O noua sinucidere “emo”

14 05 2008

Foarte multi adolescenti “emo” cocheteaza cu gandul suicidului. De fapt, nu neaparat emo… as putea conchide ca sunt foarte multi adolescenti care se gandesc, la un moment dat, sa isi puna capat zilelor.

Atasez scrisoarea cutremuratoare a unei fete de doar 12 ani. Dupa ce a scris-o, s-a aruncat in gol.

„Te rog, iartă-mă pentru tot răul pe care l-am făcut. Ştiu că sunt o povară pentru tine, şi de aceea fac ce trebuie să fac. Ai grijă de tine, te iubesc”.

Povestea ei o gasiti relatata in cel putin doua ziare centrale: Gandul si Gardianul. Tot acolo despre socul, lacrimile si durerea celor ramasi in urma, ramasi fara cuvinte si fara lacrimi…

Cel mai rau lucru pentru un parinte este sa supravietuiasca copilului sau… Oricat ar fi de suparat pe copilul sau, oricate cuvinte urate i-ar adresa la nervi (stiu, nu are nici o scuza, aveti perfecta dreptate), nici un parinte nu vrea sa isi vada copilul mort inainte de vreme… Este nefiresc… Sinuciderea nu a rezolvat niciodata nimic…

Daca te gandesti sa faci asta si ai ajuns aici, nu cred ca este intamplator! Scrie-ne! Suntem aici pentru a te asculta si pentru a te ajuta! Nu esti singur! Convinge-te acordandu-ne si acordandu-ti aceasta sansa!





Dayanna (5)

14 05 2008

Multumesc mult pentru mesaj dar mai ales pentru rugaciunile dumneavoastra si a domnului Parinte.Sunt o persoana echilibrata totusi.

Nu as putea sa fac rau celor dragi mie si intradevar daca as face un gest necugetat ar suferi enorm si nu le-ar fi mai usor asa cum ati remarcat.

Nu mai putem face refinantare pentru ca suntem in baza de date si nu ne mai crediteaza nimeni chiar daca ulterior am achitat totul la zi (inclusiv dobanzi penalizatoare).

Am facut deja ceea ce ne-ati sugerat si am hotarat sa platim cate un credit din bani pe care-i avem pana terminam cu toate datoriile.Ca sa pot sustine si eu casa cat de cat am discutat cu cineva care are o fetita mai mica cu vreo 2 luni ca a mea si o s-o aduca la mine ca sa am grija si de ea contra cost.Am hotarat sa fac si un curs on line de contabilitate si sa-mi iau de lucru acasa pe langa fete sau seara.

Mi-au trecut gandurile negre…dar va multumesc.Sunteti un om cu suflet mare si Dumnezeu de Sus sa va ajute in tot ceea ce faceti.Mi-ar face placere sa tinem legatura daca nu va deranjeaza.
 
Cu stima,
Dayanna





Dayanna (4)

14 05 2008

D-nului Adrian,
 
In primul rand vreau sa va multumesc pentru faptul ca ati avut bunatatea sa cititi ceea ce am scris si mai ales sa-mi si raspundeti la mesaj.

Numele meu este Dayanna si de un si jumatate locuim in Marea Britanie cu toata familia.Suntem la a doua casatorie si eu si sotul meu. Pentru el ii  multumesc la Dumnezeu in fiecare zi.E un om minunat si ma iubeste foarte mult.Avem impreuna o fetita care a implinit in 24 decembrie 2 ani.

Problema noastra este ca avem datorii foarte mari in Romania ,datorii care sunt si in nume propiu dar si in numele altor persoane.De 3 ani le-am platit lunar dar nu mai reusim sa le achitam.Sunt disperata si nu-mi mai gasesc linistea din cauza asta.

Sotul meu munceste foarte mult aici desi nu are voie sa faca efort fizic pentru ca rinichiul drept ii functioneaza doar 17% din el.Este inginer tehnolog si-a facut aici o firma de constructii.Lucreaza doar cu un singur om pentru ca nu ne permitem sa angajam pe cineva si nu stiu cat va mai rezista in ritmul asta.Eu nu pot munci pentru ca trebuie sa am grija de fetita noastra.

Am muncit foarte mult in Romania si acolo am cheltuit si bani in afaceri care nu au iesit si nu am inteles de ce pentru ca am facut totul ca sa mearga bine afacerea noastra .Am avut un restaurant si o cofetarie.Cofetaria desi era foarte apreciata a trebuit sa o inchidem pentru ca cei de la directia de sanatate ne-a spus ca nu respectam normele europene iar restaurantul fiind inafara orasului era rentabil numai sezonier.

Asa ca bani sau dus si in Anglia nu reusim sa castigam atatia bani de cat avem nevoie.
As duce fetita la gradinita dar si gradinita aici costa 600 de lire/lunar.Am incercat sa gasesc ceva de munca de la domiciliu dar nu am reusit pana acum.

Mi-a trecut prin cap si gandul sinuciderii….recunosc ..si stiu ca sunt egoista si dovedeste ca ma gandesc in primul rand la mine .Nu m-am gandit la asta din cauza ca avem greutati ci pentru ca vad doar esec in jurul meu profesional vorbind si pentru ca in adancul sufletului stiu ca eu aduc ghinion!

Va multumesc inca o data si o sa-i trimit si parintelui acest mesaj!
 
Cu multa stima,
Dayanna





Dayanna (3)

14 05 2008

V-am mai trimis inca o data mesajul.Sper ca de data asta sa-l primiti.

 

Cu stima





Dayanna (2)

14 05 2008

Am primit mesajul dumneavoastra si v-am scris si dumneavoastra si
domnului Parinte.E mai greu sa sun pentru ca eu locuiesc acum in Marea
Britanie.
Oricum  va multumesc …e mai simplu cand poti sa-ti deschizi sufletul!