vei intoarce aici, te vei distruge. Nu incerc sa spun ca au dreptate, ci doar sa iti arat un mod de a gandi si sa te ajut sa vezi de ce cred ei lucrul acesta si, implicit, de ce sunt atat de vehementi in ceea ce sustin.
In plus, varsta la care esti este una destul de dificila, in care incepi sa te afirmi ca persoana si sa te rupi de copilarie; ai tai te privesc probabil tot ca pe un copil, in timp ce tu cresti si incerci sa iti revendici dreptul de a lua propriile tale decizii… Esti la varsta la care nu esti nici copil, nici adult, si de aceea totul parca este mai dificil… Insa si asta se rezolva odata cu trecerea timpului, vei vedea!
Ne scrii ca ai discutat deja cu ei si ca ati ajuns chiar si la certuri. Ei bine, nu descuraja! Daca este intr-adevar important pentru tine, nu abandona ideea de a discuta cu ei, insa incearca sa gasesti momentele potrivite in care sunt si ei dispusi sa asculte…
Stii la ce ma gandesc? Poate ca ar fi o idee buna si un compromis intre ce vrei tu si ce vor ei sa “cadeti la pace” intr-o privinta. Suntem aproape de sfarsitul lui ianuarie, mai sunt doar cateva luni pana cand scoala se va termina si va incepe vacanta mare… Trei luni de vara! Ce ar fi daca tu ai petrece acele trei luni in tara, la bunica ta? Tu ti-ai putea revedea prietenii, rudele de aici, locurile care iti sunt dragi, ei, la randul lor, ar fi multumiti pentru faptul ca nu ati mai avea zilnic acele discutii cu tine… Ar fi o varianta interesanta, nu crezi? In plus, poate ca in acele trei luni veti reusi sa ajungeti la o concluzie comuna si tu, si ai tai… Sau poate ca faptul ca veti sta separat timp de trei luni va contribui la constientizarea faptului ca este important nu doar sa avem de toate pentru a fi fericiti, ci si sa petrecem timp unii cu altii…
Oricum ar fi, ma gandesc ca este o idee la care merita sa te opresti putin… Ce crezi?
Ti-am facut o “categorie” a ta, in coloana din dreapta – „Bianca ES”, unde astept sa ne scrii si sa ne tii la curent cu noutatile din viata ta.
Orice ar fi, nu uita ca sinuciderea nu este in nici un caz o solutie. Ai toata viata inainte, si poti face in viata tot ceea ce iti propui, daca vei depune eforturile necesare in acest sens si daca, bine-nteles, vei trai pentru asta… Si oricat ar fi de greu, te asigur ca aici vei gasi mereu pe cineva care sa te asculte si care sa iti fie alaturi!
Cu prietenie,
Adrian
Da..stiu,si eu tot aici am ajuns,adica ce mai e pana la vara?!
oricum multumesc.
Nu ai pentru ce, Bianca. Ma bucur ca am putut fi aici pentru tine, si sper sa revii ori de cate ori simti nevoia sa vorbesti. Stii deja ca vei gasi aici prieteni dispusi sa asculte si sa iti fie alaturi.
Cu prietenie,
Adrian
nu vreau sa intru cu numelkle meu poate un prieten va observa asta nu mai conteaza sunt un pusti care are 13 ani si mor de nervi maicamea ma enerveeaza in fiecare zi am nervi de sinucidere de 2 ani sau 1 eu stau la etajul 4 si imi vine sa ma arunc de multe ori mam oprit chiar in ultimu moment am nevoie de raspuns neaparat pana maine va rog
imi pare rau pentru mesaju de mai sus este o prostie si oricum osa ma mobilizes in zilelel astea daca mi se intampla ce cred eeu o sa va anunt sai sami dati sfaturi nu luati mesaju de suns ins seama
Draga Anonimulem,
Nu pot sa nu iau in seama mesajul tau. Esti binevenit aici oricand simti nevoia sa vorbesti cu cineva. Iti garantez personal ca vei primi un raspuns cat se poate de prompt si ca vei gasi pe cineva dispus sa te asculte si sa iti fie alaturi pana cand vei gasi taria de a continua.
Toti am trecut prin chestii similare, si te rog sa ma crezi ca efectiv nu merita sa iti pui capat zilelor pentru discutiile sau certurile pe care le ai acum si care sunt, in mare, specifice varstei la care esti acum, cand ai depasit stadiul copilariei si te indrepti catre afirmarea ta ca tanar, viitor adult (chiar daca alor tai le este greu sa te priveasca asa si vad inca in tine copilul… dar stai linistit, cu timpul vor accepta ideea, vei vedea!). Toate astea sunt chestiuni temporare, de moment, care trec odata cu timpul care se scurge…
Hai, capul sus… Uite, ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta, unde te asteptam sa ne scrii mai multe detalii si sa revii ori de cate ori simti ca nu mai poti.
Cu prietenie,
Adrian
va multumesc astazi este ziua mea si spre dimineata eram trist dara acum incep sa ma simt mai bn si iti mmultumesc ca miuai luat in seama mesaju de mai sus iti multumesc foarte mult si eu puteam sa mor de multe ori ca nu mai vroiam sa mai stau aici dar mia spus cineva ca daca te sinucizi nu ajungi in rai si am vazut si ce scriai si la alti si miam dat seama iti multumesc mult oricum o sa mai intru pe pagina poate o sa ajut isi eu pe cineva cum o faci uh sa fac si eu bn cuiva
Draga Anonimulem,
Ma bucur ca am putut fi aici pentru tine. Ti-am lasat un raspuns mai amplu la „categoria” ta, din coloana din dreapta – „Anonimulem”. Tot acolo vei gasi si o mica urare… : – )
Cu prietenie,
Adrian
multumesc foarte mult acum nu mai am nici un gand nebun ma simt foarte bn
buna ziua
buna ziua am doar 16 ani dar sunt mult mai matura la minte de cit un adolescent normal la 16 ani
Buna! Vad ca sunt destul de multi ce spun ca au nevoie de ajutor si simt ca scriu cam degeaba aici. Sunt intr-o situatie din care nu vad iesire…poate ca nu e asa de grava precum o simt eu…insa sunt foarte multe ce s-au adunat si simt ca psihicul meu in curand o sa pice. Am avut o copilarie urata…adolescenta intr-o oarecare masura mai linistita..si asta pentru ca am fugit de acasa la 19 ani. Dupa ce am terminat facultatea am rupt o relatie pe care o aveam de 5 ani…destul de usor pot spune. Imediat dupa asta am inceput o alta relati..la inceput frumoasa care in momentul asta parca ma tine prizoniera. Dupa terminarea facultatii locuiam intr-o garsoniera cu noul meu iubit, aceasta garsoniera era a tatalui meu(cu care la fel ca si cu mama mea nu am avut niciodata o relatie stralucita). La un moment dat s-a pus problema cladirii unui viitor impreuna si am inceput sa ne gandim cum ar fi sa ne luam o casa. Eh…tatal meu cand a auzit de asta i-a traznit ideea(dupa 6 ani de regrete si amenintari legate de locuitul meu in aceasta garsoniera) ca acum poate sa ne dea afara din casa…caci noi oricum avem in plan sa ne luam o casa. Insa noi nu aveam mai nimic care sa ne sustina financiar pentru a merge in aceasta directie. A urmat o perioada groaznica…banci…apartamente…bani de avans ce erau ceruti si noi nu ii aveam…am gasit in sf un ap. si datorita duratei prea mari de obt a creditului era sa pierdem acest ap. plus banii de avans. etc.
Asa…reusim sa trecem peste toate astea..ne ajuta dumnezeu sa obt ap. cu tot cu presiunile lui taica-miu care deja imi daduse ultimatum. Am reusit sa ne mutam dupa ce familia iubitului meu si familia mea(bunicii caci numai pe ei ii am) ne-au ajutat, pentru ca in momentul de fata cand ar fi trebuit sa fiu linistita..mai fericita..mai calma…cu iubitul meu ar fi trebuit sa ma inteleg din ce in ce mai bine..etc. Eh NU…NU…NU e din ce in ce mai rau…fratele lui tocmai s-a mutat la bucuresti caci a inceput facultatea aici si are si camera la camint si cu toate astea e non stop la noi. Nu mai am loc sa fac nimic fara sa dau de el…eu cu iubitul meu nu mai avem pic de intimitate…eu ca femeie nu am pic de intimitate. Pe langa toate astea mai e si lipsit de respect..considera ca eu trebuie sa fac tot si el sa astepte sa fie servit…nu isi spala nici o farfurie…nu isi pune singur masa…ce sa mai zic sa o stranga. Am ramas efectiv singura caci iubitul meu considera ca trebuie sa petreaca mai mult timp cu el avand in vedere ca e adolescent si ca are nevoie de atentie. Insa eu deja consider ca mergem spre prapastie. Seara vine in pat langa mine numai la ore incredibile atunci cand eu evident ca dorm si nu mai am chef de nimic. Ma simt groaznic. Acest individ nu are absolut pic de consideratie pentru nimic nu face economie la nimic. Imagineaza-ti ca televizorul cat a fost el in sesiune a mers in continuu 3 ZIle zi si noapte!! si cand i-am zis ca nu plateste el lumina mi-a raspuns obraznic si mai mi-a oferit si bani ostentativ. sunt certuri zilnice in casa…eu fac mancare…eu nu mai apuc sa mananc. Fac mancare sambata pentru toata saptamana si marti nu mai e nimic. pe cand atunic cand eram numai eu cu iubitul meu…se termina cel devreme joi. Eh..am avut o discutie cu iubitul meu si aparent a inteles care e frustarea mea…insa mi-a zis ca nu poate sa alega intre mine si el. Si ca eu va trebui sa ma obisnuiesc cu viata asta…cel putin o perioada. pana termina el facultatea…sau asa ceva. Insa eu nu mai rezist asa…simt ca relatia noastra se destrama…ca nu mai am nici o valoare…ca viata mea se va rezuma de acum incolo…numai la munca si iar munca…daca stiam ca asta ma astepta cred ca nu m-as mai fi mutat cu el. dar acum nu vreau sa il pierd si cu toate astea…nu stiu cum sa fac…cum sa ies din aglomeratia asta si sa fiu numai eu cu el…
Azi am dat search-ul de care vb tu la inceput…si ma gandesc ca poate ma poti ajuta cu un sfat
Am fost cu un baiat..era totul OK pana fostul meu iubit a fost amenintat de un smecher,ca daca va mai fi cu mine,va fi batut.Ex-ul meu nu poate face nimic in privinta aceasta,in niciun caz sa alerteze autoritatile [va rog,nu-mi dati aceasta solutie].Ii este atat de frica incat nici in secret nu vrea sa ne impacam .Cu toate aceastea stiu ca inca tine mult la mine.Va rog ,dati-mi un sfat.
Buna gargaritzo
in primul rand cred ca ar fi importanta varsta voastra si varsta „smecher-ului”.
in al doi-lea rand de ce fara autoritati,aici e importanta varsta?
ce-l face pe acest tip asa „smecher”?
hmmm staftul ar fi presupunand ca motivul smecherului ar fi ca te place,
eu propun sa te duci sa vb cu el, nu singura mai ia o colega, frate, sora, intelegi tu si ii explici frumos ca nu esti interesata de persoana lui si ca cel mai bun lucru care il poate face pentru tine ar fi sa te lase in pace, daca o sa mai fi cu cineva nu poate reactiona violent sau agresa de nici un fel, poate o sa inteleaga .(daca sunteti inca la scoala fa-o la scoala,iara varsta conteaza)
uite, daca sunteti inca mici 10-18 ani parinti pot fi foarte folositori si autoritatile mai mult decat crezi talica in acest moment.
te asteptam inapoi sa ne zici cateva detalii si ce crezi despre acceasta varianta de a vorbi cu „smecherul” daca te place ai un avantaj in fata lui
numai bine iti doresc
Buna Clara
situatia nu este deloc placuta insa tu nu esti vinovata cu nimic ina nici nu cred ca trebuie sa suporti asta.
sugestia mea ar fi sa fi putin mai mult fara bun simnt fata de fratele iubitului fiindca tu iti iubesti iubitul nu pe el ia o atitudine mai aroganta si ignora-l: nu-i mai spala nu-i mai calca haine,nu-i mai pune masa, nu-i mai pune masa cine te obliga sa faci toate astea? fa doar necesarul pentru tine si iubitul tau daca iubitul nu intelege doar pt tine( un partener de viata trebuie modelat un pic la fel si tu trebuie sa te modelezi pt el insa nu in exxtreme tu foarte mult el deloc pana la urma va iubiti reciproc nu?)
iar fratele cel mic trebuie pus la respect sau cel putin macar sa aprecieze ce faci eu zic ca o sa o faca cand o sa simnta lipsa , cand iti cere ceva ii raspunzi sec fa-o si gata nu ai nici o datorie fata de el.
esti femeie intelegi mai bine ca mine cum sa te ocupi de asta sa nu fie nici mizerie in casa insa sa-l obbligi si pe el sa fie ordonat si sa aiba grija
asta e sugestia mea fata de fratele cel mic incearca sa-l pui la respect si incepe prin ai arata ca nu esti femeia lui de serviciu daca vrea sa stea in jeg sa stea pana la urma farfuriile se vor termina iti speli doar pt tine iti pui mancare daor tie el ce o sa faca doar nu o sa oara de foame.
trateaza cu grija asta totusi sa nu ajungi sa te certi cu ibitul explica-i frumos si usor ca nu consideri ca e normal sa faci toate astea pentru fratele lui care nici macar nu te respecta.
pe partea cealalta draga mea clara ar trebuii sa ai o disc cu iubitul tau foarte serioasa, il inteleg e fratele lui insa cu tine vrea sa traiasca toata viata nu cu el care poate dupa ce termina facultatea pleaca sau ramane tot aici pana gaseste ceva mai bine si apoi mai da un telefon la 2 luni.
explica-i tot ce simnti inclusiv problema cu prapastia si ca tu nu mai suporti si ca relatia nu se indreapta spre nimic bun asa, stiu dragostea e mare si inghite multe insa la un momendat da pe dinafara poate acum zici ca nu e asa insa cred ca o simnti si tu.
explica-i frumos iubitului ca o femeie are nevoie de atentie de un brabat care sa o mangaie de cineva care o face sa zambeasca de cineva care sa ii fie ALATURI , nu alaturi de un adolescent.
sunt nevoi pe care orice femeie le are trebuie sa inteleaga ca trebuie sa schimbe situatia sa se schimbe el pentru tine, ca tu trebuie sa fi pe primul loc.
ati luptat impreuna ca sa aveti un loc al vostru atat de mult a uitat asta?
tu il cunosti mai bine atinge-l cu vorbe fi sincera cu el, cel putin o sa te descarci o sa mai eliberezi din toate lucrurile astea care te apasa.
As putea sa te inbtreb daca tu lucrezi? daca nu lucrezi nu inseamna ca trebuie sa speli sa gatesti sa calci sa cureti camerele, nu asta inseamna sa fi casnica, ok?
vb cu iubitul tau te rog si incearca sa schimbati situatia nu cu fratele lui ci mai important e sa ajungi tu pe primul loc si sa iti dea mai multa atentie si sa aiba grija de talica. apoi il rezolvati impreuna pe cel mic
iti urez succes si iti tin pumni
nu uita discuti nu te certi nu te enervezi doar explici fi calma tot timpul si tine-l si pe el calm fiindca nu aveti nevoie de certuri
daca sti ca nu o sa reusiti mergeti intr-un loc public acolo nu o sa puteti decat sa discutati in liniste
discutiile trebuie sa aduca solutii nu suparari
numai bine iti doresc Clara
Buna Alex,
Multumesc pentru raspuns. Ca raspuns la intrebarea ta: Da lucrez..de dimineata de la 9 pana la 6 seara si la ora 7 ajung acasa…si cand ajung dezastru..de cele mai multe ori…chiuveta plina de vase, luminile aprinse in toata casa…televizorul dat tare pe muzica etc. De fiecare data iese scandal monstru cand dau de asa ceva cand ajung acasa…sincer nu mai ma tin nervii ca sa suport asemenea haos. De ceva vreme a inceput sa mai tina cont de ceea ce zic..insa doar pentru cateva zile…dupa care uita si o ia de la inceput. Si daca cumva am tupeul sa ii spun ceva…imi raspunde obraznic.
Da intr-adevar m-am gandit si eu la solutia asta…sa nu ii mai ofer acestuia nimic din ceea ce i-am oferit pana acum. Vorba ta…sa vedem moare de foame? Sta in jeg? Din pacate cam asa ceva face…si desteptul de fratisu se ofera fara nici un comentariu sa faca ce faceam eu pana acum.
Intra-devar am luptat mult sa ajungem unde suntem si fratele lui a fost unul din cei ce ne-au ajutat nu neg lucrul asta…insa la ceva timp dupa terminarea renovarii a inceput cu un tupeu de nedescris sa ii scoata ochii fratelui sau drag cum ca el nu a facut nimic in casa si ca numai el cu taica-su au muncit..deci nu stiu daca intelegi…el are mai multe drepturi in concluzie. Eh…de la faza asta mi s-a taiat de acest individ…si evident ca i-am interzis sa mai ii zica ceva despre cat si cum a muncit iubitului meu…dupa ce i-am zis a iesit un scandal monstru…l-am dat afara din casa…etc.
Evident ca am incercat sa vb cu iubitul meu de tot ce s-a intamplat pana acum insa…i-a cam tinut partea o vreme…eu sincer m-am indepartat de el din cauza asta si mergeam spre decizia de a ma desparti de el. EL a vazut asta sincer si si-a dat seama ce face si ca ma poate pierde si a ales intr-o oarecare masura i-a zis fratelui lui sa vina mai rar si atunci cand vine sa puna mana sa faca ce are de facut.
Acum sper sa se indrepte lucrurile incet incet…eu vb calm cu el legat de ce mai apare..
Draga Clara,
Am citit randurile pe care ni le-ai scris cu atata amar si cu atata frustrare si sper din tot sufletul ca macar te-ai mai „racorit” putin. Imi pot imagina cat de frustrant trebuie sa fie pentru tine faptul ca nu gasesti intelegere la prietenul tau si sunt de acord cu tine ca o decizie cum este cea de a-i permite fratelui sau sa stea impreuna cu voi trebuie luata de comun acord intre tine si el (intre tine si prietenul tau, nu intre tine si fratele lui, care nu ar trebui sa aiba nici un cuvant de spus in toata ecuatia).
Partea deranjanta este ca a trecut peste tine inca de la inceput, cand a luat unilateral decizia de a-i permite sa se mute la voi. Si mai deranjant este ca tu, ca femeie, dar si voi ca un cuplu adevarat, nu ai si nu aveti parte de intimitate. Iar lucrul acesta sa stii ca isi pune amprenta mult asupra starii de tensiune dintre voi.
Apoi mai este si latura economica: avand rate la banci si banuiesc ca si veniturile sunt „normale”, nu astronomice, este firesc ca orice cheltuiala in plus se simte, mai ales acum, pe criza aceasta. Si cand vezi ca altuia pur si simplu nu ii pasa de eforturile tale, te simti calcat in picioare.
Spui ca ai discutat deja cu prietenul tau si ca raspunsul lui a fost categoric. Ei bine, eu unul te incurajez sa perseverezi, sa nu te dai batuta atat de usor. Mai discuta cu el, vezi daca intr-adevar te iubeste si daca intr-adevar ii pasa de efectele toxice pe care le are asupra ta aceasta stare de fapt.
Apoi incearca sa faci un exercitiu extrem de dificil la randul tau: sa privesti lucrurile si din perspectiva lui, a prietenului tau. Incearca sa vezi cum, la randul lui, chiar daca a gresit luand o asemenea decizie de unul singur si chiar daca a perseverat in ea, este oarecum prins la mijloc…
Discutati, aceasta este solutia, si fiecare sa incerce sa vada lucrurile si din perspectiva celuilalt. Spuneti-va lucrurile pe nume, avand insa MARE grija ca nu cumva sa ajungeti la jigniri sau la reprosuri, pentru ca atunci totul ar putea degenera in altceva.
Apoi, cum ar fi daca ar fi venit la voi tatal tau, de exemplu, sa locuiasca cu voi? Cum l-ar fi facut pe prietenul tau sa se simta? care ar fi fost reactiile lui? Oare ar fi fost la fel de dispus sa sacrifice intimitatea si, in definitiv, relatia voastra?
Evaluati-va relatia, si vedeti daca fiecare gaseste in celalalt ceea ce isi doreste; incercati sa vedeti fiecare cum va imaginati viitorul vostru impreuna, si discutati-l impreuna… Si daca sunteti efectiv dispusi sa mergeti mai departe impreuna, atunci cautati variante de compromis… Ce poate face el pentru a te ajuta sa te simti mai bine? Ce poti face tu pentru a-l ajuta pe el sa nu simta ca si-ar abandona fratele?
Uite, ma gandesc ca o posibila varianta ar putea fi ca fratele lui sa stea o saptamana la camin, una la voi… In felul acesta si prietenul tau poate sa ii fie alaturi, si tu poti avea parte de liniste, de relaxare si de intimitate.
Ce crezi? Ar putea functiona?
Astept sa ne scrii din nou. Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – am numit-o Clara.
Cu prietenie,
Adrian
Buna Adrian,
Multumesc pentru raspuns, si recunosc ca am incercat in mare parte ce imi spui tu. Am reusit intr-o oarecare masura sa rezolv..caci i-a zis sa vina mai rar pe la noi. Insa din pacate se duce el in vizita la camin. In concluzie tot singura sunt. Va trebui sa vb cu el si sa incercam sa gasim…calm… o solutie. Solutia ta cu o sapt da…una nu…nu imi convine de asmenea caci…e o perioada prea lunga in care trebuie sa il suport. Pshicul meu din pacate e cam la pamant…eram mai demult mult mai puternica…acum…din orice clachez…si la locul de muunca e un infern…nici nu stiu ce sa mai fac
Draga Gargarita,
Cred ca nimic nu este mai dureros decat sa iubesti, sa stii ca esti iubit dar, in acelasi timp, din diverse motive, sa nu poti fi impreuna cu persoana care ti-e draga precum lumina ochilor tai…
Cred ca solutii ar putea exista, insa este foarte greu sa poti da sfaturi cand nu stii decat extrem de putine detalii. De exemplu, cati ani aveti tu si „ex-ul”, cum ii spui? Sunteti majori? Va puteti muta in alt cartier, in alt oras? Pentru ca, daca acolo nu puteti fi impreuna, atunci va puteti muta in alt loc, departe de individul respectiv…
Apoi, ce are acel „smecher” cu prietenul tau? Ii place de tine? A pus ochii cu tine? Ai iesit cu el sau l-ai incurajat in vreun fel?
Hai, capul sus, incearca sa te aduni putin si sa ne dai mai multe detalii, sa vedem impreuna ce este de facut…
Cu prietenie,
Adrian
Si reteta de la acest gaz cine o stie?sa speram ca nu voi avea dureri asa mari si dincolo ……
@ depresia
Inteleg ca acum ai dureri mari, atat de mari incat iti doresti sa mori… Te-as intreba daca ti-ai fi imaginat, in urma cu ceva timp, ca vei avea parte de asemenea dureri… Banuiesc ca nu. Ei bine, mergand pe aceeasi logica, as indrazni sa te rog sa te gandesti ca este posibil ca, urmare a unei decizii pripite, sa ai parte de dureri si mai mari…
Ai fost vreodata in vreun salon de psihiatrie, acolo unde se afla persoanele care au avut o tentativa de suicid? Marea lor majoritate sufera cumplit… Au arsuri cumplite, dureri groaznice… si toate pentru ca au incercat sa se sinucida… Merita oare sa iti asumi riscul de a avea parte de dureri mult mai mari decat cele pe care esti nevoit sa le induri acum???
In plus, tu vorbesti si despre „dincolo”, sperand ca acolo nu vei avea parte de dureri atat de mari precum cele cu care te confrunti acum… Ei bine, daca intr-adevar crezi ca exista o viata de dincolo si daca intr-adevar crezi in Dumnezeu, atunci trebuie sa stii si ca El ne-a cerut cu tarie sa nu ucidem (nici pe altii, nici pe noi insine…), afirmand ca „ucigasii” nu vor fi acolo unde isi imagineaza si unde, fie vorba intre noi, fiecare dintre noi ne dorim sa ajungem, fie si doar in secret…
Nu merita sa iti asumi asemenea riscuri, crede-ma! Site-ul acesta exista pentru a iti fi alaturi, tie si celor care, asemenea tie, ati ajuns intr-un punct dincolo de care simtiti ca nu mai puteti merge mai departe singuri… Suntem aici pentru a te ajuta! Scrie-ne povestea ta, si da-ne voie sa impartim greutatile impreuna cu tine, sa le purtam impreuna!
Cu prietenie,
Adrian
Buna depresia ,
hmm despre gaz cred ca cea mai buna reteta ar fi sa ei o gura de aer rece si sa stai sa te gandesti putin daca chiar merita acest gest te va scapa el de dureri sau iti va crea unele mai mari fiindca este un gest care nu mai are cale de intoarcere daca dincolo o sa doara mai rau?
pe langa vorbele pe care ti le-a adresat adrian te-as putea inrteba despre ce fel de dureri este vorba?
daca discutam o sa vezi o sa fie mai usor o sa fim mereu aici pentru ati oferi un sprijin si de a incerca sa-ti facem ziua mai buna, permita-ne sa-ti fim alaturi
numai bine iti doresc
nu cred ca exista cineva atat de suparat precum sunt eu.Nu exista zi in care sa nu am parte de experienta negative,de intunecate atat de intunecate incat pur si simplu nu mai vad o cale de scapare.Sa va povestesc:Sunt un baiat de 17 sper 18 ani,un baiat cum s-ar zice la”locul lui”.In viata mea de pana acum nu am caut scandal, nu am ranit pe nimeni.Si atunci care e problema o sa zice-ti.Problema este ca din pacate nu am parte de acelasi tratament pe care-l ofer eu celorlalti.In fiecare zi cand ma trezesc ma apuca groaza cand ma gandesc ca trebuie sa merg la scoala si sa indur inca o zi de jigniri din partea colegilor mei(si asta in zilele cele mai bune)lucru care ma determina foare mult sa chiulesc de la scoala,lucru pe care nu imi place deloc.Cand am incercat sa discut cu diriginta crezand ca ma v-a putea ajuta aceasta mi-a spus sa ma descurc intr-u cat ea n-are ce sa faca(si intr-un fel chiar nare ce sa faca deoarce majoritatea sunt copii de bani gata,si daca le comentez ceva atunci s-ar toti impotriva mea sa ma bata).Am incercat sa ma transfer in alta clasa,dar de fiecare data cand am incercat ori era o clasa mai oribila decat aceasta in care sunt acum ori clasele mai normale erau toate ocupate nefiind disponibil niciun loc.Dar am ajuns sa ma consolez si sa accept situatia avand in cedere ca nu m-ai am decat un an de scoala si dupaia termin.Dar probleme mele nu se opresc numai la scoala ci si in afara acesteia.Acasa maicamea sufera de depresie dupa ce omul cu care spera ca se va recasatori,scuzati-mi termenu,a fraierit-o el incercand doar sa se foloseasca de maicamea pt ai ingriji parinti ramasi singur in orasul de unde sunt si eu, el find plecat in austria in inceracarea de a avea o viata mai buna.La nivel de prietenie sunt 0.Practic de fiecare data cand incerc sa ma imprietenesc cu cineva esuez lamentabil.In afara de faptul ca niste fosti colegi de gimnaziu ma mai cheam a pe la un fotbal si asta nu pentru ca a-s fi bun la fotbal sau pentru ca m-as intelege cu ei ci pentru ca pur si simplu nu sunt destui si mai au nevoie de jucatori(cu alte cuvinte sunt de umplutura chemat).Am tot incercat,am sperat ca va rasari odata si soarele pe strada mea,am incercat sa vad unde gresesc,ce nu fac bine,dar nu gasesc nimic,nimic.Apoi m-am bazat pe invatat, unde si aici am multe probleme,deoarece la liceu la care sunt eu se cere destula carte si nu pot efectiv retine toate informatile care ne sunt predate sau daca reusesc sa le retin le uit dupa 1-2 zile.Sunt prcati disperat.Singurul motiv pentru care nu m-am sinucis este pentru ai nu-i cauza si mai multa durere mamei mele.Nu mai am nicio solutie,nicio speranta,poate reusiti voi sa-mi dati cateva sfaturi ca sa-mi mai inducesc un pic macar viata asta care numai viata nu-i.Scuze pentru acest comentariu lung.Sper ca n-am plictist pe nimeni,iar daca am facut-o imi cer scuze anticipat.
ma scuzati dar am postat ieri un comentariu si vad ca inca nu s-a validat.De ce?N-am folosit nicio insulta.
Draga Radu,
In primul rand bine ai venit. Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – am numit-o „Radu 2”, pentru ca mai avem deja pe cineva cu acest nume si pentru a evita confuziile.
Mii de scuze pentru intarziere. Ieri am avut o zi foarte plina si nu am reusit sa dau accept la comentarii, desi le-am citit in timp util pe telefonul mobil. Insa, dupa cum stii, mobilul isi are limitele lui…
Vei gasi un raspuns mai complex in „categoria” care-ti poarta numele.
Nu-ti face probleme in privinta lungimii materialelor sau comentariilor pe care le postezi aici. Oricat de lungi ar fi, ele sunt citite cu atentie si oamenii de aici nu se vor plictisi, pentru ca inteleg prin ce treci, fie si doar datorita faptului ca ei insisi au trecut pe acolo la un moment dat…
Cu prietenie,
Adrian
Well …
Jumatate din postarile de aici sunt baliverne.
Cealalta jumatate … jumatate din ea doar s-au gandit. Restul chiar cauta modalitati.
Jumatat din sfertul care chiar cauta au gasit si nu au curaj. Cealalta jumatate nu au gasit si nici nu au curaj.
Daca vrei intr-adevar sa mori, nu prea conteaza calea. Rezultatul e acelasi. Sa ai curaj sa faci acest lucru insa e altceva.
Din start cand ajungi sa te gandesti sa te omori inseamna ca nu ai curaj.
Iar cei care totusi o fac, pot avea unele dezechilibr mintale.
Toti ne gandim la asta, inclusiv eu, dar ma gandesc ca o ipoteza. Cum ar fi daca ….. Ce as simti .. blah blah.
Dar refuz cu incapatanare sa trec mai incolo 🙂 Si stiti de ce !? Sunt curios cat de greu va fi maine 🙂
Sunt curios ce o sa mai imi ia banca 🙂
Sunt al dracu de curios daca or sa comentez ai mei cand le voi duce copii sa aibe grija de ei pentru ca eu nu mai am bani nici de o paine 🙂
Sunt atat de curios, incat refuz sa crap. Ar fi culmea sa dau satisfactie bancilor si eu sa crap.
Sau celor din jur. Ete fleosc .. sa crape ei daca au chef, ca de mine nu scapa. Ma tin ca raia de ei .. ca puricii pe un caine, sa vad cat vor putea ei sa ma suporte 🙂
Parerea mea.
scuze… ba, deci nu pot sa nu ma abtin sa nu rad,…… Trinity imi aminteste de anime-ul trinity blood, ca nume desigur.
insa scuze stiu ca nu e de ras , dar cum sa ma abtin? ,… dai maxim la toti amice, si v-or sa se sinucida, poate au motive adevarate , nu toti , ba putea fi mai rau de atat!
Eu ma multumesc cu ce am ,sunt depresiva(spunea pshihologul ca toti mi-au zis sa mi fac un control deasta) , si ce?
ma doare la basca
…
o stai ops …nu va pasa,…scuze am c-am uitat…..
dar prin sinuciodere da-ti satisfactie cui nu trebuie ……
lasati-L pe Creator sa va ia viata, el va dat-o , el s-o ia …..
e treaba vostra ? da-o-ncolo de treaba …ba… ba pardon… stiu ….gramatica ce sa-i faci?…….
asta e ..viata merge inainte………
stam si asteptam……. ce sa facem?………… poi da ?!! 😕
😉
ba si cand intru pe destea de sinucide parca ma sugruma ceva de gat si ma doare pieptul, sau ca-m ma speriat nu mai stiu eu ce film de groaza… si eu care incercam sa scap de sentimente pentru a nu suferi(de orice fel)…..
ha, ha , pa……. phuf fu fu ha(mda nu suna a romana)
imi trece prin cap „cancea” „can chi” , oare in ce limba e ? sau exista ?
opsii …., da stati …iar nu va pasa,dar ,,,,oare de ce scriu aici?
In primul rand vreau sa va salut si ca ma bucur ca vam gasit .Simt ca inebunesc tot timpu incerc sa fac ceva bine si nu iese niciodata bine cei care mor nu mai au nici o grija :((:(( va rog ajutatima deoarece nu mai pot , nu mai suport nimic va rog ajutatima :((:((:((:((
Draga Ancutza,
Bine ai venit, te salutam si noi cu drag si, la randul nostru, ne bucuram ca ne-ai scris.
Vreau sa iti spun ca fiecare dintre noi are perioadele lui mai putin bune, in care parca totul ne iese pe dos… Fiecare dintre noi a trecut la un moment dat prin momente precum cele pe care ni le-ai descris atat de bine, asa ca putem intelege exact ceea ce simti acum…
Stii ce am descoperit insa? Ca ajuta daca vorbesti despre asta, daca esti ascultat, daca iti versi sufletul in fata cuiva… Dealtfel, acesta este motivul pentru care a luat fiinta acest site…
UIte ce iti propun: eu iti fac o categorie a ta, in coloana din partea dreapta, tu ne scrii mai multe despre tine, si vedem cum evolueaza lucrurile. Cu cat mai multe detalii ne vei da, cu atat vom putea intelege mai bine care este situatia ta concreta si vom incerca sa gasim impreuna solutia potrivita.
Intre timp, te rog sa te gandesti la inca ceva: spui ca „cei care mor nu mai au nici o grija”. De ce crezi asta? Poti sa fii sigura de lucrul acesta? Poti sa fii sigura ca TOTI cei care mor nu mai au nici o grija? Ce te faci daca, murind, vei descoperi ca ai dat din lac in put, mai ales daca vei muri, cum se spune, „de mana ta”? Daca vei face un lucru pe care nu-l vei mai putea indrepta niciodata? Merita oare riscul?
Exista un proverb evreiesc, care spune ca, atata vreme cat un om traieste, tot mai este speranta. Speranta ca lucrurile se vor indrepta, ca va fi din nou ok… Eu cred ca este mult adevar in asta… Tu ce crezi?
Hai, capul sus, si arunca o privire in coloana din dreapta, unde te asteapta deja „categoria” ta – Ancutza… Si unde asteptam sa revii cu acele detalii care sa ne ajute sa te putem intelege mai bine.
Cu prietenie,
Adrian
A venit timpul ca speranta, credinta si iubirea sa invie in sufletele noastre, aduse de Cel care este Calea, Adevarul si Viata! Hristos a inviat!Va urez un Paste fericit cu rasete si voie buna….
buna, nu am probleme de genu k vreau sa ma sinucid sau altele, am intrat accidental pe blog si ma bucur k am intrat citesc unele realitati dureroase din pacate, complimente pt ceea ce faceti si acordati sprijun celor ce au nevoie pt k de cele mai multe ori iti poti spune gindurile in scris si nu ai curaj sa vb cu o pers apropiata, sunteti super tineti-o tot asa va citesc cu placere toate postarile numai bine si succes .. P.S: un sfat pt cititori NU MERITA NIMENI SI NIMIK SA RENUNTATI LA VIATA SE POATE SA TRECETI PRIN GREUTATI,FIECARE DIN NOI ARE O POVESTE A LUI SI NIMENI NU ARE VIATA IN ROZ…. POATE SA FIE PLOAIE IN VIATA VOASTRA CIT?? ZILE,LUNI ,ANI POATE DAR SOARE TOT TREBUIE SA APARA. SUNT MULTI CE AR VREA SA TRAIASCA SI NU MAI AU ZILE DIN ALTE MOTIVE,POATE VA INVIDIAZA, ASA CA CAPUL SUS SI MERGETI MAI DEPARTE ORICUM AR FII, VA FII SOARE VA GARANTEZ, MERGETI MAI DEPARTE SI TRAITI IN VIITOR VETI VEDEA K ATI ALES BINE SA TRAITI!! Multi pupici si numai bine tuturor
Andreea,
Multumim pentru incurajari si… speram sa si revii, daca tot ne-ai descoperit, nu?
Cu prietenie,
Adrian
m-am saturat de oameni , de specia oameni, sunt ipocriti, mincinosi, lasi , hoti, si guralivi.
V-am salutat si pe lumea cealata vreau sa fiu cartita!!!
Draga… Bula,
Aici toate afirmatiile sunt luate in serios. Prin urmare, indiferent de pseudonimul pe care ti l-ai ales, daca vrei sa vorbim despre asta, suntem aici si iti vom acorda tot sprijinul nostru. Prin urmare, daca te hotarasti, tot ce ai de facut este sa ne scrii…
Cu prietenie,
Adrian
si eu sunt disperata si nu stiu ce sa fac,am inceput anul foarte rau….bunica mea a decedat in ianuarie(ia ma crescut,pt mine ea a fost mama mea)iar in aceeasi zi tatal meu a facut al 2 infart.Am fost cu el la Timisoara la medici sa-l operam insa ni sa spus ca nu se risca nimeni si s-ar putea sa moara pe masa de operatie,ni-sa sugerat sa il lasam sa isi traiasca cate zile mai are asa fara sa-l operam insa sa ne pregatim…i-am cumparat si locul de veci.mama mea a paralizat in urma unei comotii cerebrale…iar peste toate astea am facut o cadere nervoasa,mi-a cazut parul pe anumite portiuni a trebuit sa ma tund si de parca astea nu ar fi fost deajuns sotul meu mi-a cerut divortul…din aceste motive simt ca nu mai pot si cel mai bine ar fi daca as murii
Draga Andreea,
Permite-mi sa iti spun „bine ai venit” si sa te rog sa imi accepti scuzele pentru intarzierea cu care raspund. Am avut o saptamana extenuanta, cu mai multe deadline-uri presante, insa acum sunt aici, asa cum te asigur ca au fost aici multi alti membri ai grupului, chiar daca nu au intervenit.
Am citit insa mesajul tau in ziua in care l-ai postat si am incercat sa inteleg toata drama prin care treci. Poate ca, la randul tau, ai avut ocazia sa citesti pana acum cateva dintre relatarile celorlalti membri ai grupului, ca sa iti faci o oarecare idee si sa te convingi ca putem intelege ceea ce ne scrii fie si din simplul motiv ca si altii au trecut pe acolo…
Niciodata moartea cuiva drag nu te poate lasa indiferent. Niciodata! Dimpotriva, parca te dezradacineaza, parca iti smulge o parte din suflet si o coboara impreuna cu sine in mormant… Ne trebuie timp pentru a ne reveni, pentru a putea invata sa ne imaginam viata fara acea persoana draga… Si vor fi multe zile in care ne vom pomeni cu lacrimi curgandu-ne pe obraji si spunand ca nu mai putem merge mai departe… ca nu mai vrem… Este o parte a procesului de doliu cat se poate de fireasca si de naturala. Din pacate insa, ea poate avea efecte dezastruoase asupra unora dintre cei care raman in urma si care se simt atat de pustiiti, incat nu mai vor sau, pur si simplu, nu mai pot sa continue (din diverse motive, inclusiv de sanatate).
Asa inteleg ca s-a intamplat si in cazul vostru – cu tatal tau, cu tine, cu caderea ta nervoasa… Iar lucrurile acestea isi pun amprenta si pe alte planuri – in cel al relatiilor, de exemplu…
Stiu ca simti ca nu mai poti si stiu, am citit ca spui ca ar fi cel mai bine daca ai muri… Insa indraznesc sa te provoc sa te gandesti si la o alta latura a problemei.
Oricat ar fi de greu si oricat de lipsita de vlaga si de putere te-ai simti, te rog totusi sa incerci sa faci un efort si sa incerci sa iti reamintesti de tot ceea ce a investit bunica ta in tine, de toata dragostea pe care ti-a aratat-o crescandu-te si fiindu-ti alaturi in tot acest timp, sacrificandu-se poate pentru a sti ca iti este bine… Bunicii sunt intr-adevar ceva special pentru nepoti, si multi dintre ei spun ca isi iubesc nepotii mai mult chiar decat si-au iubit proprii copii… Ei bine, te rog din suflet sa pretuiesti toate eforturile si toata dragostea bunicii tale si sa faci in asa fel incat acestea sa nu fi fost zadarnice! Oricat de greu ti-ar fi fara ea, gandeste-te ce ar avea de spus daca ar sti de planurile sau de gandurile tale… Oare nu te-a dojeni cu drag si blandete? Oare nu ar plange si nu s-ar intrista stiind ca in sufletul tau se ridica gandul de a o termina cu viata? Oare pentru asta s-a chinuit atatia ani? Nu pentru a te vedea ca esti bine, ca mergi mai departe oricat ar fi de greu? Ca duci mai departe, in timp, valorile pe care le-a sadit in tine?
Stiu ca este extrem de greu mai ales acum, cand parca s-au adunat toate, cand si tatal tau este cum este si cand sotul tau ti-a cerut divortul. Stiu ca te gandesti poate care ar fi rostul pentru care ai continua sa traiesti… Si daca nu ai nici un motiv, permite-mi sa iti indic, cu umilinta, macar unul singur pentru care te asigur ca merita sa traiesti: bunica ta, memoria ei, tot ceea ce a investit ea in tine, toata dragostea si tot sufletul pe care le-a pus in cresterea ta… Pentru ea mai intai, si apoi vei reinvata cum sa o faci si pentru tine, merita sa traiesti! Merita, Andreea, auzi? Crede-ma, te rog…
Relatiile se pot rupe azi si se pot reinnoda din nou, oricat de imposibil ar putea parea la un moment dat… Predictiile medicilor… nu vreau sa iti dau sperante desarte, insa am avut un prieten drag caruia medicii i-au spus ca are leucemie si ca nu mai are decat 6 luni de trait… Atunci a zis ca vrea sa isi implineasca un vis si sa inceapa macar sa studieze teologia… A terminat facultatea, apoi a facut inca una de psihologie, si apoi inca un master, unde l-am cunoscut… Si toate astea desi medicii nu i-au mai dat decat sase luni de trait… Nimeni nu stie ce se va intampla maine, draga Andreea… Insa ziua de azi si deciziile pe care le luam azi ne apartin… Si cred ca, atunci cand luam o decizie, trebuie musai sa privim si in trecut, sa invatam din el… Iar in cazul tau, cred ca bunica ta este persoana la care ar trebui sa te gandesti atunci cand te gandesti ca nu are rost sa mai traiesti… Crezi ca ea ar fi de acord? Cu siguranta ca ea si-ar fi dorit sa traiesti, sa mergi mai departe… Chiar daca ti-a cazut parul (apropo, nu-ti face probleme, creste el in timp!), chiar daca sotul tau a spus ceea ce a spus… Tu trebuie sa mergi inainte! Trebuie! Acum de dragul memoriei bunicii tale, iar incet-incet vei invata sa accepti faptul ca merita sa mergi inainte si pentru tine!
Nu iti face probleme in privinta prietenilor sau a sustinerii. Stiu ca unul dintre lucrurile care ne-au inspaimantat cel mai mult pe fiecare dintre cei de aici este acela ca nu vom putea face fata singuri, fara sprijin, mai ales in conditiile in care pare ca suntem chiar… singuri… Insa acesta este motivul pentru care a aparut acest grup! Vei vedea cum suferinta si astfel de experiente triste ne-au ajutat sa invatam sa fim disponibili si sa oferim un umar pe care sa se poata plange, sa se poata sprijini, o mana prietenoasa de ajutor pana atunci cand vei constata ca poti merge din nou singura, cu incredere si curaj, inainte! Si, in acele momente, multi dintre cei de aici au ales sa revina, la randul lor, insa nu neaparat pentru a fi ajutati in continuare, ci pentru a ajuta la randul lor, intelegand cat de mare este valoarea unui prieten, fie el si virtual…
Hai, capul sus, Andreea! Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta, unde astept sa ne scrii despre orice vei considera necesar sa stim. Acolo poti pur si simplu sa iti versi sufletul, amarul, stiind ca este cineva care citeste si se straduieste sa inteleaga si sa iti fie alaturi!
Am numit „casuta” ta „Andreea 3” – sper ca nu este nici o problema, insa mai avem deja alte persoane cu acelasi nume si trebuie sa putem face distinctia. Sau, daca nu iti place, este ok, ne poti spune tu un alt pseudonim si il modificam fara nici un fel de problema.
Asteptam sa revii!
Cu prietenie,
Adrian
Buna Adrian as vrea sa te rog sa imi faci si mie o “casuta” in coloana din dreapta
Mersi
Lavinia,
S-a rezolvat. Asteptam acum povestea ta.
Cu prietenie,
Adrian
Consider ceea ce pretentios are drept nume „sinucidere” ca fiind actul imbibat de lasitate si patetism al unei fiinte slabe si peticite de o balta de ignoranta. Nu accept o alta explicatie pentru ca nu reiese din nici un rationament decent o alta.
Satisfactia sau insatisfactia ei insa e o stare de fapt si nu o optiune. Nu poti alege ceea ce iti produce placere ori durere oricat ai incerca sa gusti din paharul micilor placeri cu buzele tuguiate precum un imbecil senin in cautarea serenitatii.
Mai remarcanta este situatia in care lasul e atat de las incat sa nu o faca din frica. Daca as avea teava unei arme as indesa-o in gura si as apasa cu zambetul larg pe buze tragaciul. De unde s-ar deduce ca sunt „slab” ceea ce probabil sunt pornind de la ipoteza de mai sus. Obiectiv analizand situatia – nici un motiv nu e demn pentru o astfel de rezolutie dar valoarea data voluntar sau involuntar de noi aduce acel motiv la rang de drama. Cand „drama” depaseste nivelul pe care-l poti accepta ca si factor de insatisfactie – tragi obloanele.
Lozinci ca „viata merita traita” , „o sa fie bine”, „o sa treaca”,”nu meriti asta”, „gandeste-te la prieteni,rude si dumnezeu” nu sunt decat o adunatura de slogane ieftine care nu prezinta nici o solutie reala asupra unor dificultati pe cat se poate de reale pentru persoana in cauza. Cat despre solutiile reale , daca s-a ajuns in punctul in care a pune stop definitiv ramane ca unica varianta, nu se poate decat presupune ca nu exista. Exista un numar limitat de alegeri pe care-l putem face iar atunci cand unica alegere ramasa este un glont in scafarlie probabil ca deja am evaluat si ratat toate celalalte alegeri posibile.
Am ajuns in etapa in care ,la fel ca si ceilalti aflati in circumstante similare, nu-mi ramane decat sa constientizez ca undeva cumva am adus acest esec lamentabil singur asupra existentei mele. Singura concluzie plauzibila este ca singurul vinovat esti tu si in cazul de fata : eu. Poti da vina pe dumnzeu, pe papagal, pe oala sparta de langa tine sau pe Gorbaciov dar la sfarsit de zi ramai pe lista numai tu si moaca ta sordida cu ridurile indobitocirii apatice pe a carei frunte e tatuat vesnic : 2 m sub glia pamanteasca va fi : acasa.
La fel de real este ca nimeni nu va da 2 scuipati pe marginea unei borduri iar la 6 luni dupa parastas nu vei ramane decat un morman de oase anoste intr-o groapa cu niste flori ofilite peste cu eticheta : boul care a fost prea labil care sa faca ceva cu viata lui (probabil 8 ore de sclavagism contra unui bold de mancare si 15 ani de scoala, un plod care sa duca numele tribului si 2 zile pe saptamana in care te poti bucura de ratia de libertate cu bucurie in suflet si fericire in inima). Chiar daca ar ploua cu incurajari la sfarsit de zi fiecare isi vede de biscuitii lui cremosi din strachina propriei lui vieti ,ceea ce finalmente e si firesc.
E rusinos si mi se pune un nod de scarba daca autopsiez motivele mele si concluzia trasa in urma lor si totusi nu pot ajunge decat la aceasta singulara concluzie. Greu daca nu imposibil de facut un avort sentimental chiar si daca „odrasla” are chip de salamandra cu bermudele in vine pe cacastoarea vietii. Ori altfel spus, nu poti sa suprimi ceea ce sti ca vrei de mai multi ani decat iti poti aminti.
Ne nastem, traim si murim singuri cu sau fara incurajari.
Arme nu avem, bine in cacat ca macar la orice colt te poti balaci in metadona o data si bine.
Draga Absolutul,
Am citit randurile tale cu multa atentie. Sunt extrem de profunde si, din pacate, tradeaza perfect lipsa de semnificatie pe care, in anumite momente, o resimtim cu totii. Chiar daca nu toti ne confruntam cu aceleasi reactii vizavi de ea…
Oare chiar crezi ca moartea este raspunsul? De ce? Doar pentru ca nu ai reusit sa fii fericit pana acum? Dar scrii totusi ca este bine ca te poti balaci in metadona o data si bine… De ce? Oare pentru ca ai senzatia ca iti va aduce o urma de pace, de liniste, de acel „ceva” dupa care tanjim cu totii? Dar daca ar exista altceva, ceva real, care sa iti satisfaca aceste nevoi, aceste dorinte intrinseci si, mai mult, care sa te scape o data pentru totdeauna si de acea lipsa de semnificatie? Daca crestinismul (atentie, nu religia in sine sau vreo denominatiune anume, ci Persoana care a intemeiat crestinismul…) are acel raspuns?
Daca solutiile reale, de care vorbesti la randul tau si presupui ca nu exista doar pentru faptul ca le-ai cautat pana intr-un anumit moment si nu le-ai putut gasi pana atunci, astfel ca ai ajuns sa iei in considerare alternativa autosuprimarii, daca totusi acele solutii exista? Daca te desparte doar o fractiune de timp de ele? Daca tocmai acele cuvinte frumoase, de incurajare, ar putea fi factorul declansator care sa te ajute sa le identifici? Daca, comitand cumplitul act (cu resemnare, cu bucurie… chiar nu mai conteaza…) constati, in ultimele clipe de viata, ca te-ai inselat?… Merita oare riscul?…
Cu prietenie,
Adrian
Nu maine e ziua, nu poimaine , nu raspoimaine dar va sosi si nu intr-un viitor indefinit. Nu e un rezultat de ieri, de alaltaieri, de rasalaltaieri concluzia la care am ajuns. Peste 10 ani de gandire au fost indeajuns ca tema de meditatie si confirmare a concluziei ?
Citez :
„De ce? Oare pentru ca ai senzatia ca iti va aduce o urma de pace, de liniste, de acel “ceva” dupa care tanjim cu totii? ”
Perspectiva difera. A cauta pace/liniste difera de a cauta incheierea unui sentiment opus. Disperarea de a trage linie nu te arunca mai departe de dorinta de a finaliza cu riscul de a afla ca nu „raiul” este cel in care te vei balaci cu un dulceag gust al linistii.
Citez :
„daca totusi acele solutii exista? Daca te desparte doar o fractiune de timp de ele?”
Posibilitatea exista ca ele candva undeva sa apara. Intrebarea este : merita sa innoti prin ani cautand nici macar certitudinea ci raspunsul la acea posibilitate ? La fel de reala e varianta ca la sfarsit sa nu fi gasit nimic altceva decat nimic. Un bolovan e usor de carat. Un sac cu bolovani nu. Un kilometru e usor de alergat, o viata nu. Unele lucruri sunt menite sa fie intr-un anumit moment anume sau deloc.
Citez :
„Daca crestinismul are acel raspuns?”
Sunt ateu. Am cautat, n-am gasit iar credinta oarba nu am in nimeni si nimic.
Suntem zambitoarele marionete ale regelui papusar de pe glia unui taram strib si al unui „dumnezeu” poluat, decazut de pe un piedestal in zatul mocirlei umane.
Trebuie sa „mori” ca sa poti respira si supune saltimbacii grobieni ai unei lumi de gri anemic.
Cel mai probabil niste pastile roz , inveselitoare cu reteta si dozaj zilnic ar fi recomandarea oricarui psihiatru incepator.
N-as putea sa-i acuz dar mai bine cu botul in noroi si ochii inainte.
Si eu vrea u sa mor sa nu mai supar pe nimeni sa nu mai dezamagesc pe nimeni sa nu mai pacatuiesc, sa scap de durerea care o am in suflet Acum cateva zile am vrut sa ma arunc in mare ,erau prea multi oameni in jurul meu si apa mi se parea prea urata intunecata si parca o simteam cat de rece e.Oare ce ii voi spune eu Lui Dumnezeu? oameni ca mine ajung in iad sigur de asta mie frica,si as vrea sa mor repede sa nu simt nimik iar cei dragi mie sa nu sufere sa nu planga dupa mine.Oare care e scopul nostru in viata?de ce ne afla aici?cu siguranta nu sa mintim nu sa ucidem sau sa ii facem pe alti sa sufere.nu mai vreau sa traiesc .cred ca o metoda buna de a muri e […moderat…].nu vreau sa traiesc fara iubitu meu.
Draga Mihaela,
Bine ai venit! Voi intra direct in subiect spunandu-ti ca este bine sa te gandesti la ceea ce va urma. Am apreciat faptul ca te-ai gandit atat la ceea ce se intampla dupa aici, cu cei ramasi in viata, care ar fi devastati cu siguranta si care vor plange si vor suferi cumplit; de asemenea, apreciez faptul ca ai luat in considerare si gandul vesniciei…
Da, ai dreptate, ar fi de-a dreptul absurd sa traim, acumuland atatea cunostinte, pentru ca la un moment dat, cand ajungem la varsta intelepciunii cum se zice, sa murim si sa disparem pur si simplu in neant… Cu siguranta trebuie sa existe ceva sau Cineva mai presus de noi, cu siguranta ca viata nu este doar atata timp cat traim fizic… Iar in cazul acesta, intr-adevar, trebuie sa ne punem serios problema „ce-i vom spune lui Dumnezeu „in ziua aceea”…
Inteleg din ce scrii ca te-ai certat cu iubitul tau, din moment ce scrii ca nu vrei sa traiesti fara el… Poate ca stii deja, dar cea mai sigura cale de a NU fi cu el este sa mori… Niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul, ziua de maine… Insa stii cu siguranta ca, daca vei face un gest necugetat, in nici un caz nu vei mai fi cu el aici, nu crezi?
Hai, capul sus, spune-ne mai multe despre tine, si vedem impreuna ce e de facut, ok? Uite, iti fac o categorie a ta in coloana din dreapta (i-am spus „Mihaela 2”, si astept sa revii acolo cu mai multe detalii, pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine situatia in ansamblul ei si pentru a putea cauta impreuna o solutie.
Cu prietenie,
Adrian
Sunt de acord cu tot ce ai scris Mihaela, mai putin partea cu iubitul. Ma gandeam ca inainte sa fac pasul cel mare sa las 2 scrisori de adio. Una pentru iubitul meu (iubit in sensul in care eu il iubesc enorm, dar el este prea egoist sa ma consoleze cu o vorba buna, cu o incurajare, sa nu se mai uite cu mila la mine ) si unul pentru familia mea. Deja m-am gandit ce voi scrie familiei, inca nu le-am scris, dar in principal am sa ii rog sa nu sufere pentru ca mie imi va fi mai bine acolo, si si ei vor fi mai usurati sa nu mai aiba o povara pe umeri. Da stiu, sunt o distrusa, o persoana incapabila sa faca ceva (mi s-a spus de multe ori), judecati-ma, oricum nu mai are importanta in acest moment.
Draga „Un nimeni”,
Indraznesc sa iti spun ca nu esti „o distrusa, o persoana incapabila sa faca ceva”, ci doar o persoana care, la fel ca noi toti de aici, are nevoie intr-un anumit interval de timp de prieteni care sa ii fie alaturi, care sa se straduiasca sa o inteleaga si sa nu o judece…
Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta, si te rog sa revii si sa ne permiti sa iti fim alaturi, ajutandu-ne sa intelegem mai mult din drama prin care treci. Suicidul nu este solutia pe care o cauti, te rog sa ma crezi pe cuvant! Nu ai nici o garantie ca, asa cum spui, „acolo iti va fi mai bine”, ba as putea spune chiar dimpotriva, in conditiile in care sunt sigur ca stii deja ca marile confesiuni crestine considera si chiar afirma raspicat faptul ca sinucigasii nu vor avea parte de prea mult bine „dincolo”… Dar nu asta ar trebui sa te tina in viata, desi nu este un factor de neglijat! Mai degraba ti-as reaminti de un mare adevar de pe paginile Bibliei, care spune ca „atata vreme cat traieste un om, tot mai este speranta”… Dupa ce mori nu prea mai ai ce si cum sa schimbi ceva… Insa atata vreme cat traiesti, draga noastra prietena anonima, tu poti face ceva in privinta modului in care ar putea sa arate viitorul tau…
Si uite, un prim exemplu care imi vine in minte este acela de a vorbi cu prietenul tau deschis, de a-i spune onest si liber ceea ce te deranjeaza in purtarea lui fata de tine, ceea ce-ti doresti de la el… sa te consoleze cu o vorba buna, cum spui, sa te incurajeze, sa nu se mai uite cu mila la tine…
In nici un caz cei dragi tie nu ar putea fi usurati, ba dimpotriva!!! Daca acum tu crezi ca poarta pe umerii lor „o povara”, te asigur ca, daca iti vei pune capat zilelor, asta i-ar distruge de-a dreptul! Cauta in coloana din dreapta si vei gasi membri ai grupului, supravietuitori, care nu si-au revenit inca dupa socul cumplit al suicidului cuiva drag lor… Si nimic nu poate sa ii mangaie!… Ci vor purta durerea aceasta in sufletul lor pentru tot restul zilelor lor… Crede-ma, nu vrei sa le faci asta celor dragi tie!
Hai, capul sus, alunga din minte aceste ganduri ca pe unele extrem de paguboase, cum si sunt in realitate! Scrie-ne, si hai sa discutam, sa vedem ce este de facut, incotro o poti lua pentru ca lucrurile sa revina pe un teren ok…
Cu prietenie,
Adrian
E ciudat cum toti care vreti sa muriti sunteti si extrem de credinciosi :))), asta ma amuza teribil. Intr-adevar viata e neagra de cele mai multe ori, insa vina este a noastra, nici nu ne dam seama dar toate tampeniile care ni se intampla sunt cauzate de noi. De exemplu un baiat care a fost crescut mereu in critica, a devenit atat de timid incat nu reuseste sa cucereasca o fata, el nu isi poate indrepta starile pt ca nu le controleaza si ajunge sa isi doreasca sa moara. Probabil ca toata nevoia asta de sinucidere e cauzata de un ego prea mare si niste asteptari prea mari pentru o lume si o tara care nu prea sunt la nivelul asteptarilor. Rugati-va mai bine sa va iasa ceva bine, decat sa meditati la ideea ca daca va sinucideti oare o sa ajungeti in iad…Daca vedeti ca nimic nu iese bine, amintiti-va ca viata e o sansa unica de a experimenta lucruri noi si de a trai senzatii noi, probabil asta e si lucrul care va lipseste…ceva nou. Lasati frica si grijile la o parte si incepeti sa faceti lucruri 😀
Dragii mei! 🙂 Privesc aci si zambesc la aceste ganduri pe care voi le aveti… sunt oameni care au probleme mult mai mari si nu renunta la viata si voi pentru niste nimicuri asa de usor sunteti dispusi sa renuntati la ea?
Nimeni nu zice ca trebuie sa fie totul perfect si roz defapt asa tre sa fie viata cat mai completa cu bune dar si cu rele. Pentru ca altfel nu ne-am mai putea cladi noi ca persoane si mai ales nu ne-am putea forma ca caracter.
Desigur ca ami avem si momente proaste cu toti avem stati linistit nu tre sa ne gasim scuze ca suntem singuri sau sa ne punem zeci de intrebari de ce noi?
Viata este ca o calatorie si da ca si o lupta unoeri insa tre sa luptam pentru noi , pentru ceea ce visam candva si pentru ce speram atunci cand eram copilasi si zburdam pe vai si campii.
Nu este usor este uneori chiar foarte greu insa tot timpul o putem scoate la capat daca ne propunem asta… cum va puteti privi cunostintele si prietenii la inmormantarea voastra? Cum va puteti vedea prin ochi lor atunci?
Viata este ceva mult mai de pret decat atatea nimicuri de care ne cainam uneori… sunt persoane care ar da orice sa mai triasca si ar da orice sa mai aibe o luna sau un an si voi?
In fiecare dintre noi este un luptator chiar daca poate cei din jurul nostru si societatea ne-a facut sa credem ca nu e asa … in fiecare dintre noi ar trebui sa fie un caracter care sa pretuieasca viata si nu sa renunte asa usor la ea ca un simplu las avand ca scuze vrute si nevrute!
Am pus pe blog la mine niste filmulete care ar trebui sa ii faca pe toti cei care au ganduri negre sa se mai gandeasca mai serios.
Ar trebui sa invatati de la astfel de persoane care desi nu au avut norocul sa fie ca noi restul traiesc o viata mult mai intensa si mai reusita pentru ca au reusit sa inteleaga ca ce este important este sa traiasca viaata asa cum pot si stiu mai bine si sa multumeasca pentru ce au si nu doar sa caute scuze.
salut nish nustiu cum sa incep ……… am ajuns aici ka si toti cei lalti !!! nustiu ce sa mai fac povestea mea asai orce fac nu imi ese asa kum vreau am inceput sa jok in jokuri de noroc si am intrat in datorii foarte mari !!! de la parinti nu vreau sa cer bani pt ak mi-au dat deja destui !!nu pot sa lukrez deoarece invats si nu am timp kiar si ku dragostea nu imi merge prea bine !! pina akum nu luam fetele in serios !!am fakut kunostinta ku o domnisoara care mi-a plakut foarte tare si am zis ka vreau ceva serios ku ea am fost cu ea o luna impreuna si ii akordam toata atentia numai ei adika puteam sa numi permit mie sa imi kumpar ceva da ii kumparam ei !! si kum kredeti ka sa terminat fata a inceput sa ma sune mai rar !! eu puteam sa o sun sa o intreb undei ea imi spunea ka este in orash ku prietenele sau putea sa imi spuie ka te sun putin mai inkolo ka sunt okupata si dupa aia sa nu ma sune !! a fost prima fata karuia iam daruit o floare !! kum se primeste te porti ku ele normal dar ele se urca in cap ?? pot sa spun ca chiar am inceput a tine la ea !!!
Draga Denis,
Bine ai venit! Fiecare tip a avut la un moment dat cel putin o problema de genul asta… Asta este viata, uneori oferi fara sa primesti nimic in schimb…
Stii, partea ciudata este ca dragostea, atunci cand va veni, nu va avea pretentii materiale de la tine… Ea va veni pur si simplu, si vei sti ca a venit, o vei recunoaste… Iti va raspunde…
Cat despre jocurile de noroc, pot sa iti reamintesc faptul ca in curand va veni vacanta de vara si vei putea lucra, sa iti platesti datoriile. Pentru tine asta poate fi o lectie importanta, in care sa inveti din greselile pe care le-ai facut… Nu e un capat de tara, doar ca probabil va trebui sa muncesti pe rupte ca sa poti sa iti acoperi „gaurile”. Iar asta va fi un stimulent pentru tine… vei capata sentimentul ca ai trecut cu bine peste o provocare… Si vei deveni mai intelept daca vei invata sa spui „stop”…
Cu prietenie,
Adrian
imi poate spune si mie cineva ce este viata. eu am obosit si nu-i mai vad rostul, pentru ce ne e data ea? am obosit sa fiu neinteleasa, sa ma simt singura, sa traiesc aceeasi zi monotona. aveti vreo modalitatea mai usoara de scapat de suferinta? pe zi ce trece simt ca momentul sfarsitului se apropie din ce mai mult, m-am saturat sa sper ca viata o sa se schimbe spre bine si nimic… stiu ca se zice ca ar trebui sa ma bucur de sanatate, ca unii sunt ologi,ca altii nu au ce manca, au alte probleme, stiu, dar asta nu ma face sa trec peste dorinta de a nu mai trai. pe zi ce trece supravietuiesc… as vrea atat de mult sa fiu fericita, sa am o viata diferita, doar ca nu am acel noroc si nici dar de a mai pretui viata, niciatat sa vad vreun viitor
Buna seara
Salutare tuturor sunt de sex masculin, as vrea sa nu-mi dau numele daca se poate, am 25 de ani si cat am fost mic am trait in orfelinat pana pe la 18 ani, am avut pe cineva care m a ajuta inainte cu bani dar am fost baiat rau si s a dus si sursa asta, in prezent am o prietena si sunt foarte gelos si nu inteleg de ce, se supara pe mine cand ma vede asa dar sunt gelos pt ca nu cu foarte mult timp in urma s a intamplat de vreo 4 ori sa aflu ca a vb cu fostul prieten si am intrebat-o daca e asa si mi-a zis ca nu, deci m a mintit, ea sustine ca ma iubeste insa am gresit si eu ca i-am dat apa la moara inainte nu ma interesa de ea si ea plangea mereu dupa mine, nu stiu ce sa fac, situatia materiala ma descurc eu ca de mic ma lupt sa traiesc dar cand vezi si ca persoana iubita iti tranteste usa in nas, sunt cu ea de 1 an apropo, nu stiu ce sa fac, plang mereu si ma gandesc ca mi-am ratat viata, sunt o persoana religioasa si ma gandesc ca daca ma sinucid Dumnezeu n-o sa ii placa asta si ma gandesc ca o sa ma chinuie daca fac asta, nu stiu ce sa zic, mi-am pierdut si prietenii de baza tot din vina mea, nu stiam cui sa zic asta, adica o zic mereu in oglinda si nu-mi rasp nimeni, daca zic asta cuiva cu siguranta o sa ma judece sau o sa incerce sa ma opreasca dar poate ca asa de la un necunoscut sa aflu ceva macar cel putin sa vb cu mine, simt cum pierd totul din jurul meu si imi doresc sa ma sacrific intr-un fel sau altul pt altcineva imi doresc sa mor, imi cer scuze ca sunt patetic. Multumesc pt ascultare
Cristian:
In general sunt o persoana optimista, lucrurile merg bine in viata mea din toate punctele de vedere, insa de cele mai multe ori raman pe ganduri si nu imi dau seama care sunt scopurile vietii mele. Stiu ca fiecare dintre noi avem un scop sau mai multe, scopurile comune sunt rare. Ei bine, scopul meu pare sa nu existe. Majoritatea lucrurilor din viata mea nu isi au niciun scop. Probabil ca nu am eu intelegere superioara a mecanismelor care guverneaza viata umana, dar as vrea si eu sa stiu unde duce totul? Inteleg principiul acela de a face sacrificii pentru a avea recomense sau ca e nevoie de sacrificii de orice fel cam in orice faci, insa oare recompensa aceasta ce scop are? Exista posibilitatea ca nici macar lucrurile pt care luptam sa nu fie dorite de noi, sistemul nostru social spune de multe ori „asa trebuie”, „asa e bine”, facem niste lucruri pt ca asa trebuie sa obtinem o recompensa care trebuie pt un scop care trebuie. Spun doar ca influentele sociale sau a grupurilor in care ne aflam de cele mai multe ori ne guverneaza si dorintele si la indeplinirea lor ramanem pusi pe ganduri. Sunt in situatia in care m-am identificat atat de mult cu lumea din jur, incat realizez toate visele altora, dar nu si ale mele. Si nu mi le realizez nu pt ca nu pot, ci pt ca am ajuns sa nu mi le stiu. Insa deviez de la subiect, tot ce as vrea sa stiu e : unde sau care e scopul? Pana si in domeniul casatoriei : exista o anumita serie de ritualuri si se creeaza un anumit sistem de acceptare si prefacatorie de a placea ceva pt scopul de a avea ceva ce deja ai, adica realizam niste relatii fortate si suportam niste lucruri fortate ca sa fim cu o persoana cu care eram deja. La locul de munca, luptam si ne sacrificam sa fim apreciati sa fim respectati sau unii doar sa obtinem o marire de salariu, faptul ca nu facem ce ne place e un subiect in retrogradare si totusi celelalte lucruri ne incanta mai tare, ar ajuta probabil faptul ca lucrezi intr-un domeniu pe care il adori la faptul ca ai merge cu placere la munca, dar unde e scopul? Nu stiu, probabil toata viata asta se rezuma la o demonstratie si gata. Sa demonstrezi ceea ce ai impresia ca esti si apoi sa mori cu zambetul pe buze…cateodata gandul asta nu ma lasa sa dorm. Vi se pare si voua cumva faptul ca regresam ca gandire in masa si odata cu trecerea timpul ne indepartam prin prisma evolutiei sociale de adevaratele scopuri pe care nici macar nu le mai cunoastem…?
esti gand din gandul meu,omule,cea mai mare teama a mea e sa nu ajung ca tine,sorry,omule,ti-ai pierdut identitatea,te-ai supus complet societatii,ai murit deja in sens spiritual,daca nu o sa mori in curand si in sens fizic,ce mai poti face?ori mori de tot,adica si fizic ori iti schimbi viata radical,te reinventezi,renasti din propria cenusa cum s-ar zice,o criza e o oportunitate,daca lumea ti-a ucis sufletul,fugi de ea si regaseste-te in singuratate,poate ti se va darui sau vei descoperi in tine o noua personalitate,un nou suflet,un nou destin si adevaratele tale scopuri care pana acum ti-au ramas ascunse
De ce oare atunci cand dam de greu, un greu la care nu ii gasim imediat o solutie si nici macar o acomodare, suntem unii dintre noi care ne gandim imediat la sinucidere? Ma tot roade o intrebare, sau mai precis o afirmatie: se spune in popor ca cel ce a incercat o data sa se sinucida, o va incerca mereu pana va reusi. E adevarat?
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand sunt trista, si sunt destul de des asa in ultimele 5 luni, 4 luni si 8 zile mai precis, si tot mai trista, de parca nu imi ajungea ca sunt oricum de firea mea o extremista, ma gandesc tot mai mult la drumuri. M-as lua si m-as duce sa nu ma gaseasca nimeni. Ma vad asa de singura. Si ma gandesc ca atunci chiar nu mai exista motiv sa traiesc.
N-are nimeni nevoie de mine. Nu imi simte nimeni lispa …
Parca sunt o baba nebuna. Vorbesc aici cu voi. Niste straini la urma urmei. Numai eu vad deprimanta faza asta?
Tot pe cand zic ca amu-i bine, nu trece mult si iar o iau de la capat … O zi buna, 3 rele. Pana cand?
Nu exista un D-zeu in lumea asta? N-am facut rau la nimeni niciodata. Sau cel putin eu nu am stiinta despre asa ceva. De ce mi s-a intamplat tocmai mie necazul asta?
Ma simt aruncata la gunoi … N-are nevoie nimeni de mine …
Ce-am ajuns … Sa scriu aici ca sa reusesc sa mai fur un pic de timp. Sa imi treaca timpul. Ma descarc si parca a mai trecut un pic. Cata naivitate. Parca trec problemele asa. Sunt o cauza pierduta… Aproape pierduta. Inca nu pierduta de tot. Ca deh, in naivitatea mea inca astept acel fat frumos calare pe cal alb care va veni si va rezolva totul. Ca doar o sa pice din cer…
Cred ca sunt para malaiata in gura la natafleata.
🙂 ai noroc ca nu sunt prin zona ca vedeai tu urecheala serioasa 😀 Nu mai gandi totul asa negativ … si mai ales nu mai dramatiza atata stii cum se zice ca atunci cand oamenii au tendinta sa gandeasca prea mult negativ ei atrag negativismul la ei … sau na daca preferi vorba romaneasca: de ce iti este frica de aia nu scapi” 😉
Asa ca te rog eu fii mai pozitiva si nu mai cauta atatea raspunsuri … fa ceea ce iti place sau iti facea placere sa faci candva …. redescopera-te! 😉 Afla cine esti tu cu adevarat si nu mai fa atatea comparati din trecut. 🙂
Ca de nu vai de urechiusile tale!;)
am si eu nevoie de ajutor va rog,simt ca nu am pentru ce sa mai traiesc ca nimeni nu ma intelege,nici prietenul meu parca nu vrea sa ma inteleaga,aseara ii spuneam intr-un sms ca nu ma simt bine deloc s ma refeream la partea psihica dar a spus sa iau niste ppastile ca-mi trece,iar apoi i-am explicat de ce dar parca nu intelegea el continua sa-mi reproseze ca am adormit si ca nu i-am trimis un sms.la mn e o problema mare ca ai mei nu il vor de nicio culoare si eu stau pe ascuns cu el,nu am voie sa ies decat cateva ore pe zi cel mult vreo 2 jumate doar duminik vreo 5 ore ca ma duc in vizita la tatal meu caci parintii mei sunt divortati.
In primul rand vreau sa va salut si eu!:) Mi-a atras atentia titlul articolului „Cum sa mori frumos si usor”… exact ce cautam! Am ajuns sa ma trezesc dimineata si sa ma gandesc cu sila ca urmeaza sa inceapa o noua zi!:( Am obosit……
Draga Roxy,
Permite-mi sa iti urez bun venit. Dupa cum stii, rostul acestui site este sa ofere suport emotional si un cadru potrivit pentru toti cei care sunt dispusi sa incerce sa vorbeasca despre ceea ce simt. Este util atat pentru noi insine sa o facem, cat si pentru altii care vor citi ulterior.
Prin urmare, ti-am facut o „casuta” a ta in coloana din dreapta, unde te asteptam sa ne povestesti mai multe despre tine.
Cu prietenie,
Adrian
No name,
Fiecare dintre noi avem parte uneori de astfel de momente. Mai dureros insa este atunci cand aceasta stare se permanentizeaza. Atunci avem nevoie de sprijinul prietenilor mai mult decat oricand. Sa fie oare si cazul tau acum?
Ne dai un „nume”, ca sa iti pot face o „casuta” in coloana din dreapta? Dupa cum probabil stii deja, e ok sa iti alegi orice pseudonim vrei. Important este sa te putem „numi” cumva. Nu de alta, dar „no name” este teribil de sec si de impersonal… nu se potriveste intre prieteni…
Cu prietenie,
Adrian
Buna…am si eu aceeasi problema pe care o au toti de aici…imi doresc din toata inima sa mor…ptr ca nu am pe nimeni langa mine…iubitul meu..tocmai mi-a zis ca nu mai merge relatia…bine asta dupa ce cateva luni de zile s-a comportat cu mine de parca as fi fost gunoiul lui…parintii mei sunt despartiti…de 6 ani…si inca ma afecteaza stiuatia asta(si ei nici nu observa)..pe langa asta niciodata nu au timp de mine si de „problemele” mele…efectiv simt ca nu mai pot….mereu cand am avut o problema am tinut ptr mine…nu am vrut sa deranjez pe nimeni cu problemele mele…dar acum chiar nu mai pot…prieteni nu am…toti sunt pe interes…pur si simplu am ramas singura..:(..cum imi zicea si prietenul meu…”mai bine mori!..si asa ocupi locul degeaba pe pamantul asta…nu esti buna de nimic!”…am ajuns la concluzia ca…da…are dreptate…help me va rog!:(
Salutare, am si eu o problema cu viata asta tare grea. M-am despartit de fost prietena pentru o alta fata ,care m-am indragostit de la prima intalnire. Cu fosta am stat 3 ani impreuna,am locuit impreuna. Eu am discutat cu actuala prietena ce fel de relatie vreau eu,adica ceva serios si a zis ca este de acord. Dupa 3 saptamani mi-a zis ca nu este nimica serios si vrea sa ne despartim.Intr-un final am convinso sa nu ne despartim,dar este iubirea decat din partea mea,ea sta cu mine din mila cred. Problema este ca eu o iubesc enorm de mult ,chiar exagerat daca se poate spune asa.Plus de asta mai am si alte probleme legate cu locul de munca si altele;sau adunat toate problemele si chiar sunt destul de grave pentru mine mai ales treaba cu prietena si chiar nu mai vad nici un motiv pentru care sa traiesc,chiar nici unul,nu am pentru cine sa traiesc,nu am nevoie sa traiesc sa ma chinuiesc, pentru mine este o durere foarte mare. Eu nu prea am nevoie de sfaturi decat unul singur,imi trebuie o solutie sa-mi i-au zilele,vreau sa mor !!! M-am gandit sa ma spanzur de de un pod. Sa-mi pun latul de gat , sa-mi leg picioarele si mainile si sa ma arunc de pe pod,dar nu sunt sigur daca mor.Vreau si eu sa stiu o metoda sigura da moarte ! Imi doresc sa mor si va rog sa-mi dati in legatura cu o metoda ! Multumesc.
Cautam cu totul altceva cand am dat de pagina asta.Apreciez foarte mult ceea ce faceti , este un lucru demn de tot respectul din lume si mi-as dori k poate intr-o zi sa fac si eu ceva asemanator. Pentru ca stiu cum este sa simti ca nu mai vrei sa traiesti. Si asta fara motiv. Pur si simplu pentru ca ai impresia k oricum murim candva,asa ca de ce nu acum? Eu una asa gandeam. Nu stiu ce anume mi-a alungat gandurile astea. Un mesaj pentru cei care au ajuns la capatul puterilor , sau cel putin asa cred ei. Cu cat cadem mai jos, cu cat ne doare mai tare, cu atat vom fi mai puternici cand ne ridicam. Tot ce trebuie sa facem e sa ne ridicam. Va doresc o zis buna, si felicitari inca o data pentru acest site .
Draga Anca,
Multumim mult pentru aprecieri. In privinta dorintei tale, esti binevenita sa ni te alaturi. Niciodata nu este de prisos o vorba buna, spusa din partea cuiva care a trecut la randul sau prin astfel de clipe, dar care a reusit sa le depaseasca si sa fie, la fel ca si ceilalti membri ai grupului, un SUPRAVIETUITOR!
Cu prietenie,
Adrian
vreau sa termin cu viata,dar…imi este mila de mama mea…stiu k cele doua fetite ale mele vor trai bine cu tatal lor…ma vor uita in cele din urma..nu am facut nimic de care sa fie mandre fetitele mele..si nu in ultimul rand tatal lor…sunt o povara,o epava,care nu face nimic decat curatenie,mancare…nu am prieteni,nu ies in lume…nu mai spun nimic…
Draga Mihaela,
M-am grabit sa iti fac o „casuta” in coloana din dreapta, unde vei gasi deja un prim raspuns. Intrucat mai avem deja doua Mihaele, raspunsurile tale sunt la „Mihaela 3”.
Te rog mult, citeste ce ti-am scris acolo si revino cu detaliile pe care te-am rugat sa ni le dai!
Cu prietenie,
Adrian
Sigur fetitele tale sunt mandre de tn dar poate nu vor sa arate si cum imi ziceau si mie alte persoane nu ai de ce sa termini cu viata. Bine ar fi daca te-ai duce la o biserica , manastire sa te spovedesti, te ajuta foarte mult,e bine sa te rogi , ajuta enorm.
Bine ai revenit, Rzv88!
Rugamintea mea este ca, pentru a putea urmari mai usor comentariile, in masura in care destinatarii lor au deja „casute” in coloana din dreapta, sa le postati direct acolo. In cazul mesajelor pentru Mihaela, le puteti adresa la „Mihaela 3”.
Oricum voi face eu asta, cu copy+paste (asa cum am facut deja cu comentariul tau), insa mi-ati usura munca in mod semnificativ daca le-ati posta direct acolo.
Multumesc anticipat!
Cu prietenie,
Adrian
buna
pot sa imi scriu si eu povestea
Buna Nicoleta. Sigur ca poti, te asteptam!
Cu prietenie,
Adrian
Discurscul motivational al lui Al Pacino dintr-un film mai vechi :
merita ascultat…:D
buna ziua…am sa incep prin a va povesti asadar povestea mea….totul a inceput in urma cu 5 ani ..aveam doar 16 ani cand l-am cunoscut pe actualul meu iubit…relatia mergea cat se poate de bine…dupa 3 ani de relatie am hotarat poate mai mult eu si cred ca aici am gresit eu, sa ne mutam impreuna…de 2 ani locuim impreuna cu parintii lui…sunt o fire cam sensibila si deseori fac ce spun oamenii din jur..mie frica sa iau singura o decizie…mama lui ma trateaza ca pe un nimeni in casa…si ce e trist ca relatia noastra a inceput sa scartaie chiar din cauza parintilor..iubitul meu parca s-a schimbat..nu mai e acelasi…nu ma mai asculta…ce e cel mai trist e ca nu am pe nimeni…parintii mei sunt in spania cu sora mea…eu am ramas aici singura..nu ma asculta nimeni…m-am inchis in mine…nu stiu ce sa mai fac…am incercat sa vorbesc cu el sa ne mutam ca nu mai suport sa stau cu ai lui…nu vrea…ca stam bine aici cu ei ca nu platim nimic…mamei nu i-am spus nimic pentru ca nu am curaj…seara ma culc plangand si ma intreb cu ce am gresit fata de parintii lui…nu stiu cum de s-a ajuns in situatia asta dar cert e ca nu mai e nimic de facut…deseori imi spune ca daca nu imi convine pot oricand pleca…nu mai suport…spuneti-mi ce sa fac…ca e asa de 2 saptamani…nu vrea sa vorbeasca cu mine…doarme cu spatele la mine…ma simt singura…as dori sa vorbeasca cineva cu mine dar nu am pe nimeni…prieteni nu am..am ramas decat cu el…si el ma evita…ajutati-ma va rog din suflet..nu stiu ce sa mai fac..
Ceea ce trebuie tu sa faci, este sa incepi sa te respecti. Incearca sa realizezi ca exista un Dumnezeu care te-a creat si care a investit mult in tine. Atunci cand Dumnezeu s-a gandit ca vrea ca tu sa existi pe acest pamant, mai mult ca sigur nu s-a gandit ca va crea o fiinta care sa fie un bun de folosinta pentru sotul tau sau pentru parintii lui. Nimeni nu a venit pe lumea asta ca sa fie doar umplutura in viata cuiva, nimeni nu are dreptul sa se foloseasca de viata cuiva ca sa si-o umple pe a lui. Tu esti o faptura minunata. Priveste-te in oglinda si apoi priveste si in interiorul tau. Vei descoperii ca cel care te-a creat a pus in tine atat trupeste cat si sufleteste ceva din ceea ce e El. Te-a creat ca pe o minune. Nu lasa pe nimeni sa iti fure minunea pe care El a pus-o in tine. Nu lasa ca cineva sa-ti fure stralucirea pusa in tine de Dumnezeu, stralucire pe care tu o simti, stii ca e acolo, in interiorul tau si pe care vrei sa o oferi cuiva, dar se pare ca nimeni nu are nevoie acolo in casa aia de ea. Stii ce e iubirea, vrei sa o oferi si tanjesti sa o primesti. Atunci singura poti sa iti dai raspunsul. Iubirea pe care o stii tu si o simti in tine seamana cu ceea ce primesti de la barbatul tau? Ai langa tine un om care te ajuta sa pastrezi macar ceea ce stii tu ca a pus Dumnezeu in tine? Sau ai un om care iti fura tot? Iti fura bucuria..iti fura linistea….pacea….iti fura viata..?
Invata mai intai sa te respecti, sa te iubesti asa cum te-a iubit Dumnezeul care a pus in tine atatea lucruri minunate. El nu s-a obosit inutil sa te faca asa cum esti, ca apoi sa te de-a pe mana cuiva care sa strice tot ce a cladit El in tine. Invata sa te iubesti si sa simti ca meriti sa fii iubita si respectata si apoi invata-i si pe cei din jurul tau sa te iubeasca si sa te respecte asa cum merita o femeie pe care creatorul cerului si al pamantului a iubit-o atat de mult incat a investit in ea.
Ridica-te peste situatie, si fii stapana vietii tale si invata-i si pe altii sa te vada asa.Meriti tot ce e mai bun, te asigur. Nu eti mai prejos decat barbatul care doarme cu spatele la tine. Ba esti cu mult mai sus decat el. Tu probabil nu i-ai face asta niciodata. Nu esti mai prejos decat parintii lui. Esti un om minunat, dar care a nimerit intre niste oameni rai. Invata-i sa te respecte sau alunga-i din viata ta si cauta-l pe Dumnezeul care te-a iubit atat de mult si intreaba-l pe El pentru ce te-a facut asa de minunata si pentru cine.
multumesc mult..am reflectat mult…am citit mesajul tau de mai multe ori…asa este…de ce oare sa stau sa sufar atat…pentru niste oameni care nu merita nimic de la mine…poate ca acum ar trebui sa devin egoista si sa ma gansesc la mine…doar la mine si la binele meu..ca sigur sigur intre ei nu mie bine…imi pare foarte rau de relatia noastra de 5 ani ca s-a terminat asa…acum ar trebui sa deschid ochii mari si sa vad ca i-a ales pe ai lui…nu pe mine…multumesc mult pt incurajare…
din pacate si eu sunt una din persoanele care nu isi mai doreste sa traiasca…mi as dori sa pun capul pe perna si sa nu ma mai trezesc niciodata…nu am de ce si pentru cine….
Mergi la biserica sau daca nu vrei sa faci asta incepi sa te rogi. Inchide-te intr-o camera si stai de vorba cu Dumnezeu. Spune-i tot ce nu poti sa spui altcuiva. Stai in genunchi pe o margine de pat si vorbeste-i, iar daca iti vine sa plangi plangi pana la epuizare, nu iti inabusii plansul. Lupta-te cu tine si nu lasa sa invinga raul din tine. Ori de cate ori simti ca raul din tine incepe sa te copleseasca, opreste orice activitate si mergi si stai in genunchi si vorbeste cu Dumnezeu. Fa asta si de o mie de ori pe zi daca este nevoie. Lupta-te cu tine si fii invingatoare, fiindca poti si meriti sa poti. Tu esti mai mult decat o persoana care vrea sa moara. Ai si alte parti, care poate le-ai ingropat undeva…
Dar mai presus de orice, nu mai lasa gandurile sa faca ce vor cu tine. Cand incep sa apara, opreste-le! Incepi sa faci asta inca de la prima ora a diminetii. Gandurile sunt cele mai viclene. Ele apar imediat cum ai deschis ochii si insista sa ramana intreaga zi in mintea ta. Nu le mai lasa. Opreste-le !
Stiu ca ele, gandurile, nu vor pleca asa usor. Mereu vor aparea sa-ti aminteasca cat de neinsemnata esti, si cat de mult te-a ranit in trecut cineva sau cum in viitor tu nu ai nici o speranta. Cu asta se ocupa gandurile, insa, tu nu trebuie sa le mai lasi. Chiar daca reusesti sa le opresti doar o secunda, tot este bine, a doua zi vei reusi doua secunde, si cu timpul vei reusi sa le elimini de tot. Nu te mai gandi la ce a fost sau la ce va fi si nici la ce este. Chiar daca nimic nu este bun in viata ta si nu ai pentru ce sa te bucuri, cauta si insinta sa vrei sa te bucuri de ceva. Incepi sa iti inveti mintea si sufletul cu lucruri frumoase, chiar daca poate ele nu exista, inventeaza-le. Bucura-te de soare, de ploaie, de floare, de piatra pe care calci, de vecina de jos, sau de colegul de munca, inventeaza ceva frumos in tot ce intalnesti in viata ta. Daca nu e nimic frumos, forteaza-te sa vezi ceva frumos in toate. Incepi sa inveti sa te bucuri de orice si dezobisnuieste-te sa iti mai pese. Elibereaza-te de trecut si danseaza chiar si cand iti vine sa plangi si razi si tipa si fa tot ce iti trece prin cap chiar daca crezi ca nimeni nu va fi de acord cu ceea ce faci.
Contezi numai tu si ceea ce se intampla cu tine, nu mai conteaza nimeni altcineva pana cand nu vei reusi sa te restabilesti, sa asezi inapoi tot ce aveai candva si te umplea de bucurie. Meriti sa incerci toate astea, fiindca nu esti cu nimic mai prejos decat oricine altcineva de pe pamantul asta. Dumnezeu te iubeste!
Buna seara. Ma numesc Nicoleta si vreau sa scriu si eu citeva cuvinte aici.
Am 36 de ani si de locuiesc in Norvegia de 16 ani. Am venit aici cunoscind un norvegian, m-am maritat din interes ca s pot pleca din Romania unde nu aveam o viata buna din cauza tatalui meu vitreg. Eram ca un intrus in acea casa si am vrut sa plec si sa scap de tot. Am ajuns aici insa nu sint fericita deloc. Multi in Romania ma invidiaza si aud mereu ca nu sint normala la cap ca ma tot pling ca stau in Norvegia, ca nu sint multumita, ca oamenii in Romania mor de foame,etc,etc etc. Dar nimeni nu intelege ceea ce simt. Nimeni nu intelege ca stau foarte mult in casa( am divortat de acel norvegian acum 13 ani) si ca pling foarte mult si ca am ginduri de sinucidere. M simt atit de singura aici!!!! Nu am familie, nu am prieteni aici, nu am pe nimeni. Am incercat sa fac in asa fel incit sa-mi multumesc parintii. Din cauza asta am facut facultate aici in Norvegia iar de 4 ani lucrez ca medic stomatolog. Stiu ca multi vor spune cu invidie….asta ce mai vrea? De ce e asa de nemultumita si deprimta? Problema e ca nu reusesc sa-mi gasesc si eu un barbat potrivit pt mine, cu care sa fiu fericita si cu care sa-mi fac si eu o familie. Am un baiat de 14 ani cu fostul sot dar nu sta cu mine….am avut proces pe care l-am pierdut.
Simt ca nimeni nu ma vrea….nici un barbat nu vrea sa fie cu mine, desi aud tot timpul ca sunt frumoasa, desteapta, sexy,etc. M-am saturat sa tot caut si sa sper de fiecare data cind intilnesc pe cineva care imi place….pt ca sint doar dezaamgita de respectivul….toti ma parasesc. Nu mai vreau sa mnai traiesc…..simt ca nu mai vreau sa mai traiesc dar sint atit de suparata si nervoasa pe mine insami ca nu reusesc sa am acel curaj sa-mi iau viata o data :-(((( Imi este asa de dor de tara mea dar stiu ca nu ma pot intoarce neavind bani deloc!!!! Si imi doresc asa de mult pe cineva cu care sa-mi fac o familie dar vad ca nu reusesc. Si am obosit sa caut!!!! Si am obosit sa traiesc!!!! :-((((
nu dispera!! cand te astepti mai putin o sa apara in viatza ta cineva care sa te faca fericita.. fiind in aceasi situatie ca tine iti spun din experienta.. traieste cu speranta ca intr-o buna zi va aparea acel barbat care sa te merite!! ;))
Nicoleta, mai de haz mai de necaz, pot sa iti spun ca s-ar putea ca dupa ce iti gasesti un barbat, sa doresti sa te sinucizi fiindca viata este grea cu el. Iti spun asta, fiindca stiu ca rezolvarea problemelor tale nu este in afara ta, nu existenta unei alte persoane in viata ta iti va rezolva problema ci rezolvarea este in interiorul tau. Nu o alta persoana te poate face sa iti gasesti pacea si nici schimbarea tarii in care locuiesti. Te vei intoarce poate in tara si vei gasi poate si un sot. Asta va fi ca un bandaj pus pe o rana cu puroi. Iti va alina durerea pentru putin timp, si vei constata apoi ca nemultumirile tale interioare vor revenii. De data asta, nemultumiri legate ori de ceea ce iti face sotul, ori de neajunsurile din tara sau mai stiu eu ce…
Parerea mea este sa incerci sa aduci pacea in interiorul tau, sa faci curatenie acolo, sa aerisesti…..iar asta se poate face intr-un singur mod.
Esti o femeie inteligenta si cred ca pot sa iti vorbesc deschis.
Iti voi explica ceea ce ar trebui sa faci din puncrtul meu de vedere.
Deci…asa cum trupul are nevoie de apa si sapun, asa cum simti nevoia sa il cureti din cand in cand, la fel si sufletul trebuie curatat de toate mizeriile adunate acolo pe parcursul unei zile, saptamani, ani, vieti…
Trebuie sa recunosti ca noi oamenii suntem preocupati mereu de igiena trupului, si nu trece o zi fara sa curatam trupul. Probabil ca facem asta fiindca este ceea ce se vede, si orice persoana ne-ar privii si-ar da seama ca nu ne-am spalat in ziua respectiva…ne preocupa mult ce cred altii ..
Hai sa vedem acum cum sta treaba cu interiorul nostru, cel pe care altii nu il pot vedea asa usor…
Ajungem la sfarsitul unei zile in care am strans indignari, emotii negative, rani, priviri urate care au fost atintite catre noi si ne-a durut, vorbe rele si barfe pe care ne-am facut ca nu le auzim dar ne-au aruncat poate la pamant, dezamagiri de tot felul …intr-un cuvant adunam doar intr- o zi o greutate sufleteasca imensa, cu care apoi ne bagam in pat si asteptam sa vina somnul in timp ce derulam iar si iar filmul urat de peste zi…si asta fara sa putem sa aruncam cu apa si sapun peste sacul plin cu mizerii din sufeltul nostru.
Si facem asta clipa de clipa, ora de ora, an peste an…si ne trezim la 36 de ani ca nu mai putem.
Nicoleta, este si normal sa nu mai poti, fiindca poate niciodata nu ai incercat sa scoti toata mizeria adunata, fara voia ta, in sufletul tau.
Trebuie sa incepi sa faci asta. Sa lucrezi cu interiorul tau. Sa cureti tot ce iti face rau si sa dai afara de acolo, apoi sa incepi sa aduci inapoi speranta, bucuria, pacea, linistea.
Nu este un proces usor, dar nu este nici imposibil. Tu esti o persoana puternica care poate. Trebuie numai sa si vrei.
Daca vrei sa reusesti, gandeste-te atunci cand iti speli trupul, ca si sufletul tau are nevoie de acelasi tratament.
Si daca vrei sa incepi sa faci ordine in interiorul tau, eu nu cunosc decat o singura cale care da rezultate sigure, si anume : rugaciunea.
Sper sa nu lasi sa iti fie furata bucuria de a trai si sa alegi sa lupti sa iti recapeti puterea si zambetul. Cred ca bucuria si pacea si viata ta sunt suficient de importante incat sa merite sa incerci orice ca sa le pastrezi. Eu ti-am recomandat rugaciunea, ramane sa alegi. Din partea mea : Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa iti dea bucuria de a descoperii ca uneori tot raul este spre bine…
am scris..aceste cuvinte pe google..si am dat de aces blog.. pana acum nu am vb cu nimeni despre asta.. am tinut in mine si acum.. ma doare asa tare..simt ca am ajuns la capatul puterilor.
de 18 ani..de cand ma stiu..parintii mei se cearta non-stop.bine as fi daca ar fi doar niste certuri..toate se sfarsesc prin injuraturi,urlete,politie,batai. plang mereu.. nu stiu ce pot face.. i`am cerut lui Dumnezeu sa ma ia o data..ptr ca mie imi e frica sa ma omor..insa daca continua tot asa.. o s`o fac cat de curand.. la varsat de 14 ani..am gasit un baiat cu 10 ani mai mare credeam ca el e „luminita de la capatul tunelului..” insa toate povestile lui dulci..au devenit si mai amare knd am vazut ca si`a batut joc de mine..in sf..la 17 ani am gasit un baiat care nu il meritam efectiv..la cate i`am facut mi`a demonstrat enorm ca ma iubeste..insa eu simt ca nu mai am niciun motiv sa traiesc. pur si simplu rana din suflet e atat de mare incat ma apasa pe zi ce trece..ce ma sfatuiti sa fac?
Draga Ana,
Bine ai venit. Inca de la inceput tin sa iti spun ca, asa cum probabil ai avut deja ocazia de a te convinge singura, faptul ca „vorbesti” si, mai ales, ca scrii despre asta te ajuta enorm nu doar sa te descarci, ci si sa iti structurezi gandurile cu privire la problemele cu care te confrunti.
Toti cei de aici stim cum este, cum te simti atunci cand esti acolo unde ne scrii ca esti acum – la capatul puterilor. Si toti am descoperit ca a avea prieteni dispusi sa asculte fara sa te judece in astfel de momente este extraordinar! Dealtfel, acesta este si unul dintre motivele pentru care ne vei gasi pe aici – oameni din medii diferite, cu varste diferite, dar care au trecut la un moment dat prin momente dificile si au descoperit valoarea unor alti oameni dispusi sa asculte si sa rosteasca un cuvant bun, de incurajare, sau chiar sa planga impreuna cu tine, sa te ia de brat si sa purtati impreuna povara care, pentru moment, se dovedeste a fi prea grea pentru o singura persoana.
Scrii ca i-ai cerut lui Dumnezeu sa iti ia viata… Stii ca nu esti singura care a facut-o? STii ca personaje biblice extraordinare, de talia profetului Ilie, din Vechiul Testament, cel pe care azi il numim „Sfantul Ilie”, a facut la fel ca tine? Si el a clacat, si el i-a cerut lui Dumnezeu sa ii ia viata… Deci daca pana si el a clacat, tu de ce sa te invinovatesti pentru asta? Esti om, Annie, esti un om la fel ca ceilalti… Si ai facut singurul lucru bun pe care il puteai face in situatia ta – sa ii spui lui Dumnezeu disperarea ta, sa fii onesta cu El si, mai ales, sa nu iti iei viata pe care nu tu ai creat-o, ci doar ti-a fost incredintata pentru a o administra… pentru o vreme… Tu te-ai plans Proprietarului, Annie, si ai facut foarte bine! In cazul lui Ilie, profetul, povestea a avut un final fericit, si sper si ma rog ca si in cazul tau sa fie la fel… Ba chiar sunt convins ca va fi, daca vei face in continuare asa cum au facut alti oameni cu credinta in Dumnezeu care s-au aflat in situatii disperate… Au asteptat… au protestat in continuare, I-au reamintit Bunului, ba chiar au continuat sa Il roage sa le ia viata… insa nu au facut-o ei… Iar in final lucrurile s-au rezolvat cum nici macar nu indraznisera sa spere ca se mai poate rezolva… Vezi tu, Annie, in cei 33 de ani ai mei am invatat ca Dumnezeu poate face lucruri frumoase, ba chiar marete, chiar si din cenusa existentei noastre… chiar si din cioburile visurilor noastre… Totul este sa asteptam… Si atunci cand nu mai putem, sa strigam catre El, sa ii spunem revolta si neputintele noastre, sa ii spunem chiar si cele mai nebunesti ganduri care ne trec prin minte, dar sa nu ne facem rau… Iar El va lucra, te asigur de asta!
Draga noastra prietena, am sesizat doua lucruri interesante in povestea ta (apropo, ti-am facut o „categorie” a ta – se numeste „Annie”, intrucat mai existau deja „Ane” pe aici si pentru a evita confuziile – o gasesti in coloana din dreapta!).
Primul este legat de faptul ca ne scrii ca ai gasit un baiat care te iubeste, care ti-a demonstrat enorm lucrul acesta, insa tu simti ca nu mai ai nici un motiv pentru a trai. Ne poti spune mai multe despre asta?
Apoi, cel de-al doilea este acela ca, daca ai 18 ani deja, tin sa iti spun ca lucrurile nu mai trebuie sa fie asa pentru tine pentru prea mult timp. Si asta pentru ca, daca situatia din familia ta este cea care te deranjeaza, asa cum inteleg din ceea ce ne-ai scris, toate acele certuri, discutii, scandaluri, batai etc., fiind majora, in curand vei putea lucra si iti vei putea permite sa te muti undeva cu chirie. Si, de ce nu, daca unul dintre parintii tai sau dintre cei dragi este in aceeasi situatie cu tine, v-ati putea muta impreuna. Ati putea deci sa o luati de la capat, nu crezi?
In fine, trebuie sa iti reamintesc ca, in nici un caz, nu te vei casatori cu familia ta, ci cu un baiat care te iubeste. Deci, oricum ai da-o, la un moment dat – si asta nu intr-un viitor foarte indepartat – problemele tale legate de familie s-ar putea rezolva. Merita deci, in aceste conditii, sa tii neaparat sa mori? Merita sa alegi o varianta atat de radicala si de permanenta, pentru o problema care, iata, se dovedeste a fi doar o chestiune de timp pana cand se va rezolva in ceea ce te priveste? Oare, daca ai privi lucrurile de undeva din afara, stiind ceea ce stii tu si vazand si ceea ce vedem noi si tocmai ti-am spus, oare nu ai gandi ca merita sa astepti?
Daca tot te-ai chinuit atatia Ani, draga noastra Annie, tocmai cand lucrurile se apropie de un final si cand te-ai putea bucura de o viata linistita, tocmai atunci sa renunti? Oare nu ar fi chiar pacat sa faci o astfel de alegere? Si asta tocmai ACUM, cand ai ajuns atat de aproape de momentul in care iti vei putea permite sa iesi din acel mediu?
Hai, capul sus, suntem aici, ok? Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, Annie, TOTUL este posibil!
Cu prietenie,
Adrian
PS AM postat raspunsul si la categoria ta din coloana din partea dreapta – „Annie”. Pentru ca povestea ta sa poata fi urmarita mai usor de cei care vor dori sa iti fie alaturi, o sa te rog ca toate comentariile tale sa fie postate tot acolo. Multumesc anticipat!
.
eu am trecut de varsta adolescentei cand ti se par problemele atat de grele si de nesuportat…condamnam o data pe cei care luau o astfel e decizie…acum am ajuns eu in postura in care zic stop..nu mai pot..as vrea ca totul sa se termine aici si acum…cat poti sa rezisti oar ecand viata iti da numai lovituri…m-am casatorit si nici dupa un an omul pe car eil iubeam a plecat fara sa se uite in urma lasandu-ma singura cu un copil,copil care nici dupa 6 luni am aflat ca sufera de autism …ca este condamnat la o viata in tacere…dupa cinci ani de singuratate ,dupa 5 ani de alergatura la medici,terapeuti,am aflat ca nu mai este nici o sansa de recuperare si ca ar trebui sa ma impac cu ideea…mi-am luat inima in dinti si am incercat macar sa ii ofer un camin,un tata…si m-am trezit intr-o situatie fara iesire,lang aun om pt care nu mai simt nimic,pt ca s-a schimbat radical,sunt mai singura ca oricand…nu pot sa fac nimic…nimeni nu ar intelege daca as pleca si l-as lasa…toti ar gandi ca nu sunt un om stabil divortand a doua oara….nu pot sa ii ranesc atat de mult,nu pot sa ii vad plini de rusine…daca as pleca din viata acum stiu ca cel mic va fi ingrijit,il las pe maini bune…dar eu nu mai pot suporta atata durere….
Draga Rainer,
Nu m-am grabit sa iti raspund nu pentru ca nu as fi citit mesajul tau sau pentru ca nu as fi vrut sa iti raspund mai repede, ci pentru ca urasc vorbele goale si raspunsurile simpliste, date din complezenta. Sincer sa iti spun, am tot stat si m-am gandit ce as putea spune unui om care trece printr-o astfel de drama, in conditiile in care totusi eu cred din tot sufletul ca viata, asa cum este ea, cu bune si cu rele, nu trebuie intrerupta ori suprimata de nici unul dintre noi…
Rainer draga, din pacate devotamentul pe care il ai TU, ca mama, fata de copilasul tau, il vei gasi extrem de rar la un barbat. Oricat de mult nu mi-ar placea sa recunosc asta, noi, barbatii, ne gasim adesea in ipostaza ingrata de a ne inspaimanta atat de tare de situatiile pe care nu le putem solutiona incat, de multe ori, singurele raspunsuri de care suntem capabili sunt fie fuga, fie retragerea in propria noastra carapace…
Viata, suferinta, este adevarat, te schimba radical si dramatic, insa sustin in continuare sus si tare ca dragostea fata de un om, implicarea intr-o relatie nu sunt doar apanajul sentimentelor, ci reprezinta si un angajament al nostru. Sau mai degraba un angajament. Sau in primul rand un angajament… Departe de mine gandul sa indraznesc sa critic, insa nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca, daca o femeie deosebita este dispusa sa isi asume toate riscurile si sa treaca peste dezamagirea unui mariaj ratat, daca este dispusa sa ii ofere un camin ingerasului care depinde atat de mult de ea… nu pot sa nu ma gandesc si sa sper in acelasi timp ca va intelege ca prezenta ei este nu doar necesara, ci INDISPENSABILA pentru puiul ei… CINE, Rainer draga, CINE crezi tu ca ii va putea oferi ingerasului tau ceea ce numai o mama ii poate oferi? Da, poate ca va fi ingrijit satisfacator, desi nu exista nici o garantie pentru asta, insa dragostea, Rainer, cine i-o va darui? Cine il va putea iubi neconditionat, asa cum il iubesti numai tu?
Am cunoscut mai multi parinti care au trecut prin ceea ce treci tu acum, ai caror copii au diverse forme de dizabilitati. Nu am putut decat sa ridic neputincios din umeri si sa incerc sa le inteleg durerea, insa, in acelasi timp, ma inclin cu un deosebit respect si efectiv ii aplaud, stand in picioare, pentru tot devotamentul lor… Stii ce e ciudat, draga Rainer? Toti mi-au spus cat de mult inseamna pentru ei fiecare progres minuscul pe care il faceau copilasii lor dragi… Toti spuneau ca, pentru acele mici progrese, toata truda si toate eforturile lor au meritat din plin! Si acum, gandindu-te la toate acestea, Rainer, imi poti spune ca ar putea exista cineva din afara care sa se poata bucura de progresele puiului tau in felul acesta? Care sa faca TOT ce tine de el sau de ea pentru ca puiutul tau sa mai faca un pas inainte?
Indiferent de ce spun unii sau altii, nu dispera, Rainer! Am avut privilegiul sa intalnesc parinti ai caror copii cu autism, adolescenti, au ajuns sa faca la acea varsta unele progrese remarcabile, iar parintii lor ii priveau cu lacrimi in ochi… Nu pot decat sa imi imaginez ce era in sufletele lor… si cum in inimile lor speranta uscata, aproape moarta, incepea sa rasara din nou…
Cred ca nu e deloc usor, te cred ca ai ajuns in pragul disperarii, Rainer, te cred ca nu mai poti, insa te rog din suflet: nu abandona!
Imi aduc aminte ca am vazut la un moment dat un film bazat pe o intamplare reala despre parintii unui copil care suferea de o forma necunoscuta a unei afectiuni nemiloase; medicii le-au spus ca nu exista nici o sansa pentru copilasul lor si ca nu poate trai mai mult de 6 luni, insa ei s-au incapatanat si au inceput sa studieze ei insisi, sa caute, sa vorbeasca in stanga si in dreapta cu alti parinti care au refuzat sa se resemneze, sa caute diverse terapii, sa afle despre incercarile altora de tratament… In cele din urma cei doi, obositi, dar nu dezarmati, au reusit sa intre in istoria medicinei…
Ceea ce nu pot face medicii, draga Rainer, poate face dragostea unei mame! Suntem aici, scrie-ne in continuare ori de cate ori te simti singura sau descurajata, vei descoperi ca asta ajuta uneori… si nu dezarma, te rog! Gandeste-te ca puiul tau conteaza pe tine, chiar daca nu ti-o poate spune inca! Si incearca sa iti imaginezi bucuria pe care o vei simti atunci cand il vei auzi spunandu-ti „mama”… Toate eforturile, toata truda, toate dezamagirile, toate, Rainer, iti vor parea insignifiante, marunte, in acele momente…
Cu prietenie,
Adrian
PS Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta: Rainer. Iti apartine, poti scrie acolo oricat de mult vrei, fara nici un fel de probleme. Iar eu, din partea mea, chiar daca nu voi putea raspunde imediat, te asigur ca voi citi fiecare cuvintel!
PPS. Ma rog pentru tine, Rainer, pentru ca Bunul sa iti dea putere si taria de a merge mai departe!
…ma aflu intr-o situatie cunoscuta, poate, pentru unii dintre voi, ma chinuie constant acest gand de a parasi aceasta viata, partea rationala din mine nu intelege de ce? pt ca nu exita nimic atat de grav in viata mea care sa ma faca sa renunt, dar totusi simt mult prea multa tristete in suflet, prea multa singuratate, parca zilnic duc o lupta cu mine, mi-e teama ca intr-o zi parte irationala va castiga, acea parte care-si doreste cu disperare sa moara, acea parte care plange fara motiv si care imi repeta constant ca traiesc degeaba.
Nu stiu daca am scris lucruri banale, dar faptul ca am indraznit sa dau un google search pe tema de mai sus spune totul despre mine, despre starea in care ma aflu acum…pt ca dorinta de a muri am avut-o parca mereu cu mine, mi-a lipsit insa curajul uneori, iar alteori Dumnezeu a vrut ca eu sa traiesc…ma bucur ca v-am gasit
Draga Rob,
Bine ai venit pe aici! Nu-ti face griji, nu te priveste nimeni ciudat, ba dimpotriva… Toti stim exact ceea ce incerci sa spui, pentru ca nu esti in nici un caz singurul care simte, care gandeste asa…
Am descoperit ca uneori ajuta daca iti asterni gandurile pe hartie si daca incerci sa iti expui povestea. Asa cum a fost si cum este ea, cu bune si cu rele, cu partile frumoase si cu cele mai putin frumoase, cu cele care te inspira si cu cele care te fac sa te ingrozesti…
Ce zici, incerci? Ti-am facut o „categorie” in dreapta (am numit-o „Rob”), si te asteptam acolo cu mai multe detalii. Ia-ti timp, nu te grabi, nu te preseaza nimeni si nu uita ca nu ai in nici un caz o limita de spatiu, de timp sau de caractere tastate… Iti trebuie doar putin curaj…
Cu prietenie,
Adrian
am incercat cu gaz dar mi-a venit sa vomit . oare 2 sticle de tarie date peste cap functioneaza? sau cum sa fac sa mor dar fara durere.
Draga Merkim,
Nu cred ca iti va aduce altceva decat o chinuitoare suferinta inutila… Nu ar fi mai simplu sa incerci sa ne spui povestea ta? Cine stie, poate s-o gasi cineva care sa vada lucrurile si altfel decat le vezi tu acum… Poate o exista si o alta solutie… Nu ai de unde sa stii pana nu incerci, nu crezi?
Te rog mult, da-ne (si da-ti tu insuti/ insati?) o sansa… Nimeni de aici nu te va judeca, toti am trecut prin chestiuni dificile si ne-am simtit la un moment dat in felul acela… Dar am descoperit ca exista si alte solutii… Poate fi valabil si in cazul tau!
Cu prietenie,
Adrian
eu una mam saturat,cum sa fac sa merg mai departe can am renuntat la tot pt un baiat si acu am devenit sclava lui,chiar si acum can scriu sunt batuta de el am vanatai,si nici nu am curajul sa il las sau sa inchei cu viata asta mizerabila,sunt o inutila…
Draga Ioana,
Daca ai renuntat la tot pentru un baiat care a dovedit ca nu te merita, de ce ai renunta si la viata ta? La sansa de a merge mai departe? De a o lua de la inceput, alaturi de cineva care sa te aprecieze, care sa aiba bunul simt sa nu te loveasca? Pentru unul ca el merita oare sa mori?
Gandeste-te bine, te rog! Esti bine venita aici, suntem alaturi de tine si suntem dispusi sa te ajutam cat de mult putem sa mergi mai departe! Hai, capul sus, scrie-ne mai multe despre tine si haide sa vedem impreuna ce este de facut!
Cu prietenie,
Adrian
dada puteti sa imi dati o adresa de e-mail pt a va scrie. multumesc
Buna tuturor si imi cer scuze am lipsit ceva de prin tara si de fiecare data cand am vrut sa scriu am considerat ca nu am cu ce completa deja sfaturile celorlalte persoane.
Sergiu poti sa ii scri lui adrian personal gasesti sus la contact o adresa de e-mail : scrisorica@gmail.com mai precis nu stiu daca o sa fiu moderat.
insa poti sa scri direct aici si vom incerca sa te ajutam cu cea mai mare bunavointa.
Numai bine va doresc
Sergiu, Alex,
Adresa de mail la care pot fi contactat este cea de la contact, respectiv scrisorica arond gmail punct com.
Cu prietenie,
Adrian
buna ziua..imi este atat de greu sa incep…nu stiu ce sa mai fac ca sa scap din negura in care simt cum cad fara a putea sa fac nimic…numai pot, simt ca ma sufoc, simt ca peretii camerei se fac din ce in ce mai mici si simt ca ma asfiziez, simt ca toata lumea ma indeparteaza si se uita la mine cu dispret, simt ca sotul meu nu ma mai iubeste, simt ca numai pot sa fac nimic…tot ce vreau e sa plang pana nu o sa mai pot sa deschid ochii…nu am incercat pana acum sa ma sinucid, incerc sa ma gandesc la cei din jurul meu dar simt ca totul s-a schimbat, numai este asa cum era la inceput, numai sunt buna de nimic, pe toata lumea dezamagesc..cum sa traiesc cu sentimentul asta? de unde sa caut forta sa merg mai departe? de unde cand in fiecare zi starea de sufocare si de singuratate este din ce in ce mai accentuata? de unde?
Draga Ioana,
Bine ai venit aici, si iti multumim pentru increderea pe care ne-o arati impartasindu-ne ganduri atat de intime. Fiecare dintre noi stie semnificatia lor profunda, si te vei putea convinge singura citind „povestile” adevarate din coloana din partea dreapta ale membrilor grupului.
Vreau sa iti spun ca nimeni nu te judeca in vreun fel aici, pentru simplul motiv ca, intr-un fel sau altul, intr-un anumit moment, toti cei de aici am traversat intamplari care ne-au facut sa gandim in felul acesta. Ori, trecand tu insuti pe acolo, poti intelege altfel…
Poate ca totul s-a schimbat si poate ca, asa cum spui, nimic nu mai este cum a fost, insa nu cred ca nu mai esti buna de nimic… Fiecare dintre noi avem momentele noastre in care suntem deprimati, in care ne simtim jos de tot, in vale, in care simtim ca dezamagim… De multe ori insa avem doar senzatia ca dezamagim sau, chiar daca se intampa intr-adevar asa, nu are in nici un caz dimensiunile catastrofice pe care le pproiecteaza mintea noastra asupra evenimentelor… Altfel spus, se intampla uneori ca, atunci cand suntem intr-adevar deprimati, asa cum esti tu acum, perceptia noastra sa fie cumva alterata si imaginea pe care o avem asupra realitatii sa fie supradimensionata; evenimente care in mod obisnuit ar putea parea banale apar in astfel de momente drept covarsitoare…
Uite, de exemplu tu scrii aici ca dezamagesti pe toata lumea… Noi am intrat in contact cu tine si nu ne-ai dezamagit. Toata lumea inseamna toata lumea, nu? Iar daca pe noi nu ne-ai dezamagit, asta inseamna ca nu dezamagesti chiar pe toata lumea, nu crezi? Asta incerc sa iti spun despre perceptie si despre modul in care mintea noastra reactioneaza atunci cand suntem deprimati…
Hai, capul sus, Ioana… Te intelegem ca te simti dezamagita, insa simplul fapt ca ne-ai scris arata ca vrei (fie si doar putin) sa incerci sa mergi mai departe, nu sa inchei aici… Uneori, atunci cand facem asta, este felul nostru de a admite cumva ca solutia exista, doar ca NOI nu putem sa o vedem in acele momente… Insa cu ajutorul Bunului si al unor prieteni care sunt gata sa asculte fara a judeca, poate ca lucrurile nu vor mai parea chiar atat de complicate si poate ca tu insati vei reusi sa gasesti o modalitate de a iesi din asta…
Vezi, deja ti-am raspuns cumva si la ultima intrebare… De unde? Sau cum? Scriind, Ioana… Incercand sa te mobilizezi putin si sa ne ajuti sa intelegem mai bine problema ta, fie vei reusi sa gasesti tu insati „cheia”, fie dintr-o replica a cuiva, dintr-o reactie a altcuiva, vei putea intrezari anumite idei care te-ar putea ajuta… Hai, scrie-ne mai multe despre tine si haide sa vedem impreuna ce este de facut!
Ti-am facut o categorie in partea dreapta (am numit-o „Ioana A”, pentru ca mai era deja o „Ioana”), unde te asteptam sa revii cu mai multe detalii!
Cu prietenie,
Adrian
ptiu unde am ajuns dak nu stiai exista o carte sa mori frumos dar nu e nimic scelerat in ea adrian lasa oamenii in pace e democratie pot sa faca ce vor
eu as zice ca tu esti cel egoist, nu adrian. Eu zic ca e demn de admirat ceea ce face adrian. Rabdarea de care da dovada ascultand pe fiecare in parte, aplecandu-se asupra fiecarui caz in parte, si inca de atata vreme. Cu atata atentie si cu atatea vorbe buna pentru fiecare. Democratie zici? asta inseamna democratie, sa ii lasi pe oameni sa faca ceva ce nu are cale de intoarcere? mai bine zis sa incerci sa ii opresti sa faca ceva nechibzuit? nu as zice. Egoism si indiferenta e ceea ce defineste atitudinea ta. Faptul ca acesti oameni au intrat aici si au scris despre ei, este de fapt un strigat de ajutor dupa o mana de salvare, intrucat ei insisi isi doresc sa fie ajutati, isi doresc sa simta o mangaiere. Ei insisi isi dau o asa zisa ultima sansa inaintea finalului, sau sunt pur si simplu constienti ca acel final nu e permis a dispune asupra lui dupa vointa noastra, ci a Celui de Sus. Si tocmai pentru ca e democratie, adrian are dreptul la opinie, cu atat mai mult cu cat prin aceasta „opinie” nu strica ci din contra, ajuta. Sunt mandra ca am cunoscut un astfel de om precum adrian. Multa putere si intelepciune in continuare, adriane.
nu stiu daca e bine ca v-am gasit sau nu, sper ca da.
Depresia mea incepe inca de cand eram in liceu. Sincer nici nu stiu cum sa incep, sper doar sa reusesc sa fiu coerenta.
De mica am cersit atentie, faptul ca am fost un copil nedorit s-a simtit. Am o sora si un frate mai mari ca mine, care nu au incetat sa nu imi readuca aminte cat de nedorita am fost (rautatile fratilor mai mari). Poate asta m-a facut sa cersesc atentie, iubire si dragoste. Incercam sa ma imprietenesc cu toata lumea, doar pentru a avea pe cineva aproape. Nici cu prietenii nu am avut noroc insa, una dintre prietenele mele „ajutandu-ma” sa cunosc durerea sufleteasca si fizica a violului, durere care nu trece niciodata, care te urmareste mereu indiferent ce ai face. Nu am avut cu cine sa vb, la cine sa plang, unde sa ma duc…acasa aveam impresia ca nu ar putea sa ma inteleaga nimeni, lucru care mi-a fost confirmat de sora mea, care in momentul in care a aflat mi=a zis ca poate ar trebui sa-mi fac bagajul si sa plec, pentru ca acum sunt stricata.
La cateva luni tatal meu a fost arestat pentru ceva ce nu era vinovat, eu incepeam liceul….in acea perioada am hotarat ca viata mea nu e asa importanta, ca oricum nimeni nu ma intelege, nimeni nu ma observa…e ca si cum nu as fi, iar daca as muri oricum nu ar observa multi, poate doar ai mei ce ar fi suparati cu cheltuielile de inmormantare. Curaj nu aveam , in fiecare stateam si ma uitam lung la cutitul de langa patul meu si ma intrebam daca ala este mometul, in fiecare seara stateam si ma rugam sa mi se dea un motiv sa traiesc.
Rugile se pare ca mi-au fost ascultate si am intalnit un baiat, care m-a ajutat enorm, m-a iubit (cred), m-a scos din starea in care eram si m-a convins ca moartea nu este o solutie, ca viata e mult prea frumoasa…naiv probabil din partea mea, dar eram doar un copil care simtea nevoia sa creada in ceva. Anii au trecut, totul a fost frumos, doar ca am ramas insarcinata…si a trebuit sa fac cel mai cumplit lucru din viata mea, atat de cumplit incat nici nu pot macar sa tastez ceea ce este,u scuza ca sunt prea mica pentru a avea un copil…pacat ca nu am stiut dinainte ce durere emotionala presupune asta. Am simtit cum ceva din mine a inghetat, s-a rupt, o parte din mine pur si simplu a murit
Au trecut 8 ani de cand suntem impreuna, am trecut prin multe bune si rele, insa comportamentul lui s-a racit, ma simt din nou respinsa, prezenta mea nu mai conteaza nici macar pentru el, cel care m-a salvat si mi-a fost alaturi 8 ani. Incerc sa vb cu el, sa inteleg exact ce se intampla, dar nu reusesc sa aflu nimik, imi spune doar ca sa-l las in pace, k nu sunt buna de nimik si alte lucruri de acest gen, desi tot ceea ce fac acum faceam si inainte, doar ca inainte era foarte fericit si multumit ca suntem impreuna. Azi ma priveste cu ura, cu dispret facandu-ma sa inteleg ca ii pare destul de rau ca e cu mine.
Se poiate sa ma insele sau nu, dar deja simt ca imi pierd interesul si pentru a ma mai trezi dimineata, simt ca devin un simplu umblator, fara tel, fara suflet. Singurul meu gand este acela de a ma duce in cealalta lume, de a incerca sa fiu linistita, sa nu mai imi faca griji pentru nimik, sa nu ma mai doara ca traiesc.
In momentul de fata singurul lucru care ma opreste este familia mea, care desi m-au facut sa trec prin momente grele, ii iubesc si as vrea sa ii mai vad o data si sa le cer iertare pentru ce urmeaza, doar ca nu gasesc taria de a o face.
Sper sa ma inteleaga cineva si ca in urma cu 8 ani, sper sa mi se dea un motiv pentru a continua viata…desi sincer ma urasc si o urasc.
POate lung si plictisitor, poate nu foarte coerent, dar va multumesc ca ati citit.
Mihaela
Nu stiu daca voi gasi cuvintele potrivite care sa te aline, dar sa stii ca am citit cu totii mesajul tau. Dar oricum, indiferent ce am spune noi, tu trebuie sa fii puternica, si asa cum spunea si Alex, raspunsurile sunt in tine, solutia e acolo, in sufletul tau. Tu vei gasi cea mai potrivita cale sa treci peste necazurile de acum. Noi tot ce putem sa iti spunem este ca suntem alaturi de tine. Am trecut cu totii pe acolo unde esti tu si iti putem spune ca va trece aceasta suferinta, va aparea si luminita de la capatul tunelului doar ca acum esti prea doborata ca sa o vezi. Fii tare, nu te lasa. Daca ei sunt asa cum spui atunci merita pentru niste oameni ca ei sa faci un gest fara cale de intoarcere??? Mai da-ti un pic de ragaz sa te vindeci si o sa vezi ca va fi bine. Timpul este celmai bun pansament. El le vindeca pe toate.
Buna Mihaela ,
am citit tot ce ne-ai spus tu mai sus si am inceput sa ma gandesc la faptul ca este viata nu a familiei tale nu a prietenilor tai din cate inteleg eu acolo, ai aceasta depresia din cauza ca ei nu iti acordau atentie,Mihaela insa nu traiesti pentru ei traiesti pentru tine e viata ta nu a lor nu le apartine lor viata ta nu se invarte in jurul lor si nu se sfarseste daca ei nu te aprecieaza.
intradever este foarte greu sa ai o familie care nu te accepta care nu te asculta insa ai vazut ca se poate si fara atentia lor in momentul in care ai gasit alinare in acest baiat. majoritatea oamenilor sunt egoisit si da pe oricine afecteaza acest lucru insa trebuie sa fi puternica mergi mai departe asa cum ai facuto deja odata, stiu ca nu e usor insa deja esti mare acum e vorba de viata ta trecutul nu-l mai poti schimba insa poti sa ai grija de viitor in functie de deciziile tale acesta poate fi unul frumos.
in legatura cu prietenul tau stiu ca este foarte greu si imi imaginez ce dureros trebuie sa fie ca singurul om care ti-a dat atentie sa fie asa rece acum , insa viata trebuie sa merga inainte cum l-ai gasit pe el si cum in el ai gasit un motiv pentru a continua poti gasi oriunde altul(alt motiv) insa sincer trebuie sa il gasesti in tine nu in alte persoane fiindca uite se pot intampla necazuri ca acesta si viata noastra e a noastra nu a celor din jurul nostru traim pentru noi nu pentru ei.
incearca totusi sa discuti cu el spunei ce te apasa spunei ca asa nu se mai poate ca tu suferi ca situatia nu este deloc buna, trebuie sa inteleaga trebuie sa fie deschis la o discutie o solutie trebuie gasita buna sau rea insa nu poti continua suferind asa in cele din urma tot acolo se va ajunge daca el nu mai vrea sa fie cu tine.
fi puternica si continua sa lupti pentru tine fiindca tu esti cea imporanta aici nu cei din jur, daca nu vor sa inteleaga si sa te asculte nu ii poti schimba insa te poti sschimba pe tine si atitudinea ta fata de ei.
in viata oameni vad ce au avut daor dupa ce pierd vad ca nu e bine doar dupa ce nu mai e, daca nu iei atitudine sa schimbi ceva ei nu vor sti niciodata.
nu uita invata sa traiesti pentru tine nu pentru cei din jur.
Sper sa ne mai scri aici si sper din tot sufletul sa rezolvi problemele in cel mai placut mod pentru tine.
Numai bine iti doresc
Mirela, Alex,
Am postat comentariile voastre la „Mihaela L.”
Va multumesc mult pentru implicare!
Cu prietenie,
Adrian
Nu mai pot..Sunt singura ff singura iubesc un baiat…am fost cu el 1 an ..printre care mam despartit de el.. akm 5 lunii da tot vorbeam cu el ma duceam la el stateam cu el ne iubeam aman2..si el imi tot spunea k nu nu suntem impreuna nu nu inteleg ce rost are sa traiesc daca pe el nu il am langa mine de ce sa traiesc daca pur si simplu nu am nici un motiv…..nu sunt fericita stau in casa zi de zii ascult muzica stand la pc nu prea mananc deloc noaptea nu dormm stau si asc muzika la geam ziua dorm pana la 8 9 seara nu mai k sa nu es afra sa il vad pe el…stind k es la magazin si il vad pe el ori in trecere orii stand afara cu amicii si el knd ma vede pleaka capul in jos si nu se uita la mine….parintii luiii nu ma accepta pentru ca spun k sunt tiganca!:(( si de aceea nu vrea sa fim impreuna si mi-a spus si el lucrul asta imi cere explicatii pentru k ca es cu altii baietii seara la o tigare sa mai uit ..sa mai vorbesc cu eii si eii ma asculta dar pana cand? nici eu saracii nu mai stiu ce sa mai imi zica….vreau sa fiu din nou cu el nu inteleg dc mam despartit de el…cand eu il iubesc si nu iam gresit si nu iam fkt nici un rau pur si simplu doar lam iubit si el ma vorbit de rau pe la prietenii si….spunea k eu iam fkt un lucruu pe care mie si rusine sa va spun…kre incepe asa Orala.. deci asta trebuia sa ramane intre noi pur si implu …nu trebuia sa spune intregi lumiii…eu knd am auzit de la prietenii ce a spus ell am inceput sa plang….si eii mi-a zis nu merita fatoo sa mai staii cu el k nu te iubeste sta cu tine sa te… si eu tot dupa el alergam…….a adus pe alta in fata mea o tinea de mana si eu plangeam…si stia km ma simt…seara ii dadeam mesaje si ai spuneam cum ai putut face asa ceva cum ai putu aduce alta fata in locul meu? cum?? nu te-ai intrebat k imi fki mie rau? stau si plangg si vreau sa mor pentru k nu exista viata …..cu adevarat sens al cuvantuluiiii iubirea e un lucruu frumoss….dar sa stii sa iubestii sa visezii sa razii sa plangii cu persoana aceea …nu stand singura la geam noaptea cu tigarea in gura plangand mereuu……decii eu de 2 saptamanii nu mai es afara deloccc…sa speriat prieteni intreaba dc nue s unde sunt ce fk sunt bine? eu da….sunt bine …nam chef sa es afra mie putin km rau..dar ell? dc nu intreaba unde sunt ce fk cum sunt daka sunt bine? knd el sta olline…seara pana la 4 5 dim…ziua pana la 13 si apoi pleaka la munca….lucreaa in city mall ma duc acolo nu mai k sal vad…..doar trek un pik k sal vad si pleckk….dar asta a fost akm 1 luna ultima dta cand am fost..la el si pur si simplu il iubesc si nu mai pot simt k inebunesk k o iau raznaaaa…ascult mel Dj aligator Close To you…..si imi aduc aminte de tot ce sa intampalt cu el…si am doar 18 anii….p kre ai fk p 20 ianuarie…cine stie dk o sa mai apuc sa-i implinesc.!!!!
Hai linisteste-te, ca nu e un capat de lume. Toti am trecut prin dezamagiri in dragoste, si putem sa iti spunem ca lumea nu se sfarseste aici. Daca tu zici ca il iubesti, e firesc sa fii terifiata acum, dar vrei sa ai ceva ce nu se poate. Dar chiar tu recunosti ca el nu te iubeste. Asculta-ma si crede-ma cand iti spun ca cu cat vei accepta mai repede situatia (ca nu mai poti fi cu el pentru ca EL NU VREA, ori dragoste sau relatie cu de-a sila nu se poate) cu atat te vei vindeca mai repede. Vindecarea e posibila, e reala, trebuie doar sa ii dai voie sa se inchida rana. Si crede-ma cand iti spun ca atunci cand vei gasi un baiat care te va iubi si el, atunci si iubirea ta va fi si mai mare. Tu acum nu sunt foarte sigura ca il iubesti, ca stii ce e aceea o iubire, ci doar ca esti indragostita. Hai nu fi trista si nu dispera. Va fi bine. Oare merita un baiat care face ce ai descris tu acolo sa suferi pentru el? O sa gasesti pe cineva mai bun. Trebuie doar sa permiti asta. Suntem alaturi de tine, si daca pe tine te ajuta sa plangi atunci fa-o, pana obosesti, ca apoi sa o poti lua de la capat pe un nou drum. Orice rana se vindeca pana la urma, pentru ca timpul le vindeca pe toate. Trebuie doar sa ai rabdare.
„Doar euu”,
Bine ai venit aici! Esti intre prieteni, nu te judeca nimeni si iti putem oferi oricand doresti un umar pe care sa plangi si o mana intinsa cu simpatie. Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta cu acest nume. Acolo vei gasi comentariile ulterioare!
Promit sa revin si eu cu un raspuns!
Cu prietenie,
Adrian
buna seara! am ajuns pe acest site pt ca pur si simplu :-?? nu am chef sa traiesc.adica as vrea sa traiesc,sa iubesc,sa ma casatoresc,sa fac 2 fete si un baiat 😡 si totul sa fie bine,dar acum (la 16 ani) pur si simplu nu mai am chef de nimic.am avut o prietena foarte buna,iar defectul meu cel mai mare e ca ma atasez foarte repede de prieteni si ma despart foarte greu de acestia :((.si asa s-a intamplat si acum.eram prietene foarte bune,ea imi era ca o sora; o iubesc tare mult.prea mult.tin la ea cum nu am tinut la nimeni niciodata.in fine…faza e ca „cea mai buna prietena” a mea nu ma considera cea mai buna prietena a ei.ea are alte prietene,pe care le iubeste mai mult etc.si de vreo jumatate de an…pur si simplu suntem doar simple amice :-j.dar eu inca tin la ea foarte mult,cel mai mult si nu sunt indragostita de ea cum m-au acuzat foarte multi alti „prieteni”.sunt singura :((((((.dar totusi eu as vrea sa ii arat ca atunci cand am zis ca”prietenia noastra e totul pentru mine!” am vorbit serios.vreau sa ii demonstrez ca sunt in stare de orice pentru aceasta prietenie si sa ii arat ca daca as muri,m-ar pretui mai mult :(.ajutati-ma va rog! nu stiu la cine sa apelez.am o stare foarte nasoala.nici nu imi vine sa scriu acum asta,imi este sila(daca pot spune asa) sa scriu :(.plang incontinuu si nu stiu ce sa fac. :((((
Draga Simonaa,
Iti multumesc pentru randurile tale oneste si deschise. Inteleg ca te simti extrem de dezagreabil acum, nu e nimic anormal in asta. Nimeni nu se simte bine atunci cand investeste intr-o relatie si cand doar „da”, fara sa primeasca nimic in schimb…
In acelasi timp insa, faptul ca eziti si ca nu poti lua o hotarare poate fi un lucru bun, pentru ca poate inca mai simti in interiorul tau si constientizezi cat de absurd ar fi sa te omori in situatia in care te gasesti. Gandeste-te ca in nici un fel asta nu ii va schimba sentimentele si, mai ales, nu va ajuta prietenia voastra sa redevina ceea ce a fost odinioara, nu crezi? Practic, daca inteleg bine, ceea ce iti doresti cel mai mult este ca prietenia voastra sa reinvie, sa redevina ceea ce a fost, nu? Si nu ar fi pacat sa faci exact singurul lucru care ar face imposibila restaurarea acelei relatii? Adica, atata vreme cat traieste un om, tot mai este speranta… Niciodata nu stii ce iti poate aduce ziua de maine – si bune, si rele, nu-i asa? Dar daca mori, iti spun cat se poate de clar ca o relatie ar fi imposibila… Si stii asta la fel de bine ca si mine!
Apoi te-as mai ruga sa te gandesti la ceva: spui ca ai fi gata sa te omori pentru a-i demonstra ei ca se inseala si ca te va regreta. Haide sa presupunem pentru un moment ca asa va fi desi, dupa cum sunt convins ca o stii deja, incetul cu incetul uitarea ii invaluie pe cei care au murit… Ii uitam putin cate putin, sau ne mai aducem aminte de ei cand si cand… Dar hai sa presupunem ca in cazul vostru nu va fi asa, si ca vei reusi sa ii demonstrezi ca ai avut dreptate, si va va regreta moartea ta si ca te va aprecia mai mult daca ai muri. Cu ce te ajuta asta? Sau cu ce ajuta asta relatia voastra? Nu te ajuta nici pe tine cu nimic, pentru ca nici nu vei putea „savura” momentul, fiind… moarta, si nici relatia voastra nu va mai fi posibila, pentru simplul motiv ca, pentru o relatie, este nevoie de… DOUA persoane. Si ambele sa fie vii!
Hai, capul sus, si nu te mai gandi la traznai! Scrie, descarca-te, apoi incearca sa iti canalizezi energia si frustrarea spre alte lucruri mai constructive – de exemplu cum sa faci sa redeveniti prietenele care ati fost!
Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – se numeste „Simonaa”. Am postat acolo si comentariul acesta, si acolo te voi ruga sa postezi absolut orice vei vrea, cand vei simti nevoia sa te descarci sau sa ne tii la curent cu modul in care evolueaza lucrurile in viata ta. Te asteptam cu drag si fara sa te judecam in vreun fel.
Cu prietenie,
Adrian
Eu o sa ma sinucid pentru ca nu am niste bani care imi trebuie neparat si nimeni nu ma poate ajuta.fara banii astia o sa ii fac pe cei pe care ii iubesc sa sufere.eu o sa ma sinucid dintr-o prostie ,poate cea mai mare,dar asta e.nu mai pot sa ii privesc in ochi.imi pare rau ca imi place viata imi place sa rad imi place sa traiesc dar nu mai suport vinovatia.
Draga Ioana,
Permite-mi te rog sa iti spun bine ai venit aici, in ciuda imprejurarilor care te-au impins pana aici.
As indrazni sa te rog sa te gandesti la doua lucruri:
1. Daca te vei sinucide vei rezolva problema cu banii de care vorbesti? Vei face rost de ei? Sincer iti spun, acum poate ca problema aceasta ti se pare cea mai mare si cred din tot sufletul ca te apuca deznadejdea cand stii ca trebuie neaparat sa faci rost de ei si nimeni nu te poate ajuta… Eu am avut parte insa si de momente in care, desi ma asteptam la ce e mai rau, lucrurile nu au fost chiar atat de dezastruoase cum credeam. Sau, si daca au fost, am putut supravietui, chiar daca ulterior am tras niste ponoase…
2. Spui ca fara banii astia ii vei face sa sufere pe cei pe care ii iubesti. Nu indraznesc sa te contrazic in nici un fel; tu stii cel mai bine care este situatia cu care te confrunti… Ce stiu insa este ca exista lucruri mult mai importante decat banii in viata, lucruri pe care, daca le pierzi, te asigur ca ai da oricat sa le recuperezi, numai sa se poata… Ce vreau sa spun este ca, poate, intr-adevar, ii vei face sa sufere daca nu vei face rost de acei bani, insa te asigur ca ii vei face sa sufere INFINIT MAI MULT daca vei alege sa iti pui capat zilelor! Incearca sa te gandesti doar la suferinta lor si la faptul ca o problema financiara, oricat de mare ar fi, se poate remedia intr-un fel sau altul, dar viata cuiva drag care nu mai este… asta este de neinlocuit… Nu stiu exact care este situatia ta, si imi e tare greu sa incerc sa imi imaginez doar anumite aspecte, insa te-as ruga sa incerci sa te pui putin in pielea lor si sa incerci sa intelegi lucrurile si din punctul lor de vedere. Tu ce ai simti, cat ai suferi daca una dintre persoanele pe care le iubesti atat de mult s-ar sinucide? Si pentru un motiv precum banii?…
Ioana, cunosc persoane care de trei ori au pierdut tot ce au avut, nu doar bani, ci si case, masini… tot… Si au luat-o de la inceput…. Da, nu le-a fost usor, insa au reusit in cele din urma… Banii se pot face, Ioana… In timp, cu greu, cu multa truda, insa se pot face! Dar viata este un dar unic, pe care nu il poti recupera sau recastiga in nici un fel!
Te rog din suflet reflecteaza asupra hotararii tale! Sa nu te pomenesti ca, pentru o problema TEMPORARA, sa iei o decizie DEFINITIVA!!!
Iti stam la dispozitie aici, te rog vorbeste cu noi, haide sa cautam impreuna o solutie adevarata, nu una care sa produca infinit mai multa suferinta celor pe care ii iubesti! Ti-am facut o „casuta”, o „categorie” in coloana din partea dreapta, unde te asteptam cu mai multe detalii despre tine!
Nu esti singura, Ioana! Arunca un ochi pe povestile catorva dintre membrii grupului si vei vedea ca fiecare a trecut prin experiente similare…
Cu prietenie,
Adrian
A trecut un an cu aripi frante peste noi,am inteles mai mult sau mai putin,am suferit mai mult sau mai putin,am indurat si am trecut peste multe impreuna cu inima deschisa va urez tot ce-i mai bun in aceste sfinte sarbatori! craciun fericit!!!!
salut;…chestia sta km asa;efectiv,…nu ma mai pot lega de nimic,…& pt mn,viata nu mai prezinta nici un interes!mi-e sufletu’ greu & arde;& sincer sa fiu,m-am km saturat!asa k,…nimeni & nimic;nu ma va convinge sa n-o fac!motivele?…scuze;…nu fac o parada din motivele mele;asa k,…o sa mi le tin pt nm:d…if exista d-zeu?…sa fie sanatos!…pe mn unu’,….m-a pierdut de musteriu!personal insa sint ateu;asa k existenta unui eventual d-zeu,niciodata nu ma va opri de la suicid!…chinuri vesnice?…hai sa fim seriosi!Nimic;nu-i vesnic,in univers!…viata de dincolo?haida de!…asta-i o idee nascuta din frica & din refuzul k totul incepe & se termina aici,in lumea asta materiala!…de ce-am dat rem,(comentariu),pau face parte,din tabloul clinic al sinucigsului;…strigatul de revolta &/sau uneori,de ajutor!…un strigat &-atit!…pt k oricum;”ajutor”-u’,mie nu mi-ar folosi la nimic!..decit o viata tern,searbada dar „normala”,…prefer neantul!..deja mi-am fixat atit data cit & metoda;sau mai exacat,combinatia de metode;& pe chestia asta,ma simt,al dracului de linistit & impacat cu mn insami!….mai impacat k niciodata;pina acum!…if voua va place asa d mult sa calatoriti in autobuzu asta jegos al vietii,e problema voastra!…eu unu’,….cobor la prima statie!…viata e frumoasa,superba chiar;…la & pt altii!!!!:d….hai cu pa!:D:-H
Draga Ciprian,
Daca nu as intelege sentimentele tale nu as indrazni sa iti scriu. Daca nu as intelege cat de inutil te poti simti uneori si cat de mult te poate „arde sufletul”, cum spui, daca nu as intelege trairile tale si faptul ca uneori efectiv simti ca nu te mai poti lega de nimic, ca te-ai saturat de toti si de toate… Nu mi-as permite sa intervin.
Da, iti inteleg trairile si iti respect dorinta de a tine pentru tine motivele care te determina sa vrei sa „cobori la prima”. In ciuda faptului ca sunt de alta parere in privinta existentei lui Dumnezeu, a vesniciei, a faptului ca „totul incepe si se termina aici”, a „neantului”, pot spune ca iti inteleg zbuciumul interior si lehamitea. Le-am simtit cu totii, cei de aici, din acest grup de suport. Indiferent de convingerile noastre religioase ori filosofice, noi am ajuns la convingerea ca a-ti impartasi cu altii care pot intelege macar in parte „tsunami-ul” tau interior are un efect cathartic daca vrei, are rolul de a-ti mai usura putin imensa povara sufleteasca ce te-a adus in pragul disperarii. Nu iti pot cere nici sa te razgandesti, desi sper din tot sufletul si ma rog sa o faci, nici sa ne impartasesti mai multe din trairile si dezamagirile tale. In ultima instanta, imi dau seama ca lucrul acesta este doar decizia ta.
Iti pot spune insa ca suntem aici, suntem gata sa iti fim alaturi indiferent de durata timpului pe care ni-l vei acorda. Suntem gata si sa te ascultam, daca vei vrea sa „vorbesti” sau sa ne scrii, dar si sa „tacem” impreuna cu tine. Vrem sa iti fim alaturi, ok? Oricat de tare ai fi, daca ai ajuns in punctul in care sa spui ca „vrei sa cobori la prima”, mie unuia imi este clar ca nu iti prinde rau compania cuiva care este gata – cu totul si cu totul dezinteresat! – sa iti fie alaturi.
Eu unul imi doresc sa stii ca decizia ta – desi esti in masura sa o pui in aplicare, nu te priveste doar pe tine. Indiferent daca tu crezi sau nu in Dumnezeu, in viata vesnica sau in alte lucruri in care eu cred din tot sufletul, lucrul acesta nu schimba in nici un fel realitatea, la fel cum a crede in Holocaust sau in crimele si ororile comise de regimul comunist dela noi nu schimba cu nimic realitatea. Da, poate ca ma insel, sau poate ca tu te inseli… Vom vedea fiecare dintre noi „dincolo”, unde fie vom intra in „neant”, cum spui, fie vom da socoteala inaintea unui Dumnezeu care ne-a dat AICI toate sansele pentru ca ACOLO sa fim unde trebuie, si nu unde „s-o nimeri” sau „unde merge toata lumea”…
Indiferent de aceste convingeri sau de aceste realitati ori non-realitati, cum vrei sa le spui, exista insa unele lucruri pe care TREBUIE sa le iei in calcul. O astfel de decizie finala nu te afecteaza NICIODATA doar pe tine, ci ea schimba in mod dramatic un intreg cerc social. Ea ii va afecta deopotriva pe cei dragi tie, familie – parinti, sotie sau logodnica sau iubita sau prietena, daca este cazul, prieteni apropiati, colegi… Toti cei care, intr-un fel sau altul si indiferent daca s-au straduit sa ti-o arate ori ba – toti acestia vor fi afectati de gestul tau final. Parintii tai si apropiatii vor fi zdrobiti de durere, iar existenta celorlalti nu va mai fi la fel niciodata de acum inainte. Nu stiu in ce masura esti constient de impactul gestului tau asupra lor, insa TREBUIE sa iti pui problema si in felul acesta… Tu ce ai face daca ai fi in locul lor? Cum te-ai simti daca ai avea un copil care si-ar pune latul de gat, care ar muri prematur, mult prea curand? Daca nu stii, iti pot spune eu: ai fi zdrobit de durere, si viata, oricat de frumoasa ti s-ar parea ea, nu ti-ar mai putea aduce nici o bucurie si nici o satisfactie…
Daca totul este „aici si acum”, cum spui, atunci te rog sa te intrebi daca tu iti poti asuma riscul de a le face asta celor dragi tie… daca le poti transforma acest „aici si acum” intr-un calvar insuportabil, intr-o suma de lacrimi, durere, dezamagiri permanente si de nereparat pana la finalul vietii lor? Iti poti asuma o astfel de decizie, stiind ca nu esti singurul implicat in aceasta ecuatie?
Da, daca prin moartea ta toate problemele tale ar disparea si totul s-ar transforma in acea liniste si impacare interioara dupa care tanjesti, poate ca as fi de acord cu tine… Iti atrag insa atentia ca nu ai NICI O GARANTIE ca se va intampla asa in ceea ce te priveste. Nu este decat o ipoteza, netestata si nedemonstrata de nimeni, cu nimic mai valabila sau mai demonstrabila decat teoria vesniciei in care cred eu… Ce te faci daca vei descoperi ACOLO ca nu se termina totul, ci ca ai dat din lac in put? Si ca, dintr-un calvar care se va termina la un moment dat, pentru ca, asa cum spui, nimic nu este vesnic pe acest pamant, dai de un chin etern in care ai refuzat sa crezi?
Mai mult decat atat, ce te faci daca prin gestul tau vei lasa in urma ta o durere si un chin, un zbucium interior cel putin comparabile cu cele pe care le simti tu acum, dar in sufletele celor pe care ii iubesti?
Stiu, exista lucruri mai importante decat tine insuti, si exista persoane pe care le iubim mai mult decat pe insasi viata noastra… Dar le putem transforma insa vietile acestora intr-un calvar, constienti fiind de efectele devastatoare ale unui gest final? Putem oare sa ne punem in aplicare dorinta de a muri stiind ca vietile celor pe care ii iubim si care ne iubesc atat de mult vor deveni un calvar, ca ei vor fi zdrobiti de durerea unui gest care putea fi evitat?
Draga Ciprian, eu zic sa te mai gandesti… Citeste, te rog din suflet, randurile pe care ni le-au scris persoane care au ramas in urma unor sinucigasi. Vezi durerea lor, calvarul vietii lor, si vei intelege ca nu vorbesc in van…
Suntem aici, suntem gata sa iti fim alaturi fara a te judeca in nici un fel, suntem gata sa purtam impreuna cu tine povara aceasta care este atat de grea incat pare a te dobori… Da-ne sansa, acorda-ne onoarea de a o purta impreuna cu tine, asa cum altii au purtat-o impreuna cu noi, si descopera asa cum am descoperit la randul nostru ca, atunci cand ai pe cineva alaturi, dezinteresat, totul devine macar putin mai suportabil… Si, te rog din suflet, nu le face asta celor dragi tie, celor care te iubesc mai mult decat ti-ar putea-o spune vreodata!
Suntem aici, Ciprian! Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta, pe numele tau – P. Ciprian.
Cu prietenie,
Adrian
SALUT. sunt aici din cauza ca mia spus un prieten ca sa imi spun sh eu povestea mea aici. o sa fiu scurt . Am intalmit o fata in vara lui 2007, din orasul meu, am facut un schimb de numere de telefoane, neam tot cautat si la revelionul 2007-2008iam cerut prietenia. am ramas impreuna pana in 8 decembrie 2010.aici urmeaza cea ce vreau sa va spun(mai ales celor care au varsta cuprinsa intre 17-22ani)Am inceput sa o banui ca ma inseala ,intro zi pleaca la ‘maicasa cica’.pleaca si eu ies in oras. pe drum , la un moment dat o vad cu un baiat in fata la o cafenea. am sunato , au intrat la o cafenea. acol , tipu cu care ea ma insela a plecat la baie, timp in care am mers la ea la masa , prefacanduma ca sunt in trecere. am asteptat sa revina si baiatu de la baie , si am puso sa aleaga intre mine si el. ea a raspuns ‘el’, atunci miam zis ca unde mai gasesc yo o fata ca si ea. mam ridicat, am dat mana cu baiatu si am plecat, Am povestit cu mai multii prieteni (fete si baieti), iar raspunsul care mi sa oferit cel mai mult a fost :”Ma , daca ea lo luat pe el , treaba ei ca nui singura fata” , dar cel mai bun rasp lam primit de la un prieten „Cei al tau , e pus deoparte”.Atunci mam hotarat sa incerc sa o uit pe ea, si inca nu pot sa o uit , dar am invatat sa nu mai sufar asa ca prostu pentru o fata care isi bate joc de mine. de atunci si pana acum nu am mai gasit o fata cu care sa ma inteleg perfect, dar nu conteaza sa ai o fata pe care sa o iubesti mai bin de 2ani , si ea dupa un timp sa isi bata joc de tine. ea ma parasit , dar am continuat viata, si asa o so fac pana cand va fi sa traiesc.
Asa ca cei care intrati aici, in caz ca suferiti de numa si vati lua viata pentru ca va parasit persoana mult iubita,cititi mesajul acesta. eu aici vorbesc despre mine , dar multii se vor regasii in el
am uitat sa precizez. NU PREA AI NEVOIE DE ASISTENTA SPECIALIZATA , doar de un grup de prieteni in care sa ai incredere si sa te poti baza tot timpul ca te vor ajuta in problemele tale personale
Salut…am intrat si eu din intamplare pe acest site.Ma numesc madalina andreea si sunt din judetul cluj.De o vreme simnt ca viata nu mai are niciun sens pentru mine.Am multe probleme cu familia,nu mai am aproape nici un prieten,simt ca nu mai vreau sa traiesc.Nu de mult s-a intamplat ca singura mea prietena sa-si rupa piciorul. (bunicamea).Nici la scoala nu ma prea descurc deoarece toti ma iggnora si uneori chiar is bat joc de mine.va rog dati-mi cateva sfaturi.
Eu nu as vrea senzatii hard core gen aruncat de la etajul 6 sau zpanzurat sau sa fac mizerie cu taierea venelor…
Vreau sa fiu de folos… SI mi-as dori din tot sufletul o moarte prin anestezie… Si toate organele sa le foloseasca spitalul respectiv. E posibil asa ceva ? Nu am posibilitatea sa intreb pentru ca nu sunt in tara momentan si pe aici nu stiu limba si nici nu cred caar face unui cetatean strain… Sau macar cum as putea muri dar cu o moarte usoara… Pentru ca, personal consider ca macar atat merit si eu… O moarte fff usoara de preferat anesteziat inainte… daka iau de exemplu multe pastile [si aici am nevoie de sfaturi la ce pastile sa fie] si imediat dupa imi fac o injectie cu anestezic, ar trebui sa nu simt efectul pastilelor nu ? …
Aaa inca ceva… Nu prea le am cu domeniul farmaceutic… Deci as avea nevoie de o solutie buna in materie de tipul de pastile si anestezic…
Daca ai fi la fel de organizat in gandire in viata de zi cu zi cum esti in planificarea sinuciderii, probabil nu ajungeai sa te gandesti la sinucidere.
[quote]Daca ai fi la fel de organizat in gandire in viata de zi cu zi cum esti in planificarea sinuciderii, probabil nu ajungeai sa te gandesti la sinucidere.[/quote]
Da intre timp am mai fost mituit cu ceva si mai raman in peisaj o vreme… Oricum m-am gandit ca foarte multi au supravietuit incercarii de sinucidere cu pastile, asa ca cea mai buna e o otrava puternica, luata fix inainte cand simti ca adormi [dupa ce ti-ai facut anestezicul]
Dar cum ziceam, destinul [aka mnezo] mi-a mai aruncat o firmitura mica… Asa face mai tot timpul de ani buni incoace… Cand sunt pe punctul de a o face, mai baga o mita subtila si eu ca prostul din lasitate, o accept… Eh la urma urmei or trece anii astia 40-50 cati mi-au mai ramas…
PS: Nu vi se pare ca omul traieste prea mult 70 de ani ? Eu am 20, [da stiu par de 13 dupa constitutia astenica a neuronului meu :)) ] si deja mi se par prea multi si astia 20… Abia astept sa dispar din peisajul asta incarcat cu atata cacat si superficialitate…
Buna, ma numesc Nicoleta, am 19 ani si momentan sunt in Spania, poate sunt nerecunoscatoare sau cum vreti voi sa imi spune-ti dar nu ma simt bine deloc. Nu duc lipsa de nimic material, in schimb nu am fericire, simt ca nu sunt buna de nimic, ca viata mea nu mai are rost, nu mai am prieteni, sunt mai tot timpul singura si nu vreau sa imi supar parinti cu problemele mele:(. Imi place sa ajut lumea, as vrea sa lucrez intr-un centru de copii, intr-un spital sa fiu utila la ceva. Singurul lucru care ma mai tine in viata e gandul ca stiu ca daca imi iau viata parinti mei o sa sufere enorm si nu vreau asta pentru ei. Multumesc ca ma-ti ascultat si poate pot sa va ajut cu ceva. Pentru cine vrea un prieten in plus si o vorba buna va astept pe id: [… moderat…].
nu ma ajuta cu nimic ce este aici :)))) poate daca imi zici unde gasesc mai repede de procurat gazul asta interesant:)))
as dori sa vorbesc cu cineva de aici…cred ca am nevoie de „ajutor” se poate comunica pe mail?
Draga Ella,
daca doresti sa mai vb si cu altcineva (toata stima pentru Adrian) te astept cu un e-mail si la […moderat… – vezi regulile site-ului in coloana din dreapta!]
Ella,
Se poate comunica si pe mail – scrisorica [at] gmail [punct] com. Diferenta este ca, daca trimiti mail, iti raspund doar eu, pe cand daca scrii aici beneficiezi de experienta TUTUROR celor de aici.
Cu prietenie,
Adrian
~Buna~
Am mai scris pe acest site insa nimeni nu mia raspuns,povestea mea e una foarte trista si miar placea sa imi dati macar o un deget daca nu o mana de ajutor.
De ceva timp chiar vreau sa termin odata cu viata asta de doi bani,nu merita sa traiesc in continoare,miar fi placut ca situatia mea sa se schimbe dar nu inca nu s-a aratat nici-o lumina care sa o lumineze.Nu vreau ca moartea mea sa afecteze pe cineva,vreau ca surorile mele,fratele meu si bunica mea sa-si aminteasca cu drag de mine.
Buna daca poti lasa-mi mie te rog adresa ta de mail si voi incerca sa te ajut. Fiecare dintre noi merita o sansa si gandeste-te k fiecare problema are cel putin 2 rezolvari.
Draga Ella,
Te rog sa recitesti regulile site-ului. Orice ajutor e binevenit, insa AICI. Nu pot permite comentarii in privat intre membrii site-ului, mai ales in conditiile in care nu stiu absolut nimic despre cei care isi ofera serviciile. Este doar o masura de precautie, avand in vedere faptul ca pe toti ne preocupa siguranta celor care scriu aici.
„Doar euu” are o „categorie” in coloana din dreapta, unde am incercat sa postez toate mesajele care i-au fost adresate. Probabil ca a fost vorba despre o neintelegere, avand in vedere faptul ca cel putin doua persoane i-au lasat mesaje de cand a scris. Ii poti scrie, la randul tau, acolo.
Repet, nu este vorba despre altceva, ci doar de dorinta de a le asigura celor de aici, in primul rand, protectia datelor personale, un climat in care sa se simta in siguranta si, mai ales, de siguranta lor propriu-zisa. Acesta este, dealtfel, si motivul pentru care TOATE mesajele sunt mai intai aprobate de un moderator, inainte de a fi postate pe site. Am avut situatii care m-au determinat sa cred ca este cea mai buna solutie si ca este in avantajul celor care se afla intr-o situatie extrem de vulnerabila atunci cand ne solicita ajutorul.
Multumesc pentru intelegere!
Cu prietenie,
Adrian
pur si simplu vreau sa mor…nujtiu de ce m`am nascut…k sa creez numai probleme.?…nu are niciun rost sa mai traiesc….sunt in plus…incurc lumea…
decat sami supar parintii si bunicii..mai bine mor…ajutati`ma`…va rog…nu mai are rost sa traiesc:((
Sincer nu mai are rost imi vine sa plec de acasa sa ma tot duc departe …ca apoi sa vada parintii mei ce rau e fara mine..deoarece eu ii deranjez cu orice spun tot ce spun nu este bine…dar dupa ce o sa plec sunt sigur ca tot ei or sa planga dupa mine…si chiar ma gandesc sa o fac!
Draga Marius,
In primul rand te rog sa imi permiti sa iti urez, in numele celor de aici, din acest grup virtual de suport, bine ai venit!
Inteleg, din ceea ce ne scrii, ca esti suparat nu atat pe tine insuti, cat pe reactia parintilor si a bunicilor tai la unele cuvinte sau reactii de-ale tale. Si ca reactia lor este cea care te face, de fapt, sa vrei sa le arati ca le-ar fi mai rau fara tine. Si, sincer vorbind, sa stii ca asa si este! Chiar daca iti dau senzatia de multe ori ca te cicalesc si ca parca iti cauta nod in papura, sunt convins ca stii deja ca ei tin la tine, in felul lor, desi parca nu o arata atunci cand exagereaza in reactiile lor…
Sunt convins ca tii la ei, la randul tau. Si ca tii enorm la ei, altfel nu ai fi putut sa gandesti ca, „decat sa iti superi parintii si bunicii, mai bine mor”, nu crezi? Insa in acelasi timp „citesc” printre randuri faptul ca te simti nedreptatit, si ca parca-parca ai vrea sa le arati tu lor uneori… Sa pleci de acasa, sau chiar sa te omori „putin”, daca ar fi posibil sa o faci numai putin, cat sa vada ei cum le-ar fi fara tine… Te asigur ca ar suferi atat de tare, incat pana si tu, daca i-ai vedea, ai renunta la planurile tale. Pentru ca este imposibil ca cineva care isi iubeste parintii si bunicii sa stea cu mainile in san vazand cat de mult s-ar putea chinui si cat de mult ar putea suferi stiind ca te-au pierdut! Vezi tu, dragul nostru Marius, de-abia cand pierdem pe cineva ajungem sa intelegem cat de mult conteaza acea persoana pentru noi… Insa, din pacate, de cele mai multe ori este prea tarziu pentru a mai putea face ceva sa putem recupera ceea ce am pierdut!
La tine insa nu este prea tarziu! Ar fi prea tarziu daca te-ai sinucide! Asta da! Si nu ti-ar aduce nici o satisfactie, ba dimpotriva! Chiar daca uneori gandesti ca ti-ar placea sa ii vezi spunand ca ai avut dreptate si ca ei au gresit cand te-au cicalit, gandeste-te ca tu nu ai putea sa „savurezi” acele momente, nu ai putea sa ai satisfactia de a-i vedea recunoscand lucrul acesta pentru simplul motiv ca ai fi… mort. Si, cum se spune, „mort de-a binelea”. Sau, chiar daca ai putea sa vezi si sa savurezi momentul in care ei ar recunoaste asta si le-ar parea rau, tot nu te-ai putea bucura prea mult timp, te asigur! Pentru ca, dupa ce ti-ar trece supararea, nu ai putea sa nu vezi durerea imensa si inima sfasiata de durere a mamei tale, a tatalui tau, a bunicilor tai… Iar partea cea mai trista este aceea ca, asa cum ti-am scris deja, in astfel de situatii tu, chiar daca ai vrea apoi, nu ai mai putea face nimic pentru a indrepta lucrurile… Oricat de mult ti-ai da seama atunci ca, decat sa ii vezi asa, mai bine ai fi trecut cu vederea cicalelile lor si faptul ca te-au batut atata la cap desi nu aveau dreptate mereu, atunci ar fi prea tarziu sa mai poti indrepta lucrurile!
Din fericire insa, acum nu este prea tarziu! Nu stiu cati ani ai, insa am senzatia ca esti adolescent, un adolescent care trece prin ceea ce fiecare dintre noi, ca adolescenti, am trecut… Tu ai depasit varsta copilariei si iti revendici statutul de „om mare”. Nu mai esti copil, iar ei simt ca te scapa din mana, nu vor sa recunoasca ca nu mai esti copilul de altadata si ca poti lua deciziile tale. Si ca acele decizii pot fi bune, chiar daca nu sunt cele pe care le-ar fi luat EI…
Te asigur ca lucrurile se vor rezolva, incet-incet… Si ca vor intelege, asa cum au inteles toti parintii si toti bunicii pana la urma… Unii mai repede, altii mai greu… Stii ce ne-a ajutat pe multi dintre noi sa putem merge mai departe? Sportul, activitatile cu prietenii, care te ajuta sa iti consumi energia si sa te descarci. Apoi… cititul. Stiu ca nu mai este neaparat „la moda”, insa te asigur ca ajuta enorm! Sunt atatea carti bune, care cu siguranta te vor antrena. Gandeste-te numai la faptul ca, decat sa te certi cu ei la infinit, mai bine te duci in camera ta sau intr-un colt retras si citesti…
Apoi, culmea, ar fi tacerea. Sa nu le mai raspunzi cu aceeasi moneda. Cineva spunea ca „pentru o cearta este nevoie de cel putin doua persoane, si ca el nu va fi a doua persoana…”. Nimeni nu se poate certa de unul singur la infinit. Daca tu nu raspunzi cu aceeasi moneda, daca mai faci din cand in cand si compromisuri, vei vedea ca, incet-incet, vor incepe sa iti raspunda si ei la fel!
Hai, capul sus, incearca lucrurile despre care ti-am povestit si tine-ne la curent! Suntem aici, ok? Nu face vreun lucru pe care sa il regreti si tu, si toata lumea, si pe care sa nu il mai poti remedia in nici un fel, niciodata! Gandeste-te ca toate problemele de care scrii sunt TRECATOARE. Azi sunt, maine-poimaine nu mai sunt. La un moment dat tot vor trebui sa accepte ca ai crescut si ca vor trebui sa o lase mai moale… Dar sinuciderea, draga Marius, este o alegere PERMANENTA… Chiar nu merita ca, pentru o problema TEMPORARA, sa faci un astfel de gest permanent… Daca cele cateva idei care mi-au venit in minte pe moment se dovedesc a nu avea rezultatele scontate, revino si cautam altele! Solutii exista, te asigur! Intotdeauna exista! Daca nu le gasim uneori nu inseamna decat ca nu le-am cautat suficient de mult!
Ti-am facut o „categorie” in coloana din dreapta – am numit-o „Marius”. Acolo vei gasi comentariile ulterioare, de la ceilalti membri ai grupului, si tot acolo te voi ruga sa revii ori de cate ori vei vrea – fie pentru a ne solicita din nou ajutorul, fie pentru a ne spune cum iti mai e, fie si doar pentru a-ti descarca sufletul in fata cuiva. Suntem aici, ok?
Cu prietenie,
Adrian
Draga „Doar euu”,
Bine ai revenit! Intr-adevar, ai mai scris aici, ti-am si facut atunci o „categorie” a ta in coloana din dreapta. Probabil stii ca, pentru membrii grupului, exista cate o astfel de „casuta” cu numele pe care si-l aleg, unde pot gasi ulterior toate comentariile care le sunt adresate, din partea celor care sunt gata sa ofere o mana de ajutor sau un umar pe care sa plangi. Acolo te asteapta deja de ceva vreme doua comentarii, pe care le-am considerat mai mult decat elocvente, motiv pentru care eu insumi nu am mai raspuns atunci. Deci nu te-am uitat, si imi pare foarte rau daca asta este senzatia cu care ai ramas – te rog sa ma ierti si sa ne ierti daca ai asteptat tot acest timp, si sa primesti asigurarile noastre ca ne pasa si ca au fost persoane care ti-au raspuns de atunci. Se mai intampla si la case mai mari astfel de neintelegeri.
Deci, te rog sa cauti in coloana din dreapta categoria „Doar euu”, pseudonimul pe care ti l-ai ales, si vei gasi acolo comentariile de care iti spuneam.
A trecut insa ceva timp de cand nu ne-ai mai scris, si te-as ruga sa ne spui ce s-a mai intamplat de atunci, daca au aparut schimbari fata de ceea ce stim noi.
Moartea INTOTDEAUNA ii afecteaza si pe ceilalti. Desi este un eveniment cu care fiecare individ trebuie sa se confrunte, atunci cand ea este nefireasca si cand survine mult mai devreme decat ne-am astepta in mod normal, cei din jurul nostru sunt cu mult mai afectati decat de obicei. Iar lucrul acesta este cu atat mai valabil atunci cand cineva ALEGE sa isi puna capat zilelor. Niciodata, cei ramasi in urma, nu vor mai fi la fel, oricat de mult am vrea noi sa credem contrariul. Intotdeauna vor exista intrebari dureroase, fara raspuns, in ceea ce te priveste, si intotdeauna isi vor aminti de gestul tau cu o durere care poate ca se va estimpa in timp, insa ma indoiesc ca se va vindeca vreodata pe deplin. Te rog din suflet, nu ii face pe cei dragi tie, pe surorile tale, pe fratele tau, pe bunica ta sa treaca prin asa ceva! Problema ta este una TEMPORARA, ea se va rezolva in timp, cu siguranta, vei vedea, insa moartea ta este o stare PERMANENTA, cu efecte dezastruoase pe care nici macar nu ti le poti imagina – pentru ca, daca ai putea, te asigur ca nu ai face-o! Curaj, „Doar euu”, capul sus, te rog revino cu amanunte, si haide sa cautam impreuna SOLUTII adevarate, nu variante care nu ar face altceva decat sa ii faca pe cei dragi sa traiasca momente cumplite si traume care vor dura poate tot restul vietii lor!
Cu prietenie,
Adrian
PS – Am postat comentariul acesta si in categoria ta, pentru a putea fi urmarite mai usor de ceilalti membri ai grupului. Asteptam asadar sa revii cat de curand!
sincer ai dreptate sunt trecatoare…dar trece una si vine alta…:((…nu stiu ce sa fac acum la mine in familie eu sunt certat cu tata tata cu mama si mama cu mine…imi vine zau sa plec…nu numai de dragul de a demonstra ceva…dar e mai bine asa…pentru ca vad ca eu sunt cauza certurilor…in capul meu se sparg toate…chiar daca nu gresesc cu nimica tot eu sunt cauza…! nu stiu ce sa fac..stau cu cutitul langa mine nu stiu daca e bine …poate ca scap de ei…dar poate ca nu e bine…poate ca e bine….nu stiu.Astept sa se termine si comflictul acesta iar daca apare altul…ca de obicei (la scurt timp). si tot din cauza mea…Nu mai am alta solutie…
am avut dreptate…ms pentru sfaturile f bune…dar ma declar in vins in lupta cu viata…pa-pa sau mai bine zis adio!…cu siguranta voi lua un pumn de pastile si se v-a sfarsii totul…scuze
Marius,
care e graba ?
Ce nu te omoara te face mai puternic !
Acorda-ti un ragaz de viata macar pina pe la 30-40 de ani…ca trenul tot acolo ajunge.
Fii puternic(si puterea este in tine, te asigur) si infrunta valul.
Accepta ceea ce esti, si mergi mai departe !
Marius….inainte sa iei o asemenea decizie, gandeste-te la faptul ca moartea nu mai are intoarcere. Ai murit si asta e, nu te mai intorci. Parintii tai nu se cearta din cauza ta. Daca nu ai fi tu, s-ar certa din alte motive, si tot asa. Viata e grea intr-adevar, pentru multi dintre noi, dar ia lucrurile ca atare. Fii un om bun, si Traieste, pentru ca este un dar de la Dumnezeu viata asta. Fruntea sus, problemele vin si pleaca. Si vor veni si vor pleca intotdeauna, tu trebuie doar sa treci peste ele. Nu te lupta cu viata, accept-o. Cand ti se inchide o usa, se deschide o fereastra si tot asa. Gandeste-te 2 secunde la lucrurile pe care le pierzi daca mori si raspunde-ti tie sincer daca se merita. Mai ai multe de facut in lumea asta. Nu-i priva pe cei din jur de existenta ta. Fii puternic, eu sunt aici pentru tine.
Marius lasa ca trec toate…
Ai sa razi de sitatia asta peste vreo 20 de ani. Nu-i mai baga in seama pe ai tai… Ei cu ale lor , tu cu ale tale… Pur si simplu ignora tot ceea ce te face sa te simti rau…
Vezi ca ti s-a raspuns de mult timp pe pagina creata special pentru tine
E minunat ce faceti aici.. chiar e! De aceea ma simt o mare ingrata in momentul in care va refuz ajutorul in mod constient, pefect lucid. De doi ani trec printr-un iad intern, mor usor si o fac din interior spre exterior, deja mi se citeste moartea in ochi.. simt ca sunt pe ultima suta de metri, e imposibil sa mai ies de unde am intrat, mi-am distrus anii depresivi prin alcool, nesomn si ganduri negre. Singurul ‘lucru’ pentru care am ramas aici pana acum.. a disparut, nu mai am parghia mea.. Nu mai doresc sa ies din acest cosmar.. asta pentru ca sunt deja distrusa, m-am imbolnavit constient si m-am nenorocit prin niste gesturi extreme pentru care voi avea multi ani sa platesc.. Acum inchid aceasta scrisoare.. sunt tare obosita.
Draga I.,
Bine ai venit aici! Nimeni nu te considera o ingrata, in nici un caz, ba dimpotriva. Tot ceea ce vezi aici, pe acest site, exista pentru ca STIM exact cum te poti simti in astfel de momente, si pentru ca STIM ca, in adancul sufletului nostru, oricat de tare ne-am feri sa recunoastem lucrul acesta, in astfel de momente avem nevoie de cineva care sa ne asculte macar, daca nu sa ne ajute. Dar sa ne asculte fara sa ne judece in vreun fel, sa ne permita sa ne varsam sufletul, oful, sa ne descarcam acea tensiune interioara incredibila, care ne face ca viata sa ni se para un iad si moartea ca un fel de stare de dorit, ca o usurare, care ne face sa nu ne mai deranjeze ca ni se citeste moartea in ochi si sa nu mai existe in noi dorinta de a trai, de a lupta, de a merge mai departe.
Oricat de jos ai fi ajuns, atata timp cat esti in viata, draga I., mai ai o sansa. Este lucrul pe care l-am descoperit fiecare dintre noi. Iar eu personal iti spun ca Dumnezeul in care cred te poate ridica din nou si poate face ca sfaramaturile de acum, cioburile vietii tale, sa redevina ceva frumos. Chiar nu conteaza daca acum esti revoltata pe El, daca Il consideri vinovat sau responsabil ori daca il vezi ca fiind indiferent si distant; El are capacitatea de a te ridica din propria ta cenusa, precum renastea odinioara mitologica pasare Phoenix… Eu insumi am descoperit lucrul acesta in viata mea de atatea ori, incat te rog sa ma crezi pe cuvant cand iti spun ca nu sunt vorbe goale!
Nu stiu ce s-a intamplat si nu stiu care este „parghia” de care vorbesti. Sunt convins ca iti este extrem de greu fara ea si ca viata nu ti se pare ca ar merita sa mai fie traita. Mi-ar placea insa ca, in masura in care vei dori lucrul acesta, sa stai de vorba cu noi si sa ne spui despre ce este vorba, pentru ca ne este atat de usor sa ne facem o mie si una de idei eronate, de scenarii false… Macar sa stim care iti este povestea; daca nu te putem ajuta intr-un fel sau in altul, macar sa te ascultam… Crede-ma ca durerea ta interioara va fi mai suportabila daca vei dori sa vorbesti macar putin despre acele lucruri… Si ca vindecarea, desi in acest moment ti se pare si imposibila, si un lucru pe care nu stii daca ti-l mai doresti macar, este posibila! Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si virtuali, TOTUL este posibil!
Te las sa te odihnesti acum, insa te rog sa iei in calcul faptul ca ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta, care iti poarta numele si unde te asteptam sa revii si sa ne spui mai multe.
Cu prietenie,
Adrian
Am sa mai las si eu un comment pentru cei ce se gandesc sa se sinucida… Eu sunt ala care isi dorea o moarte usoara printr-un anestezic ceva si apoi sa isi faca efect otrava… Se vede dupa iconul din stanga numelui [in cazul meu albastru]. Am observat ca fiecare user care lasa comment, are prorpiul icon individualizat in functie de IP [ceea ce e o idee buna]
Ce voiam sa zic e ca nu are rost sa iti dai demisia din jobul numit viata… Asteapta sa fii dat afara si incearca sa faci tot posibilul sa iasa bina munca ta de la job… In felul asta o sa privesti la noile provocari cu alti ochi [dupa ce vei fi dat afara aka vei muri printr-o moarte neprovocata intentionat de tine]. Iar cine crede ca dupa moarte se sfarseste totul se cam inseala… Totul are un scop in viata asta… Nimic nu e random, desi asa para lumea asta de cacat in care traim… Ca fiind un mare haos… Nu e chiar asa… Bing Bang a existat si e descris in geneza cu cuvinte adaptate pentru oamenii de atunci… 7 zile = 7 ere glaciare [Pentru ca la inceput Dumnezeu nu avea notiunea de timp… Pentru ca la el timpul nu prea exista… De asta a ales sa descrie asa evenimentele] ! Stiinta studiaza ceea ce a facut Creatorul !
Si daca o sa imi spuneti ca e un ipocrit pentru ca ne lasa sa traim in aceasta lume cruda am sa va dau dreptate doar pe jumatate.. Doar pe jumatate pentru ca de fapt viata e un test, si fiind un test e logic sa aiba obstacole… cat de multe si cat de grele… Asta este jobul nostru… Sa trecem peste obstacole si sa invatam din ele… Toti sunt asa de implicati in rolul asta de aici de pe pamant [vor bani, plang de rup pamantul cand le moare cineva drag] incat uita adevaratul scop… Ala de a trece testul si atunci cand te simti rapus de un obstacol, sa ai taria sa zici: „Am facut tot ce am putut! Asta e… Lasa ca nu mai am decat 50 de ani [in cazul meu] in piesa asta de teatru care e de cacat [adica viata]. !
Deci nu va dati demisia ca nu are rost… Si intre noi fie vorba viata are si unele picaturi de chestii bune … Rar ce e drept dar asta le da mai mult farmec…
Savurati acele picaturi si nu va mai implicati asa mult in toate cacaturile din lumea asta superficiala…
O primavara frumoasa !!!
Exodus
PS: Eu nici nu imi mai aduc aminte exact dince motiv am vrut sa ma sinucid…
Pentru ca mi-au zis altii ca nu sunt bun de nimic, sau pentru ca imi e mie greu sa accept asta… :-??
Anyway acum nici nu prea ma mai intereseaza… Nici nu vreau sa fiu bun la ceva… Nici nu ma chinui.. Fac ce pot… Daca soarta [aka mnezo] considera ca nu-i destul si ca mai e nevoie de obstacole sa fie sanatos…
BRING THEM ALL… I DON’T GIVE A FUCK :))
Draga Exodus,
Multumim mult pentru contributia ta si felicitari pentru ca ai reusit! Esti un supravietuitor, ma inclin! Ti-am facut o categorie a ta in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o „Exodus”, unde atat tu, cat si ceilalti membri ai grupului de suport iti pot urmari povestea si comentariile.
Stii cum se spune, totul este bine cand se termina cu bine… Inca o data, felicitari si multumim pentru contributia ta de aici! Te mai asteptam!
Cu prietenie,
Adrian
vreau sa mor si nimeni nu ma poate opri nu o sa va spun nici o poveste si cine vrea sa stie cum sa moare usor si repede sa ia id asta […moderat…]
nimeni nu ma poate opri nu o sa va spun nici o poveste si cine vrea sa stie cum sa moare usor si repede sa ia id asta […moderat…]
nu ma poate opri nu o sa va spun nici o poveste si cine vrea sa stie cum sa moare usor si repede sa ia id asta […moderat…]
nu ma poate opri nu o sa va spun nici o poveste si cine vrea sa stie cum sa moare usor si repede sa ia id […moderat…] va rog sa il luati poate va pot ajuta cu ceva bn va astept la i-d asta
So, Delia
esti la capatul puterilor. Bun. Dar pe mine nu m-ai convins ca vrei sa o faci cu adevarat. Eu cred…ca nu vrei, dar esti singura.
Povesteste-ne ceva despre tine, si…poate o sa fie mai bine. Orice.
Te asteptam
Delia, daca tu vrei sa mori, noi te putem convinge sa nu faci asta, si te putem ajuta. Insa in caz contrar, daca nu vrei sa accepti nici un fel de ajutor sau sa vorbesti cu noi, nici nu-i instiga pe altii la a face asta. Cei care scriu aici, o fac pentru ca au nevoie de ajutor, au nevoie sa vorbeasca cu cineva despre problemele si durerile lor. Incearca sa respecti acest lucru si nu iti bate joc de incercarea unor oameni de a-i ajuta pe altii.
Draga Delia,
Da, ai dreptate, nimeni nu te poate opri sa iti faci rau. Daca asta este intentia ta, nu putem spune decat ca regretam sincer decizia ta si, de asemenea, sa iti spunem ca suntem convinsi de faptul ca faci o mare greseala, pentru ca, daca ai probleme, oricat de mari ar fi ele, cu siguranta trebuie sa existe o solutie la ele. Daca nu ai gasit-o inseamna doar ca nu ai cautat-o suficient.
De asemenea, ai dreptate cand spui ca nimeni nu te poate obliga sa ne spui povestea ta. Dealtfel, sincer sa iti spun, atata timp cat tu nu vrei altceva decat sa iti faci rau, ba, mai mult, iti oferi disponibilitatea in a-i „ajuta” pe altii sa isi faca rau (gestul tau este de fapt un fals ajutor, mai mult chiar, el poate deveni un act criminal, iar tu vei avea pe constiinta vietile naivilor care s-ar lasa pe mainile tale, daca nu ti-as fi moderat id-ul), chiar nu vad cu ce ar putea ajuta grupul nostru.
Esti binevenita aici oricand doresti sa vorbesti sau sa asculti, dar nu sa instigi la autoviolenta. Te rog sa recitesti regulile cu privire la datele de contact si cu privire la intentiile cu care scriu cei care contribuie aici. In masura in care le vei respecta, vei fi intre prieteni. Daca nu, datoria noastra este sa ne protejam unii pe altii si sa ne sprijinim impreuna in lupta noastra de fiecare zi… Iar asta poate insemna, uneori, moderarea sau chiar excluderea anumitor comentarii.
Iti multumesc pentru intelegere, si ma rog pentru tine! Sunt sigur ca si altii o vor face! Mai mult chiar, daca tu insati refuzi sa crezi in sansa ta, intr-un viitor mai bun al tau, eu unul ma incapatanez sa cred… sa sper… si sa astept sa revii la ganduri mai bune.
Cu prietenie,
Adrian
Totul era bine si frumos,casatorit,ne intelegeam bine si a aparut si cea mai mare bucurie a mea,un copil,dar e ceva luni nici nu mai stiu cum m-am apucat de jocurile de noroc.Am o rata mare la apartament si intre timp am acumulat si o datorie de vreo 6000 ron,mi-am mintit sotia, parintii ,prienetii,tot.Nu mai am cum sa ies din incurcatura.M-am lasat de jocuri dar pur si simplu nu mai am cum sa ies din incurcatura.Vreau sa traiesc pentru copilas dar daca nu imi platesc datoria pierd casa si aici se naruie tot,sunt la capatul rabdarilor,nu stiu ce sa fac cui sa cer ajutorul.
Draga Ionel,
In primul rand bine ai venit aici, si multumim pentru increderea ta. Nu iti poti inchipui decat cu greu cat de dificil este sa incerci sa gasesti solutii viabile atunci cand nu ai extrem de putine detalii despre o situatie, fiind nevoiti sa „banuim” restul aspectelor. Insa vom incerca sa te ajutam sa gasesti macar niste raspunsuri la unele intrebari pe care nu ar trebui sa ti le pui in situatia ta.
Eu insumi stiu cat de greu poate fi, in momente precum cel pe care il traversezi tu acum, sa vezi luminita de capatul tunelului. Si totusi, ea exista, chiar daca ACUM nu o poti vedea.
Deci, lucrurile stau in felul urmator, daca inteleg bine: ai o rata destul de mare la apartament, foarte probabil ai si o ipoteca, din moment ce iti pui problema ca ai putea sa il pierzi. Ai o familie pe care o iubesti si la care te gandesti, pe care nu vrei sa o impovarezi in nici un fel. Ai facut unele greseli grave, iar asta iti afecteaza situatia pe termen mediu si, posibil, pe termen lung. Intr-adevar, lucrurile sunt complicate, dar nu imposibil de rezolvat, chiar daca nu neaparat asa cum sperai tu.
Haide sa le luam pe rand. O sa te rog sa incerci sa faci un exercitiu de imaginatie si sa vezi cam cum ar putea arata situatia familiei tale daca ti-ai pune capat zilelor, asa cum ti-a trecut prin minte. Ti-ar anula asta datoria? Poate ca tie, dar creditorii se vor indrepta catre urmasii tai, nu? Sotia si copilul tau vor trebui sa plateasca astfel pentru greselile pe care nu le-au facut, nu crezi? Si nu elimini nici posibilitatea ca ei sa ramana fara casa, pe drumuri, nu? Deci, eu zic ca ar trebui sa elimini din start ideea asta. Ba, mai mult, chiar te rog la modul cel mai serios sa renunti la idee! Nu este o solutie. Chiar nu este!
Ce poti face? In primul rand, sa ramai in viata!
Apoi, sa admiti ca ai gresit. Este primul pas spre indreptare si spre cautarea unei solutii reale. Sa iti recunosti greseala in fata sotiei tale, a parintilor, a prietenilor pe care i-ai mintit. Ai avut o problema, ai recunoscut-o si ai facut eforturi sa te opresti la timp. Si eu cred ca ai facut-o, in ciuda datoriei mari pe care o ai. Ca dovada in sensul asta sta faptul ca te-ai lasat de jocuri. Va dura ceva timp pana cand le vei recastiga increderea celor dragi, insa doar cu ajutorul lor si doar ramanand tu insuti in viata poti remedia lucrurile!
O varianta ar fi sa incerci o reesalonare a datoriilor pe care le-ai facut. Ai incercat asta? Lucrezi? Daca lucrezi, probabil ca va trebui sa strangi serios cureaua si sa iti regandesti prioritatile pentru a iti putea plati, incet-incet, datoriile. Si, da, sa iti mai cauti un job cu jumatate de norma pe undeva, indiferent de cat de mult ar trebui sa muncesti sau de cat de injositoare ar fi treburile pe care ar trebui sa le faci (de la dat cu matura la carat saci cu nisip, totul merita facut atata timp cat te ajuta sa iti reduci din datorii…).
Nu stiu daca ai apelat la camatari, dar te rog cu toata seriozitatea ca, daca nu ai facut-o, sa nici nu o faci! Nu ai cum sa iesi bine din asta! Daca ai facut-o deja, nu e totul pierdut inca; chiar daca i-ai ranit si i-ai mintit, parintii sunt parinti si prietenii sunt prieteni. Cere-le ajutorul, roaga-i sa te ajute sa nu iti pierzi casa si tine-te de promisiunea de a le restitui luna de luna o parte din bani!
Munca, Ionel, munca suplimentara este singura varianta. Nu ai cum sa castigi bani din jocuri de noroc, dar poti sa muncesti suplimentar pentru a-ti plati datoriile.
Trebuie sa incerci sa te aduni si sa iti canalizezi toate eforturile inspre acea directie. Disperarea nu iti va aduce nimic bun. Hai, capul sus, noi suntem aici si te sustinem, ok? Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta (Ionel C.), in care te rugam sa revii cu noi detalii ori de cate ori vei simti nevoia fie sa te descarci, fie sa ne tii la curent.
Cu prietenie,
Adrian
sincer nu e chiar asa usoara viata asta….
nici eu nu o duc foarte bn…si m-am gandit de multe ori la moarte..nimeni nu a putut sa ma faca sa nu mai gandesc asa…sa las moartea la o parte…dar degeaba…snt prea singura…..este o prostie k la varsta mea sa gandesc asa stiu asta…si k multi or sa zik este un copil si nu stie ce vrea d l viata sau k snt emo…dar nu snt nici emo si stiu ce vreau d la viata….dar nu am pe nimeni lg mn….nici mama…nici prieteniii….nu mai am nik..dc sa traiesc? e o intrebare kre nimeni nu imi raspunde…vreau sa stiu..k sa plang atata si k sa sufar daia sa traiesc? si sa fac persoanele dragi sa sufere ,…nu mai are rost..nu am nici un drept sa le fac rau…pur si simplu m-am saturat,…vreau k viata mea sa se termine in momentul asta….aqm…..jur pe viata mea k m-am saturat d tot si d toti…..nimeni nu ma mai poate salva d data asta…o sa vada toti qm e fara mn si o sa fie fericiti…si q asta am terminat tot….la revedere
Draga Aly,
Inca de la inceput tin sa iti spun ca imi pare tare rau ca trebuie sa treci prin acest gen de probleme, care te determina sa ai ganduri atat de sumbre. Inteleg ca ai cateva motive care te fac sa crezi ca moartea ar fi de preferat in cazul tau si, ca, daca aceste lucruri s-ar rezolva cumva, ai exclude varianta. Iata cum vad eu problemele pe care le-ai descris tu (si te rog sa ma corectezi daca am inteles gresit): 1. esti prea singura; 2. plangi si suferi prea mult; 3. nu vrei ca persoanele dragi tie sa mai sufere din pricina ta. Am inteles bine? Te rog sa te gandesti bine inainte de a citi ceea ce iti scriu mai departe, pentru ca este foarte important sa iti dai tu insati un raspuns corect si onest, sincer, la aceasta intrebare, este important sa intelegi care sunt motivele pentru care ai ajuns sa crezi ca moartea este o varianta pe care sa o iei in calcul…
Daca raspunsul tau este „da” la toate cele trei cauze pe care le-am identificat in putinele randuri pe care ni le-ai scris, atunci iti propun sa ne gandim putin la fiecare dintre ele.
1. Singuratatea. Sa presupunem ca vei muri, asa cum spui ca iti doresti. Crezi ca moartea iti va rezolva problema singuratatii? Crezi ca nu vei mai fi singura daca vei muri? Oare nu cumva exista posibilitatea ca aceasta problema sa fie chiar mai mare daca mori? Eu nu zic ca asa este, dar te rog doar sa te gandesti daca nu cumva este posibil sa fie asa… Si atunci, ce-ai rezolvat daca mori?…
2. Plangi si suferi prea mult. Nimeni nu poate contesta ori confirma aceste lucruri in afara de tine si de Dumnezeu, singurii care cunoasteti cu adevarat TOATE datele problemei, toate detaliile, absolut toate. Noi nu stim decat putinele lucruri pe care ni le-ai zis, iar cei care te cunosc stiu mai multe, insa nici macar ei nu stiu tot… Doar tu si Dumnezeu stiti ce este in sufletul tau, ce simti si cat de mult suferi tu in aceste momente, nu-i asa? Apropo de Dumnezeu, pentru ca tot am amintit de acest subiect, stii ca se spune in traditia ortodoxa (si in invatatura de credinta ortodoxa, cea pe care o invata preotii in facultate si apoi vorbesc despre ea in Biserica) faptul ca, daca te sinucizi, sansele de a ajunge in Rai sunt extrem de mici… Ce parere ai de asta? Poate ca nu este adevarat, asa cum zic unii, dar totusi… ce te faci daca este adevarat? Te-ai gandit la asta? Tu vrei sa mori acum pentru ca plangi si pentru ca suferi prea mult, dar gandeste-te ca si daca ai plange si ai suferi toata viata, nu doar o perioada limitata de timp, tot ar fi mai bine decat sa plangi cumplit de mult si sa suferi cumplit de tare o vesnicie in chinurile… stii tu carui loc… nu crezi? Nu vreau sa incerc sa te sperii in vreun fel, ci doar sa te ajut sa iei in calcul niste variante la care poate ca nu te-ai gandit…
Moartea nu a rezolvat niciodata problemele de genul acesta, draga noastra Aly. Dimpotriva, atata timp cat traiesti, tot mai exista speranta si, mai mult decat atat, exista posibilitatea reala ca problemele si suferinta ta sa ajunga la un final. Uita-te la vremea de afara – nu e tot anul doar iarna… vine si vara intr-un final, nu-i asa? Nu e mereu ploaie ori ninsoare afara, nici macar iarna sau in anotimpurile mai ploioase, nu? La un moment dat tot rasare el si soarele… La fel se intampla si cu problemele si suferinta noastra, draga Aly. Oricat de greu ti s-ar parea acum, trece intr-un final, pentru ca absolut nimic nu tine vesnic in aceasta viata, aici pe pamant. In viata de apoi insa…
Eu zic ca merita sa te gandesti bine la asta, sa nu cumva sa te trezesti ca iei o decizie pe care sa o regreti nu o viata, ci o eternitate…
3. In fine, cel de-al treilea motiv, ca nu vrei ca cei dragi tie sa (mai) sufere din cauza ta. Pai nu este acesta cel mai bun motiv pentru a trai, nu pentru a muri? Ce suferinta mai mare poti pricinui cuiva care te iubeste decat aceea de a nu te mai sti in viata? Ia gandeste-te putin la tine, daca ai iubit la un moment dat pe cineva, oare nu te-ar fi durut cel mai tare gandul ca acea persoana nu mai este langa tine? Ca nu o mai poti vedea? Ca nu o mai poti auzi niciodata? Ca nu-i mai poti vedea zambetul, auzi glasul? Ca nu te mai poti impaca niciodata cu ea, desi poate ti-ai fi dorit asta? Ca nu o mai poti strange niciodata in brate?
Nici o durere si nici o suferinta pe care le-ai putea cauza celor dragi nu poate fi mai mare decat crima asupra propriei tale fiinte, sinuciderea. Pentru ca, asa cum se poate deduce destul de usor, niciodata sinuciderea nu te priveste doar pe tine, ci si pe cei care te iubesc si pe care ii iubesti la randul tau. INTOTDEAUNA si orice ai face, lucrul acesta ii vizeaza si pe ei si ii afecteaza in mod iremediabil pentru tot restul vietii lor. Daca pentru tine viata aceasta ia sfarsit in momentul in care mori (chiar daca ea continua intr-o alta dimensiune – a vesniciei), pentru cei care raman in urma viata continua, dar continua cu o durere, cu un chin pe care nimeni si nimic nu le poate alina vreodata pe deplin, din pacate… Ei ar da absolut orice si ar face absolut orice pentru a te sti in viata… Iar tu, daca iti pasa de ei atat de mult cum spui, sunt sigur ca nici macar nu te-ai mai gandi la aceasta posibilitate daca ai intelege macar jumatate, macar un sfert din durerea pe care le-ai provoca-o daca te-ai sinucide…
Inchei spunandu-ti ca te asteptam sa revii, sa te descarci aici, sa ne spui ce ai pe suflet… Sper din tot sufletul sa te gandesti bine la ceea ce vei face, la ce vei decide in ceea ce te priveste, si sa alegi sa traiesti, pentru ca este de un infinit de ori mai bine decat sa te omori… Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta (se numeste „Aly”), unde te asteptam sa revii si sa ne spui ca esti ok, si ca ai decis sa traiesti… mai ales ca ai incheiat cu „la revedere”, nu cu „adio”, nu? Uite, vezi, eu sper din tot sufletul ca vei gasi puterea de a merge mai departe, si ma rog pentru tine!
Cu prietenie,
Adrian
nu ma inteleg cu mama si ne certam groaznic se poarta urat cu mine…vreau sa mor /:(((
Draga Teodora,
Bine ai venit aici. Esti intre prieteni! Pentru inceput, dupa cum ai observat poate citind si celelalte interventii de aici, ne-ar fi de un real folos daca ne-ai putea povesti mai multe lucruri despre tine si despre motivul supararii tale. Nu stim decat putinele lucruri pe care ni le-ai povestit in acel rand si jumatate pe care ni l-ai scris si ne este relativ dificil sa intelegem intreaga situatie suficient de bine incat sa putem cauta impreuna cu tine o solutie reala.
Ce iti pot spune insa inca din start este ca, daca esti adolescenta, este normal sa ai acele discutii aprinse cu parintii tai. Orice tratat de psihologia varstelor arata faptul ca tinerii de varsta pe care tind sa cred ca o ai incearca sa isi castige un anumit loc in ochii celor care i-au condus pana atunci intr-un fel sau altul. Ai crescut, nu mai esti copilul pe care il vede mama ta in continuare in tine, iar ei ii este foarte greu sa accepte lucrul acesta. Este acesta si cazul tau?
Asteptam sa ne scrii mai multe detalii – ti-am facut si o „casuta” in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o Teodora. Din motive care tin de siguranta datelor si de protejarea intimitatii tale, ti-am moderat numele de familie pe care l-ai trecut, lasand doar pseudonimul ales de tine.
Cu prietenie,
Adrian
Am si eu nevoie de cineva cu care sa vorbesc, m-am certat cu prietena mea, in familie o duc extrem de nasol, nu mai stiu ce sa fac.. te rog sa ma contactezi pe mail adrian.. ma simt extrem de naspa si am ganduri de suicid , am nevoie sa vorbesc cu cineva neaparat..
Draga Alex,
Am citit ce mi-ai scris si m-am grabit sa iti raspund in privat, insa iti raspund si aici. Te rog sa ne povestesti mai multe, pentru a ne ajuta sa intelegem exact situatia ta. Cu ce te putem ajuta?
Eu personal si, sunt convins, si alti membri ai grupului, iti stam la dispozitie. Incearca sa te linistesti si, mai ales, sa nu iti faci nici un rau. Sunt sigur ca putem gasi IMPREUNA o solutie, pentru ca sinuciderea nu a fost, nu este si nu va fi o solutie la nici una din problemele de care ai mentionat in treacat. Dimpotriva, daca e sa o luam pe aia dreapta, atata vreme cat traiesti exista speranta ca te-ai putea impaca cu prietena ta, ca te-ai putea intelege mai bine si cu familia, ca va fi mai bine… Dar daca mori… chiar nu vad cum ai putea sa rezolvi problemele de care spui… Si inteleg ca acestea sunt lucrurile care te dor, nu? Haide mai bine sa vedem ce anume scartaie si sa gasim impreuna modalitatile corecte si potrivite pentru a drege busuiocul!
Astept asadar sa ne scrii, fie in privat, fie pe site. Avantajul de a scrie pe site este acela ca pot citi si raspunde si alti membri ai grupului de suport, care poate chiar au trecut la un moment dat prin ce treci tu acum.
Hai, capul sus, scrie-ne, si te rog din nou sa nu faci nici un gest necugetat, ok?
Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din partea dreapta – am numit-o „Alex M”. Poti scrie direct acolo, pentru ca toate comentariile sa poata fi gasite relativ usor de ceilalti membri ai grupului.
Cu prietenie,
Adrian
Buna tuturor,
M-am gandit ca ar trebui sa spun si eu cateva cuvinte, pentru cei care doresc sa le citeasca. Stiu ca nu sunt cel mai potrivit om sa spuna aceste lucruri dar am simtit nevoia sa o fac.
In viata noastra de zi cu zi ne confruntam cu diferite obstacole, obstacole care uneori ni se par imposibil de depasit, probleme care ne invadeaza si ne controleaza mintea, ne intuneca judecata incat ajungem sa nu mai vedem nici o solutie, chiar si la cel mai mic obstacol.
Nu trebuie sa recurgeti la aceste masuri extreme deoarece dupa cum bine stiti orice problema oricat de complicata ar fi, in cele din urma se rezolva. Tot ceea ce este necesar este timpul, nu stii niciodata cand solutia unei probleme este chiar in fata noastra, doar ca uneori ne este greu sa o vedem.
Viata e grea intr-adevar,poate ca nu suntem pregatiti pentru viitor dar putem incerca sa luam lucrurile pas cu pas si sa incercam sa le rezolvam in ritmul nostru, ajutati de cei care sunt dispusi sa ne ajute, de cei care tin la noi, pentru ca suntem importanti macar pentru o persoana. Deci, ganditi-va inainte sa faceti ceva ce veti regreta, luptati pentru voi, luptati pentru acel cineva care va iubeste, luptati pentru sansa de a trai. Viata este cel mai de pret dar de la Dumnezeu si sunt momente in viata cand ne urcam pe cele mai inalte culmi.Bucurati-va de lucrurile marunte din viata pentru ca ele ne fac viata mai frumoasa.
Draga Ramona C.,
Iti multumim pentru cuvintele frumoase si pentru ca ti-ai facut timp si curaj sa le scrii aici. Esti binevenita oricand sa revii, te asteptam cu drag!
Cu prietenie,
Adrian
I can’t take it anymore. Imi e rusine de ce am facut, toata vina este strict a mea. Dar alta modalitate de scapare nu exista. Am jucat la casino, nu extraordinar de multi bani, dar problema e ca nu ma pot lasa de viciul asta… Continui sa dezamagesc lume… Dupa ce se intampla actul in sine, realizez ca, ce am facut a fost o mare prostie…dar asta doar pentru putin timp, pana cand fac rost de bani… My life sucks.
Draga John,
Tin sa iti spun ca tocmai ai facut primul pas spre vindecare. Tu suferi de o dependenta – asa cum alcoolicul este dependent de alcool, tu esti dependent de jocurile de noroc. Primul pas spre vindecare – pentru ca vindecarea este posibila! – este sa admiti ca ai o problema. Ei bine, tu ai facut lucrul acesta. Pasul urmator ar fi sa cauti ajutor specializat. Asa cum un bolnav care isi da seama de faptul ca are o problema de sanatate nu se poate vindeca singur, ci doar cu ajutorul unui medic, la fel se intampla si in cazul de fata. Cauta fie un psihoterapeut – psiholog – specializat in adictii, fie, daca nu ai bani si daca locuiesti in Romania, un psihiatru. La noi, dupa cum stii, tratamentele psihiatrice sunt suportate prin bugetul casei de asigurari de sanatate, deci nu te costa nimic. Trebuie doar sa vrei, sa fii dispus sa incerci!
Hai, capul sus! Speranta exista, trebuie doar sa nu abandonezi! Iar noi suntem aici, iti vom fi alaturi pas cu pas, in procesul de vindecare!
PS Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta („John D.”), unde te rog din suflet sa revii si sa ne tii la curent cu noutatile, fie ele bune sau rele. Suntem aici pentru tine!
PPS. Daca intr-adevar iti pasa de faptul ca dezamagesti multa lume si, mai ales, ca ii dezamagesti pe cei pentru care tu insemni ceva, atunci tin sa iti spun ca ii vei dezamagi mult mai mult daca iti vei pune capat zilelor. Daca, in schimb, vei cauta sa faci tot ceea ce tine de tine pentru a te reabilita, sa te tratezi, daca te vei tine de tratament si vei reusi sa scapi de acest viciu, atunci iti garantez ca ii vei face mandri de tine. Nu este oare aceasta o perspectiva mult mai buna? Hai, gandeste-te la asta si revino, te rog!
Cu prietenie,
Adrian
nu mai pot am 25 de ani si numai probleme nu mai vrea sa traiesc de multe ori am avut gandul asta de a ma omora ,nimeni nu ma iubeste,nimeni nu ma ajuta toti imi intorc spatele ,am ajuns la concluzia ca fac umbra degeaba pe pamuntul asta pt mine viata este un mare cacat si nu vad de ce asi mai trai , pt ce,pt cine nu am pt cine sau pt ce,
mai sant si bolnava si foarte putine persoane stiu de boala mea oricum nu am nici un viiiiiitorrrrrrrrrrrrrrrr
Buna Ana, in viata fiecaruia exista defecte si probleme, cand ajungem sa credem ca noi suntem cauza dezamagirilor de care avem parte, atunci ramane un singur lucru de facut : SCHIMBAREA. La varsta asta, de 25 de ani, problema utilitatii e cea mai raspandita, dar nu e timpul pierdut. Pana acum ai vazut ce era de vazut si ai o idee de ce ai avea nevoie pentru a reusi sa scapi de problemele pe care le ai. Tu stii ce iti trebuie, dar din diferite motive crezi ca nu esti in stare sa obtii sau ca nu meriti. Increderea in tine insuti incepe de la tine, nu de la impulsurile pe care le obtii din exterior. Ceea ce patesti in exterior este rezultatul increderii in tine pe care o manifesti in interior. Toti avem acele umbre in minte care apar cand dam de o problema, parca reamintindu-ne ca de aia am dat gresi, pt ca suntem nu stiu cum si avem problema nu stiu care. Mintea noastra incearca sa faca conexiuni intre problema pe care o avem si motivul pt care o avem, e ca si un semnal de alarma, care nu trebuie sa ne intristeze, ci sa ne puna pe ganduri si sa gasim solutii. Pentru a avea utilitate, a fi ajutata si a face oamenii sa nu iti intoarca spatele, abordeaza-i cu incredere si ajuta-i chiar si cand nu iti cer ajutorul fara a cere nicio rasplata pt fapta ta.
Draga Ana,
De ce nu ne scrii despre ce este vorba? Suntem aici pentru a cauta solutii impreuna cu tine, dar trebuie sa ne ajuti spunandu-ne cu ce te confrunti exact, pentru a intelege mai bine situatia cu care te confrunti.
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din partea dreapta – se numeste „Ana S”, unde te asteptam sa revii cu detalii – nu iti face probleme ca ar fi prea multe, scrie-ne tot ce crezi ca ne-ar ajuta sa intelegem mai bine; in plus, asta te va ajuta si pe tine sa te descarci si sa iti structurezi altfel gandurile, vei vedea!
Cu prietenie,
Adrian
Voi nu aveti niciodata impresia ca sunteti un magnet de atrat belele si incurcaturi? Eu asa ma simt momentan… Toate mi se intampla numai mie… Nu reusesc sa inteleg unde procedez gresit… Fiecare lucru care l-as face, iese nasol… Si cand trag aer o fac gresit probabil… 😐 E greu sa fii ca ceilalti… Mult prea greu…
Draga Exodus,
Nu exista magneti de atras belelele si incurcaturile, cum spui. Exista doar momente bune si momente mai putin bune in viata fiecaruia. Probabil ca te stresezi prea mult ca sa fii ca ceilalti, cum zici. De ce nu ne povestesti mai multe? In momentul asta este destul de greu sa ne imaginam prin ce treci, luand in considerare doar cele cateva randuri pe care ni le-ai scris. Incearca sa te linistesti si sa ne scrii mai multe despre problemele prin care treci, sa vedem ce e de facut. Si incercam sa ii dam de cap cumva. Oricum, impreuna este mai usor de facut lucrul acesta decat de unul singur, nu crezi?
Te asteptam sa revii.
Cu prietenie,
Adrian
@addsalu
In principiu e vorba de luat decizii… Nu sunt bun deloc la luat decizii si tot timpul am impresia ca am luat-o pe cea proasta….
Pe langa chestia cu deciziile mai am si o doza imensa de lene in mine… Si niste examene grele pe 14… Si prietena care te sufoca si ea cu problemele ei…
Dar incerc se le iau rand pe rand… problemele…
Lasand asta la o parte voiam sa te felicit pentru ce faci aici, ca nu am apucat in posturile anterioare…
O zi buna tuturor !
Buna! am o pata pe sulet! un mare:(
Povestea incepe demult! eu am 14 ani j cv,.. j el 16 j cv! n-am indragostit si ne intalneam pe ascuns!
eu ii minteam pe ai mei mereu, si raw,.. si pe prof, incepusem sa nu mai am 10 pe linie,..sa kiulesc, faza e ca el ma mintzea lafel de rau cum ii minteam eu pe cei din jurul meu! ma durea sufletul si ma simtzeam mizerabil de fiecare data cand ii minzteam, de parca m-ar fi injunghiar cnv, dar il iubeam enorm! enorm!!…
dabea pot scrie de lacrimi,… in fine, a aflat incetu` cu incetu` ,ai tot adevarul,…
el avea muulte alte prietene, nu locuia unde mi-a spus ca locuia, era de la casa de copii,.. era dat in urmarire de politie fura,.. si avea o reputatie de aurolac,… numai ca el k mn se purta regeste, nu m-a atins iciodata, nu m-am culcat cu el! nu am pierdut nik
dupa 5 luni, in care am avut puterea sa iert orice,.. parintii mei au venit la scoala, si directoarea le-a spus tot! eu nu stoam atunci cn este el,..dar colegii stiau ca am o relatie cu el,…si il cunosteau… si i-au spus maei si tatei!!
si .. m-au luat de mana si m-au dus la casa de copii acolo,.. si mi-au aratat cn e!! si femeile alea vorbeau urat de el,… si imi spuneau lucruri ce mnu crdeam ca voi auzi vreodata!!
an momentul ala am simtit ca a cazut un bloc pe mine!!
reputatia mea fusese stricata fara ca eu sa stiu, profii vb urat despre mn, colegii,…toata lumea! fara ca eu sa fi facut cv! adika…. e pur j simplu, sa nu mai spus k eunici in ziua de azi nu m-am iertat pt. ce am facut, pt k i-am mintt!!
si ma tot gandesc ca inima mea e bucatele, si zabmbesc numai pt. a mi se masca l;acrimile!!
dabea pot scriu de lacrimi,.. 😦
si au trecut 3 luni de atunci, am fost pedepsita, m-au dus la psiholog,.. pana la urma m-au iertat ca am cei mai buni j iubitori parinti din lume!!
si e oarecum ca inainte, relatia mea cu mamy s-a intarit! dar,.. eu tot ma uit in okii ei si simt ca parca imi taie cnv inima in 8700000 de bucatele!
si tot la dezamagirea aia ma gandesc, la ce speram, la lumea in care traiam, el era refugiu meu secrte si…. defapt……..
mai toata lumea ma critica si vb urat!!!! mie nu-mi pasa de altii,… eu ma gandesc numai la cei apropiati mie!!
imi este taaaare taaare tarrrre greu sa ma uit in okii lor, ma gandesc mereu la el,.. la ce am facut!! imi vine sa innebunesc!! mai bn,…. avorta! mai bn se multumeau k un kopil!
ma simt ingrozitor!! ma duce gandul la o pastila,.. la o tigara,.. la o lama,….
innebunesc!! INNEBUNESC fratilor, iNNEBUNESC,.. nu mai am lacrimi suficiente ma doare sufletul!!
ma uit la me, j nu-mi vine sa cred k am ajuns sa plang si sa iau nota 9!!
mai bn mor!! mai bn mor j gata!!
AJUTOR!!!
Draga Lety,
In primul rand bine ai venit aici! Si iti multumim pentru increderea ta de a ne impartasi gandurile si trairile tale, chiar daca nu ti-a fost – si nu iti este! – deloc usor.
Draga noastra, niciodata dragostea nu a fost simpla. Din pacate, de multe ori povestile de dragoste din realitate nu seamana deloc cu cele din povesti… De multe ori ele ne aduc, pe langa nobletea sentimentelor si pe langa senzatia de plutire pe care o ai atunci cand stai alaturi de persoana iubita, (ne aduc, spuneam) si multe lacrimi, multe framantari, multe suferinte…
Cel mai complicat este insa atunci cand relatia ta nu poate fi cunoscuta de ceilalti, cand te pomenesti prinsa intr-o valtoare de minciuni si de secrete pe care, culmea, nu le vrei, dar la inceput ti se pare totul atat de nevinovat, de inocent, si momentele pe care le ai alaturi de cel iubit ti se par atat de inaltatoare incat parca nu te mai gandesti la nimic altceva…
Din pacate insa, la un moment dat secretele nu mai sunt secrete, si „cortina” care credeai ca va acoperi „scena” la nesfarsit incepe sa se dea la o parte… si totul pare a se narui… pamantul iti fuge de sub picioare, si nu mai esti sigura de nimic…
Stiu ce spui. Si probabil ca te intrebi daca nu cumva, in ciuda comportamentului sau general, in ciuda trecutului (si prezentului) sau zbuciumat, avand in vedere modul in care te-a tratat, oare… nu cumva ceea ce ti-a spus EL a fost real? Sau a fost o minciuna si asta, ca si toate celelalte lucruri pe care ti le-a ascuns?
Vezi, draga noastra Lety, atunci cand iubesti pe cineva, vrei din tot sufletul ca acea persoana sa fie protejata. Sa fie ocrotita. Sa nu ii faci rau. Si chiar daca el ti-ar face rau, chiar daca tu ai suferi, chiar daca nu ai putea fi impreuna cu el si ai sti clar lucrul acesta, ai face tot ceea ce poti pentru a nu-i face rau, nu-i asa? Asta inseamna sa iubesti. Chiar era si o vorba inteleapta care definea iubirea ca doua singuratati (asa cum ai zis si tu la un moment dat) care se recunosc, se protejeaza si se bucura una de alta…
Din pacate insa (sau din fericire?), chiar daca noi ne simtim singuri, asta nu inseamna ca si suntem… Traim intr-un mediu, intr-un context social care, ca si in cazul tau, ramane statornic chiar si atunci cand noi simtim ca ne fuge pamantul de sub picioare… Chiar si atunci cand i-am ranit, cand i-am mintit, cand le-am inselat asteptarile, ei ne sunt alaturi, ne iarta si ne iubesc in continuare. Pentru ca dragostea, desi poate fi ranita cumplit uneori, este neconditionata. Asta ti-au aratat parintii tai.
Stiu ca te simti cumplit acum, inteleg ca simti de parca intregul tau univers s-ar fi prabusit, dar in realitate este doar o parte din universul tau. Ai nevoie de timp in care sa reflectezi TU, nu altii, la lucrurile care ti s-au intamplat. Ai nevoie de timp in care TU sa analizezi relatia ta cu el, lucrurile pe care vi le-ati spus, pe care le-ati trait, si sa vezi ce si cat a fost adevar si cat a fost minciuna (chiar daca au fost minciuni frumoase, pe care la un moment dat ai vrut sa le crezi…). Ai nevoie de timp in care sa revezi toate acele lucruri, si sa le compari cu ceea ce stii ACUM. Si, mai ales, ai nevoie sa vezi daca poti si daca vrei sa treci peste acele lucruri, daca il poti ierta… Daca merita sa il mai ierti…
In acelasi timp insa, trebuie sa te gandesti la ceea ce AI DEJA. Ai o familie minunata, care ti-a aratat ca te iubeste si ca iti este alaturi, ca face eforturi pentru a-ti fi bine si ca vrea sa aiba incredere in tine din nou, ca este dispusa sa mearga mai departe, sa lase in urma trecutul, pentru ca te iubeste enorm. La asta m-as gandi eu atunci cand simt ca innebunesc… cand simt ca inima mi-e franta, zdrobita, cand nu mai am lacrimi de la atata plans…
Notele se indreapta, draga Lety… La fel si greselile, desi unele sunt mai costisitoare decat altele… Dar moartea… acel lucru despre care spuneai la un moment dat ca ar fi mai bine sa ti se intample… acel lucru nu se mai poate indrepta…
Stii ce am descoperit noi, aici, ca ajuta mult? Sa scrii. Sa impartasesti cu ceilalti membri ai grupului de suport cat mai multe lucruri, sa povestesti lucrurile care ti-au placut, cele care te-au ranit, cele care te-au facut sa simti ca sufletul iti este facut tandari… sa pui punctul pe „i”, sa pui degetul pe rana… Sa scrii, sa plangi, apoi sa scrii mai departe… Si sa simti ca nu esti singura, ca aici, niste necunoscuti iti sunt prieteni, te asculta fara sa te judece, stiu ce vrei sa spui, inteleg, pentru simplul motiv ca, la un moment dat, o parte dintre ei au simtit lucruri asemanatoare ori s-au confruntat cu probleme similare… Si sa cautam impreuna solutiile cele mai bune…
Ti-am facut o „categorie” a ta, in coloana din dreapta (se numeste „Lety”), si te asteptam cu drag sa revii cu detalii. Si capul sus, Lety, suntem aici, ok?
Cu prietenie,
Adrian
Draga Ana,
de ce nu lasi viata sa te surprinda ?
Ai doar 25 de ani, si inca cel putin pe atit pentru a te bucura de viata.
Probleme avem cu totii…sa stii. Cunosc oameni care au bani, oameni care nu au bani…la un moment dat problemele sunt aceleasi : DRAGOSTEA, SANATATEA SI BANII.
Este atit de simplu.
Punct.
Nu ai vrea sa ne povestesti ceva mai multe despre tine(sau daca ai avut rabdarea sa citesti pe acest site, ai sa observi ca „problemele ” tale le gasesti ca pe raft in supermarket: AVEM DOAR 20.000 de PRODUSE !:)
Intelegi ?
Stabileste-ti niste teluri , ce ai vrea tu anul asta sa indeplinesti pt sufletelul tau : excursie intr-un loc visat, un nou prieten, un nou cerc de prieteni, etc…
?Ce nu iti place la viata ? Faptul ca exista rasaritul de soare care te invaluie in file de poezie ? Sau faptul ca valurile marii iti iau gandurile si ti le duc pe insulele exotice unde odata cautau piratii comori ? Faptul ca exista acel sentiment UNIC SI INEGALABIL -> Dragostea ? Pe care, a propos, o poti experimenta pina mori.
So… citeste cati poti de mult pe acest site, povesteste-ne despre tine…lasa-ne sa iti reaprindem flacara din suflet.
Te asteptam,
buna tuturor!, in primul rand va multumesc! sunteti niste oameni minunati! >:D> ca…v`m spus, nu i-am oferit satisfactia de ma culca cu el! nicidata nu o sa fac asa cv! el nici macar nu ma atingea,daca inztelegi![ma refer la pipaieli sau cv de genu`]
si ai mei,..?||??? m0-au iertat, vb mai mult cu mamy akm, si … vreau o parere, la 14 ani si jumatate, e permisa dragostea??
ei mi-au spus tot timpul NU! si eu i-am ignorat pe toti,… pana m-am indragostit de el:((… si n-am mai avut ce face!!
dexi nu-l pot uita, nu-l pot ierta, nu ma pot opri din plans, nu pot zambi,… nu pot muri?!…. e interzis!!!
o alta problema e ca el a vorbit, despro „noi„,.. si a mintit, ca sa se laude! si acum lumea vorbeste, barfeste lucruri neadevarate! ma judeca gresit fara sa stie nici macar un fragment din pozeste, nici macr un bob din ce simt!!
am impresia ca n-o sa mai pot iubi:(,.. am impresia ca n-o sa ma opresc niciodata din plans :(…
„esti o fata speciala, aparte„., imi spun toti care ma cunosc cu adevarat! 😦 „pacat ca s-a ajuns aici„ si au dreptate, e pacat!! m-a distrus, m-a terminat!!
dc imi spun toti ca sunt asa?? nu-i inteleg, am fost oribila, am minti, am tradat, am inselat,… m-am furisat,!….. nu-i inteleg!
e clar ca nu-l pot ierta! e clar ca si-a batut joc!.,,,,… si cine imi merita lacrimile nu m-ar fi facut niciodata sa plang,.. iar cel ce ma face sa pland, nu le merita!
adrian, iti multumesc frumos ca ai rabdrea sa`mi citesti viata! si sa-mi dai un sfat si un raspuns! 😦 >:D<
si „sunteti aici„!!!! ok!
🙂 astept!
dc nu il posteaza pe tot ? 😕
eu am scris ft ft ft mult :(… si l-am si citit inainte! dc nu l`a postat? 😕
Draga Lety,
Ca sa incep cu „sfarsitul”, comentariile pe care le scrii nu apar imediat pe site pentru ca, asa cum am scris in coloana din dreapta la rubrica „despre comentarii”, din motive de siguranta, tot ceea ce apare scris aici este vazut mai intai de un moderator. Au fost situatii destul de delicate in care diverse persoane au scris lucruri nu tocmai frumoase ori care si-au dat ID-uri de mess, numere de telefon si alte variante de contact; ori, ideea unui grup vitual de suport este tocmai aceea de a pastra discretia, pe cat posibil, asupra identitatii reale a celui care scrie, pentru a nu-l expune inutil si pentru a evita situatiile ciudate sau chiar periculoase. Apoi, faptul ca aici scriu oameni care traverseaza momente dificile si sunt vulnerabili m-au determinat sa introduc aceasta regula a comentariilor moderate. Nu am de unde sa stiu cine sunt cei care isi ofera ajutorul si, indiferent de intentiile care pot parea bune si onorabile, este important sa avem grija ca prietenii nostri sa nu intre in vorba cu necunoscuti in privat, despre care nu stim absolut nimic – nici daca au pregatirea ori calificarile necesare, nici daca au intentii onorabile, nici daca au experienta. Ce este in public este ok; in privat insa lucrurile sunt mult mai delicate.
De aceea imi cer scuze pentru frustrarea pe care ti-am provocat-o, probabil, azi, dar contez pe intelegerea ta.
Cu privire la celelalte probleme, incerc un raspuns in „casuta” ta, la „Lety”, in coloana din dreapta, pentru ca discutiile noastre sa poata fi urmarite mai usor de ceilalti membri ai grupului, care pot interveni oricand.
Cu prietenie,
Adrian
Draga Exodus,
Multumesc pentru aprecieri si pentru cuvintele tale frumoase. Este insa un efort de echipa, intotdeauna m-am simtit rasfatat vazand cum oameni care au fost ajutati aici, intr-un moment delicat din viata lor, revin si adreseaza la randul lor cateva cuvinte frumoase care conteaza atat de mult. In astfel de momente, da, ma simt rasfatat.
In privinta deciziilor, nici unul dintre noi nu suntem chiar atat de buni precum avem impresia. Important este sa cantaresti lucrurile cat mai bine cu putinta, sa incerci sa iei in calcul si plusurile, si minusurile fiecarei situatii in parte, si avantajele, si dezavantajele, si riscurile, sa tragi linie si sa aduni… Apoi, vazand ce „iese”, sa incerci sa vezi cum te impaci cu acel potential scenariu. Si, daca esti ok, mergi mai departe… Daca nu, vezi ce optiuni ai si alege raul cel mai mic, vorba lui Augustin…
Bafta multa la examene! Cat despre lene… Cu totii o avem, mai ales atunci cand avem de facut lucruri cu adevarat importante si urgente… cum ar fi sa iti inveti la examene 😀 Dar se educa si asta, nimic nu este de needucat…
Tinem pumnii, cum se zice. Iar eu o sa ma si rog pentru tine, Exodus. N-oi fi eu un virtuos, dar o rugaciune in plus sunt sigur ca nu iti strica. Si, apropo, poate n-ar strica sa te rogi si tu. Ai fi surprins de eficienta lor! Asta nu inseamna sa inveti mai putin… 😉
Cu prietenie,
Adrian
e aiurea tare 😦 povestea mea e lunga.. nici nu stiu cu ce sa incep .. doar ca senzatia asta ca vreau sa scap de toate care ma fugaresc .. ma obosesc .. imi ingenungheaza sufletul, provocandu-mi moartea singura ma urmareste de ceva timp .. am momente cand uit de ea o vreme .. apoi iar ma ia .. si tot asa … 😦 Nu mai rezist ..
Draga, Annna
inceputul e frumos
asa ca, zi-ne tot ce iti trece prin minte…poti sa scrii si romane 🙂
usurel, macar cate un cuvint in fiecare zi(noi avem rabdare, sper ca ai observat 🙂 )
Maine?
partea I , ok ?
Ma bazez pe simtul al tzishpelea al femeilor sa scrii maine …
Draga Anna,
Fiecare poveste este lunga, sa stii. Insa farmecul oamenilor adunati aici este acela ca nu ne grabim. Chiar daca, poate, nu raspundem mereu imediat, asa cum ne-am dori, te asiguram ca raspundem mereu. Citim insa imediat ceea ce postezi si incercam sa intelegem ceea ce simti, sa privim lucrurile „din papucii tai”, cum se spune, si sa cautam impreuna cu tine modalitatile cele mai bune pentru a iesi din problemele in care te zbati de una singura.
Intelegem perfect sensul cuvintelor tale cand spui ca toate acele probleme te fugaresc, te obosesc, iti ingenuncheaza sufletul, te urmaresc si, incet-incet, parca nici nu mai simti ca traiesti. Te asigur ca, desi avem experiente diferite, fiecare dintre cei de aici au simtit macar o data lucrurile acestea. Am descoperit insa ca, daca le imparti cu altii care sunt dispusi sa le duca impreuna cu tine, parca nu le mai resimtim la fel de mult greutatea si dificultatea problemelor care ne urmaresc. Aceasta este minunea. Si acesta este efectul extraordinar al impartasirii lor cu altii. Iar frumusetea scrisului este aceea ca, pe de o parte, te ajuta sa iti pui gandurile in ordine, sa observi aspecte si trairi la care nu te-ai fi gandit in conditii normale, sa vezi nuante diferite si chiar sa intrezaresti solutii. Si, de ce nu, cu ajutorul celor de aici, sa gasesti modalitati concrete de a iesi din acele probleme sau de a le depasi. Pentru ca, daca altii au putut, inseamna ca se poate! Iar daca tu nu le poti vedea acum, nu inseamna ca solutiile nu exista ci doar ca noi insine nu le putem vedea din cauza problemelor care ne intuneca perspectiva. Dar poate ca optica altora, care nu sunt „la cald”, ne ofera acea mana de ajutor pe care am cautat-o…
Ce zici, incerci sa ne scrii? Stiu ca probabil iti pare greu – si este greu, stim asta cu siguranta toti cei care am incercat sa ne asternem gandurile pe hartie, insa te asigur ca merita cu prisosinta! In plus, gandeste-te ca experienta ta ii poate ajuta si pe altii, asa cum experientele altor membri ai grupului i-au ajutat pe nenumarati necunoscuti sa se regaseasca, sa afle incurajarea si speranta care sa-i ajute sa mearga mai departe inca o zi.
Uite, ti-am facut o categorie a ta, cu „numele” pe care ti l-ai ales, asa cum l-ai scris tu, cu trei „n” – „Annna”. Am grupat acolo comentariile pe care ti le-au scris toti cei care au vrut pana acum sa intre in legatura cu tine, si te asigur ca sunt mult mai multi cei care asteapta sa revii cu noutati.
Cu prietenie,
Adrian
” Am ajuns cred , la capatul puterilor
urasc sa vina dimineata
dimineta pt mine a devenit cosmar , cind ma trezesc si deschid ochii obosesc instantaneu ,toata energia mi se scurge ca dintr-o sticla sparta ,ma trezesc si incepe sa ma doara capul si as vrea sa inchid ochii si sa nu iii mai deschid ,”
Draga Annna !
Asa am inceput eu cind am ajuns pe acest sait si in continuare am spus ce am simtit atunci in acel moment si de atunci a trecut aproape un a si jumatate pot spune deschis cu mana pe suflet ca aici am gasit cea ce am cautat . Annna aici nimeni nu judeca pe nimeni, scrie ce simti , cum simti ,vrem sa auzim povestea ta Suntem aici pt tine pt mine pt toti cei care doresc un refugiu si care nu poat vb despre ai in alte conditii .Ai incredere !!!
Un gand bun !
Ducu .
Buna..ca multi altii, ideea de a termina cu suferinta m-a adus pe pagina asta, cred totusi ca noi cautam mai mult atentie si iubire, alinare si comfort..de doi ani jumate am parte de ajutorul unor specialisti, psihiatri si psihologi..va inteleg pe toti cum va simtiti insa eu nu am gasit pana acum pe cineva care sa ma inteleaga pe mine..de aceea m-am gandit sa va scriu si eu, poate ne putem sfatui si sprijini reciproc..
Draga Irina,
Cu scuzele de rigoare pentru intarziere, iti urez bun venit aici! Ai mare dreptate in ceea ce scrii, cand afirmi ca toti cautam, intr-un fel sau altul si in anumite momente, atentie si iubire, alinare si mangaiere sau acea doza de confort sufletesc pe care ti-o pot oferi aceste lucruri.
Nu stiu daca vom reusi, insa te asigur ca suntem dispusi sa te ascultam, sa incercam sa te intelegem, fara a te judeca in nici un fel. Ti-am facut o „casuta” a ta in coloana din dreapta, si asteptam sa ne scrii cat mai multe detalii din povestea ta, pentru a te cunoaste, pentru a-ti afla păsul si pentru a incerca sa iti intelegem amarul. Si, te asigur, o greutate pe care o duci impreuna cu cineva, nu singura, poate fi purtata mai usor. Poate ca nu va disparea, insa va fi macar putin mai suportabila…
Asteptam asadar randurile tale in coloana din dreapta, sa poata fi urmarite mai usor si citite in contextul lor. „Categoria” sau „casuta” ta se numeste, simplu, Irina.
Cu prietenie,
Adrian
Nu prea inteleg eu cum naiba perceptia majoritatii este ca cel care doreste sa apeleze la suicid este un om care sigur are nevoie de ajutorul vostru. Va face asta sa va simtiti impotanti, sau ce?
Draga Gogu,
Nu ai cum sa intelegi valoarea unui prieten dispus sa te asculte si sa iti fie alaturi atunci cand ai nevoie de asta, atunci cand drumul este prea greu pentru a merge mai departe de unul singur, decat atunci cand tu insuti ai trecut pe acolo si ai fost ajutat.
Prin urmare, te rog sa nu dispretuiesti ceva ce nu stiu daca acum poti intelege.
Daca, in schimb, ai nevoie de un prieten, suntem aici si pentru tine.
Si nu, nu ne simtim mai importanti. Ci doar recunoscatori pentru ca, la randul nostru, am avut la un moment dat pe cineva alaturi, care ne-a ajutat sa trecem mai usor peste niste momente cumplite. Atat.
Cu prietenie,
Adrian
si eu traiesc o mare drama,sotia mea sa dus la cer era insarcinata in 7 luni am pierdut 2 o data avea doar 34 ani sa dus cu zile a facut infarct cu analize la zi insa incompetenta medicilor a dus o in pamant saraca au murit impreuna,era un om extraordinar,eu nu pot si nu ma vad in stare sa trec peste acest moment si nu vad ce rost mai am eu pe lumea asta sincer
Draga Dan,
In urma cu 7 ani si jumatate eu insumi m-am aflat intr-o situatie cumplita, in care era cat pe ce sa imi pierd si sotia, si copilul cu care era insarcinata. Nu pot intelege decat o parte din sentimentele tale; in rest pot doar sa banuiesc ca esti zdrobit de durere in interiorul tau. Pentru noi, atunci, a existat un happy end, chiar daca medicii ne-au dat doar 40% sanse de reusita. Imi dau seama ca acum, in acest moment, nu mai vezi nici un motiv pentru a trai, pentru a te trezi dimineata, pentru a continua.
Tot ce pot sa iti spun este ca suntem aici si ca suntem dispusi sa iti fim alaturi, sa ducem impreuna aceasta povara cumplita. Scriind, povestindu-ne, intr-un fel sau altul te simti mai aproape de cei pe care i-ai pierdut…
Stiu ca iti pare inutil sa mai traiesti, insa te rog din suflet sa te gandesti la dragii tai pe care i-ai pierdut atat de prematur. De dragul lor macar si tot trebuie sa traiesti! Sunt convins ca un om atat de minunat cum a fost sotia ta te-a iubit enorm, la randul ei, si ca ar fi cumplit de dezamagita daca tu ti-ai pune capat zilelor sau ai face tot ce poti ca sa intri in pamant la fel de prematur…
Eu, in calitate de crestin, cred ca viata nu se termina aici si ca tot ce avem nu se rezuma la aici si acum… Altfel, intr-adevar, ar fi totul aberant, absurd… Acumulam prea multe cunostinte toata viata si toate astea pentru ce? Pentru ca totul sa se termine brusc in… nefiinta? In neant? Nu, trebuie sa existe o inviere, o viata de apoi si, daca Biblia are dreptate, daca intr-adevar dragii nostri care nu mai sunt printre noi se afla intr-o lume mai buna, atunci, cu ajutorul Bunului, ii vom si revedea intr-o buna zi! Aceasta speranta, dragul meu Dan, i-a tinut in viata si i-a ajutat sa reziste pe crestini de-a lungul secolelor de persecutii, de necazuri cumplite si de neajunsuri… Si, daca sarbatorim an de an Invierea lui Hristos, atunci trebuie sa avem speranta ca ne vom revedea cu ei si noi, intr-o zi… Numai, sa avem mare grija ca nu cumva, printr-un gest cum ar fi suicidul, sa nu riscam inutil…
Capul sus, draga Dan! Ti-am facut o categorie a ta, aici, in coloana din partea dreapta, unde asteptam sa ne scrii, sa ne povestesti mai multe. Vei vedea cum, povestind, te mai descarci si iti mai ostoiesti aleanul, cum se spune… Si, in plus, iti poti folosi experienta pentru a-i ajuta, la randul tau, pe altii care trec prin drame similare sa reziste… In felul acesta ii vei putea onora si pe preaiubita ta sotie si pe scumpul vostru ingeras. Si, da, in felul acesta, moartea lor nu va fi doar o simpla moarte din vina unor medici incompetenti, nu va fi inutila… De tine depinde daca vei reusi, in memoria lor draga si spre amintirea lor, sa transformi aceasta cumplita experienta intr-o incurajare pentru altii, intr-o mana intinsa altora…
Si stii care este culmea? Pe langa faptul ca le vei onora in felul acesta memoria celor atat de dragi tie care nu mai sunt printre noi, vei descoperi un nou sens in viata si, mai mult decat atat, vei descoperi ca tie insuti iti va fi de folos, ca te va ajuta sa mergi mai departe… pas cu pas…
Sunt multe lucruri pe care le poti face si sunt multi cei care ar putea sa te ajute. Uite, de exemplu, citeam de curand ca se formeaza in Bucuresti un grup de suport pentru cei care si-au pierdut pe cineva drag. Ce zici, incerc sa aflu detalii?
Cu prietenie,
Adrian
SALUT
Sunt casatorit de 7 ani avem un copil de 6 anisi unul de 2 luni si simt ca nu mai rezist la presiunea socrilor(mentionez ca ma m mutat in casa sotiei cum se zice sunt maritat) si nu i mai suport ca mi fac zile negre tot ce fac nu e bine si mai nou a inceput sa se ia si sotia de pe ei care pana acum era de partea meade multe ori mi a venit sa mi pun capat zilelor daca stau mai mult la frati mei socri ii reproseaza sotiei ca de ca stau asa mult ei vin o data pe an in tara si stau12-21 zile ca atat le permite timpul si atat ca
Draga Marius,
Cred ca stii deja ca experienta de a avea un copil mic este in sine un eveniment extrem de solicitant si de stresant. Simplul fapt ca trebuie sa te trezesti mereu sa ii dai de mancare pruncusorului, ca ramai in urma cu somnul, ca nu iti mai arde de mai nimic altceva, constituie factori de stres foarte mari.
Deci, ai din start toate premisele pentru a te simti cumplit si pentru a fi la un pas de a exploda. Iar daca adaugi la acest tablou si faptul ca nu te intelegi bine cu socrii tai, care „se baga in familia voastra”, cum se spune, atunci ai inainte un mic butoi de pulbere care poate exploda.
In concluzie, te intelegem si suntem alaturi de tine. Ce iti sugerez sa faci:
1. Ai in vedere faptul ca esti tatic si ca micutii tai au nevoie de tine, asa cum a spus si Exodus, chiar daca poate nu a avut foarte mult tact (te inteleg si pe tine, Exodus, dar te rog sa nu uiti regulile site-ului – suntem aici pentru a intelege, pentru a fi alaturi, pentru a incuraja; acesta este motivul pentru care ti-am moderat o parte din comentariu, si te rog sa nu fii suparat pe mine pentru asta; la fel, Marius, te rog sa nu te superi pe Exodus, intentiile lui te asigur ca sunt cat se poate de bune).
2. Gandeste-te ca daca acum, cand sunteti DOI – tu si cu sotia ta – tie iti este atat de greu uneori si te straduiesti atat de mult sa fie bine, incearca doar sa iti imaginezi cum ar fi sa faci toate acestea de unul singur – sa ai grija de copilasul nou-nascut, apoi si de cel mai maricel, sa ai si grija de casa, sa mai si muncesti ca sa ai ce pune pe masa… Ar fi cumplit, ar fi chiar de nesuportat uneori, nu crezi? Ei bine, de asta ar avea parte sotia ta daca tu ti-ai pune capat zilelor, Marius… Chiar vrei asta? Sunt sigur ca nu…
3. Gandeste-te ca dragalasii tai copii au nevoie de un tata. Noi toti avem nevoie nu doar de unul din parinti, ci de amandoi. Tu vei fi un model pentru amandoi copiii tai si esti deja un model pentru copilasul tau de 6 ani. Va fi si vor fi amandoi cumplit de traumatizati daca te-ai sinucide – le-ai provoca niste rani cumplit de adanci, care vor durea nespus de mult pentru tot restul vietii lor… Te rog din suflet sa ma crezi cand iti spun ca am avut ocazia sa stau de vorba cu oameni care au ramas in urma unor parinti sinucigasi… Daca ai sti ce este in sufletele lor, Marius, te asigur ca ai face ABSOLUT TOT ce tine de tine pentru ca micutii tai sa nu treaca prin asa ceva… Nu le face asta micutilor tai, te rog!
4. Pentru rezolvarea situatiei, vorbeste cu sotia ta calm, fara patos. Spune-i ce simti, explica-i, ajut-o sa te inteleaga. De asemenea, incearca sa le explici si socrilor tai faptul ca, desi ii respecti, vrei ca in familia voastra sa luati propriile voastre decizii; chiar daca poate gresiti, din punctul lor de vedere, este dreptul vostru de a face propriile alegeri si de a invata din ele…
5. Apoi, daca simti ca efectiv nu mai poti uneori, aminteste-ti ca nu stai cu ei mereu ci, asa cum ai spus, sunt doar cateva zile pe an… Nu stiu daca ai facut armata, dar daca da, atunci stii cu siguranta ce este AMR-ul. Fa-ti un calendar pe care sa iti notezi efectiv ziua in care au venit si ziua in care vor pleca. In prima jumatate a perioadei ai AMT -ul – adica au mai trecut – o zi, doua zile etc., iar din a doua jumatate ai AMR-ul – adica au mai ramas… atatea zile… Poate parea stupid, dar chiar te ajuta uneori…
6. Scrie. Atunci cand simti ca nu mai poti, ca vrei sa te descarci, scrie! Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta, si te rog sa profiti de ea, sa scrii acolo oricat si oricand! Pentru ca mai e deja un „Marius” si ca sa le deosebim, avand in vedere ca tu esti tatic, am numit categoria ta „Tati Marius”
Iar noi suntem aici, alaturi de tine!
Cu prietenie,
Adrian
Marius sa inteleg ca ai facut 2 copii ca sa se sinucida si ei, nu? De ce dracu ai facut copii daca vrei sa te sinucizi… Uite eu nu o duc deloc bine, am vrut sa ma sinucid de foarte multe ori, dar afla ceva… DACA VREAU SA MA SINUCID, SUNT LIBER SA O FAC!!!!! Pentru ca ghici ce Mariuse, EU NU AM OBLIGATII ! Nu am copii… Bagati mintile in cap si incearca sa ii ajuti pe aia mici lasa sinucisu… DIn momentul in care faci un copil TU NU MAI EXISTI! Traiesti si te dedici EXCLUSIV lor ! […moderat…]
VREAU SA MORRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR.nu mai am ce cauta pe lumea asta.mam maritat si sotul meu a intrat in puscarie lam asteptat 5 ani si acum ca a iesit nu ma mai vrea.am suferit 5 ani mam chinuit cu el ca sa imi faca una ca asta acum???sincer nu mai vreau sa fiu o bataie de joc mai bine mor decat sa mai sufar mam saturat de atata suferinta
buna!sper ce vei citi si randurile mele!!!ma numesc elena si sunt anu 1 la facultate1.am un prieten de 3 ani si 7 luni si anu asta am hotarat sa mergem si noi la mare ca toti adolescentii din ziua de azi(pr meu are 27 de ani dar asta nu a fost o problema pt mn si nici pt ai mei) si surpriza ai mei nu ma lasa cu el de teama ca o sa imi incep viata sexuala.inainte sa fiu k el am mai avut un prieten un an cu care mi-am inceput viata sexuala dar ai mei nu banuiau nimic pt ca il credeau foarte cuminte.in fine ne-am despartit si l-am cunoscut pe el.de atunci totu bn si frumos!!!ieseam k el la discoteci in oras ai mei nu-mi ziceau nimic (doar ora la care sa ajung)si niciodata nu le-am creat probleme. sunt prima din grupa de la facultate intru si l buget anu asta nu am nici o restanta am stat un an singura la camin in brasov(eu sunt din braila) nu am exagerat cu nimic niciodata dar acum….simt nevoia sa ma duc si eu cu prietenul meu la mare….cer atat de mult la 20 de ani?????????ii cauta defecte pr meu la tot pasul….ca nu e bogat ca nu e de mine si …….da pun pariu k oricine ar fi fost l fel ar fi fost.le-am explicat k ii puteam minti si puteam pleca de capul meu la mare fara ca macar ei sa banuiasca nimic dar ca pur si simplu nu am vrut sa ii mint dar tot degeaba …o tin pe a lor……..nu m-a inselat niciodata si ma asteptat un an kt am ft la facultate si ne vedeam o data la 2 spt cate 3 ore atat……cat sa mai reziste??????kt sa ma my astepte???ai mei ma considera de gradinita nush ce sa my zik…..akm 2 ani tot la ora aia intram in casa si tot asa….pr meu e alaturi de mine dar ce sa faca si el??/cica e ingamfat ca nu vorbeste k ei si……nush cauta motive din astea….ai mei ma considera de gradinita.astept un raspuns de la voi
Buna ..:* ! Sunt Alina..din Bucuresti si am 15 ani .. Am citit tot ce e scris pe aici ..dar nu m.a facut sa imi schimb parerea ..sincer as vrea sa mor pt ca nu imi vad rostu ” aici ” ..nu am prietene..sau daca am numai prieteni falsi ..ma simt singura si ca nu ma iubeste nimeni .. asi vrea sa mor dar intr`un fel sa nu sufar ..sa mor usor si sigur .. 😦 spuneti-mi si mie o parere va rog ..nu stiu ce sa mai fac
Aa..am uitat sa spun ca de mult timp astept acest lucru.. odata chear am incercat sa imi tin respiratia.. si am putut pana m-am invinetit la fata..si m.am speriat ..asa ca am renuntat la metoda asta vreau ceva simplu ..ceva de inghitit.. nu vreau sa sufere altul ..dar nu cred ca mai are cine . . . mama ma dracuie tata nu m-a iubit in viata lui ( asa ma face sa cred comportamentul lui ) iar prietenul meu care am fost impreuna 3 ani m-a parasit ..pt ca recunosc ca am gresit ..el ma iubit foarte mult si eu l-am iubit pe el dar curand am facut o prostie la o petrecere si m-am pupat cu un prieten de al lui …nu a fost cu intentie l-am pupat pe obraz iar el a intors capul .. nu am vrut sincer ..si l-am facut sa sufere si in trecut din mai multe chestii .. iar acum regret ..dar prea tarziu el mi-a spus deja ca o sa isi caute alta .. ( el avand 17 ani ) pam crezut ca el e singurul care ma mai iubeste si pe mine ..ca in rest m-au uitat toti de cand s-a nascut fratele meu ..toata atentia i se acorda lui..dar nu sunt geloasa pe el …nu sunt deloc..il iubesc fooarte mult pe fratele meu enorm de mult..dar mai am si eu nevoie de atentie..am incercat sa vb cu mama despre aceste lucruri ..dar ea nu ma intelege si rade cand vorbesc cu ea.. va rog ajutati-ma macar cu o parere .. multumesc frumos :* !
Buna ziua tuturor,
Imi puteti spune o modalitate usoara de moarte?
Aseara ma sunat la tel prietena fostei mele iubite si imi spunea sa merg afara,eu m-am dus desigur ei bine am stat acolo eu prietena ei si fosta mea iubita si dupa cateva minute ii spun ai pus ceva kg pe tine dupa atata sex:(( nu stiu ce ma apucat!..Prietenul fostei mele iubite o suna si ii spune ca te-am vazut cu el(adica cu mine) si ii spune ca sa il lase in apce nu mai vrea nimic de la ea eu desigur m-am bucurat la un moment dat sta fosta mea iubita si zice ,,SIGUR E CU AMBRA” am crezut ca mor pe loc:((:(( va rog sa ma ajutati nu pot so uit au trecut aproape 4 ani de cand o iubesc:((:((
stiti cum e atunci cand…tii` la o persoana enorm ..renunti la familie…pt el…si el ajunge sa te loveasca? sa te jigneasca….si sa ne combine cu „cea mai buna prietena” sa se sarute de fata cu tine? si tu sa nu te mai poti controla? sa vrei sa mori…incet dar sigur?..eu …am avut o relatie de aproape 2 ani..si baiatul iubit mi`a facut asta…am suferit si sufar enorm…am atatea REGRETe…as dorii sa vb cu cineva…care poate a trecut prin asta…sau o persoana care sa ma poata ajuta..pentru ca nu mai pot si sunt prea tanara si prea mika…si e greu singura…!!
Buna! Eu m-am gandit deseori la moarte insa niciodata nu as face asta..indiferent de imi este greu.. Totusi,sunt aici pentru a discuta cu cineva.. exista vreo modalitate prin care sa vorbesc cu cineva deschis,insa nu pe site? Adica..ar putea cineva sa-mi dea o adresa de e-mail al unei persoane cu care sa pot vorbi deschis niste probleme?
Multumesc!
Adina
Buna Adina,
La contact sus gasesti o adresa a Domnului Adrian poti discuta cu el in privat acolo, eu am facuto de cateva ori.
La contact o sa gasesti:
Moderator: Emanuel Adrian SARBU (Adrian)
Puteti intra in legatura cu mine lasandu-mi un mesaj, mai jos.
Daca nu doriti ca acesta sa fie vizualizat si de alte persoane, va rog sa folositi urmatoarea adresa de mail, cu specificatia “doar pentru moderator”:
scrisorica@gmail.com
Buna Alex,
Multumesc foarte mult! 🙂
Buna,e greu sa explic prin ce trec e atat de complicat in fine sant divortata am avut si un accident pe trecerea de pitoni, sant de 2 ani in imposibilitate de a muncii.Am contacat pana acum 3 avocati pt proces care m-ai inselat acum am ramas fara nici un venit sant intr-o tara straina fostul sot nu e de acord cu partajul , am 2 copii majori baiatul e in tara iar fata in italia, din part ficei mele am tot sprijinul de care dispune si cred ca sant o povara pt ea si nu vreau asta.N u am avut o viata usoara a fost greu acum stau si ma intreb: nu ar fi mai bine sa dispar? asa nu as mai fi o povara pt Ioana o iubesc nespus de mult nu vreau sa o chiniu. NU STIU CE SA FAC CUM SA FIE BINE
Pana la urma se pare ca nu pot iesi sub nici o forma cu capul sus din situatia in care sunt… Si nah… Am luat deja decizia cred eu cea mai buna… Cum zicea si Maria mai sus, unii oameni se pare ca exista doar ca sa-i incurce pe ceilalti… Eu sunt unul din aia care incurca… Adio
Draga Exodus,
NIMENI nu exista DOAR pentru a-i incurca pe ceilalti. Ca sa iti spun foarte sincer, ar fi chiar interesant daca ar exista cineva pentru simplul motiv de a-i incurca pe ceilalti… Ar fi intr-un fel amuzant, daca stai sa te gandesti.
Cred ca supararea ta provine dintr-un alt motiv. Pe de o parte simti ca nu esti inteles, te simti oarecum in plus, iar pe de alta parte inteleg ca nu ti-ai gasit inca rostul de a fi, motivul existentei tale. Nu are sens sa te pripesti in a face singurul lucru pe care nu-l mai poti indrepta ulterior! Acorda-ti timp pentru a iti descoperi potentialul si calea in aceasta lume si in aceasta viata! Iar daca simti ca ii incurci pe ceilalti, lasa ca asta sa fie problema LOR, nu a ta! Tu ai un scop, te asigur, la fel ca oricare dintre noi! Iar daca nu l-ai gasit inca, nu inseamna decat ca nu ai cautat suficient!
Unii dintre noi isi cauta Calea mai mult, altii mai putin; unii o gasesc mai repede, altii mai tarziu, iar altii pur si simplu renunta sa o mai caute. Ghici care categorie este mai putin fericita si multumita… Cei care renunta…
Ultima oara cand ne-ai scris era relativ ok situatia ta. Ce s-a intamplat intre timp? Ce te-a dat inapoi? Haide, scrie-ne, linisteste-te si aminteste-ti ca SOLUTIA nu este cea de care vorbeai… Suntem AICI, Exodus! Si asteptam sa ne scrii din nou! Avem nevoie de tine si aici, si in viata, in general!
Cu prietenie,
Adrian
PS – Am postat acest comentariu si in „categoria” ta, Exodus.
stii,am invata ca suferinta mai mare in viata sa iubesti si sa fi ranit nu exista.povestea mea e lunga si tot atat de dureroasa,am si un baietel de 2 ani ,ii multumesc lui d-zeu ca mi la dat,dar simt ca nu mai rezist,am trecut printr-o incercare de suicid ,dar cred ca la a doua nu mai am scapare.oare cum pot alunga toata suferinta si durerea din suflet odata pt totdeauna??am doar 20 ani ,o casnicie de 4 ani si un amant de un an,el a fost cel pt care am vrut si vreau sa mor pt ca il iubesc mai mult ca viata mea,am facut multe greseli in viata si pt asta platesc inzecit,
Draga Alice,
In primul rand bine ai venit aici. Pentru a intelege mai bine problema cu care te confrunti si, implicit, pentru a putea cauta impreuna cu tine cea mai buna varianta.
Oricum, din ce ai scris tu inteleg ca te-ai casatorit la 16 ani? Pentru asta este nevoie de acordul parintilor, conform legislatiei. Ei au fost de acord?
De asemenea, ne scrii ca la doar un an de la nasterea copilului tau ai inceput o relatie cu altcineva? Am inteles corect?
Cand vei reveni cu un raspuns, o sa te rog sa ne spui mai multe despre ambele relatii alte tale – cea cu sotul tau si cea cu concubinul. De asemenea, te rog sa ne dai mai multe detalii despre motivele care te-au impins la suicid -inteleg ca ai mai avut o tentativa si ca acum te gandesti din nou, deci problema este inca de actualitate. Detaliile tale ne-ar ajuta sa ne facem o idee corecta.
Asteptam asadar sa revii.
Cu prietenie,
Adrian
Vreau sa mor repede si usor cum pot face?
Draga Vasy,
Ce-ar fi daca ne-ai povesti mai intai despre ce este vorba? Ce anume te-a mahnit sau te-a dezamagit atat de tare incat sa nu mai vrei sa traiesti?
Cu prietenie,
Adrian
Vreau sa mor si cred ca momentan ii singura cale de a scapa de orice problema…nu stiu cum am incercat sa iau pastile care is otravitoare…am incercat sa ma tau la vene dar nu functioneaza plus ca e dureros…alte cai ma ajutati va rog…
Is probleme amoroase sh altele
Draga Anonim,
Niciodata moartea nu poate fi singura cale de a scapa de orice problema. Iar in cazul suicidului, cu atat mai putin (asta apropo de convingerea crestina ca viata nu se termina la mormant, ci continua in vesnicie, si ca un astfel de gest s-ar putea sa nu iti asigure „biletul” spre destinatia pe care fiecare din noi ne-o dorim…
Vorbesti despre probleme amoroase si alte probleme. Ne poti scrie mai multe, te rog? Doar astfel te putem ajuta, incercand sa intelegem cat mai bine situatia exacta cu care te confrunti.
Capul sus, si aminteste-ti te rog ca, atunci cand ti se pare ca problemele tale nu mai au nici o solutie, singura explicatie acceptabila este aceea ca, probabil, nu ai cautat suficient. Haide sa o cautam impreuna, ce zici?
Cu prietenie,
Adrian
buna ma numesc cosmina am 18 ani si sunt intr.o depresie totala viata mea a fost un rahat d cand mam nascut mereu imi pun intrebarea dc mam nascut eu??????? d cand am crescut viata mea a devenit greu d suportat pt k ma cerf foarte des cu parintii mei care fac diferente intre mine si fratele meu eu nu am prietenii nu am cu cine sa comunic tot din vina alor mei pt k eu nu am voie sa ma distrez nu am voie sa.mi fac prieteni am avut un iubit dar din cauza k era sarac ai mei nu mau mai lasat sa vb k el,el era singuru care ma intelegea care ma sprijina si ma incuraja sa nu fac nici o prostie dar acum nu mai are cine viata mea nu mai are nici un sens p pamantul asta ma simt foarte singura moartea e singura cale d scapare p care o vad eu simt k nu mai rezist chiar imi rog moartea mereu dar nu inteleg dc D-ZEU nu ma asculta va rog ajutatima
P.S si problemele cu parinti mei sunt d foarte mult timp si cu acel baiat am stat doi ani si jumate dar lor nu le convenea d el pt k era sarac
Draga Cosmina,
In primul rand permite-mi sa iti spun „bun venit aici” si sa iti multumesc pentru gandurile pe care ni le-ai impartasit.
Citind randurile de la tine, mi-am reamintit de o vorba mai veche care spunea ca nu ne putem alege familia, dar ne putem alege prietenii. Intr-adevar, parintii, buni-rai cum sunt, sunt ai nostri. Nu ii putem alege si este putin probabil sa ii putem schimba. Trebuie sa ii acceptam asa cum sunt ei.
INSA – si aici este marele „insa” pentru tine – ne putem alege prietenii. Treci acum printr-o perioada foarte dificila, in care ai avut parte de dezamagiri si ai fost indepartata de prietenul tau. Este normal sa te simti acum debusolata si dezamagita, insa te rog din suflet sa nu disperi, pentru ca problema ta nu este nici pe departe de nerezolvat!
Spui ca ai 18 ani. Asta este bine, draga Cosmina. Pentru ca, printre altele, lasand la o parte faptul ca este o varsta frumoasa, la care te cam pregatesti sa inchei scoala si sa mergi la o facultate sau la serviciu, este si varsta la care, din punct de vedere legal, iti poti lua propriile tale decizii. Altfel spus, iti poti alege PRIETENII. Sau, ca sa pun punctul pe „i” si sa fiu cat mai explicit cu putinta, prietenul.
Da, poate ca este sarac acum, insa multi au luat-o de la zero in viata si au reusit, cu multa munca si cu multe sacrificii, sa se ridice. Daca voi va iubiti si daca intr-adevar vreti sa fiti impreuna, daca tu si el credeti ca voi sunteti potriviti unul pentru celalalt si ca singurul impediment este ca nu il vor parintii tai, pentru ca este sarac, atunci chiar nu trebuie sa iti faci prea multe griji… Cat de curand iti vei putea castiga independenta din toate punctele de vedere – desigur, cu conditia sa ramai in viata! Aceasta este prima si cea mai importanta conditie! Apoi banii si restul… vin si ele…
Hai, capul sus, si alunga-ti din minte ideea asta legata de moarte… Moartea este singura care te poate desparti realmente de cineva drag, atunci cand amandoi va iubiti cu adevarat… Nu face singurul lucru care te-ar putea desparti cu adevarat de el… Daca il iubesti cu adevarat si daca te iubeste cu adevarat, atunci lupta pentru el… luptati amandoi pentru voi, pentru relatia voastra! Si, in timp, chiar si parintii tai vor observa ca te iubeste si ca este un om care vrea sa iti asigure un trai bun, sa aiba grija de tine…
Suntem aici, ok? Scrie-ne, varsa-ti sufletul aici, scrie tot ce te necajeste, si haide sa cautam impreuna solutii reale, nu lasa ca un impuls de moment sa strice tot, tocmai cand posibilitatea de a avea ceea ce ti-ai dorit este mai aproape decat te-ai gandit vreodata!
Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din partea dreapta – „Cosmina”. Te asteptam acolo din nou, ori de cate ori vei simti nevoia sa vorbesti cu cineva. Si asteptam sa ne spui ca esti dispusa – si tu si el – sa luptati pentru VOI.
Cu prietenie,
Adrian
buna..vreau sa mor cat mai repede n mai are rost sa traiesc pe acest pamant..ajutati-ma va rog cum sa fac
Draga Yochana,
Dupa cum probabil ai vazut deja, suntem aici sa te ajutam sa mergi mai departe, atunci cand nu credeai ca mai poti face lucrul acesta. Ce-ar fi sa ne povestesti mai multe despre situatia sau problema cu care te confrunti? Haide sa cautam impreuna solutia potrivita, pentru ca ea exista, te asigur; daca nu ai gasit-o inca, nu inseamna decat ca nu ai cautat-o suficient, insa de-asta exista prietenii, fie ei si doar virtuali.
Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – se numeste „Yochana”. Asteptam sa ne scrii mai multe detalii.
Cu prietenie,
Adrian
pt mine totul e pierdut…….
cand viata nu-ti ofera decat iti ia zilele se hranesc din lacrimi si durere la ce va mai astatati. Nu ramane decat omega
Buna, eu intr-un fel m-am resemnat si ma dau batuta. Nu mai pot lupta…. ar fi fost mai bine daca nu existam., momentan existenta mea e o piedica chiar si pentru mine.
Draga „Anonima”,
S-ar putea sa te surprinda lucrul acesta, insa fiecare dintre cei ale caror nume le vezi in coloana din partea dreapta au gandit aceleasi lucruri ca si tine, iar unii dintre ei le-au si scris literalmente.
Am descoperit insa ca, spunandu-ne unii altora ceea ce ne framanta, „varsandu-ne amarul”, cum se spune, parca-parca povara noastra sufleteasca devine nu neaparat mai usoara, dar macar suportabila. Pentru ca este altfel cand imparti lucrurile acestea cu inca cineva, care este dispus sa le poarte impreuna cu tine fara a avea alta multumire decat prietenia ta si gandul ca mergi mai departe, in conditiile in care tu acum traversezi o „vale” asemanatoare cu cea in care el insusi sau ea insasi s-a aflat cu ceva vreme in urma…
Uite ce iti sugerez: arunca o privire prin diversele „categorii” din coloana din dreapta, ca sa iti faci o idee si sa te convingi ca nu vorbesc aiurea, si scrie-ne din nou. Scrie-ne povestea ta, care sunt motivele care te fac sa gandesti in felul acesta, care sunt lucrurile care te apasa, ce te face sa crezi ca esti o povara chiar si pentru tine insati. Te asigur ca pentru noi nu esti o povara, ci o prietena. O prietena care are nevoie acum de alti prieteni care sa nu o judece aiurea, care sa o asculte si care sa ii fie alaturi.
Si da-ne si un nume, pe care ti-l vei alege tu, pentru a putea inlocui pseudonimul „Anonima”. Chiar daca nu este numele tau real, nu ne suparam. Ne vom simti insa mai aproape de tine daca iti vom putea spune in vreun fel.
Vei vedea ca scrisul in sine te ajuta. Si vei avea ocazia sa ajuti, poate, la un moment dat, dupa ce vei depasi aceste momente grele din viata ta, pe cineva care se va afla intr-o situatie similara. Eu zic ca merita sa incerci. Oricum, nu ai absolut nimic de pierdut, nu crezi? Dar, de castigat, eu cred ca ai enorm de mult. Poate chiar… viata ta. Chiar daca acum tu crezi ca ea nu valoreaza nimic, eu iti spun cu toata convingerea ca este cel mai pretios dar al tau. Atat de pretios incat, daca iti mai amintesti ce sarbatorim in fiecare an, de Pasti, pentru viata ta si pentru viata mea, a noastra, a tuturor, Iisus Hristos, Dumnezeul intrupat, a platit pretul suprem si a invins moartea prin Invierea Lui din morti. Iar daca Hristos a considerat ca viata noastra este atat de pretioasa incat sa merite sa indure toate suferintele de pe Calvar, tot mai crezi ca viata ta nu valoreaza nimic?
Hai, capul sus! Sterge-ti lacrimile, si scrie-ne. Ti-am facut deja „categoria” in coloana din dreapta, si asteptam vesti de la tine. Si un nume, ca sa inlocuim „Anonima” cu ceva. Sunt sigur ca poti gasi ceva dragut, care sa te reprezinte!
Cu prietenie,
Adrian
Draga Nelu,
Asa cum in viata nu exista doar coborasuri, ci valea se opreste la un moment dat si fie incepe drumul lin, fie incepe urcusul, si pe plan emotional se intampla la fel. Cu totii traversam momente nefericite. Ce-i drept, unii mai mult decat altii, insa fiecare dintre noi avem parte in viata de astfel de clipe. Iar uneori, intr-adevar, pare ca este prea mult pentru noi si nu iti mai doresti nimic altceva decat ca suferinta si dificultatile sa se opreasca, sa nu mai faca parte din viata ta, sa fie liniste…
De ce nu cred ca Moartea (sau Omega, cum o numesti tu, metaforic) este singura solutie? Am sa incerc sa te rog sa te gandesti la viata ca la o cursa de atletism cu obstacole. Nu toti atletii alearga la fel de repede si nu toti sar peste garduri cu aceeasi usurinta. Unii au o conditie fizica mai buna decat altii, unii au niste abilitati mai mari decat altii (poate chiar innascute). Cert este ca toti vor sa termine cursa. Da, este important si cine este pe podium, este important si cine ia locul 1, insa cel mai important pentru un atlet este sa termine cursa. Acesta este motivul pentru care, chiar daca se mai impiedica si cad, chiar daca mai darama gardurile, chiar daca podiumul a fost adjudecat demult, tot mai vezi atleti alergand si straduindu-se sa termine acea cursa.
Tu ai obosit acum. Poate ca ai daramat un gard, sau poate mai multe. Poate ca esti descurajat uitandu-te inainte, la viitorul tau, vazand cate alte garduri ai mai putea avea de sarit, si asta in conditiile in care deja te simti epuizat de „gardurile” de pana acum. Si poate ca te intrebi „pana cand?…”, sau „oare n-o fi mai bine sa abandonez acum?…”
Stii care este cea mai dificila parte dintr-o cursa de atletism? Indiferent de conditia fizica a alergatorilor, indiferent de abilitatile lor innascute sau dobandite, indiferent de avansul pe care l-ar putea avea cineva, toti spun acelasi lucru: ULTIMA parte este cea mai grea. Ultimul gard pe care il ai de sarit inainte ca drumul sa fie din nou drept, fara obstacole majore, ultimii metri pe care ii mai ai de alergat pana la linia de sosire… aceea este portiunea cea mai dificila!
Prin urmare, daca ar fi sa rezum acum toate aceste idei… daca tu te simti acum atat de obosit incat crezi ca nu mai merita sa mergi inainte si te bate gandul sa renunti, uita-te la toate lucrurile pe care le-ai depasit pana acum si fii constient ca acestea au fost „gardurile” pe care deja le-ai depasit. Daca acum te simti mai obosit ca niciodata, atunci inseamna ca trebuie sa iti aduni toate fortele si sa mergi inainte, pentru ca trebuie sa urmeze ultimele „garduri” inainte ca drumul tau sa fie drept… Si daca, totusi, nu te simti in stare sa mergi singur inainte, atunci da-mi voie sa iti spun ca TOT nu este un motiv suficient pentru a abandona cursa.
Un cantaret pe care l-am stimat enorm a ilustrat intr-un videoclip o intamplare petrecuta, la un moment dat, la jocurile olimpice pentru persoane cu dizabilitati, Special Olympics, cand unul dintre alergatorii cu handicap a cazut si nu putea sa mai continue cursa. Ceilalti alergatori, si ei cu dizabilitatile lor, s-au oprit in loc, s-au intors, au facut un „scaun” din bratele lor, l-au ridicat pe cel cazut si au parcurs impreuna tot restul cursei, pana la linia de sosire… In final, nu a fost nici un castigator in sensul obisnuit, pentru ca toti au trecut linia in acelasi timp, insa, dintr-un alt punct de vedere, TOTI au fost castigatori, pentru ca NIMENI nu a ramas in urma.
Acesta este rostul acestui portal, Nelu. Daca ai cazut si nu mai ai puterea de a merge singur mai departe, suntem aici, fiecare cu problemele si „dizabilitatile” lui. Insa ne oprim, ne facem timp unii pentru ceilalti, ne intoarcem cand unul dintre noi a obosit, pentru ca vrem sa terminam aceasta cursa cu totii!
Moartea, pentru noi, nu este o solutie. Ea va veni oricum, insa la timpul ei. Iar timpul ei nu este acum. Acum este doar timpul sa ne scuturam de praful de pe jos, sa ne aranjam hainele, sa ne reamintim ca cel mai important lucru este sa terminam cu bine aceasta alergare, si sa pornim inainte cu totii!
Haide, capul sus, Nelu! Suntem aici si pentru tine, ok?
Cu prietenie,
Adrian
PS Ti-am facut o categorie a ta in coloana din partea dreapta. Te asteptam acolo sa ne scrii mai multe despre tine. Vei vedea cum, scriind, nu doar ca ne vei ajuta sa intelegem mai bine situatia prin care treci, pentru a iti putea oferi si punctele noastre de vedere, perspectivele si opiniile noastre, ci tu insuti vei fi castigat intrucat iti vei aseza gandurile altfel, ti le vei pune in ordine, si vei putea identifica chiar tu modalitatile concrete prin care sa poti merge mai departe.
Hmm … nu pot sa nu zambesc usor in coltul gurii cand iti vad deznadejdea, resemnarea si toate acele sentimente negative ce te incearca acum, si prin ele pe mine acum aproape doi ani, cand simteam acelasi lucru si am plecat de acasa ca sa pun capat acestora. Asculta-ma cand iti spun ca acest negru, acest sentiment de „nu ma e nici o speranta” l-am trait si eu. Nu zic ca e cu mult mai bine acum, dar nu mai e la fel de negru. A aparut speranta.
Nu zic ca totul va fi minunat pe viitor, dar nu va fi chiar asa negru.
Asa cum zicea si Adrian, suntem unii care avem parte de mai multe greutati decat altii. Asta e. Trebuie sa o acceptam.
Dar cu siguranta ca vei gasi si tu ceva ce sa te tina in viata, chiar si daca doar sa te simti „obligata” numai la inceput sa traiesti inca pentru acel ceva. Mai apoi, poate acel ceva te va face sa fii fericita, sau macar resemnata ca ai mai ramas in viata un pic, sa mai traiesti cateva clipe de bucurie prin acel ceva.
Bafta, putere si intelepciune iti doresc.
Va rog ajutati-ma!!!!!!!!!!!simt ca nu mai am o farama de speranta,simt ca innebunesc!!!!ma gandesc doar sa plec din lumea asta dar mi-e teama ca intr-adevar exista ceva „‘dincolo”… …sunt constienta de faptul ca sunt o lasa si ca nu am pic de tarie dar simt ca nu mai rezist!!! m-as sinucide fara sa stau pe ganduri daca nu as avea frica de Dumnezeu si cel mai tare imi este teama ca intr-o zi o sa trec si peste frica asta…va rog sa ma ajutati cumva pt k nu am cu cn sa vb,nu ma asculta nimeni..cel mai grav este ca tocmai de cei dragi am fost dezamagita si cel mai tare am fost dezamagita de parinti…am trait intr-o minciuna toata viata…Doamneeeeee o iau razna ,simt k o sa cedez pana la urma VA ROG AJUTATI-MA!!!!!!!!!!!!!!!!
Nicoleta puterea de a merge mai departe vine de la Dumnezeu, cum a spus si Adrian, aici sunt persoane care au trecut pe acolo, daca doresti poti impartasii un pic despre ce este vorba si atunci va fii cineva care iti va spune ce trebuie sa faci…
Draga Nicoleta,
Ai ajuns intr-un loc in care vei gasi multe, foarte multe persoane care inteleg exact trairile tale, pentru simplul motiv ca ele insele au trecut, la un moment dat, pe acolo.
Trebuie sa remarc, in randurile pe care ni le-ai impartasit, faptul ca esti constienta de importanta deosebita pe care o are discutia cu cineva care te poate intelege, care este dispus sa te asculte fara sa te judece. Daca nu iti putem garanta multe lucruri, acesta este cu siguranta unul dintre lucrurile pe care le vei gasi aici: suficient de multi oameni dispusi sa te asculte, sa iti citeasca povestea, sa iti fie alaturi si sa iti intinda, la un moment dat, acea mana de ajutor dupa care au tanjit la randul lor cand s-au aflat „in vale”.
De asemenea, trebuie sa iti spun ca este cat se poate de sanatos sa privesti viata si din perspectiva crestina. Am remarcat faptul ca te raportezi la vesnicie, la existenta lui Dumnezeu, a vietii de dincolo de moarte. Sunt multi oameni care nu cred in lucrurile acestea, insa cred cu toata convingerea ca tu, la fel ca si mine si ca altii care cred, chiar nu avem ce pierde. Ceilalti, in schimb, daca lucrurile acestea se dovedesc a fi adevarate, in final vor fi pierdut totul. Tu sau altii care cred, ce vei fi pierdut? Nimic!
Insa credinta nu ar trebui sa te sperie ci, dimpotriva, sa iti dea puterea de a merge mai departe. Vezi tu, sunt multi eroi ai credintei care s-au confruntat cu deznadejdea sau chiar cu dorinta de a muri. Printre ei inteleptul si credinciosul Iov, din vechime, sau chiar profetul Ilie (pe care Biserica Ortodoxa l-a sarbatorit de curand – Sfantul Ilie Tesviteanul). Nu este nimic nelalocul lui sa ai uneori astfel de ganduri, insa este extrem de important CUM te raportezi la aceste ganduri, ce faci cu ele? Le dai curs sau, asa cum faci tu, te straduiesti sa le tii sub control?
Uite ce iti propun: tu simti nevoia sa vorbesti, te simti dezamagita de parinti si de cei apropiati tie, iar noi suntem dispusi sa ascultam, fara sa judecam, si sa iti fim prietenii care sa te ajute sa mergi mai departe atunci cand simti ca nu mai poti. Prin urmare, ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din partea dreapta (se numeste, simplu, „Nicoleta”), si astept sa ne scrii mai multe detalii. Ajuta-ne sa intelegem ce se intampla in sufletul tau, care sunt motivele care te imping dincolo de pragul disperarii, si haide sa cautam impreuna o solutie! Pentru ca sinuciderea nu iti va rezolva in nici un caz problemele. Ba, daca, in final, se va dovedi a fi adevarata pozitia teologica a Bisericii, s-ar putea sa fie chiar mai rau. Aici insa, cata vreme traim, vestea buna este ca NIMIC nu este vesnic. Nici macar problemele! Iata de ce eu obisnuiesc sa spun ca suicidul nu este altceva decat o falsa solutie PERMANENTA la problemele TEMPORARE cu care ne confruntam.
Prin urmare, te asteptam sa revii cu detalii! Capul sus, ok? Suntem aici!
Cu prietenie,
Adrian
daca vrei sa mori fara dureri…atunci nu-ti dori moartea.
eu nu vreau sa mor doar sa fiu fericit.Va expun problema mea,eu mereu am stiut cine sunt cum sunt,mereu am fost puternic,rational si logic.Acum vre-o 13 ani in urma am inceput o relatie cu o fata care cu doi ani in urma m-am casatorit.Problema este ca eu mai mereu am fost plecat(ma refer la 12 ani ca de un an sunt acasa,ca tot romanul ca sa faca bani in strainatate),ea mereu mi-a spus ca ma iubeste etc,dar de un an de zile inoace nu mai simte nimic pt mine vrea divort etc.nu stiu cum eu am cazut in depresie,adica am momente,dar si de luciditate,dar m-am indragostit ata de tare de ea si o iubesc ata de tare incat nu mai vad viata fara ea.Nu inteleg unde s-a rupt intre noi si nici macar nu pot vb cu ea ca refuza.Eu ca pers aveam un caracter foarte puternic,dar si un defect (de cand ma stiu am spus ca o sa iubesc o singura data in viata si am sa ma casatoresc cu ea),dar aum se pare ca sotia nu ma mai vrea,sincer m-am gandit de foarte multe ori la sinucidere in ultimul timp,si chiar asi face-o daca cred ca nu o sa mai faca parte din viata mea,inca am o speranta ca totul va fi bine ,inca astept un miracol.Eu sper sa se intample in cel mai scurt timp daca nu populatia romaniei o sa fie mai putin cu unul,si stiu ca n-o sa-i pese nimanui,sigur numai fam mea va suferii,dar stiu ca in acelasi timp ar condama-o si pe ea si ar trai restul vietii ei intr-un infern.Nu caut ajutor doar ca nu am cu cine vb,si sincer chiar cautam o metoda ca deja imi construiesc planul
cu stima si respect si poate nu v-am stresat
sunt in zodia pestilor si de o luna is in stari depresive constante si chear nu gasesc putere sa mai traiesc nu mai am energie simnt ca toti ma vor parasi si nu as suporta vreau un sfat
Nu trebuie sa accepti un sfat, trebuie sa te ridici de unde te-a lasat puterile si sa mergi mai departe, cand ai nevoie de ajutor poti sa-l ceri desigur…
de cateva saptamani nu mai sunt eu nu ma mai recunosc simt ca vreau sa mor nu mai am pentru cine sa traiesc si pentru ce sa traiescin lumea asta inconstienta si lipsita de dragoste.Nu ma iubeste nimeni in lumea asta persoana pe care o mai iubesc si am iubit-o 3 ani ma ignora total si ii indiferenta de 2 luni.Nu iam facut niciun rau,nu am jignito nu am mintito atata timp sii ii singura fiinta pe care o iubesc pe pamantul asta si nici pe ea nu pot so am.Nu am cu cine sa vorbesc nu ma intelege nimeni ma uit in jurul meu si vad o lume care ii inconstienta de ce se intampla o lume lipsita de dragoste parca totul in jurul meu ii rau nu vad gram de bunatate doar iluzie,iluzia conteaza pentru oameni.Simt ca viata mea nu mai are nici un rost aici pe pamantul asta nu mai am pentru ce si pentru cine sa traiesc,am o mama si o sora mama se chinuie cu slujba si sora mea ii in depresii de cateva luni si numa stari negative are. Cand vin de la servici nu am niciun Dumnezeu totul in jurul meu ii urat tot timpul sunt trist si-mi vine sa plang la servici nu ma mai recunosc colegii si nam cui sa spun o vorba ce ma doare noroc ca am dat de voi si am zis ca poate imi da cineva un sfat.Cautam un leac mai usor o solutie mai usor sa mor mai repede sa plec din viata asta.VA ROG SA VORBITI CU MINE SI SA-MI DATI UN SFAT CE SA FAC?
vA ROG RASPUNETI-MI NU MAI VREAU SA TRAIESC IN LUMEA ASTA NU MAI REZIST NU MAI AM PENTRU CINE SA TRAIESC NU MAI GASESC O FATA PE CARE S-O IUBESC ATATA DE MULT
Am citit cartea conversatii cu Dumnezeu si am inteles o mare parte din adevar am atins un punct in care eram cel mai fericit ca pot sa inteleg cine ii Dumnezeu Dumnezeu a spus ca lui nui place suferinta Atunci eu de ce sufar de ce suspin si nu scap nu mai pot sa ma gandesc la nimic din ce am citit doar pe ea o vad in fiecare zi ii vad chipul in minte am incercat sa scap de gandul de a ma gandi dar nu pot simt ca mor fara ea nu mai rezist in viata asta si misiunea mea sa terminat vreau sa aleg o viata mai buna.AVETI UN SFAT VA ROG!!!!!!
De ce tot cei bun tre sa dispara de ce?
Buna ziua,
Va scriu intr-un moment de disperare totala in care nu stiu ce sa mai fac…poate cineva de aici ma va putea ajuta macar cu un sfat !
In urma cu 3 ani si 8 luni am cunoscut o fata…cunoscut in sensul ca ne mai vazusem inainte cu un an doar de vreo 2 ori dar ea era cuplata cu vecinul meu de palier de la etajul 8.Pe atnci doar ne stiam dupa nume…A trecut acest an si intamplarea face ca prin aprilie 2008 sa vin acasa de la munca si sa il vad pe vecinul meu de la etajul 4 de aceasta data iesind din bloc impreuna cu o fata…normal l-am salutat i-am spus ei sarutmana dar fara sa imi aduc aminte ca noi defapt ne cunosteam. Peste cateva seri vine o prietena de familie din Canada coincidenta face ca si pe aceasta prietena sa o cheme exact ca pe fata de care vorbesc. Merg la o mica petrecere organizata de aceasta amica venita in vizita…ajung acasa spre dimineata, mananc ceva si ma culc, seara intra pe idul meu de mess o persoana ii dau add si incep sa vb cu ea…intamplarea face ca in prima faza sa cred ca e amica din Canada dar dupa o discutie mai ampla realizez cine este defapt. Hotaram o zi si ne vedem…o iau de la liceu de la ea cu un trandafir alb si mergem la o cafea, o cafea care a generat scantei in sensul placut intre noi si a avut ca rezultat cateva sarutari pasionale. Mentionez ca ea era in continuare cuplata cu vecinul de la 4. Plecam si stabilim intalnirea urmatoare…de aici a urmat o perioada de cateva luni adica pana prin octombrie in care ea era si cu mine si cu vecinul de la 4. Stiam foarte bn ca este si cu el dar eu deja incepusem sa tin foarte mult la ea ! In cele din urma ea s-a despartit de el si a ramas a mea…au fost date lupte seculare de sentimente pt a se ajunge aici. A urmat cam un an si jumatate de iubire intensa, o iubire ca intre doi copii nevinovati.
Dupa acest an si jumatate insa lucrurile au inceput sa mearga incetul cu incetul din ce in ce mai prost…eu mi-am pierdut locul de munca, a intervenit stresul si nervii, avand obiceiul ca noi sa vb la telefon cam 4 ore pe zi unul cu celalalt pt mine telefonul a devenit un stres…de atunci au inceput jignirile mele fata de ea…a a trecut cu vederea peste toate acestea si a facut tot posibilul sa ma ajute sa ma ridic ! Am continuat impreuna dupa inca 1 an am fost orbit de rautatea din mine si am lovit-o…ea a trecut si peste asta am continuat sa o jignesc si sa o lovesc cam doi ani ea de fiecare data m-a iertat si a trecut cu vederea…m-a ajutat cu bani atunci cand facturile neplatite ma amenintau cu streangul de gat, imi aducea mancare si tigari de fiecare data cand o rugam sau ii ceream…in urma cu am calcat iarasi stramb si am vrut sa o fac geloasa am cautat o alta fata dar nu pentru iubire ci pentru simplul fapt de a iesi cu ea ca amici. I-am spus iubitei de chestia asta…o perioada de doua – trei saptamani m-a implorat sa o las pe aia crezand ca se intampla ceva mai mult intre noi…eu am facut pe durul si am continuat…inainte sa se intample acest lucru si sa o caut pe domnisoara „gelozie” ii cumparasem iubitei mele un inele de logodna cu candul ca in ziua de craciun sa o cer de logodnica in biserica in fata lui Dumnezeu ! Inchei colaborarea cu amica cea noua si intr-o seara ma duc dupa iubita mea…Problema este ca nu vroia sa imi mai raspunda la telefon…am asteptat-o in fata blocului pret de cateva ore bune…cand intr-un tarziu a venit a coborat din taxiu cu un baiat…ducandu-ma dupa ei am intrebat-o cine este el la care ea mi-a spus ca (numele lui) iar el a completat ca actualul ei prieten si ca eu cine sunt am raspuns cu aceeasi moneda spunandu-i ca si eu sunt tot actualul…moment in care a luat-o in brate in fata mea si a sarutat-o…in mine a plesnit ceva in acel moment…a urmat un mic tamtam intre mine si el ea s-a bagat intre noi sa ne desparta…in cele din urma el pleaca iar eu raman sa vb cu iubita mea…pret de o ora am tot vb iar ea mi-a spus motivul pentru care este cu el…vrea sa fie fericita si sa nu mai sufere…ii spun si eu ca nu va mai avea de suferit si ca mi-am dat seama de greselile facute si ca sunt iarasi acel copil de care ea se indragostise cu 3 ani in urma…dar degeaba de atunci au trecut 3 saptamani a fost si ziua ei…am sunat-o ne-am vazut am apucat sa ii mai fur un sarut…dar zadarnic…acum observ ca de cateva zile nu imi mai raspunde nici macar la telefon iar ultima oara cand am apucat sa ma vad cu ea…mi-am luat amenintari de la actualul ei…nu imi este frica de amenintariel lui dar imi este frica ca din cauza prostiilor si a tampeniilor care le-am facut ea nu se va mai intoarce…
Nu stiu ce sa mai fac si sincer imi vine sa ma sinucid si sa scap de toate problemele astea…in sufletul ei inca mai simte ceva pentru mine si inca ma mai iubeste…mi-a spus-o si in fata.
Nu stiu de unde sa incep nu stiu ce pot sa mai fac vreau sa ma omor pt toate idioteniile pe care le-am facut fata de ea.
De ce a trebuit sa fac toate aceste lucruri ca sa vad , sa realizez ceea ce stiam defapt si anume ca ea ma iubeste doar pe mine si ca eu o iubesc doar pe ea nici eu nu stiu…
Fac tot ce imi sta in putinta sa ii demonstrez nu sa ii spun, vreau sa ii demonstrez ca sunt iar persoana aceea buna si iubitoare care am fost candva…
Vreau sa mor sa imi dau si viata din mine pt ea ! Poate asa o sa realizeze cat de mult o iubesc si cat de multe as fii in stare sa fac pentru ea !
Va rog mult daca are cineva un sfat sau o idee va rog sa o spuneti !
Va multumesc,
Taz
Amice, esti idiot ca ai facut-o sa sufere… Daca tu chiar crezi ca poti fi altfel de acum incolo, eu te-as sfatui sa nu te lasi batut… Sa continui sa ii faci cadouri mici, daca stii unde sta e mai usor, si nu trebuie sa raspunda neaparat la telefon ca sa o intalnesti… Eu as zice sa mai incerci o perioada de maxim o luna sa o recuperezi, iar la sfarsitul lunii cand te intalnesti cu ea pentru ultima data, sa ii zici asa „Asta e ultima data cand te bat la cap sa ne impacam… Daca vreodata te razgandesti stii numarul meu… Ramanem amici” si incerci sa te bagi pe alta… Fete mai sunt… Ai grija de tine si lasa sinucisul
Draga Taz,
Am citit povestea ta. Trista, intr-adevar. Si cu multe greseli, asa cum ai admis tu insuti. INSA partea importanta in toate acestea este ca ai admis ca ai gresit. Chiar daca aceasta constientizare este doar partiala (vei vedea imediat la ce ma refer).
Din pacate, draga Taz, ajungem sa constientizam valoarea unui lucru sau a unei persoane de-abia atunci cand nu il mai avem… Te rog sa incerci sa te pui in pielea ei, pentru a vedea cum s-a simtit ea in acei ani cand ai jignit-o si, mai ales, cand ai lovit-o, in conditiile in care tu insuti ai amis ca ti-a fost alaturi, trup si suflet, cand ai trecut prin ce ai trecut… Probabil ca a ajuns intr-un moment in care si-a spus „destul”, in care si-a pierdut speranta ca te vei schimba, ca vei redeveni barbatul de care s-a indragostit si nu bruta care ajunsesei atunci cand ai ridicat mana asupra ei (chiar daca te superi pe mine, trebuie sa admiti ca acesta este adevarul).
Vestea buna pentru tine insa este aceea ca, daca e cum ti-a zis, ca inca te mai iubeste, ai mai putea „drege busuiocul”, cum se spune. Insa nu va fi deloc usor! Increderea se castiga greu, se poate pierde usor, iar de recastigat se recastiga extrem de greu!
Acesta este aspectul asupra caruia te incurajez din tot sufletul sa reflectezi. Cat despre intentia ta de a te sinucide pentru a-i arata ca e mai importanta pentru tine decat insasi viata ta, da-mi voie sa iti spun ca este o copilarie. Nu ar face-o decat sa isi reconfirme ca nu s-a inselat si ca tu nu te-ai schimbat, asa cum poate inca mai spera. Cum ai putea crede ca violenta, exact acel lucru care a indepartat-o de tine si care a facut-o sa se desparta, ar convinge-o acum ca tu o iubesti, ca esti din nou acea persoana de care s-a indragostit initial, care a invatat din propriile sale greseli si ca se straduieste cu toata fiinta lui sa nu le mai repete? Oare sinuciderea nu este o forma de violenta dusa la extrem, indreptata, e drept, nu asupra ei, ci asupra ta insuti, dar cu efecte devastatoare inclusiv asupra ei si a tuturor celor care tin la tine?
In plus, gandeste-te bine ce vrei – inteleg ca lucrul pe care ti-l doresti din tot sufletul este de a fi din nou cu ea. Nu crezi ca, sinucigandu-te, iti distrugi practic ORICE sansa de a iti implini acest vis? Cata vreme traiesti, se poate intampla orice… Poti face multe lucruri pentru a o recuceri… Si inima ei, in care ai avut un loc atat de important o perioada considerabila, s-ar putea razgandi, si-ar putea face loc din nou pentru tine si s-ar putea sa iti acorde din nou o sansa. Dar tu trebuie sa ii demonstrezi ca esti alt om acum, ca ti-ai invatat lectia, ca ai invatat din greselile tale, ca o iubesti mult si ca vrei sa o recastigi, sa o recuceresti…
Stiu ca presupune multe eforturi, multe dificultati, stiu ca iti va fi greu sa o vezi acum rece, indiferenta, circumspecta, dar gandeste-te ca, in ceea ce o priveste, este o atitudine cat se poate de normala, avand in vedere felul in care degenerasera lucrurile intre voi… Ei bine, cand iti va fi mai greu, mai dificil, gandeste-te la ceea ce vrei cu adevarat – sa o recastigi, sa o readuci in viata ta. Iar atunci cand te gandesti la ea, nici un efort nu mai pare atat de mare sau de greu de facut…
Hai, capul sus si… la treaba! Si alunga gandul inselator al suicidului din mintea si din preocuparile tale! Nu de alta, dar SINGURELE sanse pe care le ai de a o avea din nou in viata ta le poti avea DOAR atata timp cat esti in viata! Este la fel ca atunci cand ai un examen greu – prima conditie pentru a-l lua este sa te prezinti… asa cum, in cazul tau, prima conditie pentru a-i recastiga inima si increderea este… sa fii in viata!
PS Ti-am facut o categorie a ta – se numeste „Taz”. Acolo te voi ruga sa ne scrii in viitor, pentru a putea urmari firul discutiilor mai usor cu totii. Inca o data, capul sus!
Cu prietenie,
Adrian
Am luat 3 la franceza si romana iar in seara aceasta o sa ma omoare parintii si am o gramada de probleme i-am mintit pe toti sunt cel mai rau om din lume nimeni nu ma mai suporta :(( VREAU SA SCAP DE TOT SI TOATE X( VA rog ajutati ma:((
Draga LSEROX,
Si eu am avut si note de 2, si de 3… Nu e ok, insa nu e nici un capat de tara. Se intampla oricui! Acorda-le putina incredere parintilor tai! Arata-le ca esti constient ca nu e ok si ca vei face tot ce poti ca sa te indrepti, si vei vedea ca vor primi vestea altfel!
Hai, capul sus, si nu face vreo traznaie pe care sa o regreti si tu, si toti ceilalti! Orice nota proasta se poate indrepta cu o alta buna! Dar daca faci vreun gest care sa te omoare sau care sa te schilodeasca pe viata… asta nu prea mai poti indrepta!
Inca o data – curaj… Pune-te pe invatat, accepta ce s-a intamplat si vezi ce s-a intamplat pentru a merge inainte si a drege busuiocul, cum se spune!
Cu prietenie,
Adrian
am omorat 2 oameni si vreau sa ma sinucid fara dureri…ma puteti ajuta ? 😦 sunt un monstru…a fost doar un accident si vreau sa platesc cu viata pentru asta :(( va rog mult ajutati ma si pe mine…sunt din moara vlasiei…:( va rog adaugati ma in lista de messenger pt a ma ajuta…[…moderat…] id mess
Draga Ady,
Nu poti indrepta un rau facand un alt rau si mai mare! In nici un caz! Nu cred ca este o solutie sa te sinucizi! Mai ales in cazul tau, cand spui ca a fost un accident! Unde esti? Te-ai predat? Ai spus autoritatilor ce s-a intamplat? In felul acesta vei si plati, cum spui, pentru ce s-a intamplat, dar vei si putea face ceva concret pentru a indrepta situatia!
Linisteste-te si spune-ne ce s-a intamplat! Si, daca nu ai facut-o inca, anunta autoritatile de ceea ce ai facut si asteapta ca lucrurile sa isi urmeze cursul firesc. Te asigur ca iti vom fi alaturi in tot acest timp!
Si te rog din suflet, nu iti face rau!
Cu prietenie,
Adrian
stiu km este sa suferii din iubire…am fost imp. k un baiat pana la momentul de fata..insa atunci cand asa zisi mei colegi ia’u spus dirigintei…tata este chemat la sc…daca va afla k am avut o relatie k un baiat major nu va mai vb k mn…dar k toate astea il iubesc…singurul gand e sa ma sinucid
nush ce sa fac sa ma omor am incercat foarte multe remedi dar nam putut face nk am incercat: sa ma innec ,sa iau pastile, sa beu diferite substante …dar nimic si faza cu innecul nam putut face imi ear greu sa mor astfel … am dor 13 ani si la varsta mea am forte multe probleme ….in momentul de fata ar fi ca : pritenul meu a intrat in clasa la mine si a scris pe tota tabla te iubesc si numele meu si al lui trebuia sa fie o surpriza dar nimeni nu stai ca aceea surpriza era un infern colegi mei au vrut sai arate doamnei diriginte si o colega dea mea am chemat sa mergem sa stergem tabla fiind ei la sport mam dus am sters tabla ..apoi colega mea mia zis sa mergem pana la magazin dar a zis ca nu are 50 de bani si sa am duc sa cer la liceu si mam dus la etajul urmator (2) si iam cerut unor baieti pe care ii cunostem si mau refuzat spunandumi ca nu au .. si auzind voci pe hol a iesit ditro clasa diriginta ma certat cumplit ca sunt in partea de liceu a scoli si ca am lipsit de la sport dar cu tte astea mam dus jos si tot am plecat la magazin apoi cand am venit de la magazin tti colegi ma amenintau cai sune doamnei diriginte ca pritenul meu a venit in clasa si a scris pe tabla si eu nesuportand acestea am inceput sa plng .. si am aruncat foaia de desen pe jos si iam zis ca ma duc pana la baie domnului de desen si cleega mea a iesit dupa mine si mama dus la doamna diriginta sai explic totul …si a ramat socheta ca am la 13 ani priten (dar stiti vorba aceea in iubire nu conteza varsta) dar ea e mai comunista ce sa intelega ..si apoi a urmat ora de istorie in care colega mea nusi facuse un referat si ia furat unui coleg referatul din ghiozdan si sa dus sal traga la xerox si ma rugat sa am duc cu ea eu fiind buna mam dus nam putut so refuz am ajuns destul de tarziu in clasa si am dat peste diriginta si .. sa dus imediat so spune pe bunica mea sai zica ca am chiiulit de la ore … si ca am priten si ac e repetent si multe altele…..cand am ajuns acasa ma certat,,batut si pedesit nam voie la calculator ….si nici afara si plus ma pus sa am desprt de pritenul meu pe care il iubem si fara palculator si fara iesit afara simt ca viata nare niciun sens stau dr in pat si ma uit la tv si plng … sii in plus bunica mea nu ma lasa nici sa am priten mia zis sa fiu colega cu tota lumea la scola dar nu priteniii imi spune sa ma duc sai spun ei tot ce simt dar nu pot ea nu ma intelege … ce credeti ca pot sa fac mie greu fara pritenul meu si sa stau inchisa in casa si fara pc … […moderat…]
draga ralw, incerc sa iti spun usor ce ar trebui sa faci sa-ti fie mai bine,inteleg ca treci prin greutati si esti izolata de bunica ta datorita faptului ca bunica ta no trait vremurile din ziua de azi ,adica viata de zi cu zi de azi , adica vreau sa zic ca nu o trecut prin ce trece un tanar in ziua de azi, ce am citit am inteles ca esti o persoana sensibila si tie greu sa te adaptezi celor din jur nush daca ai parinti , iti sugerez sa nu mai fi naiva in ceea ce-ti spun cei din jur fi naiva in tine in sufletul tau gandestete ca viata ta e spre un drum nou ai un inceput de drum bun,incearca sa-i dai atentie bunicii tale sa vorbesti cu ea diferite conversatii altfel ar prinde incredere in tine , totusi cred ca nu-ti vrea raul chiar daca nu te intelege sa nu te astepti sa te inteleaga intelegi tu prin ceea ce treci si intelegem noi aici prin ceea ce treci,esti tanara si o sa descoperi ca viata ii frumoasa trebuie doar sa crezi in tine sa intelegi ca esti un suflet care vrea sa depaseasca aceasta experienta.Vreau sa iti spun ca un baiat viseaza la tine in momentul asta doar ca tu nu sti si nici el ca existati unul pentru celalat.Comportamentul colegilor tai este imatur si lipsit de respect nu trebuie sa te iei dupa ei nu trebuie sa te atinga nimeni pentru ca nu pot,esti o fiinta perfecta creata de Dumnezeu si nu trebuie sa o distrugi!
Accepta aceasta provocare vezi poate intelegi ce inseamna pentru tine toate necazurile astea,cateodata e bine sa stai si izolat pentru ati limpezi mintea si ati pune ordine in ganduri, nu e rau sa alegi cateodata sa fi singur, e ca si cum ti-ai purifica organismul de toxine pentru a fi mai sanatos.Vezi ce va urma sunt sigur ca vei mai iesi afara si o sa fi ca noua!Fi puternica si ascultati sentimentele ele te vor urma spre bine lasa de la sine sa patrunda in tine si spune asa;Unde ma veti duce ca nu aveti cum sa ma atingeti faceti ce vreti cu mine ce veti face dupa aceea nu mai aveti ce, va veni partea mea dupa aceea!Fiecare are partea opusa cu cat esti de sensibila cu atata esti de puternica! Cauta in tine incredere si curaj noi suntem aici pentru tine oricand eu te sustin!!! Mult curaj si bunavointa de sine !!!
Buna… Vrea sa mor… M`am nascut intr`o familie … :-j
Nici nu vreau sa vorbesc… Tata nu ma iubeste
Mama nu ma iubeste
Prietenii isi bat joc de mine…
Nu sunt iubita…
Vreau sa mor…:(
Draga zuzu Adry, imi inchipui prin ce treci stau si ma gandesc doar prin scurt mesajul care lai lasat cum te simti! Iti inteleg dorinta e cea mai mare dorinta pe care ai spus-o VREI SA FI IUBITA esti o fiinta calda ca si mine cauti iubirea cauti afectiunea cauti intelegerea dragostea fericirea pasiunea umorul si distractia! Toate astea sunt calitati pe care le ai in tine,rar sunt oameni care sa aiba calitatile astea,dar sa sti ca nu este asa cum spui NU SUNT IUBITA ,lumea este nemarginita ESTI IUBITA IN MOMENTUL ASTA tot timpul vei fi iubita,in momentul asta te iubeste cineva! Iubirile sunt diferite datorita faptului ca oamenii sunt diferinti prin simplul fapt fiecare are treapta sa de evolutie cu cat esti mai evoluat cu atata ai mai multa dragoste iubire afectiune si toate calitatile care ti leam spus.Ma bucur sa intalnesc persoane ca tine care cauta iubirea ma bucur nespus de mult,acuma inteleg cu adevarat ca mai exista persoane ca tine cautand iubire.Haide sa-ti spun ceva,sti care e cea mai puternica energie?IUBIREA SI DRAGOSTEA!! In iubire gasesti puterea forta curajul buatatea ta pe care o ai,frica nu exista in iubire nu are loc nu are ce sa caute in iubire!! Dragostea ii energia care iti exprima iubirea fata de celalalt un schim de energie pozitiva bineinteles! Tot ce am sa-ti spun acuma este ca eu sunt aici pentru tine! Incerc sa iti spun ce ar fi bine sa faci cand te simti neiubita.Nu are rost sa-ti distrugi viata facand un gest urat pentru tine meriti toata dragostea din lume doar trebuie sa arati tu dragoste daca altcineva nu iti arata arata tu arata ca in tine exista Dumnezeu care emana dragoste catre cei din jur deschide-te in tine si te asigur ca toata dragostea care o dai se va intoarce la tine din belsug si vei fi fericita.Gandestete ca acuma treci o perioada mai grea dar asta inseamna o perioada mai buna cu cat ii ea de grea acuma cu atata va fi de buna.Vreau sa-ti spun sa incerci in sufletul tau cald sa te iubesti pe tine,tu esti pe primul loc in fata tuturor,e frumos sa visezi in tine ceea ce-ti doresti iti arati cine esti.Dumnezeu se afla in tine si traieste experienta ta bucurate ca nu esti singura! PRIETENII ISI BAT JOC DE MINE . Ok vreau sa-ti spun ca nu sunt prieteni din moment ce fac din ei un comportament primitiv sil emana catre ceilalti din jur nu esti singura ei fac asta pentru casi arata primitivitatea tu nu esti acolo printre ei tu esti undeva mai sus 😉 unde ei nu o sa ajunga cat de curand asta nu inseamna ca ei sunt puternici vai de mine isi arata cata valoare au.Deci sfatul meu cel mai bun pentru tine este sa-ti cauti puterea in tine si curajul sa nu ai frica de nimic pentru ca Dumnezeu nu vrea sa-i fie frica nimanui de el Ci El vrea dragoste curaj bunavointa de sine si un luptator bun,IUBESTETE PE TINE TU ESTI CEA MAI IMPORTANTA esti o fiinta calda si apreciez asta foarte mult fi printre noi esti iubita mereu cand te simti rau sami scri ca eu iti citesc mesajele sunt alaturi de tine esti iubita mereu!:* Cu dragoste din partea mea sper ca iti folosesc sfaturile curaj in tine!
Voi chiar nu ajutati pe nimeni sunteti prea naivi pentru a ne intelege proveniti majoritatea din famili bune si va dati cu parerea doar eu intru pe acest site sa caut metode fara dure si cat mai eficiente dar nu gasesc doar prosti…
dragii mei, sinuciderea, este cel mai mare pacat, pe care il poate face un om. viata e foarte frumoasa, mai ales daca stim s-o traim. noi oamemenii care dorim sa facem acest lucru inseamna ,,DIAVOL”” care ne duce la lucruri murdare..insangerare.. chin.Pentru iubiri imposibile, corigente, lipsa de bani nu marita sa recurgem la gesturi murdare. numele meu e cristi si va mai dau un sfat,,, MERGETI LA BISERICA cat mai des si veti vedea ca cu timpu locu de credinta va va indeparta de Diavol si ganduri la sinucidere.astept parerea voastra.va multumesc !!!
draga delia in iubire nu trebuie sa te ascunzi de cei dragi.marturisesteti dragostea intrun mod placut si cu siguranta vei fi inteleasa de parintii tai. pt asta nu e cazu sa te gandesti la sinucidere. pana la urma si u trebuie sa-ti intemeiezi o familie si sa ai copii. […moderat…].toti cei care aveti ceva de spus va voi citii durerea si va voi raspunde.
vreau sa mio dau pe finala m-am saturat de tot ce exista in lumea asta ……….. ori cum cred ca nu vedeti adevarul care este…… la ce sa traim ce scop avem doar sa traim ca prosti sa fim sclavi socetati sa muncim si atat sa imi fac o familie sa imi fac un copil ..2….3 ca sa ce sa ii chinui sa fie si ei sclavi.Uitativa la adevarata fata a pamantului nu mai suntem sclavi exact ca pe timpuri marcati cu fieru acum suntem marcati cu buletin si chear daca ne permitem cv mai bun nu avem timp sa ne bucuram de acel lucru …. uitativa la grafica cu mortalitate in ultimi ani la ce varsta se moare in zilele astea cel mult 70 de ani deja ne omoare cei care se cred tari si mai de ne baga tot felu de substante in mancare …… si multe altele oameni care muncesc si nu isi apuca pensia dupa o viata de munca oameni care nu au unde sta ce manca spunetimi care om traieste dintrun salariu si isi mai permite si cv salariu minim pe economie care il ia cam majoritatea …………………………………………..spunetimi o metoda sigura cu care pot sa ma mierlesc fara sa afectez pe nimeni incercand sa imi dau finala.
Frate Tony,sunt deacord cu ce spui tu,nush daca mi-ai citit mesajele ultimile […moderat…] vreau sa mai vb cu tine sper sami raspunzi si sa fi bine […moderat…]. Mie greu si mie sa accept sa traiesc in lumea asta dar inca sunt printre voi am trecut si eu prin multe in viata.Nare rost sati risipesti propria viata ca o sa fie schimbarea te asigur ca nimic nu ramane asa ar fi prea la limita imposibilului si atuncia s-ar duce totul de rapa si Dumnezeu nu vrea asta din contra va fi o reglare intre bine si rau intre adevar si minciuna […moderat…].Nici eu nam copii simi dores sa traiesc pentru cineva macar sai inspir cu adevarat sa am cu cine sa ma alint […moderat…]. Sper ca esti bine printre noi fi tare si nu te risipi pt nimica mai rezista mai vb cu noi aici o sa fim alaturi de tine stiu ce simti esti intr-o postura ca a mea esti departe de minciuna ai inceput sati deschizi ochii si e bine lucrul asta pt ca avem nevoie de tine cei ca noi trebuie sa fie multi frate pt ca cei multi dau tonul credema ii un mesaj Cu drag scris catre tine!:*:*:
Ar trebui sa propunem schimbarea url-ului, in loc de suicid.wordpress.com sa fie vreausamiodaupefinala.wordpress.com. Ar suna mult mai catchy. Glumesc binenteles 😛 . Problemele cele mai usor de rezolvat sunt cele la care le cunosti sursa. Daca stiti ca problema e lipsa banului, solutia e simpla , si anume sa faceti mai multi bani. Sunt atatea metode, unele bazate numai pe hobby chiar, care pot imbunatati starea financiara. E aiurea ca prin prisma lispei banilor sa vedeti viata prost, mai ales ca acum se activeaza tot mai mult principiile trocului. Deci daca problema sunt banii, e bine sa va concetrati spre sursa problemei, si nu pe consistenta alimentelor sau a apei potabile. Chiar daca ar fi otravite, asta nu scuza incapacitatea umana. Chiar daca aveti de trait mai putin, din cauza apei si a alimentelor otravita, ar trebui sa profitati mai mult si sa faceti mai multe lucruri. Adica nu ar trebui sa va blocheze lucrul asta, ci din contra, sa va intarate. Sper sa nu fie doar un pretext.
Buna ziua/dimineata/seara. As dori sa imi tin numele anonim din cauze ce le voi preciza mai tarziu. Sunt un baiat de 16 ani care recent a trecut prin mai mult decat poate duce. Sunt elev al […moderat…], un liceu foarte bun care este situat pe locul […moderat…] national. Visul meu a fost mereu sa ajung aici, iar acum dupa un an si jumatate, lumea mea a luat o intorsatura groaznica. Sunt in clasa a X-a si nu doresc sami precizez numele datorita faptului ca e destul de unic. Vara aceasta mam indragostit pentru prima oara si am avut unele din cele mai grozave momente din viata mea, dar nu am avut o relatie in sensul adevarat al cuvantului. Inca o iubesc pe acea fata , dar numai eu stiu cate sacrificii am facut si cat de mult miam dorit ca ei sai fie bine. dar recent aceasta fata mia intors spatele si ma ignora. desi mai vorbim din cand in cand,dar nu cum era. Daca nu am fost impreuna, am reusit sa fim prieteni cei mai buni. si stim amandoi asta pentru ca neam spuso de atatea ori. As dori ca problema mea sa se termine aici. Notele mele sunt groaznice , nu mai am chef de nimic . nu mai am chef de invatat, nu mai am chef de stat, ma simt ca o leguma congelata.Nu mai stiu ce simt , ce vreau ce cred, e fac, nu mai stiu nimic.Parintii mei sunt dezamagiti si urasc asta. Niciodata in viata mea eu nam vrut sa ii dezamagesc, dar ei cred ca o fac intentionat ( si stiu ca nu cred cu adevarat asta) dar ma ranesc si nu mai suport.Vreau sami inchei socotelile cu viata. Chiar daca mai am multe de trait si de facut.Dar numi asa. Si nici nu vreau sa asept sa se faca situatia mai buna ca de una singura nu se va face mai buna , ba din contra, se va inrautati. va rog frumos ajutatima.
Draga Mihai,
Din motive care tin de siguranta, am moderat anumite elemente din comentariul tau.
Dragostea este un sentiment frumos, sublim, inaltator! Merita, merita si iar merita sa iubesti! Intr-adevar, atunci cand o poveste de dragoste ajunge la capat, din diverse motive, parca simti ca te prabusesti dintr-o data si ca, din al noualea cer, ajungi uluitor de repede pe pamant…
Te-ai gandit vreodata ca ea te-ar putea privi nu ca pe un iubit, ci doar ca pe un prieten foarte bun, foarte apropiat?
Scrii ca nu ati avut o relatie in adevaratul sens al cuvantului. La ce te referi? Daca te referi la faptul ca, poate, nu ati facut sex, atunci trebuie sa iti spun ca o relatie nu se rezuma la sex! Suntem oameni, nu animale, si daca tot ceea ce urmarim intr-o relatie este sexul, latura fizica, atunci suntem cei mai nefericiti dintre vietuitoarele acestui pamant! Ceea ce ati cladit voi vara trecuta, te rog sa ma crezi, valoreaza mai mult decat daca v-ati fi petrecut cateva ore facand ceea ce, in mod firesc pentru varsta pe care o ai, viseaza orice baiat. Odata cu trecerea timpului insa, vei vedea, ajungi sa privesti lucrurile altfel! Sexul nu este altceva decat incununarea unei relatii, nu relatia insasi. Este implinirea unor sentimente care se dezvolta in timp, care cresc, care se maturizeaza…
Bazandu-ma DOAR pe putinele elemente pe care ni le-ai scris, as fi tentat sa cred ca a fost o relatie in care amandoi v-ati simtit bine, in care ati savurat orele petrecute impreuna, povestile pe care vi le-ati impartasit… ati devenit prieteni foarte buni, foarte apropiati… Si tind sa cred ca, la un moment dat, te-ai indragostit de ea, iar ea poate ca s-a speriat, declarandu-se poate nepregatita pentru mai mult…
Si acum haide sa discutam putin despre subiectul suicidului sau, cum il numesti tu, al incheierii socotelilor cu viata. Iti dau dreptate cand scrii ca situatia ta nu se va imbunatati de una singura! Dar nu iti dau dreptate daca tu crezi ca moartea este rezolvarea. Eu nu scriu „unica rezolvare” pentru ca, in fond, eu nu cred ca moartea ar fi o rezolvare in sine, ba dimpotriva! Este cea mai proasta alegere pe care ai putea sa o faci! Nu iti va rezolva nici situatia notelor de la scoala, nici pe cea a relatiei pe care o ai sau pe care ai avut-o!
Daca esti dispus sa incercam sa gasim impreuna o varianta mai buna, daca esti dispus sa accepti faptul ca moartea nu iti ofera decat garantia ca nu vei mai putea schimba nimic niciodata si ca doar alegand sa traiesti poti schimba lucrurile si, de ce nu, vei putea lupta pentru a o recuceri pe domnisoara de care esti indragostit, atunci eu – noi – sunt(em) aici!
Ti-am facut o „categorie” a ta – „MihaiG”. Te astept sa revii!
Cu prietenie,
Adrian
Și mă rog cum ai putea să mă ajuți tu, când nu pot să mă ajut nici singură?
Nimeni, chiar nimeni, nu a put să mă ajute să îmi rezolv problemele în viată.
Îmi pare rău să te dezamăgesc dar unii oameni nu ar fi trebuit să se nască, dapoi să mai și trăiască, să creeze probleme altora.
fiecare sa nascut cu un scop, dar noi suntem asa mandrii ca nu acceptam ce nii sa propus sa facem si atunci credem ca renuntarea este singura solutie
aline,esti extraordinar,cata intelepciune si cat adevar in asa de putine cuvinte,jos palaria,sper sa ajunga multi oameni sa inteleaga ce ai scris tu aici
Ai mare dreptate Lili, va doresc multa putere mai departe
Multumesc Mult Lili, eysi o fata extraordinara ca-ti sacrifici din timpul tau sa vb pe acest link incurajand pe ceilalti, Multa Binecuvantare si intelepciune de la Dumnezeu…
Draga necunoscut(a),
Poate ca ai dreptate. Si poate ca asa este, ca daca nu te ajuti tu, nu te poate ajuta nimeni. Aceasta initiativa a pornit insa de la un cu totul si cu totul alt gand. Ca sa il pot exprima mai bine, voi incerca sa il ilustrez.
Ai fost vreodata intr-o sala de culturism? Daca nu, poate vei avea curiozitatea sa mergi o data. Vei vedea acolo oameni care ridica greutati diverse, antrenandu-si diferite grupe de muschi. Printre altele, vei vedea si culturisti musculosi care stau asezati cu spatele pe o banca, ridicand haltere pentru a-si antrena pectoralii. De cele mai multe ori insa, atunci cand ridica haltera, vei vedea ca langa capul lor sta un alt culturist, pregatit sa il ajute atunci cand cel asezat pe banca nu va mai putea ridica greutatea cu pricina. Pentru ca, oricat de bine antrenat ai fi, exista momente in viata in care pur si simplu nu mai poti face fata cu aceeasi lejeritate unor provocari. Nu inseamna ca esti mai slab, mai prost ori mai putin antrenat daca esti in situatia respectiva. Sunt imprejurari si circumstante care te aduc in pragul prabusirii, da, este adevarat. Insa, daca in acele imprejurari ai pe cineva alaturi, care sa te ajute doar putin (vei vedea, culturistul de la capul celui culcat pe banca nu-i ridica acestuia haltera decat foarte putin, uneori folosind doar un deget sau doua, dar este suficient pentru ca respectivul sa isi poata duce pana la capat sarcina pe care si-a asumat-o!), vei constata ca acea mica diferenta conteaza ENORM!
Nu trebuie sa iti para rau ca ma dezamagesti. Pentru ca nu m-ai dezamagit in nici un fel. Noi suntem aici pentru ca in cel putin un moment din viata ne-am simtit asa cum te simti tu acum. Si am primit unii acea mana, altii acel „deget” de ajutor, daca putem spune astfel. Si am vazut cat de mult conteaza sa nu treci singur prin acele momente!
Cat despre faptul ca „unii oameni nu ar fi trebuit să se nască, dapoi să mai și trăiască, să creeze probleme altora”, te rog sa te gandesti la un lucru: ne-a intrebat cineva daca vrem sa ne nastem? Pe mine unul nu, nu m-a intrebat nimeni… Prin urmare, daca nu a fost de caderea noastra sa evaluam daca trebuie sa ne nastem sau nu, ci un anume Cineva a hotarat ca asa a fost cel mai bine, haide sa ii dam putin credit si sa traim suficient cat sa incercam sa intelegem si de ce…
Nu stiu ce s-a intamplat in viata ta. Dar, daca esti dispusa sa vorbim, noi suntem dispusi sa ascultam… Sau, ma rog, sa citim ceea ce ai scris.
Orice ai decide, te rog sa te gandesti la faptul ca ORICE problema isi are si rezolvarea ei, intr-un fel sau altul. Numai Moartea nu mai poate fi rezolvata in nici un fel aici pe pamant… Nu uita insa ca, pentru crestini, moartea nu este finalul, ci doar trecerea intr-o alta forma a existentei… care poate fi buna sau rea, in functie de alegerile de aici, de pe pamant! Sa nu ne pomenim ca incercam sa scapam de ceva trecator, murind, si dam peste altceva mai rau, dar vesnic…
Hai, capul sus! Si scrie-ne ce ai pe suflet, bine?
Cu prietenie,
Adrian
Multa intelepciune ai primit de la Dumnezeu Adrian, El sa-ti rasplateasca
Foarte frumos impresionat:) ma bucur sa cunosc oameni ca tine Adrian!
Noi toti absolut avem nevoie de incurajari
ajutati-ma si pe mine va rog…cum sa-l uit??….nu sunt genul de persoana care sa ajunga sa vrea sa faca acest lucru ingrozitor:sa-si ia viata,dar credeti-ma ca numai rezist…sunt de un an jumate in italia an cunoscut un baiat albanez,am stat impreuna 8 luni,toate bune si frumoase,ne am mutat impreuna in casa cu ai lui,au inceput discutiile,eu am ramas insarcinata,toti vroiau copilul dar eu ma simteam ca o sluga in casa lor,pana cand intr-o zi m am decis sa plec pt k pur si simplu numai suportam…in fine,ne am certat eu m am gandit sa fac avort pt ca nu aveam ce sa fac,eram in 3 luni,numai eu stiu cat am suferit,a trecut si asta,ne am impacat iar…dupa care acum cateva zile ne am despartit nici nu stiu de ce,e foarte rece si indiferent,eu il iubesc din tot sufetul meu….dar cred ca el nu ma mai iubeste pt ca nu ma poate ierta ca am facut avort…si mi a zis ca asa s-a putut razbuna pe mine….numai vreau sa mai traiesc,pt ca fara el nu pot…nu stiu pur si simplu ce sa fac…dak incerc sa l sun,rade de mine,ma injura…..eu fara el numai vreau sa traiesc:(((((((((((((((((((
exista iertare , daca nu ti-o da iubitul tau atunci sigur mai aai sansa de a fii iertata de Dumnezeu
eu vreau de atat timp sa mor incat nu stiu cum sa o fac odata.nu mai pot sa suport prin tot ce trec de atat timp si mi sa luat.nu stiu ce sa fac pt ca sunt distrus sunt terminat.
Draga Adrian,
ti-am facut o categorie in coloana din dreapta – se numeste „Adrian 33”. Te asteptam acolo cu mai multe detalii despre problema ta, pentru a putea cauta impreuna o solutie viabila!
Cu prietenie,
Adrian
pt ce sa traesti pt ce sa suferi moarte mi se pare cel mai corect lucru
cand esti intr-o situatie grea e usor sa o iei razna, spun asta din experienta……….si eu sunt intr-o situatie foarte nasoala si-mi doresc sa mor, in fiecare dimineata cand ma trezesc asta e primul gand ‘cum sa mor’….e greu sa traiesti asa, sa nu-ti mai doresti nimic doar moartea…..e dureros………fratilor daca ati stii disperarea pe care o poarta in suflet un om care-si doreste sa moara in fiecare zi……..eu am ganduri foarte negre, nu stiu daca o sa pot sa trec peste situatia asta, e complicat, foarte complicat si nu stiu ce sa fac…….sunt bolnava intr-un fel, nu vreau sa dezvolt subiectul cel putin nu acum, e greu sa fac fata situatiei, cand oamenii te vad diferit fata de ei asa ramai diferit si se feresc de tine, te dau la oparte ca pe un gunoi………unui om sanatos, normal si fara defecte (fizice) ii este greu sa inteleaga asta, e usor sa spui o sa treaca pentru ca nu esti tu in aceea situatie……..nu poti sa pui in cuvinte suferinta, disperarea si deznadejdea ; oricum e foarte complicat si nu stiu cum o sa rezist, asta e…..poate voi face pasul cel mare poate nu, nu stiu cum ti-e scris se zice; astept sfaturi daca aveti si poate voi fi aici sa le citesc………sper
death note este numele unui film si al unui anime
death_note….Deznadejdea ta se poate sesiza usor din cuvintele tale….Si eu am suferit ani de zile cu unele probleme insa exista o solutie la problemele noastre…..Cind intram in aceasta lume din cauza pacatului Adamic noi ne nastem cu o natura pacatoasa care se transmite pe linie spiritual in duhul sau in spiritul nostru,de la parintii nostri….1 Pet 1/18;19.
Astfel intram in aceasta lume fiind impregnati adinc in sufletul nostru cu o natura stricacioasa,supusa degradari..Ef 4/22.
Trecind prin viata omul cauta un lucru care sa-i afirme existenta,care sa-i dea valoare si nu-l gaseste.
Undeva in adincul inimi sale tinjeste dupa ceva care sa-l inalte ,sa-i dea identitate,
Omul a fost creat ca sa traiasca la nivele inalte,la cote inalte,insa există forţe invizibile care determină destinul fiecărei persoane, fie spre bine, fie spre rău. Biblia le numeşte binecuvântare şi blestem.
Blestemul poate fi asemănat cu un braţ lung şi rău, care porneşte din trecut şi se aşează peste un om cu o forţă întunecată şi apăsătoare, împiedicând manifestarea deplină a personalităţii acestuia, care nu se simte niciodată liber să fie el însuşi.
Blestemul blochează înaintarea respectivului om. Acesta trăieşte tot felul de evenimente şi situaţii pentru care nu are o explicaţie logică sau naturală. Această forţă nu se supune legilor obişnuite ale naturii.
Efectele blestemului sunt: frustrare, sau complex de frustrări, boală, apăsare.
Deşi omul are toate calificările pentru succes, ceva merge rău. Toate încercările lui de a atinge un anumit nivel eşuează, totuşi nu poate vedea nici un motiv evident pentru aceasta.
Domeniile în care se manifestă blestemul sunt diferite: carieră, afaceri, sănătate, finanţe. Aproape întotdeauna are influenţă asupra relaţiilor personale, în special în căsnicie şi în familie. Cel mai frecvent blestemul afectează un grup mai larg: familia, comunitatea, naţiunea.
Isus a venit în lume pentru aceasta: ca eu şi tu să fim liberi! Să fim eliberaţi de blestem, de păcat, boală, sărăcie, slăbiciuni.
Doar El poate sa schimbe ceva in viata ta!!Crede ca te iubeste asa cum esti si ca acolo pe cruce a purtat toate pacatele si bolile tale,de aceea nu trebuie sa le mai porti!!Fa aceasta rugaciune si vei experimenta acea viata care o doresti!
Doamne Isuse cred ca acolo pe cruce Tu ai murit si inviat pt mine!Cred ca acolo tu ai luat pacatele si bolile mele pt ca eu sa nu le mai port.De aceea eu te chem astazi in inima mea ca Domn si Mantuitor.Declar ca de astazi nu mai sunt un esec ci o persoana binecuvantata fiind mantuita de tine de sub orice blestem….
Daca faci acest lucru si apoi traiesti cu acest Mantuitor viata ta se va schimba…nu exista alta solutie…Si eu am trecut prin stari grele si nu am gasit alta varianta!!fi binecuvantata!te iubim mult,caci esti creatia Lui Dumnezeu!si esti speciala in ochii Lui!!
Felicitari ptr blog.
sunt sigura ca dumnezeu ne iubeste pe toti asa cum suntem, dar uite ca totusi e greu sa treci peste anumite situatii………eu cel putin nu stiu cum sa accept ceea ce se intampla cu mine…………exista remediu sa stii pentru ce am eu dar e greu pentru ca trec de la o stare la alta, acum sunt bine peste zece minute sunt pe pereti……..e atat de nasol sa traiesti asa, si oricum chiar daca rezolv problema raman cu sechele toata viata……..sper sa ma fac bine si sa pot trai ca un om normal dar asta vom vedea
si eu am trecut prin aceasta situatie..problemele pe care le ai de rezolvat nu le poti rezolva cu aceasi gandire pe care ai avut-o pana acum.De aceea tu ai nevoie de ajutor dinafara ta.trebuie sa intelegi aceasta.Daca renunti sa mai crezi in tine insuti,si Il chemi pe Isus in inima ta dar cu sinceritate…atunci scapi…si eu am scapat si acum sunt un om foarte binecuvantat !!Sincer nu cred ca exista varianta alternativa ….gandurile de sinucidere si problemele se tin scai de om, si dupa ani de zile ,daca nu primeste omu dinafara lui ajutor.Isus este atotputernic ,ca sa rupa intunericul din viata ta,sa-ti restaureze apoi viata si sa-ti dea o vointa reala de viata,in care sa nu te vezi o victima ci un biruitor.Fara Isus oricine ramane un esec..Este vital sa cauti ajutorul Sau dar sa faci din asta o tinta..Nu se schimba nimica la tine fara o decizie in acest sens…Isus te iubeste si vrea sa te faca un om fericit!!
Buna Adrian.
Am dat intamplator peste acest blog si as vrea din tot sufletul un pic de ajutor! Sunt cu prietenul meu de ceva ani si de un an suntem logoditi. Problema este ca el nu vrea sa creada orice i`as spune, nu ma lasa sa il ajut in problemele lui si se pune mereu pe locul 1. In fine, nu asta este problema, ideea este ca pe mine ma dor lucrurile astea, iar eu sincer nu ma vad fara el. Ma iubeste, e adevarat, si eul il iubesc, dar ma doare enorm sa`l vad ca are crizele astea.. Nu vreau sa ma despart de el, asa ca singura solutie pe care o intrevad este suicidul. Suna penibil, stiu, dar am nevoie de cineva care sa ma asculte fara sa ma judece!
Poate ar fii bine sa-l inviti si pe el la o discutioe cu Adrian, poate asa il va ajuta daca este cineva care nu-l cunoaste, incearca, suicidul nu este solutia, pe langa faptul ca poate nu reusesti si ramai cu urmari, mai faci si pe altii sa sufere si sa-si piarda increderea in tine:…
Draga Ioana,
Esti binevenita aici!
Inteleg, din putinele randuri pe care ni le-ai scris, ca ai anumite probleme nerezolvate cu logodnicul tau. Intr-o relatie este nevoie, cum ai intuit, de incredere reciproca. Daca aceasta nu exista, atunci sansele ca respectiva relatie sa reziste sunt minime…
As indrazni sa te intreb daca ai facut ceva care sa il determine sa fie mai rezervat in a te crede… Daca nu, atunci trebuie sa invatati treptat, amandoi, aceasta lectie a increderii in altcineva decat in voi insiva… Daca, in schimb, au existat anumite lucruri in trecut care l-au determinat sa adopte o atitudine de neincredere, este bine pentru relatia voastra sa vi le asumati. Sa stati locului la un moment dat, sa trageti linie si sa decideti daca puteti merge mai departe in felul acesta sau nu…
Scrii ca va iubiti cu adevarat amandoi. Daca este asa, atunci solutia este simpla. Si in nici un caz nu este suicidul! Gandeste-te doar cum ai fi tu, cum te-ai simti daca ar trebui sa traiesti fara el. Inchide ochii pentru un moment si incearca sa iti imaginezi ca el s-ar fi sinucis… Ce ai simti? Ce ai face?
Cam acestea vor fi si sentimentele lui…
Ce-ar fi daca am cauta impreuna solutii REALE la problemele cu care te confrunti? Va trebui sa ne dai mai multe detalii, pentru a intelege exact cu ce te confrunti…
Cu prietenie,
Adrian
Draga Adrian,
Iti multumesc pentru frumoasele idei impartasite.
Solutii nu prea cred ca ar exista, pentru ca nici in momentul de fata lucrurile nu s`a rezolvat. Si da, ai dreptate, ar fi oribil daca el s„ar fi sinucis. Problema este ca el este inchis in el, rezervat doar pentru ca un anumit personaj s`a gandit sa`l sune intr`o seara, spunandu`i lucruri indecente despre mine. Logodnicul meu stie la orice minut unde sunt, sunt mereu disponibila la telefon si nu ies din casa si, desi stiind lucrurile acestea, inca ma banuieste. Am facut n lucruri pentru el, chiar si sa dorm cu el afara cand m`a vizitat, pentru ca nu avea unde altundeva. I`am dovedit de n ori ca vreau sa fiu cu el, ca`l iubesc, etc. Dar el tot rezervat, inchis in el este. Nu ai stiu ce anume sa mai fac, durerea este imensa si alta solutie din aceasta problema nu vad decat suicidul.
Cu drag,
Ioana
Curg lacrimi amare cand vad ca alti oameni au probleme mai mari ca mine si tot reusesc sa vada frumusetea vietii, iar eu nu pot sa trec peste problema mea. Tot acolo trag, la moarte, nu vad alta solutie. Am incercat s-o fac dar nu pot parca ceva ma tine, se intampla intotdeauna ceva in momentele alea. Nu vreau sa plec asa sa-mi las parintii si fratele in durere dar nu stiu ce sa fac, chiar nu stiu.
E cumplit sa traiesti asa, cu gandul mortii prezent in fiecare zi…….nu pot sa pun in cuvinte……ma simt inutila, nedorita, urata….
Poate sunt plictisitoare, dar scriu din nevoia de a stii si parerile voastre, poate asa voi gasi puterea de a merge mai departe….
Ma simt atat de singura, plang mai tot timpul, nu mai stiu sa traiesc, nu mai vad nimic, nu ma mai intereseaza nimic, ma simt pustiita………oare ce este dincolo? Sincer asta ma sperie cel mai tare……ce este dincolo, cine este
Am ajuns sa nu mai cred in nimic, dar absolut nimic……si totusi vreau sa cred in continuare dar ma doare inima si nu mai pot…..nu mai pot……imi este frica de mine, de ce pot sa fac in clipele de nebunie……ajutor
P.S.:S`ar putea sa nu mai apuc sa iti raspund la urmatorul comentariu. Vreau sa iti multumesc ca totusi incerci sa ma ajuti, ca rupi o parte mica din timpul tau pentru a ma sustine. 🙂
Draga Ioana
noi speram din suflet ca sa mai raspunzi, caci daca nu atunci acest saith este degeaba pus aici, dorim sa ajutam toti care suntem implicati in viata aceasta, dar sunt unii care traiesc pentrui ei altii traiesc pentru ceilalti…
Sper ca Dumnezeu sa te ajute sa biruiesti necazul si sa mergi mai departe…
Death-note…..Viata ta nu a experimentat ce este mai bun deoarece ai incercat sa absotbi din resursele limitatea si vitrge ale acestei lumi…Daca insa privesti la Isus si intelegi dragostea si investitia care a pus-o in tine,avand in vedere faptul ca acolo la cruce a murit si pt tine…daca il chemi in inima ta sufletul tau va fi saturat,caci Isus este sursa vietii…asta am ex si eu ca si tine,si am ajuns la concluzia aceasta.A fost singurul remediu pt mine.Acum imi stampar setea si foamea sufleteasca di izvorul vietii care curge din tronul Sau de har.fara El probabil ca gandurile de moarte ar reveni,insa cu El moarte este straina fata de mine.Lasa-L pe Isus sa-ti defineasca identitatea si traiectoria,cheama-l in inima ta.Viata fara El este intradevar urata,si omul devine o fiinta izolata si ratacitoare fara scop si identitate.Cu El insa vei experimenta bucuri vieti si vei descoperi ca de fapt tu esti o fiinta foarte valoroasa mai ales din perspectiva Sa…Isus te iubeste asa cum esti si noi te iubim>Esi o persoana valoroasa sunt convins de asta,sa nu-to faci rau!!sa ne scri vesti bune>Isus este acolo langa tine si iti cunoaste durerea,vrea sa-ti vindece sufletul si sa-ti dea viata vesnica prin iertarea pacatelor.
buna.numele meu este oana……am o trista poveste de iubire….sa incep cu inceputul…..am fost impreuna cu un baiat 4 ani a fost o dragoste sincera pana cand eu intr-o zi am gresit ….el este plecat in italia eu sunt in romania ne vedeam la 3-4luni cand venea in tara neam inteles perfect ma iubit la nebunie ma diviniza si eu il iubesc pe el enorm de mult dar am gresit din prostie am fost cu un alt baiat ….aqm lam pierdut nu stiu ce sa fac si cum sa fac ca nu pot trai fara el si fara dragostea lui nu vrea sa ma ierte nu mai vrea nik cu mine ma uraste:(((((((((((iar eu sunt disperata zice k ma lasa:(((((ce sa fac???ce sa fac????vreau sa nu mai traiesc fara el si nu mai pot s atraiesc fara el
iam implorat iertare iam promis k nu am sai mai gresesc niciodata dar nu ma ia in seama ……am ajuns in pragul disperarii nu mai stiu de mine nu mai vreau nimic nimic fara el sunt nimic nu pot sami imaginez ce a fost in capul meu cand am gresit nu stiu ce sa fac:((((am ajuns sa am niste ganduri pe care nu leam avut niciodata ….urma chiar sa ne casatorim imi daruise si un inel de logodna pe care mi la luat a zis k nul merit si nu lam meritat niciodata …..NU MAI POT ,NU MAI POT
iam spus k nu mai vreau sa traiesc fara el dak ma lasa ,si a zis k nul intereseaza e viata mea eu am gresit eu sa trag greul…..inca nu neam desparit definitiv dar cand o sa plece in italia mia zis k ma lasa iar eu din momentul ala nu mai vreau sa mai traiesc pt k nu mai am dc sa traiesc nu mai suport viata asta si nu mai am nici un rost in ea.
Sinceritatea ta Oana este remarcabila si de apreciat,si de aceea si eu vreau sa fiu sincer si dechis cu tine…Tu trebuie sa sti ca aceasi persoana(adica diavolul)care te-a inpins la tradare si pacat,aceasi persoana este care acum te inpinge la ganduri de moarte.Tinta lui din start a fost sufletul tau,insa ca sa ajunga acolo trebuia sa te inpinga la pacate trupesti desi stiai bine cu pacatul costa.Atunci cand erai mai mica si ai fost invatata despre acestea te-ai gandit ca e bine ce ti se spune insa crescand mare ai considerat ca e viata ta si faci ce vrei…astfel nu ai ascultat si ai ajuns aici…insa macar acum asculta!!Tu ai o problema in primul rand cu relatia ta cu Dumnezeu care este subreda daca nu inexistenta..Rezolvo pe aceasta in primul rand ca diavolul sa nu mai aiba acces la mintea ta cu ganduri care te darama…Prin Isus care te iubeste tu poti fi iertata si restaurata…Cat despre acel baiat nu poti sa te ti legata sufleteste de el daca el nu mai vrea cu tine..desi poate ar vrea insa i este frica sa nu-l fentezi din nou…Ideea este ca fara Dumnezeu tu sti ca omul nu poate face fata ispitelor…de aceea fati acest bine si invita-l astazi pe Isus in inima ta sa te elibereze de raul din tine insuti..oare de ce sa te chinuiesti in zadar si sa continui sa fi o victima?fa aceasta ca este Adevarul..eu am experimentat aceasta si acum sunt asa de fericit.Si tu poti fi restaurata si fericita..
Sincera sa fiu, eu am incercat si treaba cu Dumnezeu si nu m`a ajutat in niciun fel.. Am incercat sa ma rog, am crezut in el, i`am implorat ajutor si degeaba. Nu ii vad rostul.
Daca doresti sa te apropii de Dumnezeu trebuie sa-l vezi ca pe singura varianta ,nu ca pe una din celelalte…atata vreme cat inca Il vezi asa ca si pe..Hai sa o incerc si pe asta nu o sa mearga…Cine se apropie de El trebuie sa se apropie cu credinta deplina,si cu o asteptare…Plus daca o faci fa-o in termenii Lui asa cum biblia ne invata.Isus nu vrea sa te scape doar de beleaua de acum ci de mai multe lucruri,inclusiv de moarte vesnica..ceea ce inseamna nu ca tu nu mai existi dupa ce mori,ci ca dupa ce mori tu vei exista incontinuare,fiind total lucida de mediul inconjurator,fara ca sa poti sa-ti mai controlezi destinul…Acolo nu va fi apa,iarba ,bucuri,prieteni si nici Dumnezeu..acolo este iadul..adica a trai in afara orcarei forme de viata si bunastare.Acolo nu vei mai putea beneficia de schimbarea care inca iti este la dispozitie acum.Incredete in dragostea Lui pt tine..crede ca te iubeste,ca este real, si ca te asculta..apoi fa din El culmea cautarii tale..aceasta iti va asigura succesul..
Nu vreau sa intru in polemica pe subiectul asta cu cineva, dar, sincera sa fiu, Dumnezeu pentru multi nu exista, pentru ca nu i`a ajutat niciodata, oricat ar fi incercat ei. Religia e doar o forma de manipulare, luati spre exemplu musulmanii. Cine le da lor dreptul sa considere barbatul mai presus decat femeia? Falsuri, falsuri, falsuri. Mie, cel putin, pledoariile legate de Dumnezeu si cartea lui mi se par penibile.
Ce pacat sa dai cu piciorul in viata ta…
Buna ziua….am 16 ani si sunt baiat….ma simt foarte prost in familia mea…de la parinti pana la unchi toti incearca sa imi faca rau sau cel putin asa cred eu..am intrat in patima jocurilor de noroc de 2 ani si nu ma pot opri..doar o luna maxim…unchiul meu tot mananca…parintilor mei si se supara pe mine…vreau sa ma ajutatzi cu un sfat..m-am gandit sa ma sinucid dar nu cred ca e cea mai buna alegere…pt ca dumnezeu mi-a dat o viatza si vreau sa o traiesc ..si nu e numai chestia asta…mai am o sora mai mik pe care nu as vrea sa o fac sa sufere..tin foarte mult la ea….va rog sa ma ajutatzi cu un sfat…multumesc anticipat!!
Viata mea o fac asa cum mi`o doresc eu. Daca nu cred in Dumnezeu, asta nu inseamna ca imi dau cu piciorul in viata. In momentul in care ma voi lasa de studii si voi ajunge femeie de servici, abia atunci pot spune ca mi`am dat cu piciorul in vata. Multumesc.
Nu ma simt capabil sa gasesc o solutie sau sa dau un sfat dnei Mioara, insa cand cineva in viata asta ma va mai intreba de ce nu imi fac copil, pe langa altele sute de argumente care le mai am, o sa ii trimit direct si la acest post al ei… Toata stima si respectul pentru ca inca mai luptati cu viata… Sper ca un om cu bani sa va ajute cumva… Scrieti pe la televiziuni si cine stie…
uneori ,exista momente in viata cand nimic nu mai conteaza……sunt constiinta ca o sa las familia plangand si suferind si barbatul pe care il iubesc …Dar,asta este …dupa 1,2,3 sapt ..poate maxim 2 luni o sa uite toti de mine …deci,what ever ….good bye
Foarte ciudat ce zici, pari sa te consolezi ca vor uita toti de tine dupa ce mori…de parca consolarea ar trebui sa vina in stilul asta, ai putea mai bine sa oferi cat poti mai mult acum si nu sa speri la o consolare dupa. Nu stiu de ce am momente cand cred ca sinuciderea e un gest egoist si pe langa asta unii mai cred ca singura pierdere e ca unii vor plange dupa ei. Ar trebui multi sa faca exercitiul de a trai, cand stiu ca nu mai au mult de trait, sa vezi atunci ce viata minunata ai avea si chiar ti-ar parea rau ca o pierzi, fiindca pana la urma lucrurile urate din viata ti se intampla fiindca esti intr-o oarecare masura blocat sa te exprimi cu adevarat, esti impiedicat (de cele mai multe ori de tine insuti) sa traiesti si pe multi asta ii face sa se simta rau.
Nimanui nu-i pasa de tine dupa ce ai murit sau incepe sa nu le mai pese dupa o vreme, si atunci stiind asta de ce sa nu profiti sa traiesti acum ce ai de trait si sa exprimi ce ai de exprimat, iar pe urma poti pleca impacata , fara regrete si fara probleme de genul celor pe care le simti acum…
cn ma ajuta si pe mn cu un sfat cum poti sa mori repede si fara dureri va rog eu ajutatima ca nu mai pot nu mai suport durerea pe care o am in suflet de 3 zile nu am mancat decat o gura de mancare vreau sa beau pana mor care e rasp ajutatima va rog
Alexandru,
Spune-ne povestea ta……da suferinta afara si vom vedea ce ramane de facut,ok ? Curaj !
Buna eu nu m-am gandit la moarte …dar am probleme cu prietenul meu…(nu chestii de omor),ci pur si simplu nu ne mai intelegem atat de bine ca la inceput…Ceva a intervenit intre noi si nu imi dau seama ce…Daca ma poti ajuta in legatura cu asta…astept un mail,si o sa-ti spun toata povestea mea…:d…P.S: Chiar as avea nevoie de un sfat…Nu stiu cum sa mai procedez….Merci mult . Astept raspuns!!
Magda,
Adrian iti va face o rubrica a ta daca doresti sa iti spui povestea (adminul site-ului). Dar poti face asta si aici daca vrei. Nu te astepta la sfaturi, aseteapta-te la sustinere !
Iti doresc numai bine !
Buna ,ma numescu Alexandra , am o varsta destul de frageda , am apelat la acest site din cauza unor probleme . Nu am putut sa vorbesc cu parintii mei despre acesta problema,.. Am incercat sa ma sinucid de mai multe ori , prin pastile , prin substante toxice, prin taierea venelor ,dar niciodata nu am reusit…Fac aceste lucruri in momentul cand ma enervez foatre tare ..din certuri ajung la acesta situtie…in momentul acela simt ca imi doresc acel lucru mai mult ca orice…stiu sunt constienta ca fac ceva necugetat in acel moment, dar nu ma da nimic inapoi, fac acel lucru dar nu patesc nimic…ce pot face in acest caz? cand ma cert cu cineva sa nu se mai ajunga la asa ceva ?
Viata e data pentru cei ce vor sa o traiasca! mie mi-a dat-o degeaba. nu o mai vreau!
Hai sa vb , ce sa intamplat de crezi ca tii sa dat viata degeaba, poate daca o folosesti in alt mod, adica pentru altii atunci merge mai bine nu crezi???????
Madalina,
Nimeni nu te poate obliga sa traiesti, te nasti cu asta…..Nu exista degeaba, asa cum nu exista” nimic” ! Daca nu o mai vrei…..castiga-ti moartea, dar castig-o ! Suicidul nu este o varianta. Ce este dincolo de viata ? Ce este moartea ? O vei lua oare de la inceput ? Poate fara o mana, fara picioare…sau cine stie…..Uite-te la tine: ce ai tu si nu au altii ? Multe…….poate este adevarat si nu le meriti !
Vreau si eu sa imi faceti o categorie….nu mai suport tigarile mau terminat fata pe care o placeam se dadea la altu si la scoala aproame ma exmatriculeaza.Daca ma tai cu lama cat dureaza sa mor si doare ingrozitor?
Imi pare rau dar nu pot sa imi zic numele
Draga Anonim,
Vei avea categoria ta fara nici un fel de problema. Si, desigur, tot sprijinul nostru! Te voi ruga doar sa ne spui un pseudonim, sa iti alegi un nume, pentru ca „Anonim” nu este o varianta foarte buna…
Te asteptam sa revii cat de curand.
Cu prietenie,
Adrian
Buna Anonim,
Vorbesti aici despre planuri total diferite, pe care reusesti cumva sa le imbini pentru a servi unei dezamagiri. Anume, scoala (cariera) , relatiile sentimentale si sanatatea. Cel mai bun lucru de facut, e cand una dintre ele merge prost, sa faci astfel incat sa fie sustinuta sus de restul. Adica cand relatia merge prost, macar cu scoala (cariera) si sanatatea sa stai bine. Tendinta stiu ca este sa dai cu toate de pamant, dar daca vrei sa te ridici incearca sa te bucuri de lucrurile care merg bine, doar asa vei reusi sa faci si planul care nu merge (cel sentimental) sa se repare.
Acuma, referitor la problema ta de baza, tu chiar vrei sa fi cu o persoana care te inseala pe fata?- SAU- Chiar merita sa suferi pentru asa ceva? Singurul lucru care il „castigi” daca faci asta, e sa distrugi si restul lucrurilor din viata ta si le distrugi pt ce? Pt o persoana care practic te scuipa in fata, gandeste-te bine si raspunde-ne la o intrebare : CHIAR MERITA?
Poate ca nicioadata nu am gandit asa prea departe , la moarte , adica doar m-am gandit dar nu am putut si nu o pot face fiindca sunt o fire prea egoista si prea protectoare cu propia persoana . ” Nu vreau sa mor , dar nici sa mai traiesc in intuneric ” cam asa se explica starea mea .
Sunt o adolescenta , care nu-si mai vede rostul insa continui , continui si nu stiu de ce ? La inceputului stari mele de tristete am spus tuturor cum sa simt si ce simt , nu m-au ascultat nu m-au inteles ; cu timpul am preferat sa nu le mai spun nimic sa ma prefac ca totul e ok , sa mint , iar viata mea sa fie plina de minciuni si de pasti pe care trebuie sa mi le pun . Am preferat sa tac , daca nimeni nu ma ascultat doar ca acolo undeva in interiorul meu ma simt nelistita si numai seara sau cand sunt singura acasa ma pot descarca si vorbi despre ceea ce ma doare cu adevarat .
In momentul de fata probabil ca spun numai aberatii , stiu insa nu as fi crezut vreodata ca ma voi simti asa de . . . singura . Nu as fi crezut vreodata ca lumea in care traiesc va fi compusa doar din mine si atat .
Imi cer scuze daca am scris prea mult sau eu stiu de deranj , dar nimeni nu ma ascult , nimeni nu ma intelege . . . si nu e de o zi starea acesta , de o luna , de mai multe luni ci de mai mult ani .
Probabil ca petreci cam mult timp singura, cu gandurile tale, ceea ce nu e bine, crede-ma, poti ajunge rau, deoarece te gandesti la tampenii la care kiar nu are rost sa meditezi. Trebuie sa ai o pasiune, sa-ti placa sa faci ceva, ocupa-te serios de ea. Fa sport! Trebuie sa fi avut cel putin un prieten la un moment dat, incearca sa reiei legatura cu el, si iesi afara din casa, intalneste-te cu colegii, imposibil sa nu-ti gasesti unul cu care sa ai ceva in comun. Du-te la biserica, citeste biblia, si nu numai. Sunt o groaza de carti bune pt toate gusturile!
http://www.peteava.ro/id-710988-to-save-a-life-2009
Nu esti singura care se simte asa, nu este numai in Romania sau in Europa, uite un film care arata ca si in America este si in alte tari tot asa este…
Alex,
Banuiesc ca nu te asteptai sa dau drumul comentariului tau. E dreptul tau sa gandesti diferit dar, vorba unei reclame din Islanda, „nu urina in piscina noastra”. Nu iti bate joc de ceea ce incercam sa facem aici. Nu de alta, dar comentariile tale vor sfarsi in acelasi loc ca si cel pe care tocmai ti l-am moderat: la cos.
Esti binevenit aici oricand, cu o singura conditie: daca ai ceva BUN si util de spus pentru niste oameni care au nevoie, mai mult decat orice, de un prieten. Pana atunci, stii cum se spune… daca nu poti spune nimic bun, exista intotdeauna o solutie: TACI!
Cu prietenie,
Adrian
Heyy,sunt Rahela…am dat de site’ul asta din greseala..cautam ceva pt scoala…pff..dar daca esti intr’o situatie de genul asta,m’as bucura sa’mi scrii…[ ID moderat – rog a se revedea regulile site-ului. Multumesc pentru intelegere!]
cine ma poate ajuta si pe mine…nu stiu ce sa mai fac parca mai bine as murii decat sa sufar atat. nu mai pot si nu stiu ce sa fac
Ce este cu adevarat problema, scrie mai multe, detalii sa stim ce este ???
Versu sa mor !
Draga Daniel,
Suntem aici si pentru tine! Ce s-a intamplat de te-a determinat sa gandesti in felul acesta? Povesteste-ne, si haide sa incercam sa cautam impreuna o solutie, pentru ca aceasta exista, cu siguranta! Iar daca nu o poti vedea inca, nu inseamna decat ca nu ai cautat-o suficient! Insa de aceea sunt buni prietenii, nu crezi? Haide, curaj, povesteste-ne si haide sa incercam sa vedem ce e de facut pentru a iesi cu bine din situatia dificila in care te afli!
Cu prietenie,
Adrian
Nu ma mira ca sunt atatia oameni care s-au saturat de viata asta mizerabila si plina de durere…..Mi se pare foarte simplu sa spui „capul sus” cand celalalt e daramat…fizic…psihic…. E simplu sa spui….”sunt atatea pt care trebuie sa traiesti…traieste pt x ,y, sau z….,viata e frumoasa,trebuie traita,nu fii las,asta nu da dovada decat de lasitate…etc”
Si dupa ce ti se spun toate astea…cel care le spune…PLEACA! Pleaca si-si vede de treburile lui,iar tu ramai singur in intuneric,cu aceleasi ganduri negre,cu aceeasi dorinta asidua de „a trece in lumea celor drepti”,cu aceeasi dorinta sa scapi de durere si suferinta.Fiecare are cate un motiv pt care sufera,dar care chiar sufera cu adevarat. Eu….astept noaptea ca sa pot adormi,iar noaptea astept sa vina dimineata pt ca toate noptile mi se par extrem de lungi si chinuitoare. Imi doresc sa pun capul pe perna si sa nu ma mai trezesc niciodata….Am incercat cu pastile de ….nu le spun numele,niste somnifere…si n-am luat 2-3.am luat 16-18….. Nu mi-au facut nimic in afara faptului ca m-au ametit si m-au adormit pt cateva ore. Nici macar cu atatea pastile inghitite n-am putut dormi…. Stiti cum e sa nu dormi,sau atunci cand o faci sa te trezesti speriat,panicat…??? Off…si ar fii mai multe de spus…sunt multe trairi care-ti omoara sufletul incet,incet….Ajungi intr-un punct in care clachezi…Si ala e momentul decisiv pt a face nebunia,pt ca stiu ca-i o nebunie…dar cand te domina ceea ce simti nu ceea ce gandesti,totul se pune pe starea sufleteasca….
Sunt cazuri printre vedete,pe care le cunoaste oricine,care au hotarat ca trebuie sa-si incheie socotelile cu viata.De ceeeee?????? Erau vedete,aveau bani,case,masini,impliniri profesionale…. Eu nu judec pe nimeni….cu siguranta le-a lipsit ceva mult mai important daca au decis sa faca asa ceva… Si sub nicio forma nu am considerat acele persoane ca fiind „nebune.labile psihic”…
Cred ca inchei aici….eu stiu ca nimic nu ma ajuta…..si daca nu fac eu ceva,o va face tristetea,suferinta zilnica in care traiesc…..
Te rog nu-ti pierde speranta! Stiu prin ce treci, crede-ma, eram la fel az-vara, voiam noapte sa adorm si sa nu ma mai trezesc, si ma simteam singur pe lumea asta, desi am niste parinti extraordinari, dar ei erau acasa, eu aici la Bucuresti. Pur si simplu nu ma vedeam in 2012, de fapt mai mult, aveam o convingere launtrica ca nu voi apuca inceputul anului. Si-n 1 septembrie, exact cum ai zis, am facut nebunia, impins de acea stare sufleteasca. Am incercat de 2 ori sa ma spanzur si s-a rupt siretul de fiecare data, am luat un pumn solid de antidepresive si astemp sa ma duc pe lumea ailalta. Vazand ca nu au efect, m-am dus in baie cu un cutit si mi-am taiat venele. Si m-a gasit tatal meu intr-o stare de semiinconstienta, caci pierdusem mult sange, si am fost dus la spital. Dupa care am fost operat, transferat la psihiatrie si am inceput un tratament cu antidepresive. Dupa vreo luna cand am iesit din spital am fost cu mama la un preot care mi-a vorbit atat de frumos si m-a incurajat , cu toate ca in octombrie-noiembrie inca nu ma simteam „bine”. Am inceput sa ma duc pe la biserica duminica, citeam acatistul sfintelor patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos si sincer sa-ti spun nush in ce moment am inceput sa simt cum patrunde viatza inapoi in mine, incetul cu incetul. Sunt convins ca si medicamentele au avut rostul lor, dar nu doar ele m-au readus la viatza. Faptul ca am citit acel acatist, ca am mers la biserica, ca am vb cu acel preot m-au ajutat FOARTE MULT ca sa-mi revin. Si la inceput ma rugam si mergem la biserica cu o indoiala mareeee de tot in suflet ca ceva se va schimba in vita mea si-mi voi reveni vreodata. Ai rabdare si rezultatele vor aparea.
Trec si eu printr-o mare trauma, si as vrea sa mor , dupa 10 ani cu femeia iubita ne-am despartit, de aproape 1 an lupt sa o recuceresc si simt ca ma bat cu morile de vant. o parte din mine s-a rupt. Am ajuns la concluzia ca vreau sa mor.
incearca sa cuceresti pe cineva timp de 10 ani fara sa fi apucat sa petreci macar o zi cu acea persoana,ai fost binecuvantat sa petreci 10 ani cu fiinta iubita si pentru asta trebuie sa fi recunoscator,ai nevoie de mai multe putere,pentru dragoste uneori trebuie sa rezisti o viata si daca ti se ofera in ultima clipa,cand iti dai ultima suflare,sa fi recunoscator si sa spui;a meritat sa lupt atatia zeci de ani pentru tine,atat esti de minunata!lupta te va intari,acum suferi pentru ca lucrurile s-au schimbat in rau dar daca iubirea ta nu va pieri sau nu se va indrepta spre alta femeie,atunci te va intari
imi doresc sa mor nu mai rezist de ceva timp am inceput sa imi doresc asta,nu am realizat nimik in viata asta care sa ma faca sa imi doresc sa traiesc,eu cred in Dumnezeu si nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa imi doresc asta,sufar foarte mult si nu am doar o problema,am mai multe,m-am despartit de iubitul meu,mi-am pierdut prietenii,mi-am dezamagit parintii,mi-am distrus cariera deci nu mai am nimik nu mai am putere sa lupt,ma doare sufletul si nu stiu daca mai pot rezista
Draga mea Denisa, daca crezi si ai frica in bunul Dumnezeu, te rog cauta in tine si ultimele puteri de a rezista si lupta, nu o fa pentru tine, pentru ai tai, prieteni sau cariera, fa-o pentru El pentru ca Dumnezeu are planuri mai mari pentru cei pe care ii incearca, El e ca un tata bun care ne cearta dar ne cearta fie pentru a invata ceva de pe urma intregii caderi, fie ca dupa orice furtuna vine si soare!!!!! Am obosit, psihic, sa implor si sa ii fac pe ceilalti care se afla in aceasta suferinta imensa, sa faca vreun gest necugetat, incercand sa scot in lumina tot ceea ce li se intampla celor care credeti ca nu va sunt aproape…..dar voi din cauza proprie dureri si suferinte, pe care nimeni nu o contesta, nu vedeti si nu va ganditi prin ce traume si suferinte vor trece in momentul in care voi veti lua decizia!!!!!! Mi-se sfasie sufletul si mi-e rupt in bucati, incerc sa fac orice lucru pentru a imi ocupa mintea, pentru a nu ma gandi de ce a incercat sa se sinucida, cand i-am fost dat atatea solutii, iar ea a ales-o pe cea mai grea si dificila, acum ea se reface intr-un sanatoriu, iar eu am o lupta interioara de doar rugaciunile si momentele in care am propriu monolog sau dialog cu DUMNEZEU…El nu imi raspunde prin vorbe, ci vad pur si simplu ca imi calauzeste pasii incotro trebuie sa o apuc si ce trebuie sa fac…pur si simplu II SIMT PREZENTA!!
ce te indrum eu si te rog, te implor, mergi la biserica, mai ales la SF MASLU, cauta-ti un preot si fii sincera cu el, spune-i ceea ce ai de gand sa faci, sau daca nu vrei asta, la cel mai propriu mod fugi si cazi
ingenunchi la icoana Maicii Domnului si povesteste-i ceea ce vrei sa faci si ce necazuri ai….asteapta putin si cu rabdare vei vedea cum toate lucrurile isi vor relua ritmul normal
DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE SI SA ITI DEA INTELEPCIUNE!
Putere este, dar de multe ori renuntam noi, caci asa dorim, cei din jur nu sunt dezamagiti, ei inca se mai gandesc la tine, chiar daca nu-i observi si inca ceva, nu esti singura pe acest drum, sunt multi mai multi care sufera chiar daca nu-i vedem…
Lupta-te cu aceste ganduri negre, spune-le parintilor, nu fa ca mine , eu nu am spus nimanui ce era in sufletu meu. NU CEDA ISPITEI, sigur mai e o parte din tine care spera, fie cat de mica. ROAGA-TE cat poti tu de mult!
o iei de la zero si renasti ca pasarea phoenix din propria cenusa,traiesti 2 vieti ,consideri ca ai pierdut-o pe asta,incepe una noua,e o mare sansa sa traiesti 2 vieti intr-una,e ca si cum ai muri si ai renaste,nici nasterea nici moartea nu sunt usoare.ambele sunt dureroase si inspaimantatoare dar sunt cele mai importante momente din viata noastra,legaturile noatre cu alte lumi:cea din care venim si cea spre care ne indreptam,mari mistere asteapta sa ti se dezvaluie daca le astepti si tu continuand sa respiri
Buna Of of of cati oameni doresc sa moara din motive unele bine intemeiate si altele un pic mai motivate , Va rog din sufletluptati, luptati si cand nu mai puteti cereti ajutor si acela va venii neintarziat… […moderat…]
http://www.peteava.ro/id-710988-to-save-a-life-2009
un film bun pentru voi
foarte bun filmul…merita vazut!!!asa e solutia tuturor problemelor e DUMNEZEU si sa credem ca EL ne va ajuta!!!MULTUMESC!
http://www.peteava.ro/id-710988-to-save-a-life-2009
Buna..am niste probleme mari cu familia mea.Eu am un prieten de 2 ani de zile.Eu am 16 ani si el 19 ani.Si ne iubim fft ft ft mult!dar ..eu locuiesc cu mama si unchii mei.(parintii mei sunt divortati).Si ei nu sunt de acord cu relatia noastra..fiindca au auzit multe lucruri rele despre el,am incercat sa ii conving ca nu e asa..si ca nu pot trai fara el..orice s-ar intampla.Nici nu pot iesi afara din casa..marog..sunt mai multe chestii,probleme cu politia..etc.si nu mai vrem sa traim~!!!va rog…dati-mi un sfat.dar pana in 2 ore maxim!
Buna,
sincer prea mult nu pot sa te ajut daca nu stiu mai multe, ce doresc este sa nu va faceti rau, caci atunci veti fii despartit pe vecie, asa mai exista o sansa, dale timp parintilor sa-l cunoasca mai bine si atunci va vedea sau vei vedea adevarul… scriemi detalii daca doresti sa vorbim mai mult
http://www.peteava.ro/id-710988-to-save-a-life-2009
un film care poate te ajuta!!!
daca pe pamant pacaturile cele mai mari sunt cele ale desfranarii,hotiei,si toate alea,asa ar trebui sa fie si in Iad.
Daca pe pamant,lucrurile care te caiesc,este iubirea,biserica (o mare vrajeala),Dumnezeu (o si mai mare vrajeala),asa ar trebui sa fie in Rai.
deci Iadul este locul desfranarii si a celor mai perverse si „murdare” lucruri.
deci Raiul este un loc in care o vesnicie ai sa te duci la biserica si ai sa aprinzi lumanari.
parerea mea…..sunt extrem de mult lucruri logice in lumea asta care arata foarte bine si argumenteaza ca dumnezeu nu exista,este doar cea mai buna poveste scrisa al tuturor timpurilor.
acum nu zic sa va apucati sa va faceti de cap ca „Vrajitorul din Oz ” nu exista,purtati-va ca atare. Si unde voiam sa ajung,starea asta „durerea de suflet” nu exista,si va spun si de ce: Pt ca sufletul nu exista!!!!!!!!!!!!!,nu ai cum sa detii ceva de care tu nu poti fi constient,ca pana si aerul il simti.
Vrajeala asta de durere de suflet ,pe care foarte multi dintre noi o simt, este doar o substanta pe care creierul o produce (nu stiu de ce si mie mi se pare o prostie,la ce creier complex si inteligent avem) la fel ca si indragosteala,nu tine mai mult de 2-3-4 luni,depinde de creierul fiecaruia,va-ti intrebat vreodata de ce? Pentru ca la fel ca orice lucru in lumea asta nu tine prea mult. La fel ca si „durerea de suflet” o sa treaca,stiu ca fiecare spune ca niciodata nu va trece, normal ca asa simti ,la fel si cand esti indragostit,simti ca nimic nu te poate scoate din starea asta,dar stiti prea bine toata lumea ca prea repede se termina.
problema e a celor care devin dependenti de substanta asta,normal nimeni nu vrea sa se simta mizerabil si singur,dar involuntar ei nu mai vad nici o cale de scapare,si in mod inconstient creierul tau destept isi da seama ca doar asa poate face corpul tau sa se miste,sa se duca sa isi ia paine,si alte conduite din viata fiecaruia,oamenii sunt fiinte bazate pe instinctul de a supravetui.
Pace voua cititorilor.am ganduri sinucigase zilnic,pe cat imi place viata,pe atat o urasc. dar de ce sa planga mama mea cand poate sa planga mama altcuiva?
Am o prietena care vreau sa ne departim si nu stiu cum sa o fac sa nu isi puna streangul in gat,de unde stiu asta?….citesc destul de bine oamenii,nu a avut tenativa de asa ceva niciodata,dar e o fire extrem de sensibila si plange pana la lesin cand „sufletul” ei este atins.
Da stiu „vorbeste cu ea omule!” am vorbit,vorbele mele nu au avut loc de lacrimile ei. ori dau asa inainte,ori ma opresc eu…dam inainte cu tupeu. Hai bafta ca m-am plictisit!
Pace,
am vazut aceasta scrisoare si am cateva intrebari care cred ca trebuie sa te gandesti inainte as le scrii asa fara sa te gandesti…
1. Arde focul daca nu este alimentat???
2. curge apa daca nu mai este in rezervor???
Cum crezi ca poate iubirea sa continue cand ea nici nu exista???
Daca a existat atunci a fost o dragoste egoista, ti-ai implinit poftele si atunci vrei sa o lasi, pentru ca vrei sa te alimentezi de la alt izvor… cand se goleste si acela atunci mergi la altul si tot asa pana nu mai gasesti…
as dorii sa vorbim […moderat…], scriemi […moderat…] te rog
Mda fix asa gandeam si eu prin anii 3-4 de facultate… Pana cand am intrat in depresie, sau boala sufletului, ala de care zici tu ca nu exista. Sa te fereasca Dumnezeu, Cel in care nu crezi tu ca exista, sa ajungi acolo. Si nu, depresia nu e o stare de tristete care se intinde pe mai multe zile/sapt/luni etc. E ceva mai mult. Nu, nu e starea in care te afli tu, ca ai ganduri sinucigase zilnic, ca iubesti si urasti viatza in aceeasi masura. Nu are sens sa-ti explic ca n-o sa pricepi pana nu ajungi tu in starea aia. Tu crezi ca tu esti propriul tau stapan, tu detii fraiele vietzii tale, asta e iubirea de sine, un pacat mare, da’ tu nu crezi in astea. Stii care e cea mai mare realizare a diavolului nu? Sa faca lumea sa creada ca nu exista. Dar, revin tu nu crezi. Tu detii controlul, si vei continua asa pana intr-o zi, cand va fi ziua aia nush, poate maine poate peste 30 de ani, da ziua aia va veni, si toata ratiunea ta, toate argumentele tale de pana atunci se vor prabusi ca un castel de carti. Ai citit Biblia (macar atat)? Ce stii tu despre chestiuni atat de complexe ca Iad/Rai, iubire, pacat, moarte??? Crezi ca toate astea-s vrajeli, mai ghiceste odata! Numa bine iti doresc, sincer!
suflet,chimie,nu conteaza ce e,nu sti sigur daca prietena ta se va sinucide sau nu daca va despartiti,poate doar exagereaza ca sa te tina langa ea,dar nu poti trai asa ca sclavul lacrimilor ei,poate te saturi tu de viata inaintea ei,si muriti amandoi,Doamne fereste,daca nu tii la ea,spune-i asta si mai spune-i ca dragoste cu forta nu se poate,si ca mai exista si iubiri neimpartasite pe lumea asta,si ca iubim de mai multe ori in viata,mai multi oameni,in mai multe feluri si daca nu vrei sa stai cu ea pleaca,si nu te simti vinovat orice ar face,ca pana la urma ea e responsabila pentru viata ei si nu trebuie sa te sacrifici pentru imaturitatea nimanui,nu-i faci nici un bine stand cu ea fara s-o iubesti,fa-o sa inteleaga ca merita ceva mai bun in viata,plecand din viata ei daca sti ca nu de un om ca tine are nevoie
vreau sa mor atat vreau sa spun
De ce? Chinuie-te si scrie-ne dc, stiu ca iti vine foarte greu sa faci asta, dar hai, fa-o!!! Nu ceda gandurilor negre care iti asalteaza fiinta ta!!!
sper ca n-ai murit fiindca m-ai facut curioasa,iti spun din proprie experienta ca e foarte interesant si placut sa povestesti altora viata ta,sa imparti viata ta cu altii in loc so arunci undeva sa n-o mai gaseasca nimeni,brusc atentia lor iti da senzatia ca suferinta ta nu e o povara ci ceva valoros,o adevarata comoara de intelepciune pentru cei care nu au ajuns la nivelul tau de dezvoltare spirituala si experienta de viata
Trec si eu printrun moment dificil si simt ca asta e singura cale numai ca mă gândesc si la părinții mei.as vrea sa fie mai ușor dar simt ca nu voi trece niciodată peste asta.
Draga Diana,
Ti-am facut deja o categorie a ta in coloana din dreapta – se numeste „Dyana”. Te asteptam acolo cu mai multe detalii, pentru a putea cauta impreuna variante de solutii! Moartea insa nu este una din ele!
Iti suntem alaturi!
Cu prietenie,
Adrian
nu mai supor sa traiesc cea mai buna prietena vrea sa scape de mine cu ori ce putinta sa ma scuata din oras…iubitul meu crede cal insel si nu e adv eu il iubesc si fara el chear as ramane fara nimik…mama mia dat in cap si mia zis ca o data daca mai intarziu acasa cate secunde intarziu atati pumni in cap imi da..si eu plang in fiecare zii cu gandul cand voi muri,cand nu ma mai trezesc woare??vreau sa scap de lumea asta inconjuratoare…spunetimi cum sa mor cel mai repede??
treci printr-o perioada grea din viata ta in care mai multe necazuri se aduna,dar asa e viata pentru majoritatea oamenilor,cu urcusuri si coborasuri,cum e lumea cu dealuri si vai,trebuie sa rabzi si sa rezisti pana cand lucrurile se vor indrepta,pana va fi mai bine,chiar daca trec anii si tot e rau,nu stii cand vine binele,te poti sinucide dupa 10 ani de greutati,dar daca a doua zi dupa ce te-ai sinucis,daca mai erai vie,ti s-ar fi intamplat ceva incredibil de frumos,de minunat?si tu ai pierdut sansa fiindca n-ai mai avut rabdare si ai murit?eu era sa patesc asa ceva
Buna ziua,
firesc… google…. suicid, sinucidere…. am aterizat si eu pe aici si am citit o vreme… am ajuns la parerea ca cei mai multi de aici se afla in pozitia in care ma aflam si eu sistematic la incepand cu varsta de 12 ani, tentativa existand pe la 28 ani … pastile vizualizate de o colega care mi-a dat peste mana astfel toata cutia a zburat pe geam… pe la 27 am avut o cadere psihica … picam din plans in ras si viceversa … adica porneam sa rad un rad nefiresc … constientizam privirea celui care ma obseva si ajungeam apoi sa plang intelegand ca ceva nu e ok cu mine… am fost la doctor (a zis ca mama nu e sanatoasa ca m-a dus acolo desi eu i-am cerut sa ma insoteasca; la 24 ani am divortat dar nu am avut reactii adverse sentimental vorbind dar la intamplarea de la 26 am realizat ca faptul ca nu ziceam nimanui din framantarile mele a cauzat acea cadere) mi-a dat niste pastile … a fost bine… mi-am revenit… acele pastile insa am vrut sa le folosesc ulterior la intamplarea de la 28 (nu consumasem decat 1 pastila timp de 2 sapt at dar am pastrat cutia cu restul)… am trecut si de acel eveniment… am prieteni care mi-au fost un sprijin extraodrinar dar acum am ajuns la un prag cand ma gandesc teribil ca totusi de ce sa nu o fac (simt ca nu mai pot vb cu ei ca alta data)… ma simt ades ca un mort viu.. pare ca nimic nu mai prezinta importanta… e ca si cum viata nu ar mai curge prin mine.. una din prietene ce ma stie de 12 ani imi zice nu demult ca nu stie sa ma fi vazut vreodata plangand si atunci am constientizat ca de fapt asta mi se intampla cu adevarat rar.. de fapt dupa ce tata a murit cand aveam 8 juma mult timp nu puteam plange ci aparea o sufocare la nivelul gatului…. si mama era sa moara la scurt timp dupa el (ianinte sa implinesc eu 9 ani)
in fine ideea e ca nu gasesti metode sa iti iei viata… […moderat…].. familia… oricat ar zice ca le pasa de mine stiu ca o sa le fie mai bine fara mine … mai am nitel timp la dispozitie si daca nu gasesc pentru ce sa traiesc si astfel sa am puterea de a iesi din situatia nasoala in care ma aflu va trebui sa o fac… doar asa scap.. unde?… Dumenezeu stie…
am incercat sa ma inteleg , am incercat sa aflu ce caut pe lumea asta, nu am reusit a intelege, viata mea e o varza totala si totul e din vina mea iar acu mi se pare tardiv a mai indrepta situatia…
daca nu ai venit totul e din rau in mai rau… parca totul se surpa …. gandul sinuciderii a planat mereu asupra mea de copil cu efect autodistructiv de fiecare data… caci atunci cand astfel de ganduri imi inundau mintea tot ceea ce imi doream imi refuzam, imi refuzam sa fac tocmai ceea ce mi-ar fi adus satisfactie… analizand comportamentul meu de-a lungul timpului mi-am dat seama ca acesta a fost cel ce mi-a indus esecul pe toate liniile de existenta … asadar o greseala realizata mereu si mereu iar acu realizez dar tocmai acum nu mai am nici o imagine de viitor… am citi cum multi spun pune trecutul la locul lui (in spate adica) si bucura-te de prezent ca astfel sa creezi schimbari in viitor … dar ce viitor ca nu vad iesire din situatie…si tare complicat e … stiu ca ar fi trbuit sa merg demult la psiholog … dar costa… si cata incredere sa am… hmmm in fine am obosit sa mai traiesc … sper ca moartea e somn si liniste … contrar altora care se simt singuri eu nu ma simt asa ci din contra vrea sa fiu singura dar nu am cum…
sanatatea a inceput sa schioapete acu dupa ce in general m-am laudat cu sanatate de fier… am convingerea ca in mare masura se datoreaza gandurilor acestora negative…
vad si citesc despre atatea cazuri de oameni cu boli groaznice … copii… si ma gandeam in consecinta ca ar fi mana cereasca sa merg la doctor – daca as avea bani – sa imi zica … aveti tumoare .. o sa mai traiti maxim o sapt … hmm … dar asta nu mi se intampla mie … caci asa nu as mai fi nevoita a gandi cum sa procedez a pleca
aceiasi situatie si la mine…. am incercat acum ceva vreme si din pacate am fost scapat (nu regret gestul, singurul regret este ca nu mi-a iesit)… si acum dp atata timp ma intreb de ce? viata mea este o mizerie fara rost.Imi aduc aminte linistea pe care am simtit-o in acel moment, peste 80 de pastile aveau sa-mi aduca un confort senzational, libertate, usurare. Parerile idioate ale altora nu ma intereseaza, habar n-aveti voi cei care ii judecati pe cei ca noi (sinnucigasi) ce este in sufeltul nostru, viata nu e roz, iar Dumnezeu mult prea salvit unde este? de ce daca este atat de drept si puternic loveste tot in cei slabi? (nu vreau sa aflu raspunsurile filosofice, date din carti pe care cel mai probabil le-am citit si eu) …. da sa traiasca cei ce au un rost, cei ce se simt multumiti si cei ca noi, care au obosit sa lupte sa traiasca cel mai bine este sa moara. Am asteptat prea mult sa gasesc rostul la ” de ce nu am murit at cand am vrut?” , sper ca acum sa reusesc , sa scap de tot ce imi face rau si la fel le doresc si celor care vor sa o faca …
Draga Ely,
Ai scris pe un site unde gasesti MULTI sinucigasi. De fapt, majoritatea celor care scriu aici au trecut macar o data prin imprejurari care sa ii determine sa ia in calcul varianta sinuciderii. Deci, in ciuda a ceea ce crezi acum, stim cum trebuie sa te simti.
Insa ai dreptate ca nu stim in detaliu ce este in sufletul tau, care sunt imprejurarile pe care le traversezi TU. Iar aici nu ne poate ajuta decat o persoana – si aceea esti chiar tu!
Viata nu e roz deloc, asa este! Cat despre Dumnezeul mult slavit, cum ii spui tu, este in acelasi loc in care era si atunci cand de buna voie Fiul Sau a acceptat sa experimenteze durerea si suferinta din lumea noastra, in acelasi loc in care era atunci cand de buna voie a ales sa treaca prin imprejurari groaznice, care sa ii arate ce simtim noi atunci cand spunem ca „viata nu e roz”.
Nu, te inseli! El nu ii loveste pe cei slabi! El este alaturi de cei slabi, s-a identificat cu ei pana intr-acolo incat a imbracat haina suferintei si a imbratisat de buna voie povara pacatelor pe care nu El le comisese, a mortii pe care nu o merita, dar care era necesara pentru ca noi sa putem avea un destin etern mai BUN. Da, aici, pe pamant, nu ne-a promis nimeni ca ne va fi bine, ca vom fi scutiti de suferinte sau de drame. Nicaieri in Biblie nu gasim aceasta promisiune! Ce ne-a promis insa este ca, in toate aceste suferinte pe care nu EL ni le-a provocat, El ne va fi alaturi, va purta impreuna cu noi jugul acesta si ne va ajuta sa mergem mai departe, daca, bineinteles, suntem dispusi si noi…
Iar eu nu iti vorbesc din carti!
Nimeni nu te poate opri sa iti faci rau. Insa care este rostul? Tu fugi de suferinta provocandu-ti o suferinta si mai mare, care va culmina cu moartea? Si dupa? Da, dupa? Ce se va intampla? Ai vreo garantie ca totul se va sfarsi, asa cum speri? Ca suferintele vor lua sfarsit? Ce te faci insa daca nu se sfarseste TOTUL, ci ITI va fi mai rau Dincolo? Oare merita sa dai niste suferinte mari, e drept, dar LIMITATE in timp, pe o vesnicie de chin, daca au dreptate cei care spun ceea ce spun despre locul in care ajung sinucigasii? Eu nu zic ca ei au dreptate, ci doar te provoc sa te gandesti daca merita sa iti asumi riscul…
Nu iti pot garanta ca iti va fi mai bine in viitor, sau ca suferintele se vor sfarsi! Tot ce iti pot spune insa este ca noi, cei care am trecut prin chestiuni similare, stim ca o durere impartasita cu altii este mai suportabila… Deci, suntem AICI, daca vrei! Ajuta-ne sa intelegem prin ce treci, cu ce te confrunti, descarca-ti sufletul!
Cu prietenie,
Adrian
eu ma simt bine si totusi nu-mi cunosc viitorul,nimeni nu si-l cunoaste,doar inlocuiesc teama si disperarea cu vise si sperante,toate sunt in noi,toate sunt iluzii,si cele rele si cele bune,suntem in aceeasi situatie,nu ne vedem viitorul,doar il visam,tu il visezi negru,eu il visez roz,dar cine stie daca visele noastre se vor indeplini?numai daca o sa traim o sa aflam ,am trecut si eu prin multi ani de depresie,am fost la psihiatri si mi-au facut mai rau,tu esti singurul tau doctor in care poti avea incredere,analizeaza-te,observa-te din afara,detaseaza-te de tine,va fi foarte interesant sa-ti descoperi misterele propriei fiinte si sa le impartasesti cu altii,pentru ca misterele fiintei tale sunt misterele universului si sensul vietii tale e si sensul vietii mele,a lui,a ei,al tuturor,trebuie sa descoperi o taina mare si cautarea va fi foarte grea,caci margaritarele nu se dau la porci si nu oricine merita asa o comoara cum ti s-ar putea da tie
si eu am o mica mare prblema vreau sa mor nu mai am pe nimeni pe acest pamant mama nu ma supoarta in oste am fost ranita vreau sa mor………..
Mai oameni buni. Am 25 de ani. La 16 ani am fost ‘abandonat’ sau ma rog, am plecat de acasa. (cu motive bine intemeiate) La 18 ani am ajuns in penitenciar pentru talharie. Nu scoala, nu nimic in viata. Eram sortit pierzaniei. Si uite totusi ca dupa 1 an am iesit din penicenciar. Niciodata nu m-am gandit la sinucidere, desi nu aveam nici un rost in viata. Eram un boschetar in toata regula. Inclusiv paduchi aveam. Dar .. nu stii niciodata cand te loveste norocul. Fara prea mult lux de amanunte, cineva m-a ajutat fffoarte mult. Intradevar printr`o cale ilegala, dar uite ca acum sunt schimbat 100 % Am casa mea, si o viitoare nevasta. Si in momentul de fata imi continuii studiile desi … as putea si fara ele.
NU FITI PROSTI !!! Ganditi-va bine.
Suferi din dragoste ? Stai putin si gandeste-te. Persoana respectiva nu o sa se simta vinovata, mai ales daca gandul ii sta la altcineva. Iar tu peste 2 luni de zile vei fi uitat/a. Peste 1 an isi vor mai amintii doar parintii si rudele de tine.
Probleme financiare ? Da-i ma drequ de bani. Ca viata si libertatea nu e nimic.
Repet: Nu fiti prosti. Poate iti iei viata chiar acum, iar peste 1 an … puteai fi un director, un om cu un nume sau chiar daca nu, aveai casa ta, familia ta si traiai fericit/a. Ai o singura viata … gandeste-te bine.
Daca tot ti-ai facut timp 2-3 minute sa citesti, pune-te inca 1 minut si gandeste-te la cei care se zbat pentru viata lor. Sau la cei handicapati, invalizi, orbi, surzi si asa mai departe. Numai bine.
is trista de mor si de multa vreme, numai probleme am
Nu va pot numi m_ai mult decat lasi care nu va place sa luptati cu viata. v_ati nascut obositi si nu m_ai puteti?de zici ca numai voi aveti probleme si v_ati nascut cu ele.Dumnezeu sa va ajute si sa va intareasca spiritele
doar la EL puteti gasi sprijin, buna ascultare si fara judecata nu va ascultati spiritul rau din voi ascultati_L pe Domnul caci doar EL va iubeste
Draga Vane, din pacate nu ai inteles NIMIC din suferintele celor care scriu aici. Altfel, ai fi priceput ca nu din lasitate incearca cineva sa isi puna capat zilelor, ci pentru ca nu mai intrevede nici o scapare din situatia in care se gaseste intr-un anumit moment al vietii sale. Daca intr-adevar vrei sa ajuti, te rog sa iei in calcul faptul ca nu de critici au nevoie prietenii nostri, ci de incurajari, de un cuvant frumos si de oameni care sa fie dispusi sa ii asculte fara sa ii judece, sa le fie alaturi si sa incerce sa gaseasca impreuna cu ei solutii reale si viabile.
Cu prietenie,
Adrian
Salut.
Am ajuns aici pentru că am căutat pe google „cum să mor”.Da,şi eu îmi doresc să mor,dar nu aş vrea să o fac eu.Adică aş vrea să mor fără să îmi dar seama sau ceva de genul ăsta…Dar acum când o vrea Dumnezeu să plec definitiv.El să decidă,pentru că acum eu nu mai simt nimic.Acum refuz orice:refuz să fiu cum vreau,refuz să mai vorbesc,refuz să mai dau vina pe cineva…eu sunt de vină pentru tot!Asta îmi spun.Dar nu contează.Eu nu contez.Ştiu că multe persoane au probleme cărora nu le găsesc soluţia,dar eu zic că nu merită să mori aşa.NU merită să te sinucizi chiar dacă simţi că nu mai poţi!O melodie mă face să simt că cineva e lângă mine:KATANA-ALTER EGO.Mereu mă ajută.Mulţumesc Katana.Eu nu ştiu ce e bine şi ce e rău.Mereu am impresia că greşesc.Şi acum.Oare scriu greşit ceea ce scriu?Şi din ajung să îmi cer scuze.Aşadar îmi cer scuze dacă am greşit cu acest comentariu.
P.S.:Haideţi să nu ne mai gândim la moarte!Haideţi să găsim un motiv pentru care să trăim!
nu greseti,sa te ajute Dumnezeu sa rezisti pe timp de furtuna in viata ta ca apoi sa vezi curcubeul si sa simti caldura soarelui din nou,si contezi,nu te cunosc dar imi pierd timpul scriindu-ti desi sunt obosita,contezi pentru o necunoscuta,pana si o necunoscuta iti doreste binele,vei mai conta si pentru alte persoane sigur!
buna de mult vreau sa mor deoarece nu mai M PTR CE SA TRAIESC DUC O VIATA grea cu un om care ma distrus din pct de vedere psihic de am fost internata de 2ori cu o depresie o tulburare de personalitate sunt sub tratament si tot nu ma simt bn dar cum sa ma simt bn cand zilnic am parte de badjocura batai umilinte nu am unde sa ma duc nu am pe nimeni toti iti intorc spatele parca asi fi de vina da sun de vina ca exist de aceea imi doresc sa mor dar nu am curajul ptr ca sunt o LASA dar tot am so fac decat asa o viata mai bn moartea cu respec mirabella
Buna.. Ma numesc Isha , am 16 ani…. totul a inceput in urma cu ceva timp… cand ai mei s-au despartit.. nu e prima oara cand imi dorescsa-mi iau adio de la viata.. (p.s. Daca as putea sa dau „DELETE’ amintirilor ar fi altceva).. ok.. de cateva luni bune am cunoscut unu baiat cu 8 ani mai mare ca mine.. bineinteles ca m-a facut sa-l iubesc.. sa renunt la tot pt el.. il iubeam nebuneste.. iar de curand a inceput sa mainsele cu diverse fete.. Nu mai pot suporta umilinta creata.. Aseara imi spunea ca nu ma iubeste si ca a stat cu mine din obligatie .. aziimi spunea exact contrariul.. Nu mai suport.. Aseara am ramas la el sa clarificam lucrurile.. pe langa faptul ca am vrut sa ma sinucid.. mai mult decat asta mi-am dorit din tot sufletul sa ii inchei lui primul socotelile cu viata.. am tulburari de comportament de la un timp.. bine ca nu i-am facut nimic.. dar eu una nu mai rezist deloc… imi e greata, scarba, mila de viata pe care o amde sufletul care si-a batut joc…
P.s . Am scris doar pt ca imi doreamsa vorbesc cu cineva.. sa ma pot descarca…
Isha
Isha Dumnezeu sa-ti de-a putere sa treci biruitoare
Isha, cum iti este acum,? esti mai bine???
M-am gandit mai bine.. si imi voi lua acum adio de la viata.. voi lasa un mesaj video si tot ce se va intampla/… Nu mai suport .. ori Moare el.. ori eu.. eu nu mai pot trai cu gandul ca el va fi cu alta sau ca ma insala… acum mi-as fi dorit sa nu fi scris Never aici..
Salut , nu am ajuns aici intamplator , eu chiar vreau sa ma sinucid deoarece de la 21 de ani sufar de o boala numita schizofenie ( care nu ma lasa sa gandesc nimic ) si ma face sa ma simt ca o leguma in viata asta , am incercat si cu tratament si fara tratament si se pare ca nu imi revin ….
la ceea ce am fost odata si anume * OM * am fost la psihiatru si mi-a zis sa ma intreb pe mine de ce am starile astea si de ce nu pot vorbii …
cum sa raspund la asa ceva daca nici eu nu stiu ?
e o boala mai grea decat cancerul … acolo stii ca dupa o perioada trebuie sa mori … aici iti doresti sa mori si nu ai curajul de a face asta …
P.S am fost si in coma de gradul 4 la spitalul floreasca dupa ce am inghitit […moderat…] pastile […moderat…]
sunt insuportabile starile astea 😦
te uiti la toti in jur ca sunt normali vorbesc despre orice etc si te uiti la tine ca nu poti sa povestesti despre nimic e foarte dureros…
nush daca ma puteti ajuta ok daca nu … sa va fereasca bunul Dumnezeu de boala asta
Vreau sa mor nu mai pot trai nu vreau sa traiesc pur si simplu mam saturat sa traiesc nimeni nu ma iubeste numeni sunt singura tot timpu mam saturat de viata care o duc
Vreau sa mor nu mai pot trai nu vreau sa traiesc pur si simplu mam saturat sa traiesc nimeni nu ma iubeste numeni sunt singura tot timpu mam saturat de viata care o duc !!!asta e tot si nimic nu va schimba parerea mea nimeni si nimic!!!!!!!!!
Povestea mea e tristă,ca la mulți alții.Am 43 ani,sunt din Republica Moldova.Am o casnicie de 22 ani și 5luni.Am 2 copii -o fetiță de 21,6 ani și un fiu de 18,6 ani.La 23 februarie 2010 am împlinit frumoasă dată de 20 ani de la căsătorie,am sărbătorit în restaurant noi și cu fiul,fiica de 3 ani se află la studii în Germania și ne-a lipsit.În septembrie acelaș an dragul meu soț și-a găsit o vagaboandă de 18 ani.Romantica lor a durat pînă în noiembrie 2010,cînd nu am mai putut suporta bătaia de joc din partea lor.Am discutat mai întîi cu el,a 2 zi cu nenorocita.El mi-a cerut să-i dau timp,deoarece e îndrăgostit tare și vrea să ia o decizie.M-au distrus complet,sufeream de neimaginat.L-am iubit la nesfîrșit,zi de zi mîină în mîină,ne invidiau toți cînd ne vedeau.N-a existat ozi fară cuvintele –TE IUBESC–.Nici pe o clipă nu mi-am imaginat că voi fi trădată în așa mod.Atunci mi-a venit prima dată ideia de a pleca din această lume falsă,nu a mers pînă la capăt că fiul sa implicat.Prima ce me-a zis că dacă se întîmplă ceva rău din partea mea,el la fel în aceiași zi își i-a zilele.Plîngea ca un copil mic,așa cum nu-l mai văzusem niciodată.Mi-a sîngerat inima rău de tot cînd mi-am imaginat acest lucru.Îl iubesc prea mult ca să-i pot face acest rău,cu atît mai mult acest copil își are un vis măreț de mulți -mulți ani.Acum a absolvit Liceul Român-German din Chișinău cu media 9,65.Iar notele la examenele de BAC sunt 10,9,10,9.Are 31 diplome la olimpiadele pe țară și internaționale.În acest moment se află de-asemeni la olimpiada internațională din Francfurt,Germania.Deci am renunțat atunci ca să nu-i stric viața fiului meu.Acum că are frumoasa vîrstă de maturitate și de-asemeni va face studiile în Germania,cred că se apropie timpul cînd pot lua decizia difinitivă.Nu pot să iert tot ce mi sa întîmplat și viața mea nu mai are nici un sens de-acum în colo.Mai aștept puțin pentru a vedea înmatricularea lui la universitate,îl petrec și…voi pleca acolo unde mă așteaptă scumpa mea mămică și mult iubiții mei bunei,la care am crescut și mi-am petrecut copilăria.Care îmi lipsesc foarte ,foarte mult.Vreau la ei,vreau să nu mai știu nimic de persoana care mi-a fost alături 20 de ani la bine și la greu,care m-a trădat atît de simplu,după cîte greutăți am avut de suferit în acest timp,prin cîte nevoi a trecut el,nici prin cap nu mi-a trecut să-l părăsesc.L-am susținut din plin ca mai apoi să-mi de-a cu piciorul.Mai am foarte multe de depănat ,dar nu-mi face bine-amintirile mă macină și mai ales că am probleme mari cu sănătatea…
Daca nu o sa te duci langa mama ta si bunicii tai ce te faci? Esti dispusa sa risti? Nu te lasa ispitita de cel viclean, du-te la biserica , roaga-te intr-una!!! Copiii tai vor fi distrusi, de ce sa le faci una ca asta? Mai au multe de invatat de la tine! Du-te la un psihiatru, sa-ti prescrie o reteta, du-te apoi la un preot bun si zi-i cu ce ganduri negre te lupti! O sa-ti explice multe! Nu te lasa!!! Te rog, nu te lasa ispitita!!! Hai , du-te la biserica, roaga-te!!!
Salut,Claudiu!Sunt deja bine Cer scuze că nu am răspuns imediat,mulțumesc și mai mult pentru sfaturile ce mi le-ai dat.Acum după un tratament sănătos de care aveam mare nevoie-mă simt mult mai bine,chiar am început să și dorm nopțile.Viața e frumoasă,Dumnezeule!!!Trăiesc,respir aud,văd minunații mei copii cum se bucură pentru mine și eu la fel pentru ei.Nu-i nimic mai minunat decît să-i îmbrățișezi,să-i pup,să-i mîngîi–să le spun cît de mult îi iubesc.Nu trăiesc înzadar,am pentru cine.Cu soțul suntem împreună.L-am iertat,nu cred-așa ceva nu se iartă.E tatăl copiilor mei,e unica persoană pe care-am iubit-o și-l voi iubi pînă în ultima clipă.E greu de explicat,dar e unicul bărbat,prieten cu care ani la rînd mă sfătuiam,luam decizii ce să fac și cum e mai bine.Sinceră să fiu îl iubesc și-l voi iubi mereu,indiferent de ce surprize voi mai avea pe viitor.Am doi copii-sunt bogată…Mersi mult,să vă aibă Dumnezeu în pază pe toți acei ce mi-ați fost alături cînd aveam mare nevoie,chiar și cu un sfat bine venit.Ai avut perfect dreptate ,depresia e cea mai neagră boală și nu toți reușesc în lupta cu ea,te macină zilnic fără să-ți dai seama,începi a nu dormi nopțile,creerul obosit nu mai face față și de aici apar ideile necurate.Mersi încă o dată.
vreau s mor…nu mai doresc sa traiesc…nu am pentru ce… nu am nimic bun in viata…decat suferinta…cele mai frumoase lucruri dein viata mea nu rezista decat maxim 2 ore…ma aflu intr-o groaznica depresie…toata ziua stau in casa si plang…daca ies afara cu niste prieteni nu pot rezista mai mult de 2 ore…ma apuca plansul..de fiecare data imi vin in minte cauzele suferintei mele si plang…nu-mi gasesc refugiul nicaieri…toate persoanele care le iubesc ma resping…ma trateaza cu spatele, tipa la mine, iar pe restul planurilor nu am decat dezamagiri…am ajuns sa cred cu tarie ca singura mea scapare este moartea…
ajutati-ma nu stiu cum sa fac!
Nu te mai invinovati atat!!! Stiu prin ce treci, am fost p-acolo, insa vestea buna e ca se poate trece peste!:) Eu am si incercat si a fost ceva groaznic, m-a salvat Dumnezeu, insa am ramas cu unele sechele la maini! Du-te la biserica, vb cu un preot bun , zi-i despre aceste ganduri negre care le ai, NU-I ascunde nimic, si vei primi niste raspunsuri. Nu te astepta sa-ti treaca intr-o zi,2,3, ai rabdare si vei vedea. Si iesi mai des cu prietenii, nu sta izolata, stiu ca asta vrei insa opune-te! Hai fii tare, lupta cu gandurile negre, dar nu singura, ci impreuna cu Dumnezeu!
Buna! Ma aflu intr-o situatie dificila… Nu reusesc sa ma gandesc la nimic altceva decat la sinucidere… Simt ca nu ma mai suport… Am ranit persoana pe care o iubesc si nu pot sa-mi iert asta si nici nu pot accepta faptul ca el m-a iertat… Simt doar ca nu merit sa traiesc si ca nu merit toata iubirea sa… Vreau sa mor si atat, stiu ca e calea cea mai usoara dar pentru mine in momentul de fata e singura. Am aproape o luna si jumatate de cand nu reusesc sa-mi revin si stau mereu in casa. Nu stiu cum sa depasesc acest moment.
am incercat sa ma sinucid de trei ori si m-am gandit la solutia asta timp de vreo 12 ani, cam jumatate din viata mea,apoi mi s-au intamplat niste lucruri MINUNATE!!! si am scris un roman despre viata mea,sper sa-l citeasca multi oameni deprimati cu gandul la sinucidere,daca nu te uiti pana la sfarsitul unui film nu afli daca acesta va fi trist sau fericit,daca alegi sa te sinucizi,sfarsitul filmului in care tu joci rolul principal e cu siguranta trist,cine se sinucide cand e fericit?nu esti curios sa stai pana la sfrasitul filmului?esti sigur ca stii de pe acum cum se va termina?esti un om cu o cunoastere limitata sau te crezi Dumnezeu atotcunoscator?folosete-ti un pic ratiunea ca sa-ti raspunzi la intrebarile mele,iar daca alegi sa traiesti si sa lupti cu starea ingrozitoare care te cuprinde,te avertizez ca depresia nu are anumite limite,poate dura multe luni,multi ani,nimeni nu-ti poate spune cand se va termina,dar atunci cand se termina iti vei da seama ca a meritat sa o suporti atata timp
si eu simt la fel eu cred ca cel mai bun prieten si parinte in momentul de fata e moartea, nu am pe nimeni toti m ua parasit
sper ca mai esti printre cei vii,uneori chiar daca ne-au parasit toti cei pe care-i cunosteam,ajutorul pe care-l asteptam poate veni si de la un necunoscut care apoi ne devine cel mai bun prieten,vorbesc din experienta mea de viata,alteori noi nu stim ca avem solutia in noi si ne putem ajuta singuri,pentru ca am tot asteptat sprijin de la altii si nu ne-am prea gandit ce am putea face noi,ar trebui sa scrii mai multe si sa dai mai multe detalii despre problema ta aici pe site,ca nu te vedem,nu te cunoastem,nu stim unde stai,asa ca nu trebuie sa-ti fie rusine de nimeni,aici toti sunt cu probleme si se „vaita”intr-un fel sau altul,dar nu e nicio rusine,sunt anonimi,cineva te poate scoate din starea asta chiar si cu o idee,pe care o poti pune in practica chiar si de unul singur si-ti poti schimba viata,lumea e foarte mare,sunt miliarde de oameni,si cand toti cei pe care-i cunosti te parasesc,inseamna ca multi altii te asteapta si au nevoie de tine,formarea unor noi prietenii si a unei noi familii dureaza ani de zile,dar merita
Articolul vostru e foarte bun poate ajuta majoritatea oamenilor dar pe mn nu ma ajuta cu nimic va las….
sper ca n-ai plecat,cu totii ajungem in momente in care credem ca nimeni si nimic nu ne poate ajuta,doar pentru ca noi nu mai vedem nicio solutie,pentru ca suntem intr-o stare asa de rea incat suntem incapabili sa vedem o solutie chiar daca ar fi sub nasul nostru,numai daca traiesti si cauti ajutor de la altii sau astepti sa te mai linistesti si sa-ti revii din socul provocat de cine stie ce intamplare ingrozitoare prin care ai trecut,doar atunci poti descoperi o solutie si ceva care sa te ajute,daca nu te ajuta ce scrie aici atunci trebuie sa cauti in alta parte sau poate solutia e chiar in tine,numai ca trebuie sa te linistesti si sa te hotarasti sa lupti s-o cauti,asta se poate face numai daca traiesti,oricat de greu ti-ar fi in momentele astea,orice are un sfarsit,orice necaz,moartea vine oricum,dar de ce sa mori asa,trist ,infrant?eu am trecut prin depresie si am vrut sa ma sinucid,am incercat de cateva ori,acum ma gandesc ca orice om deprimat,doborat de un necaz sau mai multe si care vrea sa se sinucida e ca un copil care s-a impiedicat,a cazut si nu mai vrea sa se ridice de teama ca va cadea iar,asta nu e o solutie,sa mergi inseamna sa-ti asumi riscul ca vei cadea din cand in cand,dar sa fii destul de increzator in tine ca te vei putea ridica din nou,sa ramai pe loc,culcat la pamant,mai ales intr-un loc pustiu,inseamna moarte,fac apel la intelepciunea ta si a tuturor celor aflati in situatia ta,intelegeti ca viata nu e intotdeauna buna,roz,ca se pot intampla lucruri ingrozitoare aici,ca ni se intampla tuturor astfel de lucruri,dar ca niciunul dintre noi nu-si cunoaste viitorul in cele mai mici detalii,sa fii deprimat si sa vezi totul in negru e un lucru la fel de naiv ca si a fi prea optimist si a te astepta sa primesti totul pe tava de la viata,dar aici nu suntem in rai si nici macar in iad,chiar daca uneori ni se pare ca suntem acolo,aici e un loc in care trebuie sa trecem prin amandoua si sa gustam din amandoua aceste lumi extreme,dar de ce sa-ti petreci ultimele clipe in iad,intr-o stare ingrozitoare,de tristete si renuntare,,cand inca esti viu si MAI POTI SCHIMBA CEVA,chiar daca acum nu stii cum sa faci acea schimbare,ai rabdare si treci prin greutati ca asta inseamna sa fii OM
Buna tuturor,
Am aparut si eu pe acest site al oamenilor cu probleme, pentru ca si eu ma rog seara la Dumnezeu sa ma ia la El si sa nu ma mai trezesc dimineata… nu stiu ce sa mai fac, nu mai am nici un motiv sa traiesc… am pierdut tot. De aproape 2 ani ma chinui sa rezist si sa nu imi ia Dumnezeu mintile.
Nu vreau sa ma sinicid pentru ca nu vreau sa le produc parintilor mei suferinta de a avea un copil sinucigas, dar si de teama esecului. Cu toate astea imi doresc sa mor pentru ca am pierdut tot inclusiv reaspectul de sine, increderea in mine, puterea de a privi inainte… sunt intr-un gol, in neant.
Dintr-un om care si-a luat viata in piept la 18 ani plin de optimism, care a muncit si si-a format o cariera am ajuns in ultimii ani sa piarda tot: cariera , prieteni, orice fel de afectiune si asta pentru ca am avut incredere in oameni.
M-am maritat cu un om care parea ca ma iubeste nespus si de la care speram sa primesc intelegere, respect si afectiune. Dupa semnarea actului am descoperit ca defapt e un om ipocrit care nu se gandeste decat la propria persoana, care poate mintii dara nici un fel de remuscare uitatbdu-se in ochiii celuilalt. Nu il intereseza sa ma cunoasca, sa ma inteleaga sa comunice cu mine sau sa ofere vreun grad de afectiune. Dintr-un om integru am ajuns un fel de menajera cu favoruri sexuale pentru sotul meu. Problema e ca nu reusesc sa am intelegere din parte nimanui nici a prietenilor nici a familiei, a nimanui Nu am putere sa merg mai departe, sa o iau de la capat. Ma simt atat de singura, atat de abandonata de toti si de toate incat nu stiu ce sa fac. Simt ca am dezamagit pe toata lumea inckusiv pe mine. Probabil ca nu sunt buna de nimic. In loc de un om care speram sa ma iubeasca am langa mine un om care in fiecare zi joaca parca un joc psihologic cu mine care ma termina. Iar eu i-am dat tot iar acum nu am ninic. Ma scoate vinovata pentru tot, iar parerea mea nu conteaza, nici macar nu exista. Omul cu care speram sa imi intemeiez o familie mi-a devenit un calau psihologic care mi-a luat tot. Nu mai sunt in stare sa rezist, nu mai am nici un tel, nici un motiv sa traiesc, sau sa o iau de la capat. Nici macar nu mai stiu cine sunt
Buna Ral! Ai parinti? Daca nu, ai rude nu cred ca esti singura pe lumea asta…dc nu divortezi de el? De ce stai si astepti sa te termine psihic! Hai curaj! Du0-te la biserica si spovedeste-te unui duhovnic, spune-i TOT ce simti, roaga-te si capu sus!!! Vei vedea ca o sa treaca, ai rabdare:) Hai du-te la biserica, nu ezita!!!
Ti-am citit povestea,am avut un sot pe vremea cand aveam 20 de ani,a fost la fel de groaznic,pe langa teroare psihica a fost si fizica,a fost groaznic,dar intr-o zi mi-am dus copilul la mama,apoi am luat cateva haine pe ascuns,si plecata am fost ptr totdeauna,m-a hartuit 3 ani,dar am spus mereu NU,imi teroriza prietenii,familia si tot ceea ce imi permitea sa am o viata sociala,bea un pahar de vin singurica,intra in cada aprindeti niste lumanari parfumate si incearca sa gandesti la rece,inchipuieti ca tu esti eu ,o necunoscuta,care iti stie absolut toata viata si problemele atribuite ei,primul meu gand ar fi ce avantaje am daca raman cu el,ce dezavantaje daca ma despart…………o sa fie mult mai bine,iti dau si adresa mea de e-mail o sa te ajut oricand,o sa te ajut sa te regasesti […moderat…]
[…moderat…] Cea mai usoara metoda de sinucidere este […moderat…]. Eu am incercat.M-a salvat sor-mea. Eram la mine in camera, […moderat…] facusem spume.Aveam toate sansele sa mor din cauza spumei, sa ma inec, nu m-a durut nimic cand m-a trezit ai mei. Daca nu ma ajutau ai mei poate muream linistit, fara dureri.Asta a fost in liceu. Acum vreau sa o incerc dinou, dar nu singur, si nu intr-un loc aglomerat, preferabil cu o fata(sunt baiat).Daca e, ne cunoastem, vorbim, daca ne placem putem sa traim impreuna, daca nu, facem cum ne e planul[…moderat…], PS. Nici eu nu stiu daca vreau sa o fac, dar am motive bune sa o fac, ma simt chinuit…
io sincer i mi doresc moartea dar nu mi o grabesc, o las sa vine ia cand mi o fi randu dar mai repede ca nu mai suport nimic nici pa mine uneori:|
ajungi la capatul puterilor si incotro?sotia mea are tumora cerebrala a avut trei operatii anul trecut,apoi am mers in strainatate la o clinica ,am cheltuit la posibilitatile noastre, pentru urmatorii 5 ani si nu stiu cum sa mai supravietuiesc.
daca si pentru persoane fizice s-ar declara falimentul,as putea sa il declar si pentru generatia urmatoare.
copilul ,cum va creste?
Falimentul pentru persoane fizice a ajuns la minim, nu mai sunt economii de cativa ani ,iar oamenii lucreaza ca niste sclavi pt 500-1500 Lei, iar nu pot platii nimic, am devenit niste sclavi liberi…
sotia ta macar se simte mai bine acum?
Este bine ,cat se poate bine cu o asemenea boala.
Si eu m am gandit de multe ori la asta.eram depresiv.dar o buna prietena a fost langa mine si a reusit sa ma faca sa ma razgandesc.
Acum acea prietena a murit din cauza unui accident,si am inceput sa fiu iar depresiv. acum ma gandeam sa o fac,dar am gasit pagina aceasta,si am zis sa ii dau o sansa (cum zicea prietena ma,daca nu i dai o sansa nu stii de ce e in stare).
Vreau sa vad daca imi raspunde cineva,eu am ajuns la capatul puterilor mele,simt ca o sa clachez,nu stiu ce sa ma fac,am obosit,vreau sa dorm pe vecie,
:-((
cine nu vrea sa doarma atunci cand suferasau ii este greu sa traiasca in aceasta lume, dar niciodata nu apelam la cel care ne poate ajuta De ce ???
Tie iti spun,Doar eu.
Tot ceea ce simti din cuvintele astea,da tu mai departe cu gandul tau si cu ceea ce simti.
Imi pare rau pentru ca stiu fascinanta otravitoare.Si imi pare rau pentru ca am descoperit o unealta mai puternica decat frica si mai otravitoare decat dragostea.
Imi pare rau ca cine trebuie stie.Dar uite aici antivirusul:
UITA DE RAU,CA EL SA UITE DE TINE,DAR NU UITA DE DRAGOSTE,CACI RAUL ITI APARTINE.
Nu as vrea sa impartasesc lumii ceva de care sa nu se foloseasca,nu vreau sa spun ca am ales sa dau din mine pentru ceilalti din jurul meu,pentru ca mie nu-mi mai trebuie sa primesc nimic.Am totul.
Am trimis la un Clarvazator si m-am interesat de persoana mea,de astrul meu si de ceea ce se intampla cu mine,in interiorul meu…nu vreau sa detaliez aici.Dar m-a socat cu multe si m-a prevenit cu multe decizii.
Nu am ales sa caut un psiholog,pentru ca are multe idei din intelectual.Viata mea o luase razna brusc,si eu am trecut prin cele mai intunecate locuri din suflet,si am scris aici pe site,m-a ajutat foarte mult sa scriu aici,foarte mult.
Drga Doar eu,
uneori pentru a gasi lumina,trebuie sa trecem prin cele mai intunecate tuneluri.Ceea ce iti dau cei din jur pentru a imbraca,poarta ceea ce-ti dau,si cum te fac sa te porti poarta-te astfel,pentru ca ce ei iti dau imbraci,si cum te fac sa te porti asa te porti.
Multi am ajuns sa cunoastem cea mai spinoasa si intunecoasa sumbra singuratate si nedreptate,doar acceptand vei intelege pentru ce.
Noi mereu cand dam de greu,il refuzam,si atunci ne intrebam de ce? sau ajungem in punctul in care trebuie mereu sa varsam totul.Nu acceptam raul,numai binele,nu il acceptam si nu il putem intelege,si atunci mereu sta in fata noastra,se izbeste de noi.Ca sa iesi dintr-o incurcatura trebuie sa sacrifici ceva,sa iesi la capat.Asta daca nu ai datorii in care nu le poti platii.Viata sociala nu avem cum sa o schimbam decat prin instinct primitiv.Pana atunci instinctul primitiv va sta mereu printre noi.Ei ne tin mereu la acest instinct,si sufletul nostru atunci este pustiu.
Vei gasi in tine putere sa treci peste greul tau,accepta-l daca este vorba despre suflet,daca este vorba despre minte atunci poti sa gasesti calea sa,sa scapi de gandurile sumbre.
Ti-am raspuns eu.
Numai bine.
Scurt si la obiect. Jocuri de noroc si droguri. Combinatia fatala… certuri , furturi rate etc etc. vreau sa ma bag de tot in k*t la 20 de ani viitorul meu e varza
Buna tuturor, ma numesc Eduard,am 22 de ani,si sunt din Botosani…..
As dori sa va povestesc putin din asa zisa VIATA a mea:(
Sunt nascut pe […moderat…] 1990 in iasi, din 1990 pana in 1996 am crescut cu familia mea,mai am inca3 frati pe nume […moderat…], […moderat…] are 18 ani,[…moderat…] 26 si […moderat…] 24……tot calvarul vietii mele daca as putea zice asta a inceput din 04 03 1996….parintii mei au divortat,tatal meu murind la scurt timp impuscanduse in cap!Din anul 1997 am fost dat la o casa de copii,am stat pana in2006 pe 12 iunie….am cerut prin comisie de supraveghere de la D,G,A,S,PC sa fiu lasat sa plec din casa de copii si sa imi caut ceva de munca, mie nu prea mi.o placut scoala,am terminat 10 clase si atat!!!
intre timp mi.am gasit de munca la RTC Ploiesti,unde am lucrat timp de 2ani si 4luni,dupa acest timp mi.am dat demisia,mam intors in Botosani unde am lucrat si aici4luni ca agent de paza,dar din cauza salariului nu am stat si am plecat dela ei,in 2009 am plecat in italia unde am muncit la niste sere pana in aprilie 2010, pe urma am stat putinel timp acasa si din septembrie 2010 pana in may 2011 am plecat in spania….si din Spania mam dus in Belgia,unde sunt si in prezent aici lucrez la un depozit OPEL!!!!
Sunt o fire mai retrasa,nu beau absolut deloc,prieteni e greu sa iti faci…sunt vorbaret rad glumesc dar nu am pe nimeni asa ca sa ma vizitez sau sa ma viziteze…..in toti acesti ani am ajuns la concluzia ca indiferent de cat bine as face la absolut toti cei care mi.au cerut ajutorul…e in zadar, ma refer ca sunt bun si cunoscut doar doua zile maximum trei si pe urma nu ma mai cunoaste nimeni,cred ca am ajutat cu locuri de munca peste50 de persoane baieti fete…si acuma nici macar nu ma mai baga in seama,…..in fine nu e astao problema!!!
Problema mare ar fi cam asta…..lucrez de ceva vreme de putinei ani dar tinand cont ca am doar22 de ani totusi e cam mult, altii la varsta mea nici nu stiu cum arata o frontiera sau sa fii fugarit de politie si stand pe sub poduri fara bani fara mancare fara acte legale de munca sau sedere…..de circa doi ani in coace,simt ca orice as face e fara rezultat…raman fara bani si nu stiu de ce, nu imi pot deplini un vis sau sa ajung pana la capat cu el, de doi ani ma tot gandesc sa incerc sa imi iau viata:(
Vorbesc la modul foarte serios,mam saturat de toate,stiu ca am 22 de ani..dar in sinea mea cred ca am muuult maimult de22, ma simt ca si cum as fi batran, imi place sa muncesc,nu imi place munca usoara ca ma plictisesc si trece vremea greu,imi place munca dura munca fizica foarte grea,dar cum ajung acasa iar intru intr.o stare ca si cum sunt un nimeni, am momente in care mie rusine sa merg pe strada,merg mereu cu capul in jos, ma vad cea mai urata persoana de pe pamant,mie rusine de mine insusi, nu sunt gras, dar nu stiu ce e cu mine, si mereu se intampla ca atunci cand cred ca in sfarsit mie si mie bine….gata totul se rupe:(
de circa doi ani sunt in starea asta aiurea,mi-am cumparat si un pistol cu glonte…..o singura data lam tinut in mana si ma uitam la el….ce sa fac cu el?Asta nu stiu, Poate credeti ca sunt nebun,dar sa stiti ca nu sunt, am luat examenul pentru permis port arma cu 9-36, si pshihologul mi-o zis ca mai rar ca mine kla nota, majoritatea iau maim pana in 8,50……Va cer doar un sfat,punetiva cateva secunde in locul meu si zicetimi ce ati face???
Sper sa nu fiu luat in bataie de joc sau in ras…….Pana la urma toti avem probleme,chiar de nu recunoastem!!
Multumesc anticipat:)
am 34 ani si pana acum am avut numai deceptii destul de grave in toate, ,viatza, dragoste, familie, absolut tot, am chelit partial restul am albit .. dami tu un motiv sa traiesc cand toate in jurul meu sunt numai rele necazuri si ura..
George,
Ceea ce se intampla in jurul nostru este partial si rezultatul comportamentului si al actiunilor noastre. Situatiile in care ajungem sunt repercursiunile deciziilor luate. Poate ca la un moment dat nu ai plecat la timp, nu ai schimbat la timp, nu ai evaluat corect si ai luat decizii care te-au dus catre esec. Nu spun ca este vina ta, nu cunosc situatia. Se poate iarasi ca lucrurile sa mearga destul de prost pur si simplu. Nu inteleg de ce ai mentionat faptul ca ai chelit – poate ca noi sa ne dam seama ce intens a fost stresul – dar am intalnit oameni cu chelie la 20 -22 de ani…..
Motivul pt a trai in gasesti in ceea ce poti schimba. Daca pana acum ai avut atatea esecuri, banuiesc ca iti doresti sa schimbi lucrurile, daca nu situatia, poate atitudinea. Da-ne amanunte despre ceea ce pt tine inseamna „grav”.
In jurul nostru lucrurile sunt rele insa devin si mai rele cand le privim cu intensitate, cand le supraevaluam, cand le scoatem in evidenta. A trai nu este o alegere. Te-ai gandit ca nu exista moarte ? Te-ai gandit ca dupa viata este tot viata, dar intr-o alta forma ? Dar ce conteaza, nu-i asa ? cand tu esti nevoit sa traiesti aici….Mda ! A trai este o inertie, o stare de fapt. Traiesti. Nu cred ca este ok sa-ti pui problema daca este cazul sa traiesti sau nu ci sa te gandesti daca poti gasi solutii bune pt a schimba ceea ce te deranjeaza. Daca ne-ai da mai multe amanunte, am putea analiza impreuna situatia in care te afli si am putea cauta solutii pt ca lucrurile sa evolueze in bine. asteptam detalii, pana atunci iti doresc mult curaj !
as vrea sa am curajul si bunul simt de am muri fiindca am facut mult rau familiei mele si i-am dezamagit,mai am putini prieteni care mai cred in mine,dar stiu sigur ca si pe ei am sa-i dezamagesc,am dezamagit fiecare persoana pe care am intalnit-o in viata mea pana acum,jumatate din oamenii care m-au cunoscut mi-au zis ca sunt nebuna,cealalta jumatate ca sunt proasta
Buna,am revenit,acum putin timp imi doream sa mor,vedeam totul in negru,Mi-am schimbat tratamentul si ma simt foarte bine,discutati cu psihiatrul vostru foarte deschis,daca nu aveti unul ar fi cazul sa mergeti,pentru ca ceea ce ganditi nu este deloc normal,eu urmam un tratament dar nu mai era eficient pana mi-am luat inima in dinti si m-am dus pentru a nu stiu cata oara la evaluare,ma simt bine,nu ezitati,nu inseamna ca suntem nebuni daca facem terapie medicamentoasa sau psihoterapie,numai bine tuturor.
Clar o evaluare psihiatrica si psihologica este necesara ! Insa majoritatea celor de aici si nu numai se multumesc sa scrie mesaje, ceea ce este de fapt o falsa impresie de vindecare. Au senzatia ca problemele lor se rezolva asa cand de fapt, totul se intampla la nivel celular, neuronal si psihic, atat pe partea organica cat si pe cea mentala exista un dezechilibru. Fireste ca nu este normal ceea ce se intampla. Ca psiholog, intalnesc multe cazuri de tentative de suicid avand ca problema principala lipsa banilor si descumpanirea in fata realitatii de a nu face fata integrarii in societate. Evident ca statutul nostru financiar ne arata cat de adaptati suntem, cat de dispusi de a face fata problemelor societatii si ale vietii in general si cat de mult suntem dispusi sa investim in noi, sa devenim exemple pentru noi insine ! De bani depinde traiul nostru, sanatatea noastra(hranirea adecvata, sanatoasa), tratamentele (fie ele si terapii la psiholog), nevoile…etc. Asadar, nu stati sa va plangeti de mila, cautati sa va concentrati cat mai mult pe viitor sprea a obtine un trai bun ! Mult succes !
Sunt aproape 3 ani de cind mi-am pierdut unicul copil in virsta de 38 de ani.De atunci viata mea este un iad.fiecare zi ma omoara .Ii vad suferinta i-mi vad neputinta iar ziua iau tranchilizante si antidepresive dar cred ca mi-ar fi mai bine adormita linga el.Zilnic sunt la cimitir .Ninge ploua eu sunt acolo.l-am iubit cum nu pot spune ,a fost un om adevarat.La culcare ma rog sa nu ma mai scol .Rugamintea lui a fost sa-mi astept rindul dar nimic nu ma face sa ma simt mai bine.Este groasnic nu stiu cum pot sa accept ca a plecat pe un drum fara intoarcere.Dintr un om sanatos ,in 2 luni s a terminat totul.Traiesc un chin imens.Se spune ca timpul te ajuta pe mine deloc.Poate cineva sa ma ajute cum sa-mi gasesc linistea?cum sa procedez? a m scris putin ca sa aveti rabdare sa cititi si sa-mi raspundeti.Dupa ce a plecat m-am ocupat de copii lui de sotia lui ,iar eu am ramas ultima acum i-mi este mult mai greu fiindca realizez iar el a murit in bratele mele.Eu lam adus eu lam dus.Sunt un om pierdut de atunci caut si caut pe internet fiindca psihiatru nu a putut sa ma ajute.Va multumesc ca a-ti avut rabdare sa cititi
Draga Ais,
Ti-am facut o „categorie” a ta in coloana din dreapta, unde cu siguranta vei regasi raspunsurile membrilor grupului de suport si a oricui va vrea sa iti scrie. Eu voi posta acolo comentariile care iti vor fi adresate, pentru a putea fi urmarite mai usor si in contextul lor.
Cu prietenie,
Adrian
Ais,
Nepotii tai sunt parte din fiul tau. Ii Fiul tau exista in tine, exista in ei. El si-ar fi dorit cu siguranta sa fii pana la finalul vietii langa nepoti. Daca ai fi plecat tu prima/ primul ar fi suferit,dar stim cu totii ca bunul mers al lucrurilor este ca parintii sa lase copiii in urma si nu invers. Nu te astepta ca aceasta pierdere sa treaca, nu va trece, nu te astepta ca timpul sa vindece asa cum spun altii. Acum, daca alegi sa traiesti, alegi sa te recompui, sa te reconstruiesti, sa iti schimbi prioritatile si intreaga viata. Inveti sa traiesti pentru altii daca pana acum traiai pentru el. Si tie ti-e greu insa nu vreau sa ma gandesc cat de greu le este copiilor lui, sotiei. Acum este timpul sa scoti forta din tine si sa fii pilon de sprijin pentru nepotii tai. Sa-i iei greu de pe umeri sotiei si sa nu lasi copiii sa se piarda, sa-si rataceasca calea. Ei au nevoie de experienta ta de viata si de intelepciune. Iubirea este viata. Tu iti iubesti fiul. Rezisti daca te intrebi ce este viata si ce este de fapt moartea. Prin suicid te duci langa el? Esti sigura? Nu ai cum sa stii, poate nu mergi nici in Rai, nici in Iad, nici langa el….Un psihiatru nu te poate ajuta decat cu o reteta prin care iti va prescrie niste barbiturice eventul. Medicatia inrautateste situatia, somnul nu inseamna uitare. Vrei sa lupti? vrei sa rezisti pentru ca fiul tau si-a dorit asta? Atunci fa un plan si urmeaza-l. Scrie in agenda toti pasii pe care vrei sa-i urmezi, chiar daca nu mai esti la prima tinerete viata nu s-a sfarsit, ai multe de facut, poate 1 an, poate 5 sau poate inca 20….si cate nu face un om in cativa ani !!!!!! Multe ! Nu pleca din aceasta lume lasand in urma doar o nastere si atat, caci faptul ca tu ai avut un fiu inseamna responsabilitate pentru nepotii tai ! Ei nu au decis sa se nasca, la fel cum nici fiul tau nu a ales sa vina pe lume. Avem responsabilitatea de a le oferi stabilitate, armonie, lectii de viata si ajutor ! Un om in minus, un destin tragic….Poti fi util/ ultila, nepotii tai si nora ta au multe de invatat de la tine si asta nu presupune a lua singura decizii asupra lor, insa inseamna a reprezenta un punct de sprijin acum la nevoie. Mormantul fiului tau te tine legata acolo…..el nu este acolo, spiritul lui si-a castigat dreptul de a trece mai departe. Fiul tau este acum in tine, in sufletul tau, in amintirile tale si in ceea ce el a lasat in urma, in nepotii tai, ii ceea ce el a iubit ! Fiul tau are o familie ! Daca nu si-o dorea nu o avea. Iubeste ceea ce el a iubit si continua ceea ce el a inceput. Iti vei gasi alinarea. Nu incerca sa treci peste sau sa uiti de durere, ele nu dispar, insa ele pot fi controlate. Cauta in tine si-l vei gasi, faptul ca te duci atat de des la mormantul lui nu te ajuta deloc, ci din contra, iti mentine treaza trauma, ti-o alimenteaza. stabileste prioritatile, scrie-le pe agenda si incepe cu pasi mici sa-ti organizezi timpul si sa daruiesti celorlalti. Nu ai sa mori in somn si nici lupta impotriva ta nu iti va aduce plecarea pe lumea cealalta ci dimpotriva, le va crea probleme celorlalti. Fi un exemplu pt nepotii tai, au nevoie de un om puternic, nu ceda si nu-i lasa sa-ti vada suferinta. Explica-ti ce este viata, credinta si sufletul, de la ele pornesti ! Daca tu crezi ca ai rabdare, urmeaza o terapie (si daca financiar iti permiti), te va ajuta sa te cunosti mai bine si sa gestionezi aceste sentimente care te domina.
Mult curaj, ai nevoie de tine pt a merge mai departe !
daca e cineva dispus sa vb cu mn si sa ma asculte inainte de a „pleca” astept un contact […moderat…].
de o luna jumate ma gindesc la asta si azi cred ca am gasit si solutia…
frumos site…
ps.nu intru pe mail si nu le citesc…vb numai pe […moderat…]
multumesc pt.rabdare…eu ma grabesc putin…
dar ce sa intamplat cu ele???
ps.de ce cind te decizi sa mori te cauta toti prietenii si familia???
de ce nu te lasa sa duci la sfirsit planul tau???
de ce nu vrea nimeni sa te lase sa MORI LINISTIT???
un sfat…pt cei care vor sa faca ce fac io….nu va dati batuti…chiar daca io am facuto….incercati si nu cedati pt ca viata e frumoasa…numai ca pt mine a trai fara fiica mea si fara sotia mea e prea mult….am numai 37 de ani am dat inainte cu gindul ca voi revedea fetita mea,dar nu e asa…voi ceilalti nicercati si nu va dati batuti…luptati chiar daca e greu…
Buna seara,
Sunt Claudia si am gasit acest blog intamplator.
Am 38 de ani si simt ca nu mai pot.
Sotul meu este alcoolic si bea in continuu. Nu vrea sa recunoasca ca este alcoolic, in schimb in casa sunt numai discutii si scandaluri.
Acum doi ani mi-a zis sa vand casa pe care o aveam de la parinti pentru ca nu locuia nimeni acolo. Noi ne-am mutat in Austria. A tocat toti banii, am ramas si fara bani si fara casa, cu un sot care bea, fara absolut nimic, in plus astazi am fost data afar de la serviciu, fara nicio explicatie.
Lucrez la o Pensiune in Viena. Desi am absolvit 2 facultati aici fac curatenie. Si nu pot sa accept asta. Dar fiind romani, nu avem drept de munca. Am o infectei mare la mana si totusi continui sa folosesc toate subsatntele-alea tampite in speranta ca, aducand bani in casa, sotul meu va inceta sa mai bea si vom avea o familie.
AM adus si ultimul cent in casa dar el injura, ma bate si zbiara, zice ca nu stie ce fac eu cu banii! Dar i-am adus in casa de fiecare data.
Nu mai am putere sa trec peste asta. Nu mai pot suporta bataile, nu mai suport injuraturile si scandalurile. Nu mai pot. Tot ce vreau este sa nu mai simt nimic. Sa nu mai fiu…
NU face una ca asta! Lasa-l pe sotul tau acolo in Austria si vino in tara. Nu ai parinti sau o ruda unde sa stai pana te pui pe picioare? ROAGA-TE neincetat, si NU deznadajdui!!! Eu am incercat sa fac asta, de 3 ori, am vrut sa ma spanzur de 3 ori, am luat un pumn de antidepresive si dupa mi-am taiat venele. Bunul Dumnezeu m-a salvat de fiecare data!!! CREDE-MA!!! Si groaza pe care am avut-o in momentele alea nu poate fi descrisa in cuvinte! Te cred ca ti-e foarte greu. Aduna-te si hai inapoi in tara, du-te la Biserica, roaga-te neincetat, din tot sufletul tau! Cea mai simpla rugaciune si foarte eficienta e cea a inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul”. Zi-o neincetat, cat de des poti! Si-n timp ce lucrezi! Hai fii tare, nu asculta de cel rau! Lupta! Dumnezeu NU te va lasa sa te pierzi!!!
Astept vesti de la tine!:)
Buna Dimineata
Multumesc pentru mesaj.
Nici macar nu stiu ce as putea sa spun. Sa ma intorc in tara… da… a fost o idee. Dar in tara nu se gaseste nimic de lucru. Am unde sa stau, dar acolo este o casa goala. Am nevoie de lemne de foc, de platit facturi, de cumparat butelie… Vine iarna iar in Romania daca vrei sa muncesti, nu poti.
Am un NGO in Romania si 3 ani ne-am chinuit sa adunam niste fonduri pt cei care aveau nevoie si toata lumea ne-a ras in fata, in spate… pe unde puteau! Iar sarmanii copii mergeau pe timp de iarna in papuci de plastic. In timp ce aceia care trebuiau sa faca ceva schimbau limuzinele.
In Romania ti se taie orice drept la munca. Cu atat mai mult cu cat eu nu stiu sa fac altceva decat romana. Si cine ar angaja un prof de romana in miezul anului scolar?
Aici lucrez si asta e bine. Dar nu e bine cand pleci in miez de noapte catre Centre pentru femei abuzate, in timp ce el sta bine-mersi in casa. Iar eu nu inteleg de ce trebuie sa plec eu, cand eu nu sunt nici alcoolica, nici violenta…
Claudiu si Claudia G.,
Claudia G. are deja o categorie in coloana din partea dreapta, unde veti regasi mult mai multe mesaje din partea grupului virtual de suport. De asemenea, comentariile voastre de aici au fost copiate si acolo, pentru ca discutia sa poata fi urmarita in context de oricine va dori sa intre si sa lase un mesaj sau un gand bun.
Va asteptam si pe voi tot acolo!
Cu prietenie si multumiri pentru intelegere,
Adrian
vreau sa fac asta:(. nu mai simt ca traiesc. am devenit propria.mi umbra
NU O FACE!!! Nu merita, iti vinzi sufletul celui rau! Eu am trecut prin asa ceva si o minune dumnezeiasca m-a salvat. Am fost intr-o depresie urata de tot, exact cum zici, eram propria-mi umbra. Si acum, de mai bine de un an de zile sunt bine, am reinceput lucrul, si-mi merge bine. Du-te la biserica, vb cu un duhovnic, ROAGA-TE in continuu!!! NU renunta, orice furtuna trece!
Salutare în primul rând ! Am ajuns la voi pe blog, căutând o scăpare din viaţa asta de nimic, în care orice faci, oricum faci, nu e bine, şi ajungi să te întrebi la un moment dat : Ce rost am eu în viaţa asta ? Pentru ce să mai trăiesc, daca până la urmă, tot nu o să fac nimic în viaţă ?
Am început „cu stângul” viaţa asta, şi văd că încet, încet, o continui tot aşa. Nimic nu îmi iese cum trebuie, pe absolut nici un plan. Cad dintr-o groapă, într-o prăpastie, şi din prăpastie, în canion, şi tot aşa. Ce rost mai are ?
Nu poate nimeni să îmi garanteze că o sa fie mai bine, şi că într-un final, toate se vor rezolva. NIMENI ! Speranţe sunt, dar deşarte, fiindcă oricât ai spera, dacă ţi-e dat să nu ai noroc, n-o să ai niciodată, oricât ai spera. Şi spun asta, deoarece am observat de ceva timp că nimic nu merge bine. Familia îmi e cum e, viaţa mea e o epavă, necazuri se întâmplă zi de zi, şi tot aşa. Degeaba zâmbesc şi aprob când cineva (foarte rar) mă întreabă dacă mi-e bine, când în sufletul meu e o furtună. Poţi să faci acest lucru timp îndelungat, dar ca orice pe lumea asta, toate au un sfârşit, un capăt de drum, toate se vor termina odată şi odată. Părerea mea e că eu sunt la capătul drumului, la marginea canionului, aşteptând o mână demult pierdută, care să mă tragă înapoi, şi să îmi zică cu zâmbetul pe buze, ” Calmează-te, eu sunt aici, întoarce-te, şi totul o să fie bine .. ”
Degeaba, astea sunt doar iluzii ..
Marius (20 ani)
Calmează-te, eu sunt aici, întoarce-te, şi totul o să fie bine .. ” Asa spune Domnul Isus Cristos, nu-ti fa griji eu stiu tot necazul si problemele tale, vino si vorbestemi eu sunt langa tine sa te ascult…
Draga Marius in viata treci prin multe.Tu la 20 de ani i-ti doresti sa mori?sunt tineri care nu pot merge ,sunt bolnavi de cancer de tot felul de boli si lupta pentru a traii.Baiatul meu a murit de o boala grava la 38 de ani i-si mai dorea macar 1 an sa mai traiasca.Sunt f.curioasa ce se intimpla cu voi? De ce cedati asa usor?De ce sunteti atit de pesimisti?De ce singura rezolvare la voi astia tineri este dorinta de a murii.Ca nu ai noroc?Norocul ti-l poti face singur.Ce se intimpla cu voi ca acum 40 de ani nu se gindeau copii la asa ceva.Iesti atit de tinar si credema ca inca nici macar nu sti cu adevarat ce este viata sunt oameni cu adevarat amariti din toate punctele de vedere.Pe acest sait sunt oameni deosebiti si pregatiti care i-ti vor explica f.bine de ce trebuie sa traiesti.Nepotul meu este cu 1 an mai mare cA TINE EL A RAMAS FARA TATA LA 18 ANI IAR EU FARA BAIATUL MEU DE APROAPE 3 ANI TRAIESC O TRAGEDIE CARE NU SE TERMINA IAR MIE OAMENII DE AICI MI-AU EXPLICAT DE CE TREBUIE SA TRAIESC
Stai linisit nu sunt cu religia dar vei avea si tu explicatii.Ca ai parintii mai exigenti ca starea materiala nu e buna,ca nu ai prietena sau orice va fii fi sigur ca daca vrei totul se rezolva vei avea pe acest sait toate explicatiile si credema sunt foate profesioniste totul este sa spui ce te doare.Iti doresc sa nu mai gindesti asa si cred ca va iesi soarele si pe strada ta.cu multa consideratie Ais
Ce rost mai are sa traiesti…? mai bine pleci la cer
drept mai bine mergi la Dumnezeu
Sa te chinui sa fii necajit… nu mai am puterea de a mai lupta
ACATISTUL MAICII DOMNULUI – BUCURIA TUTUROR CELOR NECĂJIŢI […moderat…]
Sfanta Paracheva, cea grabnica ajutatoare in problemele oamneilor. […moderat…]
am niste probleme la scoala ce sa fac toti mma urasc,nu am nici un amic deci am si niste certuri cu familia mai usor e sa mori asa cred eu
Draga Cristina cred ca ai probleme, dar nu este singura solutie sinuciderea, iar prieteni cata sa fii cu cei ce te accepta asa cum esti.
Cauta si dute la Biserica […moderat…] de langa tine si roaga-te Domnul Iisus Hristos […moderat…] si totul se va rezolva..
vreau si eu sa mor din cauza ca nu am o garsoniera ma cert tot timpul cu parintii imi e foarte mare dor de pisicile mele mama mi a zis ca imipromite ca dupa cea de a 8 operatie pe creier imi va da opisica daca traiesc si apoi mi a fugarit o de acasa nu mai suport reau sa mor
Buna seara am tendinta de a face acest lucru nu se mai merita sa traiesc datorita acestei planete care este destul de murdara insa plus ca acum problemele sunt destul de grave nu am pe nimeni in viata mea e prost si trista viata asta ce as putea sa fac impotriva gandului de a ma sinucide imi vreau inapoi fericirea sufleteasca
D Ionut
Si care crezi tu ca este calea spre fericirea sufleteasca pierduta ? pt ca este clar ca ai avut aceasta fericire din moment ce o vrei inpoi.
Sunt intr-o stare foarte proasta din punct de vedere emotional…nu imi gasesc locul pe acest pamant,nu am nici o satisfactie ca sa-mi doresc o viata lunga sau macar o viata!este destul de greu sa iei o decizie in astfel de situatii este greu sa-mi accept gandurile frustrarile nemultumirile si toata viata mea de r…t .
Eu nu pot „trai clipa”.ma gadnesc ca in 60 de ani o sa ma gandesc la acest prezent ca la un trecut,si apoi un pas in fata si mor.si api?unde ajung?cum e sa nu mai gandesc si sa nu mai fiu?si apoi,prezentul de care sa ne bucuram dureaza mai putin de o microsecunda.astfel prezentul aproape ca nu exista.Nu imi gasesc locul pe acest pamant si ce rol am eu si restul oamenilor?sa gandesc.si apoi cand nu o sa mai gandesc ce o sa fie cu mine?de la 10 ani NU MAI SIMT CA TRAIESC.
da dar daca va sinucideti nu va mai ia domnul si ajungeti jos.
Sunt f. bolnav. NU MA AM SAANSE DE VINDECARE!
Stie cineva daca […moderat…] e suficient ca sa te duci fara chinuri?
nu stiu cum sa incep
Ce ai patit?! E clar ca vrei sa-ti faci rau nu? Sa „termini cu toate” etc! Incepe prin a spune o chestie care te afecteaza, una, 1!!!;) si dupa s-ar putea sa-ti aduci aminte mai multe! Nu dispera, ai incredere in Dumnezeu, roaga-te, cat poti tu de mult si curaj! hai!
cand vezi cum ti se duce sistemul nervos, cum iti tremura mainile, cum nu mai auzi, cum vezi dublu sau incetosat, cum urinezi la fiecare jumatate de ora si ai scaun o data la 7 zile, cum muschii ti se atrofiaza datorita deteriorarii neurronilor motori iar uneori ai dificultati de concentrare, nu mai tii teorii care blameaza sinuciderea. acesta e ultimul act de vointa al unui individ. ca e greu s-o faci? am studiat recent cateva metode de eutanasie la care ma gandesc: […moderat…] trebuie sa iasa ceva din combinatia asta. ceva chill, cu ochii inchisi, pe inserate, eventual in hamac, de n-ar fi iarna….
Suferinta ta ti-a dat-o Domnul cu un scop, nu stiu care, El stie! Ai incredere in El!!! Eu am avut o depresie urata si mi-am revenit desi eram convins ca nu o sa-mi mai revin niciodata! Nu e nicio cale usoara de a-ti pune capat zilelor, groaza este foarte mare, si nu e solutia! Incearca te rog si indura suferintele care le ai, si roaga-te mult lui Dumnezeu! El te iubeste si vrea sa te mantuiasca! Noi nu putem sa intelegem caile Lui! Si ceea ce credem noi ca e bun sau rau pentru noi doar El stie cu adevarat! Curaj!
Vreau sa moor
De ce? Ce ai patit!? Incearca sa ne spui ce simti, prin ce ai trecut! Hai, curaj!
îmi doresc să mor de la 13 ani ..
Si cati ani ai acum?!:) Dumnezeu nu vrea asta pentru tine, ai incredere in El, stie mai bine ca oricine ceea ce ai tu nevoie cu adevarat! Hai spune ce simti, prin ce ai trecut, si roaga-te cat de mult poti! Hai curaj!:) Viata chiar e frumoasa, chiar daca acum nu ti se pare asa!:) Fii curajoasa!
Vezi tu … totul a inceput cand avea 14 ani … ma-m indragostit de o fata si atunci iam cerut prietenia iar ea m-a refuzat… si am tot tinut in mine timp de 5 ani… nu am mai vorbit cu ea despre acesc lucru nici o data pana acum 1 an , iar acum un an sa intamplat ca printr-o minune sa ajunga prietena mea … a fost cel mai frumos lucru din viata mea … si in tot acest timp o pretuiam la maxim… eram dispus sa fac absolut orice pentru ea si se pare ca inca sunt…:| … dar, pe parcurs au aparut probleme si probleme din ce in ce mai grele … dupa un timp parintii ei ia interzis sa ma iasa cu mine , asta a fost primul soc … ea a continuat sa iasa cu mine in ascuns si dupa aproximativ 3 luni parintii ei au realizat lucrul asta si iau interzis absolut totul legat de mine. Continuam sa vorbim in continuare dar, de fiecare data mai aparea ceva si iar se strica totul…. nu mai puteam face absolut nimic … dupa care au inceput sa revina certurile din familia mea…. cea ce mi-a accentuat starea mea de spirit … iar acum dupa ce toate is cum is …. mi-a spus … ,, Ca nu se mai poate ”…. credema ca pentru mine fata asta inseamna totul … am ajuns la concluzia ca singura mea scapare si sa uit de tot o gasesc numai in conceptul mortii … chiar nu stiu ce sa mai fac … 😐
Da, stiu prin ce treci. Asa am fost si eu, mi-as fi dat viata pentru ea. Am si incercat de mai multe ori sa ma sinucid. Nu face una ca asta! Du-te la biserica, gaseste-ti un duhovnic si spovedeste-te, zi-i tot!!! Roaga-te, muult, si din tot sufletul! Dumnezeu ne iubeste, stiu ca acum tu nu crezi asta! Esti prea afectat si nu mai vezi lumina, tot-i negru pentru tine, dar nu e asa. Dumnezeu chiar te iubeste mult, cel mai mult, mai mult si decat parintii tai sau fata aia! Si iti vrea binele, si are grija de tine! O sa intelegi mai multe dupa o vreme!;) Hai fruntea sus, nu renunta! Nici sa nu te gandesti sa faci ceea ce te obsedeaza! E ispita, de la cel rau, nu asculta!!!! Roaga-te, roaga-te, roagaa-te si ai rabdare! Curaj!
Buna ziua…sunt o stdenta la medicina care a repetat in urma cu 3 ani un an din cauza unui profesor….sunt o fire slaba.ma consum mult,am incercat sa pastrez totul in mine fara sa spun nimanui…acum ar trebui sa termin,dar sunt in anul 5..am incercat din rasputeri si am primit tot felu de burse ..am devenit unul dintre cei mai buni studenti….dar mi este frica de ai mei pt ca va trebui sa la dezvalui adevarul,nici macar prietenul meu nu stie prin ce am trecut..tot timpul acesta m-am macinat interior f tare si chiar ma gandeam ca ultima solutie ar fi moartea..Ma gandesc ca nu voi putea trece mai departe in momentul cand le voi dezvalui adev parintilor si prietenului…imi este frica nu nu raman singura si sa nu pot trece peste obstacol…Ce parere aveti
Ai o virsta in care nu trebuie sa dai socoteala nimanui.Sunt oameni care au probleme grave si lupta sa traiasca.Baiatul meu un om sanatos ,niciodata in spital cu analize la zi ,la 38 de ani avea sa faca o boala necrutatoare care in 2 luni si ceva la dus la groapa.I-si dorea macar 1 an sa traiasca ,iar eu sunt o mama terminata in toate modurile posibile si cu toate astea inca traiesc iar ajutata de acesti oameni minunati dupa acest sait am mers si merg mai departe.Tu care iesti medic aproape ar trebuii sa-ti dai seama ca viata este mult mai importanta decit faptul ca la un moment dat nu ai putut spune de acel an pierdut.Au pierdut altii case copii si au luato de la inceput.Parintii tai ar suferi enorm .Nu stiu de ce voi cei tineri va ginditi imediat la final.Incearca sa te aduni ,incearca sa gindesti pozitiv si daca nu mai poti tine secretul ca te macina spunel pur si simplu sa iesi din cea ce te macina de atita timp sau asteapta un raspuns aici de la domnul adrian care este ffffffffffffffff in tema cu toate problemele fiind absolvent de 3 facultati specializate in a trata creierul uman.In speranta ca vei fi din ce in ce mai bine gindestete ca oricum viata este scurta si daca vrei ti-o faci frumoasa ,goneste gindurile negre. A IS
Poate o sa vi se para surprinzator…nu inteleg inca care e scopul vietii noastre oare? din exterior privind, m-as putea considera cea mai norocoasa persoana de pe pamant, am de lucru, am inca parintii, am cel mai bun prieten din lume, insa cand il vad cum sufera si se macina legat de probleme si responsabilitatile vietii ajung si eu sa imi pun intrebari….adica chiar nu inteleg de ce traim…am si eu vise sa am copii, indragostita,chiar sunt, n-am simtit asta niciodata inainte, am o varsta cat de cat rezonabila…nu ma pot considera adolescenta chiar deloc…insa cu toate asta, cand vad atata suferinta stau si ma intreb….care este scopul….sa vad cei pe care ii iubesc suferind, incercand sa-si gaseasca de lucru, isi gasesc insa societate din ziua de azi are asteptari din ce in ce mai mari….chhiar nu vad lumina la capatul tunelului…..
Aproape 3 ani am trait clipe de groaza clipa dupa clipa simteam ca o iau razna.Motivul era f.intemeiat fiul meu a decedat la 38 de ani fara sa fi suferit vreodata cancerul la lovit si dintr-un om sanatos in 2 luni a plecat.i-si dorea atit de mult sa mai traiasca macar si un an.A avut grija sa ne incurajeze pe noi ,pe mine pe sotie sa avem grija de copii lui sa nu facem vreo prostie in special mie ca mama.Si acum i-ti spun tie ca eu cred ca iesti f.tinara cum e posibil ca voi cei tineri sa va ginditi de ce sa mai traiti?Tocmai cind vezi atita suferinta cind vezi atitea necazuri ar trebuii sa te gindesti cum sa ii ajuti pe acei oameni.Iesti tinara ,frumoasa ,inteligenta,ai tot ce-ti trebuie .De ce trebuie sa traiesti?Traieste ca sa realizezi si sa lasi ceva in urma ta chiar si amintiri frumoase despre tine.In viata de un singur lucru iesti sigur ca vei muri.Daca te macina aceste idei asa cum pe mine ma macinat si recunosc ca iau tranchilizante sa pot rezista dar tu inca nu iesti mama sa vezi cit sufera un parinte mai bine zis sa simti ce simte o mama cind ii moare copilul,asteapta raspuns de la domnul Adrian care are toate explicatiile posibile si competenta ,si multa umanitate.Eu am fost si la psihiatru si la psiholog dar ajungeam la psiholog plingeam si nu puteam sa spun sau uitam si nu ma ajutat aproape de loc.Aici am avut ocazia sa inteleg multe chiar daca nu am multa scoala,acesti domni o sa te faca sa intelegi de ce trebuie sa traiesti si cum sa traiesti.Ramine o enigma pentru mine de ce voi tineri care aveti de toate va doriti moartea cind noi nici nu ne gindeam la virsta voastra la asa ceva.I-ti doresc ca in loc sa te gindesti de ce trebuie sa traiesti sa te gindesti cum sa il ajuti si sa il incurajezi pe prietenul tau Cu drag i-ti doresc numai bine Ais
Degeaba unii oameni se straduiesc sa faca ceva bun pentru a schimba viata aceasta,daca mentalitatea e aceasi,nu se va schimba nimic.
Romania are respectul in fata altor tari,asa cum se manifesta,iar noi oamenii care suferim pentru onestitatea si cinstea noastra suntem in varful acestui respect,putini au noroc,iar ceilalti daca nu au ambitie pentru a-si face norocul,si nu se sacrifica pentru ceva,nu vor primi respectul cuvenit,si nu vor obtine ceva pretios.Suntem vazuti cu alti ochi in fata altor tari,cred ca avem cele mai multe legi din cauza intamplarilor de tot felul.
Atata timp cat aveti sprijinul unul de la celalalt,poti darui si poti sa ai forta pentru a face bine atat cat iti permiti si cat se merita.Daca exista dragoste macar intr-o relatie,poti simti macar ca traiesti pentru cineva,traiesti pentru a simti,dar daca asta nu exista nici macar intr-o relatie..chiar nu vad sensul..la ce as mai trai.Pana la urma chiar daca vei gasi un raspuns la,care este sensul vietii,te vei trezi tot aici,sa faci ceea ce faci acum,sa daruiesti asa dupa cum ti se daruieste sau mai mult,sa mergi la munca,sa faci ceea ce face tot omul,sa visezi,sa te legi de responsabilitati,pentru ca toate astea se izbesc in bani,iar ceea ce poti face este sa alergi si sa te lupti pentru a supravietui sau a-ti pune rezerva pentru viitor,ca cine stie cum va fi,sau in ce ambuscada poti cadea,iar daca ai gloante si strategie,adica sa te organizezi,poti scapa usor.Asta este o viata ce omul o face singur,lui insusi.
Daca’ doar daca’….nu ar fi existat numit „timpul” „moartea” „viata” nu ar fi existat multe ce se leaga de acestea.Viata noastra de catre societate este socotita pana in Wc-ele publice.Daca vei pierde timpul pentru un an de zile doi ani,trei ani,multe in acest timp se vor schimba,iar atunci risti sa pierzi multe.Eu am invatat ca,daca pierd o zi pot pierde mult maruntis,indiferent daca sunt bani sau daca sunt doar detalii,pierd ceva.Poti alege sa traiesti pentru dragoste si sa lupti pentru ea,este singurul motiv cel mai inalt pe care sufletul il vrea intotdeauna.Creierul nostru nu functioneaza doar 5-6 pana in procentul 7 care oamenii de stiinta au estimat prin diferite teste.Dar aceste teste si acest procentaj care l-au obtinut a fost pentru cunoastere ci nu pentru constiinta.Abia acuma in ultimii ani au constientizat ca poluarea afecteaza atmosfera.Cunoasterea e total diferita de constiinta.Din constiinta poti crea lucruri mult mai valoroase propriei vieti.Dar oamenii bogati si cei care se multumesc de viata care o duc,nu mai constientizeaza ca multi ca ei tot oameni,chiar copii de fapt,duc o viata in care nu vad nimic bun,iar sufletele lor stiu asta,insa cresc sub ochii nostrii,si se modeleaza astfel crezand ca asa este viata in care traiesc.Se obisnuiesc cu asta.Insa mereu va lipsi ceva in sufletele lor,chiar si cand vor fii mari”dragostea”.Asa ca e bine pentru cei care au copii,sa fie aproape de acestia,sa invete impreuna lucruri,sa creasca sub ochii buni ai nostrii si sa ne destanuim pentru ei..pentru ca sunt suflete care cresc in scoala,si se simt asa cum ne-am simtit si noi odata..pentru ca societatea este asemanatoare…pentru totdeauna al altor oameni plini de aroganta si egoism.
Iti urez mult noroc,si rabdare pentru toate.
Multumesc ais.dar lucrurile pt mine sunt privite de sub un alt unghi…tot ce mi s-a intamplat pare a fi ca un handicap pt mine,in viata mea am avut parte de parinti f exigenti….eu nu am avut niciodata dreptul la opinie,nu am fost ascultata,nu am avut parte de iubirea parinteasca asa cum trebuie,au foarte reci…
Draga Magda i-mi permit sa-ti spun asa findca eu cred ca ai putea sa-mi fi nepoata.nepotul meu are 22 de ani si este la fac.farmacie.Nu am sa inteleg niciodata parintii care suprima personalitatea copiilor.Daca tu nu ai avut niciodata dreptul la opinie acum este timpul sa-ti spui punctul de vedere.Pe un copil trebuie sa il asculti sa sti ce vrea sa fii mai permisiv ca el sa se poata deschide si a cere sfaturi.Fetita draga miine poimine ai sa fi medic iar ca medic trebuie sa iei decizi serioase si pline de curaj.La urma urmei poti sa spui ca faci rezidentiatul si tu iesti mai departe in urmatorul an.Draga Magda eu sunt noncomformista am fost oameni de rind eu fiind foarte rebela o zi luam bataie o zi nu dar eu tot ce doream faceam nu ma interesa ca luam bataie.Dar ca tu sa te gindesti la gestul suprem pentru nimic?Scuzama dar iesti prea dura cu tine.Nu vreau sa-ti povestesc cite am patimit si eu cu tatal meu ,eu azi fiind considerata rece fiindca eu nu pot sa-mi manifest sentimentele dar de aici pina la a te gindi la o nenorocire?Pai nepotul meu nu a vrut sa mai dea 2 ex.si a spus ca ii pare rau ramine in anul 2 si sti cit costa.Mama lui a vociferat dar asta este.Te rog sa ma crezi ca sunt speriata citi tineri de frica parintilor vor sa renunte la viata cred ca ar trebuii instruiti parintii.Acum este vorba despre tine am vazut ca ti-a raspuns si domnul Adrian si incearca sa intelegi ca tu iesti singura ta stapina iar viitorul tau este promitator daca nu in Romania medicii sunt cautati afara.Nimic nu poate sa te faca sa-ti iei zilele si nici macar sa te gindesti la asa ceva .Se spune ca pe copil sa il pupi in somn .Poate parintii nu ti-au aratat iubire tocmai sa iesi un copil bun gindestete si la asta ca daca nu te iubea nu te mai tde inea in facultate te trimetea sa muncesti tu nu vezi ca asa zisi copii ce li se da de toate au luato razna cu tot felul de substante.Asa cum ai tacut 2 ani asa taci mai departe spunind asa cum ti-am spus mai sus .As vrea sa-mi scrii si sa fii mai optimista cit de mult as vrea sa mai traiasca baiatul meu viata mea este un iad si uite nu m-am omorit cu drag si cu gindul sa-ti vina o idee buna AIS
Draga Magda, draga Ais,
Am copiat comentariile voastre in rubrica Magdei, pe care o gasiti in coloana din partea dreapta. Am raspuns si eu acolo in urma cu cateva zile. Imi cer scuze ca nu am anuntat si aici.
Va imbratisez cu drag.
Adrian
Buna ziua!!!,Imi pare nespus de bine ca am dat de site-ul vostru, sper sa imi pot reveni…..
Va spun situatia mea pe scurt….Am 17 ani,si sunt in clasa a-X-a,insa de 2 luni sunt intr-o continua depresie si de doua saptamani incoace am tendinte de sinucidere, chiar nu stiu ce sa mai fac…..efectiv vreau sa mor si atat!!!!!
Toata lumea ma ocoleste, ma simt un om fara perspectiva, nu am avut nicio data vreo prietena desi am incercat de nunumarate ori….pe langa asta simt ca sunt foarte prost deoarece nu mai pot recupera aniiii pe care nu i-am folosit din plin si sunt in urma cu materiile la scoala………
Tata este un betivan ordinar, care ne umileste pe mine (sora mea si mama), nu ma lasa sa merg cu prietenii pe-afara, doar la pasti si la craciun…..desi mama ma are sub protectie(nu are niciun efect asupra mea)…Mi-am dorit tot timpul sa fim o familie normala, sa avem liniste in familie, dar din pacate numai liniste nu exista!!! Vin acasa de la scoala si in loc sa primesc afectiune, primesc jigniri si intoleranta de la parintii mei……Chiar nu mai suport aceste lucruri!!!!!!!
Buna Remus,
Te rog du-te la biserica, spovedeste-te unui preot si spune-i tot ce ai facut si ce ganduri ai! TOT! Eu am 25 ani si am avut o prietena la care am tinut foarte mult si dupa ce ne-am despartit la ceva vreme am intrat in depresie, urat de tot. Am si incercat de mai multe ori sa ma sinucid, am vrut sa ma spanzur, am luat un pumn de pastile, mi-am taiat venele. De fiecare data, Dumnezeu m-a salvat, dovada ca acum iti scriu tie:) Am inceput sa merg la biserica duminica, am reinceput lucrul desi eram convins ca nu o sa mai lucrez acolo unde eram. Prietena inc nu am, insa am iesit in oras cu fete, o sa-mi gasesc una in curand.
Ideea e sa te rogi lui Dumnezeu, din tot sufletul tau, si ai putina rabdare. Spune rugaciunea inimii, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”, in continuu, oriunde ai fi si orice ai face.
Ai rabdare si vei vedea ca o sa se schimbe lucrurile si pentru tine!
Nu asculta de acele ganduri negre, orice ar fi, NU se merita! Am trecut prin asta, am suferit o gramada si i-am facut pe ai mei sa sufere muuult. E groaznic ce simti tu acuma, stiu, te cred, dar nu renunta!!!
Singur nu poti trece peste asta si stii ce? nici nu trebuie, cheama-L pe Dumnezeu sa te ajute si El vine negresit!
Hai , capul sus si du-te la biserica, cauta un preot si spovedeste-te!
Draga Remus,
Bine ai venit! Ti-am facut deja o „categorie” cu numele tau in coloana din dreapta, unde vei gasi raspunsurile membrilor grupului de suport si unde te voi ruga sa postezi si tu pe viitor, pentru ca toata situatia sa poata fi urmarita mai usor, in contextul ei.
Nu esti in nici un caz un om fara perspectiva, ba dimpotriva! Ai 17 ani, in curand vei fi major si vei putea decide pentru tine! Iti sugerez sa ai o discutie cu psihologul liceului in care inveti, in care sa ii prezinti situatia cat mai exact cu putinta. El va putea sa evalueze problema sub toate aspectele ei si va sti ce este de facut!
La prima vedere, iti marturisesc ca ma ingrijoreaza situatia ta, dar imi este greu sa iti pot spune ce sa faci pentru ca nu am imaginea de ansamblu. De exemplu, faptul ca starea ta dureaza de doua saptamani in continuu nu este deloc in regula! Trebuie sa faci ceva urgent! Daca nu poti merge la psihologul scolii, mergi la cabinetul medical si spune-i medicului sau asistentei ce mi-ai spus si mie. Cred ca ar trebui sa ai o discutie cu cineva de specialitate – ori psiholog, ori psihiatru, dar acesta este doar inceputul! Ei te vor ajuta ca, pentru moment, sa tratezi simptomele, adica sa nu te mai simti deprimat si sa iti tii sub control tendintele suicidare de care vorbesti, dupa care vor trebui explorate cauzele. Este clar ca multe au legatura si cu atmosfera de acasa, si cu lipsa ta de incredere in tine insuti pe care o intrezaresc printre randurile pe care le scrii, si cu problemele de la scoala (ceea ce spuneai legat de faptul ca nu reusesti sa recuperezi la diversele materii pe care le studiezi).
Vestea buna este ca se pot rezolva, dar trebuie sa iti faci un pic de curaj si sa mergi de urgenta ori la psihologul scolii, ori, daca nu aveti asa ceva, la cabinetul medical. Daca iti este mai usor sa vorbesti cu ei asa, poti eventual printa corespondenta noastra si sa le-o arati si lor. Vor sti ce trebuie sa faca, te asigur!
Chiar si problemele cu parintii se pot rezolva! Uneori este suficienta o discutie cu un consilier de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de care apartii, care sa le explice faptul ca exista anumite comportamente ale noastre, ale adultilor, care afecteaza pe termen lung un copil. Din pacate, noi, adultii, nu stim intotdeauna care sunt consecintele faptelor sau vorbelor noastre si nici macar nu ne gandim in ce fel pot afecta un copil…
Fii tare, ok? Astept sa ne scrii ce ai discutat cu psihologul scolar sau cu medicul de la cabinet, si tinem aproape!
Iar intre timp, vreau sa faci urmatoarele lucruri:
1. Dupa ce iti faci toate temele pentru scoala pe care le poti face, vreau sa citesti zilnic cateva pagini dintr-o carte care iti place, aleasa din bibliografia pentru Limba si Literatura Romana. Vei fi surprins de cat de repede trece timpul citind!
2. Sport! Incepe cu doua serii a cate 10 flotari si 10 genuflexiuni, apoi, dupa o saptamana, creste la trei serii, iar dupa doua creste numarul flotarilor si al genuflexiunilor din fiecare serie. Le poti alterna, daca vrei, cu abdomene, cu 15 minute de alergat usor, sau cu 30 de minute de plimbat cu bicicleta pe afara, ori cu 10 minute de sarit coarda. Important insa este sa faci sport, zilnic, macar 10 minute de efort intens!
3. Fructe si legume. Vreau sa mananci zilnic macar doua fructe si legume proaspete. De preferat, acum, ar fi sa mananci macar o banana pe zi, dar daca nu ai, orice alte doua fructe si legume!
4. Ceai de sunatoare – iti faci seara, inainte de culcare, o cana cu ceai si il bei caldut, indulcit cu putina miere de albine. La o cana normala se pun doua pliculete de ceai de sunatoare. Torni apa fierbinte peste pliculetele de ceai, acoperi cana vreo 10 minute cu o farfurie sau o coala de hartie, scoti pliculetele si bei ceaiul inainte de culcare.
5. Inainte de culcare, vreau sa te gandesti la 3 motive pentru care poti fi recunoscator in ziua respectiva. E musai sa gasesti 3 motive! Nu te gandi la lucruri mari, pot fi si banalitati, de exemplu pentru ca a fost soare afara, pentru ca nu te-a ascultat la mate cand nu stiai lectia respectiva, pentru ca ai mancat ceva care ti-a placut… Important este sa fie ceva pentru care poti multumi sincer. Apoi, dupa ce te-ai gandit la ele, roaga-te si spune, simplu, „Doamne, iti multumesc pentru aceste trei lucruri din viata mea: ….. (si le enumeri). Amin.”
Asteptam sa ne scrii, Remus!
Cu prietenie,
Adrian
Buna!
Sincer, nu imi vine sa cred cat de punctuali sunteti……am scris seara si dimineata pe cand ma trezesc intru si vad feedback-urile din partea voastra..
Va multumesc foarte mult pentru interesul acordat!
Astazi nu am mers la scoala pe motiv ca is racit( cel putin asa le-am zis parintilor),, dar eu nu am nimic…!!!Mi-am pierdut interesul pentru orice lucru pe care mai demult imi facea placere sa le fac…Imi este foarte greu sa accept situatia in care ma aflu,….Am sa incerc sa fac ceea ce mi-ati propus, dar imi este frica sa ma confesez in fata cuiva,, de exemplu imi este frica sa ma duc sa ma spovedec in fata preotului( cine stie ce va spune despre mine) si de asemenea imi este frica sa ma duc la un psiholog sau sa imi povestec situatia mea in general oricarei persoane, nu inteleg de ce is atat de vulnerabi atunci cand primesc critici, ar trebuii sa le prmesc ca atare si sa ma schimb, dar din pacate nu ii asa, mai tare ma adancesc in problema..
…Voau am curajul sa imi spun problemele(nu inteleg de ce), cred ca nu vreau sa isi schimbe parerea despre mine cei care ma cunosc si imi sunt prieteni….Nici parintii mei nu stiu ca am ganduri sinucigase..singurii.sunteti voi!
Imi place foarte mult cum ai argumentat raspunsurile addsalu, dar in ultima vreme nu pot sa ma concentrez pe ceea ce invat si nu imi place sa citesc deoarece vad o gramada de cuvinte necunoscute mie( cu toate ca am incercat foarte mult sa citesc si sa fac cumva sa imi placa, mi-am facut si permis la biblioteca, dar in zadar)…Cand eram mai mic am facut sah de performanta am ajuns sa iau cateva premii destul de importante pe la 12 ani(locul unu pe judet la varsta mea….si locul doi la un concurs international organizat la constanta la varsta de 14 ani),am vrut sa continui, dar m-am gandit ca este un sport fara viitor( nu este sponsorizat) si atunci m-am lasat pe la varsta de 15 ani…
Vrau sa fac cumva sa imi placa citittul, dar nu stiu cum….in famile nu am vazut pe cineva sa citeasca o carte, doar pe sora mea care mai trebuia sa invete pentru scoala…..
Va multumesc enorm pentru sfaturile date!!!!!!!
Ma scuzati, am uitat ca trebuia sa scriu in categoria cu numele meu……….. Imi cer scuze!
Remus te-nteleg perfect ce zici…asa eram si eu cand aveam gandurile alea negre, mi-era rusine sa-i zic oricui,,,,mi-era frica, jena, de ceea ce o sa creada ai mei sau prietenii mei despre mine…. asta vine tot de la cel rau, care te face sa te rusinezi de ceea ce gandesti si ce faci si sa te simti umilit, patat, manjit, si sa te adancesti si mai tare in gandurile negre de a termina cu tot si cu toate.
Felicitari pentru performanta ta la sah, asta inseamna ca ti-a dat Dumnezeu o minte stralucita! Inseamna ca poti fi capabil de multe lucruri bune!
Nu te stresa cu cititul, nu-ti place, nu-ti place si aia e. Poate mai incolo o sa-ti placa! Inca un motiv sa ramai pe acest pamant o vreme;) Pe langa atatea si atatea alte motive…
In mod normal, un preot bun n-are de ce sa se agite cand o sa-i spui tu la spovedanie ce si cum ai de gand! Lui li s-au confesat atatia si atatia oameni cu nshpe mii si feluri de pacate…O sa te inteleaga si o sa-ti explice mai bine ca mine de ce e un mare pacat sinuciderea!
Roaga-te Remus, cat poti tu de mult! Capu’ sus!
remus,
Un psiholog nu este unul dintre cunoscutii tai, nu face parte din cercul tau de prieteni. Deontologia profesiei presupune obligatia morala la confidentialitate(ceea ce vei spune acolo nu va fi dus mai departe ci va ramane acolo). Un psiholog are o pregatire specifica, cu ani de formare…etc, el nu este in masura sa te judece prin natura meseriei lui(si nici ca om nu o va face – gandeste-te cate cazuri extraordinare intalneste)! Evident ca tu privesti problema ta ca fiind una grava (si este normal sa o privesti asa) insa atat pt mine(cel putin) dar mai ales pt un psiholog, problema ta este una comuna, des intalnita si deloc rusinoasa.
Incearca te rog sa gandesti in felul urmator: faptul ca tatal tau este alcoolic nu te schimba pe tine, nu te face sa fii alt om si nu este problema ta ci a lui ! Problema ta este doar faptul ca esti afectat de comportamentul lui (si crede-ma ca asta se poate rezolva ! O data cu experienta, cu dezvoltarea ta se vor naste si forme de aparare fie ele automate sau intentionate –mintea ta se va apara singura impotriva a ceea ce te face sa suferi si isi va forma un scut impotriva cuvintelor lui – iar tu, iti vei repeta mereu in gand ca aceasta situatie este temporare iar tu, indiferent de limitele pe care ti le impune tatal, vei creste si vei pleca spre a-ti forma o familia asa cum ti-o doresti ! ). Tu iti vei gasi linistea, el va ramane la stadiul de a consuma alcool…..
Invata, asa cum poti si cum te pricepi tu mai bine, sa atribui celor din jur ceea ce li se cuvine, si anume sa departajezi clar problemele tale de ale lor. Faptul ca mama nu are putere de decizie nu este vina ta,insa te afecteaza. Incearca sa o incurajezi sa fie puternica si asa vei fi si tu (tu fiind minor, depinzi de atitudinea ei in fata tatalui).
Problema ta este mediul familial si nu probleme lor !
Gandeste logic: vei creste si vei scapa din acel cerc vicios, de aceea atmosfera apasatoare !
Nu uita, atat cat poti sa te concentrezi in a urma o meseria, in a-ti croi un drum in viata astfel incat sa poti beneficia de un job cat mai curand. Un loc de munca te va ajuta sa te muti, sa devi independent si sa iti organizezi viata in liniste asa cum iti doresti. Renuntarea la viata face ca tot viitorul tau sa dispara. Si timpul este in avantajul tau, mai ai un an pana la majorat !
Mai ai doi ani pana termini liceul, nu este mult, timpul trece repede.
Apeleaza la metode simple: asculta muzica(casti in urechi) si gandeste-te la viitorul tau, la ce ti-ar placea sa faci. Scrie-ti gandurile, te va ajuta sa te descarci, cauta un hobby care sa iti ocupe timpul intr-un mod placut si mai ales invatat cat de mult poti in momentele de liniste. Invatatura iti va asigura mai multe sanse in viitor, mai multe sanse de a-ti gasi un serviciu si de a deveni independent !
Repet, un psiholog nu va face decat sa te asiste pe drumul spre reusita, te asista in depasirea problemelor, el NU iti va da sfaturi (nu are voie) si nu te va judeca….asta contravine meseriei lui(el este educat in alt mod si urmareste rezolvarea problemelor tale caci altfel nu ar mai fi psiholog !).
Nu poti merge la psiholog fara a avea incredere in el ! Va trebui totusi sa te convingi singur de asta: in prima faza iti vei spune: „vorbesc singur” si asta pt ca majoritatea oamenilor se asteapta sa primeasca sfaturi. Apoi, dupa cateva sedinte vei realiza ca tensiunea problemelor tale s-a dimin\uat, nu mai simti apasarea grea, iar apoi vei incerca sa gasesti solutii ajutat de catre psiholog. El doar se va asigura ca nu esti in primejdie, iti va fi prieten pentru o perioada, pana ce tu vei depasi aceste probleme reale ! Incearca cu incredere !
Asteptam vesti.
Am ajuns aici in urma despartiri de iubitul meu.nu stiu cu ce sa incep….relatia mea a inceput in urma cu app 2 ani de zile.Cand am intrat in aceasta relatie inca mai tineam la fostul meu prieten si ma intalneam cu el,asta pt ca eram prietena cu sora lui si trebuie sa recunosc ca nu il uitasem,LA CEva timp iubitul meu a aflat asta si mi-a reprosat ca l-am inselat.Am hotarat impreuna sa mergem mai departe,insa n-a mai fost la fel.De atunci viata mea adevenit un adevarat cosmar:reprosuri,certuri,suspiciuni,acuze,tot felul.Am incercat sa-i demonstrezin fel si chip ca il iubesc din tot sufletul meu si ca nu as mai gresi niciodata.Ciar ne faceam planuri de viitor.Dar acum nu mai suport sa mi spuna ca am de-a face cu altii,ca il mint ca sunt falsa!Am suportat atatea pt ca sunt constienta ca datorita mie se poarta asa ,dar nu mai pot,pur si simplu am ajuns la capatul puterilor….si singura solutie pe care am gasit-o in noaptea astea a fost ca ar trebui sa mor..poate asa ar fi mai fericit si nu mai m-as chinui atat.
Nu face asa ceva, te rog din tot sufletul meu!!! NU CEDA! Da un semn! Zi ca mai esti printre noi! Te implor nu renunta! Doamne ajuta!
fetelor viata efrumoasa asa cum e cu bune cu rele daca sotii va bate o putewit lua dela capat si gata nu merita sa va sinucideti in miezul vietii
Sunt curios daca s-a gandit cineva ca poate cei ce se sinucid vad ceva ce nu vad ceilalti. Poate luciditatea consta in acel moment fatal cand realizezi ca totul nu are sens. Posibil ca restul vietii il traiesti in amagire si ignoranta cautand euforia vietii, stabilitate pentru consum de instincte, cautand alti oameni alaturi pentru ca numai ei iti pot da sens vietii. V-ati gandit poate ca viata nu are sens in sine? Frankl, Langle si alti psihologi existentialisti zic ca sensul vietii noastre este de dat de alte persoane, ca introiectia nu este o cale pentru a depasi o problema. Vreau sa realizati cat de ignoranti santem evitand astfel de probleme gen sensul vietii, moartea, transcedentalul, si asta pentru ca ele dezgolesc de sens viata pe care noi o traim, si ne face sa intelegem ca totul e desertaciune. Iar religia, „Dumnezeu trimite in iad pe cei ce se sinucid”, nu suna asta ca o amenintare? Reiese ca se traieste din frica? Sunt curios ce s-ar fi intamplat daca religia incuraja suicidul, si sunt asemenea cazuri, vedeti gnosticii care se sinucideau si se castrau pentru a nu aduce noi vieti, iar ei aveau o filosofie de viata mult mai complexa decat ceea ce avem noi acum. Nu incurajez suicidul, nu vreau sa ma sinucid, dar nu condamn suicigasi, nu ma consider in drept sa le zic eu ce este bine si ce nu, si imi place sa cred ca cand va ajunge timpul si nu voi avea ce sa mai fac aici, o sa ma sinucid nu din disperare ci din luciditate. Toti cauta sa ajute oamenii porniti spre suicid din acelasi motiv pentru care nu toleram moartea in general: nu vrem sa acceptam ca moartea e atat de accesibila si aproape, ne simtim astfel propria viata amenintata, iar noi ne iubim viata.
Bai flacau, cu greu ma pot abtine sa nu te condamn (in mintea mea evident) pentru prapastiile care le-ai insirat mai sus!!! Ai avut vreodata atac de panica, depresie urmata de o lunga perioada in care singurul gand care-l aveai era cum sa faci sa dispari de pe lumea asta?! Mai mult, ai ajuns sa pui in aplicare gandul ala? NU? Eu da. Si ca mine numai pe site-ul asta uite cati mai sunt si NICI UNUL nu e lucid cand s-a aflat sau se afla in starea asta. Nu sunt cuvinte care sa exprime gradul de suferinta si groaza si disperare si manie si ciuda si ura si egoism si nepasare si nerecunostinta specific acelei stari. Da, viata n-are niciun sens fara Dumnezeu!
Ia fii atent putin! TU pana in clipa de fata ai avut momente cand ai fost cu adevarat fericit, din varii motive, corect? Sunt convins ca ai avut nu unul, ci chiar mai multe astfel de momente. Ca nu-ti mai aduci tu aminte, asta e cu totul altceva. Bun. Si acum ai ajuns in pragul deznadejdii si nu mai vezi niciun sens pt viata asta si vrei sa-i pui capat, sa te arunci in gol. Si asa ca bonus mai vrei sa te si castrezi inainte ca nu cumva sa dai si tu viata mai departe. Nu cumva sa dai sansa si altuia (adica copilului tau) sa aiba si el la randul lui parte de acele momente de pura fericire de care te-ai bucurat si tu candva! Doamne fereste! Ca doar acele momente tu ti le-ai daruit nu?! Nu parintii sau iubita sau un prieten adevarat, nuuuu. La fel si viata asta si aici se subintelege si ratiunea ta, sentimentele tale, graiul tau, puterea de discernere intre bine si rau ca daca nu ai fi viu evident ca nu le-ai avea nici p-astea, la fel si astea tu ti le-ai facut nu??? Tu ai ales sa te nasti si sa cresti si sa te educi nu????
Ei bine cred ca vei fi de acord cu mine ca NU e asa.
Cineva te-a scos din nefiinta si te-a facut fiinta! La fel si pe mine si pe orice om care a trait vreodata pe pamantul asta. Cine oare?
Ia cauta si vei afla! Mai documenteaza-te si ai un pic de credinta! Dumnezeu sa te binecuvanteze!
totul s’a inceput cand am marturisit unui baiat ca’mi place de el enorm.i;am scris in forma de scrisoare pe „facebook” shi in acea corespondenta avea un continut de”cat timp nu ne’am vazut sentimentele mele a crescut fata de tine..”,(el a plecat instrainatate sa invete)atunci el m’a intrebat” care timp?”eu n’am stiut ce sa’i raspund shi m’am inhibat de emotiiinvata foarte bine,arta pentru mine era premordial pentru mine,acum nu mai este as,de 57 de zile ma intreb de ce mai traiesc daca nu am reushite bune?care este scopul vietii daca eu nu sunt straduitoare?Am inceput sa fiu agresiva .neechilibrata,indiferenta.Aceste ganduri despre moarte ele variaza dupa dispozitie shi dupa reushite,dar totushi eu vreau sa fiue motivata sa invat,pentru ca nu vreau frecvent sa’mi vina aceste ganduri negative,shtiu e pacat „sinucuderea”.
Mihaela, banuiesc ca asa te cheama nu?:D Roaga-te draga mea, du-te la biserica si spune-i preotului toate gandurile astea si zi-i ce-ti trece prin gand sa faci! Te implor nu renunta, chiar daca numa asta ai in gand si vrei sa scapi de toate cu tot dinadinsul. E amagire din partea celui rau! Te rog nu da curs gandurilor astora, nu ceda!!! Impotriveste-te cu toata fiinta ta si cel mai important si imbucurator lucru e ca nu esti singura!!! Dumnezeu ii in tine si peste tot in jurul tau si asteapta o licarire din partea ta catre El si de restul se ocupa El. Tu fa 1 pas catre El si El va face 1000. Doamne ajuta!
buna!
numele meu sincer nu cred ca este relevant, dar din politete va spun porecla Mimi, povestea mea, cat de dramatic suna…
mi-a placut articolul vostru, sincer, mi se pare de apreciat ceea ce incercati sa faceti, sunt foarte putini oameni carora le pasa de cei din jur, mai ales de necunoscuti…
intr-adevar nu am ajuns intamplator pe aceasta pagina, dar contrar titlului, eu nu am cautat”modalitati de sinucidere usoare si fara dureri” eu am cautat „modalitati de sinucidere astfel incat sa para o moarte naturala”…. am cautat asta pe google pentru ca stiu destule modalitati de sinucidere insa toate „lasa indiciul sinuciderii”. pe mine nu ma intereseaza cat de dureros este „procesul” in sine atata timp cat rezultatul este cel dorit, poate sa fie o moarte usoara, poate sa fie una chinuitoare imi este indiferent…singurul lucru pe care il vreau este acela ca oamenii care ma cunosc sa nu stie ca a fost alegerea mea sa nu mai fiu.
referitor la remarca cu”viata despre moarte”… ce este mai dureros sa fii intr-un loc si sa suferi vesnic in urma unei actiuni intreprinse din proprie initiativa, sau sa traiesti intr-o lume in care simti ca locul tau nu este nicaieri? (pe mine m-ar durea mai mult a 2a varianta)
nu cred ca as avea vre-o data „curajul” sa ma sinucid, de fapt nu este vorba de curaj pentru ca nu curajul imi lipseste (din contra, as face treaba asta, si daca nu mi-ar pasa de nimeni as face- o la modul ce mai ostentativ si dureros- insa nu imi permit sa imi”pedepsesc ” parintii cu asa ceva- nu este vina lor pana la urma ca eu am ajuns sa fiu ceea ce sunt acum…)
si pana acum nu v-am spus nimic din „povestea mea” pe scurt, simt ca locul meu nu este nicaieri, afisez o masca de om dur, care nu poate sa fie afectat de nimic, un om insensibil si lipsit de orice sentiment bun, insa realitatea este fix invers(poate afisez masca asta pentru ca am fost ranita de prea multe ori de oamenii carora le-am aratat ca imi pasa, sau poate doar din teama de a simti si a pierde…)
cred ca am scris aces comentariu mai mult din nevoia de a vorbi cu cineva complet strain care nu ma cunoaste si care poate sa fie impartial ( povestea mea varianta detaliata, v-o pot spune insa nu la modul public ci intr-un mail in cazul in care doriti sa o aflati, nu este nimci dramatic sau iesit din comun, pur si simplu viata unui om normal- toti avem suisuri si coborasuri…doar ca uneori obosim, sa traim asa…)
va multumesc ca a-ti avut rabdare sa cititi postarea mea.
o seara buna!
Draga Mimi,
In primul rand, bine ai venit aici!
Ti-am facut o „categorie” a ta, just in case, cum se spune, daca te razgandesti in privinta afisarii povestii aici. Pentru discutia privata, probabil ca ai gasit deja adresa „scrisorica[at]gmail[punct]com”. Promit sa iti raspund, insa marele dezavantaj este ca primesc foarte multe mailuri si permanent sunt nevoit sa prioritizez, astfel incat uneori raspund mai greu decat sunt sigur ca si-ar dori cei care imi scriu in privat. Dar, de raspuns, caut sa raspund intotdeauna!
Orice ai decide, te asteptam sa revii! Scrisul ajuta! Si sa iti limpezesti gandurile, desigur, iar daca scrii undeva unde pot citi si altii poti capata si o perspectica din afara, de la rece, cum se spune.
Cu prietenie,
Adrian
la mine e alta problema mama tata matusa verisori toti au viata lor numa eu sunt singur si fara nimeni si mias dori sa ma scap sa ma duc pe lumea cealalta chiar nu mai suport tot tin in mine mam saturat
Ce anume nu mai suporti?! Ce-ai patit?! Roaga-te, chiar daca stiu ca nu vrei sa faci asta ca nu-i vezi rostul, te rog eu, roaga-te! Cea mai usoara rugaciune, cea a inimii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Hai te rog incearca, acum, nu peste o ora, maine ci acum cand citesti mesajul meu catre tine si incepe s-o spui. Si zi-o cat de mult poti! Du-te la un preot si spune-i tot ce ai pe suflet si ce vrei sa faci! TOT! N-o sa rada de tine, n-o sa te certe, ci vei vedea ce raspunsuri si solutii vei primi! DAR nu renunta, te implor, nu renunta. Stiu ca asta iti doresti acum, dar te implor NU CEDA! Fa ce te-am rugat! Doamne ajuta!
Tot as vrea sa mor chiar daca ti-am citit articolul care pare destul de incurajator celor care se afla in aceiasi situatie ca mine… insa, cum sa nu vrei sa mori daca tot porti dupa tine povara unei boli care te macina pe dinauntru?!!!
Draga Maria,
Oricat de mult mi-ar placea sa cred a, este total nerealist sa ne asteptam ca gandurile de felul acesta sa dispara ca prin farmec, dupa citirea unui articol. Mai ales atunci cand problemele sunt extrem de profunde, sau cand ne confruntam cu drame interioare deosebit de intense, cum este, din cate inteleg, si cazul tau.
Pe de alta parte insa, trebuie sa recunosc ca sunt putin contrariat. Inteleg ca ai o boala care te macina pe dinauntru… Ne poti spune mai multe detalii? De ce, daca e asa, iti doresti sa mori in loc sa incerci sa te bucuri de fiecare clipa din viata pe care o (mai) ai de trait?
Prin cuvintele noastre, uneori, reusim sa mai „varsam” din povara sufleteasca. Ba, mai mult chiar, uneori reusim sa ii ajutam si pe altii sa treaca mai usor prin problemele pe care le au, vazand experiente similare care le reamintesc ca nu sunt singurii din tot Universul asta care trec prin asa ceva…
Ce-ar fi sa ne scrii mai multe detalii despre tine? Iti fac o „categorie” a ta, in coloana din dreapta (o vei gasi sub numele Maria B.), si incercam sa gasim o solutie la problema cu care te confrunti. Chiar daca, poate, aceasta ar putea insemna doar sa inveti sa traiesti fiecare clipa din viata pe care o (mai) ai inainte.
Cu prietenie,
Adrian
bag […moderat…]-n viata asta
Buna, numele meu este Dana si am nevoie de ajutorul vostru. trec prin cea mai dificila situatie din viata mea, pe care nu pot sa o depasesc de una singura. Nu stiu cat voi mai rezista pana voi recurge la un gest extrem. Nu vad ce sens mai are viata, cand omul pentru care ai lasat tot te paraseste numai cu explicatia ca ,,nu se mai poate” ba mai mult, daca insisti cu explicatii, te jigneste intr-un mod oribil. Povestea mea este una banala poate, am trait 25 de ani langa un barbat caruia i-a placut sa consume alcool, sa fie violent atat verbal cat si psihic, sa decada in loc sa evolueze.Am incercat sa divortez insa m-a amenintat ca ma omoara pe mine, apoi se omoara si el. Ne-am mutat la parintii mei sperand ca stfel il voi indeparta mai usor. Insa lucrurile s-au complicat si mai mult.
Eu am terminat o facultate, am evoluat profesional iar el abia daca lucreaza periodic. La un moment dat am cunoscut pe cineva care era net superior sotului meu. Am avut o relatie de 3 ani cu acesta, numai ca au aparut probleme, era insurat, sotia lui a aflat si acum ne-am despartit. Iar eu simt ca am pierdut din nou, ca nu am un loc in lumea asta, ca fericirea nu este pentru mine. Din pacate nu pot discuta cu nimeni problemele mele, pentru ca nu am pe cineva aproape. Am un copil, a terminat facultatea si ma gandesc ca va suferi din cauza mea, nu vreau sa fac un gest necugetat, dar nu stiu cum sa fac sa merg mai departe. Pe de alta parte ma gandesc ca este mare si se va descurca fara mine. Ce sa fac? Poate Dumnezeu ma pedepseste pentru ca am pacatuit, ma rog dar nu ma asculta. Cine ma mai poate ajuta? De ce pierd mereu ce iubesc? Pentru ca si pe sotul meu l-am iubit dar acum stau langa un strain.
fericirea nu este pentru mine, iar o viata fara iubire nu merita traita dupa parerea mea.
Draga Dana,
Iti multumesc pentru increderea pe care ne-ai acordat-o, scriindu-ne aceste randuri.
Am moderat, asa cum ai cerut, numele tau real, lasand in schimb doar pseudonimul pe care ti l-ai ales, la care am adaugat inca o initiala, pentru a nu fi confundata cu alta Dana de aici.
Gasesti deci ”categoria” ta, intitulata Dana D, unde gasesti deja cateva raspunsuri ale membrilor grupului de suport si unde te voi ruga sa postezi si tu.
Capul sus, si te asteptam acolo cu noutati!
Cu prietenie,
Adrian
Si eu am vrut sa ma sinucid,am luat […moderat…] dar din pacate am dat gres, am fost bolnav 3 zile, vomiti,nu mai ai putere,lesini etc.Incerc sa fac bine primesc todeauna rau de la dumnezeu,
si mam tot gandit ce rost are viata.Voi ce parere aveti ?
Sunt intr`o situatie de disperare,chiar simt ca ar fi mai bn sa nu exist..am luat si 20 de pastile si nu am avut nimic,mi`a fost doar putin rau…nu stiu ce sa fac,prietenii imi sunt alaturi dar sunt la pamant din punct de vedere psihic!
buna tuturor!
de ce sunt aici ? sunt aici pentruca ma gandesc de ceva vreme la sinucidere.
oamenii cand au parte de vreo de nenorocire, sau de vreo depresie majora sunt bantuiti de astfel de ganduri. eu nu cred ca fac parte din cele 2 categori.
totusi ce ma determina imi pun capat zilelor ? intreaga mea viata sau aproape toata viata am fost urat, am incercat sa ma fac placut lumi. lumea in general nu ma place. dar asta e…nu sunt singurul cu aceasta problema. sunt milioane ca mine. vad, simt si realizez ca viata nu are nici valoare. indiferenta oamenilor, singuratatea existentiala ma toaca incet sa sigur in fiecare zi. nu stiu daca ati avut acel sentiment ciudat ca nu va gasiti locul in aceasta lume. nu vreau sa ma sinucid da tare ma tem ca asta singura mea solutie. ma mint in fiecare zi crezand ca viata un sens…ca tot ce se intampla nu conteaza. nu stiu cat voi mai putea trai asa.
poate este cineva care trecut prin fazele astea. poate un sfat, un gand , parere.
Mai baiete (presupun ca esti baiat, nusah dc:) ) du-te urgent la biserica si spune-i preotului ceea ce-ti trece prin gand sa faci! TE ROG du-te urgent! Lupta cu gandurile astea negre care te invaluie si iti ingreuneaza mintea si-ti chinuie sufletul. Incepe sa zici rugaciunea inimii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Zi-o neincetat! Nu te astepta sa-ti treaca intr-o zi – doua, dar ai NADEJDE (exact ceea ce n-ai acuma). Spune-i unui prieten apropiat sau parintilor tai si du-te la un medic psihiatru. O sa-ti dea un tratament care cu timpul te va ajuta!
Am fost in situatia ta, si spre rusinea mea am avut mai multe tentative, ultima oara mi-am taiat venele. Dar Dumnezeu m-a salvat de fiecare data!
Stiu cam ce e in mintea ta: toate-s degeaba, senzatia de instrainare si singuratate absoluta, moartea e singura scapare din acest chin si asa mai departe. Toate-s minciuni si amagiri de la cel rau care stie ca esti aproape sa cedezi. Nu fa asta!!! Te gandesti si iti imaginezi cum si ce va fi dupa ce nu mai esti tu, ce-or sa zica oamenii!!! Tocmai in asta consta esenta minciuniii si a amagirii! Gandeste-te logic, ca TU nu mai ai cum sa afli toate astea dupa ce nu mai esti!!
Hai capul sus si du-te te rog la biserica si marturiseste-ti gandurile preotului! CAPUL SUS! Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Emm Aris,
Cand ai astfel de stari duse la extrem nu te gandi prea mult, cere ajutor, suna un prieten si comunica starea ta indiferent de ora. Exista linii telefonice la care poti rpimi asistenta, Adrian, moderatorul site-ului ti le va comunica.
In rest, iti va face o categorie a ta in care vei putea vorbi cu cei prezenti pe acest site. Vreau sa stii ca starile acestea se pot depasi. Inarmeaza-te cu vointa si rabdare, cei de aici iti vor fi alaturi.
Haide sa incepem prin identificarea problemei, tu care crezi ca ar fi cauza acestor stari de rau pe care le ai ?
Iti doresc forta ! Scrie-ne !
Shadowalker,
Nu incerca sa iti consumi energia incercand sa fii pe placul celorlalti. Te-ai gandit ca un prim pas ar fi sa incerci sa te cunosti si sa incerci sa te smti bine cu tine ? Oamenii simt cand celalalt nu este ok cu sine…..si atata timp cat tu nu vei fi impacat cu tine, vor simti ca nu ai ce sa le oferi. De aceea iti propun sa ne orientam un pic spre cine esti, ceiti doresti si unde ai vrea sa jungi. Haide sa ii uitam pentru o clipa pe ceilalti, nu ei te definesc ca om. Numai tu te poti cunoaste cu adevarat.
Crezi ca ai fi dispus sa ne scrii mai multe despre tine ?
Toate cele bune !
Stef nu am stiut ca exista un nr de urgenta unde pot suna oamenii. As vrea sa il la mine pe blog. Nu stiu cum l-as putea obtine.Multumesc mult 🙂
Draga Angela,
Ca unul care am avut privilegiul de a contribui semnificativ la infiintarea si la asigurarea functionarii acestui numar, cred ca iti pot raspunde eu. Numarul verde pe care il poti populariza este 116 123. In momentul de fata exista inca si 0800 080 100, insa nu pentru mult timp, intrucat a fost obtinut acest telverde european, care il va inlocui definitiv pe cel vechi, probabil incepand cu luna septembrie 2013. Informatia despre telverde a fost prezentata inclusiv aici, pe site, de mai multe ori – de exemplu aici: https://suicid.wordpress.com/2011/09/09/10-septembrie-ziua-mondiala-de-prevenire-a-suicidului/
Cu prietenie,
Adrian
@Stef:
…”Crezi ca ai fi dispus sa ne scrii mai multe despre tine ?”
Eram mic… speram sa ma fac mare… Eram naiv… eram credul… Visam, visam departe…
Dar am crescut si odata cu mine a crescut o tristete fara granite.
Memoriile imi sunt pline de deceptii si durere… si stau si ma intreb… unde sunt acele vise frumoase de odinioara? Unde sunt clipele de care ceilalti vorbesc… Abuzurile din copilarie parca nu mai sunt asa dureroase cu deceptiile din adolescenta…
Singura problema care nu-mi da pace este aceasta tristete… cu darurile ei cumplite… cu melancolia ei sinucigasa… cu atacurile de panica interminabile… cu o frica de lume extrema si nefondata in ochii lumii… Sunt o gluma proasta a vietii… un motiv de ai face pe altii sa rada… sa judece un model negativ… Doar un nebun… parasit de noroc…
Lumea ?o scena sadica… in care eticheta aplicata din copilarie nu-si schimba semnificatia.
cred am spus mai mult decat trebuia.
@Claudiu:
…”Lupta cu gandurile astea negre care te invaluie si iti ingreuneaza mintea si-ti chinuie sufletul. Incepe sa zici rugaciunea inimii “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Zi-o neincetat!”
Esti NEBUN ???
1. un om care se gandeste sa se sinucida nu se gandeste la religie sau Dumnezeu
2. Chiar daca as facea putin ii pasa preotului sau lui Dumnezeu.
3. Asta e solutia ta finala in fata cosmarului ? Religia? Ritualul ?
[…moderat…] Da, exact asa am gandit si io si toti care au vrut sa se sinucida sau chiar au facut-o. Asta este deznadejdea!!! Cel rau (presupun ca nu crezi nici in el ) stie ca esti pe marginea prapastiei! Te-ai dus la o manastire sa-i spui unui parinte ce ganduri ai?! Ai incercat macar? Ii chiar impresionant ca in Biblie scrie cu atata precizie cum se deruleaza procesul asta care te impinge la asemenea gest! Oricum presupun ca din cand in cand o parte din tine se infioara la gandul ce-o sa patesti daca ai face asa ceva! Mai rasare cate o tresarire din asta in tine nu-i asa?
Mai, macar ti-am oferit una. Dar mintea ta e asa „orientata” si se lupta cu o parte din tine ca nu cumva chiar sa incerci sa faci asta. Ca n-are rost, n-are sens, e o pierdere de vreme, nu mai ai nicio scapare din situatia in care esti, nu merita, lumea-i rea, viata-i amara, nu merita traita, ce linistit o sa fii cand nu vei mai fii etc. Cauta si rupe acel cerc vicios! Doamne ajuta!
Sunt de acord cu shadowalker, te rogi la el si ceti da doar chin, unii oameni zic ca te incearca dar sa iti spun ceva in viata asta.Lipsa sanatatii aduce lipsa baniilor,lipsa baniilor aduce foarte mari chinuri si se ajunge pana la moarte,dumnezeu nu se pricepe la creatie este foarte evident,daca e acolo sus si ne priveste cum se chinuie anumiti oameni si alti rad sper ca are si o punga de Popcorn deoarece filmul lui devine din ce in ce mai interesant.Care e solutia voastra biserica? la biserica merge orcine ce rezolvi acolo ? te rogi la o icoana si iti usuci gura deageaba sperand la o minune.Asta este parerea mea, sper ca nu v-am deranjat ca mi-am spus punctul meu de vedere.
Credinta inseamna mult mai mult decat atat…..Se pare ca nici tu nu ai deschis ochii dincolo de icoane si biserica si dincolo de „sus” acolo unde psupui ca se afla Dumnezeu.
Ar fi prea mult de spus cu referire la conceptul de Dumnezeu. Ideea, in mare, este ca ar fi frumos si bine sa intelegem ca Dumnezeu reprezinta forta cea mai mare din noi si din jurul nostru. Cerdinta, Claudiu02 este insasi su fletul tau asa cum il simti tu. Cand il simti slab, credinta este si ea slaba, cand il simti puternic, credinta este puternica si face din tine un om autentic !
Evit sa abordez mai amplu subiectul deschis insa nu uita ca Dumnezeu nu este la comun, Credinta nu reprezinta in nici un fel ceea ce cred altii ci numai si numai ceea ce crezi tu, ce simti tu, legatura ta directa cu tine si cu lumea, cu viata. Este abilitatea de a intelege propriul suflet si insasi viata. Ailitatea de a asculta muzicalitatea ta intrioara, cerintele sufletului, necesitatile trupului si capacitatea mintii.
Daca deti aceste trei aspecte : interior, exterior, psihic ajungi la intelepciune. Intelepciune inseamna a gasi o modalitate de a intelege si a explica viata si nu de a schimba realitatea !
numai bine iti doresc !
Multumesc pentru incurajarea ta dar tot nu imi schimb mie perceptia despre viata, altii fura le merge bine, alti batjocoresc si tot bine le merge,sincer pana acum am avut 2 tentative cu medicamente si substante chimiece nu am ajuns la metode asa violente dar cand din rau ajungi mai rau nu mai ai ce pierde esti un om fara sens pe lume, respiri oxigenul deageaba, de ce dumnezeu a creat oamenii cu atatea pacate, daca el are toata puterea de ce lasa diavolul sa isi faca proprile jocuri? dece oameni nevinovati cu foarte putine pacate mor in chinuri la mijlocul varstei? Daca o loam asa dumnezeu este cel mai mare criminal
Buna ziua.
Eu va apreciez mult pe voi care va luati din timpul vostru, din timpul familiei voastre si ascultati si ajutati persoanele care nu isi gasesc locul in aceasta lume …
Iar pentru cei in vizita pe aici as avea un mesaj scurt daca aveti amabilitea sa il cititi .Va multumesc
Descoperă bucuria unei vieți noi. Cunoaște-ți darul și chemarea din viața ta. […moderat – rog postarea materialului, nu a unui link!…]
„Proștii care spun că viața „nu are sens”, când există totdeauna posibilitatea să faci fericit pe cine iubești și, în același timp, să te hrănești din fericirea acelei persoane.” – Montherlant
Am intrat intr-o depresie pentru ca m-a parasit prietena,dupa 4 ani de relatie.Sunt un om rational si am 26 ani.Imi e greu sa cred ca am ajuns aici,dar odata ajuns imi e teama ca o sa pot merge si mai departe.Nu vreau sa mor,dar nici sa traiesc cu durerea pe care o simt acum,am nevoie de ajutor pentru ca altfel ori ma duc,ori innebunesc…
Si la mine tot asta a fost principalul motiv pt care am intrat in depresie si am vrut sa ma sinucid. Nu ceda! Du-te la un psihiatru si o sa-ti gaseasca in timp tratamentul cel mai ok pt tine! Incepe si te roaga, spovedeste-te si ai incredere in Dumnezeu! Chiar daca 99% din tine nu mai crede in El sau poate chiar dai vina pe El exista inca o mica parte care mai spera ca o sa te faci bine! Ia-ti concediu, ca banuiesc ca nu mai esti in stare sa lucrezi (eu nici n-am mai putut vorbi, eram monosilabic). Inarmeaza-te cu rabdare, multa rabdare,,,orice ar fi nu-ti pierde speranta! Daca simti ca-ti vine sa o faci scrie-ne aici , zi-le prietenilor tai,. parintilor, preotului, psihiatrului, ORICUI!!! Nu te inchide in tine, nu tine in tine ca iti scapa de sub control (io unu din pacate tocmai asta am facut si asa am ajuns sa-mi tai venele). Scrie aici, vorbeste cu cineva, incearca sa nu stai prea mult in casa singur cu gandurile tale! Hai capul sus! Doamne ajuta!
sunt liviu, am 25 de ani si eu am trecut prin clipe in care nu mai vedeam solutie, m-am despartit de prietena cu care eram de un an si cu care am locuit pana acum vreo doua zile. ea era ceva de genul celei din mondenii cicalitoarea… eu am fost tare mult timp, pentru ca luptam pentru noi dar nu am mai rezistat, am avut un scandal puternic si a trebuit sa plec, ca locuiam la ea, am plecat fara bagaje, speram sa ne impacam dar pana la urma mi-a aratat cat de jigodie e, inteleg si eu am bagat spaima in ea… prima zi a fost groaznica, ma gandeam la tot felul de chestii dar nu era asa simplu, nu doream sa fie ceva greu, dureros, sa fie cat mai rapid dar metodele rapide nu imi placeau ca ar fi fost prea socant pentru ai mei sa ma vada bucatele. eram foarte hotarat ca pana la urma sa o fac oricum. cand am fost sa imi iau bagajele mi-a aratat cat de nenorocita e si ziceam ca sigur o sa mor, pana la urma vreau sa traiesc sa imi demonstrez si sa demonstrez ca pot reusii, credea ca sunt dependent de ea si ca sunt nimic fara ea, dar nu e asa. ma doare ca eram obisnuit cu ea, cu casa cu tot. dar sper sa trec peste, era ok ca era liniste uneori ca acum m-am intors la ai mei si stam cam inghesuiti si e cam galagie ca am cativa fratiori si imi e greu sa ma reobinuiesc. imi e greu sa nu prea am pe cine sa sun, sa povestesc dar cred in Dumnezeu ca va face sa fie bine. il uram poate la un moment dat ca nu intelegeam de ce nu e bine si de ce mi-a scos-o Dumnezeu in cale pe ea daca nu e sa fie ea aceea. daca nu era aceea de ce ma lasase cu ea, nu intelegeam. insa El ne lasa sa alegem gresit si ne lasa sane convingem singuri . Dumnezeu e salvarea. as vrea sa am cu cine vorbi de una de alta, sa mai uit de cele rele… daca e voie id-ul meu […moderat…]
Buna Liviu.
Daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva te sfatuiesc sa intri pe forumuri sau retele de socializare crestine .Sunt multe si vei gasii oameni deosebiti. Sfatul meu e sa citesti zilnic Biblia si vei fi uimit de schimbarile care vor fi in viata ta 🙂
God bless you FOREVER
Buna!Ma numesc Adriana.M-am uitat peste unele comentarii si am descoperit ca sunt atat de multe probleme mult mai mari si mai importante decat a mea si mi-am dat seama cat de prostesc ar putea suna ce am eu de spus.
M-am gandit de cateva ori la sinucidere,dar nu am curaj sa fac asta.Sincera sa fiu,nici nu stiu care e problema mea,stiu doar ca am ajuns sa ma urasc.Am doar 14 ani si ma simt ca un copil prost care niciodata nu stie ce vrea.E frustrant ca daca as spune cuiva ce simt nu m-ar lua in serios,nici eu nu reusesc sa fac asta uneori.Cred ca cea mai mare problema a mea e timiditatea.As vrea doar ca cineva sa ma indrepte pe calea cea buna si sa ma ajute sa nu ma mai gandesc ca mai bine nu m-as fi nascut.
Am ajuns la limita de 2 ani,am luptat,am o fetita de 6 luni,ea ma tinut in viata pana acum.Azi simt ca toti imi vor raul.Am ramas fara mama la fetita,o ingrijeste mama mea.De cateva zile incerc sa caut o metoda si nu reusesc.Nu mai pot indura atata suferinta.
Nu ceda tentatiei. Mai ai si o fetita care depinde de tine. O ai si pe maica-ta care te iubeste si te ajuta. Ii termini pe amandoi. Nu te mai gandi numai la necazurile tale. Toata lumea are probleme si incearca sa faca fiecare ce poate. Du-te la un psihiatru, interneaza-te, iti da un tratament , te tii de el si incet incet timpu trece si o sa vina si zile mai bune. Io de 2 ani iau medicamente si inca mai am de luat. Am fost intr-o depresie groaznica, nu mai puteam vorbi, nu mai puteam merge drept. Acum m-am intors la munca si am si zile rele si unele mai bune. Nu te lasa amagit de cel rau ca o sa fie mai bine dupa ce nu vei mai fi. Nu ai cum sa stii asta. In schimb poti fii sigur ca nu vei afla niciodata ce putea sa apara in viata ta si sa ti-o schimbe in bine. Doamne ajuta!
Multumesc pentru sfat.Miam recuperat familia,nevasta,cealalta fiica mai marisoara,si fetita mica are mama inapoi.O rezolvare am gasit dar pentru a se rezolva problema mea,are de suferit alcineva.Am renuntat la acedte ganduri,eram prea disperat,simteam ca nu mai aveam pe nimeni.Pentru cei ce vor avea ganduri de acest gen,SINUCIDEREA NU E O SCAPARE,in schimb mai faci rau si altora.
o sa ma sinucid pentru ca dupa moarte e mai bine.daca nu exista viata dupa moarte,atunci scap de regrete si asta insemna raiul pentru mine,pentru ca regretele sunt iadul,daca exista viata dupa moarte,atunci sigur ori e mai bine ori e la fel,iadul e sa fiu departe de cel pe care-l iubesc si nu ma iubeste,dar macar moarta sperantele desarte nu ma vor mai insela,sigur am sa ma omor,nu mi-e frica de iad,deja traiesc in el,daca ma omor poate ajung intr-o lume mai buna,poate ma transform intr-un spirit care poate ajunge pana la el fara sa fie oprit de nimeni,vie nu pot nici macar sa ma apropii de el,nu mai suport iadul asta,moartea e cea mai mare mangaiere pentru cei pentru care viata e un blestem,VIATA ASTA E CEL MAI RAU IAD POSIBIL!!! o sa mor si o sa termin cu VIATA MEA ORIBILA CARE NU E DECAT BLESTEM SI PEDEAPSA SI DUMNEZEU NU EXISTA PENTRU MINE!!!ADIO!!!
Asta e mesajul meu. Eu am cerut sa mi se stearga toate mesajele de pe acest site. Pana la urma am ajuns sa fiu cu acel om cu care nu puteam fi si din cauza caruia voiam sa ma sinucid. Nu am ramas cu el, a fost doar o aventura si am mai incercat sa ma sinucid din cauza altor probleme care nu aveau legatura cu el. Nici daca as fi ramas cu el nu m-as fi vindecat de depresie si nu as fi incetat cu tentativele de suicid. Cunoscandu-l mai bine, am inteles ca nu putea sa ma ajute cu nimic si l-am parasit. Intotdeauna va exista ceva care sa ma deprime si sa ma faca sa incerc sa ma sinucid. Asta e ceva previzibil, e ca o rutina. Vreau sa stergi si mesajul vechi si asta de pe site si sa le spui fraierilor care vor sa se sinucida din dragoste ca nici daca vor fi cu omul pe care-l iubesc nu se vor vindeca, ca alta e problema si trebuie s-a descopere si sa vada daca pot scapa definitiv de ea. Daca nu pot, atunci o sa ajunga ca mine, o sa o tina tot intr-o depresie si in tentative de suicid pana cand o sa reuseasca. Dar sa nu se agate de omul iubit ca sa le aduca fericirea si salvarea, pentru ca nu o sa poata. O sa-i considere o povara si o sa-i abandoneze.
TOTI Ziceti ca sunteti prietenii nostrii ca ne puteti intelege….daca alegem moartea poate nu suntem luptatori ca altii
poate nu avem norocu la altii
nu suntem gelosi dar nici sa traim asa nu merge…
daca a-ti intelege cu adevarat macar 0,1% din ceea ce simtim nu a-ti mai vorbi cu atata
melancolie…
poate ne-ati lasa in pace fara prostii de genu
”va intelegem”
ce puteti intelege…. stiti cu adevarat ce este o inima ranita?cum desi esti viu sa te simti deja mort… sa simti ca sufletu iti este pur si simplu o camera goala si foarte rece? atat de rece incat …..mdea … imi bat gura degeaba .. e usor de zis „va intelegem”
timpu este cu mul mai hain decat viata insasi … te ajuta sa uiti si mai tarziu iti readuce aminte…. asta este timpu cu adevarat … fiecare cicatrice se adanceste mai mult…
daca intradevar vreti sa dati un ajutor … tinetiva sfaturile pt voi….nu pentru noi…
zzzz in cazul asta ce mai cauti aici pe blog? ideea blogului este de a cauta alinarea in niste oameni care trec (sau macar inteleg) prin ce treci tu. Nu te pune nimeni sa iti pierzi timpul citind „sfaturile noastre”. Cu atat mai putin sa judeci niste oameni ca addsalu care nu vor decat sa ajute. O seara buna si lasa rautatea deoparte.
zzzz,
Daca crezi ca ai nevoie de suport, aici poti gasi oameni dispusi sa isi faca timp pentru asta.
Daca nu ai nevoie de suport, te intelegem, chiar si atunci.
Nu e necesar sa te rafuiesti cu noi ca sa intelegem ca simpla ta intrare aici a avut o cauza.
N-ai intrat intamplator, asa ca asteptam sa ne spui mai multe.
buna tuturor. de 2-3 zile sunt in depresie suferinta ma fund mai tare….am fost inselat, am renuntat la tot pt ea doar ea o mai aveam si acuma nu o mai am …vreau sa mor ma macina inima +am avut un copil cu ea si am fost primul din viata ei … numai rezist simt ca sunt terminat ….. vreau sa mor…am lama in dulap… vreau o moarte cat mai repde si usoara numai rezist…..am si sfoara…padure aprp…sunt terminat din orice ce punct de vedere… si nu o pot lua de la 0 nmai pot nu am cum …nam pe nmn …va multumesc…pt tot…va apreciez gestul …
Salut Stefan! Roaga-te Stefane, roaga-te neincetat! Du-te la biserica, spovedeste-te unui preot, spune-i tot, tot! Nu ai parinti? Spune-le ce ganduri ai! Stiu ca nu-ti vine nici in ruptul capului dar fa-o! Nu ceda in fata vrajmasului! Vb cu un prieten, du-te la un psihiatru! O sa-ti dea un tratament si cu rabdare o sa iesi din depresia asta crunta in care te afli! Stiu ca nu mai vezi nicio cale de scapare, nu mai ai pic de speranta ca poti s-o scoti cumva la capat, DAR E INSELARE!!! Ii o simpla amagire din partea vrajmasului! Esti in deznadejde si asta-i un mare pacat tocmai din cauza primejdiei in care te impinge! NU STA SINGUR IN CASA! Iesi afara, vb cu lumea, cauta sa nu te izolezi chiar daca numai asta vrei sa faci.
Hai capu’ sus! LUPTA! Dumnezeu nu vrea asta nici celui mai mare pacatos, ci sa se intoarca sa fie viu! Scrie-ne in continuare! Scrie cat de mult poti, cum a inceput totul, cu lux de amanunte! Doamne ajuta!
sal. si eu vreau sa mor pt ca mam saturat de viata. in ultimii ani numai rau mia mers. am pierdut femeia vietii mele din cauza prostiei mele. imi doresc tare mult sa mor asta e sg solutie sa scap de aceasta viata de cacao.
Nu cred ca pot sa mai indur viata asta. De cand ma stiu am avut probleme si parca ghinionul nu vrea sa ma paraseasca niciodata. Nu am cu cine vorbi am ramas singura si nimic nu e niciodata mai bine…
Doar am nevoie de reteta de a putea durmi bien va multumesc
Draga Liviu,
Asta chiar nu e o problema majora. Elimina pe cat posibil, sau cel putin in partea a doua a zilei, consumul de cafea, cola si alte excitante. De energizante nici nu se pune problema!
De asemenea, trebuie sa fii atent la fructe. Consumate dupa ora 18.00, din pricina continutului de vitamina C din ele, iti pot juca si ele feste, in sensul ca te vor tine treaz.
Miscare multa, dar organizata – bicicleta, alergat, mers la sala etc.; te va ajuta sa scapi si de stres, si sa dormi mai bine.
Apoi, un ceai caldut, seara, inainte de culcare; fie de tei, fie de sunatoare, ba poate chiar cu un strop de lavanda, daca iti place gustul.
Nu in ultimul rand, incearca sa iti cumperi niste dopuri de urechi. Nu sunt scumpe, le gasesti in hipermarketuri gen Carrefour, la un pret foarte accesibil. Uneori, creierul nostru nu reuseste sa faca abstractie de zgomotele din timpul noptii si dezvolta o hipersensibilitate acustica. Orice sunet – ca e vecinul care asculta muzica, ca e scartaitul patului, ca sunt gunoierii de pe strazi… toate acestea le aude si, in loc sa ne permita sa ne odihnim, se concentreaza asupra lor si ne trezim obositi.
Daca, in ciuda tuturor eforturilor, problema persista, mergi la un medic, de preferinta psihiatru; el iti va face un consult amanuntit si va putea constata daca nu cumva problema este una mai profunda, mascata, in spatele acestor simptome.
Cu prietenie,
Adrian
M-am saturat de viata. Am vrut de foarte foarte multe ori sa ma sinucid si nu am facut-o pentru persoana care o iubesc cel mai mult pe aceasta lume. Acum,sunt pe punctul de a pierde acea persoana. Adica sa plece din viata mea…sa avem drumuri separate..iar eu,dupa 11 luni de cand sunt cu acea persoana..NU mai pot traii fara ea…am promis si am jurat si sunt foarte hotarata sa mor. Sau cel putin sa ajung la spital in stare grava… Va rog, va cer ajutorul..cum pot ajunge la spital?? Nu imi pasa de chinuri, nu imi mai pasa de nimic. Va rog ajutati-ma !!!
ba fratilo viata ie faina si trebuie sa o tarim si acuma ba pentru o femeie vrei sa te omori sa iti zic o poveste si poate nu mai te omori cica iera o data un om si mergea iel prin padure si vazuse o caprioara si iera prinsa intro capcana si caprioara de acolo striga la omul ala dezleagama ca iti voi da grai sa vb cu toate animalele omul asa facuse si caprioara ii dadese grai sa vorbeasca cu toate animalele dar ia zis caprioara sa nu zica la nimenea cine ia dat glas sa vorbeasa cu animalele ca alfel va muri omu azi bine si acuma merge omul acasa vorbea cu toate animalele prin curte cu poci cu rate cu gainile si intro zi nevastasa la vazut ca vorbeste cu animalele si ia zis sa ii zica iar barbtu iei ia zis ca daca ii zice va muri si femeia ia zis zim ca alfel te voi lasa siatunci barbat ia zis bine o sa iti zic dar sa imi iau sicriu costum sa ma pregatesc ca voi muri si cum merse ie asa vazuse pe cocos si ii povestise iar cocosu ii zise ma omule iest nebun nio am zece si le fac fata la toate si tu ai una si nu ii faci fata io le bat si le fut si tu nu iest in stare chind auzise moul merse acasa la nevasta loase si un par cu iel si zise vrei sa afli adevaru dar io o sa mor nevastasa zise da atunci incepuse barbatusa sa ii dea la nevasta cu paru si zicea vrei sa sti si nevasta striga ca din gura de sarpe nu mai vreau barbatelu meu
As vrea sa inchei scocoteala cu viata asta atata timp cat vad ca nu Mai am un motiv sa traiesc si da poate va amuza dar motivul e dragostea! Am facut o greseala si acuma o regret amarnic, fericirea mea consta acuma in a convinge o ruda a iubitului meu sa mai am o Sansa , e ca si cum ai acute acu in caru cu fan! Ce rost sa traiesti daca nu Mai ai pt cine! Si asta o so fac in termen de 24 ore!
Buna Irina! Te rog sa nu pui in aplicare ceea ce ai scris mai sus. Nu merita draga mea! Gandeste-te la parintii tai , o sa-i nenorocesti, si nu merita asa ceva din partea fiicei lor! Stiu ca ii cumplit cand suferi din dragoste, am trecut si io prin asta, am intrat in depresie urat de tot, da’ cu timpu’ o sa te faci bine! Roaga-te, spovedeste-te, vb cu ai tai sau cu un prieten(a) apropiat. Nu te izola! O sa vezi mai tarziu ca o sa apara altul, care sa te merite si o sa ai iar pt cine sa traiesti! Stiu ca te ispiteste gandul asta foarte tare, da’ nu-i da ascultare! Daca nu din motive rationale, atunci de ciuda sa n-o faci! Intreaba-te tu pe tine „ma ia sa vad daca n-o fac ce mi se poate intampla asa! Ce-a fi?!” si stai linistita si vezi cum o sa se desfasoare lucrurile! Ai sa fii surprinsa ca iti va fi mai bine dupa putin timp. Din ce in ce mai bine! Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Draga Irina,
Vei regasi o categorie cu numele tau (plus inca o litera, pentru a te diferentia de celelalte Irine de aici) in coloana din partea dreapta. Se numeste „IrinaU”. Tot acolo am trecut si raspunsul lui Claudiu pentru tine, si tot acolo vei gasi si alte raspunsuri de la membrii grupului de suport.
Speram sa auzim din nou vesti de la tine! Iti suntem alaturi, sa stii!
Cu prietenie,
Adrian
Va rog frumos sa ajutati…….am vunoscut in urma cu 3 ani ub baiat de care m-am indragostit nebuneste…..as fi facut si sm facut orice pt el cu toate ca uneori realizam ca pt el el iubirea e bolnava….dupa 2 luni de zile am ajuns sa ma prostituez in romania pe o casa privata….am fist violata..batuta si toate relele c are exista….dupa aia am ajuns prostituata in germania…mintindu-ma pe mine ca o s fie bine dar nu a fost asa….astazi este ziua mea si vreau sa mor doar pt simplul fapt ca iubesc…
Am gasit site-ul in timp ce cautam metode de sinucidere rapide. Duc o lupta interioara de foarte mult timp, insa am incercat sa o ignor de cele mai multe ori. Am o relatie de aproximativ 6 ani cu un baiat imposibil dupa cum ar zice altii. La inceputul relatiei, in primii 2 ani ne-am despartit de mai multe ori din cauza unei alte fete. Am luptat de fiecare data pentru el, pentru ca eram sigura ca il iubesc. Treptat mi-am pierdut toti prietenii, el a devenit si iubit, si prieten, si confident, adica viata mea. Mereu am mai avut certuri in care el ori comenta sec, ori eu cedam si imi ceream scuze chiar daca nu aveam nicio vina, doar ca relatia noastra sa supravietuiasca. Nu am putut niciodata sa fiu rea, sa nu ii dau niciun semn de viata, sa astept sa isi ceara el scuze. Eu is mai sensibila si nu rezist spre deosebire de el care ar fi in stare sa nu dea niciun semn o saptamana. Azi am incercat sa ii spun iar ca nu imi acorda destula atentie si ca mereu sunt in plan secundar in viata lui, iar el pur si simplu mi-a spus sa imi gasesc pe altul daca nu imi convine. Eu il iubesc nespus, dar in astfel de clipe nu imi pot da seama daca el tine macar la mine. Mereu am incercat sa avem discutii despre noi, dar le evita ori se face ca ma asculta si a doua zi revenim la vechile probleme. Nu stiu ce sa mai fac, daca eu is problema sau el. Va rog sa ma intelegeti ca am luptat foarte mult pentru noi si nu as renunta niciodata la el si pentru ca nu am o alta viata la care sa ma intorc. Deseori simt ca relatia noastra nu evolueaza deloc, ca am pierdut 6 ani din viata cand acum e cea mai frumoasa perioada din viata (liceu,facultate) si ca poate pana la urma o sa ma marit cu el si mereu vor fi certuri si imi va parea mai rau decat acum ca mi-am distrus viata. Azi mi-a dat iau un ultimatum (ceea ce se intampla mereu cand ne certam) si nu am puterea nici sa mai lupt pentru el nici sa renunt. Daca chiar o sa ne despartim ma gandesc serios sa imi iau viata. Nu am cui sa ma confesez, lui nu ii pasa de suferinta mea. Ma rog intruna noptile, sa ma ajute dumnezeu ca maine sa nu mai ma trezesc deloc pentru ca nu mai gasesc nimic pentru ce sa lupt. Va rog am nevoie de niste sfaturi oricat de mici.
Buna Ale! Din ceea ce ai scris tu mai sus reiese destul de clar ca el nu prea tine la tine! O spun asta ca unu care priveste din afara, detasat de situatia voastra. Poate vei spune ca sunt prea rece sau chiar rautacios si tot ce se poate vei avea si tu dreptate intr-o oarecare masura. Am trecut si eu printr-o relatie in care am iubit-o ca ochii din cap si desi a fost mult mai scurta, a fost pe atat de intensa. Mi-am intins sufletul pana la capatul puterilor ca sa fac sa fie bine si tot s-a ales prafu’, ea m-a lasat cu ochii in soare, fara raspunsuri fara nicio explicatie si la o luna dupa m-am imbolnavit de depresie si la 4 luni de depresie dupa ce m-am luptat cu gandurile de sinucidere am zis gata, destul de data asta o duc pana la capat! Si pe 1 septembrie 2011 am luat toate antidepresivele din casa si le-am varat pe gat si m-am pus in pat. Am vazut ca nu se intampla nimic, am incercat sa ma spanzur de 2 ori si s-au rupt ambele sfori (multumesc lui Dumnezeu ca nu am vazut lantul metalic) si dupa tot nu m-am potolit si mi-am taiat venele la ambele maini. Si uite ca acum iti scriu tie!:) Multumesc lui Dumnezeu ca m-a salvat in fiecare zi, insa nu cat ar trebui. Ideea e: te rog sa nu faci asa ceva! Du-te spovedeste-te la preot, roaga-te neincetat si Dumnezeu te va scapa din aceasta cursa a diavolului (sa n-ai nicio indoiala in privinta asta, asta e una din cele mai mari ispite de-ale lui, daca nu chiar cea mai mare deoarece daca Doamne Fereste reusesti, direct in iad ajungi). Stiu ca ti se pare ca ai irosit 6 ani pe care intr-adevar nu-i mai poti recupera, dar te intreb eu pe tine: cati ani ai? 60? 70? Sunt convins ca mult mai putin de atat, DECI cu ajutorul lui Dumnezeu mai ai multi ani inaintea ta pe care TU poti hotari sa nu-i mai irosesti si sa te bucuri de ei cu adevarat! Ori de cate ori ispita te loveste cu gandurile astea (ca viata ta nu mai are rost, ca ti-ai irosit n ani din viata etc) nu ezita si roaga-te cu putere la Dumnezeu si o sa treci peste aceste ispite de fiecare data! Asemenea ganduri sunt ispite de la cel rau, sunt minciuni! Nu ti-ai irosit viata (sunt convins ca ai facut destule lucruri frumoase pt cei din jurul tau, nu doar pt el) DECI nu ti-ai irosit-o! La fel atat timp cat inca respiri tu, eu, fiece om de pe pamantul asta nu poate sa stie ce va fi maine si mai incolo! DECI nu ai de unde sa stii cam cat ai irosit din viata ta decat abia pe patul de moarte cand nu mai poti face nimic altceva decat sa meditezi la cum ti-ai petrecut viata pe pamant si la cele vesnice! Presupun ca nu esti pe patul de moarte, Doamne Fereste (ma refer la boli cronice grave aici, nu la gandurile necuratului care te coplesesc acum) DECI nu poti sti tu daca ti-ai irosit viata!;)
Lupta Ale! Capul sus! Roaga-te! Eu as indrazni chiar sa-ti sugerez sa te desparti tu de el. Nu te teme n-ai sa patesti nimic, in afara de putina suparare (sau mai multa, na fie:) ) insa vei putea obs cum se comporta el. Daca va veni dupa o sapt, 2,3, o luna sa-ti spuna ca te vrea inapoi e foarte bine, daca nu atunci sa-ti fie clar ca buna ziua ca s-a terminat si gata! Si sa te bucuri chiar (ce faceai daca te casatoreai cu el si aveai copii, erai singura de capul tau!) In incheiere, ROAGA-TE!!! Doamne ajuta!
Cum ziceam ne-am mai despartit pe parcursul timpului(cel mai mult o luna) dar mereu ne impacam. Eu in general is foarte posesiva, si mai ales ca m-am indragostit de el am incercat tot timpul sa il am aproape. Pe mine ma deranjeaza ca relatia nostra nu evolueaza: tot doar iesiri in oras, vazut acasa la mine sau la el cand suntem singuri, etc. adica mie mi se pare monoton deja. Mi-ar placea foarte mult sa il am mereu langa mine, sa ne mutam impreuna. Am vorbit lucruri mai serioase cu el, dar inca nu stiu exact ce intentii are. Ne tachinam mult intre noi si cateodata mi greu sa inteleg cand vorbeste serios sau nu. Inteleg sfatul tau, si tot mai des ma gandesc la ea. Problema e ca mereu am avut mari asteptari de la el, ceva sa compenseze ce am facut eu pentru el in primul an: de 2 ori s-a despartit de mine de o alta fata, l-am asteptat, l-am primit inapoi cand vedea ca nu e mai bine cu cealalta. Am incercat recent sa fac pe dura sa ma despart de el, dar m-am simtit foarte rau. Stii cum se zice ca nu simti cu adevarat lipsa cuiva doar atunci cand il pierzi. Si uite asa frumos mi-ar cerut iar scuze si ne-am impacat. Acum e bine, dar nu stiu cat.
Am 21 ani (nici mie nu imi vine sa cred) si sunt cu el de la 15 ani. Chiar sunt singura, adica toti prietenii vechi i-am peirdut treptat pentru ca lui nu ii plac iesirile in club, si il simteam putin stangaci cand mai erau si prietenele mele in jur. Da, e putin antisocial si cu fixuri.Acum, fac parte dintr-un ONG am incercat sa ma implic, dar mereu am avut retineri pentru a nu-mi strica relatia. Adica sunt foarte loiala si am incercat din rasputeri sa ii fiu fidela. Sunt sigura ca la un moment dat va trebui sa aleg intre el si ONG. Atat sper ca problema asta sa apara cat de tarziu posibil.
Sinuciderea mi-a trecut prin minte cateva ore cand am scris comentariu, tot am analizat care ar fi cea mai buna metoda. Acum mi-am dat seama ca fiind singurul copil al parintilor mei le-as face cred ca cel mai mare rau posibil. Nu se merita. Legat de rugat si Dumnezeu, pe mine nu ma ajuta cu nimic. Nu sunt foarte credincioasa. Nu m-a ajutat cu nimic niciodata rugatul. Sunt foarte realista si destul de inteligenta incat sa aleg in ce cred. Nu e nevoie de o discutie contradictorie pe tema religiei. E alegerea mea.
Multumesc foarte mult pentru sfaturi. Nu voi stii niciodata ce imi rezerva viitorul. Poate nu e el Fat-Frumos, poate undeva cineva mai trebuie sa apara.
Hellooo !
Buna suicid.wordpress.com ..
Nu mai suport viata dragi mei ..
Parintii ma bat..ma injura ma face scarba oridinara..
Am avut un prieten am stat 9 luni cu el…. inca nu lam uitat de un an, ne-am impacat acum 2 sap..a aflat niste fete ma lasat pentru una din ele… si cu ele eram prietne bune , acum ma face toti baieti DN1 , curva , traseista
aparat dentar (pentru ka port ) 😦 …
Nimanui nu`i pasa de mine, deaia am ales moartea .. mai amm multe in povestea mea..tata ma parasit..mami are pe altu tot cu el e..si bunici ma bat , ma injura detoate..
Mai am multe in povestea mea..
Dati`mi chestia cu GAZUL . va rog..
Buna Aniella,treaba sta in felul urmator: „nimeni nu o sa-ti dea chestia cu gazul;in primul rand,trebuie sa treci peste aceasta etapa,detasandu-te de acesti,numiti prieteni,nu pentru totdeauna,ci pentru o perioada mai lunga de timp.Nu lasa sa ti se ia respiratia de la gura,uneori prietenii de acest gen iti proava ei scarba tie,pana la urma,nu tu lor.Paritii te bat,exista lege scumpa mea,exista protectia copilului in cazul in care esti minora,iar daca se abuzeaza in vre-un fel de tine,depune plangere,ia atitudine in primul rand fata de tine,punei la respect si nu te lasa sa te ucida,nu lasa sa te ucida nimeni,exista o societate,care e foarte buna si foarte complexa pentru astfel de oameni,legile sunt puse pentru acesti excroci primitivi,care vor sa-si faca dreptate cu violenta,perversiune,inselaciune…etc.Nu te da batuta,trebuie sa-ti impui parerea fata de cei din jur.Iti doresc numai bine.
oare de ce viața pentru unii este nedreaptă dar dreaptă in viața de zi cu zi iar pentru cei drepți nu poate fi. am o problemă gravă in ceea ce constă iubirea, față de cel aproape…la mine e o altă problemă cineva vrea sa ma chinuie prin pușcarii de ce să chinui eu cand mi se instrumentează prostii de ce unii oameni sunt născuți pt a face rau. de asta vreau sa-mi fac rau daca aproapele nu ți-l ajuți. asta nu mai e credință intre biserică și mine. am incercat să cred sau ori care altul care nu crede ideea e sa faci bine.
Problema iubirii o are intreaga omenire iar viata nu o putem intelege nicicum,si crede-ma ca asa este,oricata experienta am avea.In acelasi timp cat viata o consideram nedreapta,atat este de dreapta,pentru ca,atunci cand consideri ca ceva nu este drept,atunci de ce ar avea dreptul in viata?Tu de ce ai dreptul ca sa traiesti,de ce te-ai nascut daca nu ai avea dreptul?
Am citit o fraza undeva,autorul descria ca Dumnezeu este o inventie,cat de cinic.Pe urma am ajuns la concluzia caci scriitorul isi expunea partea care o vede el in viata,caci viata este o inventie.Pentru el totul era o inventie,casnicia,copiii,lucrurile..etc.dar ce am observat pe parcurs,culmea,nu a spus ca si el este o inventie.Din tot ceea ce exista in lumea asta putin credem ca ar exista.
Dumnezeu este totul,cand spun totul,incep de la alb si pana la punct,absolut.
Chiar si gandul tau este tot Dumnezeu,oaricare ar fii.Totul inseamna,tot ceea ce exista,evident caci nu crezi in tot ceea ce exista,ci doar ceea ce te face pe tine sa fii.Asa ca Dumnezeu este o inventie,si e adevarat,este viata,este un pix,este o colie,o carte,un trup,o creatura,o moarte,o suferinta,o iluzie,un raufacator,un criminal,o forma necunoscuta si o forma cunoscuta,un cantec,o poezie,tot ceea ce exista.Noi credem doar ceea ce vrem sa fim,restul excludem si sustragem,si asa e,cand totul nu ne ajunge,suferim,ne pierdem de credinta,pentru ca eu cred ca in orice viata am avea,ne este oferit tot ceea ce avem nevoie,ca si intr-un joc,iti este oferit tot ceea ce ai nevoie sa treci la urmatoriul stagiu,insa trebuie sa deschidem ochii si sa urmam orice pas.
Hey ! Stiu ca poate acum toti adolescentii ajung in acest punct in care vor sa se sinucida, fiecare avand un motiv intemeiat . Problema este ca , am 14 ani si imi doresc sa ma sinucid de cand aveam 5 ani . Stiu , pare o nebunie si sunt destul de constienta de ceea ce vreau sa fac .
Motivul ! Ei bine sunt prea sensibila insa viata mea e prea „cu un picior in groapa” parintii mei poarta un razboi de cand aveam 10 ani si astazi „cica” au hotarat in sfarsit sa divorteze , s-a mai intamplat insa abia acum totul e real , nu sunt doar vorbe …
Nu stiu de ce , dar nu asta e singurul meu motiv am si o fobie , mi-e frica de esec , de asta am incercat sa fac totul cat de perfect posibil . Eu ca persoana sunt considerata perfecta , dar totul s-a intamplat deoarece nu prea avea ce sa ma atace psihic si nici emotional , acum pur si simplu au cazut toate peste mine si nu cred ca pot sa mai continui nimic …
Desi ma doare sa ma gandesc ca tot ce am facut pentru a ma perfectiona , pentru a fi vazuta bine de oricine , sa fiu ceea ce ar vrea orice parinte ca „plodul” lui sa fie (un elev bun , olimpic) ….
Ma doare sa stiu ca as pierde toate astea , insa am incercat multe moduri , dar nu am curaj 😥
As vrea sa aflu si eu formula acelui gaz 🙂
Insa pentru cei ce vor sa mai afle noi metode eu stiu una insa nu am bani suficienti momentan […moderat…]
Si pentru cei ce cred in D-zeu , chiar daca vom ajunge in Iad macar acolo vom putea pacatui , eu aici pe pamant am fost un inger , deci in extrema cealalta voi fi altceva .
Stiu uneori gandul ca voi ajunge in Iad ma infioara deoarece acolo voi trai vesnic si va fi rau ,”cred” . Insa pentru cei ce au aceeasi temere ca mine , frati si surori ne vom reincarna 🙂
Draga Rocs,”tinerete fara batranete”.La varsta ta ar trebui sa-ti placa sa traiesti,sa ai prieteni,colegi,la scoala sa inveti,sa ai vise,sa-ti fie foame..etc.Daca de la o varsta asa frageda ai avut popasuri cand,te gadeai cum e sa mori,sau te intrebai ce e aia moarte,acuma ai ajuns intr-o faza cand,poate,vrei sa afli,nicidecum sa mori.Asa este,daca faci ceea ce nu trebuie,vom ajunge in iad,si crede-ma ca acolo nu mai sunt oameni care pot sa-ti scrie,care pot sa te imbratiseze,sau sa-ti ofere sprijin,sa ai aer curat si sa respiri adanc.Ma intreb stie cineva despre ceea ce ti se intampla,daca mama ta trece printr-un divort,te-ai gandit cat ii este ei de greu? Tu la varsta asta nu ar trebui sa ai alte preocupari,decat scoala,asta-i principala,pentru a tinti undeva.Dar,poate nu-ti doresti si e pacat.Eu sper ca tu sa-ti revi si sa te gandesti ca esti fata,si ai putea avea un viitor bun.Ai grija de tine.
am 27 de ani am muncit toata viata pt o viata buna si frumoasa,azi toata lumea mea s-a daramat,,,,nu exista alta solutie pt mine
Doamne,Doamne….ce trista e viata,de multe ori,pentru ca avem motive chiar si dintr-un gand,sa ne ingrijoram.Nimic nu merge atunci cand,toate sunt anapoda,trebuie luat o pauza indiferent de situatie,cat de cat trebuie sa accepti,toate asa cum sunt,mai tarziu te vei bucura si de un serial Tv,si de o iesire,si o sa te bucuri,dupa toate atatea griji,si de cel mai mic lucru,te vei bucura,si o realizezi,caci viata ta e doar o calatorie in care poti vedea multe,poti schimba multe,te poti bucura de multe,poti iubi chiar si pe tine,poti aprecia etc.Doar ca la un moment dat,chiar trebuie sa te opresti,sa constati ceea ce se intampla.Sper sa fiti bine.Iti doresc o noapte usoara,Maria!
Mi-am pierdut parintii cand aveam 5 ani. Am fost implicati intr-un accident de masina, in care am fost singurul supravietuitor (mama a murit la doua zile dupa).
Am ajuns in grija nasilor mei. Astazi, persoana pe care o consideram „noul meu tata” mi-a spus : „Iti iei lucrurile, pachetel cu pachetel si te muti la tine acasa. Nu mai vreau sa te vad niciodata si imi pare rau de fiecare ban pe care l-am investit in tine, nesimtitule !”.
E din cauza ca am picat admiterea la facultatea de informatica, iar acum nu mai sunt locuri …
Oamenii pe care ii considerau familia mea m-au gonit de acasa. Eu nu am niciun ban si ma simt singur pe lume. Nu am scapare, ii vreau inapoi pe ai mei, cei care m-au iubit cu adevarat, din inima lor ! Nu-i mai pot aduce, asa ca am sa merg singur la ei ! Doar ca mi-e frica, nu stiu cum sa o fac.
Va rog, nu ma ajutati cu sfaturi, pt ca ma puteti motiva pentru un timp, apoi am sa cad din nou in aceasta stare care va exista intotdeauna pentru mine. Spuneti-mi o metoda de sinucidere, pentru ca nu am gasit niciun site serios pe acest subiect.
Daca consum alcool, imi pot face curajul necesar ?
Salut Cristian! Te rog io incearca sa nu te mai gandesti la asa ceva, du-te la un preot spovedeste-te, roaga-te nu asculta de cel rau care-ti toarna asemenea ganduri nefaste!!! Fii tare, esti barbat! Condoleante pt parintii tai, imi dau seama ca eu nu pot nici macar estima suferinta prin care ai trecut si treci inca; probabil dupa ce si ai mei nu vor mai fi o sa inteleg cat de cat prin ce treci. DAR asta nu e motiv ca sa faci ceea ce ai tu de gand acum! NIMIC nu e motiv intemeiat pt asa ceva! Lupta flacau! Capul sus! Ai de gand sa renunti pt ca n-ai intrat la fac de informatica!??? Dar la poli nu poti sa dai?! La Titu Maiorescu atunci! Ideea e sa intri undeva sa incepi cursurile si dupa aceea la anul poti sa incerci iar la fac de info daca nu-ti convine acolo unde esti! LUPTA!!! Roaga-te lui Dumnezeu si ai putina rabdare si vei vedea ca lucrurile se vor schimba in bine, dar revin, roaga-te cu putere, din tot sufletul tau! Dumnezeu nu ingaduie sa fim ispititi mai mult decat putem duce, si io vad ca tu poti duce mult, chiar foarte mult! Nu ceda! Dupa furtuna vine si soarele in cele din urma;)!!! Inteleg ca asta-i un moment critic pt tine, dar sa stii ca daca vei rabda o sa ajungi departe, o sa ajungi un om mare tocmai datorita acestei grele incercari! Asta cu siguranta! Nu stii vb ceea „ce nu te omoara te face mai puternic”. Asta e pt tine in momentul de fata!:D Nu fi trist, nu fi suparat, ridica capul spre cer si roaga-te cu tarie, indrazneste la Dumnezeu si vei vedea ca o sa rasara soarele si pe strada ta! Roaga-te!!! Capu’ sus! Doamne ajuta! Domnul sa te binecuvanteze!
E a nu stiu cata oara cand ma gandesc sa-mi iau viata dar lasitatea ma impiedica.
Sunt pe punctul de a termina o facultate care nu mi-a placut si pe care am facut-o numai de gura parintilor. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu actrita, dar natura nu mi-a dat posibilitatea: am un chip cu nimic iesit din comun, 20 de kilograme in plus si pe deasupra am abia un metru si jumatate. Sa zicem ca as slabi: ce castig? nici frumoasa si nici inalta nu o sa fiu vreodata.
Viitorul meu e sumbru: o sa termin facultatea si o sa ajung sa practic cine stie ce meserie pe care nu mi-o doresc si o sa raman pe veci frustrata din cauza ca nu imi pot indeplini singurul vis.
Eu ma intreb: CE am facut ca sa merit infatisarea asta? cu ce am gresit ca sa imi fie dat un corp de un metru si jumatate? (e genetic) de ce Dumnezeu nu a vrut sa imi dea macar trasaturi frumoase ale chipului, ca sa compenseze diformitatea corpului?
Niciodata nu am avut iubit, niciodata vreun baiat nu mi-a zis o vorba frumoasa, nu mi-a facut vreun compliment (pe buna dreptate) si niciodata baietii de care mi-a placut nu mi-au impartasit sentimentele. (cum, daca ei erau Fat-Frumos din poveste si eu ratusca cea urata?)
Ma gandesc foarte serios sa pun capat acestei vieti fara sens, fara VIITOR (nici pe plan profesional nici pe plan sentimental), insa deocamdata nu stiu cum sa fac rost de un flacon de somnifere ca sa le iau pe toate odata. O sa gasesc eu solutia cat de curand.
Singurul lucru care ma doare tare e ca stiu ca mama si tata o sa fie foarte tristi, pentru ca oricum as fi, sunt fiica lor.
Va multumesc ca m-ati ascultat si va rog sa nu imi spuneti nimic, pentru ca nicio vorba nu o sa imi dea vreun centimetru in plus sau o sa imi faca chipul frumos. Cei care ma judecati ca fiind superficiala, nu aveti habar cum e sa nu te poti realiza din niciun punct de vedere.
Draga Alina,
Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta si mi-am permis sa iti las un raspuns acolo, care s-ar putea sa iti ofere si o alta perspectiva. Daca esti interesata sa o citesti, cauta in coloana din dreapta categoria „Alina C”. Il vei gasi acolo!
Cu prietenie,
Adrian
Deci.Apreciez Mult ce facetzi voi pe site este un lucru bun dar sunt si oameni cu anumite probleme care au intrat in ele si nu mai pot iesi din ele si uneori cred ca asta este soarta o sa va destainui acum un exemplu adica in ce situatie ma aflu acum .-acum vreo 3 saptamani a inceput totul ,lucrez in domeniul mobilei ,un client mia dat avansu pt materiale am executat comanda la sfarsit nu am primit manopera si mai mult m-a facut sa dau bani de la mine ca mai vrea si aia si aia si aia etc neavand ce face m-am imprumutat la camatari suma am zis ca fac rost si scap nu a fost asa , am cerut bani la un prieten 24 mil sa scap de camatari, mia dat ,acum numai scap de ei am de dat vreo 50 mil nu am de unde sa iau,am o fetita de 7 ani poate de acea mai stau putin pe ganduri dar oricum decizia am luato ,printre altele mi s-a furat si tel samsung galaxy s 2 nu conteaza asta dar multe si multe altele se intampla zi de zi parca sunt blestemat imi merge totul prost minut dupa minut numai necazuri si ghinioane asa am ajuns la decizia de a scapa de toate astea.(nu am facut rau la nimeni niciodata dimpotriva cand am putut am ajutat nu a contat ca e prieten vecin etc) Tot Respectul Pentru Voi.Imi Pare Rau ca no sa apuc sa vad comentariul vostru.Felu Cum Am Sa Mor Nul Pot Spune Ca Nu Vreau Sa Dau Idei Din Respect Pentru Acest Site.
buna seara.. cred ca banuiti cum am ajuns pe acest site cu un search destul de sumbru. trec in clasa a zecea si am 16 ani. nu prea am prietene, vorbesc foarte rar cu ele, iar de cate ori le-am intrebat ce ar crede daca le-as spune ca ma sinucid au zis ca ar rade (ma considera o persoana timida, dar optimista si usor naiva.. insa eu nu cred ca sunt asa.). am participat la olimpiade nationale si mereu m-am intors cu premii. anul acesta va trebui sa trec insa la alta materie, care ma va ajuta in viitoarea mea cariera. aici este una din bube.. imi va fi dor de cei pe care ii cunosc de 5 ani, chiar daca ne intalnim o data pe an. la materia la care trec, din pacate, este cineva care paticipa constant de vreo 3 ani (in primii 2 ani cu locul 2 la judet, eu pe 1, dar nu participam la nationala, iar anul acesta nu am fost la judet, asa ca a iesit el primul..). mi-e teama sa nu il supar, el ramanand pe dinafara, daca anul asta particip.. la sc generala eram in clase paralele, acum suntem in aceeasi clasa. l-am cunoscut prima data(mai mult formal) intr-o tabara organizata anul trecut, pe vremea aceasta. apoi au inceput sa apara tot felul de discutii la telefon intre noi. bah, s-a lasat cu dragoste in secret pentru el si poate nici acum nu stie (mereu ii raspundeam rece, superior la telefon pentru a nu banui ceva). intre timp, si-a gasit o prietena (lucru curios pentru el: e foarte ambitios, cuminte). poate acest lucru m-a ajutat sa trec peste ce am simtit pentru el (desi nici nu banuieste, m-a ajutat sa fac unele din cele mai bune creatii literare ale mele (!), eu, marele analist :P). mi-e dor sa discut cu el, sa discut cu oricine. vorbeam ore intregi despre nimicuri.. nu as marturisi nici moarta ca sunt indragostita, de aceea imi este frica sa fiu(prefer sa mai cred ca am o speranta, decat sa primesc un refuz). m-am indragostit de vreo 3 ori, insa mi-e teama ce s-ar intampla daca as fi cu adevarat implicata intr-o relatie. mi-ar fi teama de certuri si de despartire, care mi se par ca nu compenseaza cu nimic momentele de fericire.. a fost o singura data ceva intre mine si un baiat, timp de o saptamana; i-am spus si lui aceste lucruri si a zis ca nu ma intelege. asa s-a terminat totul. pe viitor, nici nu stiu daca as putea sa ma casatoresc, daramite sa mai am si un copil.. am o sora de 8 ani, ma ciondanesc cu ea mereu.. mi se pare ca face niste aberatii imense uneori si de aceea o bat.. alteori mi se pare cea mai draguta si mai dulce sora, dar chiar atunci face vreo prostie. revenind la „el”, ma intreb daca ar trebui vreodata sa ii marturisesc ceea ce am simtit (poate la sfarsitul liceului, cand vom fi fiecare pe drumurile noastre).. ma bate acest gand.
m-am ganit ca suicidul nu este o solutie pentru dragoste.. ma intreb daca, incercand sa ma calugaresc, as putea scapa. meseria pe care mi-am propus-o se poate potrivi unei maici. as duce o viata linistita, fara ca cineva sa ma tulbure.
multumesc,
Smaranda
Suicidul nu e raspunsul, calugaritul nici atat; e mai rau chiar pentru ca trebuie sa traiesti zi de zi cu gandurile care te-au dus spre aceasta decizie si cu fanteziile despre viata frumoasa pe care o puteai avea daca nu luai aceasta decizie. Parerea mea umila este sa devii putin mai sociabila, sa te deschizi catorva persoane si sa incerci sa gasesti alte bucurii in viata.
Exista unele legi nescrise ale universului printre care se afla si urmatorul fapt: ocupa-te de viata ta , cauta interes in ea si cand te vei astepta mai putin va aparea o persoana care te va face sa te simti ca o zeitate prin modul in care te priveste si in care se comporta cu tine. Dragostea apare singura, nu trebuie sa o cauti.
Bafta si sper ca te-am putut ajuta. Daca ai nevoie sa mai vorbim sau ceva, lasa-mi un mesaj si sunt disponibil oricand.
buna voicu.. inca consider ca aceasta metoda de a pleca din lume si de a ma retrage este cea mai buna. mereu simt ca ii supar si ii incurc pe cei din jurul meu. nimeni nu mi-a dat vreodata sentimentul ca ma accepta pe deplin, chiar fara a ma cunoaste foarte bine.. sincer, nu caut dragostea. as vrea sa pot scapa de ea definitiv, dar mi-e greu. am aflat zilele acestea cat poate fi de ingamfat acest coleg al meu. am ajuns sa il urasc intr-un fel. dar cand il vad.. nici eu nu stiu ce imi place la el. asta e partea cea mai rea. vreau sa il uit, dar il vad in fiecare zi aproape. m-am gandit ca poate aceasta implinire m-ar vindeca mai repede. vreau sa scap.
daca m-as calugari, nu cred ca as lasa o viata prea frumoasa sa imi scape. nu pot decat sa imi suprim regretul acesta, al unei vieti asa-numite normale, dar am eu aceasta garantie? voi fi un om obisnuit?
despre sociabilitate, asa cum i-ai zis, nu stiu ce pot spune. daca un om nu vorbeste cu mine, eu ce as putea sa ii zic? nu am stiut niciodata arta de a lega o prietenie. mereu mi s-a parut ceva miraculos si dincolo de puterile mele..
pe curand,
smaranda
Buna, daca deranjez va rog sa ma iertati 😥 doar ca eu una nu mai rezist am 15 ani si ma numesc Bianca 😥 am doua infarturi mio’cardica.. parintii imi reproseaza mereu ca le-am stricat viitorul 😥 si ca suntt GHINIONUL lor 😥 bun ma prefac ca nu st afectata doar ca nu mai rezist am dureri in cutia toracica ingrozitoar mai nou asa zisa copilarie o petrec prin spital mi sa luat de FUNDENI.. vreau sa merg cu prieteni sa ma distrez doar ca nu ma pot integra :(( datorita problemelor mele de sanatate :(( practic dupa parerea mea ma discrimineaza datorita sanatati… dasta observ ca nu prea am rost incurc pe asolut toata lumea.. ce este mai grav ca, tin in mine pana o sa cedez.
Ma iertati daca v’am deranjat cu problema mea 😦 va multumesc pentru ca mati ascultat.
eu nu am nici o mproblema de sanatate dar si eu sunt un plus in familia mea, intre prieteni pa peste tot! si tzie itzi doresc sa te faci bine si sa potzi sa treci peste toate! :*
si daca te-am deranjat imi cer scz! 😦
care este formula, cum se face gazul atata as vrea sa styu!
Nu inteleg de ce ai induce oamenii in eroare cu titlul ala. Cineva care cauta metode deja si-a analizat si supranalizat problemele ani la rand, a incercat sa le rezolve, si a vazut ca orice ar face, oricum ar face, pana la urma daca ceva poate sa mearga prost in cazul lui va merge. Si dupa ce s-a gandit cativa ani a decis ca decat sa mai astepte inca 30-40 de ani (in medie) sa moara, mai bine da skip la anii aia si evita suferinta de a mai astepta 30 de ani pana cand va inceta tot chinul. Nu e ca si cum tu, care incurajezi acum chipurile oamenii „sa traiasca”, sa „aleaga viata” o sa traiesti o vesnicie. E alegerea fiecaruia. In final oricum nu contezi deloc, n-o sa se opreasca lumea ca a murit unu. Oamenii mor in fiecare zi. Plus, gandeste-te ca faci un rau speciei. De ce ai vrea ca unu ca mine de ex sa se reproduca si sa-si dea genele ratate mai departe? Crezi ca ajuta evolutiei? Este o forma prin care selectia naturala s-a adaptat si incearca saraca sa ne mai faca sa evoluam ca specie, ca noi acum incurajam orice membru, oricat de ratat si inferior ar fi sa se inmulteasca, sa traiasca. De ce? Sa aiba ocazia de a-si transmite genele de rahat mai departe? Eu consider ca prin moartea mea ajut specia, ajut evolutia prin faptul ca o sa iau genele astea care m-au facut sa fiu asa ratat in pamant cu mine. Tu in schimb nu faci decat sa pacalesti oamenii care cauta o solutie si sa-i trick-uiesti sa intre pe un site doar sa mai faci cateva click-uri in plus.
Sufar din dragoste de 2 lunii si fiecare zi e mai grea decat precedenta.Am 35 de ani, sunt barbat si am fost parasit si inselat…
Nu vad o viitoare viata fara ea si stiu ca ma voi inchide in mine si voi deveni o leguma.
AJUTOR!
Salut! Ai zis-o bine aia ca DACA te vei inchide in tine vei ajunge rau. Deci ce-i de facut?! NU te inchide in tine!:) Stiu ca asta iti vine sa faci, dar te rog lupta-te cu toata puterea ta si nu fa asta! Roaga-te bunului Dumnezeu si o sa te ajute negresit, cum nu banuiesti tu. Io, din pacate, exact ce te sfatuiesc pe tine sa faci, aia n-am facut-o. Fix la polu’ opus m-am dus, m-am inchis in mine, si dupa vreo 2 luni de la despartire, am ajuns intr-o depresie groaznica. Nu mai puteam vb, aveam o stare de anxietate fantastica si nu la mult timp dupa a venit deznadejdea! Doamne fereste-ne pe toti de deznadejde! De acolo si pana la sinucidere e o chestiune de timp, atat. Io unul exact asa vedeam lucrurile. Nu aveam nici cea mai mica indoiala ca o sa-mi pun capat zilelor, dar nu stiam exact cum. Si intr-una din zile am iesit de sub control si prima oara am inghitit toate antidepresivele care le aveam, un pumn si ceva si daca am vazut ca merge tb, am incercat de 2 ori sa ma spanzur si s-a rupt sfoara in ambele cazuri si dupa mi-am taiat venele la ambele maini. Cine zice ca iti trebuie curaj sa faci asta habar n-are ce vb. E pur si simplu nebunie curata, ai pierdut ultimul frau pe care-l aveai asupra ta. Si Dumnezeu m-a salvat. Tine minte „me” acolo unde esti tu, oriunde vei fi in lumea asta si orice vei face esti tu si cu Dumnezeu. Si ii mare lucru pt ca nu esti singur.
Revenind, stiu ca te ispiteste gandul asta ca daca te inchizi in tine, sau o dai pe alcool o sa te linistesti, o sa uiti. Da, pentru o scurta vreme dupa care revine si e mai rau de fiecare data si finalul ti l-am zis care e. Lupta-te cu tine insuti, stai intre prieteni cu toate ca n-ai niciun chef, stai cu ai tai daca ii ai, stai cu oamenii in parc, la lucru si vb cu ei, ajuta-i daca poti, fa curat, mai fa odata, si tot asa. Du-te la biserica, spovedeste-te, ROAGA-TE cat poti tu de mult. Capu’ sus!;) Nu alege alternativa ca-i groaznica si mai mult decat atat, poate chiar iti iese, Doamne fereste. Doamne ajuta!
dragostea e frumoasa, dar e trecatoare… nu merita sa iti arunci viata pentru asa ceva. continua viata , respect-o si dragostea va reaparea dupa ceva vreme. fi puternic!
eu cautam cum sa mor si tu zici numai prosti aici.sa crezi tu ca nu o voi face
sper sa nu o faci… […moderat…]
sunt intr-o faza foarte proasta a vietii mele care dureaza de 2 ani de zile si ma simt parca slabita de puteri si nu mai pot continua asa.indiferent de faptul ca in ultima sapt am reusit la 26 de ani sa imi cumpar propria mea casa si ar fi trebuit sa ma bucur din toata inima nu o pot face,stiu ca poate alti oameni in locul meu ar fi fost cei mai fericiti insa eu nu pot fi.imi este atat de greu uneori si nu mai pot sa gandesc,in viata mea sunt numai si numai lacrimi.am uitat sa mai zambesc si as avea o sumedenie de motive sa o fac insa imi umbresc altele calea si de cate ori incerc sa o fac,ajung din nou sa plang….oare viata asta chiar asa e de urata?:(
am citit atatea mesaje de la voi si vad ca nu sunt singura careia ii zboara gandul intr-o clipa la ceea ce ar putea sa ii marcheze pe viata pe cei dragi,oameni care ne iubesc si nu stiu c e in sufletul nostru,dar mai e o intrebare,cum pot sa trec si peste asta dc totul mi se pare atat de negru?
Draga Irina,
Bine ai venit aici! Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din partea dreapta a acestei pagini. Intrucat mai sunt deja „Irine”, categoria ta am numit-o „Irina C.”. Acolo vei gasi, in curand, raspunsuri sau interventii ale membrilor grupului de suport.
Pentru moment, te rog sa continui sa citesti pe aici. Sunt nu doar persoane care au trecut prin chestiuni similare, ci si oameni care trebuie sa traiasca cu durerea pe care le-au provocat-o dragii lor care s-au sinucis. Crede-ma ca oricare dintre suicidari, daca ar fi stiut ce lasa in urma, cata durere, NU ar fi facut-o!
Cu prietenie,
Adrian
Domnule Adrian, iti multumesc foarte mult pentru ca ai creeat acest site pentru ca si eu sunt un supravietuitor al unei tentative de suicid, si da stiu cum sunt spitalele de psihiatrie etc, dar la faza cu Dumnezeu, daca el chiar existia (opinia mea aici) el este o fiinta sau mai bine zis entitate cu un caracter bolnav si pervers, si nu, nu vorbesc raportandu-ma la viata mea, ma refer… daca tu sau eu am avea atata asa zisa putere, am lasa copii sa moara? sa fie violati? torturati? infometati? oameni care doar au ajutat sa moara in chinuri groaznice de boli incurabile? cand cei care omoara si infometeaza alti oameni o duc bine… mie nu mi se pare corect deloc… si da stiu toata abureala cu libera alegere etc etc etc bla bla bla… am sa cred toate astea cand n-am sa mai vad popi in X6 cand batraneii din sate nu au bani de mancare, nu mai vorbim de medicamente, sau cand unii popi nu mai fac trafic de droguri, persoane, prostitutie, pedofielie etc… si da stiu ce spun eu aici nu are mare legatura cu acest blog/site, dar Dumnezeu nu va fi niciodata o solutie reala la probleme de acest gen ale cuiva… scuza-mi stilul de a ma exprima, am fost fortat de imprejurari sa imi dezvolt un stil dur de a ma purta… sper ca nu am jignit pe nimeni
Grilaj ruginit al vietii obstacol
Dincolo de el n-am reusit sa trec
Teribile gratii, teribil spectacol
S-a tras si cortina…..e mai bine sa plec…
Voi pleca pleca intr-o lume in care nu stiu ce voi gasi, dar in care sper totusi ca-mi va fi mai bine…Singura dorinta este ca trupul sa-mi fie ars, iar cenusa aruncata….la primul canal.
Superb, Adrian! Si daca in acea lume o vei lua de la capat cu greutatile apasand pe umeri, cu grijile inzecite, cu tristetile adancite si privind pe fereastra din scaunul cu rotile deoarece nu ai cunoscut vreodata o alta realitate…..? Este grea viata asta…..mai bine ii traumatizam pe alti zece din jurul nostru prin decizia de a ne sinucide, nu-i asa? Merita!
Ce anume te supara, Adrian?
Intotdeauna exista un „daca”…Eu sper sa nu fie asa…Se spune ca viata e o lupta, dar lupta nu e buna pt ca mereu cineva iese ranit din tota chestia asta….Viata m-a invins!Nu-mi ramane dacat sa-mi recunosc infrangerea, si sa parasesc aceasta lume in care am fost complet inutil.
Draga Adrian,
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din partea dreapta. Intrucat mai exista deja cateva persoane cu nume similare, ti-am numit categoria Adrian 78. Daca nu iti place sau daca preferi alt pseudonim, astept sa imi lasi un comentariu ACOLO si il voi redenumi cum preferi tu.
Te mai asteapta deja, acolo, cateva comentarii. De asemenea, am copiat si comentariile de aici care te privesc, pentru ca ele sa poata fi citite in contextul in care au fost scrise.
Cu prietenie,
Adrian
cum??cum sa mai traiesti?daca nu mai ai pentru ce???daca nu mai ai putere?daca nu mai poti incghitii o farama de paine ca si atunci te doare si te macina sufletul???cum?cum?cand sunt atatea lucruri care ar fi trebuit sa te rationeze,dar n-o fac…cum sa te mai trezestii in fiecare dimineata urland si suspinand??cum poti adorimii sa te trezesti tot un nimic pentru cine candva erai totul?cum??cum mai putem spune ca exista iubire?cand nu mai exista nimic bun pe pamant…..cum??cum sa continui a murii pe piciore…cand poti murii simplu?cand orice faci…..e ca si cum ai fi invizibil?cum??/cand stai si zaci….ca nu mai ai putere….si nimeni nu se uita la tine?cum?
Draga Maria,
Bine ai venit! Ai deja cateva raspunsuri si comentarii ale membrilor grupului de suport, in „casuta” pe care ti-am facut-o in coloana din partea dreapta, la „categorii”. Intrucat mai exista deja Marii, tie ti-am spus „Maria F”. Daca nu iti place sau daca preferi alt pseudonim, trebuie doar sa imi spui.
Tot acolo vei regasi si comentariul lui Stef, pe care l-am copiat si in categoria ta, sa le poti citi pe toate intr-o anumita ordine.
Cu prietenie,
Adrian
Maria,
Ia o gura de aer si linisteste-te. Oamenii sunt trecatori, prietenii si iubirile la fel. Dragoste cu sila nu se poate si daca ai fost pentru cineva totul, asa cum spui, iar acum nu mai insemni nimic pentru a cea pesoana este de dorit ca tu sa te calmezi si sa iti evaluezi situatia. Ce este de facut ca tu sa fii bine si nu sa renunti la viata. Cam cat de importanta esti pentru tine? Daca tu nu esti importanta pt tine cum ai putea sa pretinzi iubire? Ce anume ar iubi celalalt la tine? Am incredere in tine ca poti sa gasesti si sa ne spui ce fel de persoana esti si putem construi un dialog, nu-i asa? Ce parere ai?
Pana vei avea rubrica ta si vei scrie acolo…iti doresc toate cele bune si rezistenta!
care pastile sunt sigure ca voi muri stie cineva?
mai sunteti careva an viata?
Buna seara! Am 20 de ani. De o lunga perioada de timp sunt foarte deprimata si am senzatia ca nimeni nu ma iubeste, nu imi ia in considerare sentimentele. Toti spun ‘exprima-ti sentimentele!’. Cand incep sa vorbesc si sa expun ceva ce nu imi place, imediat sunt pusa la colt. Nu ma gandesc decat la faptul ca si asa incurc lumea si ca ar fi mai bine fara mine in ea. Sunt singura..mereu am fost..Deseori nu vad alta varianta decat sa imi iau viata. Vreau asta. O vreau cu toata fiinta mea. Dar ceva ma opreste..nu stiu ce. Probabil este frica a ceea ce va urma. Da..cred ca asta este. Ca stiu sigur ca cazul in care m-as sinucide, nimanui nu ii va pasa..Visez chiar ca am murit si nimeni nu este la inmormantarea mea. Nu sunt o persoana rea..cel putin asa cred. Nu ma comport urat cu oamenii, nu imi plac certurile si totusi parca nu pot scapa de ele. Parca nimic din ce fac nu fac bine si nu pot multumi pe nimeni. Am ajuns sa nu mai zambesc decat fortat, ca sa nu vada cei din jur ca sunt suparata si sa ii scutesc de o plictisitoare deschidere a sufletului meu…sunt in plus pe lumea asta…
BUNA BB FI TARE ANCERCA SA NU IEI PE NIMENI AN SEAMA VIATA ESTE FACUTA SA O TRAIESTI SI CU BUNE SI CU RELE AI NUMAI 20 DE ANI AI TOT TIMPUL DIN LUME SA ATI GASESTI FERICIREA ANTRO ZI AI SA ZICI UF CE BINE E CA NU AM FACUT PROSTIA DE A MA SINUCIDE DACA VREI INTRA PE ADRESA MEA DE MESENGER SA ATI DESCARCI SUFLETU […moderat…] TE ASTEPT CU DRAG SI CU MULTE SFATURI ORI CARE DINTRE VOI CARE ACCESATI ACESTA PAGINA DACA VRETI PUTEM VB
Am pierdut tot ce aveam mai scump pe lume: doi puisori minunati si inocenti!!! Viata mea nu mai are nici un rost si nu mai suport egoismul si minciuna din jurul meu
Draga Andrei,
Din pacate, nu exista cuvinte potrivite in fata unei asemenea dureri. Ne plecam in fata suferintei tale, iti spunem un sincer bun venit aici si, daca ne vei permite sa incercam sa aflam mai multe, te asiguram ca iti vom fi alaturi fara sa te judecam in vreun fel. Se spune ca o durere impartasita devine nu neaparat mai usoara, dar macar suportabila…
Ti-am facut o „categorie” cu numele tau in coloana din dreapta – se numeste Andrei S. Acolo vei gasi deja un raspuns.
Cu prietenie,
Adrian
cand esti tradat si ai fost invatat sa crezi cu adevarat ca tot ce este frumos exista si cand o fiinta te face sa crezi ca ea este totul pe pamant te invata sa iubesti sa crezi in Dumnezeu si te face sa ai fi loial si iti jura ca nimeni nuti poate lua locul di inima lui si esti sufletul pereche iar dupa 7 ani de invatatura si incercari de tot felul si in sfarsit este pe cale sa realizi ceva frumos si de durata aceea persoana se plictiseste si iti spune toate cuvintele de genul te iubesc esti pamantul si soarele meu si zeul meu frumosul meu sufletul meu iti spune ca toate cuvintele si simturile de dragoste sint gargara si nau nici o greutate si in cepe sa te insele cu tot felul de barbati care mai decare mai dubiosi si ai spui ca de nu inceteaza te sinucizi si ca raspuns primest ca tot ce am facut numi pare rau si ca curvia ei este mai presus de viata mea atunci dami un motiv sa traiesc sint terorizat de aces lucru alta femeie nici macar nu pot sa o privesc sau sai vorbesc dami un motiv sa traiesc
Draga Emil,
In primul rand bine ai venit pe aici! Ti-am facut o „casuta” cu numele tau, in coloana din dreapta, unde vei gasi cat de curand comentariile membrilor grupului de suport. Se numeste „Emil E.”
Cu prietenie,
Adrian
De fiecare dată când închid ochii nu pot decât să văd ce greșeli am făcut. Nimeni nu mă crede. Îmi spun că sunt o persoană falsă, pur și simplu, nu pot vedea dincolo de limbajul normal.Ei nu pot diferenția ceea ce simt de ceea ce vreau să arăt. Familia mea e destrămată. Nu mai există nimic. Am pierdut cele mai importante persoane din viața mea și nu mai pot face nimic. Persoana la care țin cel mai mult, mi-a spus că nu merit nimic, că sunt o fire patetică și că aș merita să mă sinucid.. dar nu am curajul să o fac. Știu că are dreptate. Chiar ar trebui să mă sinucid. Oricât aș încerca să îi arăt că țin atât de mult la ceea ce este și că vreau să îi mulțumesc, de atâtea ori îmi spune că nu mă crede și că mi-am bătut joc. Dar știu că nu am făcut-o; știu că mi-a păsat mai mult decât îmi pasă mie. Nu mai rezist cu această neputință de a-mi arăta sentimentele. M-am izolat și mi-e greu să vorbesc cu oricine. Mi-e frică de ce aș putea să fac. Nu mai am pe nimeni care să mă ajute.
Salut.Haide sa intram in rol :)) Cine are nevoie de nume? Iti spun eu cine are nevoie de nume,UN OM SINCER.Pai,esti jalnic si patetic din momentul in care ai scris aici ca vrei sa te sinucizi,pentru o persoana care te face sa te simti vinovat.Stii care e realitatea? Oamenii sunt perfecti doar in lacasul lor secret.Cu tot cu bunatatea lor de experienta,femeie sau barbat,nu doresc decat sa traiasca,in sensul ca (au nevoie de bani,sa arate bine,lucruri materiale care ies in evidenta,cunostinte cat mai multe si bineinteles,satisfactia trupeasca).Nimeni din lumea asta nu ar refuza din aceste dogme lumesti.Un singur lucru le lipseste oamenilor “dragostea”,indifferent ca constienta stie asta la fiecare,altii sunt mai norocosi pentru ca cauta mai putin,altii trebuie sa se adapteze diferentelor.
O femeie trecuta,un barbat trecut,ori se gasesc impreuna,ori daca esti moale esti presul ei/lui de sters pe jos.Asa vrei sa fi? Pres de sters pe jos sa te calce pe cap?Multumeste-I lui Dumnezeu,ce vrei tu sa multumesti.Sentimentul de frica si vinovatie sunt singurii dusmani ai omului!Detaseaza-te de tot ceea ce-ti face rau,de experimentele de care nu stiai,de persoana care-ti face rau,de tot ceea ce te afecteaza in mod negativ.Apoi stii ce,fie cei mai mari psihiatrii analisti,sau cei mai cu cea mai multa experienta,pe tine nu te mai intereseaza de acestia.Fie ca anu 2014 sa iti aduca putere in suflet!
De ce e asa nedreapta vuata asta? ….cand treci peste una , intri in alta! De ce sa mai tot traiesc asa ?….de ce nu vine sfarsitul odata ???
cum pot sa mor fara sa implice spanzuratoarea sau pastilele? vreau ceva simplu
Draga Alexandra,
Pentru a putea citi toate raspunsurile care iti vor fi adresate, te asteptam in „casuta” ta, din coloana din dreapta, pe care am numit-o Alexandra R., cu mai multe detalii despre tine si despre motivele pentru care ai ajuns sa gandesti astfel.
Cu prietenie,
Adrian
Iti spun eu cum sa mori fara sa implici […moderat…] : SA MORI DE MOARTE BUNA ! Adica atunci cand ti s e termina ciclul vietii in mod natural . Ce vrei mai simplu decat asta ?
In primul rand imi este atat de greu sa scriu randurile astea.Nimeni nu stie lucrurile astea despre mine, ori nu le vede in felul asta. Nu stiu ce sa va zic, tot citesc site-ul vostru de cateva zile si desi inteleg ce vreti sa spuneti si cum vreti sa ajutati oamenii, dar eu in situatia in care sunt pur si simplu… nu ca nu vad scapare dar am tot incercat sa caut o modalitate sa opresc suferinta macar o zi si nu reusesc.
Am plecat la facultate acum cativa ani si nu am reusit sa o termin nici pana astazi desi sunt foarte aproape si totusi destul de departe. in primii 2 ani de cand am ajuns in orasul universitar, am fost un dependent de droguri, la care singur si fara sa afle rudele/familia am reusit cumva pentru o fata care nu mi-a cerut asa ceva, dar si in special si pentru mine sa renunt. Intre timp mi-am dedicat tot timpul unui ideal profesional, pe care, peste 2 ani, desi toate sansele erau impotriva mea, si toti oamenii din viata mea imi spuneau ca nu e ok sa fac asta, am reusit sa-l ating, adica sa fiu cel mai bun din tara, aparut la TV, etc. Apoi am realizat ca nu mai pot sa-mi continui visul deoarece fiind roman, traind aici de fapt, nu poti face bani din asa ceva. Asta a fost prima mea mare dezamagire peste care am trecut, folosind iubirea fata de prietena ca si scut spre a nu vedea partea nasoala a vietii. Apoi mi-am gasit o slujba de tot rahatul, bineinteles, apoi alta si alta, si am inceput sa realizez cu timpul ca mi-am ratat viata, pur si simplu, dand cu piciorul studiilor.
La inceputul anului, insa, m-am despartit de ea dintr-o prostie si pana mi-am dat seama cat de prost am putut sa fiu era prea tarziu si ea nu m-a mai primit inapoi.
De atunci sunt intr-o depresie continua, si din ce in ce ma gandesc mai mult la suicid. Da, am multi prieteni, nu sunt o persoana solitara, si toti, atunci cand sunt cu ei ma ajuta sa uit, dar toate celelalte probleme (nu am putut sa le insir decat pe cele foarte importante ), ma fac sa iau in considerare asta deoarece numai asa cred ca s-ar putea opri suferinta. Sunt prea multe regrete ca sa pot sa suport sau sa merg mai departe. Nu stiu ce sa ma fac.
Cand nu il ai pe Dumnezeu ai astfel de probleme care nu sunt usor de dus. cu tristete spun ca cei care au conceput acest site sunt mortii de mult. numai ca le merge numele. Este un imbold invaluit in bunatate de a.ti intinde o mana de ajutor ,,cica,, adica iti da cea mai buna metoda cum sa te omori. daca s.ar termina toate problemele la groapa poate as fi de acord,,insa tr sa intelegem ca adevaratele pr incep de la groapa, iadul sau raiul. alege acum cand esti in viata unde vrei sa.ti petreci vesniicia. Dumnezeu este o nadejde vie si cand il ai pe el ai o nadejde care te face sa mergi mai departe fara sa.ti iei dreptul la viata care mai tarziu poate sa.ti ofere lucruri minunate. Dumnezeu te iubeste suflete si vrea ce.i mai bun ptr tine oricine ai fi, da.i voie si ai sa vezi cum iti schimba viata. El vine acolo unde este chemat. E TATAL TAU..
Draga Elene Hera,
Da-mi voie sa iti spun ca nu ai inteles absolut nimic din scopul acestui site! Desigur, asta nu te-a impiedicat sa emiti judecati de valoare, in ciuda faptului ca vorbesti si scrii agramat, iar topica frazelor tale este dezastruoasa. In general nu ma leg de astfel de detalii, insa atunci cand am de-a face cu o asemenea atitudine de nejustificata superioritate, nu prea mi se da de ales. Eu am creat acest site! Nu ma cunosti, asa ca este o neobrazare cu atat mai mare din partea ta sa te hazardezi in asemenea concluzii… Ar trebui sa te simti prost daca ai avea curiozitatea sa citesti pana la capat si sa incerci sa afli care este nobila misiune a acestui site, si cat de multi sunt cei care contribuie aici, straduindu-se sa salveze vieti… Si mai prost ar trebui sa te simti daca mi-ai cunoaste identitatea…
In fine… inchei cu un sfat: coboara din sferele inalte in care ai senzatia ca te gasesti, si invata semnificatia cuvintelor Mantuitorului: „nu judecati, sa nu fiti judecati!” Si „mila voiesc, nu jertfa”. Daca ar fi si Tatal tau, ar trebui sa stii asta…
Iti multumesc pentru gandurile bune lasate, si sper sa revii cu o atitudine mai buna!
Cu prietenie,
Adrian
@ elene hera Adica cum sant morti demult cei ce-au conceput un astfel d e site ? Esti amabila sa detailezi eventual sa aduci si niscai argumente care sa-ti sprijine afirmatia ? Vorbesti despre Dumnezeu ? Acesti oamenii care dau sfaturi asa cum simt ei , asa cum s e pricep si ei ….nefericitilor aceia ce considera sa singura solutie la problemele lor este moartea , este sinuciderea , acestia trebuiesc felicitati pentru gestul lor si in nici un caz jigniti asa cum o faci dumneata . Dumneata insuti , cea care vorbesti atat d e frumos despre Dumnezeu , ar trebui sa fi nelipsita de pe acest site si sa incurajezi oamenii , sa-i faci sa uite d e gandurile negre produse de necazurile si supararile lor si sa le dai un sfat , o incurajare ! In loc de asta …jignesti ! Cine te-a invatat asa ceva , oare Cuvantul lui Dumnezeu ? Tare ma-ndoiesc d e asta .
Buna, ma numesc rares si am 16 ani. Nu am intentii suicidale prea mari, dar intr-o fractiune de secunda m-am gandit la acest lucru. Uitati cum sta treaba, eu am chiulit de la scoala 2 saptamani pentru ca am avut niste teste, isr eu nu mi-am invatat. Dupa un timp, a avut loc o sedinta cu parintii, iar mama mea a aflat. Eu pana acum am fost un fiu, si cred ca si un elev, oarecum model, iar mama mea nu se astepta la asa ceva. Mama nu e o persoana rea, dar consider ca e un parinte de moda veche, care considera totul ce tine de scoala foarte serios, iar uneori ma si bate pt note. Nu doresc sa imi pun mama sa treaca prin asa ceva, dar simt ca nu mai am scapare. Inclusiv m-a amenintat ca ma duce in fata directoarei si ma va face de ras in fata intregii scoli. PS : ironia este ca mama e psiholog PPS : sunt in clasa a 9-a
Draga Rares,
Bine ai venit aici! Ti-am facut „casuta” ta in coloana din dreapta, cu pseudonimul pe care ti l-ai ales („Rares”). Acolo vei gasi, in cel mai scurt timp, reactiile membrilor grupului de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Si eu vreau sa mor,dar nu stiu cum sa fac.M-am saturat sa fiu mereu singura,nu mai suport singuratatea.Simt ca nu mai fac fata si oricum nu vad niciun viitor prea stralucit.Stiu ca nu e bine ce vreau,dar nu mai pot altfel
Draga Diana,
Bine ai venit aici! Ai „casuta” ta in coloana din dreapta, sub pseudonimul „Diana K.”. Acolo vei gasi, in cel mai scurt timp, mesajele de sustinere de la membrii grupului nostru de suport!
Cu prietenie,
Adrian
Buna seara,ma numar printre cei care au avut experiente ingaduuite de Dunezeu,tocmai pentru a fi ai puternic si pentru ai intelege pe cei care trec prin astfel de momente.Am citit multe povesti si stiu ca in spatele acestor povesti se afla suflete sfasiate de o durere de necuprins,dar ,,,,,din toate astea am invatat un lucru,si chiar daca pare de necrezut,avem un Dumnezeu mare,ideea e daca alegem sa credem in El sau nu,El a spus ca le va raspund celor ce-L cheama chiar si cu farama de credinta care le-a mai ramas,Isus poate rezolva orice si poate aduce vindecare si,,,,,va poate aduce binecuvantare,si….frati si surori,….nu va mai ganditi la asta,,sinuciderea e un gand de la Satana,voi avti valoare,Isus a murit pt noi,stiti ce inseamna asta,.ca suntem extrem de importanti in ochii Lui,nu va mai lasati batjocoriti de cel rau.Dumnezeu va pune oameni care sa va faca sa uitati de durere si care sa va iubeasca,rugati-va,va spun ca eu m-am rugat si Slavit ffie numele Lui ca El mi-a ascultat orice rugaciune,eu ca si om nu va pot ajuta,mai ales din spatele calculatorului,dar Isus poate orice,El e viu oameni buni,si face minuni si in ziua de azi,rugati-va si nu va lasati amagiti de cel rau.O seara binecuvantata si ma rog pt toti,si Domnu Isus sa te binecuvinteze si sa0tiu raspunde la rugaciuni Adrian,pt ca ai creat un loc de adapost pt cei indurerati,nu va fie rusine sa va strigati durerea,si inca ceva Adrian,daca poti sa numai ascunzi adresele de mess sau nr de telefoane,stiu ca e o chestie de confidentialitate,dar sunt unii care pot ajuta mai mult in privat.O seara binecuvantata inca odata.
Draga Minodor,
Multumesc pentru cuvintele frumoase insa, din pacate, ma tem ca regulile acestea sunt mai importante decat iti poti imagina acum. Este vorba doar de protectia membrilor acestui grup de suport! Nu e vorba despre nimic personal! Am avut ceva experiente nefericite in trecut, asa ca nu voi mai repeta lucrul acesta pentru nimic in lume!
Apreciez orice ajutor aici! Cine vrea sa ajute, o poate face foarte bine si aici! Ba, mai mult… ajutand AICI pe cineva, ajuti de fapt multe alte persoane, care citesc aceste randuri si pot fi ajutate, la randul lor, sa treaca prin problemele pe care le traverseaza cu mai mult curaj… Chiar daca ei, poate, nu au curajul de a-si scrie gandurile si framantarile aici!
Cu prietenie,
Adrian
Eu din fericire am trecut de starea pe care am avut-o, am simtit nevoia ca la aproape un an sa scriu si eu despre asta, sa strig cumva ca acum sunt bine, am scris cand nu am fost dar pe un alt blog, gresit, si trebuia sa inchei cumva…un lucru foarte frumos faceti aici 🙂
buna ziua,sunt cu o fata de mult timp,ieri pentru prima data am bruscat’o…vrea sa ne despartim ca nu are nevoie de asa ceva langa ea…am 22 de ani…eu nu pot trai fara ea,o iubesc mai mult ca orice pe lumea asta,o sa mor fara ea..cum as putea trece peste fara sa fac vreo prostie?multumesc
am ajuns aici. ajungi si simti ca esti la un capt si ca nu mai poti continua… totul e fara sens, nimic numai face ca a 2-a zi sa fie meritata si traita.. iar sufletul iti spune „ajunge, is satul!! nu mai pot, nu mai vreau sa inghit atat!” logan
Salut dragii mei.Ma numesc Ioan Du si de o halba de vreme sunt foarte depresiv.Nu stiu cum sa scap de aceast chin.psihologic.Fratele meu geaman nu ma inteleg de la 17 ani.Cu prietena probleme ca parintii nu o vor.Si am ajuns ca mii sila de zilele mele, dar in acelasi Timp vreau multe de la viata si nu pot sa realizez nimic.Acum am 27 de Ani si cind vad colegii mei de scoala ca au copii mari deja si Eu nimic.Si cel mai greu este Ca toti imi zic ca Esti un baiat de milioane, dar nimeni nu stie ce e in sufletul meu.Am fost liderul clasei si toti ma invidiau, iar acum sunt Eu ca ii invidiez.plus sunt in UK si incerc sa schimb aceasta idee de a parasi lumea asta, dar nu ma lasa.Si surorile mele incearca sa ma sustina.Ca Ele sunt De astea Pocaiti si imi spun ca este Dumnezeu si chestii de astea.Dar Eu nu mai cred si pe zi ce trece tot mai adinc se infunda gindul sa plec.Nu am vb cu nimeni de problemele mele interioare pina acum.Ca imi era frica.Daca voi ma puteti ajuta.va rog sa o face-ti.Ca Eu nu mai stiu ce sa fac.Cu respect pentru Voi Ioan Du
Deci sa incepem, eu ma lupt cu acest sentiment sumbru de cam 1 an, dar acum am ajuns la capatul puterilor. Mai ales ca le-am zis si parintilor problema mea dar nu m-a ajutat cu nimic. Bn problema este ca D-zeu m-a lasat cu un corp alb (ALB) si cu o fata rosie focu + se inroseste si mai rau la caldura, frig, emotii, plictiseala, nervi, la muuuulte, ce sa zic ma si deranjeaza la nebunie, am 16 ani si sunt torturat aproape la fiecare minut din zi nu mai pot, daca nici parintii nu ma inteleg atunci cine ? Tot imi vine in gand ca D-zeu ii nedrept si tind sa cred asta pe altii care-l injura i-o facut „perfecti” eu care stiu eu cum sunt (nu dau detalii, dar e de bn) m-a batjocorit in halu asta…Nu vreau raspunsuri gen altii sun orbi sau alte chestii nu ma ajuta, mai bn asa macar as sti ca nu mai am sperante in viata, (Doamne feri sa ma mai loveasca si cu vreo boala), sau cu ce ma asteapta dupa moarte mai exact stiu tot tot si nu-i placut dar nu prea ma intereseaza.. Voi cum va-ti simti ca mereu sa va zica oamenii ca esti rosu, sau ca „porodica” sau sa spuna ca esti alb si rosu si alte chestii, simnt ca sunt respins de cei din jur…+ ca nici fetele nu se uita la tine cand arati asa varza cel putin asta am observat ( si am incercat asa din curiozitate sa vad daca as avea o sansa cu o fata si normal ca m-a refuzat pe ocolite.. ,in fine nu ma deranjeaza chestia asta, a fost intr-un fel ca un experiment).
Deci ajutati-ma va rog cumva dar nu cu raspunsuri cum am mentionat mai sus ca nu ma ajutati… Oricum nu mai rezist mult mi-am si pregatit ata….
SI NORMAL CA NU SUNT MULTUMIT CUM M-A LASAT PUNETI-VA VOI IN SITATIA MEA ADICA SA AUZITI MEREU OFENSE DIN PARTEA CELORLALTI, SA EVITI MEREU OGLINDA CA MAI RAU MA ENERVEAZA CAND MA VAD, SI SA MA CHINUEASCA IN CONTINUU GANDUL SINUCIDERII….
Pe langa toate problemele mele ,am si eu o problema la fel ca tine ,la fizic (corp) . Nu imi place deloc cum arat…si cateodata imi vine sa sparg oglinda..
Buna ziua,nu stiu de ce va scriu aceste randuri pentru ca eu chiar imi doresc sa mor.Cu ce a-ti putea voi sa ma ajutati sa scap de aceasta dorinta care devine cu fiecare zi mai putermica?
Am incercat si eu cu pastile acun un an dar din pacare ma gasit cineva si am ajuns la spital, si eram hotarata ca orce sar intampla nu mai recurg la acest gest dar va dca dupa un an iar incep sa caut fel si fel de chestii mai usoare si mai rapide ,
eu am avut mai multi incercari dar nici una reusita dar tot mai des ma conving ca vreu sa mor
uite eu de 2 ori am incercat sa ma sinucid odata sa-mi […moderat…] dar am avut ghinionu ca mo gasit mama si adoua oara cu partile ….sint intro depresie totala simt daca voi muri nimeni nu va suferi de la asta oe sa le fie mai bine ..nustiu intodeuna m-am temut de moarte dar credca asta ar fii rezolvarea tuturor problemelor …unica de ce ma tem ca tata si mama no sa reziste una ca asta pur si simplu a sa-i destrug
Buna,
In acest moment pot spune ca trec prin asa ceva. Am doar 24 de ani, am realizat multe din cate pot zice eu pana la aceasta varsta, poate nici nu visam sa ajung aici cu 2 lucruri diferite pe care le profesez. Insa in ultima luna am avut parte de evenimente repetate, de suparari ce nu se mai opresc. Prima oara a aparut problema cu tatal meu ce a fost operat de curand si acum se recupereaza, banii sunt o problema doar pe viitor, dar sa speram ca daca eu sunt bine ii voi putea ajuta din acest punct de vedere. Apoi, la cateva zile diferenta am aflat ca prietenul meu cu care sunt de 6 ani a avut o relatie in afara relatiei noastre, ca este schim,bat, ca nu mai este cel ce era odata lucru spus chiar de el. Imi repeta ca ma iubeste si ca nu vrea sa ma piarda, ca nu vrea sa dispar din viata lui, ca vrea sa fie cu mine, nu cu ea. Ea isi tot posteaza lucruri pe facebook reiesind ca inca este cu el, el neaga. Practic el este fratele iubitului surorii mele, am citit ca totul este legal, am gasit si un preot care ne poate casatori daca totul merge bine. Insa acest dezechilibru in care sunt de o luna ma indeamna sa fac un gest necugetat. In tot acest timp am inceput sa scad in performante la munca si la doctorat, nu mai pot face nimic, simt ca sunt atat de schimbata incat nu mai ma recunosc nici macar eu. Prietenii mei ma sustin si se intreaba ce sa mai faca pentru ca si ei au treburile lor, e si normal. Nu stiu cum sa ma reculeg, sa ma adun practic pentru ca ma simt imprastiata pe 1000 de continente, cuvintele si intrebarile imi tot vin in minte. Sunt haotica si nu stiu cum sa imi revin. De cam 2 saptamani ma gandesc la sinucidere in adevaratul sens al cuvantului. Simt ca nu mai am un rost pe acest pamant si ca asa imi gasesc linistea de care am nevoie. Nu mai dorm noaptea, nu mai mananc, am ajuns sa am 36 de kg, plang si parintii mei nu se intreaba ce au pentru ca nu stiu situatia. Ma ingrozesc pe mine si totusi nu stiu cum sa reactionez. Cum sa scap din acest cerc vicios si sa revin la acel stadiu de dinainte de evenimente. Sa redevin acea iubita a lui pe care o iubea pentru ca si el a realizat ca sunt foarte schimbata. Nu vreau sa fac un gest necugetat insa acum il vad ca pe o singura solutie.
Tot ce ai scris tu aici…e adevarat. Chiar vreau sa mor. Merit asta. Ma urasc enorm si imi pare rau pentru tot raul care l-am facut persoanelor dragi.
Cassa Loco are o piesa interesanta…..”Mergi Blat”. Ascultati-o dragii mei, si indiferent ce probleme sufletesti aveti sa nu va lasati coplesiti. Fiecare fiinta umana trebuie sa lupte pentru viata. Deja avem politicienii care ne omoara cu zile, vreti sa le facem pe plac ? Mai asteptam, sa crape ei primii.
Nu te iubesc si nu te inteleg parintii,,,nu-i nimic, nici nu te merita, iubeste-te pe tine insuti, esti prea sensibila, sau sensibil, simti rautatea acestei lumi prin toti porii, stiu, e greu sa suporti, ei nu te vor intelege niciodata, nu-ti mai bate capul, astepti sa primesti ceea ce nu au sa-ti ofere. Ei sunt pierduti, nu tu.
Protejeaja-ti sufletului, nu-l mai risipii fara rost, pastreaza-l pentru cine o sa merite. Pana atunci …treci pe pilot automat..Traieste si pretuieste-te, pentru ca suntem unici si irepetabili.
Cu prietenie, pentru, Izabela, Larisa, Ale, Corina, XXX, Didi, Ioan Du… si toti ceilalti… numai ganduri bune !!!
Draga Doru,
Multumim mult de tot pentru contributia ta aici. Am copiat mesajul tau in „casutele” tuturor celor pe care i-ai mentionat (din coloana din partea dreapta a paginii), pentru ca ei si ceilalti care le-au raspuns sa le poata citi pe toate in context.
Cu prietenie,
Adrian
Adrian,
As fi vrut sa pot transmite fiecaruia in parte un gand bun si un strop de optimism, poate conteaza.
Gestul meu ramane infim pe langa initiativa ta de a sustine acest site. Iti doresc sa reusesti a implica mai multe persoane specializate in vindecarea sufletelor, poate psihologi, medici, chiar si preoti, si alti oameni cu intelegere a fenomenului, care inca le mai pasa de semenii lor.
Ca simplu om, care stiu pe pielea mea despre ce este vorba am sa incerc sa fiu de folos, dupa puterile mele.
Cu toata stima !
salut pot sa stiu ce medicamete sa iau vreu sa mor am 32 de ani nu stiu ce sa fac in fecare si ma gandesc cum sa fac .vreau sa moe mam saturat de viata
Buna,
Gandul sinuciderii ma bantuie de ceva timp. Nu mai rezist. Nu ma vad trecand peste problemele pe care le am. Din cauza stresului, nervilor, nemultumirii si tristetii am inceput sa am si probleme de sanatate. Asta nu e viata, mi se pare ca traiesc un cosmar.
Simt ca am ajuns la capatul puterilor.
As vrea sa pot vb cu cine care sa ma asc si sa imi zic ce este de facut,sunt intr-un impas foarte mare si cred ca nu mai am mult pana voi cadea…
Am avut si eu ganduri de sinucidere as vrea sa vorbesc si eu cu cineva care sa nu ma judece si sa ma ajute
Draga Misterious,
Sunt doua posibilitati: prima este sa ne scrii aici, cu cat mai multe detalii care sa ne ajute sa iti intelegem povestea, iar a doua este sa suni la 116123 – iti va raspunde un voluntar dispus sa te asculte, fara sa te judece in vreun fel.
Cu prietenie,
Adrian
Eu de fel sunt o persona foarte timida la scoala nu vorbesc mai deloc pauzele le petrec singura deoarece nu am niciun prieten dar de parca asta nu este de ajuns toti colegi mei dar toti isi bat in mod exagerat joc de mine simt can nu mai pot indura ba chair miau scazut notele din cauza asta ,ma culc noaptea plangand si ma intreb de ce isi bat joc chair de mine . Aceasta a fost o problema dar a doua chair ma macina se apropie capacitatea si ma intreb daca o sa iau nota mica daca o sa ajung la cell mail prost liceu unde toata lumea fumeaza si dintrastea .
Sper ca ma puteti ajuta
vreau un raspuns rapid vreau acuma sa mor rapid
Ne poti spune ce s-a intamplat? Suntem aici sa te ascultam!
ajutatima sunt la un pas de a ceda in favoarea diavolului :(((((
Draga Niko,
Asteptam sa ne spui mai multe despre tine. Ti-am facut o „casuta” in coloana din dreapta, se numeste „Niko 2”, pentru ca mai exista deja acest pseudonim.
Cu prietenie,
Adrian
multumesc adrian tot ce pot spune este ca sunt distrusa nu pot sa traiesc fara el nici macar de dragul copiilor mei de 2 zile sunt in pat fara hrana apa cred ca asta poate fi o moarte lenta dar sigura ce pot face ce potttt nu pot face nmk este pt prima oara in viata cand ma confrunt cu o astfel de problema in care sa nu mai doresc sa traiesc pe ca nu pot am cautat pe net fel si fel de substante gen […moderat…] nimeni nu vrea sa ma ajute
Draga Niko 2,
Te asteapta un raspuns in categoria/ casuta ta. Am copiat acolo si comentariul tau.
Cu prietenie,
Adrian
Buna,
Am revenit. Lucrurile tot prost stau si in continuare nu am curaj sa ma sinucid. Nu stiu de ce. Ar fi singurul lucru bun facut de mine in intreaga mea viata si tot stau si nu reusesc sa o fac. Nu va inchipuiti cat de tare imi doresc. In momentul de fata nu mai vorbesc cu nimeni, nu mai caut intelegere ( oricum sunt toti o apa si un pamant).Am cerut ajutor nu mi s-a oferit. Am fost si la psiholog…degeaba. Moartea parca ma cheama dar tot stau si aman momentul. Il aman pentru ca mi-e frica si pentru ca stiu ca o sa ma duc in Iad. Daca o sa mor as vrea sa ma ingroape niste straini cu inima buna,nu vreau sa vina vreun cunoscut.Am 23 de ani si ma simt de parca as avea 60. Am inima facuta bucati, mintea tulburata si sunt obosita.
Draga Oana, draga Stef,
Am copiat comentariile voastre in „casuta” Oanei – „Oana”, din coloana aflata in partea dreapta a acestei pagini. Aceasta pentru a putea fi citite in contextul mai amplu, pentru a avea cat mai multe detalii cu putinta.
Draga Oana, te voi ruga sa postezi acolo raspunsurile la intrebarile lui Stef.
Te asteptam cat mai curand!
Cu prietenie,
Adrian
Oana,
Spui ca „ai fost” la psiholog. Durata unei terapii porneste de la un an si se intinde, daca este nevoie, pe parcursul multor ani de viata. Tu cat timp ai facut terapie? Ce tip de terapie ai urmat? Terapia s-a facut in pararel cu vizita la psihiatru pentru ca acesta sa te ajute sa poti sustine terapia (exista antidepresive care ajuta la canalizarea atentiei, memorie, reactie,etc si astfel terapia devine mai eficienta n cazul pacientilor cu depresii majore).
Oana, nu contesc ca ai incercat, insa ceea ce ai incercat nu s-a facut cirect banuiesc.
Imi poti da mai multe detalii?
Durata terapiei, cate sedinte pe saptamana ai facut, tipul terapiei si de ce ai renuntat.
Multumesc! Numai bine!
Buna ADRYAN, STEF,CRINN SI TOTI CEI CE IATI CUNOSCUT POVESTEA LUI ANTONIO
se pare ca am revenit din nou alaturi de voi insa nu pentru a-mi spune durerea sufgletului meu ci de a plange durerea sufletelor altora cum ar fi sufletul lui Antonio41 cu durere si regret va anunt ca Antonio nu mai este printre noi. fiul meu il avea pr fb la prieteni si aseara iam scris un sms si din nefericire o domnisoara mia spus ca nu mai este printre noi ca este sora lui ce sa va spun oameni buni toti avem probleme durere in suflet si eu la randul meu am slava domnului incercati asa cum am facuto si eu sa vedem partea frumoasa a lucrurilor sunt mahnita si incersunata de ce citesc aici oameni cu probleme copii daca pot spune asta ca sunt la inceput de drum de viata trezitiva la realitate nu diavolu va iubeste ci dumnezeu diavolul ne indeamna la rele dumnezeu ne ajuta sa ne revenim implor pe toti cei aflati in disperare PRETUITIVA VIATA numai 1 avem
Draga Niko,
Multumim pentru ca ne-ai anuntat! Este o veste extrem de trista, insa din pacate nimeni nu poate decide pentru altcineva, oricat de mult ar incerca…
Va multumesc tuturor celor care ati incercat sa il trageti pe Antonio inspre viata! Respect voua, si apreciere celor care continua, in ciuda tuturor piedicilor si vestilor triste, celor care continua, vorba Apostolului Pavel, „nadajduind impotriva oricarei nadejdi”.
Am postat comentariul tau si in rubrica lui Antonio, conform regulilor site-ului.
Cu prietenie,
Adrian
Vreau sa plec in acel loc plin de verdeata unde TOATA lumea e fericita ! Am luat acum in JUR de 45 de pastile amestecate cu alcool si ma bag la somn ca ma simt Putin ametit ! Va scriu din uk ! Sotia mea m-a parasit dupa 14 ani pt un englez si am ramas singur !! Acasa in Romania nu ma Vrea nimeni !! Sper sa ma trezesc intro lume Mai buna fara dusmaniii si oameni care se bucura de RAUL tau !!
Ma atras numele site-uli „Cum sa mori frumos si usor” , Va rog frumos imi spuneti si mie niste metode de sinucidere sunt hotarat vreau sa mor va rog
Draga Vasy,
Bun venit aici! Ti-am facut o „casuta” in partea dreapta, cu pseudonimul pe care ti l-ai ales, la care am adaugat o litera, pentru ca mai era deja un Vasy – prin urmare, casuta ta se numeste „Vasy P.”. Am vrea sa citim acolo mai multe despre motivele care te determina sa ai astfel de ganduri!
Cu prietenie,
Adrian
Buna vasy, de cand ne-am nascut suntem sortiti sa murim, ceasul bate pentru fiecare dintre noi, cand se opreste numai d-zeu stie…sfaturi si metode pentru suicid nu o sa dau la nimeni la fel cum nici eu nu am cerut,
Din pacate unii dintre noi avem o viata grea de tot si asa este si a mea…de cateva luni tot aman momentul si am incercat sa lupt sa ma agat de alte lucruri care sa dea un sens vietii mele si nu reusesc.m-am gandit in toate felurile si ce as putea provoca dar stiu ca timpul ii va ajuta pe putinele persoane care tin cat de cat la mine sa treaca peste.Eu sunt stins si nu ma vad mai departe in viitor si ma chinui zi de zi sa trec peste depresia care o am dar singur intr-o tara straina e foarte greu.Am pregatit deja si scrisoarea pentru familia mea caci nu vreau sa ramana un mister de ce am ales sa plec dintre ei si desi inca imi este destul de greu sa o fac si mai incerc sa gasesc o mica speranta stiu ca zilele astea voi murii
Draga Lucian 8,
Sper din suflet ca motivul pentru care ne-ai scris aceste randuri este acela ca vrei sa dialogam. De aceea ti-am facut o „casuta” in coloana din partea dreapta, cu pseudonimul pe care ti l-ai ales. Te asteptam sa ne spui mai multe despre tine si despre motivele care te determina sa gandesti asa.
Cu prietenie,
Adrian
De curand (26.10.2014) am incercat sa ma sinucid prin injunghiere la inima si din fericire am scapat cu viata…pot spune ca m-am nascut a doua oara…prin acest gest lasi in urma doar durere si suferinta celor apropiati…mai pe scurt : SINUCIDEREA NU E O SOLUTIE ! am fost la psiholog si acum urmez un tratament pe baza de medicamente antidepresive si pot spune ca functioneaza perfect, sunt alt om … viata mi-a mai oferit o sansa…greu de spus prin cuvinte prin ce am trecut, sper din suflet ca ceea ce am scris sa ajute pe cei care sunt tentati sa faca acest gest.
Felicitari!!!!
Eu nu cred că m-aș bucura să supraviețuiesc sinuciderii , mă simt urâtă , proastă și nu sunt prea sănătoasă.. am o imunitate scăzută și sunt într-o depresie gravă. Am 14 ani și nu mă pot bucura de viață , nici nu pot râde fără să mă simt dezgustată sau fără să îmi ascund zâmbetul.. câteodată plec de la unele evenimente importante deoarece mă simt groaznic că nu pot să fiu fericită și să mă simt bine . Am un prieten pentru care am luptat 2 ani și apreciez faptul că ne-am putut întâlni și am ajuns aici, dar asta e altă poveste.. Faza e că , sunt confuză. NU știu ce să fac , nu îmi place viața pe care o duc și nu cred deloc că există vreo soluție la problema mea . Nici nu-mi pot face mai mult de 2 prieteni , m-am izolat din clasa a 4-a și uneori mă întreb de ce trebuie să fiu așa cum sunt. Aș vrea să văd o parte pozitivă dar chiar e imposibil. Chestia cu ,,nu e adevărat , ai încredere în tine și va fi totul bine” nu se poate aplica aici . Când îmi fac o poză , trebuie să mă schimb total.. dacă aș arăta ca în poze cred că nu aș mai scrie ce scriu acum.
Mi s-a spus că gândesc prea mult și greșit. Din păcate nu de mama, eu și mama avem o relație .. nu prea bună cred eu . Nu i-aș zice multe lucruri și nu mă lasă să fiu eu însămi.. îmi zice să fiu dar ea nu își dă seama că nu mă lasă să fac asta. E puțin egoistă și mereu e ea pe primul loc dar zice că eu sunt.. familia mea e foarte neobinuită. (bunica mea are probleme cu capu , mătușa mea a pierdut 2 sarcini , bunicul meu este un alcoolic , tatăl meu e … la pământ , mama își vede de viață , ca și cum nu m-ar avea) .
Simt că am crescut și că nu pot face nimic. Sunt foarte timidă și rușinată, nici la magazin nu mă pot duce pentru că am o vârstă și dacă spun ceva greșit înseamnă CEVA . Deja am scris prea mult și s-ar putea să am multe greșeli.
Aș putea spune mult mai multe dar cred că e destul ♥ :).
Buna Daniela,
Am citit postarea ta si m-am gandit sa-ti raspund.
La varsta pe care o ai , nu cred ca este oportun sa te gandesti la asa ceva…
Sincer , si eu m-am gandit sa plec de acasa , cand aveam varsta pe care o ai tu acum. Si m-am gandit… si m-am gandit… si totusi am ramas acasa , alaturi de parintii mei.
Am 33 de ani si ma gandesc la cum ar fi fost viata mea daca faceam asta.
De fapt , ma gandesc acum la suicid(asa am ajuns aici) si sunt convins ca este o greseala. Dar ma gandesc…
Si pana la urma… Nu cred ca avem dreptul sa facem asa ceva.
Dar , cine stie?
Doar Dumnezeu!…
Sper ca nu te-am derutat… Oamenii se sinucid pentru lucruri mult mai grave… Nu cred ca te incadrezi in aceasta categorie…
Cu drag,
Sasha
Si eu vreau sa mor 😦 am o viata de cacat nu mai inteleg nimic din ea..
Toti ma ignora in clasa mea sunt proasta si toti dau in mine am numai negrituri pe maine vreau sa mor nu am ce cauta aicii viata de cacat parinti mei imi vror raul la scoala trista acasa trista doar pc il am ca fericire si vror sa mil ia :(( asa ca mai bine mor
va salut as avea si eu o problema asemanatoare la ce ati scris voi sa nu facem ….eu kiar as vrea lucrul acesta si ink nu am curajul de al face …zi de zi tot incerc dar nu stiu kum sa ajung la visul final….
Draga Gyo,
Inteleg ca ai citit cu ce ne ocupam aici… Prin urmare, ce ar fi sa ne scrii care este problema ta, si sa incercam sa cautam impreuna o solutie?
Cu prietenie,
Adrian
La ce folos să trăiești? ? Pentru ce? ? Când vezi că orice ai face pt alții nu ii bn :((( vreauu sa morrr
Draga Alx,
Care-i baiul? Suntem aici pentru a te asculta si pentru a incerca sa te ajutam, deci, spune-ne care e problema care te determina sa gandesti asa! Si hai sa cautam impreuna o solutie!
Te asteptam sa revii cu cat mai multe detalii, pentru a intelege cat mai bine cu ce te confrunti.
Cu prietenie,
Adrian
Bună dimineața ma numesc adrian […moderat…] am 31de ani sunt căsătorit si am 2 copii unu de 8 și unu de 3 ani problema mea este ca nu ma mai înțeleg cu soția mea este foarte rece cu mine foarte respingătoare untul cuvânt nu ma mai vrea idea este ca nu pot accepta ca va veni o zi când ne vom despărți eu o iubesc foarte mult și nu știu ce sa fac noi suntem în Germania acum și vreau sa vin în România sa îmi pun capăt zilelor da nici nu vreau sa o fac sa sufere după mine dar de o luna am în cap numai gandu asta cu sa îmi iau viata nu mai am somn noaptea ma trezesc și ma gândesc la asta dar mie mila și copii nu știu ce sa fac ce ma învățați sa fac nu știu offfff doamne vă mulțumesc ca mai ascultat și îmi cer scuze pt deranj
Draga Adrian,
Ti-am protejat identitatea, moderandu-ti numele de familie. De asemenea, ti-am facut o „casuță” a ta, în coloana din partea dreaptă, unde vei găsi, în scurt timp, comentariile și opiniile membrilor grupului virtual de suport. Căsuța ta se numește „Adrian B”.
Cu prietenie,
Adrian
Bun articol! Am cautat altceva pe site si m-am oprit si aici. Eu am avut probleme de genu, sincera sa fiu am cautat nu sa lupt, am cautat cv care m-ar desprinde de dorinte de sinucidere, Asta s-a intamplat anul trecut. Nici acum nu ma simt eu chiar fericita dar cel putin nu le mai am, si simt ca, daca ar mai veni vijelii, as vrea macar sa nu ma mai macine( gandurile de sin.. Daca puteti sa ma ajutati, din cate am inteles sunteti crestini si, poate o ruga spre cel de sus mi.ar da siguranta si mie ca nu le voi mai avea(never) Eu sfatuiesc pe cei care trec prin asa cv, sa ceara sprijinchiar de la straini in ultima instanta, Pe mine nu m.a ajutat mai nimic vorbele bune sau sfaturile celor apropiati ori strainii. Si inca ceva important , schimbati alimentatia, din cauza nealimentarii corecte ajungem sa dam de necazuri, de depresie. Lipsa de odihna(nesomn) impreuna cu viciile( alcool ,tigari si toate prostiile)Macar astea daca le.am respecta nu s-ar accentua problemele; Noi insisi nu ne respectam prin neglijarea sanatatii.
Draga Mirella,
Multumim pentru interventia ta de aici. Sigur ca punem un gand bun si pentru tine la Bunul! Speram ca, la randul tau, sa inalti si tu o rugaciune pentru noi, macar ocazional!
Ai dreptate legat de alimentatie, odihna, vicii… Sunt factori care contribuie la cresterea riscului de suicid!
Cu prietenie,
Adrian
Mda… Cu ani in urma nu-mi puteam explica… cum poate un om sa-si ia viata??? E atat de frumoasa si plina de … surprize in general placute 🙂 Nu mai pun la socoteala instinctul de conservare, Ma gandeam ca e imposibil, niciodata nu as putea sa fac asa ceva, indiferent ce greutati sau deceptii ai avea, e mai buna orice existenta decat nonexistenta(mentionez ca deocamdata nu cred in Dumnezeu)… DAR… Am ajuns acolo unde nu credeam ca am sa ajung…. Nu mai vreau sa ma trezesc dimineata… Dupa ce adorm, cu greu, cand suna ceasul ma gandesc… ce bine ar fi sa fiu inconstient forever… 🙂 Am aproae 40 de ani, la un pas de puscarie si de a ramane pe drumuri…. Nu este nimic definitiv… dar nu cred ca mai rezist presiuniii… Ah! Uitam…. nu am familie, nu am prieteni (in adevaratul sens al cuvantului) nici prietena 🙂 Cam asta e…. Nu stiu ce am sa fac….In general, in viata, am luat deciziile gresite… macar acuma sa iau o decizie corecta.
P.S. Sunt baut, daca am ceva greseli de ortografie… scuze.
Draga Ciprian,
Bun venit aici! Ti-am făcut o „căsuță” a ta în coloana din partea dreaptă. Se numește „Ciprian 40”. Acolo vei găsi, în scurt timp, comentariile membrilor grupului virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
O metoda buna de sinucidere? Nu vreau sa ma fac auzit sau impresii,just a quick one and escape life…
Draga X,
Suntem aici pentru a asculta, a încerca sa înțelegem, însă fără a judeca in vreun fel. Nu îți putem oferi ce ceri, însă îți putem oferi, in schimb, prietenia si sprijinul nostru dezinteresat. Dacă le accepți, te așteptam din nou aici cu mai multe detalii despre tine si motivele tale. Ajuta-ne sa te ajutam!
Cu prietenie,
Adrian
si eu vreau sa mor repede si usor! nu mai suport singuratatea si nu mai vreau sa traiesc degeaba. va rooooog sa ma ajutati!
Draga Maria,
Bun venit aici! Așteptam mai multe detalii, sa putem înțelege exact care este problema cu care te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
pur si simplu nu mai vreau sa traiesc asa. sunt singura, am o varsta la care ar fi trebuit sa am un sot, sa am copii, sa fiu realizata din aproape toate punctele de vedere… nu am nimic din toate astea cu toate ca mi le doresc din tot sufletul 😦 de 6 ani iubesc un om care la randul lui este insurat. il iubesc si stiu ca ma iubeste… nu mai suport situatia asta, nu mai am putere sa fac nimic, iar solutia ar fi una singura, de aceea am si intrat pe site….
de ce sa caut solutii „miraculoase” care poate vor da gres cand e mult mai simplu sa termin cu toate…!!??
Draga Maria,
Ti-am facut o „casuta” a ta in coloana din dreapta – se numeste „Maria 99”. Acolo vei gasi, in curand, comentariile membrilor grupului virtual de suport. Voi incerca si eu un raspuns, tot acolo!
Cu prietenie,
Adrian
Va rog sa nu mai imi trimiti mail-uri!
Draga Carmen,
Noi nu iti trimitem nici un mail. Daca primesti mailuri nesolicitate, acestea sunt fie spam-uri, fie te-ai abonat la vreuna din postari. Dar, cu siguranta, noi nu iti trimitem nici un fel de mail nesolicitat! Te asigur ca sunt multe alte lucruri mai bune de facut – de exemplu, sa raspundem la solicitarile pe care le primim din partea altor persoane! Cu multumiri pentru intelegere,
Adrian
As vrea sa mor cât mai repede și mai ușor. .nu am putere sa le îndur pe toate..Am 28 ani..multumesc
Draga Cineva,
De ce nu ne scrii mai multe despre situația cu care te confrunți? Suntem aici si pentru tine! Ajuta-ne sa înțelegem povestea ta!
Cu prietenie,
Adrian
Suntem aici Cineva,vrem sa ajutam din experienta
Cum resesc sa scap de gandurile astea?
Draga RALUCA,
Bun venit aici. Pentru a încerca sa te ajutam, ne-ar fi de mare folos cât mai multe detalii despre tine si despre problemele cu care te confrunți. Te așteptam sa revii, ajuta-ne sa te ajutam!
Cu prietenie,
Adrian
Eu am ganduri de suicid de mult timp,dar de cate ori eram aproape imi veneau in imagine copiii mei,nici acu nu miau trecut acele ganduri negre desi am trecut si pe la psiholog.Aceste ganduri le am datorita faptului ca,inaite de a ma insura,femeia pe care eu am luato a fost maritata,in timpu cat a fost maritata sotu a inselato si ea a vrut sa se razbune inselandul la randu ei,dar ea la inselat cu trei vecini si alti unu fiind chiar unchiu meu,iam vazut unu langa altu in pat,cand se sarutau,ideea e ca o iubesc foarte mult si avem si doi copii impreuna dar nu imi dispar gandurile de ami lua viata va rog ajutatima
Draga Lucian,
Bun venit aici. In coloana din dreapta am creat „casuta” ta, pe care am numit-o „Lucian 08”. Acolo vei gasi, in curand, comentariile membrilor grupului de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Buna!! Ma numesc ema si am 17 ani. De cand aaveam 8 ani am inceput sa ma uit la filme pornografice…ele mau dus la dependenta si practic mi-au distrus viata pentru ca notele mele au inceput sa scada considerabil, relatia mea cu familia nu mai e aceeasi si in ultimul timp am cosmaruri multe..
Eu merg la biserica dar acolo nu pot sa spun nimic nimanui pentru ca mar judeca .
Am inceput sa ma rog sa imi ia dumnezeu viata pentru ca nu mai pot, nu mai imi vad viitor si sunt prea robita de pornografie. Am ganduri sinucigase si ma tem ca intr-o zi am sa fiu asa de rau cat sa le pun in practica.. Va rog, ajutati-ma!!
Draga Emma,
In coloana din dreapta a aparut o „casuta” cu numele tau, unde vei gasi, in curand, comentariile membrilor grupului virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Frumos articol ! Dar ce va face sa credeti ca acest articol ajuta?Am ajuns sa fiu de parere ca oriunde e mai bine decat aici ! Ma chinui de cativa ani sa trec peste toate problemele,multi ar spune ca nu e asa grav pana nu traiesc ce am rait si eu cu aceleasi persoane de care am avut eu parte ! Mi-am luat inima in dinti,iatama in anglia ,am dormit pe strazi ,nu am mancat ,mia fost ,frig rusine si iatama! Nu vreau bani gratis vreau un loc de munca ,cum e posibil ca in viata asta sa vrei doar un loc de munca si sa nu il gasesti !Cum e posibil ca pana si tiganii sa fie mai uniti ca noi Romanii,sa nu mai spunem de altii!Am tot sarit de la una la alta dar ideea e ca nu mai suport sa vad cu oamenii inclusiv eu sa sufere si sa se chinuie sa traiasca(pentru ce?)iar altii sa se lafaie in bani si sa fie fericiti si tot sa fure in continu,etc ! Oricum nu romanii,oamenii in general sunt prea rai,orbi! Nu te mai poti intelege cu nimeni ! Pentru mine e un haos planeta asta,si sunt prea putine lucruri care ma fac cu adevarat sa fiu fericit,in cazul meu ,nu se mai iveste nimic ! Asa ca fiti amabil si faceti o postare pentru oamenii ca mine,fara sa ai mai convingeti sa dea inapoi ! Vreau doar sa nu sufere nimeni in jurul meu daca fac asta ! Adica cele 3 ,4 persoane care prbabil mai tin la mine ! Tot traiesc si iar traiesc aiurea pana o sa nimeresc un caz in care merita sa mor eroic sa spunem ! Sa nu ma omor `aiurea` ,dar nu este exclus ! Ca de mai bine cu siguranta nu este cazul,nu se va intampla,simt asta !Si cand spun ca simt asta inseamna ca simt si stiu ca nu va fii bine pentru ca ma cunosc si credetima nu e ceva neinregula cu mintea mea !Nu eu imi implementez asta in cap ! Pur si simplu totul vrea sa ma traga la vale ! Si apropo,o mica nelamurire. Cum poate o fata,femeie sa se sinucida,ea poate avea totul,e frumoasa,are tot ce vrea,si daca nu e tot poate obtine ce vrea oricand ! Ciudat ! Oricum ,nu stiu daca m-am exprimat complet ,corect dar … Astept idei totusi
Draga Cristian,
Bun venit aici! Ti-am facut „casuta” ta in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o „Cristian N”, pentru a o putea identifica relativ usor. Acolo, in curand, vor sosi comentariile membrilor acestui grup virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
mi as dorit foarte mult ca dumnezeu sa mi asculte rugaciunile
salut ma numesc Mihnea, am avut ceam mai frumoasa viata pana la varsta de 22 de ani cu toate ca am trecut peste multe greutati dar nu m-am lasat doborat de niciuna si nu credeam ca exista ceva in viata asta care sa ma doboara inafara(boala moarte etc.)provin dintr-o familie instarita ai mei crescandu-ma cu multa iubire si cu toate cele neceasare am absolvit cel mai bun liceu de la mine din oras ai mei rasplatindu-ma la varsta de 18 ani cu o masina foarte faina ,aveam o iubita superba ,intrasem la facultatea de medicina totul era perfect,pana cand acum 4 luni de zile am avut un accident(mi-au sarit 2 pietoni in fata masinii ,si eu fiind putin neatent i-am calcat, unul dintre ei decedand la scurt timp dupa accident(era copil) nu m-am gandit niciodata la suicid dar de atunci sunt distrus simt ca viata mea numai are nici un rost nu ma mai pot bucura de nimic,eu nefacand nimanui rau niciodata,am vrut sa mor .mi-e frica de dumnezeu si in fiecare zi ma gandesc numai la moarte si la chinul pe care tre sa il suport pentru toata viata, sa am un mort pe constiinta…va roogg!!!!!!!!!!!! am nevoie de mare ajutor nici un psiholog nu a reusit sa ma ajute si au trecut 4 luni de atunci….
Draga Mihnea,
Bun venit aici! In coloana din dreapta vei gasi o casuta cu numele tau. Acolo, in curand, vei putea citi comentariile pe care membrii grupului nostru virtual de suport ti le vor adresa.
Cu prietenie,
Adrian
Buna Adrian. Am si o o intrebare, ce te faci daca esti teolog, si iti pierzi credinta si speranta si te rogi la Dzeu doar sa te ia la el, ca sa nu mai suferi, sa uiti ca exista o persoana pe lumea asta pe care o iubesti dar pt ca nu iti corespunde iubirii preferi sa-l lasi, oricat te-ar durea? Ce faci daca totul se invartea in jurul lui si cand ai decis sa renunti totul s-a naruit?….Ce faci cand te rogi si-ti doresti moartea, desi sti ca vor suferi multi in urma ta?….Am fost tare pana acum, am sperat, m-am rugat, dar diavolul a invins prin intermediul rautatilor unora care ne-au indepartat. Acum visez doar la asta…ma rog pentru asta….si sper sa vina de la sine sau sa mi-o dea Dzeu…..adica ma refer la „moarte”….nu vreau sa iau substante sau sa folosesc alte metode ca sa omor si pe altii, doar ma rog si sper sa-mi fie auzite rugile….In asa situatie ce sfaturi poti da? :((
Draga Ana-Maria,
Se întâmpla… Chiar si teologilor! Cu siguranța, daca ești teolog, ai auzit despre profetul Ilie… Si el a trecut printr-o depresie crunta, in care singurul lucru pe care i l-a putut cere lui Dumnezeu a fost: ‘Doamne, ia-mi viata, pentru ca nu sunt mai bun decât părinții mei!…’
Daca i s-a întâmplat lui Ilie, si daca Dumnezeu nu i-a dat peste gura, si nici nu l-a părăsit, eu am convingerea ca nu te va lasa nici pe tine! Apropo, știi ca au existat doar doi oameni in toată istoria asta a umanității, care nu au cunoscut moartea… Unul dintre ei a fost Ilie, profetul de foc…
Deci, se întâmpla!… Stiu ca e ușor sa spui ca va trece, sa nu îți faci probleme, insa nu voi face asta. Îți voi spune insa ce i-a spus Mântuitorul lui Petru: ma voi ruga pentru tine, sa nu se piardă credința ta! Continua si tu sa te rogi, si ai credința ca nu ești singura! Biblia promite ca Mântuitorul mijlocește pentru noi! Si mai promite ca Duhul Sfânt se roagă pentru noi, cu suspine negraite!… Deci, oricât de neagră ar părea situația acum, cel mai important lucru este sa nu abandonezi! Mergi înainte, asa cum poti, sau daca nu poti merge, târăște-te înainte, pana cand vei putea merge din nou… Si vei vedea cum, încet-încet, lucrurile vor începe sa arate altfel!
Ma voi ruga pentru tine in mod sistematic si constant! Si in mod special vinerea, cand nu mănânc nimic pana seara, te voi pomeni in rugăciunile mele!
Te rog, draga Ana-Maria, ca atunci cand îți vei reveni, sa îți amintești de aceste momente, si sa încerci ca, la rândul tău, sa te rogi pentru cei care vor trece atunci prin momente similare. Este singurul lucru pe care ți-l cer!
Si amintește-ți te rog, ca atunci cand vei simți nevoia sa vorbești cu cineva, suntem aici. Pana atunci insa, noi vom tăcea împreuna cu tine! Si ne vom ruga împreuna cu tine!
Cu prietenie,
Adrian
Dacă iau multe medicamente mor
Vreau sa mor m-am saturat sa sufăr și sa nu mă iubească nimeni va rog
Draga Alina,
Ne poti scrie mai multe despre povestea ta? Ti-am facut o „casuta” a ta in coloana din partea dreapta (am numit-o „Alina 16”), te asteptam acolo cu mai multe detalii!
Cu prietenie,
Adrian
De ce sa mai traiesc daca nu am pe nimeni si sunt mereu trist?E o durere asa sfasietoare cand vezi pe strada cupluri ce se tin de mana…si la mine nu se uita nimeni…
Draga Lucian,
Bun venit aici! In coloana din partea dreapta a fost creata „casuta” cu pseudonimul pe care ti l-ai ales, LucianP. In curand, vei gasi acolo raspunsurile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Bună! Sunt Simona, am 18 ani. Știu că poate pare o prostie dar uneori simt ca nu mai pot, că nu mai vreau să trăiesc. Chiar dacă știu că am pentru cine trăi, simt că am ajuns la limită și lucrul ăsta mă distruge. Nu știu cu cine să vorbesc și nici nu pot să vorbesc despre problemele mele.. simt că nu mă înțelege nimeni. Trăiesc intr- o familie „frumoasă” , așa spun unii, unii care nu știu cât de tristă sunt eu, unii care nu știu câte lacrimi vărs eu.. unii nu știu, pentru că mă ascund cât pot de bine pot sub un zâmbet fals. Nici nu știu cu ce să încep.. eu și fratele meu care acum are 14 ani, de mici am trăit în stres, teroare.. și asta din cauza faptului că tata se îmbăta în fiecare zi, venea acasă și făcea scandal, o bătea pe mama.. au fost unele bătăi care au lăsat urme uriașe pe corpul mamei și în sufletul meu, fratele meu era mic, sper din suflet să nu-și amintească tot ce-mi amintesc eu. Mama a fost internată pentru că a avut capul spart din cauza tatălui meu, a trebuit sa ia pastile pentru „nebuni” , nu știu cum să le numesc.. au fost momente groaznice, chiar și acum plâng cu lacrimi și suspine.. Mă rog, toate astea au încetat pe când s-a lăsat tatăl meu de băut și de fumat, pe atunci aveam vreo.. 11-12 ani parcă. De atunci era totul frumos, părinții mei se înțelegeau bine, eram fericită! Dar de un timp (aproximativ 9 luni) parcă s-au întors toate înapoi.. dar acum mama a început să bea, bea până se îmbată și vorbește tot felul de prostii, vorbește fară noimă, vorbește singură și înjură în ultimu’ hal.. am ajuns la concluzia că e schizofrenică. Și asta cred că e din cauza faptului că ea a întrerupt medicația. Am ajuns să-mi fie frică de ea uneori, mă vede că plâng și parcă nu-i pasă.. mă doare s-o văd așa dar nu am ce să fac pentru că nu vrea să asculte de nimeni, nu vrea să meargă la spital să se trateze. Nu-mi vine să cred că ea e mama mea. N-o mai recunosc. Niciodată nu am urât pe nimeni! Și nu aș vrea să fie ea persoana pe care o urăsc. Dar mă face să-mi fie scârbă de ea. Mă mai doare faptul că fratele meu vede asta de la mama lui. Eu am un iubit, sunt împreună cu el de 2 ani și știe aproximativ de problemele din trecutul meu dar nu știe că mama mea bea și că e nebună la propriu. Nu pot să-i spun, nu m-am plâns niciodata.. nu vreau să-i încarc și pe alții cu problemele mele. De asta am ales sa scriu aici, poate totuși cineva mă poate ajuta intr-un fel.. chiar nu mai știu ce să fac, când plâng îmi trec tot felul de idei prin minte cum că nu mai pot să trăiesc. Dar mă gândesc la fratele meu, îl iubesc din suflet și nu pot să-l las. Vreau să mă ajute cineva.
Draga Simona,
Bun venit aici! In coloana din dreapta vei gasi o casuta cu pseudonimul „Simona18”, care iti apartine. Acolo vei putea citi, in curand, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Va rog frumos ,ajutati.ma!nu ma mai suport,vreau sa ma omor si am abea 15 ani..nu mai am pe nimeni,sunt deprimata va las numarul meu pentru cine vrea sa ma ajute. […moderat…]
Draga Cristina,
In coloana din partea dreapta a fost creată o căsuța cu numele tău – Cristina 15. E a ta! Acolo vei găsi, in curând, comentariile membrilor grupului nostru de suport!
Cu prietenie,
Adrian
Draga Eliza,
Bun venit aici! In coloana din dreapta ti-am creat o „casuta” cu numele tau si cu un indicativ care reprezinta varsta pe care ne-ai indicat-o, pentru a o gasi mai usor – „Eliza 48”. Acolo vei putea citi, in curand, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Multumesc Adrian si toate cele bune ! 🙂
Stiu ca multi dintre cititorii acestui site ma vor critica si mi vor aduce injurii dar credeți ma ca atunci cand nu mai ai nimic de pierdut nu iti mai pasa de absolut nimic!am 23 de ani,si o relație de 5 ani,in care mi am pus tot sufletul toata dragostea!a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea!singurul lucru de care ma temeam era acela ca o sa îmbătrânesc si o sa mor si nu voi mai fi lg el!simt ca la cat i-l iubesc nu mi ajunge tot timpul din lume sa ma bucur de clipele cu el!de trei sapt ne am certat,de fapt el s a sup si a plecat a ales sa fie singur o perioada!nu e vorba de Înșelat din nicio parte!sunt discuții si nemulțumiti legate de părinți,de lucruri d-astea..cand a plecat de lângă mn viata mea s a oprit!nu mai mănânc nu pot dormi sunt o leguma!atat de mult i-l iub pe acest om încât simt ca nu mai pot avea niciun viitor!l am implorat sa ne împăcăm dar tot ce i spun i-l lasa rece!de trei sapt nu mai sunt om nu am spus nimănui ce ma doare!e ceva ce ma macină si ma distruge in interior zi de zi!imi doream viata lunga si frumoasa dar acum nimic nu mai are rost!nimic nu ma poate face sa redevin cum eram!de aceea cred ca cel mai bine ar fi sa renunț la lupta asta la viata la tot!cine suferă cu adevărat stie cum sunt momentele astea in care nu mai găsim nici o poftită de ieșire!va multumesc ca m ați ascultat si ca aici mi am putut deschide sufletul!
Draga Alina,
Bun venit aici! In coloana din partea dreapta vei gasi o „casuta” cu numele „Alina 23”, care este doar a ta! Acolo vei putea citi, in curand, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Stai si te intrebi , merita aceasta viata traita ? am pierdut un copil cand avea 14 anisori ,nu am reusit nici acum dupa 12 ani sa ma impac cu situatia respectiva , anul acesta am fost diagnosticat cu cancer , m-am operat in Austria insa sansele de supravietuire le cunoaste doar D-zeu , stau si ma intreb , daca termin cu aceasta viata cat mai curand , inseamna ca ma voi reintalni cu fiul meu intr-o clipita ? deoarece in moarte nu percepi trecerea timpului .
Singurul lucru care ma opreste e faptul ca mai am doi copii ,si-n primul rand
stiu ca inca nu sunt pregatit sa ma prezint in fata lui D-zeu , insa atunci cand situatia va fi ,, clarificata ,, cred ca ma voi ,, odihni ,,
Bun venit aici! In coloana din dreapta am creat o „casuta” cu acest pseudonim – „Unlupalb”; acolo vei gasi, in curand, comentariile membrilor grupului de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Ba voi aia care zic ca moartea nu-I solutia si nici macar n-au incercat sunteti prosti. Mai bine imi spune unu care a trecut prin cacatu asta, dar din pacate sunt hopeless, nimeni nu ma poate ajuta. Da-o-n masa de viata ca in rai e mult mai bine 🙂
Tu ai incercat si ai descoperit ca asta e solutia? Daca nu, cred ca noi, asa prosti cum suntem, avem sanse mai mici sa ne inselam…
Buna ziua imi doresc sa numai traiesc datorita faptului ca oamenii la care am stat m-au dat afara din casa am 23 de ani de mic copil sunt orfan si la varsta de zece ani pana la varsta ce o am acuma am statt ba lrin camin ba in familie nu eram luat definitiv la ei iar acum a venit timpu dintr-o dată si mau dat afara din casa nu am unde sa ma duc nu am un acoperis nimeni nu ma ajuta nu imi ofera un ajutor si am spus ca ori acum sau mai tarziu tot voi muri nu am unde sa mananc am ramas total al nimanui si stau si am in cap numai la moarte si ma impinge strapunge o putere in mine sa o fac numai datorita faptului ca nu am unde sa ma duc să stau sa-mi fac macar eu viata cum o vreau…ma doare ca nu mi-am cunoscut parintii adevarati ca m-au abandonat unde sunt ei acum cand am nevoie?nu este nimeni sa te ajute acuma asa ca daca nu reusesc sa-mi gasesc un loc unde sa stau am sa ma omor fara sa ma mai uit in spate …datimi un sfatt voi ce sa fac..va multumesc.
Draga Stefan F,
Bun venit aici! In coloana din dreapta ti-am facut o „casuta” numai a ta. Acolo vei gasi, in curand, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Draga Stefan,
Imi pare nespus de rau ca treci prin astfel de momente dificile…Ce te rog eu in aceste momente, este sa nu iti pierzi speranta ca intr-o zi va rasari si soarele…Nu uita ca exista Cineva in Univers care te iubeste…nu esti singur, te asigur de asta…chiar daca acum ti-e greu sa intelegi… Eu sunt sigura ca de Ii vei cere sincer Bunului Dumnezeu ajutor si mangaiere, le vei primi in dar…Ai doar credinta si vointa sa lupti un pic cu incercarile vietii…
Ai putea sa imi spui motivul pentru care familia adoptiva nu mai vrea sa te sustina? Ce s-a intamplat de fapt, Stefan?
Pana una alta, poate ca nu ar fi rau sa treci pragul Serviciului de Asistenta Sociala din zona si sa le prezinti situatia ta…
De asemenea, poate ca nu ar fi rau sa iti indrepti pasii si catre Biserica din care faci parte, incercand sa discuti un pic cu preotul …Poate ca el cunoaste persoane ce ar putea sa te sprijine…sa iti ofere un loc de munca…
Daca nu ai nimic impotriva, sa incerci sa discuti si cu reprezentantii altor biserici protestante sau neoprotestante din zona ta…E posibil ca si ei sa te poata indruma si ajuta…Incearca, nu ai ce pierde!!!
Te rog sa lasi deoparte gandurile negre! Esti atat de tanar…si ai viata in fata ta… Ai un pic de rabdare, ca lucrurile se vor aseza incet…Lupta! Nu moartea e solutia la problemele tale temporare! E o greseala enorma sa gandesti asa, draga Stefan…Nu uita ca nu esti singur!!! Parintele tau e Creatorul, iar noi, cei de aici iti oferim prietenia noastra sincera…
Pana la urmatoarea intalnire de aici, te imbratisam cu sufletele noastre!
Buna dimineata…vad ca nu numa eu imi doresc sa nu mai traiesc!! am vazut aici ca sunt o gramada de persoane care nu mai vor sa traiasca…..Am 27 de ani si imi doresc sa nu mai traiesc,imi doresc sa nu ma fi nascut!!!!! ii inteleg perfect pe toti de aici care sunt disperati si raniti si nu mai stiu ce sa mai faca…
Draga Viorel,
In coloana din dreapta vei gasi o căsuță numită „Viorel 27”. Este a ta! Acolo vei putea citi, in curand, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Buna ziua, Viorel!
Ai dreptate, e plina lumea de oameni ce sufera…De fapt, nu este om sa nu fi simtit gustul amar al durerii fizice sau emotionale…Asta e viata pe pamant…Din cand in cand nu mai avem puterea sa intrezarim soarele ascuns dupa norii negri de furtuna…dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne dam batuti asa usor!!! E vorba doar de o perioada de timp, apoi furtuna trece…
Cu tine ce s-a intamplat, Viorel? Ai putea sa ne spui cate ceva? Poate ca impreuna, vom reusi sa imprasiem norii…
Pana la urmatoarea intalnire de aici, iti trimitem GANDURI BUNE!
Si totusi…acest subiect nu este atat de convingator pe cat crezi…viata e doar sa te chinuie.
In viata sunt numeroase cărări pe care poti merge… Daca una nu te duce la destinația cea buna, te poti întoarce si mergi pe alta… Ai auzit vorbindu-se despre Planul B? Sa nu uitam ca alfabetul are mult mai multe litere… Iar dacă nu îți ajung cele din alfabetul latin, exista atâtea alte alfabete…
Nu, viata nu este pentru a te chinui! Sunt întâmplări dure, dureroase, chinuitoare, da, dar asta nu inseamna ca VIATA este asa! Viata inseamna mai mult decat ACUM!
si ce rost are daca esti predestinat sa suferi? sa suferi orice ai face. inceputul e promitator, dar sa fim seriosi..toate au un sfarsit, nu ? cu toti uram sfarsiturile, iar atunci…suferim, sentimentul acela de singuratate, de …nu am cuvinte sa pot explica. de ce ar trebui sa mergi mai departe doar ca sa te simti la fel ?
chiar daca se intampla mereu, una dupa alta ? asta inseamna doar intamplari ? traim doar sa suferim ?
Uneori, intr-adevăr, suferința face parte din existența noastră. Dar asta nu inseamna ca acesta este scopul nostru in viata… Sa suferim… Uneori, da, viata poate fi cumplit de nedreapta… Stii ce am apreciat eu foarte mult la Dumnezeu? Ca El niciodată nu a spus ca ceea ce ni se întâmpla in viata este drept. El afirma insa ca El este drept, si ca nu va îngădui sa fim încercați peste puterile noastre. Chiar daca, uneori, parca nu simțim lucrul acesta…
De ce nu ne scrii povestea ta? Poate căutam impreuna, aici, niște răspunsuri…
Imi e rusine, nu as dori sa se rada de mine…stii ? viata mea poate nu e chiar rea dar nici prea buna, insa asa cum e ea ma face sa sufar foarte mult, toti din jurul meu contribuie…ma simt singur.
Nu are de ce sa îți fie rușine. Ai citit, poate, mai multe povesti adevărate ale celor de aici. Ei îți vor răspunde! Si nimeni nu te va judeca!
Scrie-ne povestea ta, iar eu îți voi crea o „căsuța” in coloana din dreapta, pentru ca toate comentariile sa poată fi citite in context.
Nu sunt un povestitor prea bun, dar totusi…Viata mea incepe cu un tata care doar bea, tot timpul…mama lucra, iar cand venea acasa, tata ii lua banii si se ducea la baut, iar cand nu mai avea bani, ma scotea pe hol, iar in camera o batea pe mama…aveam 2-3 ani, imi amintesc perfect totul ca si cum s-ar fi intamplat ieri, traiesc cu trauma asta, imi amintesc cum tipam si trageam de el sa o lase in pace…Mereu am trait cu frica. Stateam la sat, am mers cu el la munca, cosea…aveam tot 2-3 ani.. chiar nu imi amintesc de ce ma luat insa, vroiam sa sparg alune si am rupt „cutea” cea cu care ascute coasa, iar pentru asta ma batut cu coada de la coasa…asa mic cum eram..puteam sa mor, noroc de vecini care au sarit sa ma salveze…
Cum, un copil asa mic sa mai fie fericit? imi spuneti ?…ma mutat la bunica mea,ea ma plimbat la toate bisericile pentru ca noaptea visam foarte urat, nu puteam dormi…vedeam tot felu de chestii…( unii ma vor judeca si vor spune ca am imaginatie ) insa eu stiu ce simteam…pe la 7-8 ani am scapat de frica asta, mama s-a despartit d el, a plecat din tara si am ramas cu bunica si o sora…departe de fiinta care mia dat viata, simtindu-ma singur..chiar daca bunica ma iubea mult…acum imi spune ca mai bine ma omora cand eram mic. ( era sa mor.. inecat ). La scoala toti radeau de mine pentru ca eu eram singur, nu aveam mama, nu aveam tata ( tata deloc, mama aproape de mine )…eram tratat diferit, eram timid…iar pentru asta toti ma priveau diferit, iar cei care vorbeau cu mine, profitau de mine…in felu ca eu aveam bani..imi amintesc in clasa a4a un coleg, ma lovit in piept si nu mai puteam respira, cazusem jos..toti incepuse sa rada si sa-mi dea porecle…si asa am trait pana in clasa a8a, dupa la liceu..a mers mai bine, m-am indragostit…a durat un an, fata ma inselat cu prietenul ei cel mai bun…sunt o fire foarte emotiva, nu vreau sa fiu asa dar nu pot sa ma schimb..credeti-ma..am suferit 4 ani de zile dupa prima iubire..nu aveam pe nimeni aproape, eu nu aveam cu cine sa vorbesc, nu aveam nimic…sufeream in mine, au fost momente cand nu-mi doream sa mai traiesc pentru ca simteam in mine o durere atat de mare…iar dupa 4 ani, a venit o fata…fosta colega pana in clasa a5a, s-a indragostit de mine…ea stand in italia, venea doar vara in romania si statea doar dupa mine …atat de indragostita era, si stii ce ? cand am vazut ca ma iubeste asa mult, m-am gandit ca daca-i dau o sansa ma voi indragosti din nou, voi avea si eu pe cineva sa ma inteleaga, sa pot vorbi….cineva…iubire mare, pana dupa un an cand am spus niste vorbe gresite…lucrez, transport marfa in toata tara ( asta nu e cea ce trebuia sa fac eu, insa din cauza parintilor se intampla asta ). era sa mor intr-un accident oribil, nu puteam ajunge acasa, mama s-a suparat pe mine. in acea zi era ziua ei, si iam spus ca o las..pentru ca vazusem conversatia cu un prieten vechi de al ei, ca-i da pup si ca vrea sa se vada ( facebook..fuck ), in momentul ala mi-am adus aminte de fosta iubire, care ma inselat cu cel mai bun prieten al ei, am simtit o dezamagire foarte mare….nu iam mai vorbit pana a2a zi cand m`am calmat si iam zis ca nu o las si ca vreau sa revenim la ce eram…insa ea era la pamant..suparata, m-am rugat de ea 4 zile sa-mi dea o sansa..am plans, la lucru am mers foarte rau…ma oprise politia, era sa fac accident din neatentie…am ajuns intr-un hal …de n-ati vrea sa ma vedeti. ( voi fi judecat, sigur ) . acum dupa ce ne-am impacat, desigur ca mia dat o sansa…poate a vazut cat de disperat sunt, cat o iubesc…cat tin la ea, nu stiu..insa acum nu mai e la fel, nu se mai poarta la fel cu mine..nu`mi mai ofera aceias afectivitate iar de aici incep sa ma simt iar singur…cea ce urasc eu cel mai mult sa fiu singur! m-am certat cu mama. nu`i comvine ce vreau sa fac, am ajuns sa nu mai vorbesc cu ea! mia spus sa nu`i mai zic mama, printre alte vorbe urate..Viata mea nu trebuia sa fie asa…Eu de la 10 ani am primit calculator si internet, mia placut mult programarea…4 ani de zile am invatat mysql, php, html, css si java…nu ieseam afara pentru ca nu aveam prieteni, ma porecleau in tot felu..si imi era rusine. asa ca am invatat doar asta, faceam site-uri degeaba…doar de dragul de a programa, iar la 14 ani am cumparat ceva de la o firma straina..iar acolo am vazut un „bug” o greseala mare in programare cu care puteam cumpara gratuit orice…iam contactat am rezolvat problema iar ei vazand varstra mea, miau oferit sa vin la liceul de informatica ( germania/franta ) insa ai mei nu mau lasat..de ce sa plec cand pot trai o viata de rahat? o viata care nu mio doresc..am continuat sa invat, bineinteles ca nu am fost de acord cu ei, ma dat pc-ul la liceul de mecanica ( nu eram asa bun al scoala ), am facut primul an cu 300 de absente, apoi am incercat de doua ori liceul de stiinte sociale ( clasa a10a) la fel..nu m-am tinut, iar acum de un an fac un liceu fara frecventa, sunt in clasa 11a …in tot acest timp, am ajuns sa am un salar lunar foarte bun provenit din internet, lucrez si pe masina…asta ca sa le arat alor mei ca sunt cuminte sii ii ascult..nu vreau sa le spun de ce fac eu on-line…cica viata ar decurge bine daca ai bani…insa dupa cum vam povestit, mama nu ma mai vrea, iubita nu imi mai ofera afectivitate, ma simt din nou singur, imi aduc iarasi aminte de tot ce am suferit, simt ca viata mea doar asa vrea sa continuie, intr-o bucla temporala unde posibilitatea este de a esua, atat de fiecare data..esuez si dupa o iau de la capat. Dupa toate astea, am ajuns sa ma simt al nimanui, intradevar am un acoperis asupra capului, nu sunt chiar orfan…dar singur. prieten nu am, am aceleas porecle ca in trecut…iar daca ies cu cineva profita de mine…eu nu stiu ce sa mai fac sa-mi pot indrepta viata, sa pot sa simt si eu fericire, pentru ca in inima mea e doar tristete si nu stiu daca puteti intelege..insa, cand o mama spune unu-i fiu ca nu mai exista pentru el…e ceva ..ceva care te distruge pe interior tot…adica fiinta care tia dat viata, renunta la tine…nu ma intelege nimeni, nu pot povesti nimanui, nici macar iubitei, pentru ca …simt ca nu o sa-mi ofere intelegere si doar o sa vorbesc degeaba. simt ca nu am cum sa continui asa, sa sufar mereu, sa fiu toata viata trist…am 19 ani..mai e mult timp, dar daca va fi mereu suferinta ? ca pana acum, asa a fost….
Mulțumim mult pentru efortul tău! Sper din suflet că simplul fapt că le-ai așternut în scris, aici, te-a ajutat măcar puțin. În coloana din dreapta ți-am creat o „căsuță” cu numele tău, respectiv „Qvsalexso”.
Cu prietenie,
Adrian
sunt nevoit sa ma mut singur, sa ma descurc singur…pot sa spun ca sunt orfan, alungat pe strazi…
Adrian, tu nu ai avut niciun moment de genul acesta ?
Draga Qvsalexso, am auzit la un moment dat o vorba: „zgariati orice erou si, dedesubt, veti gasi un monstru”. Toti avem luptele noastre interioare, despre care majoritatea celorlalti nu stiu mare lucru… Nu asta este insa important, ci felul in care ne mobilizam pentru a trece peste provocarile vietii de zi cu zi!
Cu prietenie,
Adrian
Frumos spus Adrian! Zi de zi!
vreau sa imi pun capat zilelor,nu mai suport am probleme financiare nustiu ce sa mai fac parca degeaba mai traesc,acum 2 ani am vrut sa ma spanzur….
Draga Ionel,
Bun venit aici! Te asteptam in „căsuța” ta, pe care am creat-o în coloana din partea dreaptă a paginii și pe care am numit-o „Ionel 100”, să ne povestești mai multe lucruri despre situația cu care te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Nici nu stiu cu ce să încep eu îmi doresc acest lucru de mică sa mor și doresc din tot sufletul acest lucru am incercat o singură dată dar nu am avut curajul să termin mi am propus că până la anul să fac acest lucru
Draga Andreea,
Bun venit aici! Este nevoie sa ne dai mai multe detalii, pentru a putea intelege prin ce treci. Te asteptam cu acele detalii – pur si simplu, sa ne povestesti despre tine, despre problemele cu care te confrunti – in „casuta” pe care ti-am creat-o in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o „Andreea 07”.
Cu prietenie,
Adrian
Vreau sa mor.imi doresc din suflet asta
Draga Ana,
Bun venit aici! In coloana din dreapta paginii a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul „Ana 83”. Este a ta! Ajută-ne să înțelegem cu ce te confrunți! Spune-ne povestea ta, poate găsim împreună o rezolvare!
Cu prietenie,
Adrian
Ana, decat sa mori nu e mai simplu sa nu mai iubesti?
Buna!Nu sunt mindru de ceea ce am sa va povestesc,deloc!Am doua tentative de sinucidere la activ,prima tentativa a fost grea,pentru ca nu aveam sa stiu cate pastile trebuie sa inger,asa ca…m-am ales cu un somn adinc,trei zile,trezit de paramedici sositi in locuinta.Doamne cat de idiot pot fi,nici macar sa ma sinucid nu sunt in stare?!Ata a fost in mintea mea doua zile.Tipul m-a facut sa realizez ca nu a fost momentul meu sa intind „sitrturile”,dar din depresi nu am iesit,Din camera cred,doua lunia.proximativ nu am iesit ,serios,m-am izolat fata de toti prietenii mei.Nu aveam sa o duc la nesfirsit in stilul acesta,doi din prieteni au insitat foarte tare,ba ma mai suna,chat pe facebook,ma tot” impingeau de la spate” sa iesim,pina cand usor,usor, am iesitdin casa.Credeti-ma ca mergeam cu teama pe strada,era o agitatie infernala pentru mine,si lumina zile-i parca ma obosea,timorat,si nesigur pe mine,aveam impresia ca si mersul parca mi-l schimbasem,usor usor am inceput sa ies din casa mai des,zimbetul reaparuse.Intr-o zii nu prieten mi-a spus ca vrea sa-mi faca cunostinta cu fata,nu mi-a suris ideea deoare ce nu ma simteam pregatit spritual,oarecum fortat am ajuns acasa la sora respectivului prieten,unde se afla si fata respectiva.Sunt o persoana care creeaza buna dispozitie atunci cand e liniste,asa ca am facut o burta zdravana de ris in acea seara,Apoi a urmat o iesire in grup la pizza,acolo, na,toti erau cu ochii pe noi,la felul cum vorbeam noi,cum ne priveam,o seara faina,de altfel.La plecare i-am cerut numarul de telefon,l-am notat,si notat a ramas.Aproape 6 luni de zile nu am dat nici un semn,revenisem in lume mea,acasa,cu draperiile trase,sa nu disting ziua de noapte,si-mi petreceam ce-a mai mare parte in fata PC-ului.Intr-o zi prietenul meu a venit in graba cu masi,hai imbracate si hai la o cafea,involuntar am trecut cu prietenul meu pe la sora lui,avea el nu stiu ce treaba,acolo se afla si Crina(asa o cheama),mi-a batut obrazul ca am spus acum 6 luni ca o sun si nu am facut-o,trebuia sa iesim la o cafea,noi doi.In acel moment i-am promis ca iesi saptamina viitoare,m-am si tinut de cuvint,am iesit.Nu mi-a parut rau ,am descoperit un om exceptional,nu exagerez,foarte multe chestii in comun,mai putin dragostea,am fugit de iubire ca dracu de tamaie,stiam ca doare atat de tare pe cat de frumoasa si experienta.Vointa ei de a-mi castiga incredera a fost fenomenala,a fost o lunga perioada doar de amicitie,evident am sfarsit prin a ma indragosti fara sa-mi dau seama,dupa o cearta copilareasca,Am devenit oficial un cuplu in urma rafueli :).Au fost momente de o frumusete ne mai traita,da eu inca aveam probleme fata de mine,ma consider un lasi,neputincios,negativist,.Toate aceste probleme ne-au afectat relatia,in timp,pina in momentul in care a renuntat la mine,a ajus la concluzia ca-si pierde timpul degeaba si timpul trece pe linga ea cu persoana nepotrivita,Dupa despartirea de ea chiar nu ma mai motiveaza nimic pentru care sa lupt si sa traiesc,asa ca dupa doua luni de la despartire nu am mai rezistat,si acumuld experienta din prima tentativa de suicid.Am stiut ca tre sa iau diazepamul ala cat pentru un sat,nu ma refer la unul din acele sate cu trei case in virf de colina,asa ca am luat 30 de comprimate […moderat…] cu o cana de tuica de caza,eu nu beau de fel alchool.Nu mi-a isit nici de data asta,chiar dupa incident la 15 minute a venit mama in camera si a inteles ce se intmplase,asa ca am ajuns la spital,dupa jumatate de ora de lupta cu viata ,m-au stabilizat intru-n final.Medicul de garda a venit la mine dupa ce am iesit din coma si mi-a spus ca…..Mai bine le luai pe camp,am zimbit si in minte mea mi-am spus ca,am sa-ti urmez sfatul.Si chiar sunt determinat.Nu stiu de ce v-am povestit o mica parte din viata,pentru ca nu ma aflu aici pentru a cere ajutor,probabil e o descarcare emotionala.
Draga Bogdan,
Bun venit aici! In coloana din dreapta vei gasi o „căsuță” cu pseudonimul „Bogdan L.”. Este a ta! Acolo, în curand, vor sosi comentariile membrilor grupului de suport virtual pentru tine. Tot acolo ne vei putea scrie oricand, pentru a te descarca. Nu contează cât de mult scrii, te asigur că nimeni de aici nu te judecă în vreun fel și că citim cu atenție ceea ce ne scrii!
Cu prietenie,
Adrian
Simt ca numai pot vreau sa mor,m.am saturat de viata pe care o am.Am o varsta la care sunt in imposibilitatea de a-mi gasi un job,de a.mi intemeia o familie.Nu dorm de multe nopti,insomnia m-a cuprinde in fiecare noapte,fel si fel de ganduri negre trec prin capul meu,ma simt obosit desi sunt tanar problemele m.a coplesesc.As vrea sa numai exist,sa dispar de pe fata pamantului,de cand m.am nascut ma urasc pe mine insumi.Singura solutie in momentul de fata cred ca e sinuciderea.Deocamdata nu am curajul de a face acest lucru,insa sper ca pe viitor sa prind putin curaj.Numai bine
Dragă Djbogdi,
Bun venit aici! În coloana din dreapta ți-am făcut o căsuță cu acest pseudonim. Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Buna!nu e prima data cand ma gandesc la asta…insa acum e diferit…am 3 luni de cand plang incontinuu ..nu ies din casa…nu mananc….toate visele mele de a-mi forma o familie cu el s-au pulberat!I need help!I really need it!
Alina,chiar m-a sensibilizat strigatul tau de ajutor,lupta,cu tine insuti ,nu ceda.nu stiu motivul despartirii voastre,dar traesc cam acelasi sentiment ca si tine,cu exceptia plinsului,mi-as dori sa plang,deoarece am tot auzit in stanga si-n dreapta ca plinsul ajuta la descarcarea emotionala.Nu m-am simtit bine atunci cand cineva apropiat sufera din diverse motive,am intervenit in stilul meu caracteristic,usor usor,fara a forta persoana respectiva sa-mi spuna ce are pe suflet.Persoanele care au o problema sentimentala si simt nevoia de a se destainui cuiva,trebuie sa simta ca persoana care-l asculta traeste si tot odata intelege durere pe care o traieste cel in cauza.Eu nu am gasit pina acum persoana care sa o simt eu ca-mi intelege durerea,cred ca este vorba de chimia dintre oameni,nu stiu.Dar ma ia cu groaza cand ma gandesc la un psiholog,pentru ca eu in aceste persoane vad doar propriul lor,strict interes,bani,clepsidra-i intoarsa,si asteapta sa treaca timpul sa-ti ia bani,si cand ma gandesc la acest lucru ma face sa ma inchid si mai tare in mine.Ce ironic mi se pare faptul ca eu nu sunt stabil emotional dar incerc sa ridic moralul altor persoane 🙂
Draga Alina,
Nu stiu daca ai sesizat deja lucrul acesta, dar in coloana din dreapta a fost creata o „casuta” cu pseudonimul „Alina S”. Este a ta! Te asteptam acolo cu mai multe detalii, care sa ne ajute sa intelegem povestea ta! Ajuta-ne sa intelegem care este problema care te supara!
Acolo gasesti deja si vei mai putea gasi, in scurt timp, toate mesajele membrilor grupului nostru de suport care iti sunt adresate!
Cu prietenie,
Adrian
mam satirat si ru de viata as dori sa mor ira sa mod sa nu stie nimeni si sa numa gaseasca nimeni cum is singuratic asa si vrau sa mor singuratic
Draga Alexandru,
Trăim într-o perioadă în care până și cei mai singuratici dintre oameni pot avea prieteni!… Ca dovadă, uită-te la noi, cum discutăm, deși, judecânad după adresa ta de mail, ne aflăm la sute de kilometri distanță…
Care sunt motivele pentru care afirmi că te-ai săturat de viață? Ce te supără? Scrie-ne, hai să găsim împreună o soluție, pentru că moartea nu a rezolvat niciodată problemele cuiva…
În coloana din dreapta vei găsi o „căsuță” pe care am numit-o „Alexandru 96”. Este a ta! Te așteptăm acolo să ne povestești mai multe despre tine și problemele cu care te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Nu stiu care ar fi motivul pentru care sa imi impartasesc trairile aici, dar totusi simt un impuls irezistibil de a o face… Povestea mea este cea a oricarui individ, pana la un punct. Ceea ce ma distinge de societate in genere e faptul ca dintotdeauna am avut un temperament melancolic, timid, singuratic si niciodata multumit de mine insumi si de ceilalti: mi-am cautat desavarsirea in arta, in filosofie, diverse tipuri de religii si mistici, am redevenit ortodox la un moment dat. Totusi, port in mine o incarcatura absolut devianta, care, desi actioneaza in plan imediat la nivel organic, grosier, se repercuteaza asupra intregii mele personalitati: am tendinte homosexuale accentuate de cand ma stiu. De asemenea, am fost mereu batjocorit de ceilalti pentru efeminarea mea si faptul ca, poate inconstient, cautam rafinament si nobil. Ceea ce m-a adus in pragul sinuciderii este ca recent am avut o experienta „initiatica” alaturi de un prim partener in directie erotica, asupra caruia mi-am deschis egoul in mod total. Din motive care nu tin de mine, am fost cuprins de o dragoste bolnavicioasa si distructiva, la care el nu poate raspunde la fel, avand chiar o partenera pe care o inseala cu mine (stiu, absolut revoltator si degradant moral, inteleg asta rational, dar nu ma pot opri). Imi pun intrebarea daca nu cumva suferinta este cheia intelegerii lumii ca intreg si, daca este asa, nu ar trebui sa ofer raspunsul cel mai adecvat: sa o accept ca atare si sa o las sa ma distruga? Nu stiu cum pot scapa de aceasta plaga si nu mai simt pace absolut deloc, fiindca nimeni nu poate intelege prin ce trec…
Draga Cosmin,
Bun venit aici! In coloana din dreapta ti-am creat o „casuta” cu numele „Cosmin 93”. Acolo vei gasi, in curand, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Buna! Ma numesc Ramona si sunt probail una din sutele de pers cu prob, imi este rusine de acest gand dar ma simt pierduta si nerecuperabila, Inca incerc sa gasesc putere si speranta desi ma uit in jurul meu si vad suferinta. Tin sa multumesc acestui sait linistitor !
Draga Ramona,
Bun venit aici! Probabil ai observat deja cum stau lucrurile aici. In coloana din dreapta ti-am facut o ‘casuta’ cu numele „Ramona S.” Asteptam acolo sa ne scrii mai multe despre problema ta, pentru a ne ajuta sa intelegem cu ce te confrunti.
Cu prietenie,
Adrian
AM O PROBLEMA PESTE CARE NU POT TRECE.DUPA 27 ANI DE CASATORIE AM AFLAT CA MEVASTAMEA MA INSEALA CU UN PRIETEN.
CU TOTE ASTEA STIU TOTI PRIETENI MEI.FAPT PT. CARE NEVASTAMEA A RECUNOSCUT.
MIE RUSINE DE COPII MEI.
MIE RUSINE DE TOT CE MA INCOJOARA.
CE POT FACE ALTCEVA.
NU MAI REZIST.
Draga Nelu,
Bun venit aici! In coloana din dreapta ti-am facut o ‘casuta’ cu numele „Nelu J.” Asteptam acolo sa ne scrii mai multe despre tine si problema ta, pentru a ne ajuta sa intelegem cu ce te confrunti.
Cu prietenie,
Adrian
Sunt disperata…am nevoie de ajutor…povestea mea ma depaseste totul a inceput cand am intalnit unica persoana in care am sperat ca ma va face fericita….e vorba de iubitul meu…..am renuntat la tot pt el…m-am certat cu parintii mei pt el am renuntat la facultate si am fugit cu el in italia. Acum relatia noastra nu se mai poate numi relatie….ne certam zilnic….si ma face sa ma simt groaznic…..ma abuzeaza verbal si imi este frica sa nu o faca si fizic…..sunt ingrozita…..din nou am ales gresit….tot ce am ales a fost gresit…..ma simt extrem de rau…nu am niciun rost pe aceasta lume…degeaba am invatat mereu..
.degeaba am avut rezultate bune peste tot…..eu niciodata nu am fost fericita….nicaieri…nici langa el nici langa parintii mei nici langa nimeni…mereu mi-a lipsit ceva….nu mai pot….si nu stiu ce m-ar putea impiedica sa nu mor in clipa asta
Draga Liuta,
Bun venit aici! In coloana din dreapta ti-am facut o ‘casuta’ cu numele „Liuta”. Asteptam sa ne scrii acolo mai multe despre problema ta, pentru a ne ajuta sa intelegem cu ce te confrunti.
Cu prietenie,
Adrian
e se intampla daca imi […moderat…] de la o mana
Draga Remus,
Probabil ca vei avea parte de dureri cumplite, pana cand vei fi gasit de cineva si spitalizat. Iar apoi iti vei putea privi toata viata cicatricile de la mana si va trebui sa le explici tuturor ce este cu ele.
Nu ar fi mai bine sa incercam sa gasim impreuna solutii reale la problemele cu care te confrunti? Eu zic ca ar fi MULT mai bine! Povesteste-ne, spune-ne povestea ta! Suntem aici, ok?
Cu prietenie,
Adrian
Vreau sa vorbesc cu cineva […moderat…] e facebookul meu mam saturat numai inghit nimic ma sufoca viata asta vreau liniste
Draga Bogdan,
Suntem aici! Te ascultăm, fără să te judecăm în vreun fel! Așteptăm să ne scrii aici!
Sau, dacă vrei să discuți cu cineva în privat, poți suna la 116123 (apel gratuit).
Cu prietenie,
Adrian
Toata lumea numeste sinuciderea un act de lasitate,dar cati au curajul sa fie lasi?Eu pe zi ce trece devin tot mai curajos in asta,astept determinarea completa,uneori ma simt deja acolo.Motivul…indiferent din ce,vesnica nefericire,mereu acolo,semneaza condica si are grija sa te darame cand tu te recladesti.Va fi mai bine,va fi mai rau,cei curajosi in a fi lasi au aflat deja.
eu chiar vreau sa mor,m-am saturat fe atata chin ,durere neajunsuri
Draga Clara,
Te rog să tragi adânc aer în piept și să încerci să te liniștești puțin. Despre ce este vorba? Scrie-ne, vorbește cu noi, povestește-ne ce s-a întâmplat!
Dacă îți e greu să scrii, dar ești dispusă să vorbești cu cineva, sună la 116123! Sau, dacă nu mai reziști și simți că îți poți face rău, sună la 112! Noi te așteptăm să ne scrii mai multe despre problema cu care te confrunți, ok?
Cu prietenie,
Adrian
PS Ți-am făcut o „căsuță” numai a ta, în coloana din dreapta, unde așteptăm să ne scrii despre problemele care îți fac viața amară, pentru a încerca să găsim împreună modalitățile cele mai eficiente de a reuși să le depășești!
imi doresc sa mor mam saturat sa bata joc totii de mine mereu cand se aude ceva totii ma mustreza totii poate sa ma ajute cine va
Draga Ionut,
Bun venit aici. În coloana din dreapta vei găsi o căsuță cu pseudonimul ales – „Rubrica 5467”. Te așteptăm acolo să ne scrii mai multe detalii despre tine, care să ne ajute să înțelegem exact problema cu care te confrunți – de exemplu, ce anume te determină să spui că „toți își bat joc de tine” sau te mustră.
Apoi, înțelegând, vom încerca să găsim împreună soluții.
Cu prietenie,
Adrian
Stiu ca comentariul asta va parea absurd eu an incercat o data la varsta de 8 anii dar nu a fost sa fie acum imi doresc si mai mult sa o fac … De ce ? Dragilor eu am avut o viata foarte grea adica ? Adica nu am simntit niciodata ca sunt iubita mereu am fost batuta nu am judecat pe nimeni si nici nu o voi face… Las pe Dumnezeu sa o faca pentru toti si da … Din pacate nimeni nu ma iubit am 23 de anii an doua fete si pot spune ca am dus visul meu pana la capat… Ce se intampla cu mine pai pot spune asa … De mica mama nu ma vrut a incercat sa ma avorteze mult timp dar nu a reusit … Tatal meu consuma alcol si mereu era cearta in casa chiar vroia sa dea foc la casa etc mereu eu era vinovata in tot ,,sora mea nu ,, 😭😭 poate par absurda dar nu stie nimeni setimentul pe care il am eu acum… Da mereu eram acuzata ca fur … Bunici mei puneau lucrurile intrun loc nu le mai gaseau si ma acuzau pe mine … Eram piaza rea mama imi tot repeta ca mai bine nu ma nasteam ca sunt o piaza rea … Poate asta sunt mergeam la scoala si totii ma bateau si faceau misto de mine ma faceau urata … Poate sunt dar nu in asemenea masura incat sa fie cum ziceau ei … Inafara de bataile zilnice … Mai era si bataile de la scoala… Am decis sa ma omor aveam 8 anisorii am luat […moderat…] cu […moderat…] imi amintesc si acum ca am stat in coma cateva luni … Dar nu a fost sa mor si blestem clipa in care nu am murit…. Am plecat de acasa de la 16 ani am spus ca nu mai suport si am stat cu sotul de acum mam mutat cu el … E indiferent fata de mn … E rece nu pot vb nimic cu el am ajuns la pasul sa il insel am greait stiu … Ma apasa lucrul asta zi de zi … Am obosit iar acum oncerc sa o fac dar fara sa nu imi mai revin.
Draga Maria,
Bun venit aici! Ti-am facut o „casuta” in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o „Maria 23”. Asteptam sa ne scrii acolo mai multe detalii, pentru a te putea intelege mai bine. Tot acolo vei gasi, in curand, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
vreau sa mor repede si usor cum pot face?
Draga Lola, care-i baiul? Ce te apasă? Hai să discutăm puțin, poate găsim o soluție mai bună!… Suntem aici și pentru tine, gata să te ascultăm fără să te judecăm în vreun fel!
Cu prietenie,
Adrian
Daca vrei sa mori repede si usor […moderat…] . dar de ce vrei sa mori , nu ti-e frica de eternitatea ei? Nu sti ce e dincolo …Doar crezi ca o scapi de problemele de aici .. dar nu ai de unde sti ca e mai bine acolo decat aici …aveti ganduri negative , nu e bine .. mai bine folosesteti logica si cauta dovezi pentru a sustine ceva si priveste totul ca pe o provocare , nu ca pe ” totul sau nimic” . Ori ai putea sa meditezi/citesti cand ai ganduri din astea .. si asa o sa iti golosesti mintea ..si app chiar este o carte cu titplu ”in căutarea fericirii, de bertrand russell” Asta o sa te ajute , bafta!
Va salut vreau sa mor urmeaza sa fac rost de niste medicamente imi lipsește doar curajul, vreau sa mor pt ca sufăr de o boala genetica rara, se numește neurofibromatoza,cautati pe google imagini si veți înțelege, dar cel mai tare sufar ca sunt singur nu ma place nimeni, vreau sa traiesc dar nu singur izolat am 30 de ani si nici un motiv de trait
Draga Giovis,
Bun venit aici! În coloana aflată în partea dreaptă a paginii a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul ales de tine – „Giovis”. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, mesajele membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Si eu trec prin asa ma duc in pat cu plapuma pe cap si intotrs cu vapul tin respiratia si doresc sa mor nustiu vum deja am inceput sa caut pe net ce trebuie sa fac
Draga Cosmin,
Bun venit aici! Ajuta-ne sa te ajutam!… Spune-ne mai multe despre tine si despre problemele care crezi ca te determina sa gandesti in felul acesta!
Cu prietenie,
Adrian
degeaba incercati sa ajutati un necunoscut..niciodata nu o sa spuna” tot” ,ca sa il „intelegeti” macar un pic..daca nu au reusit sa se consoleze cu oamenii de aproape sau cu psihologii si au ajuns intr-un moment in care sa nu mai zica la nimeni ce au pe suflet si singura lor solutie e moartea ma indoiesc ca o sa mai apeleze la necunoscuti ca voi..va pierdeti timpul
Și totuși… se întâmplă! Cat despre faptul ca ne INVESTIM (nu pierdem!) timpul in felul acesta, este alegerea noastră, a celor care cunoaștem zbuciumul interior din sufletul unui suicidar. Și facem lucrul acesta cu drag, fiind convinși ca fiecare om merita o șansă și un umăr pe care sa plângă. Poate nu e mult, dar suntem aici cand, poate, nimeni altcineva nu mai este disponibil… Iar pentru mulți dintre prietenii noștri virtuali, lucrul acesta a făcut diferența dintre viață și moarte…
Buna. Nu stiu daca vrea totusi cineva sa asculte povestea mea, mi s-a intamplat de atatea ori, dar totusi parca imi place sa incerc. Nu stiu daca cineva ar trebui sa imi dea importanta, mai ales cand sunt atati oameni care chiar ar merita sa fie ajutati. As putea spune ca la mine totul a inceput de cand eram mici, deoarece tatalui meu ii placea sa bea si mereu iesea cu scandal, dar nu. Totul a inceput cand un unchi de-al meu s-a sinucis, si din acel moment pentru mine totul s-a schimbat. Nu am nevoie de ajutorul vreunui specialist ca sa recunosc ca sufar de depresie, si totul se intampla din cauza faptului ca nu am putut sa-l salvez, desi as fi putut. A urmat o perioada in care m-am linistit si apoi am plecat ca sa dau la facultate, si totul s-a dus de rapa.
Stiu ca nu sunt cel mai bun, dar totusi ma doare cand vad ca altii care nu stiu nimic, reusesc mereu sa ocupe un post sau sa intre undeva, si eu nu. Acest lucru ma distruge, mai ales ca nu am nici o stima prea buna fata de mine. Sunt gras si acest lucru ma face sa nu am curaj in mine si sa fac lucrurile pe care le vreau. Poate acesta e si motivul pentru care, pana la 21 de ani,cat am acum pentru ca recunosc, nu stiu cat voi mai trai…zile, luni, ani…, nu am avut o prietena. Si din pacate acum nici nu am curj, mai ales datorita starii in care ma aflu.
As vrea sa am curajul sa pun capat vietii asteia nenorocite pe care o am, dar imi lipseste. Vara trecuta, dupa o cearta cu tatal meu, a carui vinovat era tot el pentru ca mi-a amanetat un lant care este o amintire pentru mine, ca sa poata sa bea, m-am hotarat sa ma sinucid. Mi-am legat o franghie de gat, dar nu stiu ce m-a facut sa ma opresc in ultima clipa. M-a facut sa plang cum nu am plans de multa vreme si m-a condus catre un lucru poate chiar mai rau.
Am inceput sa ma tai…mai intai 20 de taieturi pe mana, pentru fiecare nenorocit de an pe care l-am trait. Apoi de fiecare data cand ceva era impotriva mea… Acu nu stiu cum sa ma opresc, desi cel mai des ma gandesc: de ce nu imi tai odata venele ca sa inchei socotelile si gata. Ma culc si apoi nu mai am nevoie sa ma trezec… Dar nu stiu de ce ma agat de viata asta…mereu ma gandesc ce o sa fie maine, si ma trage inapoi si ma face sa ma distrug si mai rau. Si nu mai suport acest lucru. Totusi poate un motiv la fel de intemeiat este verisorul meu primar, care are doar 2 ani. Ma inveseleste mereu cand il vad, uit de toate necazurile mele si totusi…nu vreau sa ma tina minte asa. Pentru ca poate, Doamne fereste, daca afla ce am facut, va face si el intr-o zi la fel. Si nu vreau acest lucru…poate eu nu mai am un viitor in fata dar el da. Din pacate nu mai stiu ce altceva sa fac, nu am cu cine sa vorbesc, pentru ca m-am inchis in mine, si mereu cand vorbesc cu cineva rad de mine, ma fac idiot, prost si mereu ma fac sa ma gandesc…orare le-ar fi mai bine fara mine? Si mereu ma gandesc…cum ar fi sa o fac pur si simplu…sa nu ma mai trezesc…oare le-ar fi mai bine la toti?
Draga Cristian,
Bun venit aici! In coloana din dreapta ti-am facut o „căsuță” cu pseudonimul pe care ti l-ai ales – „Cristian 24”. Acolo vei găsi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
AM,citit cati de multii sunt ca mne eu sunt ffubolnav si s tau la sora mea am parkinson,am diabet am probl cu inima si nu maai vreau sa traesc asa si vreau ,,sa plec,, intr un mod mai fara dureri si m reped e ca destul ajunge ca nu vreau sa ajung o leguma ok vreau o modalitate d ea pleca m repede
Draga Ianos,
Bun venit aici! In coloana din dreapta ti-am făcut o „căsuță” cu acest pseudonim – „Ianos”. Acolo vei găsi, în curând, mesajele membrilor grupului nostru virtual de suport pentru tine!
Cu prietenie,
Adrian
Am nevoie de ajutor sunt foarte disperat. Va rog din suflet sa ma ajutați. Imi vine sa urlu de durere, cer ajutorul vostru deoarece cu oamenii de lângă mine nu se poate vorbi. Vorbind cu ei ma ambiționez si mai tare. Imi e frica de mine
Draga Anonim,
Bun venit aici. Care e povestea ta? Care-i baiul?
Cu prietenie,
Adrian
Am incercat de multe ori sa ma sinucid, dar mi-a fost frica. In fiecare zi imi spun ca pana la urma paharul se va umple si o s-o fac, intr-o zi apropiata chiar o s-o fac. Si chiar nu pot, mi-e frica de ceea ce voi lasa in urma…nimic. Si poate totusi asa e si mai bine, la un moment dat toti vor uita de mine si se va putea considera ca nici nu am existat. Si in momentele in care scriu am usa intredeschisa si ma uit dubios la cutitul din bucatarie, dar mi-este foarte frica. Mi-e frica si de un paianjen, apoi de un cutit cred c mor inainte sa-mi ating cu el pielea. Am scris bilete de ramas-bun de n ori, dar le-am rupt si le-am ars… nu stiu ce sa fac, am doar 12 ani, la scoala par o fata normala , cu simtul umorului si bla bla bla…. dar nimeni nu stie ca acasa, pentru o medie de 9 parintii ma injura in toate felurile posibile si imposibile… m-am saturat de viata asta, si pana la urma, ce am de pierdut daca mor… prietenii mei sunt falsi, parintii m-ar da pentru un copil mai destept, in concluzie nu am nimic de pierdut. Si daca traiesc in contiunuare, pana la urma, ce am de castigat? Mai multe cuvinte urate si mai multe rani pe suflet, sunt plina, nu multumesc. Vreau pur si simplu sa adorm si sa nu ma mai trezesc niciodata, sau cel putin nu pana la sfarsitul pamantului, cand oricum murim toti. Am impresia ca Dumnezeu nu are grija de mine, ca sunt de izbeliste, sunt mereu lucrul care ramane, in plus. Chiar daca in colegii care stau ascunsi de restul as putea gasi niste prieteni foarte buni, mi-e frica sa fiu din nou tradata si data la o parte cand mi-e lumea mai draga. Pentru faptul ca nu m-am calficat la nationala parintii imi spun in continuu ca sunt proasta, ca sunt cea mai proasta din clasa, si mereu incep sa plang, chiar daca ei se hranesc cu lacrimi, si pe zi ce trece e mai rau, din ce in ce mai rau… nu mai stiu ce sa fac, pur si simplu astept cu nerabdare sa-mi fac curaj si sa-mi pun cutitul la gat sa ma omor… Nu pot incurajape nimeni sa nu faca asta, sa spun ca moartea nu e cea mai buna solutie, pentru ca nici macar eu nu cred asta. Dar pot spune cu mana pe inima ca dupa ce mor sper sa ajung intr-o lume mai buna, mai.. mai……
Draga AloneEveryDay,
Bun venit aici! In coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu pseudonimul acesta, pe care ți l-ai ales. Este a ta! Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Imi doresc sa mor pentru ca toți isi bat joc de mine, pana si familia. Imi spun ca sunt urat, am iesit un monstru.. asa si este..
Draga Sjsjjd,
Ce-ar fi sa ne scrii povestea ta? Suntem aici si pentru tine!
Cu prietenie,
Adrian
Am avut o tentativă nereușită … Am luat doi pumni de pastile fiind într-o pădure cu o funie după mine , când au început pastilele să-și facă efectul mi-am legat frumos funia , dar cred că s-a rupt , sau nu am legat-o bine , cert e că m-am trezit dimineața lângă copacul care avea să-mi fie ” călău” … Am remunțat pentru un timp la idee , chiar mi-am tatuat antebrațul cu o pădure, o fetiță care pare că se dă în leagăn( doar că leagănul are doar o singură sfoară…) acum iar sunt pe marginea prăpastiei , toate prostiile pe care le-am făcut cu ani în urmă , și nu văd o altă scăpare decât să „fug” din această lume … Și o voi face, mâine , după ce ies de la lucru cu siguranță nu voi mai da greș … Îmi pare rău de lucrurile bune pe care le las în urmă , dar mai bine este așa pentru toată lumea …
Dragă Nutzu,
Bun venit aici! Ți-am făcut o „căsuță” în coloana din dreapta, cu pseudonimul pe care ți l-ai ales. Pentru început, am câteva întrebări…
Ce înțelegi prin „sunt pe marginea prăpastiei”? De ce? Ce te-a adus acolo? De ce ți-ai tatuat tocmai o fetiță? Are vreo semnificație anume? Înțeleg ideea cu pădurea, cu sfoara leagănului, dar fetița?…
Apoi, care sunt acele „prostii pe care le-ai facut cu ani in urmă”? Și, mai ales, de ce crezi că este mai bine așa pentru toată lumea? Chiar crezi că nu există altă soluție, doar pentru că tu nu o poți vedea ACUM?
Aștept să ne scrii, dragă Nutzu!
Cu prietenie,
Adrian
Iti spun eu de ce nu ai reusit Nutzu,pt ca Dumnezeu nu a vrut ti-a mai dat o sansa,poate crezi ca nu stiu ce vb,stiu prea bine deoarece am trecut si eu prin asta,e adevarat nu ma-m gandit sa incerc 2 metode in acelas timp,si eu am povestea aici dar am gandit gresit deoarece eu si nici tu nu suntem importanti pt noi dar suntem importanti pt cei din jurul nostru,niciodata sa nu te gandesti doar la tine,intotdeauna e altcineva cu probleme mult mai grave decat ale tale,daca esti sanatos si poti munci nu ai nici o problema,daca esti bolnav nu renunta sunt altii mai bolnavi ca tine incearca sa fii in pielea lor,merita sa lupti pt orice credema am aflat pe propria piele,daca as avea putere sa traiesti o singura zi in viata mea credema nu te mai gandeai la asa ceva niciodata,dar gandul sinucidere a disparut din gandul meu si totul a inceput de pe acest site,pe care am ajuns cautand metode de sinucidere,bafta
Ma confrunt cu o depresie de cca.1 an de zile de natura medicala, am incercat s-o rezolv dar fara succes cu multa bunavointa, rabdare si multi bani la doctori a devenit deja frustrant. Pentru mine fiecare zi este o lupta parca sunt prizionier in propriul meu corp si dorinta de moartea este pe zi ce trece din ce in ce mai mare. Mereu aman inevitabilul, ca poate mai exista o speranta in mai bine dar pe zi ce trece ma simt mai neputincios si fara vlaga. Ma consum foarte mult fumand tigare dupa tigare si imi doresc ca fiecare dimineata sa fie ultima. Anul 2015 pentru mine a fost cel mai greu si continua sa fie. Se pare ca lucrurile rele se intampla celor buni si total de acord cu asta. Problemele par sa nu imi dea pace ma bantuie parca as fi blestemat de soarta. In tot acest am incercat cumva sa imi distrag atentia cu altceva nu mai sa nu gandesc la moarte cum ar fi un animal de companie(motan) si oarecum m-a distras dar nu stiu pana cand. Presupun ca o sa ma intrebati ce-am patit? Ce patesc majoritatea barbatilor cand sunt neglijenti. Sincer am ajuns la capatul puterilor si nu stiu inca ce metoda sa aplic sa fie” quick and no pain”:(
Draga DarkAngel,
Bun venit aici! In coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul pe care ți l-ai ales. Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului virtual de suport. Tot acolo te așteptăm să ne scrii orice alte detalii consideri că ne-ar fi utile să te înțelegem mai bine.
Cu prietenie,
Adrian
Offf
De ce oftezi, draga Mihaela? Cu ce te putem ajuta? Scrie-ne povestea ta…
Cu prietenie,
Adrian
Buna sunt Malina si am 14 ani!
Am avut acum recent evaluarea nationala,la romana a fost simplu si la matematica la fel dar eu nu am putut sa ma concentrez la mate si mi-am calculat punctajul si imi iese o nota cam mica,matusa mea este profesoara de matrmatica si directoare la scoala la care am invatat,iar ea acum este foartr suparata pe mine,abia de ma.mai priveste in ochi si eu sunt suparata pe mine,dar ce sa fac?Stiu e vina mea,dar examenul s-a dat ce pot sa fac…nimic!Cand eram mica parintii mei au divortat,mama mea s-a recasatorit iar tatal meu lucreaza in Bucuresti si eu am ramas cu matusa!Ea m-a cresut timp de 11 ani!Ieri dupa ce am iesit de la evaluare am inceput sa plang in hohote,nu ma puteam opri,la un moment dat ma sufocam!Apoi pe seara am adormit si am avut un vis groaznic!Fusesem impuscata in cap si toate spitalele erau inchise,imediat cand m-am trezit inca aveam lactimi in ochi si incepusem sa am frisoane si febra,simteam ca nu mai pot inchide ochii!Prietena mea cea mai buna era prin apropierea casei mele si cand m-a auzit plangand a venit imediat la mine si m-a tinut in brate,asa m-am mai linistit!Apoi am intrat in casa si iar am adormit pana in dimineata aceasta,iarasi am vidat urat ca si cum vedeam o inagine cu mine spanzurata,era ingrozitor,de ce sa mai triesc?Stiu ca am o viata lunga in fata,ca sunt prea mica sa ma gandesc la asa ceva,dar nu mai rezist!Daca persoana care m-a iubit si m-a crescut in acest timp mi-a spus ca ii este rusine cu mine,de ce sa mai traiesc?Va rog ajutati-ma,dati-mi un sfat!
Dragă Malina,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul pe care ți l-ai ales. Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Dar ce sa faci cand si parintii tai te resping ? Cand nimeni nu te baga in seama si poti sa faci orice ca ei nu se uita la tine si te dracuie si isi doresc ca tu sa nu te fi nascut? Atunci ce sa faci? Ce sa alegi? Moartea sau viata?
Dragă Iuliana,
Bun venit aici! Scrie-ne mai multe despre tine, ajută-ne să înțelegem prin ce treci, și hai să găsim împreună un răspuns! Ți-am făcut p „căsuță” în coloana din dreapta, numită „Iuliana 28”. Este a ta! Așteptăm să ne scrii acolo mai multe detalii! Și tot acolo vei găsi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
CUM SA MAI TRAIESC FARA COPII MEI CAND MOARTEA CRUNTA MIA RAPIT BAIATUL LA NUMAI 23 DE ANISORI SI FICA MEA REBELA MA IGNORA ,,,,OARE CUM?CE SENS MAI ARE VIATA MEA ,UNDE SA MA MAI DUC SUNT DISPERATA.AM GANDURI NEGRE NU MAI SUPORTTTTT,
Draga Amalia,
Ti-am facut o „casuta” in coloana din partea dreapta a paginii. Se numeste „Amalia”. Acolo vei gasi deja un prim comentariu, si vor urma si altele pentru tine, de la membrii grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Am crescut singura un copil , am cunoscut raul in stare pura si am resusit sa depasesc problemele pana acum , dar de aici nu mai pot sa duc , fiul meu are schizofrenie iar eu crucea asta nu o mai pot duce, sunt singura , rudele au fugit cu totii , singura mea scapare este moartea.
Draga Aura,
Bun venit aici! In coloana din dreapta a fost creata o casuta special pt tine, unde vei gasi comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport si unde te asteptam sa revii cu alte detalii care sa ne ajute sa iti intelegem situatia mai bine. Pentru ca mai era deja o Aura, am numit categoria ta „Aura A”.
Cu prietenie,
Adrian
As vrea să mor, mam despărțit de iubita mea acum o lună, eu am fost vinovat, plâng în fiecare seară si noapte, nu mai pot face nimic, bacul de 3 ani lupt să îl iau si nu reusesc, nu mai rezist si totusi, Dumnezeu e aici, dar am nevoie si de un confident, un sprijin fizic că singur nu reusesc :((
Dragă Constantin,
Bun venit aici, pe acest grup virtual de suport. În coloana din dreapta vei găsi o „căsuță” cu numele tău, la care am adăugat un 10, pentru că mai exista deja un Constantin – a ta se numește „Constantin 10”. Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Buna ziua.numele meu e Tiberiu si am varsta de 33 de ani.nu stiu cum sa incep si cu ce…dar stiti dvs de ce am ajuns aici.problema mea e oarecum simpla pt majoritatea cu,care am vorbit.ma parasit prietena in urma cu o saptamana.e o poveste mai lunga.ideea e cum i-mi pot scoate din cap gandul de suicid?nu mai pot dormii,nu mai pot manca etc.nu mai sunt bun de nimic.iar seara e ce-l mai tragic si mai dureros.ma gandesc numai la asta si la cum o pot face.tot ce ma retinut pana acum a fost familia,stiu ca ar fi distrusi daca as face asta…si nu gasesc nici o rezolvare la problema.am intors-o pe toate partile,dar nu.pur si simplu nu.ce pot face,ce solutie/solutii as putea avea?doare tot mai rau pe zi ce trece…
Draga Tiberiu,
Bun venit aici! În coloana din dreapta ți-am creat o „căsuță” cu numele Tiberiu. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Sall eu simt nevoia sa va spun cum am rezolvat eu cazurile mele de suicid , tot din dragoste , suparari , amaraciune ….. etc.
Eram tot pe un site asemanator acum cativa anii si am dat de un nr de telefon al unei doamne care m-ar putea ajuta am sunato pe doamna am stat de vorba cu dansa am fost la dansa acasa , iar tot ce am vb cu aceea femeie si vorba iei calda ma linistit foarte mult , cine are ganduri dastea sa o caute pe facebook ([…moderat…])si cu doamna gasiti sigur o rezolvare , mentionez ca doamna este prevazatoare sau cum se spune da cu cartile sau in cafea etc., nu va ganditi ca este tiganca sau ce mai arata la tv ca te jupoaie , daca stai de vb cu dansa nu te costa absolut nimic si o sa va convingeti singuri .
Daca iti pui capat zilelor ce rezolvatii ? Daca pe lumea cealalta este mai rau ? Sau unde speratii sa ajungetii , ganditiva si la familie voastre ce le lasati in urma , toti trecem prin greutati si reusim sa ajungem la suprafata cu bine.
Viata lunga fratilor si traitio din plin
Ca oricum mori, ce rost mai are sa te sinucizi
cum pot sa fa legatura cu voi,am nevoie si eu de un sfat daca e posibil
Draga Kristina,
E suficient sa scrii aici! Te ascultam!
Cu prietenie,
Adrian
Nu știu cât ajutor pot sa mai primesc .dar am ajuns sa imi fie frica de gândurile mele ! Imi doresc mult sa mor ,ușor si rpd, dar ma gândesc la părinți .Ma tot uit la un bloc de 10 etaje si tot timpul il am in cap .noapte nu pot sa mai dorm .visez doar ca ma înec si cu vomit numai sânge .sau noroi!
Dragă X,
Bun venit aici! În coloana din dreapta ți-am făcut o „căsuță” cu acest pseudonim! Te așteptăm acolo să ne povestești mai multe despre tine și problema cu care te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Va rog, ajutati-ma!!
Sunt disperata…
Vreau sa vorbesc cu cineva despre toata negura ce-mi mananca sufletul.
Dragă Iulia,
Bun venit! Suntem aici și pentru tine! Sau, dacă preferi o discuție telefonică, poți suna la 116123 sau la 0800 080 100, Linia de urgenta pentru prevenirea tentativelor de suicid.
Dacă preferi să scrii, așteptăm mai multe detalii despre tine și problema cu care te confrunți!
Cu prietenie,
Adrian
Nu ezita sa ma contactezi […moderat…] am 33 de ani si din 2001 am experimentat aproape orice lucru negativ din viata.te pup
” Fucking life „dacă iubire nu ar fii ,nici durere nu ar fii. Am încercat multe metode de suicid .chear am luat lama si m-am tăiat venele până la os si am avut hemoragie până dimineața și am schimbat 2 prosoape de sânge -_-.uneori viața e o c***a …
Viața este așa cum este… însă fiecare provocare își are și rezolvarea ei… Ne bucurăm că ești în viață! Cu ce te putem ajuta? Ești dispus să vorbim?
Uneori ma simt foarte singura si ma gandesc la cat e de cruda viata mea de la un timp am inceput sa ma inchid in min obs ca la sc mie foarte greu note mici si chear imi doreac sa stiu sa fiu cineva in viata dar ma m gandit si mi am dat seama ca niciodata nu voi ajunge unde imi doresc ….. obs ca viata mea este aiurea imi doresc din suflet sa mor ocup loc pe pamant
Dragă Ana-Maria,
Ce-ar fi să ne povestești mai multe despre tine si problema cu care te confrunți? În coloana din dreapta ți-am creat o căsuță cu pseudonimul „Ana-Maria Georgiana”. Este doar a ta!
Cu prietenie,
Adrian
sincer nu mai vad rostul zilelor mele…de multe luni de zile eu nu mai am liniste nu mai am somn in 11 luni de zile cred ca 3 luni au fost bune…astea 3 luni bune au fost pt ca am cunoscut un baiat care mi a alinat suferinta si mi a fost alaturi mereu in orice moment…sufeream groaznic la momentul ala dupa despartirea de fostul cu care am fost 8 ani de zile impreuna…ne am mutat impreuna totu bine si frumos poi a inceput sa ma turmenteze trecutul sa incep sa ma gandesc la fostul din ce in ce mai rau..orice faceam cu noul iubit imi aducea aminte de fostul. nu vroiam sa ma despart de actualul iubit pentru ca e o persoana cum rar sunt…am luptat sa raman cu el..dar gandurile si nelinistea nu mi au permis lucru asta…m am despartit de el si m am impacat cu fostul….acum sunt cu primul iubit din nou si am inceput sa ma gandesc la cel deal doilea pe care l am avut si i am dat cu piciorul pentru fostul´…traiesc un cosmar ….nu stiu ce vreau nu stiu ce simt…sunt 2 persoane complet diferite…am crezut ca fostul meu iubit e jumatatea mea… nu pare sa fie asa cu toate ca treaba e buna intre noi…sunt disperata am 11 luni de cand nu pot fi si eu un om linistit…vreau sa mor…..nu mai vad rostul la viata….amandoi tin la mine si pe amandoi ii fac sa sufere pentru ca nici eu nu stiu ce vreau…..nu fac cu intentie nimic….de asta vreau sa mor…nu sunt aici intamplator….ci am cautat niste metode prin a muri repede fara a simti dureri….pentru ca urasc durerile atat sufletesti cat si trupesti..
Dragă Georgi,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță”, pe care am numit-o „Georgi B.”. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport care îți vor fi adresate. Tot acolo te așteptăm să ne scrii mai multe detalii despre tine și problema cu care te confrunți!
Cu prietenie,
Adrian
Exact în urma cu 10 luni.. L-am cunoscut pe Andrei.. omul sufletului meu! Azi s.a decis să ne despărțim.. mi.a spus că nu mă sinte ce a simțit.. si ca vrea să.si trăiască viața.. i.am spus să.mi mai dea o șansă.. dar nu.. a spus că nu poate să facă nimic.. mi.a spus că asta simte si nu merit să sufăr .. a spus că îmi v.a fi mai bine fără el.. dar eu.. îl iubesc.. enorm.. dar nu cred că mai poate fi ceva între noi.. mi.e frica ca nu o să se mai întoarcă.. îl vedeam omul meu până când moartea ne v.a despărți.. m.am gândit la varianta sinuciderii.. dar n.am destul curaj.. nu stiu ce sa fac.. cum sa trec peste.. am nevoie de consolare.. dar nu am de la cine să o primesc.. am nevoie de sfaturi, dar nimeni nu mi le ofera.. am nevoie de soluții dar nu stiu cine îmi înțelege situația ca să mi le ofere.. am nevoie de el!! Sau am nevoie să trec dincolo..
Dragă Iulia,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul „Iulia A.”. Este a ta! Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport pentru tine, și tot acolo te așteptăm cu alte detalii care să ne ajute să îți înțelegem mai bine povestea.
Cu prietenie,
Adrian
Ce fac daca ma consider fără folos si nu imi gasesc rostul in viata? Ma simt buna la toate dar nefolositoare in toate..
Dragă Laura,
Bun venit aici, pe site! În coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu numele tău – „Laura B.”. Te așteptăm acolo cu mai multe detalii care să ne ajute să îți înțelegem mai bine situația.
Cu prietenie,
Adrian
Salutare si eu sunt tot un sinucigasi dar inainte de toate m-am gandit sa discut putin si cu voi.
Numele meu este cristian am si eu problwme ca tot omul ,sunt casatorit an si un copil dar problema mea cea mare este ca nu ma pot intelege cu sotia mea , ca toti oamenii ne mai si certam dar la noi sunt probleme exagerate.spune ca tine la mine dar nu ma mai iubeste si ca nu mai suntem copii sa ne iubim,planuri de viitor nu avem (cum ar fi sa facem o casa sau sa luam decizii impreuna ca o familie normala sa ne sfatuim impreuna)imi spune ca vrea sa fie independenta si ca eu vreau sa o manipulez pentru faptul ca nu o las sa se duca la munca pe 400 de lei avand in vedere ca eu sunt in strainatate ai ii pot oferi 1500 de lei cel putin . Imi apune ca aunt un psihopat etc. Iar eu mi-am irosit viata pe langa ea .nu pot trai cu alta femeie sau sa imi reincep viata.o iubesc si avem un copil inpreuna ,nu pot trai fara ei dar nici cu ea imi vorbeste ca la un cersetor . Nu mai pot m-am saturat si am decis sa pun punct la tot . Sunt in strainatate sa le fac un rost o casa …dar sunt ca si singur.
Dragă Cristian,
Bun venit aici, și mulțumim pentru că ne-ai împărtășit o fărâmă din gândurile și frământările tale interioare. În coloana din dreapta ți-am făcut o „căsuță”, pe care am numit-o „Cristian F.”. Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Salut ..eu sunt la a doua .incercare de a ma sinucide ..prima mam aruncat […moderat…] nu am mers ..a doua si ceea mai recenta .am spus .ia sa imi […moderat…] ..o sa pierd mult sange si voi muri ..ma dus undeva singur .nu stia nimeni ca sunt acolo ..si nici nu prea trecea nimeni pe acolo ..am luat o sticla de vodk ..am bauto aproape jumate ..nu mai simnteam nimic..si cu o lama am inceput usor usor sa ma tai .am dat de o […moderat…] ..cel putin asa cred . Ca era foarte mult sange .am mai dat cu lama o data .si nu mai stiu nimic.posibil ca pe acolo a trecut cineva in momentu ala .. ..mam trezit a doua zi la spital .ma durea capu ingrozitor ..nu imi simnteam mana .medici mi.au spus ca din cauza la anestezie..in fine…acum miam revenit si incerc sa gasesc o solutie ..sa aflu cum sa ajung mai repede la doamne doamne ..numai la asta ma gandesc ..de vro 10 zile..dar trebuie sa o gandsc bine .ca sa nu mai dea cineva de mine .sau sa ma gaseasca cineva .deci ..sinucigasilor…ganditiva inainte bine cum vreti sa muriti si faceti sa fie ca la carte ..
Dragă George,
Bun venit aici! Ți-am făcut o „căsuță” în coloana din dreapta, pe care am numit-o „George 10”. Așteptăm să ne scrii acolo mai multe detalii despre tine! Tot acolo vor sosi, în curând, și comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport care îți vor fi adresate.
Cu prietenie,
Adrian
Vreau sa Mor pentru ca simt ca nimik nu reușesc, nimic nu ma face fericita, simt ca nu aparțin acestei lumi!:(
Dragă Nocoment,
Bun venit aici! Ți-am creat o „căsuță” în coloana din dreapta, căreia i-am dat pseudonimul pe care ți l-ai ales – „Nocoment”. Te așteptăm acolo să ne scrii mai multe despre tine și problema cu care te confrunți, pentru a putea încerca să găsim apoi, împreună, soluții reale, pentru că sinuciderea nu a fost și nu va fi vreodată o soluție…
Cu prietenie,
Adrian
Nu ma asteptam ca atatia oameni sa-si doreasca moartea. Eu nu vreau sa mor desi cred ca asta e rezolvarea tuturor problemelor pe care m-i le-am creat mie si celor din jur. Ma bucur ca sunt oameni dispusi sa asculte si sa-i ajute pe ceilalti. Nu am inteles din articol (poate ca nu m-am concentrat eu destul) cum putem lua legatura cu comunitatea oamenilor care sufera si care ne pot ajuta.toate cele bune!
Dragă IulianA,
Bun venit aici. Dacă ai nevoie de ajutor, e suficient să scrii un mesaj oriunde. Acel mesaj va fi apoi transformat într-o postare de sine stătătoare, vei primi o „căsuță”, pentru ca toate comentariile să poată fi citite în context, la un loc, să nu se piardă printre miile de mesaje de aici.
Dacă vrei să ajuți, e și mai simplu: citești poveștile de viață postate de membrii acestei comunități și răspunzi la ele, în „căsuțele” lor din coloana aflată în dreapta paginii.
Cu prietenie,
Adrian
Pentru alții este foarte simplu sa judece această decizie, să ne facă nebuni,cretini si așa mai departe. Nu ne mai repetați la nesfârșit ca alții au probleme mai grave și trece peste ele,este inutil și o idee proasta. Știți cum este ca toată viața ta să ai use trântite în nas,să fii respins de cei din jur,să te străduiești să le arăți celorlalți ca ești un om demn si ei să te ignore? Știți cum este să iubești o persoană atât de mult încât ea să devina motivația ta în tot iar apoi să afli că doar și-a bătut joc? Știți cum este să fii complet singura,să stai inchis în casă (în afara de faptul că mergi la muncă)? Sa te intrebi zi de zi ce este în neregulă cu tine de toată lumea te părăsește? Sa fii mai bun într-o lume atât de rea si egoista? Nu știți. Așa că da,îmi rezerv dreptul de a fi egoista si a mă gândi doar la durerea si furia mea în momentul în care decid că asta e cea mai ușoară cale de a scăpa,da,îmi rezerv dreptul de a fi o lașă. Când un om ajunge să ia această decizie, ganditiva ca în sufletul lui e o furtuna, un amestec de sentimente, nu își mai găsește locul, nu își mai încape în piele. Nu știe cum să mai stea sau cum sa mai exprime ca suferă. Nici o forma de cancer nu e boala grea (în afara de faptul că ai dureri care oricum vor înceta mai devreme sau mai târziu) cum este dorința de a muri. Când ești bolnav, toată lumea e la capul tau si te face fericit în ultimele tale zile, dar când vrei sa îți oprești respirația,o faci pentru că te vezi complet singur,ignorat, trist si lista poate continua.
Dragă Eliza,
Nimeni nu te judecă aici și, în nici un caz, nimeni nu face pe altcineva nebun, cretin etc. Probabil că ai sesizat deja că foarte mulți dintre cei care sunt aici au trecut prin experiențe asemănătoare. Desigur, sunt și alții care nu, însă gestul și răspunsurile lor nu sunt altceva decât o încercare – ce-i drept, uneori nereușită – de a găsi motive care să te ancoreze aici, de a-ți arăta că ne pasă, că viața înseamnă mai mult decât o perioadă în care nu mai vezi nici un viitor…
Ți-am făcut o „căsuță” în coloana din dreapta – se numeste „Eliza U”. Nu promitem că vom scrie doar ce ai vrea să auzi, însă promitem că te vom asculta, că vom plânge alături de tine și vom încerca să îți fim alături.
Cu prietenie,
Adrian
are cine vrea sa moara simte ce simt si eu acum? si ieri si azi si maine?
Dragă Teodor, suntem aici și pentru tine! Ce -ar fi sa ne scrii mai multe despre ce simți?
o stare de resemnare , sotia ma injura , oscrii nu m au aperciat niciodata , am impresia ca am fost folosit doar pentru a s epune ea pe picioare sota , acum ca are apartament si un copil frumos eu nu mai sunt de folos asa simt , doar copilul mai mai ajuta psihic , dar imi mintea mea fac scenarii cum sa termin mai repede cu tot.
Dragă Teodor,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” în care am adunat ambele tale comentarii. Am numit-o „Teodor P.” – și este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te așteptăm cu mai multe detalii, care să ne ajute să înțelegem mai bine problemele cu care te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Credeți-mă ca dacă ne spuneți ca nu e bine atunci perSoana dată deja sa răzgândit, va inselati noi și singuri stim ca aceasta nu e bine dar noi avem nevoie de altceva . Da nu ascund și eu am vrut sa mor și am încercat chiar niste variante dar ca prin minune nu am pățit nimic și acum vreau dar Tatăl meu Ceresc nu îmi da voie și ma chinuie mult cu aceasta. As vrea sa știu chiar cum se simte acel care deja a încercat și a supraviețuit ce a înțeles din aceasta?!
Salut ptr ce sa mai traiesti pe acest pamant fiind, singur si fara ajutor aceasta e singura solutie ca sa scapi de toate, toti avem necazuri nu mai am cum sa mai fac fata la asa ceva.Nu mai unde sta ramai fara casa cu toate datorile pe cap bank iti ia casa, avand multe de plata pensie, facturi etc pt ce sa mai traiesti, la munca iti pun oprire pe tot iar fosta a plc eu nu pot plati singur tot a bagat divort si ce mai ramne de fc?!.Eu nu am nici macar unde sa imi duc bunurile mele. Rata la banca este foarte mare chiar daca platim jumate nu exista sanse sa poti face fata asta zic eu ca asa va fi..
Dragă Vasile,
Bun venit aici! Probabil ai văzut deja cum funcționează site-ul – în coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul tău – „Vasile L.”. Este a ta! Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport care îți vor fi adresate.
Cu prietenie,
Adrian
Ma simt atât de bizar ca am ajuns sa va scriu si eu… dar simțeam ca ma prăbușesc… Sunt divorțată de un pic de vreme si … destul de fragilă. Ajutati-ma un pic, va rog!! … apoi, va voi înapoia cu dobânda…timp si susținere ca în alte vremuri. Multumesc…
Dragă Adalia,
Bine ai revenit! În coloana din dreapta a fost creată o căsuță cu acest pseudonim. Scrie-ne acolo, te rugăm, cu ce te confrunti! Și, între timp, capul sus, dragă Adalia!
Cu prietenie,
Adrian
Vreau sa vorbesc în privat cu cineva ,Mulțumesc!
Dragă Ana,
Cea mai bună variantă este la telefon – există un telverde – 116.123 sau 0800.080.100, la care poți suna și discuta cu unul dintre voluntarii Liniei telefonice pentru prevenirea tentativelor de suicid. Trebuie să știi că, dacă voluntarii sunt angajați în alte convorbiri, de regulă sună în continuare, însă ei nu pot prelua ATUNCI apelul de la tine, deci e important să nu renunți de la prima încercare.
O a doua variantă este să scrii aici, oriunde, cu precizarea că nu dorești ca textul să apară pe site. Vei primi un răspuns pe adresa de mail pe care o vei indica în cel mai scurt timp posibil. Dar marele avantaj al postării aici, pe site, este că îți vor putea răspunde mai multe persoane, nu doar una, ca în cazul e-mailului.
Cu prietenie,
Adrian
Si ce rost are sa traiesti cand nimanui nu ii pasa?
Dragă Doy Ma,
Eu as întreba, mai degrabă, dacă oricum nimănui nu îi pasă, ce rost are să mori?
Cat despre faptul ca nu ii pasa nimanui, noi suntem aici pentru ca ne pasa! Prin urmare, ce ar fi sa ne spui povestea ta?
Cu prietenie,
Adrian
…….m’am saturat de viata si de mine, sunt obosita, vreau sa ma odihnesc.
Oricat incerc nimic nu imi iese bine toate imi oes pe dos..am obosit sa ma simt vinovata de absolut orice ….am obosit tare de tot
Dragă Ale,
Bun venit aici. În coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu pseudonimul „Ale Y”. Este a ta! Așteptăm să ne scrii acolo mai multe detalii despre tine și problema cu care te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Salut..Eu sunt Robert. Am 25 de Ani
Sunt intr-o situație pe muchie cum s-ar spune..
Vreau sa ma sinucid odată si nu pot
Adică de cinci ani tot încerc,am si doua dați in care am ratat sinuciderea.( ceea ce e groaznic )
Ajutați/ma !
Dragă Robert,
Bun venit aici! În coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu numele „Robert 25”. Este a ta! Te așteptăm acolo cu mai multe detalii despre tine și problema cu care te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Ok,sa zicem ca ma ajutati sa ma sinucid … Cum ? Moral nu aveti nicio sansa ,o sa.mi fac curajul daca mai continua situatia . Imi dati bani cumva ? Sau ma ajutati cumva sa omo r alte persoane care mi.au gresit in viata fara sa fiu inchis ? Imi platiti rata la banca ?
Dragă Vasile,
Nu, din păcate nu îți putem oferi nici bani, nici nu îți putem plăti ratele la bancă. Tot ce îți putem oferi este timpul nostru, disponibilitatea de a te asculta fără să te judecăm și, eventual, o altă perspectivă despre problema cu care te confrunți. Dacă sunt suficiente sau nu, tu decizi.
Cu prietenie,
Adrian
De asemenea,vreau sa mai adaug ceva … De unde am siguranta ca nu.mi vars frustrarile la un escroc, Adrian ? Imi cer scuze daca ma insel , insa am un feeling ca asta este o prostie ,o sarlatanie ceva … E ceva la mijloc , sunt oameni mai nebuni ca mine care pot posta prin simplul fapt ca.i place sa se distreze pe seama altora ca sa scape de suferinta lui , asa se alimenteaza el .
Dragă Vasile,
Nu ai această siguranță – că nu e o prostie, șarlatanie sau oricum ai vrea să mai numești ceea ce facem aici de atâția ani fără să așteptăm nimic în schimb. Și, da, pot exista oameni care aleg să posteze doar pentru a se distra sau din te miri ce alte motive. Noi suntem aici pentru a ne oferi timpul și disponibilitatea de a asculta oricui are nevoie de asta, indiferent dacă tu crezi sau nu în bunele noastre intenții. Nu încearcă nimeni să te convingă… Ai nevoie de cineva care să te asculte fără să te judece? Suntem aici!
Cu prietenie,
Adrian
Buna numele meu este daniel si in seara aceasta pentru mine sa incheiat capitolul acesta .
Pentru mine cel mai onorabil sa mori este sa mori in bratele unui prieten […moderat…].
Imi pare rau eu nu mai am pentru ce trai viata mea nu mai are scapare va salut si nu procedati la fel.
Daniel
Dragă Daniel,
Bun venit aici, și mulțumim pentru că ne-ai considerat de încredere, astfel încât să ne mărturisești niște trăiri atât de intime. Ce-ar fi să ne scrii mai multe despre tine și problemele care te frământă atât de mult încât să ajungi să gândești în felul acesta? În coloana din dreapta ți-am creat o „căsuță” cu pseudonimul „Daniel J.” – ți-am modificat numele, pentru a îți proteja identitatea. Dar este căsuța ta, și te așteptăm acolo cu mai multe detalii! Ajută-ne să înțelegem prin ce treci!
Cu prietenie,
Adrian
Sincer… nici nu stiu ce se intampla cu mine… din iarna parca sunt alta persoana… toti prietenii mei imi zic ca m-am schimbat dar eu le spun ca nu este nimic cu mine si doar m-am maturizat… am incercat sa ma omor de 4ori pana acum.. de fiecare data am incercat cu […moderat…]. Nu am patit nimic pana acum doar am intrat in spital, si asistentele de la spital ma credeau nebuna doar pentru faptul ca am vrut sa imi iau viata. Nu am mai incercat de 3luni sa imi iau viata.. dar acum cateva zile au inceput din nou sa vina gandurile alea naspa… si inca ma gandesc ce rost mai am pe pamant? Daca as muri toti ar fii fericiti si s-ar bucura de viata.. chiar nu stiu ce sa fac.. intr-un fel mi-e frica de viata in altfel nu…
Dragă Maria,
Bun venit aici! În coloana din dreapta ți-am creat o „căsuță”, pe care am numit-o „Maria 29”. Este a ta! Așteptăm să ne scrii acolo alte detalii despre tine și motivele care te determină să simți lucrurile acestea, și tot acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Buna ziua. Nici nu stiu cum sa incep. Am avut o viata destul de ok pana acum doi ani. Dar din 2015 pot spune ca traiesc de pe zi ce trece un film. Nu am fost niciodata bogat ….dar m-am zbatut pentru a realiza ceva in viata. Ca pe cand voi avea copii sa nu fie nevoiti sa porneasca de unde am pornit eu. Din 2015 incoace sunt intr-o cadere libera pot spune. Am primit tepe peste tepe. In 2016 am ajuns din nou sa o iau de la 0. Am hotarat cu nevasta mea ca incerc sa merg la munca in strainatate…..la inceput a fost greu dar nu ma dade-am batut. dupa cateva luni Nevasta mea a ramas insarcinata. Tragean la munca ca orbul ca pe cand naste sa ma pot duce acasa…. dar am mai luat o teapa….chiar de la shefu…(((( m-am intors in tara chiar pe cand a nascut nevasta mea printisorul nostru. M-am imprumutat ca sa pot lua patut si etc la copil…. Am stat doua luni acasa. Dar fara bani sa te intretii eram constient ca nu am cum sta. Asa ca am plecat din nou….Am avut asa o presimtire rea cand am plecat ca si niciodata…. in ultima luna….m-am ales si cu un sechestru pe ap…la care binenteles am rata….iar daca va zic dece nu va vine sa credeti….ca acum 9 ani am avut o iubita care se prostitua si eu nu am stiut….am crezut ca ea lucra la azil de battani….pana a fost chemata la instanta ca martora intrun dosar de proxeneti….iar eu cica am trait cu ea si am cheltuit bani ….doamne in ce tara traim….. unicu lucru care imi mai da putere este fiul meu scump si drag….credetima ca lucru 16 -18ore zi 7 din 7 sa scap de datorii si sa imi intretin familia acasa… iar nevasta mea plange si ma acuza zi de zi ca nu sunt acasa langa ea si copil…..numai eu stiu ce viata trag in sufletu meu si prin cate trec…sa incerc sa fie mai bine dar parca ma afund tot mai rau….an ajuns in faza in care nu mai stiu mai departe….apartament luat…..viata si libertate luata….nevasta mea scumpa trebuie sa o aud zilnic nefericita…..pentru ce doamne…..ca am vrut sa ofer familiei o viata decenta….am crezut tot timpul in Dumnezeu …si in puterile lui….dar nu mai am eu puterea necesara….efectiv nu mai pot…..orice om are o limita…..a ajuns si eu la limita mea….Nu Mai Pot
Dragă W.,
Bun venit aici și mulțumim pentru încrederea pe care ne-o acorzi relatându-ne povestea ta. În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu acest pseudonim – „W.” – este a ta! Te așteptăm acolo cu mai multe detalii despre tine, care să ne ajute să îți înțelegem mai bine povestea și situația cu care te confrunți. Tot acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
am un singur copil si este bolnav de schizofrenie, l-am crescut singura cu greul greului, dumnezeu nu m-a iubit niciodata, rugaciunile nu m-i le baga in seamă și dacă imi iau viata pe care nu o mai suport de ce mi-ar da atentie… doar să mă pedepsească iar și iar și iar…..
Dragă Viorica,
Bun venit aici, și mulțumim pentru încrederea pe care ne-o acorzi împărtășind cu noi aceste gânduri. În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Viorica”, utilizând pseudonimul ales de tine. Este a ta! Te așteptăm acolo să ne scrii mai multe detalii despre tine și problema cu care te confrunți, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine ceea ce simți. Tot acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport care îți vor fi adresate.
Cu prietenie,
Adrian
Dacă cincea ia astfel de hotărâre înseamnă ca sa gândit deja la toate astea nu credeți? Iar ca nu se termină aici suferință și ca pe lumea cealaltă dumnezeu te pedepsește din nou,cred ca dumnezeu ăsta știe numai de pedepse și atât! Sa se ia de mana cu celălalt adică necuratul ca nu sunt departe unul de celălalt!
Dragă Victor,
Nu știu dacă cineva care contemplează sinuciderea s-a gândit la toate acestea… Știu doar că, uneori, atunci când tot interiorul tău este frământat ca de un urgan teribil, pur și simplu nu mai poți vedea și altceva în afară de problema cu care te confrunți… Și mai știu că, în acele momente, adeseori prinde bine să știi că nu ești singur! Dacă vrei să vorbești, suntem aici și pentru tine!
Cu prietenie,
Adrian
Mai e cineva pe aici?
Nu vreau sa mor dar m am bagat intr o chestie fff urata incat singura solutie acum mi se pare doar sa dispar, nu stiu, sa mi se intample ceva, sa nu mai stiu de mine. Nu mi-e frica sa mor, mi-e frica sa traiesc!
Dragă Ramona,
Bun venit aici! În coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu pseudonimul „Ramona J.”. Este a ta! Te așteptăm acolo să ne scrii cât mai multe detalii care să ne ajute să înțelegem despre ce este vorba, și care e acea chestie fff urâtă despre care scrii că îți dă bătăi de cap.
Cu prietenie,
Adrian
VREAU SA MOR!!!
Dragă Lucian,
Care-i baiul? Suntem aici și pentru tine! Ajută-ne să înțelegem cu ce te confrunți!
Cu prietenie,
Adrian
am 42 de ani si sufar de o boala psihica. nu mai am serviciu si nu ma mai angajaza nimeni in conditiile astea. nu mai am bani nici de mancare si mai am si multe datorii. mai am putin si ajung om al strazii. decat asa mai bine mort.
Dragă Lucian,
În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” numai a ta, pe care am numit-o „Lucian 42”. Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo ne poți scrie cat mai multe detalii despre tine, care sa ne ajute sa înțelegem cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Vreau sa mor, părinți mei mă urăsc, lumea mă vorbește, prietenele mele sunt niște prefăcute, ce rost are sa traiesc? Toate astea pentru ca mam cumplat cu un baiat care e repetent si are niste probleme. Deci cum sa mor fara sa ma doara?
Draga Singura,
Bun venit aici! În coloana din dreapta ti-am creat o „căsuță” numai a ta, așa cum procedăm aici. Se numește „Singura C”. Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport! Și un prim comentariu de la mine.
Cu prietenie,
Adrian
Eu de curând am cam rămas singură pe lume , toată lumea a ajuns să mă critice pentru lucruri false ,spuse de persoane care ar fi bucuroase să mă vadă suferind , și se pare că au reușit . Sunt doar o fata de 13 ani , la vârsta mea port pe umeri prea multe suferințe și nu am pe nimeni căreia sa ii zic asta, și mi sa părut că cel mai simplu lucru este moartea .
Dragă Ale,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu numele tău, la care am adăugat cifra 13, reprezentând vârsta, pentru că mai erau deja două „Ale” și să putem face distincție toți. Căsuța ta se numește deci „Ale 13”. Am copiat acolo cele două comentarii ale tale, pentru că nu sunt identice și pentru a ne ajuta să înțelegem mai multe despre tine.
Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te voi ruga să ne scrii mai multe detalii despre tine și problemele cu care te confrunți. Ajută-ne să înțelegem cât mai exact situația ta!
În cursul după-amiezii voi încerca să își scriu și eu ceva acolo!
Cu prietenie,
Adrian
Eu de curând am rămas singură pe lume , nu mai am prieteni (din cauză că anumite persoane ar da orice că să mă vadă suferind, și au împrăștiat zvonuri și toți sunt împotriva mea) , familia mea e distrusă ( accident de masina, îmi e ff greu sa vorbesc despre asta) și nu mai am nici o speranța , așa că în acest moment singurul lucru cu care mă împac e moartea.
Am 13 ani , și pentru un copil de vârsta mea ,duc prea multe suferințe și dureri pe umeri . Am nevoie de cineva care sa mă înțeleagă.
Dragă Ale,
Bun venit aici! Reiau aici comentariul meu anterior.
În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu numele tău, la care am adăugat cifra 13, reprezentând vârsta, pentru că mai erau deja două „Ale” și să putem face distincție toți. Căsuța ta se numește deci „Ale 13”. Am copiat acolo cele două comentarii ale tale, pentru că nu sunt identice și pentru a ne ajuta să înțelegem mai multe despre tine.
Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te voi ruga să ne scrii mai multe detalii despre tine și problemele cu care te confrunți. Ajută-ne să înțelegem cât mai exact situația ta!
În cursul după-amiezii voi încerca să își scriu și eu ceva acolo!
Cu prietenie,
Adrian
Ma numesc Elena si am 27 de ani.
de multi ani ma gandesc sa imi iau viata. De mai bine de 12 ani. Au fost multe momente cand am crezut ca am scapat de aceste ganduri si acesta stare. Dar tot revine. Nu mai am incredere in cei din jurul meu.
Oamenii,fie ei prieteni sau familie m-au dezamagit constant. Sunt o fire vesela si comunicativa de felul meu. Prin asta reusesc sa ascund adevaratele mele stari. Sunt sigura ca ar fi un soc maxim pentru toti cei ce ma cunosc daca vreodata am sa fac un gest de genul asta.
Sunt buna la dat sfaturi celor ce sunt in starea mea, pentru ca ii inteleg perefect. Dar oricat incerc nu pot sa ma ridic singura din abisul asta. Simt ca nimic nu ma mai bucura. Este prima oara cand scriu ceva atat de personal despre mine undeva unde altii pot citi. Poate o fac tocmai pentru a imi impartasi gandurile cu cineva. Oricine!
Dragă Elena,
Bun venit aici și mulțumim pentru încrederea ta! În coloana din dreapta am creat o „căsuță” doar a ta, unde îți poți scrie oricând gândurile, trăirile, emoțiile, și alte persoane care au trecut pe acolo, care pot înțelege să le poată citi și să îți lase, la rândul lor, un comentariu, un gând bun sau o altă perspectivă. Căsuța ta se numește „Elena 27”, pentru a se deosebi de altele asemănătoare. Te așteptăm acolo!
Cu prietenie,
Adrian
Buna ziua mă numesc Georgica și o mare problema… sunt dependent de jocurile de noroc… Pot spune că am pierdut tot ce aveam.. Și de asta vreau să îmi iau zilele.. știu că e prostie dar altfel nu vad nici o scăpare…. Am nevoie de ajutor….
Dragă Georgică,
Bun venit aici! În coloana din dreapta vei găsi o „căsuță” care a fost creată special pentru tine – se numește „Georgică 82”. Te așteptăm să ne scrii acolo mai multe despre tine și problemele cu care te confrunți. Ajută-ne să înțelegem!
Cu prietenie,
Adrian
Salut, Adrian. Am citit articolul tau si ai făcut o treaba excelenta ca l.ai scris. Insa voi raman cu aceeasi problema. Pe langa situatia materială care nu.mi convine si oamenii de joasă speță care ma înconjoară, iar pe unii trebuie sa.i numesc prietenii pentru a nu fi considerat un singuratic, de departea cea mai mare problemă a mea este chelia. A început să.mi pice parul cu 2 ani in urma, în prezent avand doar 18 ani. Am făcut analize, tratamente peste tratamente, vizite la dermatolog, m.am tuns si 0 in speranta ca o sa arat decent si nimic. si toate pentru a concluziona ca e o chestie din gena cu toate ca in familia mea nimeni nu a avut probleme de genul. Sincer sa fiu mi.a cam ajuns sa nu duc si eu o viață normală de adolescent, sa nu pot sa innota intr.o piscină pentru ca mi s.ar uda putinele fire de par si toți s.ar uita insistent la mine..unii chiar amuzandu.se pe tema asta. Sau sa nu pot iesi din casa fara o sapca in cap. Si sincer nu m.ar deranja daca nu as fi singurul. Eu unul nu mai cunosc pe nimeni la varsta asta care sa aiba probleme de genul si sa nu se ascundă o boala mai grava in spate. Chiar nu stiu ce sa mai fac. Poate voi ma puteti ajuta cumva.
Dragă Antonio,
Bun venit aici! Mulțumim pentru aprecieri și pentru încrederea ta! În coloana din dreapta a fost creată o nouă categorie – „Antonio 18”. Este a ta! Vei găsi deja acolo un prim răspuns, după care sunt sigur că vor urma și altele din partea membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo ne poți scrie oricând, orice alte detalii vei considera relevante pentru a ne ajuta să înțelegem cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Eu in noaptea asta mă sinucid
Dragă Andra,
Ce s-a întâmplat? Dă-ne mai multe detalii legate de motivele tale… Hai să discutăm despre asta! Suntem aici și pentru tine!
Cu prietenie,
Adrian
În coloana din dreapta vei găsi o „căsuță” pe care am numit-o „Andra 32”. Este a ta! Astfel, mesajul tău ajunge mai repede la membrii grupului nostru virtual de suport! Așteptăm acolo mai multe detalii legate de problema cu care te confrunți!
Cum va pot contacta?…
Dragă Ioana,
Poți scrie aici, sub pseudonim (probabil ai văzut că ți-am modificat inclusiv numele lăsat aici, pentru a-ți proteja identitatea). Răspund cât pot de repede și, în plus, pot răspunde și alți membri ai grupului nostru virtual de suport. Dacă vrei să discuți efectiv cu cineva, poți suna la 116.123, linia noastră telefonică pentru prevenirea tentativelor de suicid, unde vei putea discuta cu un voluntar.
Cu prietenie,
Adrian
Cum va pot contacta?…
Dragă Ioana,
Poți scrie aici, sub pseudonim (probabil ai văzut că ți-am modificat inclusiv numele lăsat aici, pentru a-ți proteja identitatea). Răspund cât pot de repede și, în plus, pot răspunde și alți membri ai grupului nostru virtual de suport. Dacă vrei să discuți efectiv cu cineva, poți suna la 116.123, linia noastră telefonică pentru prevenirea tentativelor de suicid, unde vei putea discuta cu un voluntar.
Cu prietenie,
Adrian
Haideti sa va povestesc pe scurt , am 26 de ani am o relatie cu o femeie de 34 de ani ea arr un copil din prima casatorie suntem impreuna de 1 an si vreo cateva luni stam impreuna de aproape 1 an , copilul este destul de afectat de acest divort el avand 7 ani jumatate are cateva pb cu nervisorii reactii nervoase si etc am acceptat toate acestea doamne fereste copilul nu e vinovat din contra il iubesc enorm de mult
Dar acum cateva zile a avut o iesire destul de nervoasa cu mine dadea cu pumnii cu picioarele unde mergeam eu in casa si el dupa mine tin sa mentionez si eu am avut cateva pb in familia mea , tatal meu a decedat acum 6 luni, pierderea lui ma afectat destul de mult si multe probleme acumulate in suflet si in interiorul meu , la acel episod cu copilul era de fata si Soacra intr un exces de suparare i am dat o palma peste cur copilului , de aici a inceput totul , intr o fractiune de secunda totul a intrat in cadere libera de fel sunt cu un calm iesit din comun dar acum…. nu stiu ce a fost in secunda urmatoare am fost blamat si pus la zid si executat fara drept de apel si aparare si din partea logodnicei si din partea mamei ei ba chiar logodnica mi a si precizat , „ti am dat voie sa il certi sa il pedepsesti dar sa dai in el ” din momentul urmator am inceput sa fiu tratat si judecat fara nici o aparare tot se repeta lasa ma sa ma calmez lasa ma sa ma linistesc dar nimic din toate astea nu se intampla , ei sunt totul pt mine iar mama ei , eu asa consider ca un om matur de varsta ei si daca e asa cum zicea ea ca mq aprecia cauta cumva o metoda de a aplana situatia dar din contra parca pune paie pe foc iar de 2 zile sufletul si inima mi e facuta praf am aproape 30h de cand n am mancat in schimb tigari si cafele la greu si tot felul de ganduri imi pun stapanire.
Ce pot face ? Simt ca bubui si cedez.
Dragă Aaa,
Bun venit aici! Probabil cunoști deja felul în care procedăm – prin urmare, în coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu pseudonimul tău, căruia i-am adăudat și 26, pentru o mai bună identificare de către tine ulterior. Prin urmare, se numește „Aaa26”. Astfel, el va putea fi citit de mai mulți dintre membrii grupului nostru virtual de suport, care vor putea contribui aici cu răspunsurile lor pentru tine.
Cu prietenie,
Adrian
Nu mai pot….tre printr o perioada grea,din viata mea!E mult de povestit si nivi nu mai am putere sa mai spun prin xe trec.Vreau doar sa mor,sa nu mai simt nimic.Mi am distrus viata si pe a celor din jurul meu…NU MAI AM PUTERE…
Dragă Liliana,
Îți mulțumim pentru că ai găsit puterea de a scrie aici, de a ne împărtăși aceste gânduri atât de intime și de profunde. Te rog să tragi aer în piept și să încerci să te liniștești. Uneori, atunci când suntem prinși în vâltoarea evenimentelor, pur și simplu nu mai avem puterea de a găsi soluțiile corecte și bune la problemele cu care ne confruntăm, rămânându-ne, în schimb, doar varianta cea mai comodă… care nu este în nici un caz cea mai bună!
Te rog din suflet să încerci să te liniștești… fă-ți un ceai călduț, din plante, bea-l, șterge-ți lacrimile și hai să vedem împreună ce este de făcut! Între timp eu îți creez o căsuță cu pseudonimul „Liliana 38”, în coloana din dreapta, unde așteptăm să ne scrii mai multe despre tine. Ajută-ne să înțelegem cu ce te confrunți!
Cu prietenie,
Adrian
Vreau si eu sa stiu cum se face chestia cu gazul
Dragă Nico, care este baiul? Care e povestea ta? Care sunt motivele care te determină să gândești așa?
poate ca gandul de a creste un copil singura ma sperie foarte mult si gandul ca poate copilul meu o sa ma urasca pentru faptul ca tatal lui nu este langa el si sa nu mai spun de cuvintele urate spuse de tatal lui si de vina pe care el mi o da doar mie
Și crezi că poți îndrepta un rău cu un alt rău mai mare?…
Sincer nu stiu cum as putea rezolva aceasta situazie baietelul meu are doar 3 luni si de multe ori ma uita la el si ma gandesc ce as putea sa ii spun cand o sa ma intrebe unde e tatal lui sau dece el nu are un tata ca toti ceilalti copii si cea mai mare frica a mea este de al pierde probabil lipsa u nei figuri masculine o sa il faca sa vrea sa si cunoasca si o sa aleaga sa plece cu el deci decat sa imi pierd copilul mai bine mor
Dragă Nico,
În coloana din dreapta ți-am făcut o căsuță numai a ta – se numește „Nico R.”. Acolo vei putea găsi, în curând, și răspunsurile altor persoane din acest grup virtual de suport! Voi încerca și eu un răspuns cât de curând!
Te asigur că sinuciderea nu este o soluție!
Cu prietenie,
Adrian
Daca tot vreti sa ma ajutati si ati dat idea cu gazul spuneti mi si Cum se face
Dragă Nico, suntem aici să încercăm să găsim o soluție reală… sinuciderea nu a fost și nu va fi o soluție! Găsești deja un prim comentariu la „căsuța” ta, despre care ți-am scris puțin mai devreme…
Eu vreau sa mor fiindcă am cei mai posesivi părinți , acum ceva timp m-au prins fumând si aceștia m-au inchis in casa , nu ma lasă sa îmi văd prietenii , nu îmi mai dau telefonul la liceu , mereu gasesc motive sa se ia de mine si mereu pentru ei nu sunt un copil model , eu fiind la liceul sanitar si având note foarte mari
Dar ei cred ca dacă fumez nu mai sunt copilul care a fost odată , vreau sa mor fiindcă nu mai are rost , ei nu ma înțeleg , prieteni… toți sunt cu doua fete , familia ma judeca , baiatul pe care îl plac si-a bătut joc de mine… chiar nu mai văd niciun sens al vieții , nu am pentru ce sau cine trai
Dragă Andreea,
Bun venit aici! În coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu numele tău, pe care l-am moderat, pentru a-ți asigura anonimitatea dar, în același timp, pentru a te ajuta să ți-l recunoști relativ ușor. Astfel, căsuța ta se numește „Andreea A.”.
Acolo vei putea citi, în curând, comentariile, gândurile și sugestiile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo așteptăm să ne scrii orice alte detalii pe care le consideri relevante sau utile pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine situația cu care te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Mi-as dori …. sa ma linistesc.
Dragă Minodora,
Există numeroase căi de a te liniști, fără nici o legătură cu sinuciderea! Hai să discutăm despre ele, mai bine… Ce-ar fi să ne spui mai multe despre problema cu care te confrunți? Te vom asculta fără să te judecăm în vreun fel, și vom încerca să găsim împreună soluții REALE, pentru că sinuciderea nu a fost și nu va fi vreodată o soluție pentru absolut nimic. Nu lasă în urmă decât lacrimi și o durere de nedescris, care îi va însoți pe cei dragi pentru tot restul vieții lor…
Ți-am creat o „căsuță” în coloana din partea dreaptă – se numește „Minodora B.”. Așteptăm să ne scrii acolo mai multe despre tine și problema cu care te confrunți. Tot acolo, sunt sigur, vei găsi în curând și alte răspunsuri din partea membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Este greu sa traiesti cu asa o povara ca a mea…cred ca nu este zi sa nu ma gandesc la moarte,m-am visat de foarte multe ori mort.Asta de vreo 6 ani …atunci am avut un accident de masina,am ajuns la spital si stupoare aveam o tumoare pe creier,doctorul a spus operatie sau vei muri,m-am operat ,a doua zi au aparut complicatiile…am fost resuscitat si a urmat o a doua operatie…ingrozitor a fost dureri insuportabile…cateva saptamani am fost o leguma…si acum dupa 6 ani mai sunt momente cand am dureri mari…viata mea numai este ca inainte de operatii…ma simt mereu trist depresiv…am incercat sa ma sinucid cu medicamente…m -am trezit la spital.Numai suport viata asta.sunt imun la tot ce ma inconjoara…stiti cum este sa nu aveti liniste o secunda imi piuie capul …am ameteli .ingrozitor…sotia nu ma intelege(se preface ca o face)fetita mea de 2 ani jumatate este prea mica sa inteleaga situatia mea…
Dragă Jean Valjean,
Bun venit aici. În coloana din dreapta ți-am creat o căsuță cu pseudonimul ales de tine – „Jean Valjean 2018”. Este a ta! Acolo vei putea să ne scrii orice alte detalii ți se vor părea importante pentru noi, și tot acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Eu nu ma simt bine de aceea vreau sa mor. M-am saturat ca pe parcursul zilei sa zâmbesc iar seara sa plâng pentru ca ma doare sufletul. Simt ca nu sunt apreciată. Nici eu nu știu ce se întâmplă cu mine. Nici nu am cui sa povestesc problemele mele. Simt ca nimanui nu ii pasă. Am avut o relație lunga care s-a încheiat de curând. Îl iubeam chiar dacă el ma jignea mereu și îmi vorbea urât. Nu știu ce se întâmplă … Și nu e vorba ca trec printr-o despărțire.. De mult nu îmi mai găsesc locul în lumea asta.. Zilnic încerc sa fac uitat acest gând dar nu pot… Mereu ma gândesc cum sa fac sa mor mai repede dar sa nu dau de bănuit ca mi-am plănuit moartea..
Sper sa nu fiu judecată pentru ce am scris..
Dragă Vanessa,
Bun venit aici! Nimeni nu te judecă, ba dimpotrivă! Scopul nostru este acela de a fi alături de cei care au nevoie de sprijinul nostru, de a asculta fără să judecăm și, la un moment dat, când lucrurile vor fi din nou bune în viața ta, poate că vei face și tu același lucru față de cineva necunoscut, fără să aștepți absolut nimic în schimb, dar cu bucuria de a dărui cuiva o rază de speranță.
În coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu pseudonimul „Vanessa 43”. Este a ta! Te așteptăm acolo, cu mai multe detalii care să ne ajute să înțelegem mai bine cu ce te confrunți. Tot acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Off…stiu ca sa-ti doresti moartea, sa-ti doresti sa-ti pui capăt zilelor pentru multi nu inseamna nimic, nu spun decat „era nebună, săraca, dar era fata bună”…însă până atunci te urau si nu știau cum să scape de tine, uneori se făceau ca te asculta dar de fapt nici nu auzeau durerea ta, sau nu o înțelegeau ca nu aveau cum…ei erau fericiți…aveau o casa, o familie, un sot/soție…copii…Si aici am atins o parte sensibilă din mine…copilul meu care de fapt a devenit copilul părinților mei…Si brusc eu nici nu mai exist….ma simt de parca am fost doar o mama surogat…durerea mare este ca copilul ii asculta si desi stam in aceeasi casa nu exist…Si nu am dreptul la copil…Nu am dreptul sa dorm cu ea…Nu pot sa ies cu ea…cum ies mamele cu fetițele lor ca fetele si multe altele…soțul ne-a părăsit…am rămas în casa cu ai mei datorită fetiței…ca sa fiu langa ea…Pt ca daca plec stiu ca greu am să o mai vad si poate s-ar distanta si mai mult fata de mine…aseară pur si simplu am fost bătută de părinții mei pt ca am vrut să stau 10 minute cu fetita mea…numai cand ma gandesc la asta ma busesc lacrimile si dorinta de a-mi pune capăt zilelor…
Dragă Melania,
Bun venit aici! În coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu acest pseudonim – Melania. Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Aveti o intiativa de laudat, este greu sa nu te inteleaga nimeni, sa le spui ca ai o problema si lor sa nu le le pese sau mai rau sa iti rada in fata si sa nu te creada. Am ajuns in punctul in care speranta nu mai e, ziua de maine nu mai e, nimic nu mai e.
Dragă Dani,
Mulțumim pentru aprecieri și bun venit aici! Ce-ar fi să ne scrii povestea ta? Poate reușim să le dăm împreună de cap problemelor cu care te confrunți!
Cu prietenie,
Adrian
Povestea mea, e cea mai simpla dintre toate si se rezuma la iluzii si asteptari. La iluziile pe care le mi le-am facut acum doi ani cand a murit tata si am vazut in omul de langa mine un inlocuitor al tatalui meu, un sprijin, un om care sa inlocuiasca dragostea pe care am pierdut-o si la asteparile pe care le-am avut de la acel om. Toti atunci cand dam de la noi iubire, bunatate, respect dorim si asteptam ca macar o mica parte din ce am dat sa ni se intoarca inapoi … si ce se intampla atunci cand nu primesti nimic, cand primesti doar indiferenta? Cand timp de ani doar dai din sufletul tau si il golesti in fiecare zi , fara sa il mai poti umple. Se zice ca fericirea este facuta din lucruri mici si simple, dar cand in jurul tau totul e complicat, cand oameni doar cer si nu iti dau nimic, nici un strop de empatie, cand pentru ei devii doar un burete pentru a le absorbi problemele fara sa le pese cu adevarat de tine, fara sa se gandeasca ca si tu ai un suflet si tu te zbati in aceeasi viata ca si ei. Cand nu e mlastina nu e nici lotus, din suferinta se nasc lucrurile frumoase, dar cat trebuie sa suferi?
Dragă Dani,
În coloana din dreapta am creat o căsuță pe care am numit-o „Dani 2”. Este a ta! Te așteptăm să ne scrii acolo orice detalii consideri relevante, care să ne ajute să putem înțelege mai bine problemele cu care te confrunți. Tot acolo vor sosi, în curând, și comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
As vrea sa nu ma mai gândesc dar ma gândesc mereu sa mi fac rău pentru ca nu am prieteni și stau în casa tot timpul cu fratele meu și mama ca am și rude dar nu ne facem vizite și prietenii am avut multi dar acum nu mai caut pe nimeni cu toate ca as vrea măcar un prieten sa am și eu
Dragă Ilie,
Bun venit aici! În coloana din dreapta ți-am creat o „căsuță” cu acest pseudonim – „Ilie”. Este a ta! Te așteptăm acolo să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine problemele cu care te confrunți. Tot acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Buna , care este cel mai rapid mod prin care imi pot pune capat zilelor ?
Dragă Andrei,
Care-i baiul? Cu ce te confrunți? Poate găsim împreună o soluție reală… Sinuciderea nu a fost și nu va fi o soluție pentru nimeni… este doar o măsură permanentă pe care o iei atunci când te confrunți cu o problemă temporară… Nu e ciudat? Hai să căutăm împreună o soluție!
Cu prietenie,
Adrian
Am nevoie de ajutor dar m-am închis nu ma înțelege nimeni . As vrea doar sa pun capăt . Va rog.
Dragă Andrei,
Suntem aici! Care e povestea ta? Ajută-ne să înțelegem cu ce te confrunți! E important, de asemenea, să șii că există alternative: dacă vrei URGENT să discuți cu cineva, un voluntar îți stă la dispoziție la 116.123. Dacă simți că nu mai poți și că îți vei pierde controlul, sună la 112!
Dacă vrei să discutăm în scris, te așteptăm!
Cu prietenie,
Adrian
Nu pot sa sun la 112 , or sa ma creada nebun , nu or sa ma inteleaga ,
iti pot lasa Facebook-ul meu: […moderat…] imi lasati mesaj
Dragă Andrei,
Regulile site-ului nu ne permit să lăsăm datele tale de contact. Ai însă posibilitatea de a ne scrie aici. Te așteptăm cu mai multe detalii, atunci când vei fi pregătit. Dacă vrei să discuți cu cineva în privat, o poți face la 116123, asa cum ți-am scris mai devreme.
Cu prietenie,
Adrian
la orice ora ?
Adrian, ce parere ai, o persoana cu o boala in stadiu terminal, e bine sa stie ca va muri?
Pot sa spun ca a luptat cu boala crezand ca se vindeca. Daca ar fi stiut ce boala are si cat este de grav, ar fi murit.
Cred că depinde de situație. Eu unul mă tem să dau răspunsuri universal valabile. Depinde de felul de a fi al fiecăruia. Eu unul aș prefera să știu, dacă asta ar fi situația mea… Sunt însă oameni pe care o astfel de veste i-ar doborî și nu ar mai putea lupta absolut deloc… De aceea zic că trebuie judecat fiecare caz în parte. În ultimă instanță însă, cred că este dreptul lor să știe…
Am ajuns aici întâmplător căutând informații cu privire la „ce se întâmplă dacă te sinucizi in timpul orelor de muncă”. Daca tot e sa mor/ mă omor, să nu mor prost. Abia mă abțin să nu mă sinucid. Îmi e atât de greu să mă abțin, încât am și atacuri de panică. Nu știu de ce. Că dacă mor, oricum, cui plmea îi pasă, mie oricum nu. Nu înțeleg la ce tot amân inevitabilul, chiar nu înțeleg. Nu mai înțeleg nimic ….
Dragă LeoMajor,
Bun venit aici! În coloana din partea dreaptă a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul pe care ți l-ai ales. Cred că ai văzut deja cum funcționează lucrurile pe aici: te așteptăm din nou, să ne scrii cât mai multe detalii care să ne ajute să înțelegem problema cu care te confrunți. Tot acolo, în „căsuța” ta, „LeoMajor”, vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Ma gandesc de ceva timp la acest lucru, cum as putea sa o „termin” fara prea multa suferinta.Sunt indecisa doar pentru ca-mi e frica ca nu o sa reusesc si o sa raman handicapata.
Dragă L,
În primul rând, bun venit aici! Consider teama și ezitările tale cât se poate de justificate și binevenite. Există mai multe persoane decât te-ai putea gândi care au rămas cu sechele pentru tot restul vieții, în urma unei astfel de tentative…
În altă ordine de idei, care-i baiul? Care e problema cu care te confrunți? Scrie-ne, hai să căutăm împreună o soluție viabilă pentru rezolvarea ei, pentru că sinuciderea nu a fost și nu va fi o soluție!
În coloana din dreapta am creat o „căsuță”, o categorie numai a ta – am numit-o „L. 2008”. Așteptăm să ne scrii acolo mai multe despre tine și problema cu care te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
nu credeam că voi ajunge iar aici.. am nevoie să mă descarc..
Dragă Cosmin,
Suntem aici! Poți scrie oricât, după cum știi…
Cu prietenie,
Adrian
știu că voi fi penibil, e deja un subiect tabu.. mă simt respins, îndepărtat.. trec printr-o despărțire și observ cum starea mea emoțională revine la disperare
Nu esti penibil… E absolut normal sa fii zdruncinat în astfel de momente… Încearcă să te aduni, scrie ce simți, recitește, apoi postează… Ai testat deja valoarea terapeutică a scrisului, dar și a prieteniei venită din partea unor necunoscuți…
Scrie oricât de mult… Adună-te și acordă-ți timp suficient pentru a te descărca!…
Draga Cosmin, inteleg ca parcurgi o perioada mai grea si iti inteleg suferinta…. Am simtit si eu gustul acesta… Acum a trecut si sunt foarte bin.
Te rog din suflet sa ma crezi ca va trece si la tine… Incearca sa te gandesti ca nu meriti sa cersesti dragostea si sa suferi pe nedrept…. Ea doar se primeste si se daruieste… Poate ca e mai bine ca s-a incheiat acum si nu mai tarziu cu alte consecinte mult mai devastatoare… Eu cred ca tu meriti mai mult si te rog doar sa lasi timpul sa treaca si sa vindece…
Incearca sa iti umpli timpul cu activitati care sa te rupa cu gandul de la acest eveniment… Adu-ti aminte cine esti si ce meriti cu adevarat. Fericirea noastra nu sta in mana niciunui om. Nimeni nu e stapan peste sentimentele noastre… Fii puternic!!!
Sunt cu gandul alaturi de tine… Nu esti singur! O sa ma rog pentru tine… Dumnezeu iti va alina suferinta…
Va fi bine!!!
Dragă Adalia,
Mulțumim pentru răspunsul tău prompt și, în general, pentru contribuțiile tale aici, care sunt foarte apreciate. Am copiat aceste rânduri în „căsuța” lui Cosmin – „Cosmin 18”, pentru ca ele să apară în context, fără să fie nevoie să le caute printre sutele de mesaje de aici.
Cu prietenie,
Adrian
nu am cu cine vorbi.. mă simt singur de mult timp
prietena mea evită să vorbeacă cu mine și nu mai există comunicare aproape deloc..
de când a început să lucreze nu mai vorbim, indiferent că e liberă sau ocupată, am simțit cum evită să mai comunice
are nevoie de spațiu, a spus că se dărâmă totul în viața ei și vrea să nu mai vorbim o perioadă. nu am mai pățit niciodată să fiu îndepărtat așa..
sunt paranoic și stresat, mă gândesc că se simte vinovată, cum m-ar înșela și îmi ascunde ceva de care nu ar vrea să știu..
sunt conștient că dacă nu vom mai vorbi o perioadă, despărțirea va apărea inevitabil.. nu pot să îmi controlez astfel de emoții..
Dragă Cosmin,
Am copiat aceste răspunsuri în căsuța ta – Cosmin 18, pentru a putea fi citite în context de către membrii grupului nostru virtual de suport. Capul sus!
Cu prietenie,
Adrian
Bună, nici nu știu de unde sa încep. Acum 4 anii de zile am suferit foarte mult după un băiat(eram pe punctul de a ne căsători dar el m a părăsit zicând ca nu mai ma iubește) după ce s-a terminat relația un timp destul de lung ne-am văzut dar el doar se folosea de mine. Am întrat într-o depresie foarte mare, am încercat de foarte multe ori să-mi iau viata. Da cu timpul a trecut sau cel puțin am încercat sa ascund, sa îngrop aceasta suferință, durere, depresie… După 2 ani de zile am întrat într-o relație cu un prieten, da m a făcut fericita, chiar dacă ne certam(certuri copilărești) dar aveam încredere în el, sinteam ca el nu are cum sa-mi facă rău. Dar acum 4 luni de zile, la câteva zile de la ziua mea, m-a părăsit. Am simtit cu mi-a fugit pământul de sub picioare, da ma durea dar aveam putere.. Nu mai că el în tot timpul acesta pana acum o luna m-a cautat, îmi facea crize de gelozii, ne vedem… Mi e mi a dat separate mari, dar acum o luna a rupt totul zicând ca el a încercat sa facă despărțirea mai ușoară… Nu mai răspunde și chiar dacă răspunde, îmi vb urat… Nu pot sa ceea ce se întâmplă, el care îmi spunea ca ma iubește enorm, gata s a șters totul… Nu mai că mi-e mi a deschis o rana extrem de mare… Da, iar am gânduri sa ma sinucid, nu mai pot, iar… Toată lumea simt ca m a părăsit. Nu ma înțelege nimeni, sunt judecata, efectiv sunt la pământ… Sunt în întuneric… Ma rog la Dumnezeu dar simt ca s-a întors cu spatele la mine…. Nu mai vad nici o ieșire…
Draga Inna, stiu ca treci printr-o perioada dificila si iti inteleg suferinta… Insa eu vreau sa iti aduc aminte ca tu esti un om minunat, care merita sa fie fericit. SI ASA VA FI!!! Sta doar in puterea ta sa faci asta…Ridica-te, adu-ti aminte cine esti tu cu adevarat si intreaba-te daca nu cumva totul s-a intamplat cu un rost. Tu meriri mult mai mult decat ceea ce ti-au oferit oamenii acestia. Si vei primi la vremea potrivita!!! Te asigur de asta… Incearca sa pastrezi in suflet doar ceea ce a fost frumos. Si lupta sa uiti ceea ce trebuie de uitat. Incepe prin a avea grija de tine. Arata-ti tie ca te iubesti mai intai. Tu esti cea care merita asta… Cauta o prietena si vorbeste despre tot ce te doare. Incearca sa iti umpli timpul liber cu activitati care sa iti aduca placere… Cand ti-ai cuparat ultima oara un parfumel bun sau o carte buna?
Cand ai vizionat ultima oara o comedie? Cand ai mancat ultima oara o prajitura buna?
Nu sta si te afunda in ganduri. Nimanui nu-i pasa. Meriti tu asta??? Timpul va vindeca si de aceasta data. Roaga-L pe Dumnezeu sa iti mamgaie sufletul… La fel am facut si eu…
Iar Dumnezeu da tuturor celor care cer… Ai incredere…
Daca ai fi in fata mea, te-as imbratisa. Pentru ca nu esti, te imbratisez cu sufletul, Inna draga…
Sunt langa tine cu gandul si rugaciunea!
VA FI BINE!! LUPTA! NICI NU STII CAT DE PUTERNICA ESTI!!!🤗
Îți mulțumesc din suflet pentru toate cuvintele frumoase, chiar aveam nevoie de niște cuvinte calde. M am saturat de acele cuvinte din topor în loc sa mi aline sufletul mai rău îl rupe… Încerc sa mi găsesc puterea de a merge înainte dar ma simt atât de slaba și neputincioasa.. Imi e foarte greu sa accept aceasta realitate dureroasa.
Cu mult drag si din inima am asternut acele randuri pentru tine…🤗 Si asa voi proceda si de acum inainte, pentru cat timp vei avea nevoie, draga Inna…
Incearca sa eviti sa ceri sfaturi si alinare de la persoanele care vezi ca nu rezoneaza cu nevoile tale sau nu sunt capabile sa te inteleaga… Poate ca multi dintre ei nu sunt rau intentionati, doar ca nu stiu cum sa imbrace cuvintele de asa maniera incat sa te ajute in aceste momente…
Vei trece cu bine si peste aceasta etapa din viata ta. Se incheie acum… Si va urma alta in care soarele va rasari din nou. O sa vezi!!! Dar ca sa vezi, trebuie sa te debarasezi de trecut. Sa inchizi usa. Sa o incui si sa arunci cheia.
Stiu ca nu e usor. Am trecut pe aici… Plangi cat ai de plans, apoi ridica-te incet si arata-ti tie ca esti un om puternic, dornic de viata si de fericire…
Viata e frumoasa, Inna… Si sta in puterea noastra sa cream binele din ea…
Ia-ti timp pentru tine… Bucura-te de tot ce e frumos in jurul tau, de un cer senin si instelat, de cantecul pasatilor, de gingasia florilor, de rasul zglobiu al unui pui de om. Bate la pas o poteca de munte, asculta-ti ecoul, susurul unui parau grabit, rasaritul si apusul soarelui…
Avem atatea alte lucruri minunate in jurul nostru de care sa ne bucuram…
Fericirea noastra nu sta in mana nimanui, ci doar a noastra. Nimeni nu e stapanul nostru, decat Dumnezeu…
Te rog sa privesti cu optimism…si nu-ti fie teama, nu esti singura… Mai suntem si noi pe aici…
Te rog sa iti indeplinesti o dorinta sau un vis mai vechi. Acum a sosit momentul!!!
Apoi te astept sa-mi povestesti…
Toate panzele sus, si daca nu bate vantul, vasleste!!! POTI!!! Sunt aici…
Te imbratisez cu sufletul!🤗
Dragă Inna, dragă Adalia,
Am creat o „căsuță” a Innei în coloana din dreapta, unde am copiat și aceste mesaje, pentru a fi mai ușor de urmărit ulterior, în contextul în care au fost scrise.
Cu prietenie,
Adrian
Sunt intr-o stare de disperare maxima. Ma macina in continuu dureri cumplite de coloana si asta de peste 15 ani. Cat de mult imi doresc sa curm aceasta durere, sa scap de pastilele pe care le iau zilnic fara folos, ce mult ma rog sa mor in somn, dar..de-ar fi atat de simplu. Chinul meu nu se mai sfarseste. Ce folos ca sunt medic si ca toata viata am crezut in oameni si speranta? Sunt las, stiu, pentru ca de atatia ani nu am gasit puterea sa imi sfarsesc singur durerea fizica.
Dragă David,
Bun venit aici! După cum probabil ai observat deja, conform obiceiului nostru, în coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul ales de tine. Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Broo….. Am o probl groaznica.. Am 20 de ani nu am noroc in dragoste am incercat toate metodele de la gentlemen la golanas de cartier… Nici un rezultat… Parca nu exist tin sa zic ca am avut o singura relatie dar nu a foat cine stie ce intre noi… Eu am de gand sa imi pun capat vietii…. Nu pot sa lucrez
…. Imi pierd frazele ma gandesc numai la fete…. Nici nu ma pot concentra la munca ma pierd in cateva secunde…. Nst ce sa fac…
Dragă Radu,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul „Radu 14” – este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport!
Cu prietenie,
Adrian
Of.am 45 .doi copii nevăzători si o nevastă ca nu mai asa nu am chef sa i zic,am vrut de câțiva ani sa divortez ca nu ma mai împac sub nici o forma cu ia.dc,?am întâlnit o altă persoană, ma m îndrăgostit mi am făcut planuri de viitor etc.am ajutat o sa si ia casa .masina. Nu din bani mei doar am susținut o .de vre o doi ani a aflat nv de noi .Of.i a făcut scandal si la munca si prin scara blocului cu vecini ei.mesaje la toti din familia ei.la mine la fel m a izolat de toată lumea .scandaluri zi de zi.a hărțuit o pe fata asta de ni mai vrea să audă de mine.eu nu am putut să iau o decizie ptr ca mi a pus toată lumea in cap. Toți ma vb si barfesc.in scara la mine la fel scandal cu poliție si vecini .am ajuns singur fara neamuri prieteni,frați. Nimic zero.pe ia o copatimeste toată lumea si o încurajează să mă distrugă si sa ma termine psihic.A reușit in proportie de 95%nu o suport de fel.nu o intereseaza de cat sa ma vada distrus si singur.nu i face mâncare nu mi pune la munca .Nimic.am muncit am trei apartamente. Am bani la banca .dar nu mai văd o speranță ptr ziua de maine.copii tin cu ia dacă îi sun de multe ori nu mi raspund la tef. Mama nu am de 22 de ani. Tata e la azil f bolnav .frați ii dau dreptate ei .sincer nu mai văd ptr ce mai merge mai departe .sunt in depresie .Da.zilele mele sunt numărate invers si multe nu mai sunt.Sunt distrus.
Dragă Ionel,
Mulțumim pentru încrederea ta și pentru că ne-ai împărtășit povestea ta. În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Ionel V.”. Este a ta! Am moderat numele tău, pentru a-ți proteja identitatea. Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo așteptăm orice alte detalii vei considera utile sau necesare pentru a înțelege mai bine cu ce te confrunți!
Cu prietenie,
Adrian
Deci cum pot sa scap de toate ce no se intampla?
Cateodata exact mai tot timpu de 2 ani incontinu ma gandesc ca eu nam ce cauta aici in aceasta viata e uare cum ca asi vrea să plec sa fiu singuratic într-o lume în care nu exista lume
Dragă Alberto,
Bun venit aici! Ne poți da mai multe detalii despre tine și problema cu care te confrunți?
Cu prietenie,
Adrian
Eram si nu eram hotarata sa ma.sunucid. Dupa ce am citit insa m-am decis: ma sinucid. Multumesc
Dragă Eamondas,
Asta nu înseamnă decât că decizia ta era luată. Noi suntem aici să te ascultăm, dacă vrei să discuți cu cineva.
Cu prietenie,
Adrian
Salut! Nu stiu ce este cu mine sunt nehotarat in viata! Am 21 de ani si mentionez ca sunt virgin si nu am ” noroc ” in dragoste, nu vrea sa fiu un futurist de centura sa fac sex cu alea de pe drum sau cu escorte, vreau sa am pe cineva alaturi de mine sa pot iubi sa imi exprim sentimentele față de ea…. Dar se pare ca viata nu imi asista asa ceva….
Dragă Radu,
Bun venit aici. Ne mai poți oferi ceva detalii despre tine și povestea ta?
Cu prietenie,
Adrian
Sunt intr-un impas…simt ca nu mai vreau sa trăiesc deși motive as avea…acum 6 săptămâni a murit un var, tânăr, 21 de ani…a fost cumplit…la fix o săptămâna a murit și bunica mea, femeia care m-a crescut. Aceste 2 evenimente m-au bulversat complet, nu mi-am revenit după ele și colac peste pupăza nici cu soțul nu ma mai înțeleg, trăiesc in teroare, in scandaluri, amenințări, lovituri și nu-mi mai doresc sa trăiesc, nu mai vreau sa simt atâta durere, vreau liniște, pace….singurul motiv pentru care încă respir și care ma face sa ma întorc înapoi de fiecare data când vreau sa o fac este băiețelul meu
Dragă Geo,
Bun venit aici! În coloana din dreapta am creat o „căsuță”, o categorie pe care am numit-o „Geo 2222”. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului virtual de suport, și tot acolo așteptăm să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau utile pentru noi.
Cu prietenie,
Adrian
Nu am cerut eu să mă nasc,dar… Nu cred în Dumnezeu, deci partea cu Raiul și Iadul este exclusă. Vreau să mor. Cum pot să mor fără durere? Da,sunt o lasă, poate egoistă… dar vreau să mor. Nu am citit tot,nu am aflat cum funcționează gazul.Îmi puteți spune? Mulțumesc.
Dragă Cristina,
Bun venit aici. Probabil că între timp ai înțeles de ce suntem aici și că în nici un caz nu este scopul nostru să îți facilităm în vreun fel moartea. În schimb, suntem aici să te ascultăm, să plângem alături de tine și, mai ales, să încercăm să îți fim alături în aceste momente dificile. Ce-ar fi să ne scrii povestea ta? În coloana din dreapta am creat o căsuță pe care am numit-o „Cristina 90”. Este a ta!
Cu prietenie,
Adrian
De ce crezi că dacă cineva ajunge la acest inpas nu sa gândit la toate, poate nu își mai găsește liniștea sau tot ce avea mai bun sa pierdut. Cine ajunge la acest gând o vede ca și pe o poarta și nu mai interesează ce se afla în spatele ei. Îl interesează să scape din aceea groapa neagră 🖤 în care se afla în acest moment.
Draga Maxim,
Este putin probabilă posibilitatea ca cineva să se fi gândit chiar la toate. Da, există și situații realmente dramatice, cum spui, dar cu siguranță există suficiente alte soluții reale pentru orice problema ai avea. Și, chiar dacă viața pare o povară, fiecare din noi își are propriile sale motive pentru a trăi – fie pentru el însuși, fie pentru cei dragi sau apropiații săi.
Dacă vrei să ne scrii povestea ta, suntem aici și pentru tine!
Cu prietenie,
Adrian
Am 50 de ani , sotul a divortat de mine acum un an pt ca si a gasit pe altcineva , nu am serviciu , nu mi gasesc din cauza varstei , imi este foarte dor de sotul meu care nu ma mai vrea , copii nu am , ma simt ingrozitor de singura si realizez ca sunt o ratata . Nu mi mai place nimic , nu mi mai doresc nimic . Imi doresc din suflet sa nu ma mai trezesc dimineata . Ce pot face ?
Dragă Mihaela,
Bun venit aici! În coloana din dreapta am creat o căsuță cu pseudonimul „Mihaela 50”. Este a ta! Acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport, și tot acolo așteptăm să ne scrii orice alte detalii vei considera că sunt importante pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Momentul acela cand la 5 dimineata plangi singura in bucatarie..
Copiii s-a trezit de 118 ori pana acum, de cate ori ai atipit unul din ei a avut nevoie de ceva.
S-a facut 5, ai ochii umflati de somn , nici nu mai poti sa adormi, te roade stomacu de foame dar ai 90 kile si arati ca o balena hidoasa asa ca bei un pahar cu apa.
Te foiesti juma de ora incercand sa adormi, tot te doare stomacu asa ca te pui pe scaun in bucatarie si deschizi punga cu cereale, bagi cateva in gura si brusc din ochii grei de somn tasnesc lacrimi. Se scurg pe obraji siroaie si se unesc sub barba.
Nu stii ce urasti mai mult, aspectul tau de hipopotam raios, faptul ca esti handicapata si nu te poti abtine de la mancat sau faptul ca ai zbierat azi la copiii tai care sunt prea mici sa inteleaga. Ochisorii lor mirati si speriati spun ca le-ar fi mai bine daca ai disparea din viata lor.
Peste o ora copiii se vor trezi..incepe o noua zi in care trebuie sa rezist pe picioare si sa le ofer tot ce au nevoie, inca o zi de pastrat aparentele de mama zambitoare. E stupid sa nu pui planurile de sinucidere in aplicare de teama durerii, cica durerile nasterii sunt cele mai mari si totusi le-ai depasit. Tot stupid este si sa nu te sinucizi de teama chinului etern, daca esti in pragul sinuciderii atunci relatia ta cu divinitatea e zero, deci tot in iad ajungi, doar amani momentul.
L-am tot amanat..poate il mai aman si azi.
Dragă Ami Sarami,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu acest pseudonim pe care ți l-ai ales – este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Salut sant Marian am o datorie de 7500 roni si nu am da unde sa ai dau si mam decis sa ma sinucid am doi copii si me tare mila de ei ca ai las amarati fara tata nu mai stiu de capu meu
Dragă Marian,
Dacă ești conștient că îți lași copiii fără tată, amărâți, de ce te-ai sinucide? Și, în plus, așa îți plătești datoria de care spui? Sau le-o lași și pe asta pe cap? Nu mai bine îți iei un job în plus, muncești din greu și dai înapoi banii pe care îi datorezi?
Cu prietenie,
Adrian
Trec printr-o perioada la care nu m-am gandit ca voi ajunge vreodata.. pur si simplu nu mai am putere sa lupt, am luptat aproape 3 ani pt relatia mea cu un baiat.. totul s-a intors la 280° nici nu ma asteptam..
Vreau doar sa pot face ceva, dar sa nu ma doara, sa dispar pur si simplu, sa nu mai exist.. simt ca pe toata lumea enervez, supar.. intreb ceva mi se raspunde (vad eu) urat.. am si mult prea mult de invatat pt scoala, pt ca am bacul anu asta, nici pe invatat nu ma pot concentra.. doar la asta ma gandesc. Ce bine ar fi sa nu mai exist. Sa uite toti oamenii de mine, pe nimeni sa nu mai supar, enervez.. pur si simplu sa dispar..
Pe altcineva inafara de ele nu vreau.. nu stiu, nu imi mai vad viata fara el, iar daca nu o mai vad, ce rost mai am? Nu ii va parea rau de mine, ca numai sunt.. sunt sigura.
Da, e depresia facuta din dragoste..
Iubesc prea mult iar el vrea sa ramanem prieteni. Iubesc extrem de mult si vreau sa dispar, sa dispar. Pentru ca nu mai pot da iubirea asta la altcineva..
Dragă Bianca,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu un pseudonim care să îți protejeze identitatea – am numit-o „Bianca 10”. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
imi poti sterge comentariul dupa, vreau sa testez daca imi merge sa comentez
nu imi apare nici macar asteptat pentru moderare
Chiar dacă nu apare, el intră în așteptare. Având în vedere specificul sitului, toate comentariile trebuie să treacă printr-un proces de moderare.
Multumesc pentru încurajare, să vă dea dumnezeu incontinuare gânduri bune,într-adevăr este un lucru mare să întorci un gând sinucigași
Am ajuns într-un punct în care realizez ca am mințit, am înșelat,si am dezamăgit toate persoanele din jurul meu.
Nu am avut tăria sa spun adevărul niciodată, nu stiu cum e sa spui adevărul. Am o familie care o iubesc cu adevarat dar e construită si întreținută pe baza minciunilor
Sinucidere? Nu cred ca m-am gândit la asta in schimb imi doresc cumva sa trec pragul
Dragă Anonim Is,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Anonim Is 62”. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Nu stiu ce sa fac. Nimic din ce fac nu-mi iese. Singurul lucru reusit din viata mea sunt cei doi copii pe care ii am. Si mai am si trei casnicii esuate. Acum de fapt sunt la a treia. Merge groaznic. Imi trec tot felu de ganduri prin minte.
Dragă Iulia,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Iulia 2019”. Este a ta! Aici vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot aici te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Dacă fac rost de 1000 de euro sapt asta nu ma mai sinucid. Atâta am nevoie pt a nu ajunge pe străzi cu propria copila.
Draga Robert,
O întrebare: dacă NU faci rost de cei 1000 de euro de care spui, i-ar fi mai bine singură pe străzi copilei tale, pe care spui (și cred!) că o iubești? Eu zic să te mai gândești, că asta categoric nu e o idee bună! În coloana din dreapta ți-am făcut o „căsuță” cu pseudonimul „Robert 2016”. Este a ta! Te așteptăm acolo cu mai multe detalii despre tine și problema cu care te confrunți!
Cu prietenie,
Adrian
Buna ziua!
Ma numesc S. Peter si sunt adept al Scientologiei.Actualmente sunt obligat sa ma sinucid.
Ma intereseaza o metoda mai putin dureroasa de sinucidere.
Poate cineva sa-mi furnizeze astfel de date?
Cu multumiri,
Peter
Dragă Peter,
Bun venit aici. Dacă vei citi mai multe de pe aici, vei înțelege că noi nu credem în astfel de soluții, ci din contră. Suntem aici să încercăm să te ajutăm să găsești soluții reale, să te ascultăm, să îți fim alături, astfel încât să găsești puterea de a depăși problemele cu care te confrunți. În coloana din dreapta am creat o „căsuță” cu pseudonimul „S. Peter” – este a ta! Te așteptăm să ne scrii acolo mai multe detalii despre tine și problemele cu care te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Ma numesc S. Peter si le mutumesc celor care mi-au scris.
Dumnezeu, repet DUMNEZEU! m-a invitat in doua rinduri sa primesc suferinte pentru a primi o morte decenta.Eu in prostia mea le-am refuzat pe amindoua. Atunci Dumnezeu mi-a sugerat ca-mi va retrage sprijinul si ca singura varianta a ramas sa ma sinucid.
Dovada faptului ca stiu ce va transmit este pe adresa […moderat…] unde puteti gasi sute de persoane scientologi si adepti ai scientologiei care s-au sinucis.
Pe internet am gasit ceva metode dar implica traumatisme si distrugeri mari.
As fi folosit metoda care a folosit-o […moderat…] dar […moderat…] folosita de ea este inerzisa acum in U.E.
Inca mai sper sa gasesc o metoda mai putin distructiva de sinucidere.
Daca este cineva care stie o astfel de varianta ii multumesc anticipat.
Cu stima,
Peter S.
Eu unu nu prea mai cred acuma ca exista asa ceva partenera mea ma parasit vreau sa mor sufar enorm as vrea sa mor repede deja miam pregatit 2 litri de […moderat…].
Dragă Adrian,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Adrian 432”. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Eu am probleme cu toti cei din jur!(Da si familia,mai ales familia)Mama face diferenta foarte mare intre ea si mine(EA este sora mea cea obraznica)BFF mi a dat block fara sa stiu dc,doi baieti ma agreseaza grav si se tipa in fiecare zi la mine (aproape toti tipa la mn) VA ROG SA MA AJUTATI!Am incercat sa bag un cutit in mn o data dar nu am avut curaj…
Dragă Bianca,
În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Bianca Maria”. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Sal miar place sa pot vorbi cu cineva care sa nu ma judece sa fie sincer va rog frumos
Dragă Dan, ești bine venit aici! Care este problema cu care te confrunți?
Am ajuns la concluzia ca trebuie sa renunt , am realizat ca viata nu imi mai ofera nimic , am multe motive ca sa renunt la tot , nu pot sa fiu cu baiatul de care imi place , unii din prietenii pe care i-am crezut prieteni, m-au dezamagit ,m-au tradat ,am renuntat la iubirea mea pentru fericirea altei persoane , unei prietene , i-am lasat sa se bucure , sa fie fericiti si ea m-a facut pe la spate , vorbea de mine , am picat bacul cu 17 sutimi , i-am dezamagit pe parinţi dar si pe cei din jur care credeau in mine , sunt si eu dezamagita, numai eu stiu cat am invatat si am lasat prietenii , intr-adevar mai ieseam seara pe afara , ca sa ma relaxez ,cu invatatul meu nu se vede rezultate , stiu ca am facut , de aceea am facut contestatie si la romana si la geografie , ma stiu ca nu sunt proasta, am evoluat foarte mult , eu stand la un asistent maternal de la varsta de 3 ani pana la 12 ani , am trecut prin multe , mi-am gasit familie , m-a ajutat Dumnezeu , si eu acum i-am dezamagit , si ma doare sufletul sa ii vad asa , nu mai imi pot realiza visul , de a fi pe kineto , masseoză , sunt terminata , eu altceva nu ma vad sa fac , ca nu imi place , vreau sa imi urmez visul … dar nu se mai poate ! Renunt la viata , nu am nimic de pierdut ,am pierdut totul !
Dragă Ella,
În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Ella V.”. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Sunt atât de multe care ma apasă , ma simt atât de singura … Cred ca … Singurătatea e cea mai gravă boala a unui om . Nu știu dacă ar fi un motiv pentru a pleca de pe aceasta lume sau de a rămâne și de a lupta incontinoare . Tot ce știu e ca …. si tatăl meu a renunțat la lupta , mama … cancerul a fost de vina . Copilul meu nu e in brațele mele … iar eu ???? De ce trebuie sa le suport … Mulți spun ca devii mult mai puternic , dar eu nu ma simt așa …. Sm doar 22 de ani și ma simt de parca as avea 80 . Diferența mare nu ? 🥺
Dragă Gabriella,
În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Gabriella 22”. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Buna nu mai am nici un chef de viata zi de zi sunt distrusa as vrea sa mor nu o sa-i fie nimanui dor de mine
Dragă Daniela,
În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Daniela Sus”. Este a ta! Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot acolo te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Giuli
Singur motiv care ma opreste cred ca este suferinta parintilor,fiind singurul copil,dar totusi…daca nu vor ma gasi niciodata poate se gandesc ca mi am vazut de viata mea si nu vor patii nimic.
Eu asa nu mai suport,mai bn ma biciuieste cineva decat sa suport toata durerea asta.
Singur motiv care ma sperie cel mai tare sunt parintii ,sa nu se intample ceva cu ei.
Buna ziua. Stiu ca sinuciderea nu e o solutie dar in ultimul timp ma gandesc prea des la ea, am doi copii minunați care sunt unicul motiv pentru care vreau sa traiesc, mama mea e nebună, tatăl meu a murit cand aveam 10 ani si a trebuit să fiu eu adultul in casa de atunci, am fost un elev model, un copil si o adolescentă cuminte, m am căsătorit și am niste socrii de coșmar, am crezut ca sotul ma va iubi si ma va susține dar nu i pasa de absolut nimic ce se întâmplă în casa, eu incerc sa fiu o mama buna, o sotie buna, dar am ajuns la capătul puterilor, nu am.pe nimeni care sa ma susțină sau care sa ma încurajeze, toata lumea are așteptări si imi pun din ce in ce mai multe responsabilitati pe umerii mei, simt ca ma sufoc si ca nu mai pot respira, va rog are cineva niste sfaturi de încurajare.
Dragă Malvina,
În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Malvina”, conform pseudonimului ales de tine. Este a ta! ACOLO vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot ACOLO te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
De ce ne a lasat Dumnezeu pe pĂmântul acesta,? Ca sa ne chinuim! Ca sa suferim! Ca sa si bata altii joc de viata noastra. De ce nu putem fi fericiti?
Logodnica m-a parasit.
Locuinta si masina trebuie vanduta si impartit bani la doi.
Din cauza iei numai am prieteni, nu am pe nimeni.
Ea se distreaza la mare cu prieteni si noul iubit, in timp ce eu trebuie sa caut cumparatori pentru apartament.
Dupa 6 ani de zile, dupa ce am construit tot impreuna, brusc numai ma iubeste si vrea sa scape de mine cat mai repede (cuvintele iei).
Din cauza depresiei am picat in boala jocurilor de noroc, am pierdut 3000 euro in 3 zile.
Numai sunt in stare psihic sa ma lucrez sa produc banii ca sa traiesc.
Timp de 6 ani nu am inselato niciodata.
Se culca cu altu dupa care dormea cu mine in pat.
Vreun motiv pentru care sa mai traiesc?
Mergi mai departe,peste ceva timp vei fi alt om.
M-am certat rau de tot cu ai mei si mi-am luat o bătaie. In seara aia mi-a fost foarte rau si de atunci am o stare de anxietate si imi tot imaginez vum m-as spanzura
Cum pot sa dispar din lumea asta
Dragă Adi, care-i baiul? Care este problema cu care te confrunți?
Deci vreau sa ma sinucid .. de 2 3 anii… dar am tot trecut peste.. dar ultimele luni si saptamanii..am devenit 96% suta hotarat chiar numai vad alta solutie..si imi tot caut o moarte.. rapida si fara dureri.. asa Te rog DOAMNE ia-ma… ca sa nu fac eu pacatul.. suprem… CREDE-TI CA DUMNEZEU SAR SUPARA DACA IMI DORESC SA MA DUC LA EL….?
Dragă Iulian,
În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Iulian V.”, conform pseudonimului ales de tine, la care am adaugat o litera, pentru a te diferentia cumva. Este a ta! AICI vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot AICI te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Intre timp, un singur gând: ești sigur că, dacă te sinucizi, ajungi la El? Dacă nu poți fi sigur, merită riscul să ajungi „în partea cealaltă”?
Cu prietenie,
Adrian
Mihaela este numele meu, sint singura deși am familie,,, da, da, cum auziți,,, da am frați care mau dat la opărite, mau marginalizat, lucrurile stau asa, de cind ma știu, nu are rost să întru în detalii, am avut o situație gre, o sa spuneți ei și toată lumea are, da, dar la mine este diferit, la fiecare om problemele prin care trece este diferit, cum nu era suficient, sufletul meu pereche este un fustangiu nenorocit care și într-o gaura ar bagao, nu mai pot mam umilit în ultimul hal, durerea asta ma nimicește în fiecare zi
a
Dragă Mihaela,
În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Mihaela E.”, conform pseudonimului ales de tine, la care am adaugat o literă. Este a ta! AICI vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot AICI te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Am nevoie de ajutor
Dragă Radu,
Care e baiul? Care e problema cu care te confrunți?
Sunt plecat in strainatate si pur si simplu nu mai rezist, aceasta este prima mea plecare si nici acasa nu mai pot pleca deoarece aici ma adus un băiat și daca o sa plec eu o sa îl dea si pe el afara si mereu îmi spune sa nu fac vreo una sa plec sa îl dea afară si plus ca am si foarte multe datorii în țară, îmi este foarte for de casa aș fi în stare să merg pe joc , nu sunt plecat de mult timp de cateva zile si am doar 18 ani
Dragă Gabi,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Gabi 18”, conform pseudonimului ales de tine, la care am adaugat două cifre. Este a ta! AICI vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot AICI te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Sunt plecat in strainatate si pur si simplu nu mai rezist, aceasta este prima mea plecare si nici acasa nu mai pot pleca deoarece aici ma adus un băiat și daca o sa plec eu o sa îl dea si pe el afara si mereu îmi spune sa nu fac vreo una sa plec sa îl dea afară si plus ca am si foarte multe datorii în țară, îmi este foarte for de casa aș fi în stare să merg pe joc , nu sunt plecat de mult timp de cateva zile si am doar 18 ani
Dragă Gabi,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Gabi 18”, conform pseudonimului ales de tine, la care am adaugat două cifre. Este a ta! AICI vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot AICI te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Vreau sa mor
Dragă Geo, care-i baiul? Scrie-ne, discută cu noi aici!…
De câteva timp simt că singura rezolvare e sa plec pe lumea cealaltă …nu mai suport pe nimeni simt că nu mai are rost sa muncesc și mă cert mereu cu părinții și iubitul , am incercat de câteva ori sa mă sinucid dar ceva m a oprit
Dragă Bibi,
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Bibi”, conform pseudonimului ales de tine. Este a ta! AICI vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot AICI te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.
Cu prietenie,
Adrian
Am găsit pagina asta „din greșeală”. Lupt cu mintea, nu îmi place lumea in care trăim, nu îmi place cum au devenit relațiile în ziua de azi, fie sentimentale, fie de familie. E la moda sa ii spui unui frate la mulți ani pe wassap, e la moda ca intr o relație sentimentala sa se termine fără a lupta, e ca mobila de ikea, s a rupt arunc o ia alta!Înainte o relație era ca o mobila bună, de calitate și dacă se rupea se reparará! Ma uit afara și nu vad nimic sa mai continui! Multe pers te opresc în a avansa, și uite asa ajungi singur fără nimic, dar ai zis o vorba buna tu ca venim goi și plecam tot goi. Vad cata pasiune pui sa ajuți oamenii și te apreciez, uite lucrurile astea pe mine ma fac sa continui, dar e greu sa lupți cu mintea!! Îți mulțumesc ptr ce faci ptr alții..
Dragă Carmen,
Eu ajung din ce în ce mai rar la concluzia că anumite lucruri sunt „întâmplătoare”, și din ce în ce mai des la aceea că toate lucrurile își au rostul lor… Prin urmare, bun venit aici și ție! Mulțumim din suflet pentru cuvintele calde, din suflet. În măsura în care vei considera că este oportun să ne împărtășești prin ce treci, voi fi încântat să îți creez propriul spațiu, aici, unde să poți interacționa cu diverse alte persoane care au trecut prin chestiuni asemănătoare.
Cu prietenie,
Adrian
Vreau efectiv metode. Nu mai pot continua asa si nu mai vreau.astept
Ma gandesc de ceva timp la soluții pentru problemele mele, temporar au si fost dar acum nu mai am optiuni in afara de SFÂRȘIT. caut pe net metode ai am ceva in cap și așa macar stiu sigur ca părinții mei vor fi mai liniștiți și se vor termina problemele si pentru mine. Nu o sa mai trebuiască sa ma agit, sa ma chinui si ma gandesc la o soluție în fiecare lună sa fie bine pentru toată lumea. Nu am probleme cu legea doar personale, dar nu le mai pot duce si nu ma poate ajuta nimeni sa trec peste ele.
Dragă Andreea,
Bun venit aici! Probabil că, dacă te-ai familiarizat puțin cu specificul acestui site, îți dai seama că nu putem face asta. Scopul nostru este acela de a ajuta, de a încuraja, de a sprijini, de a fi alături celor care se confruntă cu situații dificile. În speranța că vei fi de acord să ne dezvălui mai multe despre problemele cu care te confrunți, ți-am făcut o „categorie” în coloana din partea dreaptă a paginii, pe care am numit-o „Andreea 33”. Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Am nevoie de ajutorul dumneavoastră, simt ca viata e împotriva mea am ajuns în ipostaza de a ma tăia pe vene pana nu voi mai fii
Dragă Mădălina Daniela,
Suntem aici și pentru tine! Care e povestea ta? Cu ce te confrunți?
Așteptăm să ne scrii!
Cu prietenie,
Adrian
Azi au incetat in mine visele, sperantele, increderea ca cineva iti este aproape asa cum esti, fara sa te judece. Era singurul sprijin pe care-l aveam si de care ma tineam pentru ca ma ajuta enorm prin cuvintele de incurajare pe care mi le oferea in momentele cele mai dificile din viata mea. Le pretuiam enorm si de multe ori le reciteam atunci cand mi-era greu. Ce apreciam foarte mult era disponibilitatea pe care o avea, se apleca sa-mi raspunda de fiecare data. Stiam ca e cineva acolo caruia ii pasa, sau cel putin asa credeam eu in inima mea. Pana in ultimul timp cand a incetat sa-mi mai raspunda. Si mai mult, a blocat orice cale de acces, de a-i scrie ceva. M-am simtit ca am facut cel mai rau lucru si nu-si doreste sa stie nici o frantura din ce as putea sa spun sau sa fac. Stiu…am gresit si eu ca n-am ascultat si am respins ceea ce ma sfatuia. Dar daca ar sti si luptele si framntarile mele…Am incercat sa trec insa, peste mine si sa fac cum m-a sfatuit dar in final n-a mai contat. De ce toate insistentele pana acum daca intr-un final nu mai conteaza?
I-as cere lui Dumnezeu sa-mi dea acest sprijin inapoi, dar stiu ca nu o s-o faca. Nu mai cred nimic. Imi doresc doar sa nu mai exist. Cred ca ar fi mai bine pentru toata lumea. Ma gandesc la tot ce e mai rau si vreau sa mi se intample. Sa-mi fac niste rani care sa ma doara mai mult decat cele sufletesti. Nu-i pasa nimanui cu-adevarat de mine. Toate lacrimile ce le am acum nu poate schimba nimic…
Dragă Daniela,
Ți-am făcut o „categorie” în coloana din partea dreaptă a paginii, pe care am numit-o „Daniela P.”. Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Sunt in pragul disperarii. Nu ma mai pot aproape ridica din pat, stau mai mult mort decat viu si ma gandesc in fiecare zi la sinucidere. Sunt casatorit, am avut de toate in viata dar simt ca nu mai pot trai in aceasta lume.
Dragă Sorin,
Bun venit aici. În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul pe care ți l-ai ales, la care am mai adăugat ceva, pentru a nu se confunda cu alte persoane de aici – „Sorin Soso”. Aici vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Buna am vrut să mă omor că viața îi mai ușoară dacă mori daca ești acolo sus scapi de tot și te poți liniști fara cearta fara plobleme nu știu cum ii dar văd că acolo sus ii mai bine decât aici jos păcate am destule dar Dumnezeu mă iartă pentru că am speranțe
Dragă Bogdan,
Bun venit aici. În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul pe care ți l-ai ales, la care am adăugat o altă literă – „Bogdan C.”. ACOLO vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
Pot vorbi cu cineva?
Dragă Marius,
Acesta este un grup de discuții. Dacă vrei să ne scrii, suntem aici și pentru tine. Dacă vrei să discuți cu cineva la telefon, poți suna gratuit la 116.123, telverde prevenire suicid. Nu te descuraja dacă nu ți se răspunde din prima, înseamnă că operatorul este angajat într-o altă convorbire.
Oricare ar fi situația prin care treci, capul sus! Sinuciderea nu este o soluție!
Cu prietenie,
Adrian
Mai este valabil suportul?
Dragă Danu,
Suntem aici și pentru tine! Care este povestea ta? Cu ce te confrunți?
Cu prietenie,
Adrian
LAȘITATE. ACESTA ESTE CUVÎNTUL CORECT , ATUNCI CÎND TE GÎNDEȘTI LA SINUCIDERE . SE POATE REZOLVA , CU GREU , DAR SE POATE . DACĂ POTI SĂ ALERGI , ALEARGĂ SPUNÎND IN GÎND , TOATE RUGĂCIUNILE PE CARE LE ȘTII . DACĂ FUMEZI ȘI NU-ȚI ESTE RAU , FUMEAZA . DACĂ BEI ALCOOL SI NU AI PROBLEME , ATUNCI BEA , DAR CU MĂSURA . MERGI LA MĂNASTIRI , ROAGĂ-TE MULT , ȘI MUNCEȘTE ORICE . (…moderat…)
Dragă Ady,
Mulțumim pentru comentariul tău. Te asigur că este mult mai mult decât lașitate. Pur si simplu, oamenii care trec prin asta nu reușesc să mai găsească o soluție viabilă la problema lor. Interesante însă propunerile tale privind modalitățile de a depăși problema. Am moderat ultima parte a mesajului tău, cea referitoare la moarte, pentru că ar putea fi înțeleasă greșit.
Gânduri bune!
Cu prietenie,
Adrian
Soția mea am murit acum 8 luni și nu mai pot accepta ideea vreau să o văd îmi este dor de ea de nu mai pot aș vrea să ne întâlnim în lumea cealaltă cat de repede îmi este ffffffff greu fără ea nu are rost viața mea fără ea i este dor de ea trebuie să o văd nu mai pot deloc
Dragă Ioan,
Ne pare sincer rău de drama pe care o trăiești. Cuvintele sunt oricum sărace și, categoric, nu pot exprima ceea ce tu simți, singurătatea și golul imens lăsat în urmă. Probabil ca ai văzut deja aici și poveștile altor persoane care au trecut prin chestiuni similare. Nu știu cât putem ajuta, însă ce putem face este să plângem alături de tine… Și să îți oferim perspectiva noastră, în ideea că poate din alte unghiuri se pot vedea și aspecte care scapă vederii atunci când treci prin drame ca a ta.
Nu pot să nu sesizez în ceea ce ai scris credința ta într-o viață de dincolo. Speranța aceasta ne dă curaj și o oarecare mângâiere atunci când pierdem pe cineva drag… Pe de altă parte, trebuie să fii conștient de faptul că există riscul ca, alegând tu însuți moartea voluntară, să nu ajungi să o revezi pe draga inimii tale… Sunt reguli și chestiuni pe care nu le putem înțelege pe de-a-ntregul… Ce putem intui însă este, în cazul pierderii unor persoane scumpe nouă, can care ar fi atitudinea lor față de anumite gesturi ale noastre… Privind cu sinceritate și gândindu-ne la ce ar spune dacă s-ar sinucide și ei, de dor și de durere, cei mai multi prieteni de-ai noștri au admis, cu ochii în lacrimi și sufletul zdrobit de dor și durere, că dragii lor ar fi vrut ca ei (măcar ei!!!) să continue să trăiască… Nu știu care ar ar putea fi răspunsul tău (sau al doamnei tale) la această întrebare, dar s-ar putea să nu fie foarte diferit…
Oricum, yes rugam sa primești simpatia noastră sinceră și prietenia noastră. Te așteptăm sa ne scrii mai multe – în căsuța creata special pentru tine în grupul nostru virtual de suport – o găsești în coloana din dreapta paginii, și se numește „Ioan N.”.
Cu prietenie,
Adrian
Viața este scurtă, da. Sunt conștientă de asta. Mai ales de ceea ce a fost expus în acest articol.
Dar am o întrebare, legată de condiția mea. Nu voi scrie și povestea din spatele acesteia (o voi face doar dacă mi se va cere acest lucru, fiindcă este mult de scris și nu vreau să plictisesc pe nimeni). Viața, în sinea ei, nu este întocmai dificilă. Uneori, tot noi, oamenii, o „complicăm”. Dar, cum să trăiești dacă, indiferent de ce activitate ai dori să faci și implică folosirea intelectului, te lovești de dureri atroce de cap? Totul a început în 2018. Poate s-ar spune că sunt dusă cu pluta și că, de fapt, acest scenariu eu mi l-am creat (cum, de fel, consideră mama mea), însă nu pot funcționa normal. Și de la o simplă conversație mă pot lovi de aceste dureri de cap. Nu pot scăpa de ele cu analgezice. Doar dacă mă opresc din acel lucru care mi-a cauzat durerea, fiind nevoită să aștept și câteva ore să pot răsufla ușurată. Pot face numai lucruri BASIC, fără să fiu nevoită să îmi pun mintea la contribuție, cum s-ar spune. Nu pot urma o facultate, nu pot munci; școala de șoferi am ajuns să o fac din cauza faptului că am fost presată psihic, eu dorindu-mi să nu mai aud cuvintele grele ce îmi erau adresate, dar știind că nu îmi va fi ușor. Îmi este dificil să conduc din pricina durerilor. Însă, trebuie să mă prefac că sunt bine… Vreau să mor. Nu există tratament pentru ceea ce am eu. Mă chinui degeaba. Dacă nu poți „opera” cu mintea, este ca și cum nu ai fi, fiindcă totul se rezumă la asta. Nu știu dacă mă puteți înțelege, dar să te lovești de asemenea problemă zi de zi este cel mai horror scenariu, și cum ar spune cel suferind, nu doresc asta nici dușmanilor mei…
Dragă C.A.✓,
Bun venit aici! Cu siguranță că ne-ar ajuta să îți aflăm povestea! În coloana din partea dreaptă a paginii a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul pe care ți l-ai ales – „C.A.✓”. Te așteptăm acolo cu mai multe detalii!
Cu prietenie,
Adrian
Buna tuturo ,de 7 ani sunt prizonoera intr-un loc si vita mea numai are rot spar ca din cauza medicamentelor maine sa numai fiu
Dragă Andreea, ce-ar fi să ne spui mai multe despre tine și problema cu care te confrunți? Poate găsim împreună o soluție reală, pentru că sinuciderea nu a fost niciodată o soluție, ci doar cauzează alte probleme…
Vreu da mor
Dragă Casandra,
Care-i baiul? Suntem aici și pentru tine! Scrie-ne cu ce te confrunți!… Promitem să te ascultăm fără să judecăm în vreun fel…
Cu prietenie,
Adrian
Nu știu ce se întâmpla cu mine de câteva zile…. Am probleme de sănătate… sufăr din dragoste și nu doar a iubitei și a mamei și a tatălui și a bunicului mi as fi dorit sa m-a spânzur dar nu știu dacă va funcționa, dar voi încerca !
Dragă Mihai,
Sinuciderea nu a rezolvat niciodată nimic, din păcate… Nu a adus decât lacrimi și durere, celor rămași în urmă… Poți citi aici, pe grup, poveștile reale ale multor părinți, soți, iubiți, copii ai unor oameni care, în disperare de situație, au gândit cum gândești tu acum…
În altă ordine de idei, îți mulțumim pentru că ne-ai scris. În coloana din partea dreaptă a fost creată o „căsuță”, o categorie cu pseudonimul tău, pe care l-am moderat puțin, astfel încât să îți putem asigura confidențialitatea – „Mihai B.”. Scrie-ne acolo mai multe despre problema cu care te confrunți, ca să o putem înțelege mai bine și să căutăm împreună o soluție. Tot acolo vei putea citi, în curând, comentariile grupului nostru virtual de suport.
Cu prietenie,
Adrian
eu nu stiu cum sa incep. Imi doresc sa mor. Dar nu stiu cum sa o fac mai repede si sigur . Mam despărțit de concubina. Si nu mai vrea sa ne impacam. Dar nu pot sa renunț deloc la ea. Ea e tot ce vad. Sunt dependent de ea. Sunt terminat fara ea