ms mult pt sfat dar nu e aja km crezi pt ca mama mea dela un timp de vreme numai e aceeasi.io nu pot discuta nimik k ea pt k nu ma intelege.iar ceace sa intamplat a fost acum 9 luni de zile.
mai intrebat cati ani am15.mama mea nu e la fel km sunt alte mame.iar ku acel baiat a fost altceva eu mam culcat k el nedadandu-mi seama k nu e bine pt ai dovedi k il iubesc.acum miam dat seama k nu am facut bine dar numai pot da timpul inapoi.
ea azi ma sunat de dimineata practik nu sar fi intamplat nimic.ea nu ma lasa in park unde obijnuiesc io sa ma duk.iar prietenele mele sunt noi nici nu le cunoaste bine.
iar eu mamei mele nu pot sai zic k in park mai sunt shi baieti de varsta mea care stau cu mine si grupul meo pt ca face crize de istericale.ea e constienta k io nu o sa mai repet gresala.iar in legatura k scoala nu e nici o problema eu invat foare bine.am intrat unde miam propus shi am ganduri mari k scoala.adik vreu sa fiu profesor de limba engleza.
iti multumesc pt sfat dar ajutama in continuare la fiecare pas numai daca vrei.
cu drag dana
Dana,
Asa cum iti spuneam, inteleg ca treci printr-o perioada dificila. Asta e adolescenta - o perioada in care adultii ti se par neintelegatori, iar adultilor le pari razvratita si greu de strunit. Este, practic, varsta la care incepi sa iti capeti independenta, sa “zbori”. Este o perioada dificila si pentru tine, si pentru mama ta. Si vreau sa fii convinsa de asta.
Sunt de acord cu tine ca nu mai poti da timpul inapoi. Tocmai de aceea important este ce vei face de acum inainte, pentru ca asta depinde (si) de tine.
Iti poti alege scoala pe care o urmezi, cariera, prietenii, dar nu si rudele. Asa ca va trebui sa inveti sa comunici (din nou) cu ele (in cazul de fata, in special cu mama ta) chiar si in aceste vremuri dificile.
Ai incercat sa ai o discutie cu mama ta impunandu-ti sa stai acolo si sa nu ridici tonul, fara sa o contrazici chiar daca ti-ar veni sa urli, la un moment dat? Apoi sa ii explici calm, fara nervi si suparare, ce simti tu de fapt, cum te simti, cum privesti anumite lucruri? Iti va fi extrem de greu, sunt convins, dar nu este imposibil. Iar daca mama ta va vedea ca incerci, ca te straduiesti sa comunici cu ea, poate ca va aprecia lucrul acesta. Chiar daca poate nu ti-o va spune. Stii, unul dintre lucrurile ciudate la parinti este acela ca le este foarte greu sa recunoasca cand exagereaza cu reactiile si pedepsele, sau cand gresesc. Cu toate astea, marea majoritate isi iubesc enorm copiii, chiar daca poate sunt deficitari atunci cand trebuie sa le-o demonstreze practic (sau asa cum si-ar dori-o copiii).
In fine, normal ca vrem sa te ascultam si sa te asistam pas cu pas. De aceea suntem aici.
Pentru inceput, ce-ar fi daca ne-ai spune mai multe? Ne-ai spus ca ai 15 ani, ca te-ai mutat in Hunedoara si ca ai multi prieteni noi, cu care mama ta nu este de acord. Vreau sa incerci sa faci un exercitiu de schimb de rol. Imagineaza-ti ca esti mama ta si incearca sa gasesti motivele pentru care a actionat asa cum a (re)actionat. Apoi incearca sa te gandesti cum ai vrea sa se poarte fata ta, cum sa iti vorbeasca etc. Cum ai vrea sa iti spuna ceea ce are pe suflet, sa incerce sa se apropie de tine?
Apoi schimba din nou rolul, si vezi cum ai actionat pana in momentul de fata; exista deosebiri intre cele doua reactii/ actiuni? Cum crezi ca ar trebui sa actionezi in asa fel incat sa ai mai mult succes data viitoare?
In fine, te-as ruga sa imi detaliezi in special ideea suicidului. Cum ti-a venit in minte? Si de ce credeai ca ar fi o “solutie”? Cum privesti lucrurile acum? S-a schimbat ceva?
Stiu ca iti cer destul de mult, dar te rog sa iei lucrurile in serios, si sa iti faci timp pentru aceste exercitii.
Te asteptam apoi aici, la “categoria” ta. Raspunsul tau il voi pune apoi intr-o postare noua.
salut dinou.pai ce sa zic despre mine intradevar sunt o adolescenta rebela dar nu usor de convins sa faca unele lucruri.am multi prieteni shi imi place sa i sfatuiesc shi sa i indrum sa faca lucrurile bine dar pe mine nu ma pot intelege.promit ca o sa fac exercitiu pe care milai dat cat mai repede.da am incercat sa stau linistita si sa nu zbier si sa vorbesc calm dar nu am avut cu cine.si iam explicat dar ea nu ma crede niciodata.eu defapt sunt emo din cauza problemelor pe care le am.iar chestia cu sinuciderea:poi ma gandeam k dak ea nu ma desconsidera si se poarta rau cu mine ce rost mai are sa mai traiesc.vreau sa te anunt k nu e prima data cand mise intampla dar de fiecare dat am renuntat pt k miam dat seama ca nu e bine.apropo de curentul emo nu inseamna ca neaparat vrei sa mori dar prin muzica te descarci.vreau sati mai zic k asta e prima cearta la care iam zis mamei tot ce simt pt ca nu am mai putut tine in mine.apropo de prieteni in majoritate sunt rockari dar shi cativa emo dar sunt shi repari.de ceva timp am gasit 2 fete care imi sunt cele mai bune.dar nu ies numai cu ele ci si cu pr mei ceilalti.dar fetele alea 2 sunt vecine k mine.ceilalti stu in alte parti.in fine.mai mai intrebat daca sa mai schimbat ceva-da azi nu mam mai certat cu mama mea shi am incercat sa fac km ai zis.sper sa mearga.iti multumesc pt tot ceace faci pt min shi iti multumesc ca ejti deacord sa ma sfatuiesti in continuare.cu drag dana.
ps:astept un raspuns de la tine.:*:*:*:*
Dana,
Ai o noua postare - Dana HD (3). Acolo ti-am scris raspunsul meu.
Astept cu nerabdare exercitiile tale.
Cu prietenie,
Adrian