Sper din tot sufletul ca viata ta s-a limpezit si orizontul ti s-a luminat ! Vreau sa-tzi spun, ca atata timp cat ai copilul aproape de sufletul tau, chiar daca e la casa lui, ai totusi o luminitza-n viatza, pentru care potzi zambi si respira ! Nu te supara dar ai gasit o solutie pt a disparea mai ushor si mai neobservat? Caci viatza mea este demult fara rost, iar sufletul mi-e sfaramat fara nici o putintza de a schimba ceva ! Daca ai gasit, te rog spune-mi si mie ! Itzi doresc sa ai o viatza frumoasa si linistita !
Ganduri pentru sinucigasi… si pentru supravietuitori…
Pledoarie pentru viata
comentarii recente
 | Bogdan on Ella D. |
 | adolescentzi on Pledoarie pentru viata |
 | Ella D. on „Cum sa mori usor si frum… |
 | ducu on „Cum sa mori usor si frum… |
 | Andy on Sorin |
 | addsalu on George D. (2) |
| addsalu on „Cum sa mori usor si frum… |
| addsalu on Sorin |
| addsalu on „Cum sa mori usor si frum… |
| addsalu on Ducu |
 | George D. on „Cum sa mori usor si frum… |
 | sorin on „Cum sa mori usor si frum… |
| ducu on Ducu |
| ducu on Ducu |
 | Th3Lov3OfG0d on Valentin |
Alina,
Iti multumesc pentru sinceritatea si deschiderea cu care ai lansat acest strigat de ajutor aici. Chiar daca nu iti putem oferi exact ajutorul pe care il soliciti, suntem aici pentru a-ti fi alaturi, daca ne ingadui lucrul acesta. Suntem un grup de prieteni – asa ne consideram fiecare dintre noi, chiar daca ne “cunoastem” doar in mediul virtual, un grup de oameni care au ajuns sa isi dea seama ca suicidul nu este nicidecum solutia la problemele cu care ne-a confruntat. Da, marea majoritate a membrilor au trecut prin situatii similare cu cea in care probabil te afli si tu acum si au descoperit ca, ajutati de Bunul si de prieteni, viata merita traita si poate fi traita.
Prin urmare, nu iti putem oferi o solutie la “cum ai putea face ca sa dispari mai usor si mai neobservata”, ci mai degraba suntem dispusi si vom face tot ceea ce tine de noi pentru a gasi impreuna cu tine caile de rezolvare, sau macar acele lucruri care sa te ajute sa mergi mai departe. Pentru ca noi am vazut ca exista in vietile noastre persoane ale caror destine ar fi fost marcate in mod iremediabil de un asemenea gest, pentru ca am vazut ca sunt doar probleme TEMPORARE, care chiar nu merita sa recurgem la solutii atat de radicale si… eterne…
Uite ce iti propun: da-ne sansa sa te cunoastem, sa iti aflam povestea, cu toate detaliile ei dureroase care te-au facut sa te gandesti la un asemenea gest. Ti-am facut o “categorie” a ta, unde te asteptam cu totii sa revii si sa ne ajuti sa intelegem exact prin ce treci. Apoi vom cauta solutii impreuna. Vei vedea cum, cu ajutorul acestor oameni deosebiti, care nu vor nimic altceva decat sa ajute noii lor pieteni care trec prin ce au trecut si ei in anumite circumstante, si, mai ales, cu ajutorul Bunului, care ne poate da acea tarie sufleteasca si intelepciunea necesara pentru a vedea incotro o putem apuca pentru a fi bine, nimic nu este imposibil. Si, asa cum am mai spus de multe ori, orice problema te-ar apasa cu greutatea ei, daca ai alaturi persoane dispuse sa mearga impreuna cu tine si sa poarte acea povara impreuna cu tine, greutatea ei nu va mai fi aceeasi… Pentru ca se imparte… La doi, trei, patru, sase…
Hai, capul sus si putin curaj! Asteptam sa ne scrii, la “categoria” ta – Alina, pe care o gasesti in coloana din partea dreapta!
Cu prietenie,
Adrian
Multzumesc pentru intentiile bune ! Din pacate, nimeni si nimic nu ma poate ajuta, doar Dumnezeu, care pana acum, nu mi-a dat vre-un semn ! Rana e adanca, urata si cu intindere mare in suflet si in timp !
Alina,
Niciodata sa nu spui niciodata… Majoritatea celor de aici am crezut asta in anumite momente (faptul ca nimeni si nimic nu ne putea ajuta) insa, deschizandu-ne sufletul inaintea celorlalti membri ai grupului, am realizat ca, in realitate, noi nu puteam vedea si alte variante decat cele despre care eram siguri ca nu vor “merge”. Apoi, “vorbind”, de fapt scriindu-ne gandurile si framantarile, am ajuns sa descoperim incet-incet ca exista de fapt variante de a iesi din criza. Sau, si in cazurile in care s-a dovedit a fi adevarat ceea ce credeam, am descoperit cu surprindere ca problema cu pricina nu era in nici un caz una atat de mare incat sa reprezinte un capat de tara.
Stii, in vremea studentiei am aflat despre o ciudatenie a noastra: exista momente in care in mintea noastra actioneaza unele filtre, care nu ne permit sa vedem si altceva decat anumite lucruri. De exemplu, atunci cand suntem cu adevarat deprimati, acele filtre nu ne permit sa vedem si lucrurile bune care ni se intampla. Sunt ca niste ochelari de cai asezati pe ochii nostri, motiv pentru care ajutorul prietenilor este mai mult decat binevenit in astfel de situatii.
In privinta lui Dumnezeu, poate ca toti asteptam prea mult semne evidente de la El… sa se auda o voce din cer, sa vedem un tufis in flacari sau altceva supranatural… Nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva “semne” exista, insa noi suntem atat de preocupati in a cauta supranaturalul incat le ignoram pe cele pe care le consideram banale, cotidiene, obisnuite? Oare nu o fi si putin adevar in acea vorba batraneasca ce spune ca, uneori, Dumnezeu lucreaza prin oameni? Sau ca El vegheaza asupra noastra, chiar daca noi nu-l vedem cum o face efectiv?
Faptul ca rana ta e adancam urata si cu intindere mare in suflet si in timp – sunt tot atatea motive pentru a nu te inchide in tine si pentru a cauta sa o rezolvi intr-un fel, pana nu te pune la pamant si redresarea va fi mai dificila. Daca nu poti vorbi cu noi aici, cauta sa vorbesti cu cineva care poate intelege prin ce treci si iti poate fi alaturi, pentru ca ai nevoie de sprijin. Si oricand te-ai hotari, nu uita ca noi suntem aici pentru tine.
Cu prietenie,
Adrian
Imi pare f. rau ca n-am intalnit oameni ca voi, in urma cu mai multi ani ! Poate as fi gasit, dar n-am avut destul curaj sa impovarez pe cineva cu durerea mea !
Am fost preocupata sa-i mangai pe alti care aveau aproape aceleasi probleme cu ceea ce avea sa mi se-ntample si mie mai tarziu ! Totusi , n-as fi incarcat pe nimeni cu durerea mea, pt. ca niciodata nu sti peste ce alta povara arunci inca o greutate ! Am incercat dar , de fiecare data durerea celuilalt parea mai adanca decat a mea si mai presanta, deci nu puteam sa mai pun si eu o greutate in plus ! Poate ca voi veti reusi, mai ales in cazul copiilor, a tinerilor, care mai au timp sa se bucure de ceea ce ar pute trai ! Eu am reusit in f. putine cazuri si oricum, pt. scurta durata ! Scuze, daca v-am suparat cu ceea ce am spus, oricum, eu am nimerit pe-aici chiar intamplator, cautand o cale sigura, usoara, daca se poate, fara durere si cat mai discreta de a nu mai fi !
Draga Alina,
Ce a fost, a fost… Important este ce e acum, si faptul ca acum suntem aici si suntem gata sa te ascultam, sa ducem impreuna cu tine povara despre care vorbesti. In felul acesta va fi mai usoara pentru tine acum, pana cand tu vei fi din nou suficient de puternica incat sa ne te mai poata dobori.
In privinta lui “eu am nimerit pe-aici intamplator”, stii cum se spune, nimic nu este intamplator pe lumea asta… Poate ca nici tu nu ai ajuns aici din intamplare… Da, cautai moartea, insa ai gasit un grup de oameni care au descoperit alternativa… care este viata. De ce ai alege moartea, cand sunt atatia care pot marturisi ca, ajutati fiind de Bunul si de un grup de prieteni virtuali, viata poate fi continuata, traita si, mai mult decat atat, dupa un anumit timp iti poti regasi chiar si acea bucurie de a trai?
Ce pierzi daca incerci? Daca nu incerci, da, stii clar ce pierzi… Viata ta, posibilitatea de a-i vedea pe cei dragi, le rapesti lor bucuria de a te avea in vietile lor, intr-un cuvant… pierzi TOTUL… Dar daca incerci, ce ai de pierdut?
Hai, capul sus, si te asteptam!
Cu prietenie,
Adrian