Moderator: Emanuel Adrian SARBU (Adrian)
Puteti intra in legatura cu mine lasandu-mi un mesaj, mai jos.
Daca nu doriti ca acesta sa fie vizualizat si de alte persoane, va rog sa folositi urmatoarea adresa de mail, cu specificatia “doar pentru moderator”:
scrisorica@gmail.com
Incerc sa raspund cat pot de repede.
Buna
Nu voi intra prea mult in detalii caci amintirile ma coplesesc.
Pot insa povesti pe scurt ce s-a intamplat in ultimele 7 luni de zile.Mentionez ca eram casatoriti de 3 ani.
Eu si sotia am emigrat in Canada in urma cu 7 luni.
Am luat-o cam de la zero acolo si zic eu ca ne integrasem binisor.Totusi probleme au existat intre noi.Ne-am mai si certat in aceasta perioada de timp.Am avut o cearta in luna septembrie.Nu a fost ceva grav.Eu unul nici nu imi mai aduc aminte motivul certei.Cert este ca ea a incercat atunci sa se sinucida.S-a taiat la mana.Am reusit s-o opresc la timp.I-am cerut explicatii dar evita sa vorbeasca despre acest subiect.Iar eu am fost superficial si nu am acordat suficienta importanta evenimentului.Mai ales ca stiam ca in urma cu 10 ani a mai incercat sa-si taie venele dupa decesul tatalui.Spunea insa ca a fost mai mult o joaca,si ca era deprimata din cauza pierderii.
In urma cu 5 ani mama ei s-a sinucis prin spanzurare.A marcat-o foarte tare.Cred ca nu a putut trece peste acel moment cu toate ca impreuna am avut multe realizari si momente fericite atat in Romania cat si in Canada.Cum am mai spus insa,in Canada am avut si certuri.A avut probleme cu acomodarea,viata noastra s-a schimbat,relatia nu mai mergea atat de bine in pofida faptului ca pe plan profesional si material lucrurile mergeau tot mai bine.
Poate nu am inteles-o,am pus presiune prea mare pe ea,ma aratam si nemultumit din cauza ca ne certam si ea le-a pus pe toate la suflet.
Cu o zi inainte sa se intample tragedia ne-am certat din nou.Cred ca a fost cea mai puternica cearta dintre noi.Cu toate acestea a doua zi am plecat linistit la servici fara sa ma gandesc ca ar putea sa se sinucida.In general eram constient ca poate s-o faca.Avusese doua tentative pana acum si mama ei s-a sinucis.Eram constient de aceste lucruri.Dar am tratat cu superficialitate.De ce?
In opinia mea motivele pentru care ne certam erau minore.Atata timp cat nu o paraseam nu credeam ca o va face.Si nu aveam intentia s-o parasesc.
Pe 19 ian dupa ce am plecat la servici s-a spanzurat.Exact ca mama ei in urma cu 5 ani.Nu mi-a lasat nici un bilet.
buna
Sunt iulia, si va scriu pentru ca trec printr-o perioada foarte dificila din viata mea.
Pana curand aveam totul o familie care chiar daca nu era a mea(sotul a mai fost casatorit si are un copil din prima casnicie) m-a primit cu bratele deschise , si un loc de munca bunicel unde lucram impreuna cu sotul meu.
Lucram de aproape 3 ani la firma respectiva si am fos printre primii angajati, insa firma a inceput sa prospere si seful meu a angajat oameni noi, care au avansat insa eu am ramas ce proasta care le face “pe toate ” cu salariul cel mai mic
Cand m-am angajat seful meu a incercat sa aiba o relatie cu mine, dar eu am refuzat pentru ca reputatia lui de om divortat de 4 ori si cu 3 copii cu mame diferite nu m-a convins. am intalni insa un om simplu, angajata la firma de care m-a indragostit.
m-am mutat la el desi are un copil , si am trait linistiti ca o familie. el a fost avansat ca director eu am ramas aceiasi, Am cazut intr-o depresie iar in casa mereu se vorbea doar despre serviciu.
nu am mai rezistat si l-am infruntat oe sul meu intr-o seara cand eram la un gratar cu toti colegii si i-m spus tot ce am avut de spus
sotul meu s-a infuriat foarte tare pt ca am avut tupelu asta si dupa cateva palme mi-a facut bagajele si m-a trmis la mama.
intr-o clipa am ramas fara nimic : fara familie , fara loc de munca, singura in pragul disperarii
si atunci ma intreb ..pentru ce sa mai traiesc?
ma gandesc ca sinuciderea este linistea pe care o caut de atata timp …….
Iulia,
Ti-am facut o “categorie” numai a ta – Iulia. Asta inseamna ca te consideram parte a grupului nostru.
Raspunsul meu pentru tine il vei gasi acolo.
Buna,
Nici nu stiu cu ce sa incep……numele meu e Ramona, am aproape 29 de ani, iar pe data de 19.07.2008, in timp ce eram in vizita la prietenul meu in Chisinau, am primit un telefon de la cumnata mea ca tatal meu a decis sa ne paraseasca , s-a spanzurat in casa de carligul de care se agata opaitul pe vremuri. Imi cer scuze pentru felul direct in care relatez ceea ce s-a intamplat, dar acum citind despre alti oameni care au trecut prin aceasta durere imensa care ma sufoca, am inteles ca nu pot face fata la ce s-a intamplat singura, simt nevoia sa citesc, sa inteleg, si sa sper ca ma pot impaca ca copil cu gandul ca tata nu mai este si cu modul in care a ales acest sfarsit tragic.
Am luat primul autobuz spre casa, a fost cea mai lunga noapte din viata mea, am crezut ca nu voi ajunge acasa niciodata, cand au secat lacrimile si m-am simtit in stare sa sa vb la telefon, l-am sunat pe fratele meu sa vb.
Mama si tatal meu erau divortati de 7 ani, au avut un apartament pe care l-au vandut divortati fiind, iar apoi si-au cumparat o casa la tara impreuna. Ca si in celelalte cazuri, alcoolul si urmarile lui a dus la aceasta ruptura. Mama s-a gandit ca poate la tara, la aer, cu munca, poate il va mai linisti si se va schimba. In acesti 6 ani de cand s-au mutat acolo, fratele meu si cu mine ne-am casatorit, el are 2 copii, o fetita si un baiat, dar eu am esuat in casnicie si anul acesta in aprilie am divortat, dupa 4 ani de casnicie si 10 ani de relatie in total. Tot timpul am sperat ca faptul ca daca eu si fratele meu suntem copii cuminti, ca ii facem cinste cu viata noastra, ca nepotii si iubirea lor neconditionata il vor ajuta sa renunte la bautura. Din pacate lucrurile au evoluat in sens opus, dimpotriva tata a devenit mai agresiv, bea mai mult, cat despre munca la tara, tot greul l-a lasat pe mama. In tot acest timp, mai ales in ultimii 3 ani, au fost f multe episoade in care mama nu a mai rezistat si a plecat de mai multe ori de acasa, dar de fiecare data s-a intors, pentru ca acolo era munca ei de-o viata.
Imi este foarte greu sa povestesc despre trecut, sa incerc sa fiu obiectiva, din pacate eu cu mama de cateva luni avem o relatie f incordata, f rece. Nu stiu de ce, stiu doar ca toata viata mea am stat intre ei, stiu doar ca am incasat eu lovituri ca sa o apar pe ea, stiu doar ca in ultimii ani am incercat sa il ajut si eu pe tata, sa nu ma mai revolt si sa-l urasc, sa incerc sa inteleg ce l-a facut sa bea atat si sa incerc sa-l iubesc neconditionat. Stiu doar ca in ultimele zile am incasat de la mama o rafala de ura si de cuvinte grele, ca el nu ar fi meritat ca eu sa-l iubesc, ca nu a fost tata pentru mine, si ca nu a meritat eforturile sa-l ingropam crestineste si sa cheltuim atata cu inmormantarea.
Dar sa reiau firul evenimentelor, am reusit sa vb cu fratele meu, care mi-a zis cum s-a intamplat. In dimineata de 19 iulie, l-a sunat tata ca el se omoara, ca are totul pregatit si ca daca in 2 ore daca il suna si nu-i raspunde, sa stie ca s-a spanzurat. Fratele meu, dupa o discutia cu el, s-a hotarat sa mearga la el, l-a luat si pe baiatul lui de 3 ani in speranta ca poate ii mai ridica moralul. Imi povestea ca pe drum spre tara se gandea ca ce se face el daca chiar se omoara, pe drum incolo, pt prima data in 6 ani, i-a blocat drumul o bascula care descarca niste nisip la o casa. Totul s-a petrecut in decurs de o ora din mometul in care a vb cu el pana a si-a anuntat sotia de ce s-a intamplat.
Cand a intrat in curte, erau toate usile deschise la casa, de obicei noi intram prin partea jos unde e bucataria, si avem o scara interioara care merge sus la camere, el a intrat in bucatarie cu copilul, il striga, apoi a urcat sus, usa de la camera lui tata era inchisa, singura din toata casa. Pe o comoda din hol a vazut o franghie pregatita. Si pe geamul de sus de la usa l-a vazut, noroc ca copilul nu a apucat sa vada nimic, a reusit prin valul de durere si in socul in care era ca nu mai misca, din instinct a scos copilul afara din casa, a sunat la politie si apoi pe cumnata mea sa vina sa ia copilul. Nu pot sa-mi imaginez ce e in sufletul lui si ce groaza si durere a trait……stiu cat ma doare pe mine, as face orice sa-l ajut.
Cu chiu cu vai au dat de mine in moldova, nu m-am gandit nici o clipa sa las un nr de tel, mai ales ca plecasem pentru 2-3 zile. Am ajuns acasa, am facut un dus si ne-am dus la medicina legala. La autopsie am aflat ca era perfect sanatos, ca nu suferea de nimic, ceea ce face mai absurda moartea lui, ca se tot plangea ca il doare una alta. Imi era mila de fratele meu, pe toata lumea intreba despre procesul mortii prin spanzuratoare, daca l-ar fi putut salva…..Apoi am inceput sa mergem la preoti sa vedem ce se poate face sa il ajutam. Am obtinut dispesa pentru slujba partiala, era maxim ce putea obtine, dar macar era ceva, ceva ce mai puteam face pentru sufletul lui.
Cel mai greu este si a fost ca rudele lui ne-au acuzat direct pe noi si pe mama ca l-am bagat in mormant……..d-ne cat doare, numai noi stim cat i-am ajutat, asa cum am putut noi, mama nu mai vorbeste cu noi deloc, l-am inmormantat singuri, ea nu a venit si eu ma simt orfana de tot acum.
Ajutati-ma!
Ramona,
In primul rand permite-mi sa iti confirm faptul ca esti mai mult decat binevenita in micul nostru grup virtual de suport. Ti-am facut o categorie numai a ta – “Ramona”, unde vei gasi un prim raspuns si cateva puncte de pornire ale unor discutii pe care sper din suflet ca vei avea deschiderea sa le porti si pe mai departe cu noi.
Nu stiu daca asta conteaza sau nu pentru tine, dar vreau sa stii ca atat eu, cat si alti membri ai grupului se roaga pentru tine. Iar asta o facem indiferent daca vei reveni, daca ne vei scrie din nou sau nu. Pentru ca STIM, intelegem sau, cel putin, incercam din tot sufletul sa intelegem situatia prin care tu si altii ca tine au trecut sau pe care le travesezi chiar in aceste momente. Intelegem cat de greu este sa vorbesti despre aceste subiecte tabu intr-o societate care nu este dispusa sa ASCULTE, sa incerce macar sa INTELEAGA, ci este doar dispusa sa judece, sa condamne si sa izoleze. Aici esti binevenita. Nimeni nu te judeca. Nu vrem sa stim numele tau real, pentru ca pentru noi conteaza OMUL, persoana, si atat.
Iti multumesc personal pentru increderea pe care ne-ai acordat-o scriindu-ne, si vreau sa te asigur ca incercam din rasputeri sa nu dezamagim, chiar daca, poate, uneori, tot ceea ce am putea face este sa ascultam si sa oferim un umar pe care sa te poti sprijini pentru a-ti varsa oful, amaraciunea si durerea, gandurile pe care cu greu le-ai putea impartasi cuiva. Dar impreuna am invatat ca, uneori, lucrurile acestea ajuta mai mult chiar decat ne-am putea inchipui si noi, si cei care ne trec “pragul”.
Nu ma mai lungesc acum. Am facut-o destul in raspunsul meu pe care l-am postat la “Ramona (1)”.
Cu prietenie,
Adrian
Buna
Am ajuns pe acest blog din simplu fapt ca,cautam o metoda cat mai simpla si cat mai putin dureroasa de ami pune capat vietii.Nu am cu cine ma sfatui. sunt singura pe lume. Am un baiat de 28 ani care este la casa lui. Zilele trecute, sotul meu mi-a declarat dupa 29 de ani de casatorie ca, de fapt nu m-a iubit niciodata, dar acum iubeste pe cineva. O cunosc. Cativa ani inainte, a mai avut o relatie cu acea persoana, dar a revenit la mine dupa ce am avut o operatie de anevrism care a ramas fara urmari. Ea a divorsat intre timp. Nu ma pot apropia de el in nici un fel. Sta singur intr-o camera si se uita la televizor cand este acasa. Nu putem sta nici macar in aceeasi camera fiindca se uita urat si vorbeste pe un ton glacial care doare rau. Eu il iubesc si nu pot rezista mult in acest fel. Va rog ajutati-ma cu un sfat. Trebuie sa sfarsesc cumva.dar daca se poate mai usor, fara sa vorbeasca toti de mine
Daniela,
Mai intai de toate, te rog mult sa incerci sa te linistesti! Presiunea care apasa acum pe sufletul tau este extrem de mare, dat fiind faptul ca 29 de ani de casatorie s-au dus parca pe apa sambetei.
Spui ca ai un baiat de 28 de ani. As indrazni sa te intreb daca il iubesti. Ok, sotul tau ti-a spus ca nu te iubeste ba, mai mult, ca nu te-a iubit niciodata. Sincer, eu unul ma indoiesc ca lucrul acesta este adevarat suta la suta. Barbatii spun de multe ori lucruri nebune si fac gesturi nebunesti. Sunt sigur ca ai auzit de multi barbati care, ajunsi la o varsta si “plictisiti de prea mult bine”, dupa ce au intemeiat o familie, si-au facut un rost in viata, si-au crescut copiii, i-au vazut la casa lor, au ajuns intr-un moment de criza. O criza atat de mare incat simt ca au trait degeaba, ca nu mai sunt atragatori, intr-un cuvant, simt ca imbatranesc. Si sunt ingroziti de perspectiva asta. Si atunci se intampla ca o femeie, de obicei una destul de apropiata de familia lor, sa raspunda avansurilor, iar barbatul simte ca traieste din nou, se simte din nou tanar, atragator etc. Si ajunge sa dea cu piciorul la tot ceea ce a realizat pana atunci. Si femeia alaturi de care a indurat atatea greutati, alaturi de care a luptat atata timp, este perceputa ca un obstacol in calea fericirii lui. Te asigur ca nu esti nici prima, nici ultima femeie care trece prin asta, dupa cum sotul tau nu este nici primul, nici ultimul barbat care are astfel de gargauni. De fapt, este chiar un fenomen. Si inca unul atat de mare incat psihologii i-au dat chiar un nume: criza varstei de mijloc.
Revenind la tine, probabil ca te simti atat de ranita si atat de demoralizata incat simti ca nu mai poti, ca ai ajuns la capatul puterilor. Dupa ce ai indurat atatea, dupa ce ai sacrificat atat de multe lucruri – tineretea ta, visurile tale, sanatatea ta, intr-un cuvant, viata ta, rasplata pe care o primesti este extrem de trista. Este adevarat, insa imagineaza-ti ca poate nu ai ajuns intamplator pe acest site. Aici sunt multe persoane care au trecut prin stari similare, care INTELEG suferinta, drama ta sufleteasca, care au reusit sa depaseasca acele momente, cu ajutorul unor prieteni noi, pe care nu i-au intalnit niciodata, la fel ca si tine, cu ajutorul bunului Dumnezeu, si care acum incearca sa le arate si altora ca exista totusi speranta si ca merita sa iti dai tie insati o sansa. O sansa la viata.
Daniela, ai mare dreptate intr-o privinta. NU MERITI asta! Dupa ce ai sacrificat si ai luptat o viata de om, nu meriti tratamentul acesta. Iar daca sotul tau iti “ofera” asta, atunci trebuie sa inveti sa spui “nu”. Nu sa incerci sa o termini cu viata asta si sa il ranesti pe puiul tau, pentru care ai fost gata sa sacrifici atat de multe lucruri o viata intreaga. Aminteste-ti care a fost principalul tau motiv pentru care ai indurat frigul, si foamea, inca de cand s-a nascut baiatul tau. Aminteste-ti-l cum era mititel, cum era cand veneai obosita acasa, de la lucru, si cand il vedeai uitai de tot greul zilei si puteai sa o iei de la capat cu munca… Poti oare sa ii zdrobesti inima intr-un mod atat de brutal? Ok, sotul tau nu merita sa iti bati capul cu el, din moment ce te trateaza asa cum te trateaza, dar puiul tau, cel caruia i-ai dat viata? Oare el merita asta?
Te rog mult sa te gandesti la asta si sa nu faci nici un lucru pe care nici tu, si nici sotul tau sau amanta lui nu il vor regreta… Tu pentru ca, daca reusesti, nu vei avea cum sa regreti… si chiar daca ai avea cum, nu ai mai putea face nimic, iar ceilalti… din motivele lor… Dar puiul tau va fi distrus, cu siguranta. Chiar daca, barbat fiind, poate ca nu ti-a aratat mereu cat de mult te iubeste, sa stii ca pentru noi, barbatii, mamele au un rol special in vietile noastre. Si te asigur ca el ar fi distrus daca tu ti-ai pune capat vietii.
Poti face insa un lucru. Avand in vedere faptul ca in casa voastra ai parte de acel tratament pe care nu il meriti, dupa ce ai investit in relatia voastra si in casnicia voastra o viata de om, cred ca cel mai bine ar fi – pentru tine – sa te muti. Fie si temporar. Trebuie sa incerci sa iesi din acel mediu, cat mai repede cu putinta. Sa iei o pauza, in care sa te gandesti si la tine si sa poti lua o decizie referitoare la ce vei face mai departe. De exemplu, poti sta la baiatul tau o perioada? Sau poti sta la vreo prietena buna?
Te rog mult, da-ne voie sa incercam sa iti aflam povestea si sa incercam sa te ajutam. Nu iti face rau! Nu iti face tie asta si, mai ales, nu ii face asta puiului tau, celor dragi tie! Poti trece peste asta, sunt sigur! Iar daca tu insati nu poti vedea asta, sau nu poti vedea cum anume este posibil, da-ne voie sa iti fim alaturi pana cand vei ajunge sa vezi si tu, din nou, speranta! Dumnezeu este sus, dar totusi este atat de aproape de noi! Lui chiar ii pasa de noi si cu adevarat te poate ajuta, prin alti oameni care au trecut prin ce treci tu acum si au reusit! Da-ne o sansa – si da-ti tie insati o sansa! O meriti!
Cu prietenie,
Adrian
nici nu stiu cum sa iti spun…am 22 de ani abia de 10 zile impliniti….vreau un ajutor…desi sunt asa tanara am avut in viata numai durere…rar a fost cand am fost si eu cu adevarat fericita….sunt tanara si imi doresc sa traiesc dar nu mai am pt ce…..nu am nimic in viata care sa ma indeplinesca…..acum sunt in italia,am venit aici in speranta sa imi gasesc de munca sa pot sa fac si eu ceva pt mine dar de 5 luni de zile de cand sunt aici nu miam gasit de munca si ma intretine sora mea mai mare.pe langa asta am pierdut iubirea vietii mele numai din vina mea,din ambitia mea de a avea bani….eram asa fericiti singurul lucru care ne lipsea erau banii k sa avem o viata linistita.la un moment dat lam lasat,am plecat in cautarea de face bani …in perioada aceea ma iubea la nebunie…stiam asta pt k ar fi facut orice pt mine…dupa 3 luni cat am stat despartiti mam intors la el pt k nu mai puteam sa stau departe de el…suntem si acum impreuna dar nu ma mai iubeste pt k lam ranit prea rau…si mai sunt multe motive care ma fac sa fiu asa de trista….nu mai am nimic care sa ma indeplinesca si nici familia nu imi e alaturi sa ma sprijine……eu vreau sa traiesc dar nu mai am pt ce……..vreau decat sa dorm si sa nu mai trezesc niciodata…
Laura,
Drama ta este drama a mii de romani care au plecat “dincolo” in cautarea unui trai mai bun si au descoperit ca “banii nu aduc fericirea” sau, daca vrei, ca “fericirea nu sta in bani”.
M-am intristat enorm citind ca “vrei sa traiesti dar nu mai ai pentru ce”. Sunt sigur ca exista multe lucruri frumoase si bune in viata ta, asa cum exista in viata fiecaruia dintre noi. Marea problema este insa ca, atunci cand suntem deprimati, mintea noastra are un soi de filtre, care nu ne permit sa vedem si lucrurile bune, ci doar pe cele rele. Atunci ai nevoie, mai mult decat oricand, de prieteni, de oameni care sa inteleaga prin ce treci si sa iti fie alaturi. Vorbind, discutand, ajungi sa iti clarifici anumite lucruri si, incet-incet, acele filtre sunt indepartate si ajungi sa vezi din nou imaginea de ansamblu, cea adevarata, nu cea trunchiata de acele filtre.
Iata de ce cred ca este bine sa vorbim, sa ne spui povestea ta, cu cat mai multe detalii. Spatiul si timpul aici sunt mult prea insignifiante. Aici conteaza oamenii si povestile lor, problemele lor, poverile lor. Suntem aici sa te ascultam. Asa ca te rog sa te asezi intr-un loc comod, sa iti iei timp suficient si sa ne scrii despre acele “multe motive care te fac sa fii asa de trista” incat sa nu vrei “decat sa dormi si sa nu te mai trezesti niciodata”.
Asteptam asadar sa ne scrii si… capul sus, Laura! “Nu norul este vesnic, ci soarele-i acel…” sau, altfel spus, orice problema are si un final, cand vei ajunge sa uiti de aceste momente grele care iti par acum atat de coplesitoare!
Cu prietenie,
Adrian
PS Ti-am facut o “categorie” numai a ta, in partea dreapta a paginii. Se numeste “Laura”. Acolo am postat ceea ce ne-ai scris, acolo o sa te rog sa ne scrii de acum inainte, si tot acolo vei gasi toate raspunsurile noastre. Te asteptam cu toata deschiderea!
nici nu stiu..cum…sa spun…stiu k pare prostesc….dar am o verisoara…kre… adora ..mai bine spus..iubeste o vedeta…si e mare mare fan….(poate mai sunt si altii fani in situaia k a verisoarei mele.._)/ habar nam…dar ei ai plk prea mult de vedeta aia…ia…parinti….ei sau desp..la ea totul merge prost…..bani nu prea are….( si mia spus k nu e problema asta dar cred k ai pasa prea mult de idolul ei……toata ziua se gandeste la el am incercat so conving dar nu reusesc…poate imi dati run sfat…(iam zis sa scrie aici dar nu vrea…..si faza e k are doar 14 ani ..dati vrun sfat so conving…va rog/ ( imi zicea sa mearga la concerte dar ….apoi imi zice k ce rost are….tot aia e dak merge sau nu merge….
si mia spus k ar vrea sa moara.,k nu are ce cauta pe lumea asta…k e nu ar trebuit sa se nasca……k incurca pe toata lumea…..nu mai stiu ce sa mai fac…si cu parintii ei nu pot sa vb pt k nu vrea…..datimi un sfat…
scz de atatea msg…..dar mia mai zis k vrea sa plc de acasa…va rog datimi un sfat……
daca nu se omoara plk de acasa…….
Anonim,
Am avea nevoie de mai multe detalii, pentru ca astfel de probleme sunt cat se poate de complexe.
La 14 ani foarte multi adolescenti au in camere postere cu vedete si admira anumite staruri, se viseaza alaturi de ele… Insa e drept ca nu sunt multi adolescenti care sa faca astfel de afirmatii. Probabil ca s-a intamplat ceva care a suparat-o atat de mult incat a ajuns sa spuna ce ne-ai relatat. Poti sa incerci sa afli ce anume? Ne-ar ajuta sa putem intelege mai bine si sa incercam sa gasim impreuna o rezolvare.
Apoi, ne poti da un nume? Poate fi si unul fictiv, ales de tine (pentru ca inteleg ca persoana despre care ne scrii stie de site si poate ti-e teama ca te va recunoaste). Nu imi place sa vorbesc cu un “anonim”. Nu ma simt prieten cu acea persoana, desi prin simpla ta deschidere aici ai devenit prieten(a) cu noi. Da-ne voie sa iti spunem cumva, altfel decat “Anonim”.
Ti-am facut o “categorie”, unde vei gasi raspunsurile noastre viitoare si unde te rog sa ne scrii si tu. Se numeste, pana ne vei da un pseudonim, AnoniM. O gasesti in coloana din dreapta.
Inca ceva. Daca simti ca este in pericol sa isi faca rau, te rog sa nu eziti sa vorbesti cu parintii ei. Poate ca prietena ta te va uri pentru asta acum, dar iti va multumi mai tarziu ca ai impiedicat-o sa faca un gest pe care il va regreta si ea, si toti cei care o iubesc! Nu este un secret pe care sa il pastrezi!
Noi incercam sa o ajutam impreuna, insa primul lucru care conteaza in astfel de situatii este siguranta celor care ameninta ca se vor sinucide! Daca exista intr-adevar pericolul de a o face, atunci suntem datori sa facem tot ce putem pentru a-i sti in siguranta! Pentru ca problemele, oricat de mari ar fi, se rezolva in timp. Dar viata, odata luata, nu o mai poti recapata…
Cu prietenie si ingrijorare,
Adrian
Am citit mesajele tale ulterioare si am aflat un nume: Andreea. Prin urmare, am modificat titlul “categoriei” tale in Andreea – fosta AnoniM.
IP-urile corespund, la fel ca si continutul apelului tau, asa ca am luat-o drept o confirmare.
Bine ai venit, Andreea!
Adrian
Buna
Sa va spun pe scurt de ce cred ca singura mea scapare este moartea
De 10 ani viata mea este un cosmar,amenintari verbale alungata din casa,amenintata cu cutitu,traiesc cu teama de fiecare data cand vin acasa de ce se va mai intampla
Am o datorie de 4000 de roni la care am ramas restanta
Si am 2 variante divortul sau moartea
1-divortul,unde sa ma duc,?nu am unde,ce imi pot cumpara cu bani de pe jumatate de casa?nimic
muncesc cate 10 ore pe zi si nu imi pot plati datoriile
aici nu este nici o iesire nu am cum nu are cine sa ma ajute
2-Moartea,chiar daca am sa ma chinui am sa scap de toate,pentru totdeauna
Stiu ca imi vei spune ca gresesc dar am tot incercat sa gasesc pe cineva sa ma ajute ,dar cine sa ma creada,normal,toti zic….uite-o si pe asta vrea bani
Nu mai vrea nimic decat LINISTE
multumesc Maria
Maria,
Stiu ca s-ar putea sa ti se para ciudat, data fiind toata experienta amara pe care o ai in “spate”, insa chiar esti binevenita aici. Probabil ca ai intuit deja ca suntem un grup virtual de suport pentru persoane aflate in situatii disperate precum a ta. Deci nu vorbim doar din teorie, ci chiar putem intelege macar o parte din situatia ta (pe de-a-ntregul o poate intelege doar Bunul Dumnezeu).
Incerc un raspuns foarte sumar, pentru inceput, urmand ca dupa ce ne vei mai da cateva detalii, daca vei avea suficienta incredere in noii tai prieteni (asa indraznim sa credem ca ne vei considera din acest moment) sa revin cu unele mai complexe – atat eu, cat si alti membri ai grupului care au trecut poate prin situatii asemanatoare si au reusit sa ajunga la “mal”.
1. Daca ai asteptat zece ani, te rog mult sa ne dai sansa de a incerca sa gasim impreuna o rezolvare. Sinuciderea nu a fost si nu va fi niciodata o rezolvare. Sunt convins ca, dupa ce vom analiza impreuna toate variantele posibile, vom gasi cel putin o varianta mai buna si mai de dorit. Daca ai reusit sa rezisti zece ani, te rog mult sa mai faci un efort si sa mai strangi din dinti putin. Da-ne sansa aceasta – si acorda-ti-o tie, in primul rand!
2. In afara de cele doua variante pe care ni le-ai spus mai exista cel putin una. Te-ai gandit vreodata sa ceri ajutorul specialistilor in violenta domestica de pe raza orasului in care stai? De exemplu, in Bucuresti, exista mai multe organizatii care te-ar putea chiar gazdui si asista pana in momentul in care vei reusi sa te pui pe picioare. Nici o femeie nu merita sa traiasca sub amenintarea cu cutitul sau cu violenta, de orice fel. Exista solutii, crede-ma! Iti trebuie doar un dram de curaj sa le incerci!
3. Cel mai scump lucru nu este nici casa, nici posesiunile, ci VIATA ta. Adica exact lucrul la care esti gata sa renunti. Daca imi vei da sansa sa iti prezint o serie de argumente, la modul concret, sunt sigur ca imi vei da dreptate intr-un final.
4. Moartea – da, este foarte posibil sa te chinui, insa chiar esti sigura ca vei scapa de toate? Si pentru totdeauna? Ce te faci daca exista “ceva” sau Cineva dincolo care are o alta parere despre viata si despre moarte, in general? Mai ales daca acel Cineva este gata sa iti ofere tot ajutorul pentru a reusi sa treci cu bine peste problemele tale de aici?
Maria, ti-am facut o “categorie” a ta in dreapta – se numeste Maria.s. Acolo ti-am postat povestea si acest prim raspuns, si acolo te voi ruga sa ne dai mai multe detalii. Trebuie sa existe o solutie, sunt sigur de asta! Impreuna cu toti cei din acest grup putem reusi, vei vedea! Capul sus, si ai putina incredere in Dumnezeu! Oricat ar fi de greu, trebuie sa mergi inainte! Si chiar cred ca schimbarea (in bine) este posibila!
Cu prietenie,
Adrian
Ion Ion,
Povestea despre care ne-ai scris este intr-adevar dureroasa si dramatica, insa nu face obiectul acestui blog. Te voi ruga sa scrii, in masura in care poti, autoritatilor competente – Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia copilului din sectorul sau orasul in care locuieste familia lui Mihai Feraru. Ei vor face o ancheta sociala si vor incerca sa gaseasca o solutie, sau vor directiona petitia ta catre alta institutie sau organizatie neguvernamentala care poate face ceva. Este foarte simplu – cauta pe Google “Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia copilului”, urmata de “sectorul X” (in care locuieste domnul Feraru) sau de “orasul X”, dupa caz, si apoi le poti trimite si un e-mail. Sau trimite-l pe adresa primarului; de acolo va ajunge unde trebuie. Daca esti in Bucuresti, il poti trimite pe adresa DGASMB, si va fi redirectionat fara probleme in cel mai scurt timp.
Te rog sa ma intelegi insa ca nu pot lasa comentariul aici, fiind off-topic. L-am lasat cateva zile (asta in conditiile in care alte comentarii “off-topic” nu raman nici cateva ore), dar asta e tot ce pot face in acest moment pentru a te ajuta. Aceasta pagina web este dedicata exclusiv sinucigasilor si supravietuitorilor, fiind un grup virtual de suport pentru ei.
Multumesc anticipat pentru intelegerea ta.
Adrian
as vrea sa ma duc acum la culcare sa adorm si sa nu ma mai trezesc si nimeni sa nu-mi simta lipsa pentru a nu-i face sa sufere…. eu eram o fire optimista plina de viata vesela am trecut peste greutati destul de mari zambind, sperand la mai bine si zicand ca din fiecare intamplare am avut de invatat si ca cel putin eu am ceva de povestit
sunt un om bun, normal de destept si de frumos… dar defectul meu este ca simt nevoia sa ofer afectiune si sufar pentru ca eu mereu am iubit si nu am fost iubita inapoi… sau am fost cand era mult prea tarziu…. acum am crezut ca am gasit acest lucru de care aveam atata nevoie…m-am indragostit pt a 3 oara in viata de cineva care parea facut pt mine… semanam atat de mult la mod de a fi, de a gandi, de a se purta….dar s-a dovedit in mai putin de o luna sa fie doar un joc bine pus la punct din partea lui…iar eu acum ma simt atat de frustrata, dezamagita, tradata… si totusi il iubesc atat de mult si nu pot sa ma impac cu ideea ca a fost o iluzie, o amagire… eu traiesc orice clipa la maxim si atat de intens incat nu pot descrie. Nu cred ca exista drog sa dea starea pe care o am eu cand sunt fericita … dar exita reversul suferinta e pe masura atunci cand feericirea dispare,iar pt prima oara in viata simt ca nu-i fac fata, ca voi ceda sau ca sufletul meu va muri pt ca fiecare clipa ce trece ma omoara pe dinauntru…
E atat de ciudat si infricosator, sa te doara fiecare celula a corpului, fiecare fir de par, fiecare repiratie, secunda, gand, amintire, loc, cuvant, gest, miros, umbra ….tot… sa doara tot…. si sa te simti singur, desi esti in mijlocul unei multimi……si sa te intrebi unde ai gresit si cu ce? ce iti lipseste?
Cristimik,
In primul rand bine ai venit in mijlocul acestui grup virtual de suport.
Citindu-ti povestea, primul gand care mi-a trecut prin minte a fost acela ca mi-as fi dorit atat de mult sa existe o pilula minune care sa poata face ca durerea, frustrarile, dezamagirea… toate acestea sa dispara cat ai clipi… Din pacate insa asa ceva nu exista, insa stii care este culmea? De cele mai multe ori, dupa ce trece totul, dupa ce ranile incep sa se vindece si lasa in urma lor doar urmele lor cicatrizate, descoperi ca… culmea… nu a fost chiar totul zadarnic… O sa incerc sa ma explic, pentru ca imi dau seama ca suna foarte ciudat ceea ce afirm…
Tu ai avut marele privilegiu de a iubi, de a iti darui inima, sufletul, sentimentele, cuiva, despre care ai aflat ulterior ca nu merita… Acum, intr-adevar, suferi, totul doare, cum spui, insa gandeste-te ca ai avut parte de un alt lucru bun: ti-ai dat seama de adevarata fata a respectivului dup aun timp relativ scurt… Gandeste-te ce s-ar fi intamplat daca ai fi descoperit peste un anumit numar de ani ceea ce ai descoperit acum… Gandeste-te la timpul, la sentimentele, la acea parte din tine, in ultima instanta, pe care le-ai fi investit in toata aceasta perioada de timp… Incearca apoi sa privesti toata aceasta diferenta de timp (dintre momentul de fata, cand, intr-adevar, ti-e foarte greu) si, sa zicem, un an, doi, cinci… cand ai fi putut sa termini o relatie pe care ai fi tinut-o in viata doar datorita investitiei tale emotionale… Incearca sa privesti tot acest interval de timp ca pe un dar, ca pe un cadou – este timpul care ti-a fost daruit… Acum, da, suferi si este foarte greu, dar te poti reface emotional, poti merge mai departe, te poti vindeca si vei fi mai puternica, vei fi invatat mai mult…
Gandeste-te ca acolo, undeva, in viitorul tau, sta cineva care chiar va merita dragostea ta… Cineva care, la randul lui, te va iubi, te va pretui asa cum meriti sa fii iubita, cineva pe care il vei iubi, la randul tau, asa cum nu credeai ca mai poti iubi…
In fine, ca sa iti raspund la intrebarile din final, care STIU ca sunt extrem de profunde si de dureroase, iti spun ca nu ai gresit… si nici nu iti lipseste nimic… Pur si simplu, nu a fost el cel care trebuia sa fie, cel care sa te vada asa cum esti, cel care sa iubeasca fiecare por, fiecare particica din fiinta ta… Si sunt sigur ca, peste un anumit interval de timp, cand il vei intalni pe EL, cel despre care iti spuneam, imi vei da dreptate…
Pana atunci, suntem aici, iti suntem alaturi, poti conta pe noi!
Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta, pe care am numit-o cu numele pe care ti l-ai ales: cristimik. Acolo iti asteptam interventiile ulterioare, si acolo vei gasi si raspunsurile noastre ulterioare.
Cu prietenie,
Adrian
Cred ca va imaginati cum am ajuns pe acest site, bineinteles cautam o metoda de a muri, coplesita de probleme financiare. am citit multe din probemele celorlalti, pe multe dintre ele regasindu-le in viata mea.Am avut si eu tentative de suicid. am fost si internata, dar am reusit sa depasesc problemele si am trait apoi cea mai fericita perioada din viata mea. Acum sunt din nou in impas, poate cel mai greu din viata mea.Sunt impresionata de ceea ce faceti. Nu credeam ca exista cineva pe care il intereseaza problemele altora. Chiar nu credeam. Am stat mult sa ma gandesc inainte de a scrie. Poate imi va face bine deoarece imi este foarte frica. Nici nu imi mai vine sa ma scol dimineata. nu mai pot munci, nu mai pot gandi, sunt varza.
Kitty,
Bine ai venit. Ti-am facut deja o categorie a ta in coloana din dreapta – Kitty. Asteptam povestea ta acolo, cu toate detaliile care crezi ca ne-ar ajuta sa intelegem mai bine prin ce treci, pentru a putea incerca sa gasim impreuna o cale de a iesi din impas.
Important este sa stii ca nu esti singura.
Cu prietenie,
Adrian
Nici nu stiu cum sa incep….de fapt sunt multe de zis si totushi nu prea….intotdeauna am considerat ca o sa trec peste totul si totusi atunci cand ajung acasa nu este asa…apropo am 28 ani, tot timpul ma gandesc cum sa fac sa fiu fericit sa nu mai gresesc sa am si eu parte de zile fericite de acum incolo nu doar o amagire de cateva saptamani. Murphy spunea bucura-te de ziua de azi ca maine va fi mai rau…. suna ciudat si nu mi s-ar potrivi as spune pt ca tot timpul incerc sa gandesc pozitiv si totushi… la sf zilei nu este asa… cu cativa ani in urma am fost aproape de moarte (nu suicid) ci doar o intamplare nefericita si pot sa spun ca erram atat de fericit ca sunt in viata ca sunt intreg si totushi…nu a durat mult. Am incercat sa ma autopsihanalizez si am am ajuns la o singura idee…. sunt singur… mult prea singur prieteni am putini f putini
i-ai numara pe o mana
poate este din cauza sit nefericite de care m-am loviit pana acum … cine stie…??? suna aiureahm…:)… dar asa este pe cine am iubit m-a parasit pt altcineva inca de la 12 ani …:) ciudat dar asa este simt ca innebunesc ca nu am pe cineva langa mine simt ca nimic nu imi merge nici job-ul parca ma autodistrug pe zi ce trece simt asta si desi nu vreau sa o fac simt caci totul ia aceea directie, simt ca nu mai are rost…am incercat si am tot incercat..pe toate planurile si parca sunt sortit sa am ambitii si totul sa mi se naruie atunci cand cred ca totul e bine…. am fost logodit si am decis sa nu merg mai departe am simtit ceva si pana la urma mi-a aratat ca asa este in timp ce eram impreuna desi nu am vrut sa dau crezare a ceea ce imi dovedea a fi… ma gandesc cum poate o pers sa fie asa de reaa??? fara suflet saq te intalnesti cu ea si tot ceea ce ar vrea sa iasa din acea intalnire este sa te faca sa te simti prost…ok am zis o iau de la capat am plecat din tara pe cont propriu dupa un an cand am zis ca totul merge bine…. de fapt totul sa naruit intr-o luna am fost aproape pe strada aiurea fara job fara casa si in acele momnte totul te face sa-ti amintesti de toate esecurile…simti ca nu mai aer ca orice ai face nu ai numai de suferit si e prea greu… am incercat si incerc sa trec peste toate dar nu cred ca mai pot …e prea mult… m-am intors catre credinta si am inteles un lucru Dumnezeu te incearca tu iti alegi soarta si parca pt mine orice as alege duce spre acelas deznodamant…esec… nu mai am putere sa o au de la capat nu stiu…. totul pare sumbru si totul pentru mine duce inspre o singura iesire…. acum sau mai tarziu… . Pentru altii sunt bine dar pentru mine cand raman singur numai eu stiu cate ganduri ma trec cat de singur ma simt…..
Onestringattach,
Bine ai venit aici. Poate ca ai constatat deja, aici multi membri ai grupului se simt singuri si asta i-a dus la un moment dat cu gandul la suicid. Deci… oricat de paradoxal ar suna asta, aici, culmea, desi esti… singur, nu esti… singur… Pentru ca iti sunt alaturi multi, multi oameni care stiu exact ceea ce spui. cum te simti, cum iti vine uneori pur si simplu sa urli de singuratate, de dezamagire, din cauza esecurilor.
Si totusi, esecul nu este decat o etapa din viata ta. Este pasul care, momentan, te desparte de implinire.
Citindu-ti scrisoarea, mi-am adus aminte de experimentele unui psiholog – B.F. Skinner, daca imi aduc bine aminte. El a facut o serie de studii care, in cele din urma, l-au condus la teoria neajutorarii invatate. Poate ca suna prea savant si ca nu vezi inca legatura cu ceea ce mi-ai povestit, dar vei intelege in scurt timp. El a pus un caine intr-un spatiu delimitat de un gard electric. Atunci cand cainele se apropia de limita teritoriului sau, gardul electric ii transmitea un impuls dureros. In scurt timp s-a invatat si a inceput sa evite gardul. Apoi, Skinner a facut un pas mai departe. I-a scos gardul dintr-o anumita zona, insa cainele pur si simplu a refuzat sa isi paraseasca teritoriul pe care il stia si in care se simtea in siguranta. El invatase sa fie neputincios, neajutorat… renuntase la speranta ca, intr-o zi, va putea trece dincolo de acel gard cumplit si ca va putea fi liber si fericit.
Ma intreb uneori daca nu cumva se intampla la fel si cu noi… Daca nu cumva, in urma unor experiente nefericite, nu ajungem sa experimentam, ca si cainele lui Skinner, “neajutorarea invatata”… Sa ne fie teama, pur si simplu, sa fim fericiti, sa avem parte de binele pe care ni l-am dorit atat de mult, pe care l-am visat…
Sa nu iti fie teama sa speri, sa visezi, sa nadajduiesti in ajutorul Bunului! Talmudul, o carte sfanta evreiasca, spune ca un om se poate numi credincios doar atunci cand, asezat cu capul pe butuc, vede venind spre el securea calaului, insa nu inceteaza sa spere ca va scapa cu viata…
Stiu, marea majoritate suntem foarte departe de acest model, insa cred ca ai inteles atat mesajul acesta, cat si pe cel legat de cainele lui Skinner…
Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta. Astept sa ne scrii mai multe detalii si, in special, te voi ruga sa te gandesti ce anume crezi ca a declansat toata aceasta “learned helplessness”, neajutoare invatata…
Te rog sa fii constient de faptul ca, uneori, atunci cand esti “jos”, “in vale”, creierul nostru are acele asa-numite mecanisme de aparare, care sunt de fapt unele filtre care nu lasa sa treaca decat anumite informatii. Adica, de exemplu, atunci cand esti deprimat, desi in viata ta exista totusi si unele lucruri bune (pentru ca ele exista in viata fiecaruia dintre noi), nu le poti percepe; in schimb, le vezi – si inca le vezi amplificat – pe toate cele mai putin placute, mai rele, esecurile…
Inca o tema: maine, duminica, iesi la o plimbare cu un carnetel si un creion, si noteaza-ti minimum 15 lucruri bune care ti se vor intampla, sau care te vor incanta, care iti vor incanta privirile, simturile etc.
Te astept sa revii cu detalii in categoria ta, numita cu pseudonimul pe care ti l-ai ales.
Cu prietenie,
Adrian
Salutare tuturor !
Sincer sa fiu,prima data cand m-am gandit la sinucidere in cel mai serios mod,a fost la 20 de ani,adica acum vre-o sapte ani,dar ajunsesem intr-un stadiu atat de avansat al durerii si suferintei(trupesti) ,incat nu am mai avut puterea sa actionez.In anul 2002 am suferit un accident cerebral vascular hemoragic(nu se stie din ce cauza).Dupa un timp petrecut in spitalul de neurologie din orasul unde locuiesc,am fost trimis la Bucuresti datorita faptului ca sansele de a scapa cu viata erau din ce in ce mai mici.Zile intregi(ba chiar saptamani,daca stau bine sa ma gandesc)am avut dureri de cap ingrozitoare si alte stari foarte urate , care nu pot fi descrise in cuvinte.Ajunsesem sa imi doresc sa nu mai exist,nu mai eram eu,eram doar o durere infinita….In acele momente in care mai aveam puterea sa deschid ochii si sa ma intorc singur in pat de pe o parte pe alta,m-am gandit la sinucidere.
Dar cum? Ca in afara de a respira, astea erau singurele lucruri pe care le mai puteam face singur! In acele momente sincer sa fiu chiar imi doream sa se sfarseasca totul! Nu ne dam seama de adevarata valoare a vietii decat cand moartea ne tine in brate,si uneori atunci e prea tarziu!Nu vreau sa credeti ca scriu aceste randuri de dragul filosofiei,sau din dorinta de a da cuiva sfaturi…nicidecum!
Si eu sunt un om ca si voi,cu dureri si suferinte,cu suturi in f… primite de la viata(si nu numai).Este dreptul fiecaruia de a alege… Nu am ales noi sa ne nastem ,e foarte adevarat ,dar unele aspecte ale vietii avem puterea de a le schimba . Recunosc faptul ca nici acum nu pot cataloga acest episod din viata mea.Faptul ca acum traiesc este un privilegiu sau o pedeapsa? Spun asta datorita faptului ca si acum mai am parte cateodata de zile in care mi-e atat de rau incat stau cate o zi intreaga in pat si cu greu ma misc sa ma duc la toaleta sau sa iau un medicament.Ma mai gandesc uneori ca poate ar fi fost mai bine sa nu traiesc,ca poate alt om mai bun decat mine ar fi meritat sa traiasca….De ce eu am scapat cu viata si altcineva inaintea mea de varsta apropiata cu mine…..a murit din aceeasi cauza….. Sunt multe lucruri pe care nu le putem intelege sau le intelegem mai tarziu….Totusi un lucru minunat este faptul ca decizia e in mainile noastre.Ne putem schimba viata(desigur, doar intr-o oarecare masura)dupa bunul plac,insa dupa ce ai murit NIMIC, DAR ABSOLUT NIMIC NU MAI STA IN PUTERILE NOASTRE….ATUNCI ESTE CU ADEVARAT PREA TARZIU SA MAI SCHIMBAM CEVA!!! Cateodata,cand ma mai apuca scarba de viata, de propria mea persoana,si gandurile negre ma invaluie, trec prin fata spitalului de neurologie,ma uit doar la intrarea de la urgente,dar nu rezist mai mult de cateva secunde….imi dau lacrimile, plec….intrebandu-ma daca exista cu adevarat Dumnezeu.Nu stiu ce sa zic….sincer,pot afrma cu certitudine ca ,exista o forta suprema ,un echilibru ,ceva ce nu pot explica,ceva ce isi face simtita prezenta in viata fiecaruia dintre noi,fie ca ne dam seama sau nu.Pe de alta parte ma gandesc ca daca ar exista Dumnezeu ,lucrurile ar trebui sa fie altfel pe acest pamant,adica fara atata nedreptate,ura,suferinta…..Judecati-ma cum vreti pentru ceea ce am scris,dar ganditi-va ca s-ar putea sa nu intelegem anumite lucruri care ni se intampla si sa luam decizii gresite ,pe care nu le mai putem indrepta. In acele momente in care doream sa ma sinucid(si din pacate de care inca nu am scapat) singura persoana la care m-am gandit si careia mi-ar fi parut rau sa-i provoc o suferinta mai mare decat a mea a fost mama.Ea era singura persoana de pe lumea asta la care ma gandeam!Din pacate familia mea se reduce la doua persoane,eu si mama(care din pacate de cativa ani e departe de mine,si ne vedem doar o data pe an).Asa ca cei care aveti parinti,bunici,frati surori,sau alte rude apropiate,iubitii si fiti alaturi de ei,cat mai sunt in viata,caci dupa aceea va fi prea tarziu…
Va multumesc ca ati avut rabdarea de a citi aceste randuri,care poate pentru unii pot parea niste tampenii,dar asta mi s-a intamplat (in linii mari),si cam asa vad eu lucrurile.
Va doresc multa sanatate si pace sufleteasca!
Draga Radoo,
Eu iti multumesc, in numele grupului din care, prin gestul tau, faci si tu parte acum, pentru ca ne-ai impartasit povestea ta.
Povestea ta, desi trista, este totusi povestea unui invingator, Radoo… Un invingator care inca nu stie valoarea deplina a acestei victorii… Incearca insa sa privesti aceasta intamplare prin ochii mamei tale, si vei intelege valoarea reala a vietii tale, vazuta prin ochii ei, si valoarea adevarata a victoriei tale asupra pornirilor sinucigase…
In privinta existentei lui Dumnezeu, Radoo, trebuie sa fii de acord cu faptul ca raul in lume nu este cauzat de existenta Lui, ci de noi, de semenii nostri, de oricine altcineva numai de El nu… Vorbesti de dreptul nostru de a alege… ei bine, tocmai pentru ca ne-a inzestrat cu acest drept, acest privilegiu, El permite anumite alegeri ale noastre…
Una din caracteristicile Lui care mi-au placut in mod deosebit a fost aceea ca, desi exista rau in lume si desi raul acesta este facut sau perpetuat uneori si de mine, ca individ, ca OM, prezenta Lui se manifesta (discret, e drept) prin faptul ca ne este alaturi in momentele crunte, in momentele dificile, in toate acele clipe peste care, privind in urma, ajungem sa constientizam ca nu am fi putut trece daca nu ne-ar fi dat putere…
Radoo, ti-am facut o categorie a ta, unde astept sa ne scrii din nou, cand vei avea timp si daca vei dori sa pastram legatura.
Cu prietenie,
Adrian
Buna!
…….nu stiu cum sa incep…..Consider ca am pierdut pariul cu viata.Am luptat mult si am incercat sa trec peste toate ,dar acum simt ca nu mai pot……..si nu mai vreau!Sant intr-o situatie …….fara cuvinte.Mi-am pierdut incet visele si sperantele,sunt la capat de drum;singuratatea ma doboara si daca ar fi doar asta ar fii ok,dar din pacate mai sunt si altele.Sant in situatia sa raman in strada,cu 2 copii,din cauza unor investitii proaste facute de tatal meu.Am pierdut totul,cu toate ca existau portite si oameni care ne mai puteau da o sansa,dar din pacate traim intr-o lumea rea si fara mila.Daca nu erau copii….imi era mult mai usor,as fii plecat in lumea larga,dar i-am dorit atat de mult si-i iubesc mai mult ca viata.As face orice pentru ei……si i-am facut sa le ofer o viata frumoasa si linistita,dar din pacate nu a fost asa.Copii mei au trecut prin momente pe care nici un copil din lume nu ar trebui sa-l treaca,si pe cand si-au revenit un pic se pare ca ne asteapta ceva si mai rau.De cateva luni,ma trezesc noaptea ingrozita de visele pe care le am…ii vad pe amandoi spanzurati………de mine………si apoi ma agat langa ei.Imi vine sa innebunesc,nu mai stiu ce sa fac,nu pot vorbi cu nimeni despre asta,lumea ar considera ca nu sant normala.Stiu ca sunt multi oameni cu probleme,care au puterea de a merge mai departe ,dar eu nu mai pot.Ma gandeam si eu la o moarte usoara pentru mine si copii mei…….pentru ca nu am cu cine sa-i las……….sunt disperata……imi doream sa-i vad cum cresc,imi doream atat de multe pentru ei si am ajuns in situatia sa nu le mai pot da nici de mancare….nu vreau mila nimanui….am vrut doar sa merg mai departe,dar nu mai am cum………
Ribana,
Tu ai pierdut o batalie, nu intregul razboi! Stiu multe persoane care au trebuit sa o ia de la zero de multe ori, si care totusi au reusit!
In nici un caz sa nu iti faci rau! Si cu atat mai putin in situatia in care exista modalitati de rezolvare!
Haide sa o luam treptat: in primul rand problema cu ajunsul in strada. Scrie-le cat de urgent problema ta autoritatilor din orasul tau – daca nu ai adresa Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, atunci scrie pe adresa Primariei, si ei o vor indrepta catre institutia abilitata. Nu lasa insa ca asta sa fie singura scrisoare oficiala, ci trimite-o si pe adresa Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului – ei vor sti ce este de facut. Exista locuinte de urgenta, exista centre speciale pentru mama si copiii ei in astfel de cazuri si, mai ales, exista numeroase organizatii umanitare care se ocupa cu asa ceva – una dintre ele este binecunoscuta World Vision.
In caz ca nu reusesti sa dai de adresele lor de corespondenta, scrie-mi si ti le ofer eu sau, daca imi spui in ce oras esti, incerc sa iti caut contactele celor care te vor putea ajuta!
Capul sus si nu iti face rau nici tie, nici copiilor! Mare este Dumnezeu, si El chiar poate sa iti rezolve problema aceasta – si sa stii ca El aude strigatele disperate!!!
Astept sa imi scrii – ti-am facut o categorie in dreapta, si astept acolo raspunsul tau, cat de urgent posibil, ca sa stiu ce este de facut! Ti-am trimis acest raspuns si pe adresa ta de mail!
Cu prietenie,
Adrian
am ajuns cred , la capatul puterilor
urasc sa vina dimineata
dimineta pt mine a devenit cosmar , cind ma trezesc si deschid ochii obosesc instantaneu ,toata energia mi se scurge ca dintr-o sticla sparta ,ma trezesc si incepe sa ma doara capul si as vrea sa inchid ochii si sa nu iii mai deschid ,
stiu sunt vinovat de toata acesta stare , sunt vinovat de acesta situatie in care ma aflu ,am o firma mica nu am administrat-o bine si acum am datorii si nu mai suport presiunea ,totusi mam uita6t inpoi sa vad de ce si imi este groza sa constat ca toate aste sau datorat in mare parte bunatatii mele , increderii acordata celor din jurul meu ,si ce este mai grav am plecat la un drum unde am fost de unul singur si acum vad ca daca drumul are gropi tot de unul singur sunt . De ce trebuie sa fiu singur
de ce nu poate sa ma intelega
este posibil ca dupa 20 de ani sa constati ca de fapt ai fost folosit ??????
Ar pute fi posibil sa fie alaturii de mine neconditionat asa cum eu sunt inca trup si suflet pt familie …. sincer nu cred … si vad ca tot singutr sunt si doane fereste ca nu numai ca sunt singur dar cred ca daca se va intimpla ceva rau va fi cel mai aprig dusman al meu . dece ????? pt ca nu mai are siguranta ca eu fac totul sa fie bine . dar de ce ijntelege ca nu mai pooooot as vrea dar nu mai pot singur
Dar din pacate tot singur sunt …………………
Vam plictisit poate ca mine sunt miii care se pling nu ma plig vb cu mine insumi , caut ajutor ? da caut , dar cred ca nu exista am intrat pe acest sait cautind o mod de a muri usor ,.,…exista ???? nu imi este frica de moarte nu ma sperie durerea dar nu vreau sa fac p[e altii sa sufere sa se chinuie trebuie sa fie rapid si fara urmari asupra celorlalti nu vreau ca cei doi copii ai mei sa vada ca eu sunt gata . trebuie doar sa afle si atit soc cred dar va trece usor sau mai bine sa dispar sa se creada ca am fugit sa nu mai fiu gasit si sa zica ca am plecat
am fost intrerupt nu am mai putut scrie . dupa cum am mai spus as vrea sa dispar sa nu se stie ce sa intimplat cu mine sa nu stie nimeni sa ma condamne ca am plecat dar sa nu sufere ca am murit .mam gindit si al masina dar nu stiu daca este bine sa fac asta nu este sigur daca reusesc si pot chinui pe altii si mai ales familia mea . imi este greu ffff greu si nu vad iesirile
si ma doare f mult ca nu pot comunica cu femeia de linga mine , cred ca refuza sa intelega ca daca am gresit si am gresit de asta sunt convins am facut-o pt a le asigura lor tot cea ce le trebuie . stiu ca poate ar fi trebuit sa nu ma apuc de asa ceva daca nu sunt in stare …. dar stii ca nu esti pina nu o faci ???? si totusi cred ca daca toti acesti ani de cind ma zbat as fi gasit si eu acasa o atmosfera frumoasa sau macar linistita care sa iti asigure deconectarea dupa o zi istovitoare plina de probleme poate as fi putut sa fac mai bine cea ce fac dar…… nu a fost si nu este asa , ajung si si acasa o iau de la capat cu tipete, cu nemultumiri, cu cereri, justificate sau nu , lucruri care se repeta de ani si ani de zile , mau macinat incet incet si au reusit sa imi distraga de multe ori atentia de la cea ce trebuia sa fac si acum …. rezultatul este dezastru . Stiu se poate spune dezastru este criza , este greu la toti , asa o fi nu zic nu dar , ma uit in urma si constat ca in casa mea tot timpul a fost criza si nu am vrut sa recunosc sau nu am vazuto ,
Am fost mereu intre ea si copii , am incercat sa trec totul prin mine ca sa nu se rasfringa si asupra copiilor acesta presiune , asta fac si acum de fapt dar nu mai pot am obosit si simt asta oa simt tare de tot acum ce sa fac ce sa zic imi trec prin cap numai ginduri care ma deprima caut ajutor , caut sprijin si ce vad … in casa la fel aceiasi stare daca ma linistesc un pic are grrija ea sa nu fie asa la firma probleme datorii care parte sunt din grseala mea si parte sunt conjucturale dar ce este mai grav este ca sunt dator si nu suport asta , eu nu am fost si nu pot sa fac pe cine va sa se uite la mine si sa zica ,, uite are sa imi dea bani si nu mii da ,, nu am facut asta niciodata si nu vreau sa fac nici acum da sunt in pericol sa imi pierd si casa dar asta nu este cel mai grav , daca as gasi intelegere si cea de linga mine ar putea sa accepte ca o casa o faci iar din nou dar familia trebuie sa reziste si sa fie unita , dar ea nu poate sa conceapa asa ceva , o bucata de beton este mai presus decit familia dupa cite vad eu si atunci ma intreb eu pentru ce lupt de fapt ???????? da stiu pt copii dar ei au crescut acum nu mai sunt asa mici sunt la facultate , la liceu , ce imi mai ramine ….. sa am grija de ea, de sotie ,dar tocmai ea ma face sa ajung in stari pe care nu le-am banuit ca pot ajunge .Imi este greu fffff greu ce sa fac ma gindesc sa termin si sa inchei socotelile cu viata nu mai suport povara ,
Dragul nostru Ducu,
Citind aceste randuri din care razbate atata disperare, imi dau seama ca in sufletul tau zbuciumul interior este cu mult mai mare!
Barbatii, prin constructie, sunt, dupa cum bine stii, orientati catre solutii. Acolo unde unii vad numai probleme, altii vad imediat solutiile… cat de bune sunt aceste solutii… este de discutat, important este faptul ca le cauta…
Criza nu iarta pe nimeni, Ducu. Insa partea buna a lucrurilor este ca nu e prima data cand se intampla astfel de cestiuni. Au fost si vremuri cu mult mai grele, pe timpul parintilor sau bunicilor ori strabunicilor nostri, vremuri in care mancau doar cand aveau ce, dormeau pe unde apucau…
Da, este crunt, este greu, insa trebuie sa lupti, Ducu! Trebuie, auzi? Daca inteleg bine, ce te deranjeaza cel mai mult este modul in care esti, intr-un fel sau altul, lezat de demnitatea ta de om – esti dator, esti singur, esti neinteles, ai dat faliment… Daca ai avut curajul sa te lansezi in afaceri, Ducu, inseamna ca esti un luptator, si pe asta ma bazez, ca si pe faptul ca esti un om rational, atunci cand indraznesc sa te intreb daca nu ti se pare paradoxal sa crezi ca tocmai singurul gest care nu poate in nici un caz sa iti rezolve problemele ar reprezenta optiunea ta potrivita… Sa ne gandim putin…
Demnitatea ta de om… Oare suicidul te-ar face sa fii mai demn, mai respectabil – atat in ochii tai, cat si in cei ai celor care acum te privesc ciudat? Sau, dimpotriva, faptul ca te vei incapatana si vei munci pe branci, si vei face eforturi disperate pentru a iesi cu brio din aceasta incercare crunta? Oare nu ideea de invingator, in locul gestului de abandon?
Oare suicidul iti va acoperi datoriile? Sa zicem ca nu iti pasa de ce se va intampla cu sotia ta – desi, din durerea cu care scrii aici si din descrierile tale reiese ca nu iti este chiar indiferent (am “citit” dincolo de cuvintele tale tristetea profunda si regretul imens al timpurilor trecute, cand erai intampinat altfel si cand te simteai inteles). Sa presupunem deci ca nu ti-ar pasa, desi ma indoiesc de asta… Dar copiii tai, ce vina au ei, dragul nostru Ducu? Spui ca sunt mari, insa nu ti-ar placea sa ii stii la casa lor, casatoriti, cu copii?… Nu ti-ar placea sa te vezi bunic, sa iti tii nepoteii in brate, sa le citesti povesti, sa te lasi calarit de ei, tras de par, de nas?… Cum ai putea face toate astea daca ti-ai pune capat zilelor? Oare chiar nu merita sa lupti pentru asta, Ducu? Eu zic ca merita!
In privinta neintelegerilor cu sotia ta, este important sa intelegi ca, pentru doamnele noastre, sentimentul de siguranta este mult mai important decat pentru noi, ca barbati. Iar casa reprezinta un soi de garant al acestei sigurante, si de aici o serie intreaga de discutii… amplificate, desigur, de faptul ca toate aceste probleme duc, in general, la probleme de comunicare in cuplu… Insa nu este nimic de nedepasit, te asigur!
In privinta casei, a datoriilor, a falimentului – stiu ca suna oarecum usuratic, insa toate se pot face din nou. Sunt doar bani si bunuri… Am amici care de trei ori au fost nevoiti sa o ia de la zero. Efectiv de la zero! Nici acum nu sunt miliardari, insa se descurca… Au luptat si au invins, pentru ca, sa nu uitam, cea mai importanta conditie pentru a invinge este sa lupti! Poti avea tot ce iti trebuie pentru a invinge, dar absolut tot, insa daca nu lupti, nu ai cum sa invingi…
Hai, Ducu, capul sus si LUPTA! Suntem alaturi de tine, si impreuna putem reusi! Cu ajutorul Bunului si al prietenilor – fie ei si virtuali, totul este posibil!
Cu prietenie,
Adrian
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta – am numit-o Ducu. Asteptam sa ne scrii din nou acolo.
Ma numesc georgiana am 15 ani pana acum 3 saptamani eram cea mai fericita ft dar deodata totul sa schimbat in viata mea numi mai doresc sa traiesc tot ce vreau sa fak e sa ma omor cred k viata mea nu are nici un rost fara el credeam k ma iubeste dar nu a fost asa si chiar dak ma iubeste pt el mai important e egoismul nush ce sa fak va rog sa ma ajutati nu mai pot continua asa noptile nu pot sa dorm ma gandesc numai la el si la toate clipele petrecute impreuna imi este foarte dor de el
Draga Gioargiana !
Esti de aceiasi virsta cu multi copii pe care ii cunosc,si baiatul meu are aceiasi virsta , si toti sunt foarte indragostiti acum … se indragostesc de 2 sau 3 ori pe saptamina citeodata mai rar sau mai des , stiu ai sa im i spui ca tu nu mai iubesti pe nimeni decit pe EL acum… asa este, dar… mai tirziu ????
El face acum pe indifrentul? Si pe tine te macina acesta treaba ,crezi ca nu te mai iubeste , crezi ca este egoist ??? asa se poate sa fie dar asa suntem toti baieti si fete vrem sa fim centrul atentiei sa fim cei mai…. cei mai …. tari , cei mai iubiti .E frumos sunteti la cea mai frumoasa varsta 15 ani ! la multi ani !!!!! puteti sa traiti , puteti sa va indragostiti de cte ori vreti nu aveti nici o interdictie ,puteti sa va bucurati , puteti sa va distrati .
Spui ca nu mai poti trai fara el ? Dar intreba-te??? El fara tine poate? sau afiseza numai o indiferenta voita ca sa te faca pe tine si mai indragostita de el ?? Din pacate asa fac baietii ,, braveaza ,, ia fii si tu indifrenta o sapatamina sau doua sa vezi ce se intimpla ??? eu cred ca si el va reactiona . Nu trebuie sa dramatizezi e pacat sa gindesti la suicid cind mai ai atitea iubiri frumoase de trait ,ai atitea bucurii de implinit , atitea distractii la care trebuie sa mergi si atitea vacante frumoase pe care trebuie sa le ai .Ai sa te mai indragostesti de multe ori Georgiana sunt sigur multi baieti care te plac si te adora da-le o sansa da-ti o sansa tie si eu zic asa …distreza-te ,bucura-te , iubeste si traieste draga mea Georgiana !!!!!!
Draga noastra Georgiana,
In primul rand iti multumim pentru ca ne-ai impartasit aceste ganduri, pentru increderea pe care ne-ai acordat-o in felul acesta.
Daca inteleg bine, pana in urma cu cateva saptamani te-ai simtit apreciata, frumoasa, speciala… Apoi dintr-o data, relatia ta cu El s-a rupt, si acum te simti distrusa, ravasita, inutila… si vrei sa iti pui capat zilelor…
Poate ca ti se va parea absurd ceea ce iti voi spune, insa… hai sa presupunem pentru un moment ca ai face ceea ce ai spus… Da, stiu, este o nebunie, insa hai sa pretindem ca intr-adevar ai face asta… Ce speri tu sa se rezolve daca procedezi astfel? Oare el nu va mai fi egoist? Oare te va iubi mai mult asa? Si chiar daca, sa zicem, te-ar iubi mai mult, la ce ar mai conta asta? Pentru ca tu oricum nu te-ai mai putea bucura de dragostea lui, nu-i asa? Pentru ca, daca te-ai sinucide si el ar ajunge sa te iubeasca mai mult asa, tu ai fi moarta si nu te-ai mai putea bucura vazand toate acestea, nu crezi?
Sau, sa spunem ca el ar vedea gestul tau si ca ar suferi, si-ar da seama de cat a gresit si ar suferi… Iarasi spun… la ce te-ar ajuta asta? Tu nu ai mai fi in viata sa vezi toate astea, sa stii lucrurile astea, sa savurezi momentele… sa te bucuri sau sa te simti satisfacuta…
Oare daca te simteai speciala, frumoasa, apreciata, te simteai asa datorita lui? Sau el te-a facut sa te simti asa pentru ca avea motive, si pentru ca tu erai asa? Pentru ca daca el a vazut in tine frumusete, o fiinta speciala, care merita apreciere, inseamna ca lucrurile astea erau deja acolo, iar el le-a observat si le-a apreciat… Si asta nu dispare odata cu esecul unei relatii!
Hai, capul sus, sterge-ti lacrimile si lupta, nu te da batuta! Chiar daca pare greu de crezut, viitorul tau nu se sfarseste acum, si iti mai rezerva inca multe alte lucruri bune, si frumoase! Iar daca el nu mai vede in tine ceea ce vedea la inceput, inseamna ca nu te apreciaza asa cum ar trebui! Este pierderea lui, Giorgiana, si intr-o buna zi poate ca isi va da seama de asta!
Nu iti irosi aiurea viitorul! Suntem alaturi de tine, si impreuna vom reusi sa trecem si peste asta!
Cu prietenie,
Adrian
Buna ziua , am aprope 18 ani … stiu ca sunt un pustan , dar toti avem probleme noastre , si sincer nici nustiu ce sa mai fac , deci de aproape 10 ani poate si mai mult am o copilarie groaznica, dar pana acum 3-4 ani era putin mai finuta .. acum e insuportabila , aici ma refer la familie ,,, adik parintii … nici nustiu cu ce sa incep … dar .. na .. infine ex mai recente .. eu unu zik ca sunt cam comunisti , bine si eu am greselile mele , dar nustiu vreau sa fiu si eu inteles… , gen .. am fost la munka am muncit sa`mi iau bicicleta si telefon si cateva haine .. si , eii sau obisnuit cu ideea ca eu lucram dar .. din altel probleme , n`am mai lucrat .. infine.. ex : mia ascuns asa zisu tata` al meu .. bicicleta la subsol .. si el era pe acolo sa repare nush ce ,, ca are 2 boxe .. si eu am fost la prima si am mai multe cheii gasite pe strada , si n`a am incercat sa vad dak merge ca am vazut cum e … si a mers am deskis am luat bicicleta mea m`am plimbat toata ziua am dus`o de acolo de unde am luato .. si cand am intrat la subsol .. suspect era becu aprins… am zis ca na l`am uitat eu .. infine am pus bicicleta unde era la fel, am iesit am inchis becu .. si mi`am vazut de viata .. normal e proprietatea mea si ca orice copil vroiam sa ma plimb cu bicicleta. Ajung acasa seara linistit , si nu apare taicamiu acasa .. infine am trecut peste asta.. si dim vad ca apare acasa direct pe scandal . sa luat direct de mine ca dece l`am inchis acolo … pei am incercat sai explic nush ce … se dadea la mine la bataie , unu nu ma pun la mintea lui , ca sincer as putea sai dau o mama de bataie de o sa fie miel in fata , dar mie ca dak ii dau prea tare si nush gandeste prea comunist .. asa infine si zice ca dece l`am inchis acolo .. pei infine .. eu cum sa`mi dau seama ca e acolo? , in primu rand cand am .. intrat la subsol era lacatu pus am intrat am inchis cum era.. doar ca a 2 a oara era deskis.., am zis ca na poate am uitat … eu sa inchid am pus acolo , el crede ca eu l`am inchis intentionat acolo , sta suparat face ca un copil mic teoretic dar putin mai matur, sincer nu inteleg ..? am inteles ca nu sunt eu iubit in familie , dar na lasa`ma asa cum sunt , bun rau sunt al tau , … a si inca o faza tot asa recenta… are o caruta:D de masina 1310 .. si am trecut pe acolo cu cel mai bun prieten al meu … si am vazut usa deskisa… si am zis hai mai intram si noi fumam o tigara , si aveam o cola la doza deeaia la 1leu 50 , si am pus acolo si mai aveam cam jumate de tigara sa plecam acasa ,, era vreo 11 si ceva ,, si il vad pe taicamiu ca iese ii zik lu cel mai bun prieten , lasate in jos ,, si eu eram la volan .. si el in dreapta ..[nu conduceam doar stateam] si ne`am lasat in jos ..si a venit la mine .. eu unu zik ca dak eram in locu lui vb na .. gen ce cautati aici ? cum ati deskis usa .. stateam ascultam sa vad cum au facut copii si n`a le ziceam , ca avem si noi o vina dar ii ziceam dupa ,, si … el a venit a deskis usa si cum eram jos acolo , am instincte a vrut sa dea cu pumnu .. si nush cum mi sa dus mana si lam prins in palma… a vrut sa dea si cu cealalta .. a dat si am dat pestea ea .. in aparare.. atunci sa dat putin mai in spate .. si a scos un lant..:| deala mai gros de caine ..:| asa barbat cand il scotea ma gandeam sai dau un pumn .. dar ma gandeam , la consecinte.. ca dak ii dau un pumn si nu se mai ridica?:| infine si cand am vazut ca scoate lanta am stat asa putin si am vrut sa vad ce vrea sa faca.. cik sa ma bata dupa reacti.. prietenu meu a iesit ca iam zis iesi .. si eu am ramas in masina .. am inchis usile m`am facut ca ies pe o partea si am iesit pe cealalta am iesit din masina mai in fuga un pas 2 dupa am mers normal .. deci nustiu nu inteleg asa tata? cum sa fiu asa blestemat nu inteleg dece eu ? .. si mama e la fel .. eu zik una ea tot asa… o fii batranetea? dar oricum nu inteleg cu ce am gresit ca stateam in masina si fumam o tigara si beam sucu si stateam putin sa beam sucu su urcam sus si ii ziceam vezi ca ai usa deskisa la masina .. dar nush cum a auzit dar a venit direct pregatit.. su poate a facut intentionat.. infine … am dormit aseara la varamea si dim am venit acasa , iam explicat lu maicamea , mai cu greu nici nu ma lasat iam zis ,, dar ea o tine pe a ei … ca ce cautam in masina ca dece nu am venit sai anunt , si iam zis .. ca stateam sa fumam tigara si sa bem sucu si sa .. plecam acasa si ii zceam atunci .. oricum deci numai suport deloc .. si ei asteapta sa fac 18 ani sa ma dea afara din casa .. au voie? si eu dupa accea ce fac? … un ajutor pentru toate astea se poate va rog?:( off imi vine sa ma duc pe bloc sa ma arunc cateodata … multumesc atincipat ca m`ati ascultat .. cu drag spiry
Buna spiry,
Nu vreau sa te critic sau sa par pisalog sau comunist dar in primul rand lasa tigarile si asta vine de la cineva care fumeaza de 9 ani si are zile in care vomita de la fiecare tigare si nu se poate oprii de prost ce sunt,dar asta e un sfat eu am parte si de mult stres si nervi si imi afecteaza stomacul.
Insa nu eu sunt important aici ci tu , ideea e ca tigarile iti distrug sanatatea.
Ei bine parintii cu toate ca nu pare in fond iti vor binele si eu ii faceam comunisti pe ai mei,ca nu am ce discuta cu ei ca au idee invechite si ca sunt fixisti si ca vad ca un cal si ca nu ma inteleg.
Cu trecerea timpului tata care era un alcolic si ne batea(pe mama pe mine si pe sora mea) a ajuns sa regrete tot ce facea atunci insa e prea tarziu
Intradevar bicicleta e a ta muncita de tine si ti se cuvine pe deplin insa daca tatal tau se opune sa o folosesti(prin faptul ca o ascunde jos in beci) incearca sa-i explici usor si calm ca totusi e a ta si ca el nu o foloseste deloc si ca nu are de ce sa o ia.
Inteleg ca l-ai inchis la subsol din greseala dar el nu vede asta el vede lucrurile din perspectiva lui adica , ca l-ai inschis intentionat,e o greseala pe care o poti evita usori,adica strigi e cineva aici verifici mai bine si etcm iar pe moment numai aminti de asta.
De multe ori e usor sa cedezi tu adica sa zici ceva de genul Da tata am gresit imi pare rau nu se va mai repeta ,chiar daca tu sti ca nu e asa dar inghiti in sec si asta e.
iar despre ce e al lui cum e masina incearca sa stai departe , adica nu era necesar sa te urci in ea si sa fumezi acolo.
Adica daca o vedeai descuiata o lasai asa fumai la scara te duceai sus nu ziceai nimic si te culcai ,nu se intampla.
Nu zic ca e ceva rau ca te-ai urcat in masina lui dar mai bine nu il supara cu chestiuni de genul,ok ce e al lui e al lui.
As vrea sa te intreb daca esti la liceu la 18 ani ar trebuii sa fi clasa a 11-a a 12-a.
Daca termini liceul dai la o facultate pleci din oras iar acolo caminul costa undeva la 1mil pe luna +mancare + sau MINUS TIGARI daca gasesti ceva part time de lucru,ar fi o solutie.
Daca te pot da afara sincer nu stiu,o sa ma interesez,dar sincer nu vad de ce ar faceo???
Pusti nu esti la 18 ani sa nu crezi ca esti mic si ca nu ai dreptate , in unele lucruri chiar ai in altele nu insa trebuie sa sti cand sa lasi de la tine ca sa-ti fie tie bine si per total sa fie bine.
Cu saritul de pe bloc nici sa nu te m-ai gandesti vreodata la asta, nu rezolvi nimic cu asta. Absolut nimic.
Ai grija cum gestionezi relatia cu ai tai, iti zic din propie experienta eu am gestionato prost acum cu tata nu mai vb iar cu mama rar(stiu acum crezi ca te poti lipsi de ei,dar nu e asa sun parinti tai)
Numai bine iti doresc si te rog lasa tigarile si incearca sa studiezi cat de mult se poate
Spiry,
Poate ca stii deja asta, dar nu strica sa ti-o reamintesc si eu. Adolescenta – spre capatul careia te indrepti tu acum – este o perioada destul de ciudata, in care apar numeroase conflicte cu adultii din familia ta. Tu nu mai esti copilul de altadata, asa cum te vad ei, dar in acelasi timp nu esti nici adultul pe care poate il vezi uitandu-te in oglinda. Deci adevarul, oricat ar parea de straniu, este undeva la mijloc – intre ai tai si tine.
Tu ii vezi pe ei “comunisti”, ei te vad probabil drept un razvratit si un tip neascultator, care “o sa vada el daca nu asculta de ei cum trebuie”…
Stiu ca pare ciudat, insa incearca sa lasi de la tine. Cand vine nenea pus pe scandal, pune capul in pamant si musca-ti limba (la figurat, fireste, desi poti incerca si la propriu, insa nu cu foarte multa convingere…), nu ii raspunde in nici un fel. Vei vedea ca reactia ta il va descumpani, pentru ca se asteapta la contrariu… In plus, vei evita multe scandaluri inutile. Gandeste-te ca mai ai putin si vei fi pe picioarele tale – fie vei merge undeva sa iti continui studiile, fie te vei angaja undeva si cea mai mare parte a timpului vei fi la serviciu (implicit, departe de sursa amaraciunii tale).
In privinta bicicletei, ti-as sugera sa vorbesti cu mama ta, insa CALM si fara sa iti iesi din pepeni, fara amenintari sau alte lucruri de genul acesta. Poate ca acum se vor inversuna sa nu te lase sa o folosesti, insa sunt convins ca asta nu va tine foarte mult si chiar daca “tatal” tau va fi mai orgolios, mama ta va incerca sa medieze ea, vazand ca atitudinea ta s-a schimbat…
Cat despre datul afara, in nici un caz nu cred ca se poate pune problema asa. Daca totusi lucrurile denatureaza, poti merge sa vorbesti cu cineva de specialitate de la Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din orasul sau din sectorul in care locuiesti (datele lor de contact le poti afla foarte usor de pe internet). Ei iti vor spune ce drepturi ai. Dar, sincer, chiar nu cred ca este cazul sa se ajunga pana acolo. Iarasi spun, in curand vei termina scoala si vei fi oarecum pe picioarele tale – fie ca iti vei continua studiile, fie ca vei lucra. Pana atunci, nu uita ca totusi depinzi de ei, indiferent daca sunt sau nu parintii perfecti (stii, exista un mare adevar in vorba care spune ca ne putem alege prietenii, nu si familia…). Lasa de la tine, pentru ca se stie ca, de regula, cel intelept cedeaza primul, lasa de la el – si asta nu pentru ca nu ar avea dreptate, ci de dragul pacii…
Ti-am facut o categorie a ta – Spiry. Si te asteptam sa revii ori de cate ori ai nevoie sa vorbesti cu cineva. Viata este cel mai mare dar – si chiar ma indoiesc ca un luptator ca tine ar abandona pentru niste probleme care peste putina vreme vor trece… Pentru ca, incearca sa iti amintesti mereu asta, problemele sunt trecatoare, dar gestul de care vorbesti este permanent… si nu vei mai putea drege busuiocul in nici un fel… Asa ca nici macar nu merita sa il mentionezi ca pe o posibila “solutie”, pentru ca NU ESTE O SOLUTIE, ci o greseala enorma, si PERMANENTA!
In concluzie, capul sus, multa rabdare, si fa-ti planuri de viitor… Gandeste-te ce vrei sa faci dupa ce termini cu scoala, si cauta sa te tii de aceasta hotarare, sa faci pasi concreti pentru a-ti implini acel vis!
Cu prietenie,
Adrian
Sa mori…pare simplu cand spui greu cand ajungi sa pui in aplicare…
NU stiu inca ce vreau..am citit multe povesti triste aici si mi-e mila..dar stii cum se spune de tine mi-e mila dar de mn mi se rupe sufletul…
Am 20 de ani locuiest in bucuresti si nu stiu inca ce e aia viata…Vreau altceva..
Cu totii am simtit cateodata ca vrem sa plecam undeva unde nu ne cunoaste nimeni sau intr-un loc pustiu dar pentru ce??
Multi dintre noi suferim din dragoste ganditi-va insa nu e cea mai mare suferinta..Cum ar fi sa iti pierzi mama..sau copilu tau e grav bolnav se uita la tine si nu ai cum sa-l ajuti???
E drept nu ai de unde sa stii cum e pana nu treci prin asta….
Nu cer ajutor pentru k oricum pentru mine e prea tarziu …Intr-un an 2 maxim eu ma sting din viata…si petrec fiecare zi de parca ar fi ultima…ganditi-va la asta…numai de voi depinde ca viata sa fie frumoasa!!!
Te bate sotul pune piciorul in prag nu ai unde sa stai ca te da afara din casa si ce…te-a parasit persoana iubita sau te-a inselat nu are nimic suntem multi pe planeta asta…luptati pentru voi oameni buni ce n-as da sa ajung si eu la 60 de ani sa am nepotii langa mine , sa le spun povesti…dar nu se poate
In final nu mai am decat un singur lucru de spus aveti grija de voi….Si de viata voastra e singurul lucru care va apartine 100%
sunt asa de derutat ,nici nu va inchipuiti,
am avut familie,am avut casa,masina,afacere,am avut tot ce isi putea dori un tanar de 30 de ani
acum nu am ramas cu nimic,…bada am ramas cu camatarii peste mine,nu cred ca vreti sa stiti prin ce traume psihice trec zi de zi telefonul suna din toate partile pentru bani.
nu este vorba ca nu vreau sa dau banii.ratele etc,dar nu pot
nu am gasit sprijin la prieteniii mei,este o vorba: cand ai bani si prietenul iti este ruda dar dupa aia nici neamul nu te recunoste,
incerc de un an de zile sa ma stapanesc de a nu face gestul acesta,dar am ajuns la limita,sub limita subzistentei
azi am citit un articol despre cum mori repede,am avut in gand de ama duce la dunare si a ma arunca in ea
Cornel,
In primul rand, bine ai venit printre noi. Stim exact ce vrei sa spui, pentru ca majoritatea membrilor acestui grup au trecut prin chestiuni similare. Chiar daca formele sau motivatiile pentru care ajungi sa gandesti asa difera de la caz la caz, esenta – sau finalitatea intentionata – a fost aceeasi. Motivul pentru care am decis sa infiintam acest grup de suport este acela ca am descoperit ca viata merita traita, in ciuda tuturor dificultatilor cu care ne confruntam. Si suntem aici pentru a ne impartasi experientele, luptele, framantarile, ba chiar si esecurile…
Mai mult decat atat, suntem aici pentru ca, la randul nostru, am trait pe propria noasttra piele experienta ta – ce inseamna sa fii singur atunci cand ai mai mare nevoie de prieteni. Si vrem sa iti fim alaturi – si sa le fim alaturi tuturor celor care trec prin astfel de perioade de criza.
Cornel, principala ta problema o reprezinta faptul ca nu poti restitui acele datorii, daca inteleg corect. Nu o sa te iau acum cu teorii de genul “nu merita sa faci asta”, ci o sa fac apel la ratiunea ta, pentru ca, din cele ce ne-ai scris am dedus ca esti un tip cerebral, care cauta solutii dar care acum pur si simplu a obosit si nu mai vede nici o iesire. In cazul acesta, incearca te rog sa iti raspunzi la intrebarea aceasta – oare, murind, datoriile tale se vor stinge? Nu vor mai exista? Poate ca acum ai o familie, cateva persoane dragi tie, pentru care ai facut multe sacrificii. Gandeste-te ca acei camatari care acum te sicaneaza isi vor indrepta tirurile impotriva lor. Chiar le doresti asta?
In plus, ce te astepti sa gasesti dupa gestul tau? Daca, in loc sa mori, asa cum intentionezi, ramai paralizat pe viata? Te-ai putea acomoda cu gandul ca totul a fost ca urmare a unei porniri de moment? Daca exista intr-adevar, asa cum eu unul cred cu tarie, un rai si un iad? Stii unde vei ajunge? Iti permiti luxul inutil ca, pentru o problema TEMPORARA (pentru ca datoria ta nu va dura decat pana in momentul in care vei putea restitui banii, nu uita asta) sa iti risti eternitatea, sau sa alegi o falsa solutie PERMANENTA? Pentru ca moartea, odata ce ti-ai provocat-o, nu mai poate fi “intoarsa”, nu mai exista posibilitatea de a te razgandi, de a negocia, de a obtine pasuiri sau amanari…
Ce ramane in urma ta? Te-ai gandit la asta? Ce vor simti cei dragi tie in urma gestului tau? Mama ta, poate iubita ta, vreo sora sau nepoata care te iubeste mult de tot? Toata rusinea, toata vinovatia pe care o vor resimti, privirile dezaprobatoare ale vecinilor… Toate acestea… Si pentru ce? Pentru niste bani? Sunt sigur ca, in momentul in care ti-ai facut socotelile si ai luat cu imprumut acei bani, te-ai gandit si cum ii vei da inapoi. Este adevarat, acum este mult mai greu, insa trebuie sa existe solutii, sunt convins…
Uite ce iti propun: eu iti fac aici o “categorie” a ta, in coloana din dreapta, pe care o voi numi “Cornel”. Spune-ne mai multe despre tine si despre situatia ta, si haide sa cautam impreuna solutii, pentru ca ele exista, sunt ferm convins de asta, trebuie doar sa le cautam impreuna si sa le gasim… Si vei vedea ca exista printre membrii grupului suficient de multe persoane sufletiste incat sa iti fie alaturi pana cand depasesti aceste momente extreme.
Hai, capul sus, mobilizeaza-te, pentru ca avem destul de lucru impreuna! Si, peste ani, iti vei fi recunoscator ca nu ai cedat acum! Si poate ca, la randul tau, ii vei ajuta pe altii sa treaca peste astfel de situatii, spunandu-le propria ta poveste…
Asteptam sa revii si sa ne scrii – posteaza pur si simplu comentariile tale la “Cornel”.
Cu prietenie,
Adrian
Bella,
Iti multumim pentru gandurile tale. Dincolo de durerea si de problemele tale, eu unul am vazut o luptatoare – o fiinta nobila care isi gaseste puterea si taria de a-i incuraja pe altii si de a le arata ca viata merita traita, cu bunele si relele ei. Iti multumesc mult pentru ca ai facut-o! Si, daca simti vreodata nevoia sa te descarci, te rog sa te simti libera si binevenita aici!
Cu prietenie,
Adrian
Multumesc pentru increderea acordata Adrian dar am renunta de mult timp sa fiu ascultata. Tot ce am vrut a fost sa ii fac pe altii sa aprecieze ce au in jurul lor sa se bucure de absolut tot.
Oricum pentru mine nu mai exista nicio speranta dar macar sa las ceva in urma mea
Bella,
As indrazni sa te intreb de ce crezi ca pentru tine nu mai exista nici o speranta, dar mi-e teama ca deschid un subiect foarte sensibil pentru tine… Si totusi… nu esti genul de om care vrea sa o termine cu viata, ci dimpotriva… Daca ai incredere in noi si vrei sa ne spui si noua si, mai ales, daca e vorba despre ceea ce tind sa cred, sunt convins ca multora le-ar prinde bine… Just let me know, si iti fac rapid o “categorie” a ta in coloana din dreapta…
Cu prietenie, pentru Belle cea luptatoare (si o spun cu admiratie)
Adrian
Nu ma simt incomod sa vorbesc despre asta dimpotriva ai dreptate sa afle si ceilalti ca sa se gandeasca.
Acum cateva luni am descoperit k am o problema la inima..Medicul mi-a zis k nu apuc 25 de ani.eh asta e:)…
Stii cateodata stau si ma pun asa pe gandrui…ce bn ar fi ca toti sa gandeasca ca mine ar fi mai simplu, dupa care ma trezesc la realitate si imi dau seama k fiecare are personalitatea lui si nimeni nu are ce face in legatura cu asta!
Ma bucur ca ajuti oamenii Adrian, dar pe tine…pe tine cine te asculta?
Bella,
Iti multumesc pentru grija si, mai ales, pentru deschidere. Sa inteleg ca iti pot face o “categorie” a ta?
In privinta prognosticurilor, e bine sa tii cont de ele, dar nu sa traiesti cu groaza lor. Am avut un amic caruia medicii i-au spus ca nu mai are decat maximum un an. El si-a facut a doua facultate, apoi si un master… Acolo l-am cunoscut… Sa iti spun ca a si lucrat cativa ani buni? Si ca facultatea pe care a facut-o a durat 5 ani, iar masterul doi? Nimeni nu stie durata exacta a vietii noastre, cu exceptia Bunului, care ne-a si daruit-o…
Cu prietenie,
Adrian
Nu traiesc cu groaza zile de maine deloc….Si oricum chiar daca e asa cum a zis medicul vreau sa petrec fiecare zi ca si cum ar fi ultima…Mai bine regret ceva ce am facut decat ceva ce nu am facut!
Daca vrei sa imi faci categoria mea m-as simtii onorata sa ajut cum pot! Multumesc pentru sprijin
Bella,
Esti membru cu drepturi depline! Ai categoria ta – ba chiar ai inaugurat o noua sectiune: Lupt sa traiesc! Categoria ta este in cadrul acelei sectiuni si se numeste Bella. O gasesti in coloana din dreapta, unde asteptam sa ne scrii povestea ta.
Unul din visurile mele este sa pot face mai mult pentru aceasta comunitate – sa infiintez, la un moment dat, un grup real de suport, nu doar unul virtual si, macar din cand in cand, sa pot pune fata in fata doua categorii de oameni: pe ai nostri, cei care au cochetat macar o data cu gandul suicidului, si pe ceilalti, care, din diverse motive – o boala incurabila, un accident, o afectiune evolutiva severa etc. – lupta din rasputeri sa traiasca, neprecupetind nici un efort pentru asta.
Poate ca impreuna am putea invata mai multe lucruri despre viata, despre lupta, despre motivele pentru care merita sa traiesti…
Pana una-alta, iata ca, cel putin virtual, o parte a viziunii mele devine realitate. Si iti multumesc pentru asta. Fii binevenita, si asteptam sa iti citim povestea – in “categoria” ta, fireste -, cu toate detaliile pe care le consideri relevante.
Cu prietenie,
Adrian
buna si mie imi place acest vis si daca vreodata o prietena sau vreun amic o sa treaca prin asa ceva o sal sfatuiesc sa apeleze la voi
Multumim pentru increderea ta, Raluca! Si atat tu, cat si prietenii tai sunteti mereu bineveniti aici!
Cu prietenie,
Adrian
da si eu va multumesc pentru sprijinul vostru
viata-i un rahat
@V
Asa e. De multe ori este intr-adevar urata si trista. Insa trebuie sa admiti, oricat ai fi de suparat pe viata in aceste momente, ca exista si parti frumoase. Macar uneori. Si persoane pe care le stimezi, pe care le placi, pe care poate chiar le iubesti. Si pentru care conteaza ca tu sa incerci sa treci peste starea aceasta, pentru a putea redescoperi si partile bune din viata. Pentru ca ele exista, chiar daca uneori nu le putem vedea din cauza “rahatului” de care vorbesti. Dar la asta sunt buni prietenii, stii? Cu ajutorul lor putem vedea dincolo de aceste mizerii, si putem regasi chiar si speranta.
Vreau sa stii ca esti binevenit aici, pe acest grup. Si daca ne spui povestea ta, te asigur ca vom face tot posibilul pentru a te putea ajuta cumva.
Cu prietenie,
Adrian