Nu pot decat sa imi imaginez suferinta care este in sufletul unui supravietuitor al tentativei de suicid. Sau in sufletul urmasilor supravietuitorilor acestuia…
Pot sa imi imaginez durerea si ranile sufletesti ale celor care, pe langa disperarea lor, trebuie sa faca fata si dezaprobarii celor din jur, atitudinii lor dispretuitoare si privirilor de sus. Sau susotelilor…
La randul meu, caut raspunsuri… Investesc timp si resurse in aceste cautari ale unor raspunsuri pentru oamenii care, la fel ca si tine, poate, au trecut prin situatii dramatice si vor sa stie “de ce?”, “ce s-a intamplat cu el, cu ea, cu sufletul lor?”, “cum voi putea merge mai departe?” sau care, pur si simplu, vor sa fie mangaiati, incurajati ori… sa nu fie condamnati ori priviti de sus…
Pe viitor, imi doresc ca, atat in calitate de psiholog, cat si de sociolog si teolog, sa incerc sa fac mai mult. Dar, pentru moment, imi doresc ca acest blog sa fie un loc in care supravietuitorii si urmasii celor care au trecut prin crunta experienta sa gaseasca un grup de sprijin, un loc in care sa isi spuna pasurile, sa isi impartaseasca durerile si experientele, sa dea glas intrebarilor lor arzatoare… Iar noi, ceilalti, sa incercam sa gasim impreuna un raspuns.
Sau, daca nu putem, macar sa ascultam cum isi varsa inima persoana in cauza.
Incearca sa iti imaginezi cum ai fi trecut prin experienta daca ai fi gasit un astfel de site, cu marturii, intrebari si raspunsuri… Poate ca ti-ar fi fost putin mai usor… Stiu ca nu e usor, dar cred ca tu, la fel ca si alte persoane pe care le am in minte, pot gasi puterea sufleteasca de a fi, la randul lor, un sprijin si o marturie pentru altii. Macar ei sa nu mai treaca prin ce ai trecut tu!
In plus, cred ca simpla relatare, structurare a unor ganduri, te va ajuta pe tine, cititorul acestor randuri si apoi persoana care isi relateaza experienta, sa traversezi mai usor aceasta perioada, sa te impaci cu trecutul si sa incepi sa privesti cum se cicatrizeaza, incet-incet, acele rani adanci pe care le-a lasat in urma gestul tau sau al persoanei dragi care a incercat sa isi puna capat zilelor.
Daca esti dispus(a) sa faci asta, eu iti propun un prim pas: sa incerci sa imi relatezi cum a fost, iar eu voi incerca sa iti acord tot sprijinul, atat ca psiholog, cat si ca teolog. In acelasi timp, iti garantez ca identitatea ta va fi protejata, intrucat depinde de tine. Adresa ta de e-mail nu va aparea niciodata, iar numele ti le poti alege tu – atat pe al tau, cat si pe al familiei sau persoanelor implicate direct sau indirect.
Este o forma de terapie… Avantajul este ca nu te costa nimic ba, mai mult, poti la randul tau sa contribui la vindecarea altora.
Daca esti dispus(a) sa incepem, iti propun sa faci lucrul acesta ca si cum am sta fata in fata, in cabinetul meu, si te-as ruga sa imi povestesti exact cum a fost. Te voi asista pas cu pas!
Astept sa iti scrii povestea chiar aici, jos, unde scrie “comenteaza”. Eu iti voi dedica apoi un articol de sine statator, unde atat eu, cat si ceilalti membri ai micii noastre comunitati virtuale vom putea interveni cu intrebarile, sfaturile, opiniile si posibilele noastre raspunsuri si incurajari.
Daca nu esti dispus(a) sa faci asta, e ok, voi incerca sa iti raspund oricum, in privat, daca imi scrii pe adresa scrisorica(at)gmail(punct)com .
at=”@”
punct=”.”
Trec prin momente grele.Sotia s-a sinucis in urma cu 3 saptamani si ne-a terminat pe toti.Nu stiu in ce fel as putea gasi ajutor aici.Ma gandesc ca poate exista posibilitatea de a lua contact si cu alte persoane care au patit acelasi lucru si cu care as putea dicuta.
Eduard, esti binevenit aici. Intentionez ca, dupa ce imi finalizez studiile si voi putea face fata acestui proiect, sa infiintez un grup de sprijin pentru persoanele care au trecut prin astfel de traume.
STIU ca nevoile sunt mari si pana atunci. Asa ca am incercat sa fac ceva concret aici, sa cream o comunitate online, unde fiecare este binevenit sa isi spuna povestea. Am descoperit ca lucrul acesta ajuta mai mult decat credem. Noi, ceilalti, indiferent daca suntem spectatori “muti” sau daca intervenim, ne spunem opinia, daca incercam sa te incurajam sau nu, iti vom citi povestea si vom incerca sa intelegem situatia prin care ai trecut. Unii vor incerca sa te incurajeze – si STIU ca ai nevoie de asta! -, altii vor fi, poate, rezervati. Dar toti, intr-un fel sau altul, vom incerca sa iti fim alaturi.
Eu te-am adaugat pe lista mea de rugaciune, si voi incerca sa te pomenesc cat se poate de des.
Daca esti dispus sa ne spui si tu povestea ta, iti voi face si tie o “categorie”, la fel ca cea pe care o are deja Gabi.
Avantajele sunt mari. Pe langa faptul ca tu insuti vei reusi, incet-incet, sa depasesti aceasta situatie extrem de dificila din viata ta, alte persoane, care iti vor citi povestea, fie vor incerca sa te sprijineasca intr-un fel sau altul (asa cum spuneam, un gand bun, o rugaciune conteaza enorm in astfel de momente), fie se vor regasi, fie, de ce nu, vor fi ajutate de micul nostru “grup virtual”, cum imi place sa il numesc, sa treaca mai usor peste clipele dicile pe care le traverseaza.
Sincer, eu unul cred ca conteaza enorm sa stii ca iti poti spune povestea intr-un loc (fie el si virtual) in care nimeni nu te judeca, nici pe tine si nici pe sotia ta, intr-un loc in care unii au trecut prin ceea ce ai trecut si tu, dar in care toti incercam sa intelegem si sa te sprijinim asa cum putem sa o facem fiecare.
Deci, esti binevenit, Eduard. Daca te decizi sa ne impartasesti povestea ta, te rog sa mi-o trimiti pe adresa mea de e-mail – scrisorica@gmail.com. Eu iti voi face o categorie numai a ta, aici, daca decizi ca e ok ca si altii sa poata citi ceea ce imi trimiti. Daca nu vrei sa o faci, e ok. Vreau sa te simti liber, acceptat si binevenit.
Adrian
buna Eduard…trcem prin aceeasi suferinta.La fel si mie mi s-a intimplat…sotul meu s-a sinicis…dar am avut puterea sa-mi scriu povestea aici.Incearca si tu..vei vedea ca te vei simtii mai usurat….nu zic ca vei gasi rezolvare la tot ce te framanta…dar te va ajuta sa-ti descarci un pic sufletul in fata unor persoana care nu te cunosc si care nu te vor judeca…..incearca.
buna…numele meu e deea…sunt disperata…vreau un sfat insa nu am puterea sa ii dezvalui cuiva apropiat ce simt….o sa incep prin a va povestii….sunt in cls a 10 la filo..problema mea e uramtoarea:intr’o zi am vazut la stiri un reportaj despre satanisti..shi am inceput sa ma interesez de aseamnea persoane..shi am inceput sa caut asemanea persoane in orasul meu..sunt destule..am inceput sa vb pe mess cu un baiat…era …fara sa imi dau seama m’am indragostit de el…imi povestea lucruri ingrozitoare pe kre le facea dar nu imi schimbam parerea despre el in nici un fel…dar cu tmp nu mai aparea pe mess…ma durea sufletul..atunci mi’am dat seamna k il iubesc…shi intr’o zi o prietena mi’a prezentat un baiat dragutz …am iesit de cateva ori in oras cu el…eram deja impreuna..mai k il uitasem pe celalalt..pana knd intr’o seara paul(pr meu) a zis k nu vrea sa imi mai ascunda nik shi a recunoscut k e satanist…shi k defapt el vb q mn pe mess…am fost putin suparata dar mi’a trecut…il iubeam fff mult…mi’a cerut dupa un tmp sa devin de’a lui shi k o proasta am acceptat….mi’a spus k ma iubeste fff mult…imi spunea asta des…eram din ce in ce mai inchisa in mine..mi’am pierdut toti prietenii..totul mergea super pana intr’o seara knd mergand spre casa paul mi’a spus k nu mai putem fii impreuna pt k a reusit ce si’a propus sa devin de’a lui…mi’a spus k ma iubeste dar e interzis asta in credinta lor sau ce naiba o fii….da atunci sufar enorm…am revenit la credinta mea shi regret enorm k am facut acel lucru…aqm vreau sa mor..asta e tot ce imi doresc…nimeni nu ma accepta asa cum sunt..toti ma ignora shi stiti ce tare doare knd intrebi pe cnv ceva shi pur shi simplu park nu te vede????….nu mai suport viata asta…nimeni nu ma iubeste…vreau sa mor!!!!!!!…asta e tot ce imi doresc pt k nu mai am pt ce trai…ce sa fac sa revin la ce am fost imainte???????…va rog ajutati-ma!!!!
Deea – am citit ce mi-ai scris. Un raspuns rapid acum, pentru ca in momentul acesta este trecut de ora 2 noaptea aici. Tocmai am adus de la aeroport pe cineva, si maine dimineata (adica azi… ) la ora 11.30 imi inmormantez bunicul. Este singurul mesaj la care am raspuns, si asta pentru ca inteleg urgenta.
Stiu cum e cand cineva te ignora. Asa cum ai trecut tu prin faza asta, fiecare membru de pe grupul acesta virtual cred ca s-a confruntat cel putin o data in viata cu ceva similar.
Ai intrat intr-un cerc primejdios, dar te rog mult nu dispera! Si, mai mult decat toate, te rog mult promite-mi ca nu faci nimic necugetat!
Tu acum simti ca nimeni nu te iubeste. Ei bine, te contrazic. Chiar daca nu poti simti, vedea sau crede asta, te inseli. Maine, duminica, sarbatorim INVIEREA. Este o celebrare a unui act savarsit de Cineva care, din dragoste pentru tine, a abandonat privilegiile de Dumnezeu si a luat trup de om, a suferit in locul tau, dupa care, semn ca Dumnezeu a primit jertfa lui, a inviat din morti a treia zi. Asta vom sarbatori maine!
De dragul Lui, si de dragul nostru, al tuturor din acest grup virtual de suport, nu face nimic necugetat! Vom incerca sa te ajutam asa cum putem mai bine. Iar daca eu unul voi constata ca problema ne depaseste, vom incerca sa te indrumam catre cineva care sa poata vorbi cu tine si sa te ajute sa depasesti momentul.
Un prim pas ar fi sa te rogi. Nu e nevoie sa te prefaci a fi o persoana evlavioasa. Fii directa si sincera. Poti sa ii spui lui Dumnezeu chiar ca te indoiesti sincer de existenta Lui, dar ca totusi incerci sa te rogi Lui pentru ca, in adancul tau, stii ca Singurul carre te poate ajuta cu adevarat este El. Pentru ca El este mai mare decat Cel care este in lume, decat Diavolul. El l-a invins deja, iar faptul ca vii inaintea Lui, ca te “aliezi” cu El, prin credinta, te pune intr-un fel la umbra unui scut impenetrabil. Te rog sa citesti Psalmul 91, din traducerile protestante, sau 90 din traducerea sinodala (ortodoxa). Il gasesti online, in orice varianta a Bibliei doresti. Te va ajuta sa intelegi mai bine ceea ce incerc sa iti spun.
Ma rog pentru tine, iti promit! Si sunt sigur ca o fac deja si altii care ti-au citit strigatul de ajutor.
Incearca acum sa te aduni, sa faci ce ti-am zis si, dupa aceea, sa ne scrii mai multe detalii pentru a putea intelege mai bine situatia ta.
Cu speranta ca nu vei face nimic necugetat, care i-ar face sa sufere enorm pe cei care te iubesc, chiar daca poate nu stiu sa ti-o arate asa cum ti-ai dori, astept sa imi spui ca traiesti si ca esti dispusa sa lupti impreuna cu noi. Odata ce ne-ai scris, nu mai esti singura!
Cu prietenie,
Adrian
Vreau sa va multumesc k imi suntezti alaturi….shi k voi nu ma ignoratzi…sunt dispusa sa lupt pt viaata in continuare desi mi’e greu..dar incep sa inteleg k nu merita sa fac acest lucru pentru un baiat…mai sunt ei….ma simt mai bine knd vad k cineva imi este alaturi de aceea vreau sa va multumesc..
shi aprobo imi pare rau pentru bunicul tau…
@deea_sad – multumesc, Deea. Sigur ca iti suntem alaturi. Trebuie sa o facem! Trebuie sa luptam, si sa incercam sa fim un soi de “vedeti ca se poate” pentru cei deznadajduiti.
Apropo, Iov, un patriarh care a trait cu multe milenii in urma, si a fost extrem de greu incercat, a ajuns la concluzia ca “atata vreme cat traieste un om, tot mai este nadejde”… Asta apropo de gandurile tale… Daca lupti, daca pur si simplu mergi mai departe, oricat de greu ti-ar fi, oricat de mult ar trebui sa strangi din dinti uneori, vei descoperi la un moment dat ca nu ai facut deloc rau ca nu ai clacat atunci.
Chestia cu “mai sunt ei…” – mi-as dori sa poti sa o crezi si in adancul sufletului tau. Stiu ca acolo iti pare ca EL era singurul… Dar ai sa vezi… cu timpul durerea se va estompa… Viata merita traita! Intr-o buna zi, asa cum ti-am spus, exact ca in reclama cu nu stiu ce fon de pensii… “intr-o buna zi, iti vei multumi pentru alegerea facuta”.
In plus, eu unul am experimentat de multe ori lucrul acesta – chiar daca mi se pare uneori ca sunt singur, si ca nimanui nu ii pasa de mine… El, Dumnezeu, este mai implicat decat pot sa imi imaginez… Vegheaza asupra noastra, se uita… plange… sufera alaturi de noi… si ne poate schimba in bine viitorul… desigur, cu conditia sa ramanem in viata!
Adrian
Ma simt ingrozitor…vreau sa trec peste toate aceste lucruri dar toate ma descurajeaza..sau poate chiar eu…aseara am fost la Inviere…am stat toata noaptea…ma simteam mai bine parca dar knd l’am vazut pe paul trecand prin fata Bisericii am inceput sa ma gandesc tot mai mult la el…nu stiu de ce parca il asteptam sa sa intoarca sa il mai vad makr odata…dar nu s’a mai intors…m’am simtit ingrozitor…fostele mele prietene stateau la cativa pasi de mn dar nici nu m’au salutat iar toata lumea se uita la mn intr’un mod ciudat…stiti sentimentul acela knd cineva te priveste de sus…erau niste baieti in spatele meu shi unul din ei a spus k eu ce caut pe acolo…k sunt satanista shi lucruri dinastea…dar ii inteleg asta eu mi’am facut’o cu mana mea…dar vreau sa se termine odata vreau ca toata lumea sa stie k m’am schimbat..vreau sa la dovedesc asta dar nu ma lasa..ma ignora total…in drumul spre casa kre park a durat o vesnicie m’am tot gandit la paul…dc a trebuit sa mi se intample mie asta???el chiar tinea la mn???? mi’am tot pus aceste intrebari dar nu pot sa le gasesc un raspuns…poate k asta e pedeapsa pntru faptul k am renuntat la credinta mea…dar poate cum multi stiti dragostea e oarba…HRISTOS A INVIAT SI UN PASTE FERICIT!
Nu trebuie sa faceti aceste lucruri ingrozitoare doar fiindca treceti prin aceste situatii…ganditi-va ca puteti trece peste asta…Dumnezeu ne-a dat viata si e un mare pacat sa ne-o luam…daca vreti cu adevarat puteti depasi aceste faze dar numai daca va doriti cu adevarat…Nu merita sa iti iei viata pentru o persoana care nici nu merita asta…ganditi-va inainte sa faceti ceva….traiti-va viata!
@deea_sad – Deea, inca o data, te rog sa nu descurajezi. Asa cum am promis, ti-am facut deja o “categorie” a ta, unde am postat deja un raspuns mai elaborat.
Raspunsurile mele si ale celorlalti membri sau vizitatori ocazionali ai grupului nostru de suport virtual – pentru tine – le vei gasi acolo.
@ anonim – multumesc pentru input/ contributie. Va mai asteptam!
Adrian
buna….ma numesc ANa…..si nu stiu ce sa mai fac….simt k toata lumea ma uraste….nu imi iese nimic bine….sunt acuzata de niste lucruri de kre nici macar nu stiam k pot fi posibile….acum mama este la directoare…..dintr-o minciuna….un zvon…..M-am certat si cu prietenul meu….nu mai simt nimic….pt nimeni….m-am racit de tot…..chiar nu mai stiu ce sa fac….simt k nu mai vreau sa traiesc….nu mai am pt ce….mama nu are incredere in mine….a ajuns sa creada ce spune un boschetar de pe strada in loc sa ma creada pe mine….va dati seama cum ma simt???daca am ajuns sa vbesc cu voi…..e ceva grav…..cred ca am sa innebunesc dak mi se mai intampla ceva si nu stiu de ce voi fi in stare…ajuta-ti-ma!
(((((
@ Ana – bun venit, Ana. Trage aer in piept si bea putina apa, pentru ca se simte agitatia din sufletul tau dincolo de cuvintele tale.
De ce crezi ca nu mai ai de ce sa traiesti? Doar pentru ca mama ta s-a suparat intr-un anumit moment si ti-a spus niste cuvinte mai grele, care te-au ranit?
Este greu sa ne facem o idee despre situatia ta, despre ce simti, cand avem atat de putine date. Ce-ar fi ca, dupa ce mai incerci sa te linistesti putin, sa ne scrii din nou mai multe detalii? Cred ca te-ar ajuta sa te descarci putin.
Orice ar fi, stii rugamintea noastra fierbinte: nu face nimic necugetat!
Inca ceva: daca ai ajuns sa vorbesti cu noi… e de bine, cum se spune… Pentru ca cei care fac parte din acest grup de suport au trecut prin situatii similare, dupa ai putut citi chiar tu.
Asteptam cu nerabdare sa revii cu detalii! Intre timp, nu uita ca poti conta pe noi!
Cu simpatie,
Adrian
PS Ti-am facut o “categorie” numai a ta. Raspunsurile mele ulterioare ti le voi posta acolo.
Am revenit din nou pe aici dar de data asta cu vesti bune..in primul rand vreau sa va multzumesc k ati fost alaturi de mine in momentele acelea grele …k m’atzi ajutat sa depasesc acea perioada cumplita din viatza mea…voua va datorez totul..am cunoscut un baiat la care tin mult si el la mine..mi’am recapatat viatza pe kre o aveam in trecut..prietenii si totul insa ce am trait in acele clipe nu voi uita niciodata..insa acum ma bucur de viatza shi cred k asa ar trebui sa facem cu totzii…ana nu te mai gandi la moarte fiindca poti trece peste toate aceste momente cumplite shi care vor ramane o amintire urata..deci te rog eu mult nu te mai gandi la asa cv eu am ajuns sa regret k ma gandeam la suicid …dar am invatzat ceva ce iti spun shi tie ..dak ai ambitzie shi credintza poti trece peste orice problema…inca odata va multumesc!
ana te rog eu mult sa nu te mai gandesti la moarte ..nu face o prostie…o sa vezi ca cu timpul totul se rezolva…deea ma bucur ca ti-ai revenit si ma bucur ana daca ai face si tu ca ea …aveti grija de voi si traiti-va viata!!!
@Deea – Nici nu ai idee cat de mult ma bucura – si ne bucura pe toti – vestile bune pe care ni le dai!
Conteaza mult sa stii ca oamenii alaturi de care incerci sa fii in anumite momente, pe care ii consideri prieteni desi nu ii cunosti, pentru care unii dintre noi chiar ne rugam, au reusit sa treaca prin acele momente dificile si acum sunt BINE!
Cred ca putine sunt lucrurile care te apropie mai mult de cineva, sufleteste vorbind, decat acea intentie potential ultima. Iar daca am reusit sa trecem IMPREUNA peste aceste lucruri, nu ai cum sa nu ramai prieten, atasat emotional, sa nu ramai macar cu sufletul alaturi de cei din grup. Vezi, Deea, tocmai ai descoperit ceea ce ne leaga pe noi, aici, ceea ce ne motiveaza sa le fim alaturi celor care, la fel ca si tine, au traversat astfel de clipe bulversante.
Acum, la randul tau, incerci sa ii ajuti pe altii… Si vei descoperi ca FIECARE cuvant bun pe care il spui cuiva CONTEAZA enorm. Asa cum a contat si pentru tine!
Bine ai revenit, si multumesc pentru ca, la randul tau, ni te-ai alaturat in incercarea noastra de a-i ajuta si pe altii care trec prin astfel de momente de cumpana.
Cu prietenie,
Adrian
@ Anonim – bine ai revenit! Din commentul tau am dedus ca, desi scrii destul de rar aici, esti o parte a acestui grup. Iti multumesc sincer pentru asta, si iti reamintesc ca oricand, contributiile iti sunt binevenite! Un cuvant bun, o incurajare, nu au facut niciodata decat bine celui care le-a primit.
Cu prietenie,
Adrian
PS – ca sa nu iti mai spunem “Anonim” – mie unuia mi se pare ca e prea distant… numele sunt mai personale, mai potrivite pentru niste prieteni, fie ei si virtuali – te-as ruga sa iti alegi un prenume. Nu e musai sa fie cel real… si un pseudonim e foarte bun.
buna sunt dana.is intra 9la bilingv.am nevoie de ajutorul tau pt k mis disperata.am fkt o prostie cand aveam 14 ani shi ceva adik mam culcat k un baiat k care eram de un an.or aflat ai mei shi neam mutat la hunedoara.tatal meu o plecat dinou in italia iar eu am ramas k sora shi mama mea.mama mea numai suporta sa fiu k baieti.dar iio nu pot sa nu am prieten dar nu sa ma culk k el.acum de fiecare dat ma cert k ea imi striga mereu de ce sa intamplat.ce ma fak mai nou ma pedepsit sa numai ies shi nu are incredere in min.iar sora mea are8 anishi baga multe strambe.dar eu fiind leu nu ma pot abtine shi i commentez.defapt imi spun parerea.ce ma fak k numai supot…..vreau sa ma omor pe deopare iar p cealalta nu k ma gandesc k mai sunt atatea de fkt in viata.ma doare cand imi striga.ajutama te rogggg.iar ea p toate prietenele mele le crede curve.ce ma fak?????dami un raspuns cat poti de repede te rogggg
Dana,
Incerc sa inteleg, dar imi este destul de greu pentru moment. Asa ca am sa te rog sa ma ajuti sa inteleg exact despre ce este vorba. Spui ca esti in clasa a noua si ca ai facut o prostie pe la 14 ani si ceva. Cati ani ai acum?
Apoi, spui “nu pot sa nu am prieten dar nu sa ma culk k el”. Inteleg de aici ca vrei sa ai prieten, dar nu vrei sa te mai culci cu el. Am inteles corect?
Din putinele detalii pe care le am, inteleg ca ai facut o greseala la un moment dat. La fel ca multi alti tineri, sub presiunea prietenului tau si a “gastii”, probabil, a prietenilor care iti spun ca “e normal sa o faci”, ca “toata lumea o face”, probabil ca si din curiozitate, ai cedat si te-ai culcat cu el. Nu vreau sa ai senzatia ca incerc sa “te trag de urechi”. Nu am nici cea mai mica intentie. Insa vreau sa stii ca parerea mea este ca astfel de lucruri nu ar trebui sa se intample la varsta ta. Oricat de mult ti-ar placea sa nu auzi asta, nu cred ca esti pregatita (nici fizic, nici psihologic) pentru a-ti incepe viata sexuala. In fine, faptul este consumat. Trebuie sa te gandesti acum “pe unde scoti camasa”, mai ales ca mama ta, care a aflat, este extrem de suparata.
Pentru inceput, te-as ruga, pentru ca stiu ca poti avea aceasta maturitate, sa privesti lucrurile si din punctul de vedere al mamei tale. Stiu ca e greu, mai ales in contextul in care te-a pedepsit, mai ales in contextul in care ti-a interzis sa iesi afara si iti considera prietenele “curve”. Gandeste-te ca, daca ai fi in locul ei, ai vrea ca fetele tale sa aiba parte de tot ce e mai bun in viata. Sa aiba o casa a lor, sa aiba un rost in viata, sa aiba un serviciu bun si usor, sa nu se mai chinuie cat s-au chinuit ei, sa isi intemeieze o familie… Acum gandeste-te ca ai afla ca fiica ta, care e in clasa a noua la liceu, si-a inceput viata sexuala. Gandeste-te ca fiica ta este intr-o perioada extrem de importanta, din punctul de vedere al dezvoltarii sale psiho-sociale, dar si de vulnerabila. Exista posibilitatea de a ramane insarcinata, nu-i asa? Pentru ca nici o metoda contraceptiva nu este 100% sigura… In plus, te gandesti ca tanarul care s-a culcat cu “fata” ta probabil ca nu este la prima relatie. Chiar daca el pare de treaba, chiar daca pare sanatos, exista o probabilitate ca el sa fi contactat vreo boala venerica. Poate ca nu este una foarte mare, dar aceasta probabilitate exista. Acum, gandeste-te ca este vorba despre fata ta. Nu vrei ca aceste lucruri sa se intample. Cu toate astea, afli ca s-a intamplat. Esti teribil de suparata, si incepi sa cauti vinovatii… Fata ta, anturajul… prietenele, care te-au invatat la rau…
Probabil ca nu este intru totul asa, dar trebuie sa recunosti ca, privind lucrurile din aceasta perspectiva, incepi sa intelegi putin din reactiile ei si din masurile pe care le-a luat (chiar daca, poate, consideri ca a exagerat).
Ceea ce vreau sa subliniez aici este ca adevarul este pe undeva pe la mijloc – intre tine, care crezi ca exagerat cu pedepsele si cu reactiile, si intre mama ta, care crede ca iti poti ruina viitorul datorita unei intamplari pe care tu insati o consideri o greseala.
Ce e de facut?
Pai, in primul rand, inteleg ca te-ai mutat. Asta e un lucru bun, in principiu. O viata noua, prieteni noi, oportunitati noi. Ai posibilitatea de a o lua de la capat.
Deja ti-am spus cat de important este sa incerci sa intelegi reactia mamei tale. Si, probabil, cel putin in parte, sunt sigur ca intelegi. Sau cel putin ca incerci sa intelegi.
Imi dau seama ca nu este deloc usoara situatia ta. Imi dau seama ca te doare cand iti striga ca esti curva, pentru o greseala de moment. Trebuie sa stii insa ca increderea unui om, mai ales a unui parinte, se poate pierde extrem de usor, dar se recastiga foarte greu. Incearca sa vorbesti cu mama ta cat se poate de serios. Roag-o sa iti acorde putin timp si explica-i ce simti. Spune-i ca iti dai seama ca ai gresit si ca nu ai de gand sa mai repeti greseala. Incearca sa faci si tu, la randul tau, o serie de compromisuri – sa accepti ca, pentru o perioada de timp, sa nu mai iesi afara, sa o asculti, sa o ajuti la treaba… STIU ca este foarte greu ceea ce iti cer sa faci. Dar in acelasi timp sunt convins ca un parinte, oricat ar fi de suparat pe copilul lui, nu va ramane la infinit impasibil vazand ca acel copil INCEARCA sa se schimbe, sa ii faca pe plac. Mai devreme sau mai tarziu iti va da din nou voie sa iesi pe afara, mai intai o perioada scurta de timp, “doar pana la ora X… sau Y”, si apoi, incet-incet, iti va acorda din nou increderea de care te-ai bucurat.
Este foarte greu, e adevarat, mai ales ca ai si tu orgoliul tau, ambitia ta, dar, in acelasi timp, este cea mai sigura modalitate de a-ti recapata statutul. Ea vrea sa aiba certitudinea ca nu iti vei irosi viata. De aceea reactioneaza asa. Ajut-o sa poata avea din nou incredere in tine.
In privinta gestului de care vorbeai, te rog sa il scoti din ecuatie. La ce ti-ar ajuta? Te va ajuta sa iesi din nou afara? O va ajuta pe mama ta sa aiba din nou incredere in tine? Te va ajuta sa obtii ceea ce iti doresti de la viitorul care iti sta inainte? In nici un caz! Nu va aduce decat lacrimi si durere pentru cei care te iubesc, iar pentru tine nu va insemna decat SFARSITUL. Sfarsitul tuturor sperantelor, tuturor visurilor, tuturor posibilitatilor de a obtine ceea ce iti doresti de la viata.
Stiu si stim cat este de greu sa rezisti de unul singur in astfel de momente. Tocmai de aceea ma bucur ca mi-ai scris. Acum nu mai esti singura. Sunt si suntem aici pentru a te ajuta sa treci prin toate acestea. Suntem aici pentru a te asculta si ajuta. Capul sus, si bine ai venit!
Cu prietenie,
Adrian
PS Ti-am facut o “categorie” a ta – Dana HD (pentru ca mai era o “Dana”, am adaugat simbolul orasului in care ne-ai scris ca locuiesti).
ms mult pt sfat dar nu e aja km crezi pt ca mama mea dela un timp de vreme num,ai e aceeasi.io nu pot discuta nimik k ea pt k nu ma intelege.iar ceace sa intamplat a fost acum 9 luni de zile.mai intrebat cati ani am15.mama mea nu e la fel km sunt alte mame.iar ku acel baiat a fost altceva eu mam culcat k el nedadandu-mi seama k nu e bine pt ai dovedi k il iubesc.acum miam dat seama k nu am facut bine dar numai pot da timpul inapoi.ea azi ma sunat de dimineata practik nu sar fi intamplat nimic.ea nu ma lasa in park unde obijnuiesc io sa ma duk.iar prietenele mele sunt noi nici nu le cunoaste bine.iar eu mamei mele nu pot sai zic k in park mai sunt shi baieti de varsta mea care stau cu mine si grupul meo pt ca face crize de istericale.ea e constienta k io nu o sa mai repet gresala.iar in legatura k scoala nu e nici o problema eu invat foare bine.am intrat unde miam propus shi am ganduri mari k scoala.adik vreu sa fiu profesor de limba engleza.iti multumesc pt sfat dar ajutama in continuare la fiecare pas numai daca vrei.cu drag dana
@Dana – Dana, ti-am postat raspunsul la Dana HD (2). Acolo am adaugat si raspunsul meu, cu o serie de intrebari si un exercitiu.
Sigur ca vreau – si vrem – sa te ajutam. De aceea suntem aici!
Cu prietenie,
Adrian
Citesc aceste randuri ce le-ati trimis fiecare si stau si ma intreb, oare exista fericire? De fapt ce inseamna fericirea,aceasta o gasim probabil in fiecare dintre noi? Incotro ne indreptam,spre haos? Sunt atat de multe intrebari ca nu gasesc nici un raspuns. La mine poate nu e prea interesanta povestea dar am sa o spun totusi. In urma cu 5 luni am trecut printr-un accident stupid, mi-am rupt mana stanga,am facut operatie,dar fara rezultat. Acum stau cu mana inclinata la 45 de grade. Poate ca unii spun ca e o nimica toata,dar m-a adus in pragul momentului ca nu mai pot munci. Aceasta stare ma framanta si simt ca totul se prabuseste in mine,am intrat clar in depresie. noptile nu mai pot dormi,transpir abundet,si asta din cauza fricii,pentru ca sunt singurul intretinator in casa,tata fiind pensionar. Culmea ironiei este ca atunci cand aveam servici ,nu aveam o iubita si asta de foarte mult timp pentru ca ma concentram asupra serviciului. In acest interval de timp cat am avut liber mi-am dorit pe cineva alaturi,si iata ca s-a intamplat,dar nu a durat decat foarte putin.Iar daca nu am avut o alta preocupare am inceput sa o iubesc,care intr-un final s-a plictisit si ne-am despartit.Am inceput sa sufar,si mi-am dat seama ca viata asta e plina de rahat si stricaciune,pentru ca la un moment dat cand vezi ca iti merge atat de rau,stai si te intrebi oare cu ce ai gresit. Traim intr-o lume dura in care numai cei puternici rezista aici. Sensibilitatea te face sa devii un om slab,iar daca rezisti totul depinde de facultatile tale mintale. DUMNEZEU ne-a dat viata ,totul depinde de noi acum. E atat de bine cand ai pe cineva sa te sprijini atunci cand simti ca nu mai poti,dar neavand prieteni e greu si cu siguranta voi ceda in final.am nevoie de ajutor,am nevoie de cineva sa-mi ofere o viziune mai frumoasa asupra acestei lumi. daca doreste cineva sa vorbim sa-mi trimita un e-mail.
Adryan,
Am citit randurile pe care ni le-ai trimis si m-am grabit sa iti raspund. Vreau sa iti spun inca de la inceput ca ai ajuns intre prieteni. Suntem aici, si suntem dispusi sa ascultam si sa iti fim alaturi in lupta pe care o duci. Pe care TREBUIE sa continui sa o duci, indiferent de cat de greu iti este acum.
Cred ca te-ai diagnosticat corect. Pentru un barbat, obisnuit sa “tina casa”, aproape nimic nu poate fi perceput ca fiind mai tragic decat sa fie nevoit sa stea la pat, mai mult sau mai putin, si sa nu poata munci. Iar daca mai pui la socoteala si faptul ca treburile nu merg chiar atat de bine si in viata amoroasa, atunci ai in fata toate premisele pentru a te simti mizerabil si lipsit de valoare. Atat de mizerabil incat sa afirmi ca viata este plina de rahat. Ca sa fiu extrem de plastic, chiar este multa materie de genul acesta in viata. Doar ca uneori, datorita circumstantelor, ajungem sa fim atat de impovarati incat pur si simplu nu mai intrezarim nici o raza de speranta. Nu mai putem vedea dincolo de mizerii si de “rahat”. Acesta este momentul in care, asa cum spui, ai nevoie de prieteni. Si, daca ma intrebi pe mine, si de Dumnezeu. Pentru ca eu unul sunt ferm convins ca El nu doar ca ne-a dat viata, ci chiar ii pasa de starea noastra si de binele nostru si vrea sa ne ajute. Iar uneori, pentru asta, se foloseste de oameni. De prieteni. Chiar si de unii prieteni noi. Sau virtuali, ca si noi.
Asa ca esti binevenit aici. Suntem gata sa te ascultam. Vrem sa iti aflam povestea, cu detaliile pe care le-ai omis, dar pe care le consideri importante si relevante pentru noi. Iar noi iti vom fi alaturi si vom incerca sa te ajutam, asa cum vom putea noi mai bine si cu ajutorul Lui, sa iesi din starea in care esti acum si sa poti vedea si lucrurile frumoase din viata ta. Ce zici, Adryan b, incercam impreuna?
Cu prietenie,
Adrian
Dragule,
Asista-ma , mon cher , in a fi o mama pentru o fetita de 22 ani, care e angajata mea.
De 3 ani si-a pierdut mama, cancer
Tatal,medic,etilic,s-a imbolnavit de cancer,care se putea trata
N-a vrut
Ii spunea acestei studente la medicina,[singura fiica ]faptul ca viata lui n-are rost
Ca nu vrea ca ea sa fie impovarata cu el
Dupa un an…l-a gasit fata lui spinzurat…
A avut un soc
Si-a pierdut bursa de studii
Acum are doar o pensie de urmas .micuta.
Si o bunica de 87 ani
Incerc sa creez o atmosfera placuta la cabinet
O EXPUN INDIRECT CUVINTULUI VIETII pe aceasta studenta emerita.
Care adora medicina.
O formez in ale medicinii,deoarece am aceasta competenta
De formare a tinerilor medici
invit personalitati teologice la cabinet.
Cam o data pe saptamina
ASA,INTIM ,L;A UN CEAI BACOVIAN SI O CAFEA ABURINDA
FETITA NE PREPARA CEAIUL
Cu lamiie si iubire
NE SERVESTE
Cu zimbetul ei nepamintean
Asa ii zic:fetita
As fi adoptat-o
Dar…sintem si noi tineri,relativ
Barbatii…in genere e…mai tineri
For ever young,dear mens
Fetita asista cu placere la discutii
Dar nu stiu cum sa fac pentru ca ea sa-si verse paharul emotional
Spre a fi vindecata
E de religie ortodoxa,practicanta
Ma mir de seninatatea ei
Nu mai are pe nimeni
Poate un urmas al sinucigasilor ne-ar sfatui ce,cum sa facem
Sa ii mingiiem inimioara ei pustie
Ca nu mai are cine sa-i stearga lacrima ivita-n genele ei lungi
E o minuta de om
,,Un om nacajit”[Agirbiceanu sau Sadoveanu,parca]
Nu exista literatura de specialitate in consilierea postviol,dupa psihotraume,postabuz fizic,verbal,sexual,dupa doliu
Nu am gasit la Libraria Universitatii nimic
Poate in BCU,dar tre sa stii ce sa ceri,pe autori
Doar psihologii,psihiatrii au metoda de recuperare,psihoterapie
Medicii sint total nestiutori,preotii fac doar spovada
Recuperarea e un proces indelungat si costisitor la propriu
Depinde si cit de competent e cine il face
Cit de dedicat
Astept ajutor
,,Pling lacrimile celor care nu au putut sa intilneasca stelele”[Modigliani]
@pedisapostolorum – apreciez foarte mult ceea ce incerci sa faci, sincer. Si cred ca, incet-incet, odata ce se va crea acea relatie de incredere intre voi, atat de necesara pentru a-si putea varsa tot focul inimii inaintea ta, se va produce si lucrul acesta.
Sunt sigur ca stii faptul ca exista mai multe tipuri de temperamente. Clasificari sunt nenumarate, dar una extrem de simpla ne imparte in introvertiti si extravertiti. Daca draga ta prietena este introvertita, asa cum tind sa cred dupa anumite detalii pe care mi le-ai dat (fara a “baga insa mana in foc”, din pricina datelor insuficiente) atunci o modalitate eficienta ar fi sa ii pui in brate ceva carti bune, pe subiectul care sa o intereseze. Se va simti mult mai in largul ei.
In privinta recomandarilor, trebuie sa imi recunosc limitele si sa admit ca nu prea este domeniul meu. As recomanda insa fara nici un fel de rezerva o serie de carti care vorbesc despre suferinta si despre modul in care au reusit unii oameni ai lui Dumnezeu, cu ajutorul Lui, sa le faca fata. Oamenii tind sa fie solidari unii cu altii atunci cand citesc despre probleme mai mari decat ale lor, si li se par mai suportabile poverile lor atunci cand aud povestile adevarate ale antemergatorilor nostri. As recomanda fara sa clipesc cartea lui Richard Wurmbrand, “Cu Dumnezeu in subterana”, ca dealtfel si celelalte carti ale sale; tot fara sa clipesc as recomanda “Tulburatoarele descoperiri ale harului, ale lui Philip Yancey, sau Jurnalul fericirii, semnat de regretatul Nicolae Steinhardt. Nu cred ca as merge neaparat pe literatura de specialitate – consiliere, ghiduri de tip self-help etc. Daca nu vrea sa vorbeasca despre acest lucru si refuza sa se deschida, m-as simti de parca as intra cu cizmele in sufletul ei, ca un intrus. Iar pentru mine sufletul omului in suferinta este ca un taram sacru, unde nu poti intra decat scotandu-ti incaltamintele din picioare, precum Moise. Cred insa ca ar aprecia macar una din cartile acelea.
PS Mi s-a parut interesanta si o carte a unui autor ortodox, desi putin cam filosofica – “Suferinta omului si iubirea lui Dumnezeu”, semnata de George Remete.
In fine, daca crezi ca ar fi suficient de deschisa, sau daca cauta niste raspunsuri la tot felul de intrebari incomode pe care, poate, nu indrazneste sa le puna cu glas tare, poate ca ar fi oportuna si cartea lui Billy Graham, “Moartea si viata viitoare”.
buna sunt noua si vreau sa va zic ca trec printro mare suferinta mam despartit de pr meu in fiecare zi ne intelegeam tot mai rau si eu fiind virgina mam hotarat in speranta ca o sa ne fie mai bine dar nu a fost asa ci din contra mai rau si am ajuns la despartire va rog ajutatima simt ca viata mea nu mai are rost
Raluca,
Te rog sa incerci sa te linistesti putin si sa ne spui mai multe despre tine, pentru a cauta impreuna solutiile potrivite. Dupa cum, probabil, ai vazut deja, majoritatea celor de aici au tr4ecut prin chestiuni oarecum asemanatoare, asa ca stim exact ce vrei sa spui atunci cand zici ca simti ca viata ta nu mai are rost. In acelasi timp insa, noi am descoperit faptul ca poti conta pe experienta celor care au trecut pe acolo inaintea ta, si ca putem invata unii de la altii, din experientele si chiar din greselile altora.
Probabil ca ai vazut deja ca aici exista un grup virtual de suport, cu multi prieteni dispusi sa ajute. Asa ca te asteptam sa ne dai mai multe detalii, si sa incercam impreuna sa te vedem iesita din impas. Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta, si asteptam sa ne scrii acolo!
Cu prietenie,
Adrian
Eu am trecut pe acolo…dar nu singură.
Asta-mi este singura încurajare şi singurul lucru ce mă poate face să uit lacrimi rătăcite în idei, efectiv necugetate
Da, Viaţa, Însăşi Viaţa m-a îmbrăţişat pe acolo, pe unde am trecut. Ea m-a înviat.
Binecuvântat să fie…colţişorul acesta de adăpost!
@ Bia – multumesc mult pentru cuvintele frumoase, Bia. Si te rog sa nu ne ocolesti nici pe viitor!
Cu prietenie,
Adrian
Deci,am fost cu o fata 4 ani impreuna,au fost si bune si rele,ne-am dorit sa avem copiii,dar nu a fost sa fie am tot incercat si fara rezultate,am fost la doctor sa vad dak marinari mei sunt oki si dupa ce am fost la doctor relatia a inceput sa scartie si dupa vreo 2 luni mia zis k totul sa terminat si ca vrea altceva de la viata,m-am mutat inapoi la ai mei si parca totul sa prabusit asupra mea,nu mai am chef de nimik,de munca nu mai zic,am fost ieri la munca si era sa cad de pe scara de la 5 m,dar am avur noroc,tot am insitat sa imi dea o sansa,sa o luam de la capat,sa ai castig dragostea dar nimik,spune ca nu mai vrea sa fie cu mine,si de cateva zile plang ca un coplil mic,fumez 2 papachete de tigari,cafea la greu,si imi vine sa renunt la tot,sa nu mai traiesc in lumea asta grea,dar ma gandesc la mama care este diabetica si dak as face o prostie ar veni cu mine pe lume cea ……….Nu stiu ce sa fac.totul pt mine sa sfarsit,vroiam sa am o famile si copii sa stiu pt ce muncesc,totul pt mine sa sfarsit la numai 22 de ani,nu stiu am moralul la pamant imi vine sa sar de la etajul 10,sa ma sui in masina sa intru in stalp nu mai pot,
Robert,
Cred ca ti-ai facut deja o idee despre cine suntem si cu ce ne ocupam aici. Daca esti dispus sa iti acorzi o sansa la viata, ai nimerit in locul potrivit! Suntem aici pentru a te ajuta! Ti-am facut o “categorie” a ta, in dreapta, pe care am numit-o “Robert”. Acolo vei gasi un raspuns mai elaborat si tot acolo te voi ruga sa ne scrii in continuare!
Capul sus, Robert! Oricat ti-ar parea de greu sa accepti lucrul acesta acum, cand treci prin ce treci, viata merita traita! Ea aduce cu sine noi oportunitati, vei vedea! Tot ce trebuie sa faci este sa iti ingadui sa traiesti suficient de mult pentru a le descoperi!
Cu prietenie,
Adrian
ba mam saturat de viata asta. nimeni nu ma vrea si ma ignora. toti in afara de mama ma vor mort nu viu. asa ca ce rost mai are? ce motiv as avea sa traiesc.? si la scoala eram ignorat si respins.nici o fata nu a stat de vorba cu mine si acum i la fel.vroiam si eu un viitor asa sarac cum sunt. da nu , numa bani si atat. mai bine mor ca oricum no sa duca lipsa unui nimeni. ma credeti ce gandesc acum? mai bine ma loveste o masina sau un tren si ma scap de toate. oricum numa rele si ghinion am avut toata viata. ai mei cred ca glumesc da o sa vada ca nu ie asa. ba ma si iau la injuraturi daca le spun.
Adambadam,
Nu crezi ca exista posibilitatea de a fi putin prea radical? Poate ca ai avut doar o zi proasta si ca, in ziua respectiva, UNII ti-au spus niste cuvinte care te-au durut sori s-au purtat urat cu tine. Dar imi este foarte greu sa cred ca efectiv NIMENI nu te iubeste asa cum esti si ca TOTI in afara de mama ta te vor mai bine mort decat viu…
Si de ce crezi ca NIMENI nu o sa iti simta lipsa?
De fapt, tu insuti afirmi ca “nimeni in afara de mama” ta…
Poate ca esti demoralizat acum. Atat de demoralizat incat nu mai gasesti nici sensul vietii, nici nu mai poti vedea dragostea celor din jurul tau.
Tu nu esti un nimeni! Si chiar daca, din diverse motive, ai ajuns sa te privesti asa, vreau sa iti spun ca, pentru cei care te iubesc, pentru mama ta (si pentru alte persoane care poate nu stiu sa ti-o arate la fel de mult), tu chiar contezi! Inainte de a face un gest inutil, te rog mult sa te gandesti la suferinta pe care i-ai provoca-o celei pe care o consideri singura persoana pentru care tu nu esti un nimeni… Chiar merita ea sa ii rasplatesti dragostea in felul acesta?
In plus, daca pana acum spui ca ai avut parte NUMAI de lucruri rele si de ghinion, in virtutea unei legi a compensatiei, este foarte posibil ca soarta ta sa se schimbe… Numai ca, daca faci vreun gest necugetat, tu nu vei mai fi acolo sa poti vedea lucrurile bune care ti se intampla… Nu ar fi pacat? Sa ratezi exact ce spui ca ti-a lipsit toata viata? Si pentru ce?
Stii, Adambadam, uneori suntem atat de suparati din unele motive – care pot fi cat se poate de reale, incat pur si simplu mintea noastra ii permite supararii sa actioneze ca un filtru care nu lasa sa se vada decat lucrurile negative… Ca atunci cand tragi jaluzelele intr-o camera… Desi lumina exista afara, ea nu poate patrunde in camera din pricina jaluzelelor trase… Asa este si cu acele filtre mentale… Cu putin ajutor si cu exercitiu, se poate trece relativ usor peste ele… trebuie doar sa incerci!
Scrie-ne povestea ta, Adambadam, si lasa-ne sa te ajutam. Asa cum au fost atatea alte zeci de persoane care au reusit sa treaca peste hopurile din viata lor, sunt sigur ca se va gasi o solutie si pentru tine! Totul este sa incerci!
Ti-am facut deja o categorie a ta – in coloana din dreapta – se numeste “Adambadam”. Am postat si acolo raspunsul tau, si te rog sa ne raspunzi acolo.
Cu prietenie,
Adrian
salut am 20 de ani si am o poveste neplacuta pt mine.in urma cu 4 luni am incercat sa ma sinucid.mam aruncat d la etajul 4 din cauza bauturii si a gandurilor.tot timpul mi se parea k cei din jur in principal prietenii si cei din familie vor sa profite si sa ma faca sa sufar. am zis k dak ma sinucid scap d toate aceste sentimente.k prin minune am supravietuit.in urma accidentului am avut plamanul perforat d o coasta, 2 inele d la coloana sfaramate si laba piciorului rupta,si inca nu mam ridicat p picioare.timp d 4 luni am stat numai in pat iar eu eram un tip caruia ii placea la nebunie sa ies in oras sa ma plimb.am suferit 3 operatii si peste 1 saptamana trebuie sa ma duc la recuperare.am postat acest mesaj pt k alti indivizi care incearca sa s sinucida din cauza k nu e bagat in seama sa k la parasit sau inselat iubita sa alte motive de genul sa incerce sa s duca la un psiholog si sa ceara sfatul acestuia.viatza este data de catre Dumnezeu si nimeni nu are dreptul sa neo ia decat Dumnezeu.
Fabian,
In primul rand te rog sa imi permiti sa iti multumesc pentru contributia ta aici. Cei care cocheteaza cu gandul sinuciderii au mare nevoie sa afle povestile adevarate ale celor care deja au avut astfel de tentative si, mai ales, au nevoie sa afle cum au putut depasi acele momente crunte, motivatia lor de a trai mai departe si de a nu-si repeta experientele.
Cu speranta ca ne vei ingadui sa aflam mai multe detalii (ca ne vei spune povestea ta), ti-am facut o “categorie” in coloana din dreapta, cu numele tau, unde asteptam sa ne scrii. Multumesc anticipat pentru contributia ta aici, si mult succes in recuperarea ta integrala! Esti in rugaciunile mele, Fabian!
Cu prietenie,
Adrian
Buna, nici nu stiu de unde sa incep… o sa incep cu sfarsitul care-l simt atat de aproape. Vreau o moarte usoara,sa nu sufar,sa nu simt,si m-am gandit ca cea mai buna alegere este cu Diazepam. Cate trebuie sa iau? Flaconul presupun ca are 30 de pastile si ar trebui sa-l iau pe tot.Cat dureaza pana mor? Vor exista urme,dureri?Ma gandeam sa le iau seara inainte sa ma pun in pat.Intrebarea e daca omul de langa mine isi va da seama ce se intampla sau nu voi avea nici o reactie.8 ore sunt de ajuns sa-si faca efectul?
Recunosc ca imi este foarte frica,dar nu mai vad nici o solutie,nu vreau sa mai exist,nu am nici un motiv,nici o bucurie,ma trezesc dimineata cu gandul ca incepe o noua zi in care eu trebuie sa ma lupt sa traiesc si nu mai am putere,pe zi ce trece e din ce in ce mai greu.
Cel mai dureros o sa fie sa scriu biletul pt ai mei,nici nu stiu ce sa le scriu…cum sa le alin lor durerea cand eu nu pot sa ma lupt cu a mea?Unde e Dumnezeu acum sa ma ajute?De ce m-a abandonat?Sunt om chiar atat de rau,faptele bune nu se pun la socoteala?De ce ma chinuie pe mine atat de rau si pe altii ii face fericiti?Cum sa mai traiesc cand eu am murit demult?
draga mea sunt in masura sa-ti spun ca daca esti suficient de egoista si nu te gandesti la suferinta ce o lasi in urma , daca nu te gandesi ca poate te vei trezi si tot restul zilelor pana la urmatoarea incercare vei avea halucinatii si gauri in stomac…………..dar tu gandesti si daca gandesti e bine gandeste pozitiv si spuneTIMPUL LE REZOLVA PE TOATE..eu as vrea sa fiu ingerul pazitor ca sa l intorc la viata pe iubitul meu si poate ca daca tu vezi partea buna a vietii va reveni si el in ea . toate iubirile se termina cand el pleaca…dar stii ca e viu si-l vei mai intalni!
sa avem de inceput un pic d haz : ceea c simpti tu este efectul crizei economice mondiale,daca este vorba de bani “ma trezesc dimineata cu gandul ca incepe o noua zi in care eu trebuie sa ma lupt sa traiesc “.norocul trebuie sa il astepti.Dumnezeu nea dat viatza, iar tu nu ai voie sa o iei de la mine dar mai ales de la tine. stii c patesti daca cineva reuseste sa te salveze? nu ai idee.eu am incercat si cineva a reusit sa ma salveze,acela a fost Dumnzezeu pentru ca indiferent de situatii doar el are grija de noi oricat d rai am fi. dak citesti msg de mai sus ai sa vezi ca si eu am vrut sa mor. acuma dak imi zice cineva cea mai usoara solutie tot nu o mai fac.nu cred k o duci asa de rau.banuiesc ca nu traiesti prin canale iar dimineatza t gandesti unde sa t duci sa cersesti ca sa faci rost de un colt de paine.iar la treaba cu luatul pastilelor, daca ajungi vie la spital ti se fac spalaturi si nu e asa bine. iar dumnezeu nu te va lasa sa mori.si spre binele tau e suficient jumatate de diazepan
eu acuma ma deplasez cu carutulnu am avut parte de o aniversare ca orice om cu tort cu o bericica, eu am baut suc k luam pastile si pentru tort nu au fost bani pentru ca banii au ajuns la doctori.dumnezeu nu t va abandona.simpti k el nu e langa tine din cauza ca tu lai abandonat.nu cred k t duci in fiecare duminica la biserica,ci faci ceea ce fac si eu:stau p net.faptele bune se pun la socoteala ddar se pun si cele rele.tine cont ca Iisus Hristos sia dus crucea fara sa aiba pacate,tu daca ai pacate(si sigur ai) de ce nu vrei sa iti duci crucea? teai gandit ca e o incercare si dupa aceasta incercare va fi totul bine?ia si vezi k ai o viatza de trait.nu te apuca sa faci vreo prostie.
Fabian,iti multumesc pentru raspuns.Ti-am citit povestea,eu nu as avea curajul tau,sunt mai fricoasa de fire.Problemele mele nu sunt din cauza banilor,crizei financiare,locului de munca,ci din cauza unei persoane care se joaca tot timpul cu mine si cu sentimentele mele.Am ajuns la capatul rabdarii,deja e prea mult.Solutia ideala e sa-l las,sa-mi vad de viata mea,sa-mi gasesc pe altcineva,dar eu il iubesc.Si vb serios,chiar il iubesc.Cand o sa se intample evenimentul vreau sa fie la el acasa,intr-o seara sa iau pastilele si dimineata cand se trezeste eu sa nu mai exist.Poate asa o sa inteleaga cat de mult am suferit….
Cat despre Dumnezeu…ai dreptate,am si eu pacatele mele,dar niciodata nu am facut pe cineva sa sufere cu intentie,intotdeauna am incercat sa ajut oameni,sa le ofer sprijinul meu.Nu sunt un om rau si El stie asta…am mare nevoie de ajutorul lui acum,ma simt pierduta.Eu niciodata nu am pus pret pe bani,lucruri materiale,cariera sau orice altceva asemanator.Pt mine cea mai importanta a fost familia intotdeauna si prietenii,care sunt putini,dar adevarati.Mereu am incercat sa ajut si sa ma bucur de viata asa cum e.Imi doresc foarte mult o familie si credeam ca o sa am o familie cu el,numai ca el nici nu se gandeste la asta.Oare cer un lucru atat de exagerat?E chiar asa rau sa am si eu parte de o iubire sincera si nu de oameni prefacuti?De ce tocmai mie mi se intampla?
Nu sunt genul care sa se uite la barbati frumosi,la barbati cu bani sau fitosi.El e un om normal,un pic uratel,nu are cine stie ce cariera,dar se descurca,sta cu chirie,e inteligent(asta m-a atras la el).Oare nu era mai bine sa ma uit la unul cu bani chiar daca nu-l iubeam?Incep sa le inteleg pe fetele gen Ramona Gabor,Anna Lesko si tot asa.Intotdeauna mi-a fost scarba de genul asta de fete,dar ele sunt de doua ori castigate:au bani si nu sufera.
eu nu inteleg o chestie la tine : CUM POTI IUBI O PERSOANA CARE NU TE IUBESTE ? a doua chestiune e : BARBATI SUNT TOT INAINTE P FATA PAMANTULUI ( sa nu zici ca el e unicat ca nu cred, ia si mai cunoaste persoane si ai sa vezi ca poti combina cele 2 chestiuni : bani + iubire) . eu tot asa am iubit o persoana care se folosea de mine : tatal ei era coleg cu mn de munca, daca iesea cu mine in oras,o lasa dak nu o lasa 30 minute p afara apoi gata si nu era un om sever deloc , tot timpul o sfatuiam si am ascuns fata d tatal ei cu care eram ff bun prieten ca fiica lui iese cu un gagiu in oras, ca fumeaza, ca sa f**** (restul cuvantului – moderat – n.m.) cu nustiu care,…. lista continua, la un moment dat am realizat ce am de facut, mam dus la tatal ei si iam spus tot, deoarece de la dansa nu aveam nimic de castigat, iar tatal ei daca afla ca il mint ma baga in pamant.chestia asta am realizato sfatuindu-ma cu prietenii adevarati.daca ai prieteni adevarati ia si ii intreaba si te vor sfatui.Legat de ” Cand o sa se intample evenimentul vreau sa fie la el acasa,intr-o seara sa iau pastilele si dimineata cand se trezeste eu sa nu mai exist” esti siguara ca va realiza ca nu mai existi? Iar “Poate asa o sa inteleaga cat de mult am suferit…” e posibil ca el sa stie cat de mult suferi si de aceea t face sa suferi mai mult, si asta stii de ce? pentru ca a fost si el in aceeasi situatie si acum incearca sa se razbune pe cine apuca.Parerea mea parasestel si gaseste alta persoana , o persoana care sa tina la tine.
Fabian,iti multumesc pt raspuns.
Cum il pot iubi?Nici eu nu stiu raspunsul… La inceput se purta super frumos,facea tot felul de gesturi lipsite de egoism,orice sa-mi fie mie bine si tot asa.Ti-am zis ca el e mai uratel si primele dati cand ne-am vazut eram cu mai multi prieteni si mie nu mi-a atras atentia.Numai ca dupa aceea am inceput sa descopar un om minunat,genul de barbat pe care l-as avea langa mine la bine si la greu.Toate bune si frumoase,am ajuns sa fim impreuna si dupa au inceput problemele….Nu ma cauta cate 3 zile,mai se ia de mine si defectele mele “in gluma”,pleaca in weekend la ai lui si nu da nici un semn de viata,etc.Am incercat sa am o discutie serioasa cu el si el mi-a zis ca il sufoc…
Acum sunt mai ok,mi-am mai revenit,incerc sa nu sufar si singurul motiv pt care incerc sa nu ma las doborata e ca nu vreau sa-i fac pe ai mei sa sufere.Saracii cred ca nu si-ar reveni niciodata la cat ma iubesc si nu vreau sa fiu eu cea care le provoaca suferinta,vreau sa le fie bine chiar daca simt ca nu mai pot…Ei nu merita asa ceva,nu merita sa-si piarda fata de 23 de ani din cauza unui om fara suflet,ei merita mult mai mult.Si poate ca aici a intervenit Dumnezeu pt ca am realizat la timp cat rau le-as face.Nu pot sa spun ca am renuntat definitv la gandul de a-mi lua viata,dar acum sunt bine,incerc sa petrec cat mai mult timp alaturi de oameni care ma plac asa cum sunt si ma considera o persoana deosebita.Sper sa trec cu bine si peste incercarea asta,dar intotdeauna o sa ma macine intrebarea:de ce eu trebuie sa sufar si altii nu stiu sa aprecieze lucrurile cu adevarat importante in viata?De ce unii alearga toata viata dupa bani,averi,etc cand toate astea de fapt nu valoreaza nimic?
Am citit ca tu ai incercat sa te sinucizi din cauza bauturii si a gandurilor negative.Eu cred ca tu te-ai apucat in primul rand de bautura pt ca lipsea ceva din viata ta,nu stiu ce anume,tu stii mai bine decat mine.Si de aici a inceput povestea.Mai bine inainte sa te apuci de bautura incercai sa gasesti adevarata problema si sa nu fugi de ea.Orice problema avem raspunsul il gasim in interiorul nostru si tot acolo gasim si puterea sa mergem mai departe chiar daca viata si rautatea celor din jur ne tranteste la pamant.Imi spunea prietenul meu acum ceva timp cand am avut o problema ca “important nu e de cate ori ai castigat,ci de ori ai reusit sa te ridici de la pamant si sa mergi mai departe”.
Ana,
Incep prin a-ti spune ca este extraordinar faptul ca dai glas framantarilor tale si intrebarilor tale, fie ele oricat de grele si de indraznete.
Stii ce am apreciat in mod deosebit la Dumnezeu? Faptul ca nu se supara atunci cand il intrebi sincer ceea ce te framanta. Mai mult decat atat, El accepta si intrebari pe care unii le-ar putea considera ireverentioase. Ca dovada sta cazul lui Iov (si al multor altora, dar am recitit relativ de curand istoria lui din cartea biblica ce-i poarta numele – apropo, ti-o recomand si tie spre lectura… vei avea parte de multe surprize…), care efectiv s-a “certat” cu Dumnezeu, l-a luat la intrebari, iar El i-a raspuns la toate…
O sa incerc cateva raspunsuri timide la intrebarile tale.
Unde este Dumnezeu cand tu suferi? Cel mai simplu raspuns pe care l-am auzit a fost unul de o profunzime remarcabila: acolo unde era si atunci cand Fiul Sau a suferit pentru noi. Dumnezeu nu este om, ca sa se schimbe, sau sa ii faca placere sa ne vada suferind… oricat de tentati am fi noi sa credem contrariul!
De ce trebuie ca tu sa suferi, in timp ce altii, care sunt si rai pe deasupra, nu au parte decat de lucruri bune? Aici ar exista multe raspunsuri, insa cel mai onest pe care ti-l pot da este un simplu: “nu stiu”. Paradoxul este ca Dumnezeu nu ne-a promis niciodata ca, daca ii vom fi credinciosi, vom fi scutiti de suferinte. Iisus parca pune si mai mult paie pe foc, spunand ca oricine Il va urma si va lasa pentru El, va renunta la diverse lucruri, va primi insutit – atentie – “impreuna cu prigoniri”…
Deci El nu a spus niciodata ca ne va fi numai bine aici… Ce a promis insa, si eu ma bazez pe aceasta promisiune inclusiv (sau mai ales) in cele mai dificile momente din viata mea, este faptul ca El ne va da puterea de a merge mai departe, si ca va purta impreuna cu noi “jugul” pe care trebuie sa il purtam, “crucea”. “Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, pentru ca El Insusi ingrijeste de voi!” – este una din promisiunile Bibliei…
Mai mult decat atat, draga Ana, asa cum vei putea sa te convingi tu insati citind cartea Iov, in toate problemele pe care El le ingaduie in viata noastra, Dumnezeu a fixat o limita, dincolo de care NU se trece.
Iata ce scria sf. Ap. Pavel:
“Nu v-a ajuns nici o ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda” (I Corinteni 10:13).
Referitor la raul pe care l-ai face familiei, celor care te iubesc si te apreciaza cu adevarat, in eventualitatea in care ai da curs intentiei tale de a o termina cu viata, ai intuit corect: ranile pe care le-ai provoca ar fi ENORME. Daca ai face-o, din cate inteleg eu, ai face-o pentru a-l invata cumva o lectie pe cel despre care spui ca sta langa tine, dar care nu te merita. Oare nu ti s-ar parea un paradox daca pe el nu l-ar afecta prea mult, daca, intr-adevar, nu ii pasa prea tare, in schimb cei pe care chiar ii iubesti si care, la randul lor, te-au iubit si te iubesc neconditionat ar fi distrusi dupa o asemenea isprava? Oare ei chiar merita sa le faci asta? NU, un NU cat se poate de ferm si de categoric!
In privinta intemeierii unei familii, Ana, nu te multumi cu putin… Stii cum se spune, vine ea si vremea ta. Esti tanara, ai potential, daca iti ingadui si sa traiesti, ai tot viitorul inainte.
Si poti conta pe ajutorul nostru, asa cum sper ca te-ai convins deja. Apropo, ti-am facut o categorie a ta, pe care am numit-o Ana V (avand in vedere ca mai exista deja o Ana, am folosit ceva din adresa de mail pe care ai lasat-o si pe care o pot vedea doar eu, ca moderator al acestui grup). Asteptam acolo noi detalii si noi informatii despre tine, despre cum evolueaza lucrurile si, cu ajutorul Bunului, speram sa auzim de bine.
Cu prietenie,
Adrian
Ma bucur sa aud ca teai gandit sa nu t mai sinucizi.Apropo de cei dragi, sa stii ca parintii tai ar putea face stop cardiac sau sa isi puna capat zilelor asa cum ai fi facuto tu, pentru parinti iti garantez ca oricum ar fi ei ( betivi, ignoranti, severi, etc) tu vei fi mai importanta decat ei.Daca tu mori ei nu mai au la ce sa traiasca.parintii tai care sau chinuit sa te creasca cum au putut,poate ei nu aveau ce manaca si iti dadeau tie, tu sa le faci asemenea surpriza? gandestete cu ar reactiona.eu nu mam mai gandit,credeam ca mor apoi toti uita de mine, si ca pe nimeni nu ii intereseaza de mine.
ai spus bine ca imi lipsea ceva cand mam apucat de bautura, dar si de tigari, imi lipsea o persoana draga care sa imi fie aproape si la bine si la rau,o persoana cu care sa pot discuta, o persoana cu care sa pot glumi. Inca nu am gasit acea persoana dar astept, iar de bautura si tutun mam lasat.Am realizat ca viatza este lunga, frumoasa, dar o poti pierde ff repede dintr-o greseala.Dumnezeu ma ajutat sa inteleg aceste lucruri si mia dat sansa sa vad cat de lunga si frumoasa poate fi viatza.
Fabian,
Marturia ta este mai mult decat inspiratoare! Nu pot decat sa ma bucur, sa iti doresc tot binele din lume si sa te asigur din nou ca, atat atunci cand iti va fi bine, cat si atunci cand iti vai fi din nou greu, noi vom fi aici, pentru a-ti fi alaturi si a te sprijini.
Cu prietenie,
Adrian
PS In privinta “persoanei” de care vorbesti, Fabian, mi-a placut foarte mult o vorba inteleapta: “dragostea nu se cauta, ci se gaseste. Si apare atunci cand te astepti mai putin…”
As vrea sa ma sfatuiasca si pe mine cineva cu privinta la urmatorul subiect. stiind ca e o relatie imposibila un barbat in toata firea a facut o ossesie pt mine si nesuportand realitatea ca eu sunt casatorita si nu pot sa continui relatia cu el fara sa-mi periclitez familia s-a sinucis. inca nu a murit e tinut in viata de aparate si se pare ca n vrea sa se mai intoarca la viata . OARE DACA IL VIZITEZ desi este la 3000 km distanta AS AVEA VREO SANSA!? mi-e teama ca va muri in aceeasi masura ca se va trezi si ma va intreba de ce ai venit daca nu ma vrei ! ce sa fac.. mi-e teama sa n-o i-au si eu razna aseptand… si defapt ce astept !
eu sunt de parere ca tu detii o mare parte din vina,de ce? pentru ca daca stiai ca esti casatorita si ca nu voiai sa iti pericliterzi familia nu inceapeai aceasta relatie “eu sunt casatorita si nu pot sa continui relatia cu el ” de ce ai dat sperante acestui om? el avea speranta sa ramana cu tine.ar trebui sa te simti vinovata si sa te duci si la celalalt capat de lume numai k sa stii ca este bine.el acum are nevoie de ajutorul prietenilor nu de ajutorul aparatelor.nu il fac aparatele mai bine decat lar face niste prieteni si bine inteles TU.pentru ca el sa sinucis din cauza ta, si ar fi foarte fericit daca ai fi langa el.eu am trecut prin ce trece el si stiu cum e.are nevoie de prieteni.sfatul meu dute la el chiar daca moare vei fi impacata cu gandul nu k a murit k nu ai vrut sa fii langa el ci din cotra.ai fost langa el cand avea nevoie mai mare de tine.
Nataly,
Imi cer scuze pentru ca raspund de-abia acum. Am fost plecat cateva zile departe de Bucuresti, de internet, de lumea “civilizata”, cum se spune, insa acum m-am intors si incerc sa raspund tuturor mesajelor pe care le-am gasit.
Fabian – chiar nu cred ca este important cine este vinovatul acum, in aceste momente dificile. Daca iti amintesti, una din regulile de baza ale grupului este aceea de a incerca sa ii ajutam pe cei care vin aici, sa le spunem o vorba buna, o incurajare… Sunt convins ca asta a fost si intentia ta insa, uneori, cuvintele noastre pot rani, chiar daca noi insine nu intentionam asta…
Nataly, fiecare dintre noi avem slabiciunile noastre si, uneori, intr-un moment de “neveghere”, cum spune Biblia, clacam, sau cedam unor tentatii pe care nu ar trebui sa le toleram. Important este ce facem mai departe, in momentul in care ne-am dat seama ca drumul pe care am pornit-o este unul gresit…
Poate ca va parea destul de dur ceea ce iti voi spune acum, insa uneori un prieten trebuie sa isi asume acest risc. Contrar celor spuse de Fabian, eu cred ca este o idee neinspirata sa te duci la el acum.
In primul rand te-as ruga sa te gandesti daca vrei sau nu aceasta relatie. Pentru ca pretul pe care l-ai plati in acest caz ar fi familia ta. Si mie mi se pare ca deja ai luat decizia de a indrepta ceea ce ti-ai dat seama ca a fost o greseala, punand capat unei relatii interzise.
Apoi, nu sunt sigur ca inteleg exact ce incerci sa intrebi cand spui: “OARE DACA IL VIZITEZ desi este la 3000 km distanta AS AVEA VREO SANSA!?” Tu sa ai o sansa? El sa aiba o sansa? Sunt mai multe necunoscute, dupa cum vezi, insa prima mea tendinta este aceea de a considera ca vizita nu este tocmai indicata in aceste conditii.
Decizia de a-si pune capat zilelor i-a apartinut LUI, in exclusivitate. Nimeni nu iti poate impune sa faci ceva ce nu vrei sa faci. Dupa cum probabil stii, uneori avem tendinta de a fi manipulativi, iar suicidul nu face nici el exceptie, putand fi folosit fie ca pe o amenintare pentru a obtine ceea ce vrem si ni se refuza, fie ca pe o modalitate de a-i “pedepsi” pe cei care nu ne ofera ceea ce pretindem (desi, fie vorba intre noi, ambele variante suntcel putin ciudate, pentru ca, si intr-un caz si in celalalt, sinucigasul, adica persoana care isi doreste satisfacuta atat de mult o dorinta, nu va mai fi in viata pentru a se bucura sau pentru a savura rezultatele actului sau extrem… Oare nu este asta o ciudatenie extrem de mare, un lucru stupid si ne-necesar?).
Asteptarea, intr-adevar, cred ca este cumplita. La fel ca si incertitudinea. Dar ce vei rezolva daca te vei duce acolo? Vei fi oare cu el? Asa cum intuiesti, probabilitatea ca el sa isi faca anumite sperante este destul de mare, la fel ca si cea ca, ulterior, vazand ca tu ai fost acolo doar pentru a sti ca este bine, fara a avea intentia de a continua acea relatie, dezamagirea sa ii fie si mai mare…
Cred ca tot ce poti face este sa te rogi, sa speri, sa iti oferi ajutorul indirect celor care sunt acum alaturi de el – poate are nevoie de bani sau altceva de felul acesta. Cu cat mai repede va accepta decizia ta, cu atat va fi mai bine si pentru el, si pentru tine…
Oare familia ta ce ar gandi daca te-ai duce acolo? – iata o alta intrebare pe care va trebui sa o ai in minte… Cum s-ar simti sotul tau, copiii tai (daca este cazul)?
Inca o data, imi cer scuze pentru faptul ca aceste lucruri pot parea foarte dure, insa cred ca este important sa ne gandim la toate implicatiile unei probleme, pe termen lung…
Nimeni insa nu poate lua o decizie in locul tau. Tu stii toate datele problemei; noi nu putem decat sa incercam sa ne asiguram ca iei in calcul si anumite aspecte pe care le-ai putea scapa din vedere…
Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, unde te voi ruga sa ne dai mai multe detalii si sa ne tii la curent cu decizia ta, oricare ar fi aceasta. Te asigur ca iti suntem alaturi si ca eu unul, cel putin, ma voi ruga atat pentru tine, cat si pentru prietenul tau aflat in stare critica si, nu in ultimul rand, pentru familia ta care, cu siguranta, daca stie de toata povestea, se simte si ea cumplit… Fie ca bunul Dumnezeu sa va intareasca pe toti si sa va dea intelepciunea de a trece cu bine peste toate aceste incercari extreme!
Cu prietenie,
Adrian
nu stiu cum sa incep,mi greu sa povestesc cate putin din viata mea deoarece..nu obisnuiesc sa imparasesc prea mult din ce traiesc celor din jur.
Am niste parinti minunati care ma iubesc(dar care nu ma inteleg de multe ori) si o sora carei pot sa’i spun totul,pe langa asta sunt o fata foarte talentata la muzica…faca vioara de 8,9 ani de zile si imi place foarte mult(asta este o introducere )cu toate astea nu sunt fericita…din cauza faptului ca sunt un copil destept foarte multi profesori se bazeaza pe mine,la vioara la fel..profesoara imi da din ce in ce mai mult si toate asta contribuie la un stres zilnic..cand am concerte sau evenimente de genu ..mi s’a intamplat sa am atacuri de panica..si sa nu mai pot sa ma odihnesc chiar.sfarsitul de an scolar a fost unul foarte solicitant pt mine…a trebuit sa studiez foarte mult ca sa’mi intrec toate colegele la vioara…nu am dormit noptii la randul ori studiind ori din cauza stresului imi pierea somnul si nu’mi ramanea decat sa citesc pana dimineata cand o luam de la capat…asa am ajuns sa fiu obosita la maxim…sa nu mai am putere si sa nu mai dau randament la nimic astfel ca desi am studiat foarte mult pt examenele de sfarsit de an(la scolile cu specialitate se da un examen la fiecare final de semestru) am stricat totul in ultimul moment..in noaptea aceea nu am dormit deloc si nu din cauza stresului ci din cauza faptului ca probabil m’am obiosnuit asa..iar la examen am fost praf de obosita si am luat o nota de trecere cum s’ar spune.toti au fost dezamagiti,nimeni nu se astepta sa cant atat de prost..inclusiv eu am avut o depresie.De cateva luni incoace am trait parca ultima parte din firul vietii mele.eu sunt si o persoana sensibila, ma afecteza cam tot ce se invarte in jurul meu.Odata cu nota primita muzica din mine s’a stins..atata munca fara un rezultat?poate un om sa’si dea sufletul pentru ceva ca la sfarsit sa constate ca a fost degeaba?..si exista o dezamagire mai mare?nush cum sa raspund..(si sigur acum ma cataloghezi ca tipicul de adolescenta..fac din cal armasar!am citit in trecere tot ce au scris ceilalti p’aci.. si is cazuri cu adevarat disperate fata de al meu..ce este o nota mica la un examen?nu? )pentru mine arta este ceva sfant..asta iubesc pentru asta traiesc.daca nu mai sunt buna la ceea ce ma pricep eu mai bine, ce este de facut?acum as vrea sa alerg pe un camp plin de flori,asa imi imaginam vara:libera ,zburdalnica,fara griji doar plete fluturand in adierea ciripitului de pasari.si acum de ce as vrea sa ma sinucid?pt o nota?(nice joke!)nu intocmai…poate doar oarecum.ideea este ca nimic nu ma face fericita,prietenii,parintii,sora..lucrurile materiale nimic..viata mea este seaca cu toate ca sunt si talentata si inteligenta de ce nu pot sa ma bucur..omul poate sa aiba orice daca nu e fericit este ca un copil nascut mort. in ultimul timp ma tot retrag din tot si devind din ce in ce o persoana mai singura.imi pun prea multe intrebari despre viata,ce se intampal cu oamenii? uneori cand merg la scoala in firobuz ma uit la oameni cum alearga dintr’o parte in alta si ma intreb:care;i rostu lor?traiesc..munces unii,isi bat joc de viata si mor..asa si?la urma urmei eu de ce traiesc?de ce sa ma invart si eu pe ici si pe colo?si ce trebe sa faca un om sa fie fericit?sau mai degraba cum arata un om fericit..?(eu n’am vazut nici unul)..nush ce sa zic..atat zarva..si eu am incercat sa fiu fericita si am fost..dar pe moment .. si daca nu esti feiricit de la sine te intrebi care’i rost tau? nu gasesti legatura.si asa devii din ce in ce mai trist( o spun din experienta) si ajungi chiar sa te gandesti daca mor ce?
Draga puff am citit si mai recitesc cea ce ai scris poate nu sunt cel mai in masura in a da sfaturi deorece trec eu insumi printr-o perioada grea dar indraznesc totusi .
Draga puff nu exista probleme mici sau probleme mari exista pur si simplu probleme .Pt fiecare problema lui este cea mai mare si este cit se poate de normal. Poti sa fii sigura ca aici toti iau in serios cea ce ai scris si o trateaza ca pe cea mai seriosa problema .Cauti sa fii fericita si crezi ca nu poti fi din motivele enumerate de tine mai sus as indrazni insa sa iti sugerez un mic exercitiu … Esti talentata la muzica, cinti la vioara din cite am inteles ( UN INSTRUMENT DIVIN CU UN SUNET DIVIN ) -esti bucuroasa atunci cind cinti?- sunt sigur ca da . … si altii sunt bucurosi atunci cind te asculta ? -sunt sigur ca da . … esti bucuroasa ca ai niste parinti minunati ? – tu ai spus ca da . … esti bucuroasa ca ai o sora careia ii poti spune orice? – tu ai spus ca ai . … esti bucuroasa ca esti talentata la muzica … esti bucuroasa ca esti un copil destept … esti bucuroasa atunci cind profesorii se bazeaza pe tine …
Vezi draga mea puff eu am extras doar din cea ce ai scris citeva mici sau mari bucurii sunt convins ca daca privesti adinc in sufeletul tau daca te uiti atenta in jurul tau vei descoperi multe motive sa iti faca mici bucurii si o bucurie acum ,una mai incolo…. si tot asa fericirea este formata din mici bucurii de zi cu zi depinde de noi sa ne facem aceste bucurii cit mai des posibil si ajungem sa fim fericiti ,
Ai spus la un moment dat ca toti oamenii alerga ca intr-un furnicar .. da … asa este dar crede-ma fiecare alerga sa isi faca acele mici bucurii si astfel sa fie fericiti . Prin talentul pe care il ai bunul dumnezeu tea inzestrat cu puterea sa incinti prin muzica ta pe cei din jurul tau deci… eu cred ca este o bucurie pt tine sa ii faci pe altii bucurosi ca te asculta . Fa-ti acesta bucurie …CINTA!!!! … si incinta pe cei din jurul tau !!!
Draga noastra Puff nu-ti refuza nici cea mai mica bucurie , cauta bucuriile in jurul tau , ai sa revii la alt examen unde sunt sigur ca ai sa fii extraordinara nu-ti refuza bucuria succesului pe care il vei avea .
Prin natura ta iti pasa f mult de ce simt cei din jurul tau ,esti apreciata f mult de toti pt ca ai talent , pt ca ii incinti cu muzica ta esti la fel foarte apreciata dar …. daca mori ?…. nu cred ca va fi pt cineva mai bine.
Sper ca am reusit sa fiu un mic ajutor ,te rog sa mai scrii ,sunt persoane care te asculta si sunt alaturi de tine .
I-ti doresc mlte, multe bucurii !!! Ducu .
mersi mult.ce ai scris tu mi’a deschis o alta perspectiva de a privii lucrurile si de data asta umpic mai bine..insa nu ti’am spus ce ma doare cel mai tare(cu lacrimi iti scriu) din cauza faptului ca eram buna la muzica si ma straduiam…abia au asteptat sa ma darame sa ma prinda atunci cand sunt intr’o pasa mai proasta si sa ma tacseze..asteapta asta de ani de zile pt ca comisia vede ca le’am intrecut elevii..si ii ajung din urma si pe cei mai buni…abia au asteptat sa ma distruga..oboseala si’a facut efectu asupra mea in ziua respectiva si nu stiu cum nu am putut de nici un fel sa ma concentrez pe moment,pur si simplu nu am mai putut face fata…acum se vor da afara elevii care au note sub 8 la examen eu am luat una nu foarte mica,dar sub 8.. poate voi fi printre aceia pe care ii vor exmatricula..si este pacat ca la toate celalalte materii (muzica de camera,orchestra,istoria muzicii,teoria muzicii am note mari)dar instrumentul principal conteaza.Acum au posibilitatea sa ma inlature..si poate asta o sa faca..si atunci s’a dus totul…totul apune pentru mine..sunt distrusa..sa nu mai pot sa cant inseamna moarte…nu mai am de unde sa primesc aer,nu mai pot sa respir(nush cum sa explic exact senimentul,pentru ca multi nu inteleg o inima de artist cand plange pentru ce i’a fost mai drag)o sa asociez asta cu o dezamagire in dragoste..chiar daca nu prea are legatura,dar este tot asa,m’am indragostit de asta,asta imi place sa fac,ideea ca as putea sa nu termin liceul de muzica si apoi sa dau la conservatorla Starsburg(asa cum imi faceam palnuri) imi spulbera si cele mai frumoase vise,nu pot sa’mi iamginez viata mea fara muzica.si;au atins scopu..si sunt inca un copil si m’a afecteza..nush cui sa cer ajutorul in nici o privinta,parintii sunt dejamagiti..si nush ce sa faca….ce’mi ramane de facut?cand nu te mai poti bucura nici de micile bucurii,(si a mai ramas ceva:iti dau dreptate atunci cand canti esti cel mai fericit om..mai ales pe o scena..cand la final lumea te aplauda,nu;ti pot descrie in cuvinte bucuria aceea si cum te simti atunci..cand toti te felicita)…
de ce oamenii nu apreciaza e este curat si inocent..pe aceeia care incearca sa ajunga la un nivel mai inalt si nu se multumesc cu tarana?..ii deranzeaza sufletul curat,omul care vrea cu adevarat ceva?de ce ridica oamenii care nu au valori si care sunt ca si restu”vorbe in vant”(deaia este Romania asa…tara e frumoasa,dar oamenii nu investesc)si de ce sa sufere si sa nu se mai opreasca din plans un om ca mine din atata,doar ca iubeste dreptatea si curatia sufletului?..nush ce le’am facut sa ma urasca atat toti profesorii de la instrumente(cine ii mai bun ca elevii lor ..ii inlatura..ii dau afara) de ce sa fiu si eu o victima a actelor lor de ura?..cat de mult ma deranjeaza asta…sufar din cauza asta.trec print’o depresie care nu stiu unde o sa se sfarseasca(nu ma gandesc sa’mi iau inca viata)tot timpu am avut nevoie de apreciere..si de dragoste din partea celorlalti..insa am ajuns la concluzia ca muritorii nu ofera dragoste..atunci la ce sa te astepti?cine iti da dragoste neconditionata daca nu dumnezeu singurul care a dovedit ca ne iubeste..fara a cere nimic in schimb..(ca si liviu rebreanu:dragostea este iubire si nimic mai mult)n’ar avea nici un rost sa ma mai si sinucid…(si hamlet se gandea ce este mai greu sa te sinucizi si sa traiesti in iad,in chinuri sau sa traiesti pe mamant si sa chinui alergand dupa fericire)..nu ma sinucid si asta nu pt ca tin la cineva anume ci pt ca nu pot sa’i raspund lui dumnezeu altfel decat mi’a raspuns el…:mi’a dat viata..si;a dat el insusi viata pt mine..iar eu ii arat ca nu’mi trebuie?dar totusi ce sa fac?in lumea asta lipsita de valori..in rimpo ce sciru lacrima dupa lacrima mi se scurge pe obraj…inima mea e trista…cauta un raspuns..
nu ma mai pot opri din plans..o sa am din nou un atac de panica…(deja imi vine rau)…imi pare rau ca n’am rezistat in lumea asta..a fost prea puternica pentru mine influenta ei..m’a devastat…nush ce o sa fac..oricum multumesc pentru sprijin..sunteti niste oameni deosebiti ca faceti asta…va doresc numai bine..sa traiti viata de plin ca altfel nu se merita traita..traiti in puritate 100% si sa aveti sufletul curat,sa nu fiti ca o samanta de floare care merge incotro o trimite vantul…multumesc inca odata.
Draga puff .in rindurile pe care le scrii strabate catre noi un ocean de tristete si stiu ce este…stiu la ce te referi .STIU CA LUMEA ESTE ADESEORI NEDREAPTA .Dar as dori din inima sa privesti acest lucru care tie se intimpla tie dintr-un alt unghi , din pacate cred ca ai dreptate ca fiecare profesor doreste sa isi promoveze elevul ,uni poate merita ,unii poate nu … din citew inteleg tu nu ai un profesor care sa te sustina si sa te intelega si care sa vada talentul tau ,de fapt talentul ei il vad dar tocmai asta ii deranjeaza . draga puf in afara de profesori , in afara de comisii de examinare , in afara de notele obtinute mai este un juriu care este infailibil ( si profesorii stiu asta ) un juriu care nu greseste si nu judeca decit cu inima , un juriu care nu poate fi platit , un juriu care nu are decit un singur interes sa se bucure din plin de muzica pe care o asculta , da cred ca iti dai seam la ce ma refer …. acest juriu este publicul … el ,publicul nu cere diploma ,nu cere carnet de note cere…. numai muzica si atit acesta este juriul pe care de care tu trebuie sa tii cont .nu stiu cum este intr-un liceu de muzica posibil sa fii indepartata posibil sa nu fii tu stii mai bine dar… prin orice mijloace tu trebuie sa continui cea ce ai inceput , cea ce tie iti place si te face fericita trebuie sa ajungi la public . draga puf sunt o sumedenie de exemple de artisti care nu au trecut prin scoli si au reusit cu talentul si ajutorul publicului sa razbata si sa faca cea ce le place . Si tu poti face orice alt liceu si sa continui sa cinti, sa continui sa te pregatesti ,sa continui sa i-ti incinti auditoriul . Stiu ca lumea este nedreapt ,stiu ca avem o tara superba ai foarte mare dreptate si mai stiu ca acum din pacate totul este pe dos in acesta tara dar…. sunt foarte multi oameni care au sufletul curat si sunt alturi de tine poate nu ii stii dar .. nu ramine decit sa ii gasesti si ai un mijloc de ai gasi pe acesti oameni , un mijloc care nu da gres …. muzica … nu sunt priceput la muzica dar imi reamintesc de un film drag mie ,, CIPRIAN PORUMBRSCU ,, si de o scena din acel film atunci cind ciprian porumbescu este intemnitat , e trist , e dezamagit , e singur , si mai ales in temnita nu are vioara atunci cei apropiati lui cei pe care ia desfatat cu sunete divine au venit seara pe o ninsoare abundenta si la geamul celulei i-au cintat BALADA compusa de el si cu muzica a reusit sa treaca peste clipele grele in care se afla , a trecut a reusit prin muzica dupa aceia a ajuns sa isi puna in scena opera CRAI NOU pe o scena din brasov,prin muzica a reusit si etunci eu zic asa . esti trista … cinta , crezi ca vei face un atac de panica … cinta ,esti suparata si dezamagita … cinta . Draga puf detii comoara prin care acest popor a reusuit sa reziste milenii . ce face rominul ??? cind e trist .. cinta ..cind e fericit .. cinta , cind este la restriste… cintatu dispui de acest pansament , de acesta putere de a te proteja de rautatile lumii prin cintec , prin muzica si mai ai putere de a ajuta pe altii sa treaca peste multe neajunsuri prin muzica ta . parintii tai ai spus ca nu stiu ce sa faca si sunt dezamagiti … ajutai tu credema din inima iti spun nimic nu este mai de pret pt un parinte decit copilul lui aratale ca esti puternica ,aratale ca poti sa cinti oriunde si ei vor gasi puterea si intelepciunea sa faca cea ce trebuie se vor uita la tine , te vor asculta cintind , vor prinde puteri pe care nimeni nu isi imagineza ca le au si vor gasi solutii de multe ori si parintii trebuie ajutati …. ajuta-i tu fii puternica si ..,. cainta nu te lasa poti stiu ca poti . din tot cea ce scrii din cea ce citesc razbat versuri , razbate un suflet de artist , lasa acest suflet sa strige… sa se exprime nu il ascunde .
Simti atit de frumos despre aceasta tara ai carei oamenui te dezamagesc cind simti ca oamenii sunt in jurul tau numai oameni rai asculta Rapsodia Romina si ai sa auzi strigatul, tristetea dar mai ales fericirea multor oameni care sunt ca si tine si ve simti ca nu esti singura . Draga noastra puff nu esti singura … singuri sunt cei rai , cei nedrepti , cei care nu vad in interiorul sufletului tau ei sunt singuri , tu nu esti singura ai muzica si cu ea pe toti cei care simt catine si sunt fff multi .
Draga Puff suntem cu tine tu nu trebuie CINTI !!!!!!
Scrie-ne …
Draga puff scuza-mi greselile dar am scris repedesi rectific ultima fraza ,,Draga puff suntem cu tine tu nu trebuie decit sa …. CINTI !!!! ,,
hey..ms pentru tot..iti sunt recunoscatoare ca iti iei din timp ca sa’mi scrii mie.mi’a placut ce am citit chiar daca in unele privinte..si is putine in care nu iti dau intru totul dreptate,dar lasand asta la o parte..am devenit mai optimista intre timp:)..acum ca a venit vara si odata cu ea vacanta mare mi’am propus multe lucruri de care sper sa tin cont in aceste 3 luni,printre care sa cant cu sufletul(nush daca intelegi exact cum zic)…..poate ca nu sunt singura,dar mi’am dat seama ca imi lipsesc oameni care sa emane bucurie in jurul meu si care tot odata sa ma ajute sa fiu si eu mai fericita.am avut momente in care am zis ca mai bine las totul…si devin pur si simplu proasta…nush daca ai citit cartea “m’am hotarat sa devin prost”ii amuzanta dar autorul gandeste foarte realist si isi spune punctul de vedere despre cat de bine o duc prostii,care nu se framanta cu nimic, atat de sincer.acum ceva vreme ii dadeam dreptate..si ma gandeam ca ce’mi trebuie muzica..si concerte..si o viata cu un drum bine construit…cand ei..duc o viata fara griji,libera si fericita..dar acum nu mai vreau sa devin ca ei (
) mi’am dat seama ca ei sunt atat de prosti incat nici nu’si dau seama de ce li se intampla..si abia acum is de acord pe deplin cu tine ca mai intai trebuie sa ne bucuram de micile bucurii(de exemplu pe timpul lui ceausescu ,oamenii se bucurau daca nu stateau la coada pentru niste masline…iar acum asta nu mai este considerata nici o mica bucurie) is multe bucurii mici:)..in orice caz..acum nu mai am timp..(merg la teatru:d)..dar eu oricum nu stiu prea multe la 16 ani…imi fac griji prea deverme..ms inca odata>:D<o sa va mai scriu din cand in cand…dar acum vara …mai mult o sa umblu,in timpu anului mi'a lipsit libertatea:)
Draga noastra Puff,
Citind toate aceste randuri, mi-am dat seama ca avem printre noi un artist adevarat, un om care nu face muzica doar pentru ca ii place, ci pentru ca o simte in interiorul sau, pentru ca e o parte din viata lui…
Asa cum a scris si Ducu, nimeni nu a avut vreodata pretentia ca viata este intotdeauna dreapta si ca toti cei din jurul nostru vor juca cinstit mereu. Atunci cand ai un talent deosebit, o inclinatie deosebita pentru ceva, se vor gasi mereu si “epigoni”, vorba lui Eminescu, care sa te invidieze pentru simplul motiv ca ei nu vor putea ajunge niciodata acolo unde tu esti in mod natural; atunci cand tu faci ceea ce faci pentru ca pur si simplu asa simti, pentru ca razbate ceva din interiorul tau, altii nadusesc din greu sa se catere la acelasi nivel… si cand ajung acolo se straduiesc sa te dea la o parte, sau, mai rau, atunci cand, din diverse motive care nu au prea mult de-a face cu talentul, tu ai alunecat si te straduiesti sa te ridici, au grija sa iti puna talpa pe grumaz, ca nu cumva sa te mai ridici prea curand…
Din fericire insa, Cineva acolo sus priveste… si e drept… Chiar daca nu actioneaza exact atunci si exact asa cum ne-am dori, ajungi la un moment dat, privind in urma, sa spui ca a facut exact ce trebuia, cand trebuia…
Ma bucur mult ca ai reusit sa treci peste acele momente crancene; chiar daca vor mai veni clipe dificile, sper sa iti amintesti mereu ca nu esti singura, si ca merita sa lupti pentru a face ceea ce iti place, pentru a face lucrul pentru care ai fost abilitata in mod nativ. Si cand vei fi din nou jos, adu-ti aminte ca astfel de prilejuri fie te pot dobori, fie te pot ajuta sa devii mai puternica… Depinde doar de tine, daca vei ingadui sa te doboare sau daca, dimpotriva, cu ajutorul Bunului si al prietenilor, vei alege sa lupti pentru a reusi sa devii mai puternica!
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta – Puff. Asta inseamna ca esti de-a casei…
Cu prietenie,
Adrian
.
salutare,
nici nu stiu cum sa incep insa vad ca toata lumea pe aici e destul de sincera si de directa,asa ca voi fi si eu lafe.
Problema mea este ca am un foarte bun prieten caruia in urma cu vreo 6-7 ani i-a murit tatal
Imrepuna cu tatal lui s-au dus toti banii familiei care erau destul de multi atunci.
Imaginativa un baiat care avea totul si dintr-o data nu m-ai are nimic,nici prieteni nici nimic.
Mama lui, a vrut sa-i ascuda lucru asta si a incercat sa ii creeze acelasi stil de viata de pana atunci, insa datoriile cresteau iar mama lui lua foarte multe pastile care in cele din urma au distrus-o,adica e foarte greu sa vorbesti ceva cu ea normal e aproximativ ( ca sa fiu mai draxtic) nebuna
, nu chiar dar pe aproape.
Sa revin la BOBO(prietenul meu),in momentul in care s-au dus banii a ramas si fara prieteni( cu exceptia mea si inca cineva), mama lui nu a putut acoperii mult timp lipsa banilor iar el a inceput sa se inchida in el sa nu m-ai discute nimic legat de el de familia tot timpul zicea decat bine,si ca nu are nevoie de nimic.
Nu a vrut sa cunoasca pe nimeni nou,nu vrea sa iasa din casa nu vrea sa faca nimic.
a devenit dependent de calmante apoi a inceput cu xanax(nu stiu cum se scrie exact)
in weekendeul trecut am reusit sa-l conving sa stea la mine cam 2-3 ore si sambata si duminica parea ok am vorbit prostii si idiotenii,iar luni seara si-a taiat venele la ambele maine dupa supradoza de xanax
A supravietuit multumita Lui Dumnezeu.
Problema e ca l-au dus la Obreja la psihiatrie unde sta inchis iar acolo(obiectiv fiind) sunt oameni care au probleme cu capul
Primul lucru pe care mi l-a zis a fost sa-l scot de acolo si sa-i dau un pistol ca sa nu m-ai rateze,oricum cand iese de acolo vrea sa incerce iarasi.
cred ca ar trebuii sa m-ai stiti despre el:
1. NU crede in Dumnezeu
2. NU ii place sa vorbeasca cu oameni noi
3. Nu vrea sa auda de fete(nu e gay dar nu il intereseaza nici o relatie de dragoste)
4. NU ii mai place sa iasa din casa.
5. Motivul pentru care a facut-o(zice el, nu e lipsa banilor,datoriile,sau moartea tatalui,sau starea mamei) pur si simplu nu ii mai place viata nu mai vrea sa traiasca
6. Imi zice ca de 6 ani asta la ceva timp dupa moartea tatalui vrea sa se sinucida.
7. Are 24 de ani
Sunt pur si simplu disperat , nu stiu ce sa fac pentru el, nu stiu cum sa gestionez situatia,acolo nu poate sa stea foarte mult fiindca o sa-l distruga si mai rau,insa acum nu poate iesii fiidnca probabil o sa incerce iarasi.
Ajutati-ma cumva, oricum.
Multumesc frumos
Salutare…stii am intrat pe net sa gasesc o metoda rapida de a-mi lua viata si am dat peste sit-ul acesta. Zilele acestea m-am gandit la morate cat nu m-am gandit toata viata, adica eu intotdeauna cand cineva imi spunea ca vrea sa moara, ii spuneam sa termine cu prostiile, sa mearga mai departe ca va veni si soarele pe strada lui. Insa zilele aceste am cazut si nu ma pot ridica. Sa va spun ce s-a intamplat (este pentru prima oara in care postez ceva pe un blog:). Acum 5 ani am dat la facultate, am intrat si acolo am cunoscut o fata mai mare ca mine cu 8 ani (eu fac 25 ani in septembrie, ea 33). Pana in anul 4, am fost cei mai buni prieteni, ne intelegeam super bine…in anul 4 mi-a facut o marturisire: ca decand m-a vazut ii place foarte mult de mine…eu la inceput m-am speriat, ca nu ma incurc cu cea mai buna pritena de-a mea (adevarul ste ca si mie imi placea foarte mult, si acum sunt innebunit dupa ea)…pana la urma am inceput sa avem o relatie, care cat a tinut 3 luni a fost foarte frumoasa (ea mai avea pe cineva, care la randul lui era casatorit si tot asa)…am terminat-o noi…vreo luna nu am mai dat de a….dupa care am inceput de prin noiembrrie sa iesim in fiecare zi si uite asa s-a ajuns sa ne apropiem iar foarte mult si prin martie, am reluat relatia si iarasi a fost frumos….dar din pacate au intervenit iarasi principalele probleme: ca este mai mare ca mine, ca va ajunge la 40 ani si eu imi voi dori ceva mai tanar, ca nu am planuri de viitor, ca vrea ptr mine ceva mai tanar, ca este si respectivul cu care este implicata)…si uite asa acum cateva zile cand a venit de unde a fost plecat, am vazut ca a venit schimbata si am intrebat-o ce are. Mi-a raspuns ca nu stie ce are..si am inceput eu sa-i zic ca stiu ca nu sunt cel cu care ar vrea sa fie, ca nu am bani, ca nu sunt pregatit si i-am zis ca voi face eu 1 pas si nu voi mai fi asa de “lipicios”. A doua zi la munca am fost afectat, o iubesc si ma iubeste, iar la status la munca am pus anesteziat (eram marcat de discutia din seara precedenta). Seara ne-am intalnit la ea acasa, si printre altele m-a intrebat de statusul meu..i-am zis ca am vb cu o persoana care m-a vazut suparat, ca altcineva mi-a zis ca orice er fi sa merg inainte, ca imi place cum gandeste o tipa mai mare ca mine. Iar dupa ce m-a dus acasa, mi-a dat un mesaj in care ma intepat: ceva de genul: “ma hotarasem sa fac altceva in seara asta (banuiesc se referea sa mergem inainte).pe de alta parte ma bucur ca ai parte de sprijin si ca te-ai hotarat sa te resemnezi. sper sa ramane buni amici”.. STUPOARE iti dai seama….si 4 zile nu am putu sa vb cuea ca era plecat cu cel cu care vb..SI DE AICI INCEPE CALVARUL MEU: a venit acasa, am sunat-o de 3 ori nu mi-a raspuns nici la telefon, nici la mesaje..a doua zi am sunat-o din nou nu mi-a raspuns la mesaje, la telefon, nici la mail…la 00.00 noaptea i-am dat mesaj cu l multi ani…si surprinzator mi-a raspuns..am fost la ziua ei si nu prea ne-am vb…EU NU VREAU DECAT SA-MI VORBEASCA..nu ne-am intalnit sa lamurim ce s-a intamplat atunci, de ce s-a suparat, de ce ma evita..asta ma roade…nu vreau sa-mi pierd cel mai bun prieten..da este prietenul meu de suflet..cea cu care puteam sa vb tot si vb deschis cu ea…ma cunaoste ca pe buzunarul ei….m-am atasat mult de ea…si atitudnea asta a ei m-a facut sa ma gandesc la mai rau…la mine in familie este o debandada: nu vb cu taica-miu de vreo 4 ani,ira cu maica-mea ma inteleg 1 saptamana, vreo 2 ne certam….ei nu-si vb de vreo 6 ani sitot asa..va dati seama ca prietena de care va vb are un rol esential in viata mea..e ca un far dupa care ma ghidez..si m-a sprijinit in viata..si vreau sa o faca in continuare….deja cred ca v-am cam plictisit..sper sa-mi raspundeti, macar 2 randuri…ceva care sa ma faca sa nu ma mai gandesc la ce rau….o zi buna!
fata asta nu merita atentia ta, daca ea prefera locul 2 pe care i-l ofera tipul ala in loc sa aiba locul pe care l oferi tu, este clar ca nu are ce cauta langa tine. ea nu-si poate asuma responsabilitatea unei relatii simple (2 persone, comunicare deschisa, implicare totala si directa) este clar ca ea insasi este o persoana superficiala, preferand sa se piarda in hatisul unei triunghiulari amoroase care ii permite sa se ascunda de propriile sentimente si sa gaseasca scuze de fiecare data cand nu ii convine ceva. sunt sigura ca iti este foarte greu dar nu imposibil. vei cunoaste pe altcineva care va fi pregatit sa iti fie si confident, si iubita si amica si orice, pana la urma (nu vreau sa suneaiurea) dar fiecare balarie are umbra ei. curaj!!!! ai o varsta frumoasa si nu este tarziu… niciodata nu este tarziu, speranta moare ultima asa ca nu te opri, cauta in continuare. gandestte doar ca “nu este farul tau” si daca ea nu vrea? ce ai sa faci? – intr-o relatie este nevoie de doi fluxul a tot ceea ce presupune o rela tie (dragoste, atentie, respect,SINCERITATE, suport, intelegere, toleranta.. etc.) trebuie sa fie tur – retur; flux si reflux. daca tui ii oferi toate acestea fara ca fiinta care beneficiaza de toata atentia ta sa iti intoarca macar o mica parte din ele este ca si cand… mai bine ai iubi o matura…. crede-ma am patit-o pe propri piele, m-am impiedicat de aceLASI BOLOVAN DE DOUA ORI asa ca stiu ce simti. nu merita sa suferi…. merita sa continui sa incerci
toate cele bune si nu renunta
Hitman cum zice si nexia dragoste cu dea sila nu se poate, daca nu m-ai vrea asta e la varsta ta sunt o pusderie de fete in lumea asta libere dornice sa cunoasca lume.
Iesi mai mult din casa , sa nu faci prostia sa ramai inchis acolo si sa te uiti la messenger poate poate zice ceva,iesi cunoaste lume o sa vazi trece usor cand cunosti pe altcineva care te poate aprecia intelege si in special sa fie doar cu tine doar a ta.
pe partea cealalta de buni prieteni la varsta ta ar trebui sa te astepti ca daca te bagi intr-o relatia cu cea mai buna prietena si aceasta deveninduti iubita , niciodata nu o sa ajunga din nou cea mai buna prietene ori ramane iubita pana la capat ori nimic va m-ai vrobiti oficial asa din cand in cand nu te m-ai poti intoarce de pe calea aleasa.
Oricum nu ai nevoie de ca cel mai bun prieten sa fie o fata , ai nevoie de o iubita care sa te aprecieze si sa simnta ce simnti tu si sa fie numai pt tine si de prieteni
si de departe fata asta nu te merita la cum o vad eu de aici din ce zici tu,raspundei cu aceeasi moneda ignor-o si iesi cat mai mult parcuri cluburi oriunde cu amicii tai pana la urma o sa cunosti pe cineva sigur
numai bine iti doresc ai grija de tine
P.S. lasa prostiile alea cu sinuciderea pentru o fata sunt atateaaaaaaaaaaaaaa
P.S. astept un raspuns la problema cu amicul meu va rog
Draga Alex,
Din cate imi spui, problema lui Bobo este extrem de delicata. Sunt foarte multe de discutat aici, insa cred ca trebuie sa intelegi anumite lucruri si voi incerca sa le sintetizez pe cele pe care le consider mai importante.
1. Cred ca iti aduci aminte de celebra intrebare: de cati psihologi este nevoie ca sa schimbi un bec? De unul singur, insa becul trebuie sa isi doreasca sa fie schimbat sau ajutat sa se schimbe. Dincolo de comicul sau de ridicolul situatiei sta insa un mare adevar. Poti ajuta un om atata vreme cat el insusi este dispus sa iti permita sa il ajuti. Ori, in situatia de fata, inteleg ca singurul lui scop este acela de a muri, lucru pe care, ca prieten, este normal sa il consideri inacceptabil.
2. Cea mai mare preocupare a ta acum trebuie sa fie aceea de a-l sti in siguranta. Asta presupune multe lucruri, desigur. Cred ca vei fi de acord cu mine cand spun ca Bobo traverseaza acum o perioada de criza profunda si ca, daca ar fi din nou in mediul lui, primul lucru pe care ar incerca sa il faca ar fi sa isi puna capat zilelor. Acolo insa este sub un control medical strict si sever si, cel mai important lucru, este sub observatie permanenta. Ca prieten, cel mai bun lucru pe care il poti face acum este sa incerci sa il incurajezi, sa ii fii alaturi pentru a suporta mai bine perioada de spitalizare. In nici un caz nu ti-as recomanda sa incerci sa il ajuti sa iasa mai repede sau sa ii alimentezi ideea ca acolo sunt numai nebuni. Asa cum nu este nimic anormal in a fi intr-un spital atunci cand te doare ficatul, sau cand ai probleme cu rinichii ori cu stomacul, nu este nimic anormal sa fii intr-o clinica de psihiatrie. Pur si simplu, uneori exista anumite dezechilibre la nivelul chimiei creierului care se cer tratate. Sau exista anumite probleme de raportare la mediul social inconjurator care trebuie corijate. Iar lucrul acesta se rezolva cu putin ajutor specializat!
3. Cred sincer ca prietenul tau este intr-un real pericol si ca ingrijorarea ta este pe deplin justificata, data fiind si tendinta lui depresiva, si tentativa anterioara de suicid, si dependenta de antidepresive. Date fiind circumstantele, afirm cu tarie faptul ca are nevoie de ajutor specializat. Nu inseamna ca este nebun sau ca va innebuni, dupa cum nu inseamna ca toti cei care ajung la Obregia sunt nebuni. Acolo ajung, de exemplu, si dependentii de substanta – de droguri, de alcool etc. pentru dezintoxicare. Multi dintre ei s-au pus astfel pe picioare.
4. In nici un caz sa nu cedezi la rugaminti ciudate sau la santaje de genul “daca imi esti prieten cu adevarat atunci imi poti aduce cutare lucru”, sau “daca imi esti prieten adevarat trebuie sa ma ajuti sa ies de aici” etc. Repet, cel mai important lucru acum este sa il stim in siguranta. Iar acolo, momentan, pana reuseste sa depaseasca aceasta perioada crunta, este locul care ii ofera cel mai ridicat grad de siguranta. Alex, te rog sa ma crezi pe cuvant, mai bine faci acum lucrurile acestea pentru care poate te va uri, decat sa iti reprosezi toata viata ca ai cedat unui impuls de moment si sa ii duci flori la mormant. Exista un proverb biblic care spune ca “ranile facute de un prieten dovedesc credinciosia lui, faptul ca iti este cu adevarat prieten”. Cred ca in situatia asta se aplica extrem de bine. Fii un prieten adevarat si urmareste binele lui!
5. Secretele ACUM nu mai reprezinta cel mai important lucru. Daca el iti spune ca vrea sa isi ia viata, principala ta indatorire este sa faci tot posibilul pentru a-l ajuta sa traiasca. Iar asta implica si o discutie onesta cu medicul lui psihiatru care se ocupa acum de el. Si sa ii spui toate aceste detalii – precum si orice alte lucruri care l-ar putea ajuta sa il ajute pe Bobo. Si, extrem de important, daca el iti va marturisi ca vrea din nou sa se sinucida, nu o tine doar pentru tine. ACUM asta chiar nu inseamna ca ii esti prieten, ci dimpotriva! ACUM CEL MAI IMPORTANT lucru este sa il stii in viata! Si mai tarziu, cu ajutorul si prin mila Bunului Dumnezeu, el iti va fi recunoscator pentru asta!
Probabil ca nu era tocmai raspunsul pe care il asteptai, insa te asigur ca este lucrul cel mai bun pe care il poti face tu pentru prietenul tau. Sa ii fii alaturi, sa incerci sa il sprijinesti moral, sa il vizitezi, sa petreci timp cu el si, mai ales, sa te asiguri ca primeste ajutor specializat!
Inca ceva: chiar daca el nu crede in Dumnezeu, te poti ruga pentru el. Niciodata nu strica rugaciunile cuiva si nu vor prisosi!
Ti-am facut o categorie a ta – “Alex pentru Bobo”, si te astept din nou acolo ori de cate ori vei simti nevoia sa vorbim, sa asculti si o alta parere sau pur si simplu sa te descarci, sa iti versi sufletul. Astfel de poveri sunt mai suportabile atunci cand le imparti cu cineva.
Cu prietenie,
Adrian
Dragul meu Hitman,
Incerc sa inteleg tot contextul in care te afli si imi dau seama ca iti este extrem de greu. Parca ai gasit sufletul tau pereche, care intelege ce vrei sa spui chiar si fara sa fie nevoie de cuvinte si, cand ti-era lumea mai draga, parca totul s-a naruit, ca un vis prea frumos ca sa fie adevarat…
Am citit ce a scris si Nexia si, din pacate, chiar daca poate suna cam dur, ma tem ca are dreptate.
Stii, o alta latura a problemei ar putea fi urmatoarea: daca intr-adevar te intelege atat de bine, inseamna ca stie cum trebuie sa te simti acum. Si daca stie si nu intervine, inseamna ca poate nu merita implicarea ta sentimentala. Sau, dimpotriva, daca nu stie ce simti tu acum, poate ca nu te cunoaste chiar atat de bine cum ai fost tentat sa crezi…
Si intr-un caz si in celalalt, sunt constient de faptul ca este extrem de greu sa o tai dintr-o data, mai ales dat fiind mediul tau familial. Insa, pe de alta parte, daca ea ridica atatea bariere – criteriul “varsta”, care practic nu a deranjat-o atat de mult atunci cand a venit la tine si ti-a propus sa abordati si o alta latura a relatiei voastre… Apoi faptul ca este implicata si intr-o alta relatie… Toate acestea ar trebui sa iti ridice anumite semne de intrebare. Da, este greu sa o tai acum, insa cu cat o vei face mai tarziu sa stii ca nu iti va fi mai usor, ci dimpotriva… Uneori, atunci cand ai o rana infectata care iti provoaca o durere imensa la cea mai mica atingere, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa scoti afara puroiul din ea. Da, va duurea ingrozitor de tare, insa daca o lasi asa a la long, durerea nu va fi mai mica, ci mai mare si pe un interval de timp mai indelungat.
Desigur, pentru ca tranzitia sa iti fie mai usoara, ideal ar fi sa incerci sa iesi din mediul tau pentru o bucata de timp si sa te detasezi – de exemplu sa pleci din localitate undeva, departe de ea si de amintirile dureroase, pentru minimum trei saptamani – o luna. Incearca sa calatoresti, sa vezi lucruri noi, sa faci lucruri noi, care sa te tin ain priza si sa iti tina mintea, trupul si timpul incarcate la maximum. Sau apuca-te de un sport – sa iti versi acolo energia, frustrarile, nervii, supararea… Sportul oricum te va ajuta sa te simti mai bine, datorita faptului ca exercitiile fizice ajuta la eliberarea endorfinelor, acei hormoni ai fericirii…
Ai, desigur, si alte variante – sa iti renovezi apartamentul, sa te implici in campanii de voluntariat pentru diverse organizatii social-umanitare… Ideea este sa fii mereu in priza, sa iti umpli timpul si sa iti gasesti preocupari. Cu siguranta ai o groaza de lucruri pe care ai tot amanat sa le faci… Planifica-ti sa le faci acum… Fixeaza-ti dead-line-uri si tine-te de ele!
In fine… daca, cu toate astea, te mai apuca din cand in cand melancolia si ai nevoie sa vorbesti cu cineva, te rog sa nu eziti sa o faci! Vei descoperi ca scrisul, mai ales acest gen de scris terapeutic – chiar ajuta…
Ti-am facut o categorie a ta – Hitman – asa ca stii unde poti scrie din nou!
Capul sus, prietene! Timpul si Bunul le vindeca pe toate!
Inchei cu o vorba de duh, care mie unul mi-a prins tare bine in momentele grele: “Dumnezeu nu te lipseste NICIODATA de o binecuvantare, decat pentru a face loc unei alte binecuvantari mai mari!”
Cu prietenie,
Adrian
Multumesc foarte mult pentru raspunsurile pe care mi le-ati dat si am sa ma gandesc serios la ce mi-ati spus…inca o data va multumesc si am mai scriu..:)
Hitman,
Aceasta este menirea noastra, a mea, a acestui spatiu virtual. Te astept din nou, atunci cand vei dori sa revii, in “categoria” care iti poarta pseudonimul pe care ti l-ai ales – Hitman.
Cu prietenie,
Adrian
salutare din nou….hitman sunt…acum mi-am pus numele…da Catalin ma cheama si sunt din Galati…am intrat sa mai comunicam…sincer imi place mult sit-ul vostru, chiar daca pare unul simplu, esential este sa ai cu cine sa vb , de la cine sa obtii un sfat, si inca o data va multumesc pentru ca mi-ati raspuns…cat despre gandul la moarte, am renuntat la ea..asta este un prim pas…cat despre ea, tot nu reusesc sa ma detasez, chiar inca nu reusesc sa o fac, imi este asa de greu…decand nu v-am mai scris ne-am mai vazut de vreo cateva ori, am iesit la plimbare, dar parca nu era ce era inainte, abia vb cu mine, raspunsuri monosilabice….am luat initiativa intr-o zi sa o intreb ce se intampla si nu mi-a dat nici un raspuns…atunci eu am luat hotararea sa nu ne mai vedem macar 1 saptamana, ca nu mai este ceea ce a fost…acum in week-end am fost plecati la mare, acolo am vb normal, am dormit in acelasi pat, dar tot eu i-am zis sa nu ne mai vedem, tot eu am intrebatt0o daca vrea saptamana asta sa ne vedem, sa mearga cu mine sa-mi iau ceva si mi-a zis ca m-as putea descurca singur. Am inteles aluzia…dar in masina spre casa a vnit in bratele mele, fara sa-i zic nimic, a inceput sa ma mangaie, sa o mangai, sa-mi spuna ca se simte foarte bine la mine in brate, ca nu o sa uite momentele astea…ma bulversaase…la coborare din masina, am intreabat-o daca sa vin al ea in seara respectiva sai in alta zi, si mi-a zis ca daca nu vin atunci nu voi avea ocazia sa o vada deact peste 1 luna…mi-a cazut cerul….saptamana asta ne-am vazut totusi ptr ca a amanat acea luna…dar cand am inchiriat un apartament la mare, l-am luat prin cineva..asta este cu un an mai mare ca mine…si vad ca se da la ea…si eiri trebuia sa ne vedem si-mi spune ca se duce sa se vada cu asta, ca vrea sa vada ce vrea..si eu si ea stim ce vrea…ii place ca este un tip volubil, care vb mult dar cica nu-l pace…si am devenit gelos si i-am spus lucrul asta…nu stiu daca am procedat bine…si mi-e frica sa nu se implice, ptr ca m-as simti ffff nasol, mai ales ca e cu 1 an mai mare, si-mi aduc aminte de conceptiile despre varsta, ca sunt mai mic…adica este ca un razboi…adica pe mine ma iubeste si vine unu nu stiu de unde…aseara cica asta este timid si nu i -a zis nimic…nu stiu…nu reusesc sa scap deloc..ea mi-a zis sa facem pauza ca sa ne revenim , sa se detaseze ne mine…ca ma iubeste si ma uraste in acelasi timp….si plus de asta i-am intalnit o fost aiubita care vad ca ii place de mine,,,,dar ce sa fac, are si ea prieten de 2 ani…eu numai “noroc” d-asta am …nu reusesc sa gasesc ceva ca lumea…si plus de asta o vad pe ea in toate femeile….as vrea ceva clonat…cu bine…si astept nca un raspuns…o zi buna
Buna Catalin
eu din cate vad aici tu trebuie sa preiei initiativa si sa decizi clar ce vrei sa faci ori vorbesti cu ea clar ce are de cand daca vrea sa stea cu tine sau nu dar clar sa nu zica peste 2 zile ca iese cu altcineva sau…
Pur si simplu iei decizia sa nu o mai vezi sa nu mai faci nimic cu ea sa nu o mai suni sa nu-i mai raspunzi la telefon si gata.
Cu timpul trec toate ranile dar daca la un anumit timp le tot redeschizi niciodata nu o sa se inchida de tot.
Parearea mea e ca ea se cam joaca cu toate ca are o varsta la care nu ar trebuii sa faca asta azi vrea ceva peste 2 zile altceva.
Pierzi timpul sa-ti zica clar ce are de gand ori cu tine ori fara tine.
Te rog asculta-ma iti faci rau singur pentru o fata,asta e doar parerea mea nu vreau sa te supar sau sa fiu prea dur, dar pare o fata care poate nu stie ce vrea, dar eu zic ca ii place mai mult sa se joace nu vrea nimic serios.
numai bine ai grija ce decizi ei
si fi putin mai egoist gandeste-te ca tu esti persoana care conteaza cel mai mult in relatia dintre voi doi acum
da alex merci pentru raspuns…noi acum incercam doar sa fim amici..dar nu stiu cat ne iese…poate ca ai dreptate si eu ar trebui sa iau initiativa pentru ca ma simt fff nasol…azi nu am avut chef de nimic, sunt irascibil si multe altele..de fapt intotdeauna certurile cu ea mi-au dat o stare nu tocmai buna…oare sa se joace si eu sa nu observ? cu toate ca m-as simti ca ultimul om…cred ca are dreptate mai am multe de invatat, sunt inca naiv…dar stau cateodata si ma uit la ea si este atat de frumoasa, de inteligenta, de pargmatica si imi este ciuda ca cel cu care este, nu apreciaza asta, pe cand altii…
Draga Catalin – Hitman,
In primul rand, incantat de “cunostinta”. Vreau sa iti spun ca aici este important nu numele sau pseudonimul, ci persoana din spatele lui. Numele chiar conteaza mai putin… Acesta este, dealtfel, motivul pentru care chiar si atunci cand diversi alti amici virtuali decid sa isi dea numele complet aici, eu imi permit sa le moderez, lasand doar un prenume sau un pseudonim al lor. Important este, repet, faptul ca cineva are nevoie de ajutor. Iar ajutorul se poate oferi si fara a cunoaste un nume real.
In fine, destul cu “teoria batului de chibrit”. Eu unul, recunosc, sunt mai de moda veche, si preceptele crestine vor continua sa aiba o influenta covarsitoare asupra filosofiei mele de viata. Vezi tu, dragul meu Catalin, exista o carte biblica in care se repeta de foarte multe ori, aproape obsesiv, cateva cuvinte magistrale: “nu starniti, nu treziti dragostea, pana nu vine ea”… Cred ca dincolo de cuvintele acestea simple, cu o vechime multimilenara (conform traditiei, ele i-ar apartine insusi inteleptului Solomon) se afla mai multe adevaruri din care putem invata si noi cate ceva. Dragostea nu se cauta, ci se gaseste… Da, stiu ca este ciudat, insa ideea este ca nu cautarea si chiar “fortarea” ei in diverse moduri iti vor aduce dragostea. Da, te implici intr-o relatie, te implici poate chiar prea mult, dupa parerea mea, si asta o spun din toate punctele de vedere, insa ceea ce cauti constati ca ramane totusi departe de tine. Tanjesti dupa afectiune, dupa o relatie, insa in strafundul tau stii ca exista ceva mai mult – DRAGOSTEA. Nu vrei doar o fata alaturi de care sa-ti omori timpul, careia sa ii oferi – si care sa iti ofere, la randul ei, afectiune, ci vrei DRAGOSTE, vrei sa iubesti si sa fii iubit la randul tau. Ei bine, da, trebuie sa iti spun deschis ca nu cred ca ratiunea ta te inseala de data aceasta. Mai mult decat atat, cred ca nici tu, nici prietena ta nu stiti exact ce vreti de la relatia voastra. Cred ca, daca tu ai fi sigur ca ea este “aleasa”, ea ar fi singura ta preocupare. Ori, daca ochii tai se uita si dupa “fosta”, daca mintea ta iti permite scenarii de genul “cum ar fi daca…”, cred ca in adancul tau stii ca nu este ea “aceea”. Chiar daca, poate, din diverse motive, te agati de ideea ca “nu se poate, ea trebuie sa fie”. Cred ca in inconstientul nostru exista aceasta teama de singuratate… Daca nu e ea, atunci va trebui sa o iau de la capat cu cautarile, pentru ca nu vreau sa fiu singur… pentru ca vreau sa fiu iubit, sa am parte de DRAGOSTE, de cineva care sa imi fie alaturi, in toate sensurile posibile, “la bine si la rau”… Si cred ca acesta este motivul pentru care de multe ori ne agatam de niste relatii in care nu credem cu toata fiinta noastra, cu toata ratiunea, cu tot sufletul nostru…
Referitor la prietena ta, imi permit sa iti spun la fel de deschis ca ma indoiesc ca si ea ar sti ce vrea de la relatia voastra. Din moment ce “tatoneaza” si alte “variante”, este clar ca inca nu s-a fixat pe una dintre ele, nu crezi?
Din pacate, nu exista solutii brevetate si universal valabile. Cred insa ca tu esti cel care va trebui sa ia o pauza pentru o anumita perioada de timp, in care sa incerci sa iti pui ordine in ganduri. Incearca sa vezi ce anume vrei de la o relatie, ce cauti cu adevarat, si in ce masura “Ea” se inscrie in acele asteptari… Vrei un sfat sincer si dezinteresat? Nu te implica intr-o relatie doar de teama de a nu fi singur… S-ar putea ca acest “surogat” sa iti distraga atentia de la momentul in care vei intalni “adevarata” ta Dulcinee…
Stiu ca e greu, insa cred ca este important sa iti faci ordine in ganduri, Catalin, si sa iei o decizie pe care sa o respecti ulterior… Si, cel mai important, “nu trezi, nu starni dragostea, pana nu vine ea…”
Cu prietenie,
Adrian
PS Am postat comentariile tale si raspunsul meu si in categoria ta – “Hitman”, unde te voi ruga sa ne tii la curent cu noutatile…
salut,
lucrurile care merg prost nu se termina niciodata!!!pana acuma asta am simntit….astazi citesc in libetatea “Şi-a lăsat fiica să moară, crezând că o va salva Dumnezeu”o fetita de 11 ani a murit pentru ca parinti au preferat sa se roage la Dumnezeu in loc sa mearga la doctorii…de ce ?”Dumnezeu promite în Biblie că îi va vindeca pe cei credinciosi”tatal a declarat ca “Dacă aş fi mers cu ea la spital, e ca şi cum aş fi considerat că medicii şi cuvântul lor sunt mai importante decât Dumnezeu şi aş fi păcătuit” o credinta oarba acuma daca acesti parinti care sigur se rugau ora de ora si vb cu dumnezeu cum de a permis asa ceva ??pe mine fiind pacatos de ce sa ma ajute?ce sa mai credem unde sunt urmele domnului??
Dale,
Oricat ar parea de ciudat unora, cuvintele regretatului Steinhardt sunt mai actuale decat oricand: “nu trebuie sa confundam crestinismul cu cretinismul”! Si, as adauga eu, nu trebuie sa confundam nici habotnicia cu credinta!
Dumnezeu lucreaza prin oameni si, uneori, atunci cand efectiv este nevoie, El poate face si minuni. Dar a-i forta mana si a risca viata cuiva in felul acesta, nu te supara pe mine, dar nu este o atitudine care sa fie incurajata nicaieri in Biblie! Dimpotriva, uneori, atunci cand oamenii au vrut cu orice pret o minune si au insistat sa o aiba, i-au “fortat” parca mana lui Dumnezeu, ni se spune in Biblie ca atitudinea lor a fost considerata o “ispitire a lui Dumnezeu”.
Stiu ca pare ciudat, insa te poti convinge si singur citind Biblia.
In privinta lui “pe mine pacatos de ce sa ma ajute”, cred ca ti-ar fi de un real folos sa (re)citesti cu atentie evangheliile, primele patru carti ale Noului Testament. Vei vedea ca Iisus a spus ca “nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi” (asta apropo si de cazul de care mentionai… dupa cum vezi, daca ar fi fost credinciosi, nu doar habotnici, ar fi stiut aceste cuvinte ale Mantuitorului…); vei vedea ca El a spus ca nu a venit sa ii cheme la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi… Si vei descoperi, de asemenea, cu surprindere faptul ca El a petrecut foarte mult timp in preajma unor oameni pe care noi astazi nu am da doi bani… vamesi (considerati pe atunci oamenii de cea mai joasa speta, intrucat, desi erau evrei, strangeau impozitele si taxele de la ai lor pentru romanii cotropitori), pacatosi, femei usoare…
Inca o data, “sa nu confundam crestinismul cu cretinismul”, si nici habotnicia cu credinta…
Cu prietenie,
Adrian
Ma scuzati ca revin asa tarziu dar sunt in concediu si acum am intrat pe site sa vad ce m-ai faceti.
Este dimineata aici imi cam fug ochii pe monitor fiindca datorita obisnuintei de a matrezi dimineata sa merg la munca nu pot dormi mult nici in concediu.
Buna Dale, fara suparare dar de ce citesti libertatea?
Avand in vedere ca e o stire din libertatea in prima instanta cred ca e fabricata insa…
Sunt foarte multi oameni care il percep total gresit pe Dumnezeu, ma rog nu e vin lor e vina societatii si a unor oamenii care nu m-ai sunt pintre noi de mult timp si care au facut din religie,din credinta,din biserica un mod de manimulare.
Nu vreau sa zic ca preotii sau biserica de acum ne manipuleaza insa in trecut s-au vandut poporului foarte multi prostii despre religie.
Din pacate in zilele trecute un copil a murit datoria acestor prostii vandute de niste oamenii demonici pentru bunastarea lor si pentru puterea lor.
Cu tristeze observ, se pare(repet nu cred ca stirea respectiva este reala) ca sunt oameni care se tem asa de mult de Dumnezeu incat nu pot fi rationali
Problema noastra este ca noi nu suntem sa credem in Dumnezeu pentru ca Il iubim noi credem de frica in Dumnezeu,
Noi nu suntem in stare sa ne dam seama ca nu e normal sa injuri sa ravnesti la femei sa iti iubesti aproapele etc, noi facem toatea astea din frica,
nu injur ca ajung in iad nu ravnesc ca ajung in iad nu omor ca a ajung in iad
niciodata nu am auzit pe cineva sa creada in Dumnezeu din iubire sa nu faca lucrurile alea ca pur si simplu stie ca nu sunt bune frumoase numai cu frica.
Oamenii nu si-au dus copilul din frica de Dumnezeu la spital ca ar fi pacatuit ei au preferat sa moara copilul decat sa pacatuiasca ei Doamne cat e de trist daca e reala stirea
E trista lumea in care traim, trista e biserica care promoveaza aceasta frica de Dumnezeu nu iubirea tristi sunt oamenii care nu stiu sa iubeasca care stiu decat sa fie indvidiosi.
Hai ca m-am pierdut putin in frustrarile mele despre lume.
Ce incercam sa spun este ca tu ca om trebuie sa il iubesti pe Dumnezeu nu sa iti fie frica de El.
Iar noi ca oameni si ca Biserica trebuie sa aceptam tehnologia pintre noi si ca ea ajuta ne-a trimis-o Dumnezeu prin mintile geniale ale unor oameni.
Buna iarasi ieri nu am m-ai putut scrie si nu am scris concluzia.
Ideea e ca acei oameni sunt niste oameni carora daca le zici sa iti dea casa tie si sa se duca sa traiasca in padure pana mor ca asa vrea Dumnezeu si ca asa o sa li se ierte toate pacatele…….
Sau daca le zici sa sara in put ca asa vrea…..
Sau daca le ceri orice in numele ……
Ei o sa o fac nu din iubire cin din frica o frica prosteasca care ne-a condus sute de ani.
Ma intreb cateodata aceasta gandire a fost impusa de la inceput?
Doamne fereste nu vreau sa stiu
Alex,
Nu pot sa iti schimb avatarul. Acesta este generat in mod automat de portalul WordPress.com.
In privinta rugamintii tale de a sterge ultimul tau comment, m-am conformat rapid.
Cu prietenie,
Adrian
PS Nu stiu daca este vorba despre frica, cum spui, sau despre o indoctrinare excesiva si prost inteleasa. Ceva de genul “crede si nu cerceta”, adica exact invers fata de ce invata Biblia – “CERCETATI toate lucrurile, si pastrati ce este bun” (1 Tesaloniceni 5:21). In fine, eu unul raman la parerea ca s-a confundat crestinismul (daca a fost vorba despre crestinism…) cu cretinismul…
Nu vreau sa cred ca nu ai auzit niciodata: Daca injuri daca furi daca daca daca daca cele 10 porunci si inca cateva daca faci aia ajungi acolo jos.
P.S. Eu sunt un tip care nu prea a citit prea mult la viata lui fiidnca in copilarie dupa cum sti am avut alte ocupatii iar acum sunt destul de ocupat si strans cu timpul(stiu as avea timp insa…. ) insa nu stiu care e diferenta intre protestanti(scuza-ma daca gresesc) si crestiniortodoxi.
Din cate stiu eu prin Biblie a fost cineva Toma necredinciosul caruia i se zicea sa creada fara sa vada? asta ca replica la ce ai zis tu cu cercetatul?
P.S. NU am nici o problema cu credinta sau insa sunt foarte manios pe preoti pe biserica pe profesorii de religie si in general cu cei care zic ca fac legatura dintre noi(oamenii de rand) cu Dumnezeu
Dar cu ce e un preot in fata mea in fata Lui Dumnezeu?
De ce sa ascult ce zic ei de ce sa urmez niste lideri care fac atatea pacate?
Refuz sa cred ca nu au fost la un momendat doar niste profitori.
salut ,cred ca toti incercam sa respectam cele 10 porunci , 2 -3 dn ele multi nu le facem ..acuma toti vedem acelasi lucru ca inalti parohiei noastre a devazut total …ca pentu ei e doar un simplu job si putini foarte putini au harul divin…e foarte trist si stigator la cer cum e posibil asa ceva, pe unde merg tot aceleasi barfe ca: vai ce a facut popa x …
nu avem ce face ..nu putem schimba mai nimic..o mare putere acuma a ajuns:(
multi isi pierd increderea in dumnezeu din cauza lor…..biblia a fost scrisa de om si cu timpu au mai fost adaugate unele chesti sa ne incurajeze putin …cred ca dumnzeu a incetat sa ne mai ajute din clipa cand noi oameni l-am crucificat pe iisus hristos …si cred ca daca mai il trimite odata tot la fel facem….
Salut!
sunt in stare sa spun ,,salut,, este ceva sper sa fiu mereu in stare sa fac asta .
Am citit ce a scris Alex si Lost si am si eu versiunea mea proprie cum de fapt cred ca are toata lumea , fiecare are o versiune a lui dar a mea …. am mai scris mai inainte intr-un comentarieu o parte din parerea mea despre credinta , si cred ca eu am incercat sa fac cea ce spune biblia si cele 10 porunci am incercat si in parte am reusit dar nu stiu si acum, chiar mai mult ca oricind nu stiu daca asta mi-a ajutat la ceva . Ce pot sa spun este ca intradevar Adrian mi-a trimis Psalmul 91 si l-am citit si recitit si pot spune ca ma ajutat , nu stiu daca este real… daca nu este real… dar este un refugiu emotional care mi sa oferit si m-am folosit de el . A fost bine ma ajutat asa ca acum imi este greu sa spun daca este bine sau este rau cea ce fac preotii nostrii … daca este mai buna sau mai rea o confesiune sau alta ,eu personal cred ca fiecare este la fel de buna sau de rea in functie de cel ce o foloseste si la ce o foloseste ,, cu un ciocan poti bate un cui … asta e bine sau … poti strivi un deget ..,. asta e rau deci dupa parerea mea raul daca exista este in noi insine si in modul cum folosim credinta si ce destinatie ii dam mai rea sau mai buna .
Preotii sunt si ei oameni, e drept le cerem o conduita morala pe care trebuie sa o respecte, unii o respecta altii nu dar tot noi de acesta data mergem in biserica si de regula nu vedem omul in acel preot care slujeste … eu cred ca vedem de fapt o poarta catre divinitate chiar daca acesta poarta este plina de flori ,,, un preot bun ,, sau chair daca este plina de spini ,, un preot mai putin bun ,, tot o poarta este, personal la biserica eu la un moment dat nu mai vad figura preotului care se estompeza undeva in fundal ,dar nici nu stiu ce vad de fapt nu pot sa imi explic chiar daca as vrea , dar simt ca cea ce se intimpla acolo este bine si ma incarca cu energie . Stiu si eu poate asta se intimpla in subconstientul meu . Nu vreau sa judec preotii , nu vreau sa judec pe nimeni , nu cred ca sunt cel mai curat om pt a putea da indicatii sau a emite aprecieri .
Cea ce stiu este un lucru… ca noi toti avem nevoie de asta … avem nevoie de credinta pt ca suntem foarte mici si avem nevoie sa stim ca cineva … undeva … are grija de noi . Ma gindesc uneori la imensitatea univesului dar ce spun … imensitate … insemna ca as sti ca are niste limite .. poate are … poate nu are
dar stiu un lucru am o minte forte mica care nu poate sa cuprinda si sa inteleaga astfel de ……. nici nu stiu cum sa ii zic …. poate …. entitati ? imensitati ? spatii infinite pt mine , si , cind ma gindesc la asta mi se face frica de micimea mea si atunci simt nevoia sa ma mint poate …. singur .. si sa imi spun ,, dar este cineva care vegheza acolo sus,, si asta ma linisteste
deci eu cred ca am nevoie sa cred in divinitate , las omul din preot deoparte si… vad poarta imaginara care ma apropie de cea ce eu imi impun sa cred ca este dincolo de acea poarata … stiu si eu poate intr-o a patra dimensiune pe care eu nu o pot vedea dar parca ii simt totusi influenta
buna,
eu sunt un muncitor si eu muncesc
eu sunt un producator si produc
eu sunt un scritor si scriu
eu sunt un maturator si matur
eu sunt un etc si fac etc
eu sunt un preot si cred in Dumnezeu si raspandesc cuvantul Domnului
PAI FA ASTA
daca un maturator matura daa un muncitor munceste sunt meserii pe care ei le-au ales si le fac daca ai ales sa fi preot pai fi preot
Nu este vorbda de ce fac ei ca oameni
eu personal cand intru in firma pentru care lucrez sunt un muncitor trup si suflet pentru firma aceea imi dau toata silinta pt ca firma aia sa mearga
Nu am pretentia ca toti sa faca la fel
dar nu fur nu pacalesc nu insel firma aceea
daca nu imi place slujba o schimb
Daca preoti vor sa faca ce fac ok dar sa nu fie preoti ei au uitat si ce e Dumnezeu
Ok asta e sunt oameni pot gresii
Dar sa greseasca pentru ei sa nu influenteze pe alti folosindu-se de Dumnezeu sau am uitat cati au ars pe rug in numele LUI
Nume pe care l-au folosit fara nici un drept
Cine????????????????????????????????????????????????? le da lor dreptul de a raspandii cuvantul Domnului CINE DOAMNE CINE????????????????????????????????????????
De ce???????????????????????????????????????????????????
Cred in Dumnezeu, ma rog zilnic pentru prieteni niciodata pentru mine
Dar nu cred in biserica si in preoti sunt pentru mine niste fiinte care pacatuiesc care nu cred ce zic,
eu nu vorbesc acum de aia pe care ii vedeti la televizor ca au facut nu stiu ce cu un tanar sau care au molestat un copil(asta e mai des la catolici)
Vorbesc de cei care folosesc “cuvantul Domnului” pentru manipulare
De ce bisericile sunt pline de batrani de ce se spovedesc si impartasesc toti la batranete cand pot murii oricand
Ca sa nu moara cu pacate de ce vor sa le fie iertate pacatele
Din frica
De ce ne botezam copii de mici???????????????
Ca sa nu avem NOI pacatul stramosesc
Adica nu pentru copii ci pentru noi din frica
De ce nu ne crestem copiii pana la o varsta can au descernamant, de ce in scoala nu se studiaza, se prezinta toate religiile
Si apoi la o varsta cand avem descernamant sa ne alegem singuri religia?
de ce ne aleg alti religia adica parinti si nu noi????
Si totusi exista un SINGUR DUMNEZEU
Adica orice religie aleg tot acelasi Dumnezeu aleg deci nu e gresit sa aleg sa fiu ortodox catolic protestant musulman etc etc etc
Dar vreau sa aleg eu
Nu-mi zice ca la botez se iarta toate pacatele ca ma botezez catolic la 80 de ani si ajung in rai ca nu am pacate
Ni s-a vandut pe maine ceva ce nu intelegem
Si nu nu vreau sa inteleg fiindca prin definitie nu putem insa vreau sa aleg vreau ca viata sa fie cinstita cu mine
Eu acum sun ortodox fara voia mea si de ce?
Ca asa e obiceiul ca asa am fost invatat la scoala ca asa e bine?
Nu fiindca parintilor mei le-a fost frica sa mor fara sa fiu botezat si sa mor cu pacatul stramosesc
Ca om Dumnezeu m-a lasat sa aleg vreau sa aleg
Poate acum multi ani ardeam pe rug
Cine a ars pe rug vrajitoare care prin credinta nu exista dar prin faptul ca le-au ars le-au recunoscut existenta
Biserica?
De ce sa sa ascult si sa merg intr-o institutie patata de atat sange de atatea fapte rusinoase?
Ce fac preotii acum e un nimic pe langa ce s-a facut in trecut.
Ajung sa faca ce fac din lipsa si din curiozitate, de ce merg pe acest drum daca nu il pot respecta
Da pt banii asa e am uitat baniiiiiiiiii
si nu uita fiule Dumnezeu e sus si vede ce faci si daca nu esti cuminte ajungi jos asta tin minte de la ultimul preot
Vorbea asa frumos e si asta un har sa poti mintii sa poti sa te prefaci sa vezi atatia oameni si sa zici ceva in care nu crezi
vreau doar ca toti ce au mintit sa le vada chipurile acelor oameni pt eternitate
Sau poate oameni ca ei pot mintii o eternitate
Problema e ca oamenii diabolici pot sa o fac deja sa conduca aceasta institutie care biserica.
Stiti cati ani biserica a fost cea mai importanta institutie in stat?
Daca suntem asa credinciosi de ce folosim acest internet acest PC care este o inventie draconica
A scuze era acum 500-1000 de ani atunci am fi fost pe rug
Sau pe timpul comunistilor eram arestati.
hopa cred ca vad o asemanare cred ca ambele vroiau sa ne manipulze sa ne controleze?
Cred doar in Dumnezeu
lost ca raspuns la cele 10 porunci:
ce cred eu despre ele si faptul ca incalcam cum zici tu 2-3.
uite cum vad eu lucurile cand moise a scirsc cele 10 porunci sau cand Dumnezeu i le-a dictat cum vrei tu sa vezi lucrurile.
Atunci nu exista evaziunea fiscala.
Daca ar fi existat ar fi fost 11 porunci si ultima ar fi fost sa nu faci evaziune fiscala
Ideea e ca eu le vad ca niste legi moise a fost pur si simplu un om mult prea inteligent pentru vremea lui si si-a dat seama ca trebuie sa faca ceva ca sa opresaca acele lucruri(adica cela 10 porunci)
Adica s-a folosit de divinitate ca sa controleze masa(intr-un scop bun) ca sa nu ajungem sa ne dam in cap pe pastra adica sa nu ajungem ” fara nici un Dumnezeu”
pe vreamea aceea 10 au fost suficiente acum ne mai fiind suficiente alt om la fel de destept ca moise sau alti oameni au creat legile.
De ce legi si nu s-au dus pe un munte si au pretins ca li sa zis din ceruri, fiindca nimeni nu ar mai fi crezut asta.
Asa ca acum nu avem doar 10 porunci ci ceva mai multe adica legile da stiu ca o sa imi zici si evaziunea fiscala e tot un furt dar……..
iar ce zici tu mai sus ca “nu avem ce face” reflecta perfect starea noastra actuala.
Adica gandestete daca cei care au iesit in strada in 89 ziceau NU AVEM CE FACE. nu era revolutie si etc.
La unguri la un momendat a fost filmat primul ministru dupa alegeri beat zicandui cuiva ceva de genul : i-amprostit ne-au ales acum 4 ani facem ce vrem cu ei
Sti ce s-a intamplat au iesit oamenii in strada cu cocteiluri molotov(nu stiu daca asa se scrie dar nu asta conteaza) au incediat magazine au facut o revolta si rezultatul care a fost au demis prim ministrul
La noi ce se intampla pai simplu scria libertatea si cancan si click 2 saptamani SHOCK SI GROAZA inregistrare incredibila si apoi se uita si noi ziceam NU AVEM CE FACE.
Daca nu luam atitudine chiar NU AVEM CE FACE
eu sincer m-as simnti mai bine daca ar luar toti preoti din tara asta i-ar pune la detectorul de minciuni si le-ar pune 11 intrebari
cele 10 porunci + crezi in Dumnezeu
au picat una?
rugul ai zice ca e medieval dar si inschisoare pe viata ar fi ok.
Si totusi, da ar fi o problema sa avem mai multe biserici decat preoti in ele.
Si daca imi zici ca sti preoti care chiar cred in ceea ce fac , da vreau ca numai ei sa ramana
Sti ca preotii sunt bugetarii, sunt platiti din banii publici.
si totusi oamenii pun banii la acatiste si cred ca cu cat pun mai multi cu atat ii ajuta dumnezeu mai intai pe ei, oare cine le-a bagat asta in cap.
Sunt din Curtea de Arges acolo e o manastire de pe la 1300 nu cred ca iti imaginezi cati banii se fac acolo a fost renovata candva.
Sti cata ( nu stiu cum sa expilc acest sentiment) dar cum te-ai simnti ca la un monument(la casa Domnului) ca acela(aceia) sa vezi usa din termopan ca cea originala era prea grea?
Sa se ia taxa de vizitare.
Am un amic care a ajuns SA LUCREZE ACOLO nu iti poti imagina cati bani invart.
Prefer sa ma rog acasa decat sa fac parte din acest sistem.
aaaaaaa
Parinte am si eu icoana aceasta mi-o sfintiti si mie
Sigur 10 lei(dau exeplu)
dar cu ce drept o poti tu sfintii?
Si sunt oameni care din frica se duc la ei si cred in ei.
Cand te spovedesti,impartasesti,cand te rogi la icoane(asa e in manastire la curtea de arges), la moaste cuiva(sunt moastelefe sfintei Filofteia la arges parca) se lasa bani ca fara bani nu se iarta nu se aud rugaciunile si cu cat pui mai mult cu atat ajung mai sus.
Si nu imi ziceti ca nu e asa ca asa se implementeaza in mintea copiilor.
Nu judec pe nimeni dar nici nu vreau sa pretinda cineva ca ma poate ierta pe mine sau pe oricine altcineva in numele Domnului contra cost.
Alex,
Diferentele dintre protestanti si alte culte (catolici, ortodocsi etc.) sunt multe si nu vreau sa insist pe ele, pentru diferentele separa, insa asemanarile unesc. Asemanarile – pentru ca tot am ajuns aici – sunt si mai multe. Crezul este comun, istoria este comuna cel putin pana la momentul Marii Schisme de la 1054, Biblia este una singura, chiar daca traducerile si numarul cartilor poate fi diferit (protestantii au pastrat doar cartile din canonul evreiesc, altii au ales sa introduca si cartile “deutero-canonice”, carti care, desi nu sunt considerate neaparat inspirate de Dumnezeu, sunt considerate folositoare pentru suflet). In fine, e o discutie mult prea lunga si nepotrivita acestui spatiu, dedicat unui anumit subiect delicat.
In privinta lui Toma, atentie, lui nu i s-a cerut sa creada fara sa vada sau fara sa cerceteze. Citatul exact este, intr-o reproducere aproximativa, ceva de genul “Toma, pentru ca ai vazut, ai crezut. Ferice de cine nu a vazut, si a crezut!” Atentie, nu cred ca asta poate fi considerata neaparat o critica…
Ideea de a cerceta, de a te documenta mereu, de a fi deschis, este prezenta pretutindeni. In epistolele pauline, mereu sunt laudati sau scosi in evidenta oamenii care verificau mereu veridicitatea unor informatii – de exemplu, crestinii din orasul Bereea, carora le predica apostolul Pavel, si care verificau mereu in Scripturi sa vada daca ce li se spunea era intr-adevar asa sau nu…
In fine, in ultima instanta tine si de optiunea individuala. Ca protestant, cred ca Autoritatea finala in materie de dogme si de credinta este doar Dumnezeu. Si poti afla lucrurile esentiale din Cuvantul Sau scris, Biblia. Dar, asa cum spuneam, asta este convingerea mea personala. Sunt mult mai multe lucrurile care apropie diferitele ramuri ale crestinatatii decat cele care le separa… si, in plus, nu face obiectul acestui site.
Cu prietenie,
Adrian
Lost,
Eu cred exact opusul… Cred ca Dumnezeu, tocmai, a aratat ca nu a incetat sa ne ajute prin faptul ca L-a trimis pe Fiul Lui sa moara pentru noi si sa plateasca cu viata Lui pretul pentru viata noastra eterna si impacarea noastra cu Tatal. Iar faptul ca a inviat din morti arata ca sacrificiul sau suprem a fost primit, si ca nimeni nu mai trebuie sa moara, pentru ca jertfa Lui a fost suficienta si deplina!
Cu prietenie,
Adrian
Ducu,
De acord cu tine ca fiecare padure isi are uscaturile ei si ca, atata vreme cat vei cauta sa vezi uscaturile, nu vei putea admira frumusetea padurii, a naturii inconjuratoare, care este deosebita si frumoasa, dincolo de aceste imperfectiuni.
Ceea ce spuneai imi aminteste de Augustin care, atunci cand incerca sa priceapa tainele Trinitatii, a vazut un copilas care incerca sa verse marea in gropita pe care si-o sapase in nisip… si si-a dat seama ca exact asta incerca sa faca si el… Sa “indese” infinitul in finit, sa inteleaga si sa “compartimenteze” cu mintea lui finita un Adevar Infinit…
Cu prietenie,
Adrian
Alex,
Iti inteleg revolta. Richard Wurmbrand a relatat odata o povestioara interesanta, cu mult talc. Se spune ca un evreu voia sa se converteasca la crestinism si tot vorbea cu un amic crestin catolic. La un moment dat, evreul i-a spus catolicului ca vrea sa mearga la Roma si ca va lua o decizie dupa ce se va intoarce de acolo. Disperat, catolicul s-a gandit ca va vedea toate exemplele negative, toata coruptia de care nici o confesiune, din pacate, nu este scutita, si ca va fugi mancand pamantul.
La un moment dat a aflat ca s-a intors de la Roma si ca tot mai voia sa devina crestin si sa se boteze. Asa ca s-a intalnit si au discutat. Asa l-a intrebat daca i-a placut ce a vazut, la care evreu i-a raspuns ca a vazut intr-adevar multa coruptie si oameni cu caractere slabe, care nu merita sa se numeasca preoti si slujitori ai lui Christos.
Intrigat, catolicul l-a intrebat de ce vrea totusi, in conditiile date, sa se mai boteze, la care evreu i-a raspuns ceva care pe mine a reusit sa ma surprinda: “coruptia exista in Biserica de secole. Daca totusi, in ciuda acestor probleme atat de mari, a coruptiei imense, a preotilor lacomi si incorecti, a sistemului care poate fi considerat oricum, numai perfect nu, daca deci, in ciuda tuturor acestor lucruri si a tuturor sciziunilor si schismelor Biserica a continuat sa existe si rezista de 2000 de ani, atunci inseamna ca Dumnezeul vostru este unul viu, adevarat, autentic si Atotputernic!
Cu prietenie,
Adrian
salut…stau si mai intreb de ce trebuie sa cautam atat de mult ca sa fim fericiti?de ce atunci cand gasim ceva foarte frumos sau ne simtim bine, nu are viata foarte lunga?de ce trebuie sa ne lovim de un zid?de ce trebuie sa fie intotdeauna ceva care sa strice tot, un obstacol peste care nu se poate trece?ma simt atat de bine, dar cand imi aminteste de problema varstei ma termina…fataa asta are ceva fermecator in ea, ca o vraja, este ca un “basm” pentru mine…chiar daca imi spune ca relatia asta nu are nici un viitor nu vreau sa renunt nici in ruptul capului:ne simtim prea bine, suntem prea indragostiti unul de celalalt…si totusi de ce?sincer sunt dependent de ea, este ca un “drog”, nu pot sta departe de ea, o vreau in preajma mea, sa o simt aproape, sa o sorb din priviri, sa o iubesc…sincer daca mi-ar aparea pestisorul de aur, nu i-as cere decat o dorinta:sa scapam de impedimnet: sa am varsta ei, as renunta la astia 8 ani din viata, fara niciun fel de ezitare…nu stiu sincer ce o a fac, cand se va termina….sevrajul va fi prea mare pentru mine, nu stiu cum voi rezista…cand v-am scris data trecuta nu am vazut-o 1 zi si jumate si eram leguma, irascibil, nu aveam chef de nimic, toate mi se pareau lipsite de viata…e greu…oare va fi bine…o zi excelenta.astept un raspuns.
Buna, Catalin
Ultima data cand ne-ai scris erati plecati la mare unde , parerea mea a fost,
ca ea s-a cam jugat cu tine. SI voi nu erati impreuna
Acum imi zici ca sunteti indragostiti unul de altul, sa inteleg ca v-ati impacat sunteti impreuna sau este tot asa un joc cand da cand nu.
Te rog sa te gandesti de ce iti zice ca relatia nu are nici un viitor ,
este vorba numai de aceia 8 ani fiindca sincer nu sunt sigur de asta fiindca o femeie la 33 de ani ar trebuii sa se gandeasca la casatorie la faptul ca imbatraneste si nu vad tocmai ok faptul ca ea refuza un tip cu 8 ani mai tanar. Adica da daca ar fi fost mai tanara ea cu 8 ani intelegeam,dar asa
Ce vreau sa zic e ca s-ar putea sa fie alte motive la mijloc nu varsta incearca sa analizezi vorbeste cu ea.
Gandeste-te ca tu vrei sa renunti la poate cei mai frumosi ani din viata iar ea nu vede nici un viitor alaturi de tine,nu este deloc echilibrata relatia aceasta.
Dragostea nu poate fii doar dintr-o directie.
Despre ce ziduri vorbesti ce despre ce obstacole,poate sunt doar scuzele ei,varsta este dupa parerea mea doar un alibiu de-al ei pentru a te respinge pe moment.
Lucru pe care nu vrea sa il faca total fiindca repet eu cred ca ii place sa se joace si din cand in cand sa mai treaca si prin viata ta.
In momentul cand se intoarce la tine cand sunteti impreuna atunci nu se pune problema varstei se pune doar 2 zile mai tarziu?
Ai grija catalin eu raman la pozitia ca trebuie sa discutii serios cu ea ori alba ori neagra .
Stiu ca e greu dar asa te chinui incet mai bine suferi o singura data si gata si o treci usor usor peste.
Tu acum esti intr-un moment in care nu vrei sa cunosti pe altcineva daca se termina cu ea o sa privesti lumea cu alti ochii o sa iti dai seama ca sunt si alte fete acolo undeva.
Numai bine
salut..astazi am intrat pe sit sa vada daca am primit vreun raspuns la framantarile mele si sa va scriu inca un episod care s-a cosnumat aseara si in care de data asta cred ca sunt de vina, as vrea sa-mi spuneti si mie parerea: aseara cand m-am dus la ea si mi-a zis ca a sunat-o un vechi iubit si a invitat-o la o intalnire de motocicclisti iar ea i-a zis ca-i va da raspunsul astazi…eu sunt un tip mai gelos si nu m vrut sa mi-o arat, asa ca i-am zis sa se duca, ca mai ales acum poate ca cel cu care este se duce cu nevasta-sa…pur si simplu i-am dat scenari cum sa se duca…dar in sufletul meu numai eu stiu ce era…ma doare sufletul sa vad cum o suna unul altul, cum se tin dupa ea…nici nu stiam ce ma asteapta…la un momentdat am vzut-o cam suparata si ea fiind o tipa mai directa mi-a zis cauza: ca am dezamagit-o enorm trimitand-o la intalnirea de moto, se astepta sa lupt, sa-i zic ca nu vrea sa se duca, mai ales ca vb ca e weekendul nostru in care putem sta linistiti si putem sa facem ce vrem, asa ne propusesem…mi-a zis ca altul lua foc, nu permitea, pe cand eu am trimis-o in bratele altuia si drept urmare se va duce la intalnirea cu tipul…iar apoi m incercat sa ma explic…mi-a zis ca nu are rost…i-am zis ca de fapt am gandit altceva iar ea mi-a zis ca sunt prefacut…ca vrea sa-i spun in fata decat sa zic una si sa gandesc alta…m-a durut sa-mi zica ca sunt prefacut…i-am explicat cum e gelozia la mine…iar dimineata a plecat pana in capitala si eu am reluat un pic discutia si mi-a zis ca de acum regreta ca mi-a zis, ca trebuia sa se duca la intalnire si gata…ca fac acum o tragedie, ca am cazut in depresie, ca ma gandesc la altceva si ca timpul le va rezolva pe toate, ca mai mult s-ar apropia de mine daca m-ar vedea zambind, ca arat ca sunt puternic, ca pot trece…astazi ii va da raspunsul lu asta cu moto:zice ca ar vrea sa plece dimineata si sa se intoarca seara….i-am zis ca nu vreau sa plece si mi-a zis ca asta trebuia sa o zic atunci nu acum…inca nu stie ce va face…sunt trist…nu-mi iese deloc…mai ales ca mi-a zis ca ce poate sa ceara de ;la mine:doart am 25 ani…as vrea sa ma sune si sa-mi spuna ca nu pleaca nicaieri…adevarul e ca am gresit:odata ce stiam ca i-am zis ca asta e weekendul nostru iar eu o trimit cu altul nu am scuza si-mi merit soarta.poate ca asteptam ca sa-i zica dinstart ca nu merge, mai ales ca si ea stia ca vom sta impreuna.nu stiu, chiar nu stiu.voi ce ziceti?ce naiba sa fac?maine va veni din deplasare..astazi o voi suna sa vad ce mai zice…ieri pe la pranz imi zicea sa o “stresez” cu telefoanele, astazi dimineata ca sun daca vreau….ieri imi zicea ca nu vrea sa plece fara mine…aseara zicea ca isi face bagajul cu zambetul pe buze ptr ca vrea sa fie 2 zile cu ea insasi…sa analizeze…astept inca un raspuns.
Buna Catalin,
Intrebarea mea ar fi voi sunteti sau nu impreuna? Adica oficial ?
Ideea e ca daca aveti o relatie nu trebuia sa te duci fara sa ii zici ca tu esti ok sa se duca daca ea chiar asta vrea dar ai prefera sa te duci si tu dar daca ea vrea neaparat o intelegi, adica femeiile sunt mai sensibile si de multe ori interpreteaza ce vor ele si odata ce au inteles ceva nu le mai convingii contrariu sau sa le explici ce vroiai sa zici de fapt(ma rog si barbatii sunt la fel)
Dar ideea e ca trebuie sa fi atnet ce zici si sa incerci sa explici ce vrei sa zici sa fi sigur ca esti inteles corect
De multe ori in ultima relatie eu incepeam cu explicatia apoi ziceam ce vroiam sa zic,si da daca o ziceam direct sa-r fi inteles gresit,adica faceam ceva de genul
“nu vreau sa te verific adica nu sunt gelos adica imi fac griji pentru tine, ADICA VREAU SA VIN CU TINE” daca ziceam vin cu tine nu te duci singura se interpreta altceva
Acum faptul e consumat nu zic ca esti tu de vina insa pur si simplu s-a inteles gresit(sau cum vrei tu sa vezi lucrurile a inteles ce a vrut) de fapt adevarul e ca tu te-ai exprimat gresit(adica nu explicit) si ea a dedus ce a vrut(adica n ce ai vrut tu sa zici)
Acum serios o femei vrea tot timpul sa fie cucerita sa vada cum te zbati pentru ea daca tu ii zici da dute la intalnire cu altul fara explicatii asta se intelege.
Ideea e ca daca relatia merge inspre bine si ea vrea sa aiba o relatie cu tine SERIOASA cere-ti scuze orbeste calm cat se poate de calm explica-i exact ce vroiai sa zici si spunei ca vreai sa te rvansezi fata de ea prin acest week-end sau daca vrea neaparat sa plece incearca sa te duci cu ea , nu fi insa foarte insistent.
Astea sunt sfaturi de la un barbat care nu stie exact cum gandesc femeile sau ce vor exact(nu vreau sa jignesc nici o femeie, de fapt vreau sa zic ca ma depaseste gandirea lor
)
insa pot sa stiu ca sunt sensibile la vorbe si tot timpul trebuie sa le arati cat de importante sunt si tu prin faptul ca ia-i zis sa se duca i-ai aratat o indiferenta inexplicabila asa ca incearca sa te ravansezi fata de ea,tu stii cel mai bine cum.
Spunei cat de mult vrei sa fii cu ea adica adevarul,cat de mult sti ca ai gresit si incearca sa te ravansezi.
Numai bine iti doresc ai grija
P.S nu esti mic la 25 de ani poate ne-experimentat in relatiile cu fetele insa e greu sa simnti ce simnte o femeie si sa o intelegi perfect insa unele lucruri se invata
Catalin,
Eu as miza intotdeauna pentru deschidere si pentru sinceritate. Cel putin intr-o relatie de la care ai anumite asteptari. Da, sunt de acord cu Alex cand spune ca o discutie onesta – de genul ori e alba, ori e neagra, e cea mai buna solutie in situatia de fata. Adica, vorba aia, sa stiti amandoi cum stati si pe ce va bazati, daca aveti un viitor impreuna sau nu.
Poate o sa iti para ciudat ceea ce iti spun, insa cred ca gelozia, pana la un punct, este perfect normala intr-un cuplu. Atentie mare insa, nu ma refer la acea gelozie patologica, bolnava si bolnavicioasa, ci la acel sentiment de a nu dori sa o imparti cu nimeni… Adica nu cred ca este o problema in a-i spune ca nu te simti deloc confortabil sa o stii plecata cu altcineva in nu stiu ce excursie, sau ca ai prefera sa petreci TU acele zile libere cu ea, sau, de ce nu, ca iti este indiferent unde sunteti, la nu stiu ce concurs de motociclisti sau in Ghana, atata vreme cat sunteti IMPREUNA.
Inteleg ca esti indragostit de ea, si ca ei ii place situatia asta, insa nu atat de mult incat sa se hotarasca sa ia o decizie in ceea ce te priveste. Vrei o parere sincera? Cred ca Alex are dreptate, si ca se cam joaca cu tine. Si mie imi este greu sa cred ca la 33 de ani ii este atat de dificil sa ia o decizie si sa isi dea seama daca te vrea in viata ei sau nu.
In ceea ce priveste viitorul relatiei voastre, cred ca numai tu poti lua o decizie, dupa ce pui in balanta toate datele problemei. Va trebui insa sa te hotarasti daca te vei putea acomoda cu genul acesta de relatie, in care sa simti – daca nu permanent, atunci macar ocazional – ca este nevoie sa o imparti cu altcineva – indiferent daca este vorba despre un “fost” sau despre altcineva. Pentru ca – si sa dea Bunul sa ma insel! – punand cap la cap tot ceea ce ne-ai scris, tare imi este ca nu iti poate oferi acea stabilitate in relatie si acea siguranta ca este a ta si numai a ta. Asa cum ar trebui, de fapt, sa si fie o relatie. Asa cum ne dorim fiecare dintre noi.
Daca nu va fi sa fie, trebuie sa fii barbat. Da, va durea, da, vor fi rani adanci, insa cu timpul ele se vor cicatriza si vor durea din ce in ce mai putin. Si vei iesi din aceste “chingi” mai puternic si, sa speram, mai intelept si mai experimentat. Pentru ca, atunci cand o vei intalni pe aceea care iti va putea darui inima ei INTREAGA, sa ii poti raspunde pe masura.
In fine… ai prins ideea… Incearca sa discuti cu ea si sa clarificati incotro se indreapta relatia voastra. Pentru ca, daca nu se indreapta nicaieri, mai bine va opriti acum si nu va mai irositi nici unul dintre voi anii acestia buni si frumosi din viata, ci incercati sa va refaceti emotional si sa va indreptati intr-o alta directie, mai buna.
Cu prietenie,
Adrian
PS Te rog sa folosesti rubrica ta – Hitman – Catalin. Va fi mai usor de urmarit si de catre ceilalti membri ai grupului. Multumesc anticipat, si iti tinem pumnii – ba, mai mult, eu unul chiar ma voi ruga pentru tine!
va rog sami raspundeti cat mai repede chiar am nevoie de ajutorul vostru vad ca sunteti foarte uniti si chiar am nevoie de niste sfaturi
va multumesc
Raluca,
Asteptam detaliile pe care te-am rugat sa ni le scrii, sa putem intelege mai multe, si iti promit ca vei primi un raspuns cat de repede posibil. Te rog sa ne scrii la “Raluca”, in categoria ta, ca sa poata citi toti si sa poata urmari mai usor dialogurile dintre noi.
Cu prietenie,
Adrian
da eu dupa cum am mai zis eram virgina si el facea presiuni asupra mea sa ma culc cu el relatia noastra mergea din ce in ce mai rau si mam hotarat sa ma culc cu el in speranta ca o sa ne fie mai bn dar a fost mai rau pt ca neam despartit si numi mai raspunde la telefon nici la mesaje si cand ma intalnesc cu el imi zice sal las in pace sa nul mai caut ca are alta relatie sa schimbat foarte mult si simt ca nu pot trai fara el
va multumesc pentru sprijin
Raluca,
Tot nu esti linistita… Incearca sa privesti putin problema si prin ochii nostri. Noi de-abia acum te-am cunoscut, nu stim absolut nimic despre tine, despre mediul in care traiesti, despre relatiile tale, varsta pe care o ai… Stiu ca pare greu in aceste momente dificile pentru tine si ca ti-ai dori o solutie rapida, cu efecte imediate. Asa suntem fiecare dintre noi…. Insa trebuie sa ne ajuti putin sa intelegem mai bine despre ce este vorba.
Am inteles ca te-a presat sa te culci cu el, dupa care nu a mai vrut sa stie de tine, si ca acum te ocoleste. Am inteles corect?
Uite ce te rog sa faci: sa iti tragi putin sufletul, sa mergi la bucatarie si sa iti faci un ceai de plante – de exemplu tei, sunatoare (sau de fructe, daca nu ai de plante). Apoi sa incerci sa il bei, caldut, si abia dupa aceea sa revii la calculator si sa incerci sa ne scrii toate aceste detalii… Cum v-ati cunoscut, cam cum a decurs relatia voastra, ce te-a facut sa crezi ca te evita, cand crezi ca s-a rupt totul, eventual si varsta pe care o ai, cum iti vezi viitorul – atat alaturi de el, cat si fara el…
De ce crezi ca viitorul tau fara el ar fi chiar atat de sumbru? Crezi ca este posibil sa fi vrut doar sa se foloseasca de tine? Sa obtina ceea ce vrea – respectiv sa se culce cu tine?
Stiu ca par neimportante ACUM, pentru tine, lucrurile pe care te rog sa le faci – si ma refer aici, de exemplu, la ceaiul de care ti-am spus. Te rog sa ai insa incredere si sa faci acest exercitiu – te va ajuta sa te mai relaxezi putin si sa iesi din starea asta, pentru a ne putea relata ce s-a intamplat si acele detalii care sa ne ajute sa intelegem mai bine starea ta si modul tau de a privi lucrurile.
Cu prietenie,
Adrian
PS – am postat acest raspuns si in “Raluca”, acolo unde te rog sa ne scrii si tu – pentru ca esti “membru cu drepturi depline” al grupului nostru, nu?
va multumesc mult si sper ca daca o sa vrea sa se intoarca intro zi la mine sa am suficienta putere sal resping
dar nu e usor mai ales ca ma simt folosita si mie greu sa cred ca am fost doar un joc pentru el
raluca daca ne-ai da mai multe detalii cu privire la ceea ce s-a intamplat , la relatia voastra, daca pe parcursul ei au mai existat probleme suntem siguri ca te-am putea ajuta mai bine…asa din ce ne-ai scris putem sa gandim un sungur lucru: ca tipul a profitat de tine si acum a disparut din viata ta si te si respinge…daca era suficient de barbat, nu te respingea, stateati de vorba si rezolvati problema…poate ca a urmatit doar sa se culce cu tine si atat…repet astea sunt doar niste teorii…daca ne-ai spune mai multe poate altfel am gandi…succes in continuare si te mai asteptam aici, unde sa stii ca primesti sfaturi bune….