Dorina (6)

Realitatea e ca, desi timpul a trecut si trece, nu a rezolvat nimic, iar eu ma simt din ce in ce mai rau…
Planul meu initial era sa ma angajez si sa plec la bucuresti(eu fiind din pitesti), ca sa pot scapa de tot ce a fost, plus ca maica-mea si sora-mea nu ma intelegeau si sprijineau deloc.Doar ca nu am reusit sa imi pun planul in aplicare, pentru ca am gasit aici de lucru, nu am mai cautat pentru ca ideea era sa caut ceva de stat cu cel cu care sunt acum si care lucreaza in bucuresti, dar in final am aflat ca ne era imposibil sa facem asta, pt ca el avea deja datorii de platit, iar de stat cu alte persoane nu voia,,,in orice caz, a fost imposibil sa stam acolo amandoi, el face naveta acum, pt ca nu e din bucuresti, de vazut ne vedem o data pe saptamana, o zi, rareori de 2 ori pe saptamana………imi e ingrozitor de greu.
Pe fostul il vad des, prea des, pentru ca trece cu masina pe strada din fata blocului meu, se duce la parinti care stau aproape de mine si nu imi face deloc bine ca il vad……..realizez mereu ca nu am insemnat nimic pentru el din cum a reactionat vis-a-vis de decizia de despartire, adica nu s-a manifestat atunci ca un om care ma iubea si nu voia sa ma piarda……..ma rog. care din noi o fi mai vinovat, nu stiu, dar stiu ca pentru el toata chestia asta cu casatoria nu a fost mare lucru, atata vreme cat a fost mereu preocupat sa caute fete si admiratie, sau nu stiu ce ii lipsea si de ce avea nevoie de la respectivele……………..pur si simplu sunt permanent deprimata……………………..nu mai pot sa ma bucur de nimic, de absolut nimic…………mi-am facut planuri cu cel cu care sunt sa ne mutam aici in chirie, el sa continue sa faca naveta la bucuresti, unde are serviciul, dar nu stiu cat e de realizabil planul……….imi astept primul salariu, apoi sa vedem ce reusim sa facem………….pur si simplu devin o ruina pe zi ce trece……….acum sunt la serviciu, dar singura, pentru ca fiecare e plecat cu treburi, si nu am chef de absolut nimic, ma apuca plansul si sunt foarte nemultumita.
parca nici nu as vrea sa vii cu vreo solutie…………parca nici nu as vrea sa imi raspunzi la mail.as vrea doar sa se termine.tot…de tot..

As vrea sa postezi si pe blog ce ne-am scris (…).
Pentru ca daca tu nu ai timp sa scrii atat de des, macar pe blog poate se gasesc persoane care sa spuna lucruri care sa ma ajute in vreun fel sau altul sa deslusesc sensul lucrurilor sau macar sensul meu.