“Gazul incolor, cu un miros intepator de oua clocite, induce sufocarea si leziuni cerebrale si este persistent in incintele inchise, daca nu se face o ventilare imediata.”
Gazul este produs de amestecarea unor tipuri de detergenti pentru rufe cu alte substante de uz casnic, si a generat o adevarata isterie in Japonia, “o tara aflata pe locurile 8-9 in topul mondial al numarului de sinucideri raportat la suta de mii de locuitori, clasament in care Lituania se afla pe locul intai, urmata de Belarus, apoi de Rusia”.
Citesc articolul, si nu-mi vine sa cred…
Am sesizat de ceva vreme ca ultima tendinta intr-ale suicidului este sa “googalesti”, sa cauti pe net diverse metode si tehnici care sa iti faciliteze plecarea pe lumea cealalta.
Nu pot decat sa sper ca, daca ai ajuns intamplator aici, pe acest site, voi reusi sa iti ofer macar o farama de motivatie sa renunti.
Stiu ca viata iti poate juca uneori feste. Stiu ca poti ajunge in anumite momente in care sa te intrebi de ce merita sa traiesti, daca totul este asa cum este in viata ta. Si totusi… daca tot ai citit pana aici, fa-ti timp inca 2 minute sa citesti si restul postarii. Nu imi permit sa te retin mai mult. Stiu ca esti intr-un moment in care “repede” este cuvantul de ordine.
Nici o astfel de moarte nu este usoara, si nici frumoasa! In ciuda tuturor asigurarilor diferitilor detinatori de site-uri web! Nu ne cunoastem, asa ca, normal, parerea mea este doar parerea mea. Te-as invita insa, daca ai avea aceasta curiozitate, sa vizitezi sectia speciala a sinucigasilor de la spitalele de urgenta, sau de la cele de neuro-psihiatrie. Acolo incearca sa stai de vorba cu cativa supravietuitori. Sau mai bine cu medicii ori cu asistentele de acolo. Ei au vazut mult mai multe cazuri decat ti-ai putea imagina… au vazut chinurile groaznice, suferinta prin care trec cei care s-au aflat ori inca se afla la un pas de moarte… E GROAZNIC!!! NU MERITA ASA CEVA! TU NU MERITI ASA CEVA!!!!!
Apoi, daca ai citit sau vei citi restul articolului, vei descoperi ca tanarul din Otaru care a incercat o astfel de reteta “sigura” de moarte usoara si frumoasa a murit, intr-adevar, probabil in chinuri groaznice… la fel cum era sa moara si mama acestuia, de la gazele degajate… Poti sau esti dispus sa iti asumi si moartea altor persoane? Daca tu esti dispus sa o termini cu viata, poate ca cei din jurul tau vor sa traiasca… Moartea ta provocata poate duce si la moartea altor persoane… Stiu ca nu vrei asta… Nici tanarul din Otaru nu a vrut, cu siguranta… si nici nu cred ca si-a imaginat ca ar putea avea un asemenea efect secundar… Si totusi… S-a intamplat…
Ce te faci daca exista viata dupa moarte, daca exista Dumnezeu si daca cei care spun ca doar El are dreptul de a lua viata unui om? Ce te faci daca, in loc sa scapi de suferinta ta de aici (care, oricat de mare ar fi, este totusi finita, are o limita in timp), te trezesti ca ai parte de o suferinta si niste chinuri vesnice? Stiu, poate ca ti se pare o prostie… Dar daca ai ajuns pana in acest punct inseamna ca esti un om rational, inteligent… Asa ca ia in calcul si aceasta posibilitate, oricat de mica ti s-ar parea… Ce te faci daca nu se termina totul aici?
Poate ca nu ai nimerit intamplator aici, pe aceasta pagina web. In caz ca nu ai sesizat, aici incercam sa formam un mic grup de suport virtual pentru cei cu probleme asemanatoare. Suntem aici pentru tine! Vom incerca din rasputeri sa te sprijinim, sa te ajutam sa depasesti aceste momente dificile! Tot ce trebuie sa faci este sa iti iei inima in dinti si sa ne scrii. Cel putin o persoana din grup iti va raspunde cu siguranta! Suntem aici atat specialisti, cat si ne-specialisti – psihologi, sociologi, teologi, sinucigasi supravietuitori, membrii ai familiilor unor sinucigasi etc. Deci nu doar ca suntem dispusi sa te ascultam si sa incercam sa te ajutam, dar impreuna poate chiar vom reusi sa o facem!
Ti-a trebuit mult curaj sa cauti pe internet un astfel de subiect. Cred din suflet ca iti vei gasi curajul de a inchide chiar acum pagina cu celelalte cautari, si ne vei ajuta sa incercam sa te intelegem si sa te ajutam!
Cu apreciere si speranta ca nu vei face un gest necugetat,
Adrian
prin ce treci u in momentul de fata trec si io nu stiu ce sa fac simt k cel ,mai bn ar fi sa mor
Andreea,
In primul rand da-mi voie sa iti spun bun venit pe acest blog. Este vorba, asa cum probabil ai aflat deja, de un grup de suport virtual. Suntem aici sa te ascultam si sa incercam sa te intelegem si, pe cat posibil, sa te ajutam asa cum putem.
Te rog mult, spune-ne povestea ta. Poate reusim sa te ajutam sa vezi lucrurile intr-o lumina mai optimista!
Cu prietenie si speranta ca nu vei face nimic necugetat,
Adrian
PS Iti voi face o “categorie” numai a ta imediat cum ne vei scrie din nou. Voi posta acolo comentariile mele la ceea ce imi vei scrie. Vreau sa te simti bine-venita aici. Nimeni nu te va judeca, iti garantez personal. Suntem aici sa te ascultam!
PPS Ti-am scris si un mail privat. Astept raspunsul tau.
sal
si daca nu mai vreau sa traiesc? pur si simplu.
@ e. – Draga “E”,
Majoritatea celor din acest grup de suport virtual au trecut prin stari de genul acesta. Si tocmai pentru ca au trecut, pot sa iti confirme cat de important este sa primesti ajutor, sa fii ascultat, sa ti se ofere un umar pe care sa te sprijinesti si, eventual, o batista pentru a-ti sterge lacrimile, fara a se uita ciudat la tine si fara a te judeca. Ei bine, tocmai aceasta incercam si noi sa facem aici.
Daca te-ai hotarat sa ne scrii, fie si doar aceste doua propozitii, poate ca iti vei face timp si curaj sa ne spui mai multe. Ce te-a suparat sau dezamagit atat de tare incat sa iti doresti sa nu mai traiesti, pur si simplu?
Te vom asculta cu siguranta, nu te vom judeca si, poate cel mai important, nu ne vom inghesui sa iti dam sfaturi sterile. Vom incerca insa, impreuna cu tine, sa gasim o rezolvare posibila, sau sa te ajutam sa vezi lucrurile intr-o lumina fie si doar putin mai optimista.
Cu prietenie,
Adrian
sa trec direct la subiect eu am stat 3 ani cu o fata care am iubito enorm dupa ce ne-am despartit din cauza ca nu ne intelegeam ea la 0 saptamana a stat cu un baiat care il cunoasteam din cartier ma stiam cu el , a stat 2 luni cu el sau intamplat de toate intre ei ,dupa o luna de zile trecuta intre ei m-am intalnit intamplator cu ea , a fost o flacara din nou aprinsa dar doar pt 2 zile pt ca in acele 2 zile de stat din nou impreuna spunandumi tot ce sa intamplat intre ei eu plangeam des sufeream ,dupa aceste 2 zile ea imi zicea ca nu stie ce sa faca cu cine sa stea intr-un final pt ca pe mine ma stia mai nebun si pe ala un super baiat cel putin la comportament , pana la urma la ales din nou pe el .dupa inca o luna ma sunat am vb ce mai facem ce mai zicem si urmatoarea zi intamplator iar ne-am intalnit am fost la mare imediat o saptamana sa vedeam daca ne apropie, sa intamplat sa afle fostul si acesta a zis la tot cartierul ,au aflat pana la urma si parinti mei de atunci au trecut cam 2 saptamani timp in care eu am avut multe ganduri de suicid chiar incercand cu pastile dar nu multe ,ea dupa ce a zis ala prin cartier ce sa intamplat a rupt legatura cu el definitiv asta ce am observat eu,dar chestia este ca dupa toate astea se poarta indiferenta cu mine , rece nu imi arata iubire mai deloc ,rareori imi arata ,ma ia ca este cu bacul si ca sa vedem dupa bac ce va urma , msimt ca ma lupt singur pt iubirea noastra , toate acestea ma aduc la o stare aiurea , ma face sa ma gandesc ca nu va iesi nimic si ca nu mai are rost sa traiesc pt ca sufar in continuare chiar si acum cand sunt cu ea , va rog frumos va rog insistent datimi sfaturi ce sa fac ca nu mai pot asa sunt derutat sunt o leguma am nevoie de sfaturi de cineva aproape sunt intr-o situatie critica va multumesc enorm
Razvan,
In primul rand bine ai venit aici. O prima intrebare pe care te rog insistent sa ti-o pui tu insuti este daca intr-adevar tii la fata asta si daca nu cumva este, cum spuneai, “o flacara aprinsa” si atat.
Apoi, as avea si alte intrebari pentru tine. In ce masura esti dispus sa treci peste nehotararea ei, peste faptul ca a mai fost cu cineva? In ce masura ceea ce simti pentru ea este dragoste sau, dimpotriva, incercarea de a o recuceri, pentru ca a fost cu altcineva?
In plus, de unde stii ca nu este adevarat ce spunea ea cand iti zicea de BAC, de invatat? De crezi neaparat ca vrea sa te evite sau ca nu ii pasa de tine? Nu uita ca perioada de BAC si de examene, de admitere in facultati este vara… In tot restul anului te poti ocupa si de alte aspecte insa, daca pierzi “trenul” acesta acum, va trebui sa mai astepti un an… Poate ca este vorba doar despre o prioritizare a lucrurilor si atat…
In privinta tentativelor tale de suicid, esti sigur ca nu le folosesti ca pe o arma de a o constrange sa te iubeasca? Pentru ca, daca este asa, poate ca va avea un anumit efect pe termen scurt, insa o relatie adevarata este bazata pe dragoste, afectiune, sinceritate, nu pe minciuna si santaj.
Te rog sa incerci sa iti revii, Razvan. Daca nu mai poti, nu uita ca intotdeauna exista posibilitatea de a apela la un medic – medicul tau de familie, de exemplu, iti poate spune exact ce sa faci. Sau, daca nu esti suficient de lejer in a discuta cu el, sunt sigur ca vei gasi un psihiatru dispus sa te asculte. Consultatia nu se plateste, asa ca nu ai nici un motiv sa nu mergi. Uneori totul se rezolva extrem de simplu dupa un consult medical. Cateva pilule si cel care a fost o leguma redevine persoana plina de viata de altadata.
Orice ar fi insa, aminteste-ti ca singura modalitate de a fi absolut sigur ca nu mai ai nici o sansa de a fi cu ea este sa iti pui capa zilelor. Este deci cea mai proasta dintre toate alternativele pe care le ai inainte. Iar cea de-a doua, aproape la fel de rea, este aceea de a incerca sa te sinucizi, luand o cantitate mai mica de substante, doar in scop demonstrativ. Ce te faci daca gresesti cantitatea si ramai infirm o viata sau chiar mai rau? Oare o vei mai putea cuceri vreodata? Pe ea sau pe altcineva? Eu zic ca nu… deci, oricum o dai, cea mai buna solutie ramane tot sa ramai in viata si sa incercam sa vedem impreuna incotro o poti lua, nu crezi?
Deocamdata insa, cred ca vizita la medic ar fi un prim pas, ca sa te pui putin pe picioare si sa rezolvam problema cu “leguma”. Apoi, incearca sa ii acorzi timpul pe care ti l-a cerut. Asteapta sa termine examenele, sa isi limpezeasca gandurile, si vedeti cum evolueaza lucrurile…
Cu prietenie,
Adrian
iti multumesc pentru sfaturi asteptam cu nerabdare sa imi scrii, lucrurile merg putin mai bine numai ca sunt foarte confuz in alta privinta eu cu ea am vb daca e dupa bac sa facem rost de bani si macar o luna sa ne mutam cu chirie si sa vedem cum ne vom intelege dupa care sa se mute la mine , ne-am fi mutat la mine si acum recent dar parinti mei stiu si ei povestea si momentan nu sunt de acord cu mutatul la mine , ne-au zis ca daca noi vrem sa ne mutam cu chirie sa ne mutam o luna acolo, in fine cel mai aiurea este ca a intervenit ceva ce ma dat peste cap, cunosc o fata care sta cu un prieten de al meu sau despartit de 3 zile , eu o stiu pe ea la comportament si din punctul meu de vedere este femeia pe care mi-am dorito din tot sufletul , sora mea este buna prietena cu ea si face glume cu ea ca fata ce as vrea sa fii cumnatamea bine ca sora mea chiar ar vrea , iar fata despre care ziceam nu a zis niciodata “fata cum sa stau eu cu fratitu ca e si prieten cu fostul meu iubit “sau ceva de genul si pt mine inseamna sperante, dar cum fac ca sunt prins intre ciocan si nicovala nu stiu ce sa aleg nu stiu cum sa procedez ,imi este frica sa nu alerg dupa doi iepuri si sa nu prind nici unul.Mi-a mai trecut si faza cu sinucisu si pt asta iti multumesc enorm pt ca am simtit ca cineva ma poate intelege si ma poate asculta si imi poate da sfaturi.
iti multumesc pentru sfaturi asteptam cu nerabdare sa imi scrii, lucrurile merg putin mai bine numai ca sunt foarte confuz in alta privinta eu cu ea am vb daca e dupa bac sa facem rost de bani si macar o luna sa ne mutam cu chirie si sa vedem cum ne vom intelege dupa care sa se mute la mine , ne-am fi mutat la mine si acum recent dar parinti mei stiu si ei povestea si momentan nu sunt de acord cu mutatul la mine , ne-au zis ca daca noi vrem sa ne mutam cu chirie sa ne mutam o luna acolo, in fine cel mai aiurea este ca a intervenit ceva ce ma dat peste cap, cunosc o fata care sta cu un prieten de al meu sau despartit de 3 zile , eu o stiu pe ea la comportament si din punctul meu de vedere este femeia pe care mi-am dorito din tot sufletul , sora mea este buna prietena cu ea si face glume cu ea ca fata ce as vrea sa fii cumnatamea bine ca sora mea chiar ar vrea , iar fata despre care ziceam nu a zis niciodata “fata cum sa stau eu cu fratitu ca e si prieten cu fostul meu iubit “sau ceva de genul si pt mine inseamna sperante, dar cum fac ca sunt prins intre ciocan si nicovala nu stiu ce sa aleg nu stiu cum sa procedez ,imi este frica sa nu alerg dupa doi iepuri si sa nu prind nici unul.Mi-a mai trecut si faza cu sinucisu si pt asta iti multumesc enorm pt ca am simtit ca cineva ma poate intelege si ma poate asculta si imi poate da sfaturi.VIATA MEA ESTE PREA DEZORDONATA ajutama te rog sa-mi ordonez toate lucrurile iti multumesc din suflet
Razvan,
Am sters numele tau – am lasat doar prenumele. Sunt o mie de Razvan in tara asta, asa ca posibilitatea ca cineva sa faca la un moment dat legatura dintre tine si nick-ul ales aici este foarte redusa.
In fine, in privinta dezordinii din viata ta, tot ce ti-as putea sugera in momentul acesta, avand in vedere doar datele pe care mi le-ai oferit, ar fi sa nu iei absolut nici o decizie importanta acum. Adica, altfel spus, sa nu te muti cu nimeni. Stiu ca esti tanar, ca hormonii clocotesc in tine, dar incearca sa fii barbat adevarat si sa iti tii impulsurile in frau, nu le permite sa te controleze ele pe tine. Adica, altfel spus, gandeste cu capul (chestia aia rotunda care este prinsa de gat si sta intre umeri
), nu cu alta parte a corpului. Vrei ordine, dar in acelasi timp gandul la sex (hai sa o spunem pe sleau, sa nu ne mai ascundem dupa deget) nu iti poate oferi aceasta posibilitate.
Tu ai de ales intre cineva care te vrea in viata ei si cineva care te-ar putea vrea… Nu asa se iau deciziile, Razvan. GANDESTE-TE bine ce vrei tu cu adevarat, pe cine vrei in viata ta? Cum vrei sa fie femeia alaturi de care sa imbatranesti?
Gandeste pe termen lung, si ia decizia in functie de aceste criterii. Nu iti risipi eforturile si resursele in directii care, in final, dupa o luna poate, nu vor duce nicaieri…
Vrei sa fiu deschis pana la capat? Ei bine, eu as indrazni sa spun ca ma indoiesc ca tii la vreuna dintre ele atat de mult incat sa iti doresti sa imbatraniti impreuna. Altfel nu ar exista o a doua varianta, nu crezi? Si daca este asa cum spun, oare merita sa mergi in vreuna din directii? Doar pentru ca o anumita parte a corpului tau isi cere drepturile? Fii barbat adevarat, Razvan, si ia decizii corecte, pe termen lung! Viitorul intreg iti apartine! Nu-l da pentru un prezent rasuflat!
Gandeste-te la o cariera, la o meserie, la un loc de munca… Vrei sa stai cu o fata, sa iti intemeiezi, intr-un anumit sens, o familie… Dar din ce veti trai? Din ce va dau parintii? Cat crezi ca o sa tina asta? Oare nu crezi ca prioritatile ar trebui sa fie altele? Adica, altfel spus, mai intai termina cu scoala, asigura-ti un venit stabil, si abia apoi sa te gandesti la o familie?
Hai… pune-le cap la cap si ia o decizie BUNA. Si gandeste pe termen lung, Razvan!
Cu prietenie,
Adrian
PS Te rog sa postezi comentariile ulterioare la categoria ta – Razvan. Multumesc anticipat!
cel mai buna e moartea in situatia mea……
asa va zic eu………..totul e pierdut pt mine…
Ionut,
DE CE spui asta? Uneori, cand esti disperat, nu poti vedea limpede modalitatea de rezolvare a problemelor cu care te confrunti. Si asta pentru ca ii permiti disperarii sa puna stapanire pe tine, pe mintea ta, pe capacitatea ta de a gandi rational si de a gasi solutii. CU TOTII AM EXPERIMENTAT ASTA, si majoritatea celor care citesc aceste randuri au reusit sa treaca chiar si peste problemele despre care gandeau la fel ca tine, acum.
Poate ca ti se pare pierdere de vreme, dar noi aici am creat un grup de suport virtual. Impreuna incercam sa ascultam, fara sa judecam, si sa ajutam asa cum putem noi mai bine. Iar rezultatele sunt mai mult decat incurajatoare!
De ce crezi ca TOTUL e pierdut? Nu esti oare prea drastic, prea radical? Eu unul refuz sa cred ca realmente nu mai exista nici o rezolvare pentru tine. Ba chiar te provoc la acest exercitiu… Pune-ne la incercare. Ajuta-ne sa te ajutam… sa intelegem situatia ta, si sa cautam impreuna SOLUTIA! Pentru ca ea exista, te asigur!
Cu prietenie, si cu speranta ca nu vei recurge la vreun gest pe care il vei regreta nu doar tu, ci mult mai multe persoane decat poti crede ACUM, in aceste momente,
Adrian
PS Te-as ruga sa citesti cateva din relatarile membrilor acestui grup… Vei vedea ca, intr-un fel sau altul, lucrurile s-au schimbat in bine, desi TOTI au trecut pe acolo, si s-au confruntat cu situatii similare… Capul sus, Ionut, si curaj! Scrie-ne si ingaduie-ne sa te ajutam!
adian acele doua msg care le-am lasat de se repeta poate se poate sa le stearga cineva de pe forum te rog frumos din anumite motivee
Razvan,
Am moderat numele tau. A ramas doar prenumele, si sunt o multime de Razvani pe lumea asta. E ok asa?
Cu prietenie,
Adrian
@ cip – daca e vorba despre o gluma, vreau sa stii ca nu a fost una buna. Si nici apreciata. Ma astept la un minim de decenta, nu la glume deplasate si la mistouri. Sper ca intr-o buna zi sa inveti sa respecti suferinta reala a unor oameni. Pana atunci, te-am trecut la spam.
Am ajuns pe acest blog din simplu fapt ca,cautam o metoda cat mai simpla si cat mai putin dureroasa de ami pune capat vietii .iubita mea cu care sunt impreuna si locuiesc cu ea impreuna a afla ca eu mam culcat cu cea mai buna prietena a ei dar eu am vrut defapt sa i arat ce fel de prietena are pt ca o credea ffff buna prietena si imi zicea ca ea nu ar ranio cu nimic si simplu mam culcat cu ea dupa cum vam spus din simplu motiv sa vada ce fel de prietena i este si la urma urmei tot prietena asta asa zisa ia spus ei ca sa culcat cu mine ……..si acuma io am picat cel mai prost in povestea asta ele au rams prietene si pe mine ma gasit cel mai vinovat..in prima zis cand sa despartit de mine si a zis ca nu ma va ierta niciodata am zis ca nu gandesc limpede cas nervos si disperat dar deja a trecu 1 saptamana si tot asta imi trece prin cap.(nu mai vreau sa traiesc)asta este nu cred ca mai exista cineva care sa ma faca sa nuplec pe lumea cealalta.adevarul este ca o iubesc enorm de mult .:(
Gaby,
Nu pot decat sa ma bucur stiind ca ai ajuns aici si, mai ales, vazand faptul ca te-ai hotarat sa ne scrii. Dupa cum, probabil, ai vazut deja, multi dintre membrii acestui grup virtual de suport au trecut prin situatii similare.
Ca barbat, eu unul te pot intelege. Stiu ca uneori este extrem de usor sa te lasi dus de val si sa cedezi tentatiilor. Orice barbat trebuie sa se straduiasca din rasputeri sa isi tina in frau aceasta pornire. Nu stiu care a fost motivatia ta reala – daca a fost, intr-adevar, ceea ce spui – ca ai vrut sa ii demonstrezi ce fel de persoana este prietena ei sau daca, pur si simplu, intr-o pornire de moment, ai cedat impulsului de a te culca cu ea.
De fapt, nici nu mai conteaza DE CE ai facut-o. Ce a fost, a fost. Important este acum, dupa parerea mea, sa incercam sa vedem cum poti drege busuiocul. IN NICI UN CAZ SUICIDUL NU E O SOLUTIE. Te rog sa o excluzi din start. Si am sa incerc sa iti aduc si argumente in sprijinul ideii acesteia.
Spui ca o iubesti enorm de mult. Ei bine, daca o iubesti atat de mult precum spui, atunci TREBUIE sa ramai in viata PENTRU EA. Incearca sa intelegi prin ce trece. Este ranita de gestul tau. Este furioasa. Cu siguranta nu ar fi asa daca i-ai fi indiferent. Daca a reactionat asa si daca dezamagirea i-a fost atat de mare precum inteleg din ceea ce mi-ai relatat, atunci indraznesc sa cred ca TE IUBESTE, la randul ei, enorm. Nu poti fi manios pe un om care iti e indiferent, nu? Nu la intensitatea asta…
Acorda-i timp. Ei, dar si tie. Acorda-ti si tie timp. Increderea se castiga foarte greu, se pierde extrem de usor. Dar, odata pierduta, va fi foarte greu sa o recastigi. Vom lupta IMPREUNA! Poti sa fii sigur de asta. Vom merge impreuna pas cu pas, vom incerca sa vedem ce a mers bine, ce a mers prost si ce poti face pentru a-i recastiga inima.
Eu nu stiu decat o singura metoda 100% sigura de a ramane pentru totdeauna despartit de ea: suicidul. Ori, am inteles ca motivul pentru care tu te-ai gandit la suicid este tocmai faptul ca vrei sa fii impreuna cu ea din nou, dar nu poti momentan… Nu crezi ca este paradoxal sa apelezi exact la singura solutie care NU TE AJUTA DELOC?
Hai, Gaby, capul sus! Fii barbat! Esti intre prieteni!
Incearca sa te aduni, pentru ca avem mult de lucru impreuna!
De acum, noi te consideram membru al grupului nostru. Asta inseamna ca ai deja o categorie numai a ta, unde ti-am si postat acest prim raspuns (reluat si aici, unde ne-ai scris prima data). Te voi ruga ca urmatoarele comentarii si scrisori sa le faci la “categoria Gaby” – atentie, nu Gabi… pentru ca mai este deja o persoana cu acest nume, si singurul lucru care va diferentiaza este i-ul sau y-ul de la final. In felul acesta si tu, si toti cei interesati vor putea afla detalii legate de evolutia problemei pe care ne-ai impartasit-o in cel mai eficient mod.
Fii binevenit printre noi. Asteptam mai multe detalii, ca sa putem incerca sa intelegem mai bine situatia si sa gasim IMPREUNA modalitati de rezolvare.
Cu prietenie si cu speranta ca nu vei face nimic necugetat,
Adrian
iti multumesc addsalu pt vb si incurajarea care mi-ai aduso..sincer miai ridicat moralu cat de cat dar este prea tarziu :-s am stat de vb cu ea si na mai vrut sa ma accepte in viata ei…..am luat deja 2 cuti de diazepan si acuma astept sasi faca efectu….va multumesc pt straduinta pt a ma readuce la normal. suferinta mai mare decat in dragoste nu cred ca exista.multa lume nu va realiza acuma ce-am facut dar cand isi vor da seama vor intelege.cel putin asa sper io .ramaneti cu bine
Gaby,
Nu pot decat sa sper ori ca ai facut o gluma (cam sinistra, recunosc), ori ca, daca intr-adevar ai facut ceea ce ai scris, te-a gasit cineva la timp pentru a putea fi salvat.
Marturisesc ca m-au trecut toti fiorii citind aceste randuri… Omule, o relatie nu se repara cu un singur telefon… Este nevoie de timp si de eforturi sustinute… nu de diazepam sau de alte metode de genul acesta…
Stii, unul dintre lucrurile care ma fac totusi sa cred ca a fost o gluma este acela ca, totusi, diazepamul nu este aspirina si nu o poti cumpara, pur si simplu, de la farmacie, fara o reteta de la un medic specialist. Din cate imi amintesc, Diazepamul are aproximativ acelasi regim ca Xanaxul, care nu poate fi prescris nici macar de medicul de familie, daca nu are o recomandare de la medicul curant psihiatru.
Daca este asa si ai facut, intr-adevar, o gluma, vreau sa stii ca nu ai facut un lucru tocmai frumos.
Daca chiar vrei sa te sinucizi, in loc sa lupti alaturi de noi, te-as ruga sa faci un singur lucru inainte de a-ti pune planul in aplicare: viziteaza un salon special de la spitalul 9, sau de la urgenta, in care sunt dusi cei care au incercat sa se sinucida. Incearca sa stai de vorba cu cativa dintre ei. Incearca sa le observi durerile pe care le au in urma tentativelor. Incearca sa le observi mimica, dezamagirea, incearca sa te uiti la rudele lor care stau disperate si dezolate, debusolate, pe holuri, frangandu-si mainile… Incearca sa iti imaginezi apoi reactia parintilor tai…
In fine, daca intr-adevar ai facut-o… si daca intr-adevar noi nu te mai putem ajuta cu nimic, nu pot decat sa ma rog si sa sper ca, pentru tine, nu e prea tarziu… si ca mai devreme sau mai tarziu vei reveni aici si ne vei spune ca esti ok… Nu pot decat sa ma rog si sa sper ca ceilalti, care iti vor citi randurile scrise, vor invata din experienta ta ca NU ASA se poate recastiga o relatie… NU ASA!
Vreau sa va spun k nu va iau la mishto pt k va admir pt ceea ce facetzi chiar dak nu intzeleg cum putetzi fi asha de optimishti. Nush ce se intampla cu mn dar cateodata imi vine ideea sa ma sinucid.Acum o luna jumate am plecat din romania in strainatate pentru totdeauna sh acum imi pare rau pt decizia luata dar nu vreau sa ma intorc din anumite motive.Acolo am prieteni,toate amintirile sh bucuriile is acolo,dragostea e acolo.Acum cred k sindura mea modalitate sa scap de suferintza e sa ma sinucid.Pot spune l si dragostea m-a distrus foarte mult dar…chiar nuh ash vrea sa fiu ajutat sa trec peste momentele astea k io nu reushesc singur imi este imposibil.Cred k va datzi seama cum am ajuns pe site-ul asta asha k nu e o farsa.Chiar nu mai rezist asha,suferind…dak m-atzi putea contacta pe mail o sa va dau un ID de mess.Ma bucur sa aflu k sunt oameni carora le pasa sh intzeleg k pana la voi nu am mai intalnit p nimeni:|Am ajuns aici cautand o modalitate de suicid ushoara sh rapida dar citind pagina am fost ushor abatut de la gandul asta.Va rog AJUTOR:((:((:((
simt ca prietenul meu nu ma iubeste…nu ma suna…nu vb cu mine….nu vine la mine….knd la-m rugat sa ma ajute mo refuzat..numai suport…:((…nu am pe nimeni cu cine sa vb ….nimeni nu ma vrea ..vreau sa mor
ajutati-ma si pe mine va rog…cum sa-l uit??….am ajuns pe situ asta cautand o cale sa scap din viatza asta ..care numai suferintza mia adus..:((
Cristina,
De acum esti in mod oficial membra a grupului nostru de suport. Bine ai venit, si speram sa te convingi de faptul ca intr-adevar noua ne pasa de tine, daca traiesti sau nu, si de modul in care reusesti sa treci peste aceste momente dificile.
Ti-am facut o “categorie” a ta – in stanga sus – Cristina. Acolo am postat un raspuns mai amplu. Astept sa imi scrii ceea ce te-am rugat.
Cu prietenie,
Adrian
pur si simplu vreau sa mor…nujtiu de ce m`am nascut…k sa creez numai probleme.?…nu are niciun rost sa mai traiesc….sunt in plus…incurc lumea…..spuneti`mi ceva metode mai simple de sinucidere
aaa…si nu ma sinucid din dragoste…nici pe departe…:-j….la varsta mea (15 ani) ar trebui sa ma bucur de adolescenta….dar nu se poate….decat sami supar parintii si bunicii..mai bine mor…ajutati`ma`…va rog…nu mai are rost sa traiesc:((
Andrada, te rog mult sa te linistesti si sa ne spui despre ce este vorba. Asa cum sper ca ai avut ocazia sa citesti si din experientele altora, suntem aici pentru a incerca sa te ajutam sa depasesti problemele prin care treci. Nu face nimic pripit, TE ROG!
Ce s-a intamplat de te-a putut supara atat de tare incat sa ajungi sa spui, la 15 ani, ca nu stii de ce te-ai nascut si ca nu mai are rost sa traiesti?
Tin sa iti spun ca majoritatea membrilor acestui grup virtual de suport stiu despre ce vorbesti, pentru ca au trecut prin sentimente asemanatoare. Deci poti avea certitudinea faptului ca nu vorbim din complezenta, ci chiar suntem dispusi sa ascultam si sa intelegem.
Asteptam povestea ta! Pana atunci, te rog incearca sa te linistesti si sa nu faci nici un gest pe care sa-l regreti!
Cu prietenie,
Adrian
De cand eram mica avea situati critice in care voiam sa mor sau sa ma omor.Am vrut sa incerc de maoi multe ori asta insa niciodata n-am avut destul curaj.Azi 7.11.2008 cica trebuia sa fie ziua mea norocoasa ca numarul meu norocos este7 insa n-a fost asa.S-a dovedit a fi una din cele mai proaste zile ale mele .Oare de ce nimeni nu te intelge,nu te sprijina,nu iti ara afectiune sau intelegere?Raspunsul se afla de fiecare data in subconstientul nostru si de frica nu vrea sa iasa la iveala pentru ca ne este frica sa ni se spuna ca nu suntem iubiti si ca’prieteni’ in generam sau parsivi si numai pe interes.Am trait aceasta experienta p pielea mea.Acum singurul meu gand este de ce inca mai sunt p acest paman de ce mai traiesc de ce simt cum fiecare picatura din viata mea se stinge de ce simt ca munai am ce cauta aici de ce oare a murit bunicul meu si nu am murit eu in locul lui fiindca el avea ce face pe acest pamant si moartea mea ar fi fost mai putin dureroasa decat a lui.Chiar ma intreb daca iar fi pasat cuiva.De cand eram mica imi doaream o persoana care sa tina la mine pentru ceea ce sunt insa intotdeauna am fost o jucarie pentru toti;o singura persoana ma iubit cu adevarat si aceea a fost bunicul unchiuliu meu si desi aveam doar 5 ani cand am murit intotdeauna o sa mi amintesc d eal si mai ales de faptul k pana in ultima clipa el am striga tpe mine,eu eram singura persoana pe care voia s-o vada,iar acest lucru o sa ramana mere in mintea,sufletul si inima mea.As vrea sa ma duc la el si cateodata ma gandesc daca el ma vede daca este alaturi de mine ,ce parere are despre mine.Oare de ce destinul asta este asa de crud cu mine,oare chiar nu are pic de mila fata de sufletul meu.Maine aveam un program foarte incarcat insa nu cred ca voi mai face ceva…sufar mult prea mult
Madalina,
Nu stiu de ce esti atat de suparata, dar vreau sa iti spun ca stiu sa ascult, daca esti dispusa sa vorbesti cu mine, cu noi, aici, in acest loc al oamenilor care au trecut la un moment dat prin momente grele. Si pentru ca, la randul lor, au aflat ce inseamna sa fii singur, sa ai de a face cu oameni “parsivi” sau cu asa-zisii prieteni “de vreme buna, pot intelege.
Mi-ar placea daca ne-ai povesti despre bunicul tau. Din cate inteleg a fost un om intr-adevar deosebit, care a tinut foarte mult la tine (si tu la el – marturisesc ca rar mi-a fost dat sa aud o nepoata spunand ca mai bine ar fi murit ea, nu bunicul ei – desi sunt sigur ca dorinta bunicului tau ar fi fost diferita de a ta, tocmai pentru ca te-a iubit atat de mult!).
Si mi-ar placea daca ne-ai acorda sansa de a-ti fi alaturi in aceste momente grele, ingaduindu-ne sa purtam impreuna cu tine povara care, din cate vad, in aceste momente este mult prea grea pentru o singura persoana. Dar tocmai de aceea suntem aici! Ce zici, incerci sa ne spui despre ce este vorba?
Cu prietenie,
Adrian
PS Ti-am facut o “categorie” a ta – o gasesti in partea dreapta a site-ului – se numeste Madalina. Poti sa ne scrii acolo, pentru ca povestea ta sa poata fi urmarita mai usor de membrii acestui grup virtual de ajutor.
buna, ma numesc Alexandra si eu si eu aceasi problema ca si ceilalti…imi doresc sa mor…nimeni nu ma iubeste dar cel pe care il iubesc eu tocmai mi-a spus k nu mai merge relatia…parintii mei…nu ma asculta niciodata…am niste probleme enorme!a inercat de 3 ori sa-mi iau viata insa se pare k Dumnezeu nu vrea sa ma ia cu el,ma lasa aici k sa ma chinui si sa-mi fac inima amara…nu am niciun prieten,toti prietenii mei m-au tradat si am ales sa nu mai am incredere in nimeni…stau si ma gandesc de ce nu pot sa plec de pe lumea asta…am incercat 3 metode de sinucidere dar niciuna nu a dat rezultate…sunt singura pe acest pamant si vreau sa ma duc pe lumea cealalta alaturi de fetita mea…care…ma asteapta acolo…daca doriti va dau un id de messenger pentru contactare si sa-mi spuneti ce sa fac…nu vreau sa mor in chinuri,vreau o moarte usoara…va rog din adancul sufletului sa ma ajutati…am saptamani intregi de cand nu mai dorm si am ajuns la 3 pachete de tigari la zi…eu asa nu mai rezist..sigur voi gasi o matoda sa plec de pe lumea asta…urasc momentul in care m-am nasut,sunt o greseala norma pe lumea aceasta…vreau o viata normala,la 17 ani pe care ii am deja sunt prea chinuita…felul asta de viata pe care il am eu e un cosmar enorm din care nu ma pot trezi…VA ROG AJUTATI-MA!!!
Alexandra,
in primul rand iti multumesc pentru deschiderea ta si vreau sa iti spun ca aici esti mai mult decat binevenita!
Inteleg din ceea ce ne-ai scris ca treci prin niste momente extrem de dificile. Te rog sa incerci sa te linistesti si sa incerci sa ne povestesti exact ceea ce s-a intamplat, pentru a vedea cum putem incerca sa te ajutam!
Cel mai important lucru – oricat de greu ti-ar fi, te rog mult sa imi promiti ca nu iti vei face rau pana cand nu vom epuiza orice speranta, orice posibilitate de a te ajuta, aici pe grup sau in orice alt context!
Multi dintre cei care ne-au scris au trecut prin ceea ce treci tu acum, au avut aceleasi ganduri negre, si au reusit sa treaca peste ele si sa mearga mai departe, iar acum ne sunt alaturi, aici, si sunt gata sa asculte si sa le impartaseasca speranta lor si modul in care au reusit sa o faca altora care le calca pe urme. Asa cum este si cazul tau!
Da-ne voie sa iti fim alaturi si sa incercam sa purtam impreuna cu tine aceasta povara care, cel putin momentan, se pare ca este mai grea decat poti duce tu insati. Dar, asa cum am spus si altor persoane, de-asta exista prieteni pe lumea asta, nu-i asa? Alexandra, suntem aici pentru tine! Ti-am facut o “categorie” a ta, unde asteptam sa ne spui mai multe despre tine, despre ce anume te-a facut sa spui acele cuvinte atat de dureroase, atat de cumplite, sa ne ajuti sa intelegem de ce suferi atat de mult… Si, nu in ultimul rand, vreau sa stii ca suntem gata sa ascultam si povestea ingerasului tau… Am “citit” in cuvintele tale atata durere… Te rog, simte-te libera sa te descarci aici! Te vom asculta cu atentie, fara sa te judece nimeni sau sa te priveasca ciudat… Ai garantia mea, a noastra, a tuturor membrilor acestui grup!
Astept asadar un semn de la tine!
Cu prietenie,
Adrian
M-am despartit de prietenul meu si simt k lumea s-a terminat la el nush ce sa mai fac…m-a terminat pur si simplu…simt ca cea mai buna metoda ar fi sa mor asa scap de tot…nu mai suport viata asta…el era singura pers in care mai aveam incredere si m-a dezamagit.As vrea sa mor sa ma duc de aici sa scap…si regret,regret k am ajuns in starea asta dar fara EL nu mai vad alte orizonturi nu mai am motiv sa traiesc…EL e viata, aer, oxigen…dak nu mai st q el nu mai vreau nimic…si nu am cui sa ii sp nu am pe nimeni sa ma ajute sa ma sustina…
Sad,
In primul rand permite-mi sa iti spun acelasi sincer “bun venit” pe care il adresam tuturor celor care ne calca pragul, virtual vorbind, desigur.
Niciodata atunci cand se va termina o relatie nu te vei simti bine ci, asa cum ai descris atat de bine, te vei simti pur si simplu terminat. Asa cum ne-au scris si alti membri ai acestui grup virtual de suport, pur si simplu simti ca nu poti merge mai departe. Pentru ca, vorba unuia dintre noi, “cea mai grea este suferinta din dragoste”… SI are dreptate… Cu toate acestea, TREBUIE sa mergi mai departe. Pur si simplu TREBUIE. Si atunci ai nevoie de ajutor, de prieteni, de persoane care sa nu te judece ci, pur si simplu, sa fie acolo, sa iti ofere posibilitatea de a plange atunci cand simti nevoia sa o faci, dar sa fie acolo sa iti stearga lacrimile si sa ii simti alaturi, sa fie capabili sa inteleaga si, mai ales, sa nu te judece, sa nu te priveasca ciudat… Sa nu te barfeasca apoi…
Nu-i asa ca pare utopic, ireal? Cu toate acestea, experienta multora de pe acest site a aratat ca poti avea ca prieteni niste… straini. Pentru ca, de ce sa ne ascundem dupa deget, asta suntem. Suntem insa niste straini care au trecut prin experiente asemanatoare si care vrem sa transformam acele clipe grele intr-o experienta care sa le fie de folos altor persoane care, intr-un fel sau altul, ne calca pe urme…
Prin urmare, draga Sad, cel putin ultimul tau paragraf – acela cu “nu am pe nimeni care sa ma sustina” – nu mai este de actualitate. Suntem aici pentru tine. Spune-ne povestea ta, cu bune si rele. Vei vedea ca, pe langa sprijinul nostru emotional, te vei simti mai usurata prin simplul fapt ca ne vei scrie – pentru ca nu scrii oricui, ci noilor tai prieteni care, la randul lor, au trecut prin situatii asemanatoare cu a ta.
Asteptam cu nerabdare.
PS Ti-am facut o “categorie” numai a ta – Sad – unde vei gasi de acum inainte toate comentariile legate de povestea ta si unde te voi ruga sa ne scrii si tu de acum incolo, de cand te consideram “de-a casei”.
Cu prietenie,
Adrian
Sunte-ti tari, m-ati convins
si ma bucur…
Ne vom mai auzi , la urmatoarea mea problema ,,,
Bookmark
@baz – esti binevenit(a) oricand.
Salut,
am accesat pentru a doua oara acest blogg, dar nu am avut dorinta de a scrie pana acum. As vrea sa ma fac usor de inteles… si poate sa primesc ceva ajutor…
Kimi,
Bine ai venit! Ti-am facut o “categorie” a ta si asteptam cu nerabdare sa ne spui povestea ta! Suntem aici sa te ascultam si sa incercam sa te ajutam!
Cu prietenie,
Adrian
nu mai pot sa mai traiesc snt la liceu si am o groaza d absente si relatia cu parinti a cazut in abis asa ca nu mai are rost sa ma cert cu parinti mai bine plec
Ionel,
Cand eram student, un profesor “de gasca” ne-a spus ca “nu esti student daca nu ai macar o restanta”… Da-mi voie sa parafrazez spunandu-ti ca nu esti licean daca nu ai absente… Nu ai inceput scoala de prea mult timp, asa ca nu cred ca este chiar un capat de tara… Iar relatia cu parintii se poate imbunatati mult mai repede decat crezi! Hai, capul sus! Spune-ne povestea ta, ca sa vedem cum putem merge mai departe impreuna, ok? Pentru ca, vorba aceea, la asta sunt buni prietenii… Fie ei si doar virtuali, ca noi…
Ti-am facut o “categorie” a ta, unde astept sa ne scrii povestea ta, cu toate detaliile pe care le consideri relevante. Spune-ne ce s-a intamplat, in detaliu, si ajuta-ne sa intelegem exact de ce crezi ca lucrurile sunt atat de “negre” cum le descrii. De cele mai multe ori, scriind aceste detalii, te ajuta sa iti faci ordine in propriile ganduri si ajungi sa intrevezi deja solutii de rezolvare. Te rog mult, fa un efort, nu abandona! Esti un tip puternic, ok? Trebuie sa mergi mai departe!
Cu prietenie,
Adrian
buna ma numesc Iulia , ce pot sa zic am si eu o problema nu din dragoste sau poate … am facut multe chestii de care nu sunt multumita dar asta e imi asum responsabilitatea.. de ceva timp ma gandesc cum sa imi pun capat zilelor nu mai pot … eu sunt o persoana foarte timida sa stiti ca mia fost foarte greu sa scriu pe acest site dar nu mai pot si nici nu am cu cine sa vorbesc. M-am saturat sa plang, lumea imi zice ca e bine sa plang ca ma descarc si nu ma mai doare capul dar problemele tot raman. Am o groaza de datorii nu mai stiu ce sa fac poate ar fi mai bine sa ma omor ca asa scap de ele, numai ca eu sunt si o persoana credincioasa si mie frica de Dumnezeu ca o sa ma pedepseasca.
Iulia,
Bine ai venit! Cred ca decizia ta de a ne scrie – chiar daca inteleg ca a fost una mai dificila pentru tine, dat fiind faptul ca esti mai timida – a fost una cat se poate de buna. Si sper din suflet ca tu insati sa ajungi sa consideri lucrul acesta dupa ce se va rezolva si problema ta. Pentru ca, intr-un fel sau altul, sunt sigur ca se va rezolva.
Haide sa luam pe rand problemele pe care le ridici. Am inteles ca ai datorii destul de mari si ca acest lucru a ajuns sa te copleseasca pana intr-atat incat sa consideri ca poate daca te omori ajungi sa scapi (de ele?). Faptul ca iti iei viata nu iti va plati datoriile, Iulia draga! Sunt sigur ca esti suficient de matura incat sa fii, la randul tau, sigura de lucrul acesta. Dealtfel, acesta si cred ca este motivul pentru care nu ai facut-o inca… Singura modalitate de a scapa de datorii este sa lucrezi, poate sa mai cauti inca ceva de lucru suplimentar, sa astepti, sa speri… Iar rezolvarea va veni cu siguranta, te asigur! Nu esti prima pe acest grup de ajutor care s-a confruntat cu astfel de dificultati financiare. Si daca problemele celorlalti s-au rezolvat, cu siguranta se va rezolva si a ta! Totul este sa fii tare, sa lupti si sa te mobilizezi sa cauti solutii reale! Iar noi iti vom fi alaturi si te vom asista pas cu pas, pana cand vei putea iesi din situatia in care te afli.
Apoi, spui ca esti o persoana credincioasa – si bine faci ca esti! Ma bucur foarte mult de faptul ca iti pui problema la modul cel mai realist cu putinta si ca ai reusit ceva ce nu multi reusesc: sa faci distinctia intre ceea ce este trecator – respectiv problemele de moment, datoriile tale, oricat de mari si de multe ar fi ele – si ceea ce este vesnic – destinul tau etern. Nu face un gest pe care il vei regreta etern pentru ceva trecator (pentru ca, in definitiv, oricat de mult timp ar trebui sa lucrezi pentru a-ti plati datoriile, este totusi o perioada limitata… nu vei plati vesnic… Sufletul tau insa este vesnic!). In plus – asta iti pot garanta eu, dar si alti membri ai grupului – “daca ai incredere in Dumnezeu, El nu te va dezamagi”. Este o promisiune (am parafrazat-o, e drept) pe care o gasesti in Biblie, facuta de Insusi Dumnezeu, ceea ce inseamna ca te poti baza pe ea 100%.
Curaj, incearca sa te aduni si sa ne ajuti sa intelegem mai bine problema ta! Ti-am facut o “categorie” a ta (o gasesti in dreapta, se numeste “Iulia”) si asteptam sa ne scrii acolo. Tot acolo vei gasi si raspunsurile noastre de acum incolo, pentru ca toti membrii grupului sa poata urmari mai usor evolutia lucrurilor. Pentru ca tu, la randul tau, poti fi o incurajare pentru altii mai deznadajduiti decat tine, vazand cum problema ta, incet-incet, incepe sa se rezolve…
Cu prietenie, Adrian
Mi-a placut articolul, o sa citesc blog-ul tau de acum incolo, te-am adaugat la bookmarks.
da! intradevar e fff greu sa suporti toate dezamagirile, mnciunile, lumea pare cruda si rea dar ne-am gindit vreodata cita suferinta tu poti provoca la cineva drag. nu-ti place sa fii mintit dar amintesteti cite minciuni urite ai spus tu, cite pers ai dezamagit.. de ce ti-e mila doar de tine.. cum ramine cu ceilalti?? uite asa ca si tine sunt si ceilalti egoisti!! stiti eu sc aici comentariu pu ca si eu am incercat de mai mult de 3ori sa ma sinucid, dar am avut noroc nevazut , am fost salvata.. de 4ani sunt asa dar inca traesc si am am momente in care am multumit ca traesc.. stiti orcum aproape in fiecare seara ma mai gindesc s-o fac dar tot timpul imi amintesc de cei pe care ii iubesc eu.. ginditiva ce veti reusi daca va sinucideti!? inca nu v-ati dat seama ca tot timpul viata e asa cu toti dar citi oameni traesc si indura toata durerea sufleteasca. crezi ca nu trebuesti nimanui?? de ce crezi asa? dar tu te-ai gindit de ce nu te cauta nimeni? tu ai cautat pe cineva ca sa salvezi? si chiar daca te-ar cauta cineva sa spunem sa te salveze, ce-ai vrea sa faca pu tine? tu crezi ca e posibil asta? chiar nu va e interesant sa stiti cu ce totul se termina. nu un prieten o sa va ajute sa scapati de toata suferinta sau cel iubit care v-a parasit ci doar tu. un mic sfat- invata din propriile greseli daca nu poti invata din greselile altora!! m-am chinuit atita timp, m-am inchis nu numai in mine dar si totodata m-am indepartat de lume si stiti daca totusi am avut o zi buna si am visat frumos ies in oras si stiti multi spun ca sunt draguta si de ce nu m-au intilnit mai devreme.. asa si iubitul meu de acum mi-a spus asta acum 4 luni. sa nu disperati la o nereusita , ginditiva ca dupa plins vine risul!! toate gindurile pisimiste va distrug viata nu cineva sau ceva. toata puterea e in capul tau , in interiorul tau. gasesteo!!
stiti am contactat acest site ca vreau si eu o metota mai simpla, dar dupa ce citi tot ce ati putut scrie dragi doritori de sinucidere am mai inteles inca o data cit de proasta sint numai daca ma gindesc sa ma sinucid.. stiti am fost ceva mai devreme la medic si am aflat ceva ce un om normal ar spune ca e strasnic, nu mai mult de 7 luni mai am de trait.. stiti cind am aflat nu-mi venea sa cred ca doar asta imi doream asa de mult!! si acum cind stiu ca nu … nu mai am timp pentru a vedea ce va mai fi.. nu voi putea sa am o familie pe care mi-am dorito.. stiti cum e?? stiti acum ca stiu ca am sa mor curind mi-i si mai greu!! ma intreb de ce nu am pretuit viata la timpul ei??????? acum am un iubit care sunt sigura ca ma poate face fericita cu ajutorul meu si eu pot sa-l fac fericit!! dar cum sa-l fac asa fericit cind va observa cit de putin timp mi-a ramas?? VIATA E DARUL DE LA DUMNEZEU, PRETUIESTE-O!! cum se mai spune dupa ce pierzi iti dai seama ce ai pierdut!! nu lasa sa fie prea tirziu!! crezi in Dumnezeu? crezi ca vei putea vedea si supraeghea de sus???!! hmm.. nu prea cred pentru ca vei ajunge direct in iad!! stiti care e cea mai mare reusita a diavolului.. a convins lumea ca el nu exista!! gidtitiva la o solutie mai reusita nu la sinucidere si o vesnicie in iad!!
mi-i greu sa vad cum sufera persoanele mele iubite si de asta eu sufar si mai mult si vreu sa ma sinucid. dar m-am gindit oare cu cit voi mari suferinta lor daca dispar asa???????? da! si la rindul lor ei ce trebuie sa faca??? sa se sinucida??? nu-mi voi putea ierta asta!!!!! daca cineva iti va spune sari cu capu in fintina, vei face? de ce? bine. dar de ce nu poti sa asculti un sfat bun care ti-l poate oferi addsalu de pe site?? de ce? daca ai o problema cauta-i o rezolvare!! la orce e o solutie! daca te-a parasit iubitul crezi ca sufera pu tine? se bucura ca este cineva care plinge pu el si e un imbecil. dar nu uita ca sunt persoane la care nici nu te gindesti cit de mult tin la tine si nu au curaj sa se afirme.. iti amintesti la citi ai refuzat dragostea lor sincera?? ai pierdut nu pentru ca te-a lasat un imbecil ci pentruca ai ales tu asta!!! as vrea sa intelegeti mai multe dar eu nu pot sa va sc aici totul … cel putin intelegeti cit de pretioasa viata!! citi oameni sufera poate mai mult decit tine!! si daca persoanele de liga tine nu se schimba spre bine intelege ca nu se vor schimba niciodata, asta ar insemna ca trebuie sa renunti la ele… inseamna ca nu ai gasit pe cine trebuia!! dar tine minte ca alegerea sta dupa tine pentru arce…. Succese si mult curaj!!
Mss Sorry,
Iti multumesc pentru contributiile tale pe acest site. Ti-am facut o “categorie” numai a ta (unde am grupat toate aceste trei interventii ale tale) din doua motive: primul este acela ca ne-ai spus ca te confrunti si tu, zilnic, cu tentatia cu care se confrunta mai toti cei care ne calca pragul (iar faptul ca incerci sa o tii in frau este un lucru extraordinar de bun),
iar cel de-al doilea motiv este acela ca eu unul am primit o lectie de viata. De la tine, cea care mai are maximum 7 luni de trait, dupa spusele medicilor. M-a impresionat enorm acel paradox pe care ni l-ai descris, si hotararea ta de a-ti duce lupta pana la capat!
Capul sus, curajoasa noastra prietena! Si continua sa crezi in ajutorul Celui care a promis ca va fi alaturi de noi pana in ultima noastra clipa de viata! Si nu ne va parasi nicicand!
Cu prietenie,
Adrian
Am avut o relatie care a durat 4 ani de zile,si tocmai sa terminat printr-un msg de la ea.Ea da in continure vina pe mn spund ca eu am vrut sa se ajunga aici.Si sa explic cum sta treaba.totul a pornit de la facultate de la anturaje,am inceput sa ne certam din tot felul de prostii iar prostia cea mai mare ca ea vroai disperata sa mearga in cluburi cu toate cu nu era week-end sa nu iesim in oras, la film la patinuar etc.dar nu vroiam sa merg unde vroia ea din cauza unei prietene care stiu eu ca sigur ca si-a dorit sa ne desparta ca sa-i fac loc unui bun prieten de-al ei.Semn ca asa fost ca am auzit tot felul de vb despre mn,iar pe ea am vazut-o cu asta dar sora ei mi-a spus ca nu are treaba cu el.Ea acum si-a schimbat nr de tel si nu mai pot sa dau de ea pt ca si-a implicat si parintii si deja mi-au spus sa stau potolit sa termin,si oricum nu rasp la nici un semn.sau intamplat foarte multe lucruri in astia 4 ani si nu pot sa cred ce imi face dupa cat am facut pt ea.sunt multe lucruri de spus da cert este ca nu mai supot ignoranta asta. am incercat da cateva ori sa ma spanzur dar nu a fost sa fie(sa rupt sfoara si alte chestii)acum chiar ca nu mai suport mai ales knd o vad cu ala ca doar stam bloc langa bloc.m-am dus la biserica m-am rugat dar knd vine seara simt ca inebunesc si ma iau tot feluri de ganduri,visez numai moarte.nu pot sa scriu tot ce sa intamplat intre noi dar o iubesc asta e sigur.ce sa fac ca numai supot???
Alexandru,
Din pacate nu esti nici primul, nici singurul in situatia aceasta. Ti-as spune ca toate se vor rezolva, ca vei putea iubi din nou si ca va veni un moment in care nu iti va mai fi atat de greu sa o privesti, sa mergi prin locurile in care mergeati impreuna… Insa STIU ca acum efectiv nu poti accepta ca lucrurile acestea sunt valabile si pentru tine. Povara, durerea ta este prea mare acum pentru a le purta de unul singur.
Vreau insa sa iti spun ceea ce sigur stii deja: sinuciderea NU ESTE O SOLUTIE! Incerci sa reduci la tacere durerea ta, dar ce te faci cu durerea celor pe care ii lasi in urma? La ei te-ai gandit vreo clipa?
Tu suferi in tacere acum pentru ca s-a rupt o relatie… Te rog sa faci un efort supraomenesc si sa incerci acum sa te gandesti ce ar fi in sufletul celor care te iubesc, al celor care, la o adica, ar fi gata sa iti doneze sange, ba chiar si un rinichi sau altceva, daca ai avea nevoie sa supravietuiesti… Ce ar fi in sufletul lor daca tu ai abandona, pur si simplu, viata aceasta? Da, este adevarat, acum durerea TA este mare, dar in nici un caz un gest extrem, care va aduce durere mult mai multa in sufletele parintilor, al fratilor, al celor apropiati tie, nu va rezolva problema.
Incearca sa te gandesti putin “la rece”. Ranile tale sufletesti se vor cicatriza, incet-incet, in timp. Peste ani, mai multi sau mai putini, nu stiu, Dumnezeu este Singurul care stie exact, sufletul tau ranit va putea sa daruiasca din nou dragostea ta unei Dulcinee care sa te merite, sa te ajute sa mergi mai departe, sa iti fie alaturi nu numai la bine, ci si la rau, nu numai pe varfuri, dar si in vaile adanci… Asta este viata, Alexandru, cu suisurile si coborasurile ei…
Oricat ti-ar fi de greu, nu abandona lupta! Plangi, descarca-te, sufera… de-aia suntem aici, sa iti fim alaturi in aceste momente, sa te sprijinim!… Dar nu abandona!
Cand nu mai poti si simti ca nu mai ai puterea de a merge mai departe, ba, mai mult, cand simti ca nu mai merita sa mergi mai departe, ca nu mai ai nici un motiv sa o faci… ei bine, acelea sunt momentele in care ai cea mai mare nevoie de prieteni, de oameni care sa iti fie alaturi si care sa creada asta si pentru tine, sa spere, daca se poate, si in locul tau, pana cand tu vei fi din nou suficient de puternic si de curajos pentru a merge mai departe!
Te rog mult, scrie-ne, tine-ne la curent cu evolutia ta! Ti-am facut o categorie a ta – Alexandru, in coloana din partea dreapta; acolo vei gasi raspunsurile si incurajarile noastre si acolo te rog sa ne scrii in continuare!
TREBUIE SA MERGI MAI DEPARTE, Alexandru! TREBUIE! Curaj, suntem alaturi de tine! Mai mult decat atat, este alaturi de tine si Cel care a biruit Moartea, cel care se autointituleaza “Viata” (“Eu sunt Calea, Adevarul si Viata…”). Prin El si cu ajutorul Lui, si al noilor tai prieteni de aici, vei putea sa biruiesti si tu aceste momente cumplit de grele si sa mergi mai departe!
Cu prietenie,
Adrian
am citi povestile multora de aici de viata si nici macar nhu am idee cum am ajuns aici …. de fapth am ajuns din simplul fapth ca eu cautam sa zicem un mod de a muri lent …. si sincer si aku imi doresc lucrul asta …. chiar nhu ar mai avea rost pe tata nhu lam mai vazuth de 4 ani fratimio ma considera o curva …. mama ma uraste bunicamea e nebuna si nhu ma suportha si asta doar pentru simplu fapth k mi’am dath pierce …. thotusi …. chiar nhu mai vadh rostu in viata am incerth sa trec si peste dha pacea chiar nhu am reusith … voi credeti k se mai merita sa mai traiesc o astfel de viata :-S ???
Eliza,
Categoric, DA! Credem ca viata merita traita si ca problemele de moment, oricat de mari ar fi ele, pot si trebuie sa fie depasite!
Ai toata viata inainte! Nu face un gest pe care sa il regreti! Uite, ti-am facut o “categorie” a ta, in coloana din dreapta, unde asteptam sa ne dai detalii despre problema ta. Cati ani ai? Cu cine locuiesti in aceeasi casa? De ce nu ti-ai mai vazut tatal de 4 ani? De ce te considera fratele tau asa (poate a spus doar niste cuvinte rautacioase…)? Si, mai ales, ce ai incercat sa faci, in mod concret, pentru a depasi aceste probleme?
Impreuna putem reusi sa trecem si peste asta, vei vedea!
Te asteptam cu detalii, Eliza! Si te rugam fierbinte sa nu faci nici un gest pripit!
Cu prietenie,
Adrian
buna,
sunt intr-o situatie nu tocmai plactuta ..din toate punctele de vedere.
m-am saturat ca cei din jurul meu sa rada de mine ..sa am badjocoreasca .deoarece sunt plinuta……………am incercat sa tin diete nu . a mers…am fost la doctor …nimic.
eu am astm..nevoiti doctorii am a trebuit sa imi dea nush ce substanta ….de acolo mi se trage totul………(poveste lunga….)
din cauza ca sunt grasa….incep sa ma tot ascund ..de parinti … de asa zisi prieteni(care pe la spate ma barfesc..le e rusine cu mn)
la scoala totul merge prost ….note mici desi invat…din cauza ca sunt asa …sunt fff timida ..si .uit to…..SUNT RUSINEA FAMILIEI….nush cum e sa te simti ultimul om de pe pamnat …simt ca nu am ce cauta aici…..
am avut tentative sinucidere..insa iubirea ptr familie ma salvat…..nu stiu cat mai pot indura….vreau sa plec ..dar totusi mie frica…ca o metode de alinare ….eu am inceput sa compun poezii…sa imi pun suferinta pe hartie…
am incercat sa trec peste tot dar nu se poate …m-am saturat de viata asta …VREAU SA MOR….ms ptr asculare
cu drag,
fata fara nume
vazand ca nici o metoda nu functioneaza… am hotarat … sa las apendicul sa explodeza..ca sa am peritonita….presimt ca nu mai am mult…deja .. ma doare ….rau….
aku ma simt linistita….ca am spus cuiva ce simt
ms ptr intelegere(am 14 ani)
Draga prietene,
Sunt intr-o situatie devastatoare…putinele puteri pe care le mai aveam au disparut … adevaratele fete ale prietenelor s-au arat…cuvinete spuse de acestea mi-au sfaramat si ultima bucatica din suflet…vreau sa plec din lumea asta.. sa ma alaturi ingerilor..insa mi-e frica.. nu stiu ce este acolo:(( …jignirile celor din jur m-au facut mai vulnerabila decat eram…simt ca locul meu nu e aici..ptr mine .. totul este o pata neaga fara o portita de scapare…vreau sa evadez..intr-o lume unde esty apreciat ptr ceea ce esty nu ptr cum arati,
Nu stiu ce sa mai fac….singura solutie este sa plec undeva unde nimic nu ma poate adduce inapoi
Cu drag,
Fatafaranume
Fatafaranume,
Oamenii pot fi foarte cruzi, intr-adevar, in unele momente. Ce e mai rau este ca majoritatea nici macar nu isi dau seama de cat efect pot avea cuvintele lor in inima cuiva care chiar este afectat e ele. Cuvintele pot vindeca si, in acelasi timp, cuvintele pot rani de moarte…
Sper din suflet ca aici sa gasesti prieteni pe care poti conta, prieteni care stiu sa asculte si care sunt dispusi sa iti fie alaturi in procesul vindecarii tale!
Referitor la ceea ce ne-ai impartasit, vreau sa incercam sa le luam pe rand, cu permisiunea ta.
1. Daca ne-ai scris si te-ai deschis, stii “regula” – te consideram “de-a casei; ti-am facut o categorie a ta – “Fatafaranume”, in coloana din dreapta. Acolo vei gasi raspunsurile noastre si acolo vei putea posta in continuare.
2. Obezitatea. Desigur ca nimeni nu isi doreste asta insa, atunci cand ea este cauzata de o boala sau cand pur si simplu nu poti lupta de una singura impotriva ei, nu trebuie sa te lasi doborata de ea! Cere ajutorul unui nutritionist sau al unui specialist endocrinolog! Daca nu te ajuta, cauta un altul! Medicina progreseaza, sa stii, si s-au gasit solutii la probleme de tot felul! Doar dupa ce ai epuizat TOATE variantele poti sa te resemnezi… Si, in cazul tau, resemnarea inseamna nu sa abandonezi lupta, ci sa inveti sa te iubesti! Pentru ca am convingerea ca imaginea ta de sine este destul de scazuta!
3. Incearca sa iti gasesti prieteni care au aceeasi problema ca si tine! Ei nu te vor judeca, pentru ca ei stiu ce inseamna sa lupti aproape zadarnic cu kilogramele in plus. Foarte multe persoane “cu greutate”, cum se spune, sunt apreciate pentru celelalte calitati ale lor.
Stii, draga “Fatafaranume”, era un scriitor foarte apreciat (uite, imi scapa numele lui acum, dar nu asta este important…) care a spus odata un mare adevar: “Tu nu ai un suflet. Tu ESTI un suflet! Tu ai un trup!”. Ei, cum te simti acum, stiind lucrul acesta? Ceea ce conteaza intr-adevar este interiorul nostru… Partea proasta este ca, de prea multe ori, oamenii superficiali privesc la exteriorul nostru si ne neglijeaza interiorul. Dar hei… asta nu ar trebui sa fie problema noastra, ci pierderea lor!
3. Apendicita care da in peritonita… Sa stii ca acesta nu este un subiect cu care sa poti glumi! Poti ajunge sa ai parte de niste chinuri groaznice daca vrei cu tot dinadinsul sa ajungi sa faci peritonita! In plus, ne-ai spus ca dragostea fata de cei dragi ai tai te-a oprit pana acum sa faci vreun gest necugetat! Te rog sa te gandesti si in continuare la ei, la suferinta pe care le-ai provoca-o! Pentru ca ei sunt poate printre putinii care privesc la tine asa cum trebuie – cei care te apreciaza pentru cine esti, pentru ceea ce reprezinti pentru ei, si nu pentru cum arati! Si tocmai lor sa le faci asta?!
4. Prejudecata ca “cei plinuti nu sunt frumosi”. Cine stabileste cine este frumos si cine nu? Moda? Pai, draga noastra, moda este trecatoare, nu-i asa? Si extreeeeeem de schimbatoare! Adu-ti aminte de tablourile lui Rubens, de celebrele sale nuduri… Daca nu le stii, cauta-le pe internet! Sunt sigur ca te vor face sa privesti altfel lucrurile! Vei vedea cum considerau oamenii aceia ca trebuie sa arate o femeie, o fata frumoasa!
5. Tu ai valoare! Traim intr-o tara crestina, insa uitam atat de repede faptul ca de fiecare Pasti sarbatorim ceva de-a dreptul extraordinar! Dumnezeu insusi s-a intrupat, a venit in lumea noastra si a ales sa moara pentru noi, pentru pacatele noastre, pentru a ne impaca cu Tatal! De ce crezi ca a facut asta? Din dragoste pentru noi! Pentru ca in ochii Lui avem valoare, ne iubeste cu adevarat pentru ceea ce suntem noi in ochii Lui. Ori de cate ori cineva te face sa te simti prost pentru felul in care arati, adu-ti aminte ca pentru TINE a murit Fiul lui Dumnezeu! Din dragoste pentru tine! Iar daca El a fost gata sa plateasca un pret atat de mare, atunci inseamna ca ai o valoare inestimabila in ochii Lui!
6. Nu face un gest necugetat! Sinuciderea nu a fost niciodata o solutie adevarata! Spuui ca vrei sa evadezi intr-o lume unde esti apreciat nu pentru felul in care arati, sa te alaturi ingerilor… Nu uita insa ca Biserica considera sinuciderea un pacat… Ia in calcul faptul ca s-ar putea sa aiba dreptate… Ce te faci daca, odata ce ai facut gestul acela pe care eu unul il consider unul de ratacire, ajungi unde nu trebuie, nu unde ti-ai dorit? Ce e mai trist este ca nici nu vei mai putea indrepta raul facut… Iti poti permite sa risti? Eu unul zic ca, prin comparatie, ceea ce ai este mult mai de dorit decat… stii tu… De ce? Pentru ca problemele tale sunt doar TRECATOARE! Si se pot schimba! Sau, daca vei descoperi ca nu se pot schimba, poti invata sa le accepti si sa traiesti bine-mersi cu starea ta! Si vei vedea ca si altii vor ajunge sa vada in tine persoana sensibila si cu multe calitati, daca le vei ingadui lucrul acesta!
Iar noi iti vom fi alaturi! Hai, curaj! Capul sus!
Cu prietenie, Adrian
buna, am intrat pe acest site fiindca simt nevoia sa spun cuiva ce simt ji sa caut un sprijit, un sfat….fiindca nu am ciu sa i-l cer.Problema mea este ca parintii mei sunt despartiti ji am ramas la tata care sa schimbat foarte mult din cauza noii sale pritene(mama vitrega) ji se lasa prea mult influentat de aceasta pana a lua niste decizii absurde asupra mea. Ultima prostie (ca sa ii zic asa) este sa stau de revelion in casa ji sa ma uit la ei knd mama l-a rigat cu ceru ji pamantul sa ma lase cu ea.Este asa de dur ji nu prea poti sa discuti cu el.Uneori chiar am incercat sa-mi iau viatza dar mi-am dat seama k dragostea fata de prietenul meu m-a facut sa renunt la aceasta idee pt moment dar nu stiu knd o sa pot sa indur.
va rog vreau un sfat. va multumesc
Aniy,
Bine ai venit! Si multumim pentru increderea pe care ne-ai aratat-o spunandu-ne ce-ti apasa sufletul.
Inteleg, din ceea ce imi spui, ca ai pana in 18 ani, parintii tai s-au despartit iar tu ai ales sa ramai la tatal tau (daca am gresit te rog sa nu te superi si sa ma corectezi). Inteleg, iarasi, ca te-a suparat mult faptul ca nu iti poti petrece Revelionul alaturi de mama ta. Atat de mult incat ai vrut sa iti pui capat zilelor si singurul lucru care te-a oprit a fost dragostea fata de prietenul tau. Ei bine, tin sa te felicit pentru ca ai reusit ca, in acele momente de cumpana, sa te gandesti la lucrurile frumoase din viata ta si la cei care te apreciaza!
O sa iti spun acum ceva care s-ar putea sa nu iti placa… Parintii sunt acele fiinte care ne iubesc enorm dar care, din pacate, de multe ori nu se pricep sa ne-o arate… Asta nu inseamna insa ca nu ne iubesc… Uneori insa, ca adulti, suntem atat de caposi si de orgoliosi, incat lasam sa primeze alte lucruri, nu dorintele si interesele copiilor nostri… Asa sunt adultii… parintii… Si oricat de mult ai incerca sa eviti sa cazi in aceleasi greseli ca si parintii tai, te surprinzi cu ciuda, atunci cand te analizezi, sa vezi ca ai esuat tocmai in momentele importante…
In fine… Ti-as sugera sa incerci sa porti o discutie cat se poate de deschisa si de matura cu tatal tau despre problema aceasta. Nu la telefon sau pe fuga, ci intr-un loc linistit, unde sa poti fi doar tu cu el. Eventual invita-l la o ciocolata fierbinte undeva, aproape. Spune-i ca AI NEVOIE sa vorbesti cu el.
Apoi, daca tot nu se rezolva, trebuie sa stii ca ambii parinti au dreptul legal de a petrece timp cu copiii lor. Daca s-au despartit in mod legal, lucrurile acestea de obicei sunt hotarate de instanta, si regula este ca amandoi sa faca in asa fel incat vizitele sa fie echitabile pentru ambele parti. De exemplu, daca ti-ai petrecut Craciunul cu unul dintre ei, frumos si normal ar fi ca Revelionul sa ti-l petreci cu celalalt.
In nici un caz nu trebuie sa recurgi la amenintari fata de parinti… Vei descoperi ca lucrul acesta nu ajuta deloc, ba dimpotriva… “Vorba dulce mult aduce”… stii tu vorba asta romaneasca… e valabila si in cazul tau…
Ti-am facut o categorie a ta si te mai asteptam pe la noi!
Cu prietenie,
Adrian
am incercat de atatea ori sa vb cu el si totusi simt k nu asculta…de cate ori incerc sa mi impun punctul de vedere incheie discutia sau tipa……ji q mama nu apuc sa petrec timp deloc fiindca ea este plecata in alta tara ji nici macar knd vine sa nu ma lase sa stau q ea mi se pare deplasat.Am 17 ani iar parintii sau despartit legal dar nu a fost facut partajul pt k tatal meu a pus-o pe mama sa semneze cv ji ea la semnat la disperare nestiind ce a semnat ji deci nu a primit absolut nmc din ce i se cuvenea. Pe mine ma revolta k numai aceasta femeie (Luminta o cheama) reuseste sa il influenteze. Poate k si el se lasa inflentat fiindca noi locuim in apartamentul ei cu familia ei (pt k avem un apartament dar este inchiriat)….cum sa nu te simti in plus.
Aniy,
Am postat un raspuns la ce mi-ai scris in “Aniy (2)” – in categoria ta din coloana din dreapta.
Cu prietenie,
Adrian
buna…..nus cum. sa va zic…dar am..o prietena,,,,care…ai plc..mult de..o vedeta…( dintro formatie…nu dau nume…..)….si..nus toata ziua se gandeste la el….dar…intruna sta pe net sa vada interviuri….nus….si iam zis dc nu mergi la concert..( formatia nu e din romania)….dar sar putea sa vina….)..si mia zis…ce rost are sa mai merg….nus da odata mia spus…k vrea sa moara….si ba k vrea sa plc de acasa……si nus datimi un sfat….( vam mai scris…dar nu miati raspuns….)…ce sai zic….pls
cand imi raspundeti si mie!!!!!!!!!!!!!!!
Draga Andreea,
In momentul in care tu ne-ai scris din nou aceste randuri, raspunsul tau avea deja niste ore bune. Mai mult decat atat, ti-am facut si o categorie a ta, folosind “numele” pe care ni l-ai dat prima data – “Anonim”. Acum, ca ne-ai dat si un nume, am modificat numele “categoriei” tale din AnoniM in Andreea.
In concluzie, raspunsul meu te asteapta si acolo unde ai scris prima data, si in coloana din dreapta, la Categorii – Andreea.
Probabil ca ai uitat cu ce pseudonim ne-ai scris si, prin urmare, nu ai putut citi raspunsul dat. Nu-i bai. Eu unul ma bucur ca ma pot adresa tie ca unei persoane, nu unui “anonim”, si imi cer scuze pentru frustrarea creata in sufletul tau crezand ca nu ti s-a raspuns. Te asigur ca am raspuns – si il vei gasi unde ti-am indicat. Aici fiecare apel este tratat cu maxima seriozitate!
Cu prietenie,
Adrian
intodeauna mam int…” oare esista viata dupa moarte”? si cred k nu numai eu ma int.. oare chiar ar exista…am vazut si un caz real la stiri.. o casa bantuita..un om..oare ma crezi oare nu ma crezi…dar poate exista..” oare oamenii care mor…incep o alta viaata..”?….oare cei kre au murit si au lasat lucruri neterminate..oare daia bantuie unii oameni…sau pur si simplu e diavolul..”
sau oare exista diavolulul cu adevarat sau dumnezeu..??? sunt sigur k nu nuami eu mam int..
oare unele vrajitoare.. pot face lucrui inexplicabile…….poate exista reincarnarea.?”’ ce parere ai..sau aveti? despre asta.. sunteti de acord k ar exista..?toaate astea sau nu?
intodeauna mam int…” oare esista viata dupa moarte”? si cred k nu numai eu ma int.. oare chiar ar exista…am vazut si un caz real la stiri.. o casa bantuita..un om..oare ma crezi oare nu ma crezi…dar poate exista..” oare oamenii care mor…incep o alta viaata..”?….oare cei kre au murit si au lasat lucruri neterminate..oare daia bantuie unii oameni…sau pur si simplu e diavolul..”
sau oare exista diavolulul cu adevarat sau dumnezeu..??? sunt sigur k nu nuami eu mam int..
oare unele vrajitoare.. pot face lucrui inexplicabile…….poate exista reincarnarea.?”’ ce parere ai..sau aveti? despre asta.. sunteti de acord k ar exista..?toaate astea sau nu?
Simona,
Oare nu ai crede ca ar fi absurd sa ne nastem “tabula rasa”, sa acumulam la cunostinte toata viata, apoi sa murim si sa se termine totul? Practic, in acceptiunea generala si in cazurile “normale”, murim atunci cand imbatranim, dupa ce am acumulat o serie intreaga de cunostinte, idei, credinte si convingeri. Adica atunci cand ajungem la un apogeu. Eu cred ca ar fi absurd ca totul sa se termine atunci. Cred ca ceea ce spune Biblia este adevarat si ca noi, in momentul mortii, nu “trecem in nefiinta”, in neant, ci trecem intr-o alta faza a existentei. Una mai buna sau una mai rea, in functie de alegerile pe care le-am facut si de credinta pe care am avut-o cata vreme am trait in aceasta forma a existentei noastre.
Apoi, partea cu reincarnarea… Biblia spune ca “omului ii este randuit sa moara O SINGURA DATA (ceea ce exclude reincarnarea din start – n.m.), dupa care vine judecata”. In plus, daca toate teoriile – si cea creationista, pe care o imbratisez eu, si cea evolutionista, imbratisata de multi altii, afirma ca initial au existat cel mult doua exemplare din fiecare specie (oameni, animale etc.), iar teoria reincarnarii afirma ca sufletele se reintrupeaza… cum se face ca numarul tuturor vietuitoarelor a crescut enorm? De unde au avut suflete doar cele 6 miliarde de oameni, ca sa nu mai vorbesc de animale, plante, pasari, pesti, reptile etc.? Trebuie sa fi existat un Creator, care ne-a dat fiecaruia dintre noi un suflet distinct si unic…
Apoi, Biblia nu spune nimic despre posibilitatea vreunui om de a face ceea ce-l taie capul dupa ce moare… Ni se spune, dimpotriva, ca ajungem fie intr-un loc, fie in altul… Si acolo stam…
Daca exista Diavolul sau Dumnezeu… Eu cred ca da… Daca toate lucrurile au o cauza, mergand pe principiul legii cauzei si efectului, trebuie sa existe o cauza primara pentru tot ce exista… Si acea cauza noi o numim Dumnezeu… Mai departe totul este simplu… totul este creatia Lui… pana si Diavolul, care nu este altceva decat un inger razvratit, care incearca sa ii atraga pe cat mai multi in razvratirea lui, pentru a-i impartasi destinul vesnic…
In privinta vrajitoarelor, unele sunt sarlatane… insa Biblia spune ca exista si vrajitoare reale… In toate cazurile insa… atentie… Biblia spune ca este pacat sa apelam la ajutorul lor… care nu este decat temporar si iluzoriu… Mai bine, daca ai vreo problema, apeleaza la ajutorul Lui! El nu te va dezamagi niciodata!
stiu k asta ar trebui sa scriu aici…
sa vada toatalumea….voi aveti pt ce trai…..nene si inca multe…uiteati….
voi luati in seama si va amintiti..lucrurrile RELE…va ganditi prea profund.
la orce lucru marunt..
am inceput sa cred k lumea din orce lucru marunt face ditamai ….( nebunia…sau io mai stiu ce..)
sa stiti k si fara prieteni..amici etc..se poate supravietui…mai greu dak te gandesti numai la asta….dar dak nu te gandesti la asta e usor.
si….orcum…Nu cred k tb sa va pun un video..da???? deci pt ce traiti:)))…so zoc asa pt ce?….k sa faceti ce doriti ce va face mai fericiti.. ce va face??? ganditiva si…..o sa aveti pt ce trai;)
voi nu va ganditi ce va face fericiti….va ganditi..la ce va face nefericiti..
a scuze nu..va gaditi la ce ar putea sa va faca fericiti dak nu va face..
..ganditiva…si incercati sa va atingeti scopul ala…;),…so’..sunt atatea tari de vizitat,,,,ex..lumea e frumoasa….multe lucruri ….intradevar oamenii sunt rai nu toti dar pana la urma so////da toti..:D….atunci..ce fara ceilalti oameni kre va fac rau nu puteti trai..( ex..iubita..iubitul..prietenii..etc..)…..eu zik sa va doara -n c~r de ei….da?????….. cititi asta nene….k e bn bn…lasati,,,,toate smiorcaielile….si treceti la treaba….oameni buni. sunt atatea de facut….si le puteti foarte bn face si singur…fara prieteni…sau cunostinte etc..
faceti…ce va face fericiti sau ce var face,,
dar dak unii sunt atat de hotarati…..pare prostesc da…dar ia ganditiva cand afara ploua.ninge..etc….deci so viata e frumoasa….sau ia ganditiva….faima/.bani..visati si voi k aveti dreptul….sa le si inpliniti si ce visati..ia ganditiva: DACA ALA A PUTUT EU DC NU POT???????????????? aaaaa ia gandestete…u kre citesti….( inafara d cel kre a facut site asta….kre e chiar …inpresionant sa faca cn asta.,,,) deci gandeste poti face ce vrei si esti liber ,,,,poti sa te duci sin curu gol pa strada ce are daka asta te face fericit….fa ce vrei nene k daia esti liber nu esti la uscarie..deci…dai drumul…dute. si fa ce te face fericit…traiesteti viata la maxim….k poti…dak ala a putut eu dc nu pot??? aaaa???
scz d un cuvant la gresit intentionat…ala ” zok” in loc de zic..k sa mai radeti sa va binedispuneti eu ccel putin am ras k bn ..andreea
No problem, Andreea
scuzatima:D voi ati fumat…..si daca ati slabit……fumatul slabeste?( scz stiu k nu tb sa pun asta aici dar…:D
Andreea,
Iarasi ai intuit corect… Comentariul tau este off-topic dar… fie… Da, eu unul am fumat. Si nu am slabit. Fumatul nu slabeste! Categoric nu. Decat, poate, sistemul imunitar. Si plamanii…
Adrian
da….ms
Nu ma gandesc neaparat sa ma sinucid, deoarece stiu ca este cel mai mare pacat, dar…
Am o prietena careia nu stiu daca ii place de mine sau nu… adica cand suntem singuri ne inteleg foarte bine dar cand suntem la liceu e ca si cand m-ar uri. Adica si acolo ne intelegem destul de bine, dar imi spune prostule, etc. insulte
I-am facut si 2 cadouri si a fost foarte fericita…
Eu o iubesc faorte mult….
Supereuropa,
Daca ai ajuns tocmai la acest subiect, probabil ca ti-a trecut vreun gand prin minte…
Multumim pentru ca ne-ai acordat increderea ta spunandu-ne cateva din temerile tale interioare. Cred ca nu sunt primul care iti spune ca “asa sunt multi dintre cei de-o varsta cu tine” si ca “timpul le rezolva pe toate”. De cele mai multe ori, intr-o (posibila) relatie unii vor certitudini, iar altii vor sa aiba (doar) prilejul de a cunoaste bine o persoana pentru a se putea pronunta ulterior.
In plus, ia in considerare si faptul ca este posibil ca unele fete sa actioneze intr-un anumit fel (ma refer la faza cu “prostule etc., insulte”) numai intr-un anumit anturaj, intr-o anumita companie, din dorinta de a isi convinge prietenii respectivi de faptul ca ea este o “dura” si ca ii joaca pe degete pe altii… Nu stiu care este cazul ei. Tu ai toate datele… Daca o iubesti, atunci vei intelege ca trebuie sa ii acorzi timp, atentie si rabdare…
Ma indoiesc ca te uraste – altfel nu v-ati intelege foarte bine, cum spui, si nici nu ar fi primit cadoul tau.
Ai putea avea insa o discutie cu ea, in care sa ii explici ca te simti lezat, ca te deranjeaza atunci cand ti se adreseaza cu “prostule” sau te insulta. Daca tine la tine, iti va respecta sentimentele cel putin din acest punct de vedere.
Inca ceva. Daca tot ai aflat de existenta noastra si daca, prin absurd, ti-ar trece vreodata vreun gand ciudat prin minte (stii tu la ce ma refer!), te rog sa nu faci nici o traznaie… Spune-ne, scrie-ne si da-ne sansa de a deveni prietenii tai!
Cu prietenie,
Adrian
@Andreea – sa inteleg ca te lasi de fumat?
uite nus dak sunt in masura ,…etc…sati dau sfaturi dar uite ce cred eu..) (….aku sa nu te superi….dar….nustiu ..e foarte bine k nu te gandesti sa te…sinucizi…)..
si..dupa cum zici tu k prietena ta nu te baga in seama la scoala..sau iti adreseaza insulte…etc…vorbeste k ea…si spunei de ce face lucrurile astea….( …pt k altfel ….nus ce ai mai putea face….si apoi scriene aici despre ce tia spus.. ( sau gandestete ..si aku sa nu te superi..poate sta k tn doar pt cadouri..sau daka nu esti de acord v k ea ……
poi…..da cred k da..dar nu am fumat mult pana aku:D doar o zi doua crezand k voi slabi….
ce tare….da aku ai scris u??….k ainainte nu era era rasp tau cand am scris eu……k aa am scris si eu…..adik…
lasa…
Nu ma sinucid findca e opus credintei
. Si din cat mi-a spus prietena ei cea mai buna am inteles ca e timida si nu prea spune ce simte, si spune asa ca sa nu zica lumea ca ma place (asa au facut si cu mine, eu cu ea intr-un copac, etc. etc.) . Si un mesaj pentru toti : Sinucisul nu e o varianta buna deoarece nu pentru ca iti pierzi neaparat viata, dar ajungi SIGUR in Iad. Asa ca daca aveti cat putin de credinta nu va sinucideti! Cei in situatia mea, daca chiar nu se rezolva, aveti la indemana cemai , 8 miliarde de oameni sa alegeti 
. Bucurati-va de viata!
ma bucur….
k nu este altceva si scz k tiam zis k poate e k tn doar pt cadouri na fost cu intentie..
si da…mult succes k prietena ta…ma bucur k gandesti ce trebuie despre ….sinucis…si ai dreptate.
Buna Adrian si felicitari pentru ce incerci sa faci.Inca nu am ajuns sa citesc tot pe-aici, nu-ti stiu motivatiile interioare, dar rabdarea ta e de apreciat.
Am te rog sa imi faci si mie o “casuta” in coloana din dreapta…poate cineva va fi interesat sa asculte cate ceva din viata unui om cu adevarat bolnav si care lupta aproape zi de zi cu dorinta de a disparea si poate povestea mea va ajuta pe cineva.
Cu respect
Lys
Buna, Lys.
Si bun venit aici! Multumesc mult pentru disponibilitatea ta de a ne impartasi o poveste care, daca intuiesc corect, este una foarte dureroasa dar, in acelasi timp, incarcata cu un optimism si o putere de a merge mai departe care sper sa fie molipsitoare. Ti-am facut “casuta” in dreapta, si asteptam cu nerabdare contributiile tale acolo.
Cu prietenie,
Adrian
buna ziua tuturor!
stiu ca este foarte greu sa mori sau sa te gadnesti la ea dar eu de cateva zile o fac …defapt de cativa ani …..imi tot trece prin cap gandul ca daca ash muri ar fi probabil mai bine pentru mine insa sunt o fiinta rationala si stiu ca mama si rudele ar fi distruse …
treaba sta cam asa cu mine . EU am un motto dfapt am mai multe pe care le fac la fata locului unu pentru fiecare situatie ! ori traiesti intr-o demnitate deplina profunda ori nu maimerita sa traiesti ,,,,eu vad viata ca un luptattor care se lupta cu morile de vant si apropo de variante nu pot fi mi multde 2 variante principale lucru confirmat de Einstein “teoria relativitatii ” si acum sa trecem la subiect
1.eu nu ma prea am cu matematica ,,nu e chiar materia mea preferata eu mai mult sunt dedicat partii umane ,,am in mine un filosof cre tot timpul gandeste poate ca e un pic bolnav acum acel filosof dar fgandeste si ia in calcul toate posibilitatile !!!Eu nu vreau sa mai traiesc daca raman corigent la matematica ,,,Aahh un locuru banal spuneti voi si apoi cineva va zice ca si eu am ramas dar nu mam omorat ,daa dar conteaza demnitatea ,respectul si mai presus de toate cred o forma minuscula de trufie …va scriu acum aici si o sa va mai scriu marti ..inainte sa ma omor !!akum cititi partea 2
2.deci marti ma asculta la mate daca nu trec mai vin odata aici va scriu si apoi plec spre linia ferata fara ca nimeni altcineva sa stie in afarta de voi si eu ,,knd se apropie trenul o sun pe mama si imi iau ramas bun si gata inchid ochii ,,simt o durere mare .Ooo doamne stiu ca o sa doara dar asta pana voi muri care e foarte scurt timp ,,,prima data marti dupa mate vin sa va zic daca am trecut sau nu daca am trecut imi innec gandul asta pana la urmatorea cumpana din viata mea ,,iar daca nu am trecut vin sa imi iau ramas bun pentru sfaturi daca aveti timp sa mi le dati apna atunci ,,,dar nu va mai deranjati fara ofensa dar nu o sa le iau !!! sper ca maiti inteles situatia siar fi mai bine daca tot aveti di me de mess sa vb si acolo cu mn pana marti !!!
“Cineva cu suflet mare”,
Ti-am facut o “categorie” in dreapta. Gasesti acolo raspunsul meu.
Adrian
Nu stiu ce sa fac…tocmai cautam pe site niste medtode de a muri usor, cind am dat de site-ul dvoastra…sunt din RM. oricum vreau sa mor pentru ca “pina la urma еще omul e dator cu o moarte”….
Nu stiu ce sa fac…tocmai cautam pe site niste medtode de a muri usor, cind am dat de site-ul dvoastra…sunt din RM. oricum vreau sa mor pentru ca “pina la urma tot omul e dator cu o moarte”….
Emin,
Este adevarat ca “pana la urma omul e dator cu o moarte”, insa nu datornicul hotaraste cand este data scadentei, nu crezi?
Daca ai citit cat de cat povestile unora dintre persoanele care au scris aici, ai vazut ca, pana la urma, intr-un fel sau altul, marea lor majoritate s-au putut rezolva. Ce zici daca incerci si tu sa ne spui povestea ta? Ce anume te-a facut sa iti doresti sa termini socotelile cu viata?
Vei gasi, in coloana din dreapta, o categorie cu pseudonimul tau: emin. Te rog sa incerci sa te linistesti si sa ne scrii acolo, la comments. Sunt convins ca trebuie sa existe si o alta varianta decat moartea!
Cu prietenie,
Adrian
buna tuturor.. mam hotarat sa scriu aici,pt ca nu mai stiu ce sa mai fac…eu am multe probleme..nu mam gandit niciodata sa mor dar..cred ca nici mult nu mai am, eu nu am deloc (amici) prieteni/e am doar una o colega care sta cu mine din cand in cand din an in paste…parinttii mei sau despartit de cand aveam 7ani… si ma deranjeaza ca nu am deloc amici mai toata ziua cand nus la scoala stau pe calculator..pana seara…si atata dabia mai ies din casa.uneori.. ..si am uneori prieteni” asazisi numai cand au nevoie de ceva ..altfel nici nu ma baga in seama.. decat asha cu buna” si gata… si ma mai deranjeaza ca ..decieu stau cu bunicii mei…si cu o matusa si un unchi…inainte ma mai duceam la taicamiu in vacanta…si mai stau si cu maicamea bine inteles..si ma simt in plus parca…as sta asha ..degeaba( eu am 14 ani) si ei dabia ma baga in seama…cred ca daca as sta in casa ..nus cate zile nici macar nu ar veni sa ma int cva…si cred ca din cauza faptului ca ue nu am fost dorita…bunica mea imi spunea..odata ca cika ..ea ar fi spus lu maicamea ca ..nu tb sa ma nasc..ca nu ar avea posibilitai si ca taicamiu ar pleca..(cum asha a plecat dar mai ma duceam la el in c vacanta)…si uneori este deranjant..pe mine nici macar la tb nu ma pune…cand ai zic..sa o ajut cu cva..zice k nu are nevoie.. tot ea imi zice ca nare nevoie si tot ea face uneori ..o mutra daia..parca..eu as fi vinovata….si sunt multe altele…si dasta uneori..mam gandit..asha…pt ca maicamea nu lucrezaza adika lucreaza da castiga putin si..eu iam spus odata ca vreau sa plk lataicamiu si zicea..k nu tb sa ma simt prost ca stau aici etc…da cum sa nu te simti prost..cand ..nimeni nu te baga in seama…decat numia cande vorba sa dea vina pe mn..de cva…..
Mihaela,
Incep prin a-ti spune ca esti binevenita aici! Si o spun cu toata sinceritatea si cu toata deschiderea.
Ti-am facut o “categorie” a ta, in coloana din dreapta. Te asteapta deja acolo un prim raspuns; tot acolo te voi ruga sa ne scrii si in continuare.
Cu prietenie,
Adrian
momentan trec printro situatie ff neplacuta si cel mai bine ar fi sa imi iau zilele adio ne vredem pe “lumea cealalta” adio
Ioan,
De ce crezi ca cea mai buna solutie ar fi sa iti iei zilele? Eu unul sunt ferm convins ca a-ti lua zilele nu este si nici nu poate fi o solutie viabila. Indiferent de natura problemei tale sau a situatiei ff neplacute pe care o traversezi, sunt sigur ca se poate gasi o rezolvare, cu bunavointa, eforturi si cu un pic de ajutor din partea lui Dumnezeu si a semenilor…
Ma insel? Daca esti ferm convins ca ma insel, as vrea sa incercam sa stam de vorba… Poate reusesti sa imi demonstrezi ca ai dreptate… Sau poate gasim impreuna o rezolvare… In ambele variante, nu ai nimic de pierdut, nu crezi?
Ti-am facut o “categorie” in coloana din dreapta – “Ioan”. Acolo te voi ruga sa ne scrii…
Inca ceva. Spui “ne vedem pe lumea cealalta”… Dar te-ai gandit ce te faci daca exista intr-adevar doua locuri “acolo”? Si daca nu vei ajunge unde crezi, sinucigandu-te? Merita oare sa risti totul pentru o presupozitie? Ce te faci daca te inseli si faci ceva ce nu vei mai putea repara niciodata, nici acum, nici alta data?
Eu zic ca nu merita riscul… E mult prea mare si ar fi mult prea grav daca ai gresi. Mai ales ca, atata timp cat traiesti, exista intotdeauna inca o sansa…
Hai, incearca, fa un efort… Spune-ne povestea ta! Poate te putem ajuta! Trebuie sa existe o solutie!!! Eu sunt convins de asta! Si impreuna o putem gasi mai usor decat ai putea sa o faci de unul singur!
Cu prietenie,
Adrian
Salut….am 17 ani si m-am saturat de viata pe care o am….toata lumea in specia cei de la scoala vor sa profite de pe urma bunavointei mele….toata lumea ma crede un ratat si ma face sa ma simt ca un nimic….ma jignesc de fiecare data cand ma vad si daca am tupeu sa le zic ceva atunci se pun toti sa ma bata…m-am saturat si vreau sa ma sinucid
Salut, Radu!
Ai nimerit unde trebuie. Aici, marea majoritate a membrilor acestui grup virtual de suport s-au saturat la un moment dat de viata pe care o duceau si au luat in considerare suicidul. Apoi, discutand unii cu ceilalti, am ajuns sa descoperim ca problemele noastre nu sunt chiar atat de imposibil de rezolvat… Impreuna am descoperit ca viata merita traita, si am aflat modalitati practice de a reusi sa trecem peste rautatile, sicanele si problemele celor din jur…
Ti-am facut o categorie in coloana din dreapta, si asteptam sa ne scrii acolo mai multe detalii despre tine, despre cum vor sa profite de pe urma bunavointei tale cei de la scoala, despre sicanele la care te supun frecvent. Sunt sigur ca se poate gasi o solutie reala, viabila, Radu! Te rog sa nu iti faci rau! Lasa-ne sa incercam sa te ajutam!
Daca a fost posibil pentru atatea alte zeci de persoane, eu zic ca exista macar o sansa ca lucrul acesta sa fie posibil si in cazul tau, nu crezi? Hai, incearca!…
Cu prietenie,
Adrian
am o mare suferinta si nu stiu ce pot sa fac
Cristi,
Un inceput ar fi sa incerci sa ne scrii. Daca tu nu poti vedea ACUM o posibilitate de iesire din situatia in care te afli, poate IMPREUNA gasim ceva. Solutii exista intotdeauna, numai ca noi nu le putem gasi de fiecare data…
Astept sa ne scrii!
Cu prietenie,
Adrian
vreau sa vb cu cineva dar mai retras
sincer cred ca am ajuns la capatul puterilor
nu mai supor viata asta asa singur pe lume
adrian se poate vb cu tine mai discret doar noi doi sa stim ce vb
eu nu vreau asa ceva dar gandul ma duce de ce oare am probleme ca oricare , relatia cu prietena nu merge sau mai bine zis nu mai merge de loc servici nu mai am si nu imi mai merge nimik . datorii am multe si nu prea mai fac fata , nu vreau asa ceva dar ce pot face pana la urma cand vezi ca in viata nu ai noroc deloc nici in dragoste nici in cariera nimik ce sa faci
Cristi,
Sigur ca se poate. Asa cum am scris si la rubrica “Contact”, imi poti scrie si direct, pe adresa scrisorica@gmail.com, cu mentiunea “doar pentru moderator”. Atunci nu va aparea nimic aici.
Avantajul de a scrie aici este insa ca poti beneficia si de ajutorul celorlalti membri ai grupului, care sunt persoane ce au trecut prin probleme similare, s-au confruntat cu tendinte si tentatii similare. In plus, poti sta cat se poate de linistit. Eu sunt singurul care poate vedea adresa ta de e-mail si IP-ul computerului de pe care imi scrii. Ceilalti nu pot vedea decat numele pe care ni-l scrii tu aici… si, fie vorba intre noi, sunt o multime de Cristi prin partea asta a lumii, deci e cat se poate de “safe”.
Eu ti-am facut deja o “categorie” a ta in coloana din dreapta, unde, daca te hotarasti sa ne mai scrii aici, si nu doar mie in privat, te voi ruga sa revii. In fine, ideea este ca TU decizi care dintre variante e cea potrivita pentru tine. Important este sa nu faci nici un gest necugetat, pentru ca intotdeauna exista solutii! INTOTDEAUNA!
Cu prietenie,
Adrian
Ionut,
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta. Te rog sa ne scrii acolo toate detaliile pe care le consideri importante, pentru a incerca sa gasim impreuna o solutie.
Cu prietenie,
Adrian
Buna … am vazut acest site cand cautam pe net modalitati de sinucidere …sincer ce motiv as avea sa mai traiesc daca nu am parinti ( adik nu ma iubesc , nu ma ajuta in nici un fel , nu`i intereseaza de mine …deci practic nu`i am ) , prietenul meu nu ma iubeste , casa nu am , bani nu am ….:| …numai vreau sa traiesc
(
chiar stau si ma gandesc …ce rost are viata mea ….
… prieteni nu am….decat doi …am o sora pe care la fel nu o intereseaza viata mea …ce sa mai zic …am o viata de kkt …si am ajuns sa ma urasc pur si simplu …. sa nu`mi mai pese de mine …de nimic … 
(
Adina,
Permite-mi sa iti spun “bine ai venit”, in numele tuturor membrilor acestui grup virtual de suport pentru persoanele care cocheteaza cu gandul sinuciderii si pentru supravietuitorii lor (care au, la randul lor, mare nevoie de sprijin).
Cei mai multi dintre noi, de aici, putem intelege perfect sentimentele pe care ni le descrii, pentru ca unii s-au confruntat cu exact aceleasi stari, frustrari, dezamagiri… Am invatat ca impreuna putem fi mai puternici si ca ne putem baza unii pe altii atunci cand suntem “jos”, pentru a ne ridica. Am invatat cat de mare este puterea prieteniei neconditionate, a marturisirii sincere, a scrisului care te ajuta sa iti limpezesti propriile ganduri, a ajutorului primit de la cineva care a traversat aceleasi chestii…
Tot ceea ce ne-ai scris pe mine unul m-a intristat, pentru ca am vazut in tine atata dezamagire, atata amaraciune… Atata dorinta de a pune armele jos, de a renunta la o lupta pe care o consideri inutila si pierduta din start…
Si totusi… Viata merita traita, Adina! Chiar merita! Impreuna vom incerca sa descoperim partile frumoase din viata ta, lucrurile bune pentru care intr-adevar merita sa lupti, vom incerca sa vedem cum poti trece peste toate acele motive care te-au determinat sa cauti pe net modalitati de sinucidere… Pentru ca, asa cum au reusit sa o faca atatea zeci de persoane aici, poti (si trebuie!) sa o faci si tu! De dragul unui viitor care poate fi frumos, daca vei lupta si daca iti vei ingadui sansa de a vedea partile bune din el si modalitatile de a ajunge sa il traiesti!
Am inteles un lucru extrem de trist din putinele cuvinte pe care ni le-ai scris. Cred ca te simti extrem de singura si de neapreciata si cred ca acest sentiment a dus, in cele din urma, la erodarea propriei tale stime de sine, incat sa ajungi sa spui ca uneori te urasti pur si simplu…
Stii ce am apreciat enorm, date fiind circumstantele prin care treci? Faptul ca ai remarcat, in ciuda amaraciunii tale, ca ai totusi doi prieteni… De multe ori, atunci cand suntem deprimati, mintea noastra pur si simplu ajunge sa “filtreze” anumite lucruri si pur si simplu nu mai suntem capabili sa vedem lucrurile bune si frumoase din viata noastra, ci doar pe cele negative… Cu putin ajutor insa, vei vedea, lucrurile acestea se pot indrepta!
Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, unde te rog din suflet sa iti faci timp sa ne scrii povestea ta, tot ceea ce crezi ca ne va ajuta sa intelegem exact situatia ta si sa incercam sa gasim impreuna modalitati practice de a depasi aceste probleme. Am spus-o de atatea ori, si de fiecare data m-am convins ca este cat se poate de reala: solutia EXISTA, trebuie doar sa ne mobilizam sa o descoperim impreuna! De aceea sunt atat de importanti prietenii, mai ales cei care sunt capabili sa inteleaga acest gen de probleme, datorita situatiilor similare pe care le-au traversat! Pentru ca, daca unuia ii “scapa” din vedere o astfel de solutie, cu siguranta, daca ne punem cu totii mintea la contributie, impreuna vom gasi o cale de a iesi la suprafata!
Imi permit sa iti spun ca, odata ce ne-ai scris aici, noi ne consideram prietenii tai, cei care spera din suflet sa le ingadui sa iti fie alaturi pana cand vei reusi sa zambesti din nou si sa privesti din nou cu incredere catre viitor…
Asteptam, asadar, cu nerabdare sa ne scrii povestea ta, in coloana din dreapta, la “Adina”. Pana atunci, vreau sa stii ca te port in rugaciunile mele, Adina, si te rog din suflet sa nu faci un gest pe care sa il regrete toti cei care te cunosc si te apreciaza, desi, poate, asa cum inteleg, sunt incapabili de multe ori sa o arate astfel incat sa o poti vedea si tu! De dragul Celui care a creat viata, in atentia Caruia suntem in permanenta, chiar si atunci cand nu o putem simti, te rog sa alegi sa traiesti!
Cu prietenie,
Adrian
buna!
am citit majoritatea lucrurilor de pe acest blog si sincera sa fiu chiar ma ajutat foarte mult…va multumesc din suflet…si eu am probleme cu iubitul si cu parintii mei ,iar la un moment dat chiar am simtit ca nu mai rezist si eram cat pe ce sa fac un lucru care ar fi pus punct vietii mele.:(:(:(cautam pe google o metoda mai usoara de a ma sinucide si sincera sa fiu chiar eram hotarata sa fac asta,dar voi m-ati ajutat.mi-am dat seama ca viata e prea scurta ,merita traita,iar Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce…peste orice putem trece in viata,insa avem nevoie si de putina sustinere.iata ca eu am gasit-o aici si va multumesc inca odata:).
Ana,
Ne aduci vesti bune! Nu putem decat sa ne bucuram pentru ca ai gasit in El puterea si sustinerea necesare pentru a o lua de la capat! Viata chiar merita traita si, cu ajutorul Bunului si al prietenilor care au trecut prin chestiuni asemanatoare, orice dificultati sau probleme TEMPORARE pot fi depasite! Viata merita traita!
Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta pe care, avand in vedere faptul ca mai exista o “Ana”, am numit-o “Ana Papusha” (cred ca ai intuit de ce). Ori de cate ori ai nevoie de ajutor sau, pur si simplu, vrei sa fii ascultata sau sa te descarci, ne poti scrie direct acolo.
Cu prietenie,
Adrian
Dragi cititori sau creatori ai acestui site numit si “pledoarie pentru viata”, stau aici si citesc cu draga aceste cuvinte, greu incercate de unii sau de ceilalti. Incerc sa intru in aceasta discutie prin a va spune ca am la activ 10 tentative de suicid, ba cu pastile, ba cu inec, ba cu sfoara, ba cu bautura. Acum insa mi-a venit ideea de a o face cu gazul de la aragaz. Ce spuneti? Cum vi se pare? Este ingrozitor sa va intreb acest lucru. Dar intrebati-va de ce traiesc pe acest pamant? Copil abandonat la nastere, traind in centre de plasament (case de copii), abuzat sexual de mai multe ori, de 8 persoane de fiecare data se rotea acest lucru. Trimis in spitale de nebuni pentru a fi decredibilizat. Toturat, batut, legat , cu medicamente de tot felul si pe care orice om nu ar putea sa le ia vreo data. Chiar credeti ca merita sa stau pe acest pamant? Adevar graia un forumist “Dumnezeu ne ia viata”, mie de ce nu mi-o ia. Stau si plang zilnic in casa, ne mai iesind din ea. S-au acumulat si datorii destule. Ce as mai putea face?
Spuneti mi si mie cum reusesc sa ma sinucid cu gaz sau altceva care sa nu mai doara. Caci nu mai pot.
Cu stima
Marian,
Ai gasit aici un grup virtual de suport. Pentru ca suna atat de pompos, eu unul prefer sa iti spun ca, de fapt, ai gasit aici o multime de oameni care au trecut prin chestii similare, dar care au descoperit ca, impreuna, solutiile pot fi gasite mai usor.
Daca credem ca merita sa stai pe acest pamant? Categoric, Marian! Ai suferit atatea in viata, incat TREBUIE sa iti permiti sa ai parte si de lucruri bune, Marian! Iar vindecarea este posibila, te rog sa ma crezi pe cuvant! Exista specialisti care te pot ajuta si prieteni dispusi sa iti fie alaturi pana cand vei reusi sa zambesti din nou!
Ce ai mai putea face? Ai putea sa incerci sa ne spui povestea ta. Uite, ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta – “Marian”, unde poti sa ne scrii oricat de mult si de detaliat vei considera de cuviinta. Ajuta-ne sa intelegem tristetea ta, drama prin care treci, si vom incerca sa iti fim alaturi asa cum vom sti mai bine. Fiecare dintre noi. Pentru ca te asigur ca, desi scriu doar unii dintre noi (din timiditate, retinere etc.), cu totii citim si iti suntem alaturi. Iar unii dintre noi chiar ne rugam fierbinte inaintea Singurului care are capacitatea de a oferi in dar vindecarea, iertarea si un viitor mai bun.
Capul sus, prietene! Suntem alaturi de tine! Iti asteptam cu nerabdare scrisoarea! Vei descoperi ca pana si simplul fapt ca vei asterne in scris acele ganduri va reusi sa mai elibereze o particica din toata tensiunea aceasta, si te poate ajuta sa vezi viitorul intr-o lumina mai buna.
Cu prietenie,
Adrian
BUNA,ma numesc Lili si am gindirii sinucigase si mai stiu ca voi muri de mina mea.DA si chiar am mai incercat cu pastile dar nu a mers abia am scapat de suferinta(asta mai demult insa de atunci mereu am ginduri negre)Mai vreau sa spun ca imi este frica de Dumnezeu ca ma va judeca aspru pentru cai voi face pe cei din jur sa sufere(in special pe puiul meu).Dar simt ca nu mai am putere si cred eu ca asa am sa ma linistesc, sunt un pacatos pe acest pamint dar stiu sigur ca exista viiata dincolo de moarte si este chiar frumos pentru ca am avut sa zic fericirea de a ajunge pina la portile raiului.PA ,o sa mai scriu.
Lili,
Bine ai venit! Sper din suflet ca ai vazut aici cat de multi oameni traiesc cu aceste ganduri sinucigase si, mai mult decat atat, cat de multi SUPRAVIETUITORI sunt!
Fiecare dintre cei care au devenit membrii acestui grup de suport ascunde, dincolo de cuvintele sale, o poveste trista, lupte multe, grele si epuizante, batalii pierdute, dezamagiri crunte si dureri de neimaginat. IMPREUNA insa am descoperit ca este mult mai usor sa le purtam, gratie colegilor de suferinta, experientelor incurajatoare ale celor care sunt deja mult mai bine si, nu in ultimul rand, Bunului Dumnezeu care stie atat de bine sa ne mangaie sufletele zbuciumate!
Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, unde te voi ruga sa ne scrii povestea ta, framantarile tale, luptele tale, gandurile tale… Oricate detalii ar fi, te asigur ca vor fi citite TOATE. Si, impreuna, vom incerca sa gasim cea mai buna cale de a trece peste ele!
Teama de ce va fi “dupa”, daca ai da curs acestor ganduri negre, este cat se poate de buna si de cuminte, atata timp cat te tine in viata. Este un lucru extrem de benefic sa te gandesti la faptul ca viata nu inseamna doar existenta terestra, pamanteana, unde avem parte de atatea mizerii si de atatea greutati incat, uneori, doar cu greu reusim sa gasim motivatii de a trai. Viata este intr-adevar mult mai mult decat atat! Iar moartea nu reprezinta un capat, o incetare a existentei, ci doar o poarta de intrare in vesnicie… O vesnicie care poate fi de o frumusete de nedescris, unde vom putea gasi odihna pe care, poate, unii dintre noi nu au cunoscut-o niciodata aici, pentru cei care AICI au ales VIATA, BINELE sau care, dimpotriva, le poate rezerva surprize extrem de neplacute celor care se vor pomeni ca au intrat nepregatiti acolo… Si stii care este partea proasta? Daca aici, cata vreme traim, orice lucru rau si orice nenorocire POATE fi indreptata, intr-un fel sau altul, poate fi “reparata” si se poate sfarsi, “dincolo” totul are dimensiuni vesnice… Merita oare sa iti risti vesnicia, sa alegi o asa-zisa “solutie” permanenta pentru o serie de probleme trecatoare?
Nu vreau in nici un caz sa incerc sa sperii pe nimeni, pentru ca stiu ca Dumnezeul in care cred din tot sufletul meu este bun si plin de indurare, este un Dumnezeu care sufera pentru si alaturi de noi, atat de mult incat a fost gata ca, de dragul nostru, sa isi jertfeasca propriul Fiu, asa cum sarbatorim in fiecare an de Pasti… Insa afirm cu tarie ca, atunci cand ganduri de felul acesta ne dau tarcoale, trebuie sa ne reamintim si de faptul ca sufletul nostru este vesnic, si ca moartea nu reprezinta in nici un caz sfarsitul, ci doar momentul de trecere intr-o alta forma a existentei, care poate fi, la randul ei, mai buna sau chiar mai rea… Merita oare sa risti inutil?
Draga noastra Lili, eu zic ca oricum ai privi lucrurile, este muuuuult, mult mai de folos, oricum ai privi lucrurile, sa traiesti, sa lupti pana la capat! Iar partea buna a lucrurilor este ca, odata ce ne-ai trecut “pragul”, nu mai esti singura! Sunt atatia oameni aici care stiu exact prin ce treci si cum te simti, incat te asigur ca nu mai esti singura! Impreuna suntem gata sa te ascultam, sa gasim impreuna acele solutii care iti par acum atat de imposibile, ba chiar, asa cum am mai spus-o de atatea ori, suntem gata chiar sa speram si pentru tine, panan cand tu insati vei reusi sa stai din nou pe picioarele tale si poti lupta eficient, pentru tine in primul rand, si apoi pentru toti cei care te iubesc, desi uneori este atat de greu sa vezi lucrul acesta!
Iar puiutul tau… de care vorbesti cu atata drag… El iti va multumi in primul rand pentru gestul tau! Merita el oare sa traiasca fara a avea parte de dragostea ta, de prezenta ta, de iubirea si de intelegerea ta de mama, de toate acele lucruri pe care doar o mama le poate oferi unui pui de om? Eu zic ca nu!…
Astept sa ne scrii! Nu uita, in coloana din dreapta ai o categorie a ta – “Lili”, unde asteptam sa iti tii promisiunea si sa ne mai scrii!
Cu prietenie,
Adrian
nu mai stiu ce sa fac…. nu mai am ce face pe lumea asta…..am bani…..am detoate dar nu o mai am pe persoana iubita langa mine si mi-am pierdut vointa de a trai
Am fost 5 ani impreuna si acum 1 an am lasat-o pentru alta, acum mi-am dat seama ca pe ea o iubesc si am cautat-o dar ea este cu altu si nu mai vrea sa fie cu mine….asa zicea ea… dar m-am intalnit cu ea am stat de vorba si la sfarsit m-a sarutat si m-a strans in brate de nu mai puteam respira asa ca eu cred ca inca ma mai iubeste dar “nu vrea sa-l faca pe ala sa sufere”
eu nu mai pot sunt terminat am fost la ea la servici i-am trimis flori, mesaje….nu vrea sa ma ierte, simt ca nu mai pot face nimic, nimic nu ma mai bucura o vreau doar pe ea.
ce sa fac, poate cineva sa imi dea un sfat? sau daca nu, poate cineva sa ma omoare? multumesc
Cosmin,
Acum am vazut mesajul tau si m-am grabit sa iti raspund. Sunt multe lucruri pe care le poti face, insa unul singur pe care NU trebuie sa-l faci. Si stii bine la ce ma refer.
Esti deznadajduit acum, esti disperat, dar nu face un gest pe care sa nu il mai poti indrepta NICIODATA!
Spui ca o iubesti, ca inseamna enorm pentru tine, ca ea este singurul lucru pe care il vrei… Daca binele ei inseamna intr-adevar atat de mult pentru tine cum spui, atunci gandeste-te la suferinta enorma pe care i-ai produce-o daca ti-ai pune capat zilelor. Gandeste-te la sentimentele de vinovatie cu care va trebui sa traiasca toata viata ei, si NU O FACE!
Stii, exista un proverb biblic care spune asa: “cata vreme traieste un om, tot mai trage nadejde”… Cata vreme traiesti, exista speranta ca visurile tale, sperantele tale sa devina realitate… Cata vreme traiesti, poti nadajdui ca ceva bun, poate chiar mai bun si mai frumos decat indraznesti sa speri acum, ti se poate intampla. Chiar exista aceasta posibilitate! Singura modalitate de a-ti distruge tu insuti aceasta sansa este de a te sinucide…
Gandeste-te la rece. Spui ca singurul lucru pe care ti-l doresti este sa fii impreuna cu Ea… Ce sanse ar fi sa se intample lucrul acesta daca tu alegi, in locul vietii, moartea? Nu este absurd sa iti doresti sa mori in conditiile astea?
Nu, Cosmin, nu este o alegere buna… Raul cel mare nu a fost facut, prietene… Nu da cu piciorul singurei tale sanse reale – care poate fi fructificata DOAR cata vreme traiesti…
Spune-ne povestea ta, si haide sa incercam sa gasim o solutie impreuna! Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, si astept vesti de la tine!
Cu prietenie,
Adrian
Este un gest nobil, insa superficial.NU va dati seama de gravitatea motivelor pentru care un om( si eu ) vrea sa renunte la viata si nici nu aveti vreo putere sa schimbati lucrurile.Nu sunt aici sa va critic,dimpotriva,aveti tot respectul meu. Am dat de acest site cautand pe google un mijloc usor de a muri.Nu vreau lame, nu vreau sange, nu vreau sa afecteze si pe altcineva ( fizic) gestul meu.Subiectivitatea va da dreptul sa-l catalogati necugetat.Va contrazic..Am tot dreptul! Motivul meu nu este financiar si nici nu are legatura cu felul in care arat…ci este pur psihologic.Va veti intreba daca nu cumva sunt nebuna.Nu , nu sunt! Anul acesta voi termina a doua facultate..dar…pt ce toate astea cand ura imi otraveste sufletul? Pana la urma,..un leac impotriva urii ( care TREBUIE ascunsa pentru a nu avea de suferit si altii )aveti? L-am rugat si pe D-zeu sa ma ajute sa nu mai urasc , dar niciun rezultat, iar rabdare nu mai am si nici putere de a o infrunta zilnic…la nesfarsit! Anne.
Va rog,as dori un sfat,viata mea nu mai are sens.nimic nu mai merge asa cum ar trebui,prietenul meu sa plictisit de mine ..,sunt singura .Viata nu mai are rost…simt ca ma sting incet:((:((:((:((
am intrat si am citit putin si am vazut multa lume are de suferit fiecare are in sufletul luio durere mare si ori ce ar face nu o va putea uita dar ce ma intrb eu dece nu sunt aici si cei care ai fac sa sufere si sa inteleaga ceia ce fac ei eu sunt unu din cei care sufera acum si ce as face eu nu m-as omara ci as face pe cea care ma face sa sufer sa sufere pt toata viata dar stiu ca nu asta e rezolvarea si mereu va fii asa oare cine e cel mai iubit dintre pamanteni?( eu unu nu sunt)
Anne,
Ai tot dreptul sa tai un pom pe care l-ai sadit tu, dar nu ai dreptul sa tai un pom pe care l-am sadit eu, decat daca eu insumi iti acord acest drept. Ai avea dreptul sa iti iei viata daca tu insati ai fi avut vreun cuvant de spus atunci cand ai aparut pe lume. Din moment ce tu insati nu ai ales cand, unde si cum sa te nasti, nu crezi ca ne hazardam prea mult in a ne aroga niste drepturi care nu ne revin cu adevarat, dar despre care am ajuns sa credem ca ni se cuvin?
Eu cred in sacralitatea vietii, Anne. Mai mult decat atat, cred din suflet in puterea Celui care poate schimba ura in dragoste. Intrebi daca avem un leac pentru ura… Cel mai onest raspuns este acela ca stiu pe Cineva care are un astfel de leac… “Dumnezeu este dragoste”, spunea apostolul Ioan, unul dintre autorii Noului Testament. Stiu ca ai scris deja ca l-ai rugat pe Dumnezeu sa te ajute sa nu mai urasti si ca nu s- a intamplat nimic… Te-ai gandit insa ca exista posibilitatea ca El sa lucreze altfel decat ne-am astepta noi?
Nu stiu despre tine, insa eu unul am avut o anumita intelegere despre El. Imi imaginam ca, daca l-am rugat ceva, ar trebui ca acel lucru sa se intample pocnind din degete si ca, daca nu s-a intamplat atunci cand am vrut eu si cum am vrut eu, inseamna ca Dumnezeu nu mi-a ascultat rugaciunea. Apoi am invatat ca Dumnezeu asculta rugaciunile, dar ca raspunsurile la aceste rugaciuni sunt diferite: uneori, raspunsul este “da”, alteori poate sa fie “nu”, iar alteori poate sa fie “mai asteapta”… Poate ca in cazul tau este “mai asteapta”, pentru ca pur si simplu refuz sa cred faptul ca El, Dumnezeul dragostei, poate sa refuze sa asculte rugaciunea sincera si fierbinte a cuiva care ii cere sa ii vindece inima de ura… Raspunsul va veni cu siguranta, daca te-ai rugat cu sinceritate si daca vrei cu toata fiinta ta ca ura din interiorul tau, ura care iti macina fiinta, cum spui, sa fie inlocuita cu dragostea Lui!
Mi-ai scris ca termini a doua facultate, asa ca sunt convins ca ideea de biblioterapie nu iti este straina. Ti-as recomanda, ca lectura terapeutica, una dintre lucrarile lui Richard Wurmbrand – “Imbatat de dragoste”. Ar trebui sa o gasesti la libraria Stephanus, din Bucuresti. Daca nu reusesti sa faci rost de cartea aceasta, atunci poti citi oricare alta carte a lui Wurmbrand, un om care a inteles dragostea lui Dumnezeu intr-un mod atat de practic, cu un impact atat de transformator, incat poate fi pe drept numit un apostol contemporan al dragostei divine.
Indraznesc sa iti fac o categorie a ta – Anne, si sa sper ca vei continua sa ne scrii si sa ne spui progresele pe care le faci, sa ne spui gandurile care te apasa, ba chiar si criticile tale constructive. Le poti posta pe toate acolo, pentru a putea fi urmarite mai usor de cei care asteapta vesti bune de la tine.
Vreau sa stii ca esti binevenita aici oricand, Anne!
Cu prietenie,
Adrian
PS in privinta “gestului necugetat”, oare nu ai gandi si tu la fel daca posesorul unei masini extraordinar de frumoase ar alege sa o distruga definitiv doar pentru faptul ca a fost zgariata foarte urat pe o portiera? Oare alegerea inteleapta nu ar fi sa chituiasca zgarietura, apoi sa o vopseasca frumos si sa ii redea stralucirea si frumusetea de odinioara?
Alexandra,
De aceea suntem aici, pentru a incerca sa te ajutam, pentru a-ti fi alaturi cel putin pana cand vei reusi sa treci peste aceste momente grele, pentru a ne uni eforturile spre a te ajuta sa nu te stingi, cum spui atat de plastic.
Ti-am facut o categorie a ta, pe care am numit-o Alexandra P, intrucat mai exista deja doua Alexandre in acest grup de suport. Te voi ruga ca acolo sa ne dai mai multe detalii, pentru a putea intelege mai mult care este de fapt problema care iti macina linistea interioara si pentru a putea gasi impreuna o modalitate de solutionare a acesteia.
Esti binevenita aici, Alexandra. Te rog sa te simti libera sa ne scrii oricat de mult si oricand, fara nici un fel de probleme. Tot ceea ce crezi ca ne poate ajuta sa intelegem, tot ceea ce te apasa, toate intrebarile care nu iti dau pace… scrie-le. Vei vedea ca simplul fapt ca le scrii intr-un loc ca acesta, unde sunt atatea persoane care stiu exact ceea ce spui, va constitui pentru tine un ajutor, o modalitate de usurare, dar si de a-ti structura putin gandurile.
Cu prietenie,
Adrian
PS In privinta singuratatii, ti-as recomanda deocamdata sa citesti. O carte buna este intotdeauna un bun leac impotriva singuratatii.
Cpt,
Te intrebi de ce sunt aici numai cei care sufera, nu si cei care ii fac sa sufere… Raspunsul este simplu: intr-un centru medical ii vei gasi doar pe cei suferinzi, nu si pe agresorii lor… Primii au nevoie de ajutor, de sprijin, de sustinere… Cei care ii fac sa sufere, de multe ori, isi sunt suficienti lor insisi… Si nu cred ca au nevoie de prieteni… de nimeni… si de nimic…
In fine, noi suntem aici pentru cei care sufera. Suntem aici pentru ca, la randul nostru, am trecut prin chestiuni similare, intelegem prin ce trec cei care ne scriu si intelegem aceasta nevoie extraordinara de suport emotional.
In privinta lui “eu as face-o sa sufere asa cum m-a facut si ea sa sufar”, ma bucur ca ai ajuns la concluzia ca nu asta este rezolvarea. Ura si razbunarea nu te ajuta, ca individ, sa mergi mai departe, sa progresezi, sa traiesti cu adevarat… Toate acestea le poate face insa iertarea… decizia personala de a merge mai departe, de a trece peste toata durerea pe care ti-a provocat-o cel/ cea pe care (l-)ai iubit(-o)…
Cine este cel mai iubit dintre pamanteni? Grea intrebare, iar raspunsul este aproape imposibil… Totusi, daca stau si ma gandesc ca in curand vom sarbatori moartea si invierea lui Iisus, Pastele, atunci cred ca putem spune ca fiecare dintre noi suntem, in realitate si din perspectiva lui Dumnezeu, cel mai iubit dintre pamanteni, chiar daca uneori nu simtim lucrul acesta… Daca pentru noi, pentru mine, pentru tine, Fiul lui Dumnezeu a ales sa renunte la slava lui cereasca, la conditia lui de Dumnezeu nemuritor, alegand in schimb intruparea, moartea pentru pacatele noastre si apoi invierea spre iertarea si impacarea noastra cu Dumnezeu, atunci da, cu adevarat, fiecare dintre noi suntem “cel mai iubit dintre pamanteni”. Nu crezi?
Cu prietenie,
Adrian
nu mai vreau sa traiesc:((:(( nu am avut norok nikiodata:((:((:(( niki in dragoste niki in nimik:((:((:((( ku nimeni nu mai vorbesc toata lumea ma uraste fara niki un motiv:((:(:(( cu nimeni din familie nu vorbesc:((:(:((( nu mai vreau sa traiesc datzimi un staf sa mor odata:((:((:((( am incercat de 3 ori dar nimik:((:(:((( va rog:( ajutatzima:((:((
PytycOt,
Intai de toate, imi permit sa iti spun ca ai venit intre prieteni. Vei gasi aici multe – peste 60 de persoane reale, care stiu exact ceea ce spui cand zici “nu vreau sa mai traiesc”. Totusi, discutand unii cu altii, impartasindu-ne experientele si durerile, am descoperit impreuna faptul ca acele situatii pot avea o rezolvare si ca, cu ajutorul prietenilor si al Bunului, putem alege sa traim… Mai mult decat atat, am descoperit ca SINGURA cale de a vedea lucrurile indreptate este… culmea… sa alegi VIATA, nu moartea!
Asa ca, uite, indraznesc sa te consider o parte a acestui grup – al celor care au cochetat sau cocheteaza inca cu acest gand – al sinuciderii. Iti fac o categorie a ta in coloana din dreapta, pe care o voi numi cu pseudonimul pe care ti l-ai ales – pytycOt, unde te rog din suflet sa ne dai sansa de a-ti afla povestea, de a ne ingadui sa purtam impreuna cu tine aceasta povara care, cel putin acum, pare mult prea grea doar pentru umerii tai. De aceea suntem aici, pentru a-ti fi alaturi, pentru a te asculta cu toata deschiderea si onestitatea si, mai ales, cu dorinta de a te ajuta, de a-ti fi alaturi!
Vei descoperi, la randul tau, ca faptul ca “vorbesti” cu cineva, ca spui cuiva ceea ce simti, frustrarile si neimplinirile tale, amarul tau – si nu o spui oricui, ci unor persoane care au trecut la randul lor prin probleme asemanatoare, deci pot intelege cu adevarat! – ei bine, lucrul acesta chiar ajuta!
Te asteptam cu drag! Nu-ti face rau, TE ROG din suflet! Da-ne sansa de a te ajuta!
Cu prietenie,
Adrian
NU MAI PROSTI LUMEA! LUMEA TRE SA MOARA, DACA E SA MOARA, MAI BINE MORI DECAT ..SA RAMAI SI SA FII NECONSIDERAT
Andreeaaa,
Cu tot respectul (pe care, judecand dupa felul in care vorbesti, nu sunt convins ca il meriti), este dreptul meu de a incerca sa le fiu alaturi celor pe care ii numesti, generic, “lumea”.
Daca vrei sa dezbatem idei, e ok, dar atunci te voi ruga sa te limitezi doar la idei, nu la afirmatii gen “nu mai prosti lumea”. Asta e deja un atac la persoana mea si la ceea ce incerc sa fac. Accept sa imi spui ca sunt ignorant, ca poate nu inteleg 100% unele lucruri (in ciuda stradaniei mele si a celor 27 de ani de scoala pe care i-am acumulat pana in prezent), dar a spune ca “prostesc lumea” deja este un afront, pentru ca presupune existenta unui personaj oarecum malefic, care are ceva de castigat de pe urma celor pe care “ii prosteste”. Ei bine, tin sa iti spun, ca sa te rusinezi de tot (asta daca stii ce inseamna asta), ca tot ceea ce fac reprezinta investitia mea – de timp, de bani, de resurse. Singurul lucru pe care il primesc in schimb este satisfactia de a-i vedea pe unii dintre cei care apeleaza la acest site ca aleg VIATA, ca sunt mai puternici, ca sunt gata sa infrunte mizeriile vietii, ca au inteles valoarea prietenilor, a grupului de suport etc.
In privinta lui “mai bine sa mori decat… sa ramai si sa fii neconsiderat”, te contrazic cat se poate de ferm si de categoric. Daca a fi apreciat de ceilalti este singurul lucru care te intereseaza in lumea asta, oare chiar crezi ca, murind, vei avea parte de mai multa consideratie din partea celorlalti? Daca da, te inseli amarnic! Nu te vor privi decat ca pe o alta sinucigasa, ca pe o ciudata care a abandonat lupta mult prea repede… Si chiar daca, prin absurd, sa zicem ca ti-ai atrage in felul acela groaznic admiratia cuiva (desi ma indoiesc, dar fie… sa zicem, prin absurd, repet), nu pot sa nu te intreb la ce ti-ar mai folosi tie, care alegi calea suicidului? Oare vei mai putea savura momentul, te vei putea bucura de sentimentul victoriei, din moment ce tu insati vei fi moarta? Chiar nu vezi ridicolul situatiei?! Si, culmea, tot eu sunt cel care incearca sa prosteasca lumea?!…
Cu prietenie si cu urari de bine, in ciuda ostilitatii tale la adresa mea,
Adrian
Am cautat aici macar o poveste interesanta a celor care vor sa se sinucida, insa e atat de evident ca exagereaza problemele pe care le au………si nici macar nu scriu corect..asa ca am doua mari motive de dezamagire…oricum, neconvingator. CEi care au cu adevarat probleme nici macar nu se gandesc la asta…de exemplu, cei cu probleme mari fizice, ei iubesc viata si nu stiu cati aleg sa se sinucida. Sau parintii care raman fara copii, pentru ca le mor si viata ar putea deveni pentru ei fara sens.Cum sa iti moara copilul inaintea ta?Sunt oameni care ramani singuri, cu adevarat singuri, si tot nu se sinucid……..Bine, pana am ajuns si eu sa gandesc asa………..adica mi-a trebuit fix atata timp cat a fost nevoie pentru a gasi metoda cea mai buna pt a ma sinucide.Ce cauta toata lumea, fara durere, eventual si placut.
Eu m-am gandit la sinucidere de cateva ori, dar a ramas la stadiul de gand.Pana in luna decembrie.Am fost casatorita, am doar 23 de ani si cel cu care m-am casatorit nu a gasit o problema in a da in mine. Ce e drept, eu l-am lovit prima, pentru ca i-am dat o palma, dar agresiunea lui de pe urma a fost foarte injositoare, eram deja la pamant, iar el a dat cu picioarele in mine si apoi nu a venit sa isi ceara iertare.Am lasat lucrurile asa,desi imi venea sa plec de acolo, insa nu stiam unde, imi era rusine, nu voiam sa accept ca el e omul cu care stau. Asta s-a intamplat dupa cateva luni dupa ce ne-am mutat impreuna si am facut si cununia civila.Au mai fost si alte dati.Se ajungea la asa ceva pentru ca era si genul care ma jignea, in diferite moduri, de cele mai multe ori legate de fizic, ma compara cu maica-sa, cum arata ea cand era tanara, dar e numai un exemplu. Imi amintea mereu cand ne certam ca acela e apartamentul luat de parintii lui si sa nu mai trantesc usa din motivul asta, in orice caz, am tacut si pana la urma am ajuns de am facut si nunta religioasa, dar nu inteleg de ce naiba am mai acceptat.De ce am lasat sa se mearga atat de departe. Pana cand m-am hotarat sa pun capat.El a fost socat, cred ca nu ii venea sa creada ca il pot parasi, ca daca am acceptat atatea, de ce sa nu o fac in continuare?Am aflat ca avea si pe cineva, cine stie de cat timp, cine stie a cata oara ma insela, ca am descoperit, tot dupa ce ne-am mutat ca, cu o luna sau doua inainte de a ne muta impreuna, el statea pe o adresa de messenger pe care eu nu o stiam sau nu stiam ca o foloseste.Si acolo avea o lista de fete si un numar de telefon. in orice caz, atunci cand m-am mutat inapoi la maica-mea, nici ea, nici sora-mea nu m-au sustinut. Au zis ca e vina mea ca a dat in mine, ca eu stric, ca sa ne impacam, ca cine stie pe cine mai gasesc apoi, ca nu o sa ma mai vrea nimeni pt ca am statut de femeie divortata, asa cum are si maica-mea, de fapt, dar tot ea mi-a zis ca ea l-ar fi acceptat pe taica-meu, desi era betiv, curvar, mincinos si o si batea. Ar fi stat cu el. Sora-mea mi-a zis ca si ea se bate cu cel cu care s-a si maritat, bine ca mai aveam niste prietene cu care vorbeam si care mi-au tinut partea. Evident ca ai lui parinti au considerat ca eu sunt o nemernica si maica-sa a afirmat ca de fapt eu nu l-am iubit pe el niciodata din moment ce pot face asta, adica sa ma despart, si de ce, ca a dat in mine, desi am dat si eu.
Abia cand au aflat ale mele ca ma si insela, mi-au dat dreptate, o aberatie, ca mai grav e sa te bata, dar ma rog, ambele arata lipsa de respect. CEl mai tare e ca, tipa cu care e, este si mai plinuta decat mine, adica nu inteleg de ce atata teorie pe tema asta facuta de el, daca tot asta si-a ales. Si cea mai simpla explicatie e ca pur si simplu nu ma iubea si oarecum cauta si motivele pentru a nu o face….desi striga in gura mare ca este un om bun si foarte cuminte………….Oribil. Evident ca ma doare foarte mult ce s-a intamplat, dar mai ales ma doare ca eu am acceptat…………Acum sunt cu cineva pe care il cunosc de multi ani, cineva care spune ca nu a incetat sa ma iubeasca de cand am fost impreuna, adica acum 7 ani, insa eu nu mai pot avea incredere….si imi vars tot amarul mai ales pe el……nu stiu de ce nu am putut sa fac asta si cu fostul, de ce pe el l-am tratat mai bine, desi nu merita………….sunt obositoare, sunt deprimata si nefericita…………………dar m-am gandit serios ca daca ma sinucid, exista pericolul de a trai un chin vesnic si cred ca nimic din ce aduce viata nu poate fi mai rau decat asta. dar de cand m-am mutat aici, la maica-mea, si simtindu-ma ingrozitor, pentru ca si ea ma ajuta si nu stia sa imi zica decat lucruri urate si sa imi prevada un viitor ingrozitor, m-am gandit aproape zilnic sa ma sinucid. Am incercat cu ce am avut si eu, cu niste ampicilina, cu niste propanolol, dar nimic……….eh, cred ca nici nu imi doream sa mor……….mai mult voiam sa imi arat si mie ca nu e bine, mai ales daca ajungeam pe la spital, dar si lor, ca ar trebui sa se poarte altfel…………………………am luat-o razna, asta e clar, insa nu cred ca merita, daca e sa imi folosesc ratiunea…dar nici nu promit ca nu o sa o fac…………….pana atunci, astept sa fie bine…….poate o sa fie……………
nu cred ca am cuprins tot ce am simtit eu, dar asa, pe scurt, cred ca se intelege ca iti cam vine sa iti iei campii……………desi nu e bine….dar iti vine.,…oho…….
imi cer scuze ca am zis ca nu am gasit povesti scrise corect sau motive prea intemeiate pentru depresia unora..m-am hazardat. pentru ca nu citisem prea mult. am intrat pe niste povestiri prea scurte. dar acum am aprofundat. cel cu care sunt a facut atat Seminarul Teologic, cat si Facultatea de Teologie. Desi nu este deloc perfect, am ce invata de la el…………..urasc ca ma port urat cu el si ca l-am pierdut atatia ani.
Buna seara si HRISTOS A INVIAT !!!am gasit acest sait in uram cu 4 luni si de atunci zilnic il accesez..Mereu doresc sa postez ceea ce simnt si cat de trist pot fi dar nu am curajul …recunosc ca zilnic ma gandesc la moarte si cum ar fi sa dispar pentru totdeauna sau sa nu ma fi nascut …Nu stiu ce sa fac eu m-am nascut cu un handicap la picior m-am tot operat dar degeaba am avut prea mare incredere in medici am fost prea naiv prea crdincios nu cred ca am gresit cuiva cu intentie…de 2 ani ma tot autodistrug ma tot urasc ca din cauza handicapului am pierdut tot ce aveam…nu mai suport sa fiu privit cu coada ochiului nu mai suport sa trec pe langa un grup de persoane si toti sa ma priveasca sa ii vad cum se uita fix in picior se mira de parca il vede la ala cu coarne nu mai suport sa tot dau explicati ce si cum am ajuns handicapat ..nu stiu ce inseamna ce ai pe cineva cu adevarat langa tine nu stiu ce inseamna sa fi fericit….nu stiu ce inseamna ai vise …..am 23 de ani si am doar familia ei ma tin in viata traiesc pentru ei nu pentru mine ..sufar ca sunt singur sufar fara motiv sufar ca am fost prea bun cu toti prea am deschis bratele tuturor si prea multe am facut pentru ei… ma simnt ca o soste folosit si aruncat la gunoi am crezut in oamneni si acuma am regrete….in principiu vad ca totul se rezuma la aspectul fizic ….si daca eram si eu normal eram fericit sau faceam si eu ca ei si era tot mai bine ….sti ca nu am curajul sa ma sinucit pentru ca nu am avut curajul sa refuz omul la durere..
Buna,lost.Ce fel de handicap ai la picior?Spuneai ca te-ai operat de 2 ori,poate nu au fost medici buni,mai incearca si alt medic.Daca vrei iti pot recomanda un super medic,de la spitalul de arsi.E printre cei mai buni din tara,e recunoscut si in strainatate.Nu-ti pierde speranta,poate se rezolva.Mai spune-mi despre handicapul tau.
Buna ana eu am fost operat de 5 ori ultima oara in 1998 la Spitalul de copii Marie Curie (Budimex) la inceput era o luxatie congenitala de sold sang cu o scurtare de 2 cm dupa primele 3 operatii …in 96 si 98 am mai facut 2 dar sa ajuns la anchiloza de sold stang a disparut rotula si au fixat piciorul direct in bazin cu o scurtare de 9 cm…
Buna! Nu stiu cum sa incep si de unde dar duc un razboi crunt cu mine cu fiinta mea cu ratiunea si cu tot ce ma inconjoara. Refuz ajutorul desi sufletul meu cere sa fie salvat! Apoi ma intreb de cine sa fie salvat? Si revin cu privirea la cutitul de bucatarie atat de bine ascutit…ssttt…parca nu mai e cutit ,ma uit mai bine Si-mi dau seama ca acea lama e salvarea mea…imi iau “salvarea” in mana dreapta si imi ating pielea,brusc ma dezmeticesc Si-mi dau seama ca ma doare fara ca macar sa fi miscat lama cutitului. Il arunc si ma ghemuiesc in coltul bucatariei si ma urasc ca sunt atat de lasa si nici macar sa ma omor nu sunt in stare! Cam asa decurge viata mea de ceva timp incoace, credeam ca e o pasa proasta care trece dar deja persista de cateva luni. Sunt un om normal,o femeie care a gasit portita de iesire dar nu mai gaseste cheia, asta sunt eu I femeie de 25 ani casatorita cu o casa mult prea mare, banii ii fac de cand ma stiu,poate pentru ca nu imi plac banii deloc de aceea we si lipesc de mine dar chiar ca nu aduc fericirea.v-am dat amanunte despre mine ca as stiti ca nu sunt o pustoaica la pubertate condusa de hormoni. Chiar am nevoie de ajutor de idei si sfaturi. Ramaneti cu bine si cu pace in suflet. Tatiana
Dorina,
Esti binevenita aici. Stai linistita in privinta grabei initiale, nimeni nu a luat-o altfel decat ca pe o graba si atat. Aici, in grupul nostru de suport virtual, sunt oameni din cele mai diverse categorii sociale, cu povesti dintre cele mai surprinzatoare. Da, este adevarat, gasesti si reactii precipitate ale unora dintre membrii grupului, insa sunt sigur ca stii deja ca, atunci cand esti sub impulsul momentului, oricat de “precipitata” li s-ar parea altora reactia ta si oricat de superficiala ar considera-o altii, tie ti se pare ca este intr-adevar un capat de tara… Abia apoi, cand reusesti sa te detasezi oarecum si sa privesti lucrurile si “la rece”, constati ca a fost poate o reactie exagerata si, cu ajutorul si prin mila Bunului, poate chiar iti trece.
Exista insa si cazuri de o profunzime intr-adevar dramatica si ingrijoratoare, situatii limita, de o grozavie care nu se poate sa te lase indiferent…
Ce au in comun toate aceste cazuri? O tentatie comuna, careia ne straduim IMPREUNA sa ii facem fata: tentatia de a o termina cu viata, de a te sinucide… Impreuna am descoperit ca lupta este nu neaparat mai usoara, dar macar devine suportabila. Experienta pozitiva a multora de aici si gratia Bunului ne dau tuturor curaj si incredere, iar numarul celor ajutati se mareste cu fiecare saptamana… Ceea ce ii face si pe altii sa prinda curaj si sa se deschida in fata acestei mici, dar sufletiste comunitati virtuale.
Referitor la ceea ce ne-ai scris tu, mi-am permis sa iti fac deja o categorie in coloana din dreapta, in speranta ca vei reveni si vei continua sa te deschizi, sa ne permiti sa impartim povara pe care o porti, pana cand vei fi suficient de puternica incat sa ii poti ajuta, la randul tau, pe altii sa isi invinga monstrii interiori.
Dorina, niciodata, dar niciodata intr-un divort nu exista un singur vinovat. Indiferent de ce vor spune unul sau altul, fie ei si rude ale tale, in ultima instanta doar tu si Dumnezeu stiti ce a fost intre tine si fostul tau sot, unde ati gresit fiecare si de ce nu a mers acea relatie.
Cert este insa un lucru: indiferent de cat de mult s-ar enerva, nici un barbat nu are voie sa isi loveasca sotia (si nici viceversa, pentru ca exista si cazuri de felul acesta). Solutii, daca totusi s-a intamplat, exista intotdeauna: incepand cu terapia de cuplu si terminand, in cazurile in care violenta continua, cu interventia specializata a structurilor existente. Trebuie sa stii ca exista servicii pentru persoanele abuzate de parteneri, supuse la violente fizice sau psihice, si ca ele sunt oferite fie de Agentia Nationala pentru Protectia Familiei, fie de Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, fie de furnizorii privati de servicii – asociatii, fundatii, culte religioase. Informatii concrete pentru zona ta poti obtine fie de la Agentie, fie de la directia de asistenta sociala. Servicii exista… ele nu sunt foarte popularizate pentru ca, in general, din motive obiective, adresa exacta, locatia acestor centre trebuie sa ramana secreta.
In alta ordine de idei, ma bucur ca ai luat in calcul ideea ca moartea nu este nicidecum sfarsitul, ci doar un prag, un moment de trecere catre o alta forma a existentei…
Tu traiesti acum o drama, insa trebuie sa stii ca aceasta mica forma de santaj emotional, cum pare ea la prima vedere, nu este altceva decat un strigat disperat dupa ajutor, dupa afectiunea dupa care mi se pare ca tanjesti in interiorul tau. Te rog sa nu iti faci rau, nici macar in doze mici si “calculate”. Exista alte modalitati de a obtine aceste lucruri dupa care tanjesti.
In privinta “Actualului”, vreau sa stii ca nici o lege din lume, nimic nu te poate obliga sa nu te porti cu el frumos, sa nu ii oferi dragostea ta si sa nu inveti sa te bucuri de o viata mai buna alaturi de el, in conditiile in care trecutul tau reprezinta un capitol cu adevarat incheiat.
Cred ca primul pas, in cazul tau, ar fi sa incerci sa iti accepti trecutul, sa te impaci cu el, pentru a te putea bucura atat de prezent, cat si de viitor… Altfel, risti sa te pomenesti ca vei trai in trecut… si chiar ar fi pacat…
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta. Asteptam cu totii mai multe detalii si vesti de la tine, acolo – in “Dorina”.
Cu prietenie,
Adrian
Lost,
Bine ai venit! De fapt, bine ai revenit, si multumim pentru ca ti-ai facut curaj si ne-ai impartasit durerea ta.
Cred ca este crunt, te cred din tot sufletul ca esti dezamagit si dezarmat, dar te rog sa incerci sa iti raspunzi la o intrebare: ce inseamna sa “fii normal”? Sa ai maini, picioare? Oare, daca stam sa ne gandim cu adevarat, oare nu cumva punem mult prea mult accent pe existenta sau nonexistenta unor aspecte legate de acest trup care, la urma-urmei, este muritor, supus putrezirii, cum spunea Apostolul Pavel?
Stii ceva, Lost? In Biblie, Dumnezeu spune ca suntem creati dupa Chipul si Asemanarea Lui. Si totusi, noi suntem atat de diversi si de diferiti unii de altii… Suntem de atatea culori, de inaltimi extrem de diferite, unii au toate membrele, altii nu au deloc (uite, de exemplu, daca te descurci cu engleza cat de cat, poate ca stii cazul lui Nick Vujicic – il gasesti aici – http://www.youtube.com/watch?v=4LtCrlXdd2E). Cine e de fapt creat dupa Chipul lui Dumnezeu? Albii? Negrii? Asiaticii? Indienii? Piticii? Uriasii? Sau numai cei fara nici un “cusur”? Nu, Lost, nu gasim nicaieri asemenea diferente… Trebuie deci ca, din moment ce TOTI suntem creati de El dupa Chipul si Asemanarea Sa, altceva este ceea ce conteaza… Ceva ce avem toti, indiferent si independent de aspectele noastre fizice particulare…
In ochii Singurului a Carui opinie conteaza, Tu, Lost, Tu, cel de care unii oameni fara minte isi permit sa rada, tu, Lost, cel pe care unii oameni isi permit sa te priveasca ciudat si iti pun tot felul de intrebari stanjenitoare, in Ochii Lui, Lost, tu esti “o faptura minunata”, cum scrie in Cartea Sfanta! De dragul tau, Lost, si de dragul meu, de dragul nostru, din dragoste pentru TINE si pentru ca te-a considerat valoros in ochii Lui, Fiul Dumnezeului Cel viu a fost gata sa moara, pentru a plati pretul imens pe care, altminteri, ar fi trebuit sa il platim tu, eu, noi…
Intelegi acum ce incerc sa iti spun? Poate ca nu te raportezi la Standardul adevarat… Ce model ai in minte? Modelele contemporane azi sunt, maine nu mai sunt… Uita-te doar la capitolul “femei”… Pe vremea lui Rubens, erau considerate frumoase femeile dolofane, cu forme de-a dreptul “pufoase”… In urma cu 8-10 ani, erau la moda cele anorexice… Azi au revenit la moda femeile cu forme, nu dolofane, dar cu forme… Nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva aceste standarde schimbatoare nu sunt inselatoare…
Deci, la ce model te raportezi? Eu zic ca merita sa iei de bun ceea ce spune Creatorul nostru despre noi. Faptul ca stiu ca TU esti creat dupa chipul si asemanarea Lui pentru mine este de ajuns. Esti ok cum esti, Lost, nu-ti mai face ganduri negre din cauza asta! Gandeste-te ca, “in ziua aceea”, Biblia spune ca “vom fi ca El”, vom avea toti trupuri de slava… Atunci, da, vom fi probabil toti mai putin diferiti decat suntem acum…
Desigur, daca poti face ceva pentru a iti fi mai bine, ar fi chiar pacat sa nu incerci. Dar daca nu, capul sus, prieten drag! Pentru noi si, mai ales, pentru EL, tu nu esti cu nimic diferit de oricine altcineva! Privind la modelul Lui, la dragostea pe care ne-a aratat-o prin gestul Fiului Sau, intelegem cu adevarat care este valoarea noastra IN OCHII LUI!
Cu prietenie,
Adrian
PS Am preluat dialogurile si in “categoria” ta (pe care am creat-o in coloana din dreapta – se numeste, cum altfel? Lost), ca sa poata fi urmarite mai usor pe viitor. Scrie-ne un diagnostic, poate, cine stie, cineva iti poate da o mana de ajutor concret, mai ales ca sunt si medici care ne trec pragul, si persoane care, poate, au trecut prin chestiuni similare.
Tatiana,
Iti multumesc mult pentru ca ne-ai scris. Vreau sa te asigur ca esti intre prieteni – si nu vorbesc lucruri mari, ci chiar gandesc ceea ce spun.
Din modul in care scrii, din modul in care pui problema, oricum nu as fi dedus ca esti o “pustoaica”, cum spui. La prima vedere as fi tentat sa cred ca ai avut parte de o depresie (poate una sezoniera dar care, netratata corespunzator si “la timp”, s-a acutizat si a degenerat. Oricum, pentru a ma putea pronunta si pentru a-ti face unele recomandari, ca psiholog, as avea nevoie de mai multe detalii. Poti schimba nume (chiar nu am nevoie de astfel de date personale – si daca le scriu aici membrii grupului, intotdeauna am grija sa le moderez ulterior, pentru protectia lor si pentru asigurarea confidentialitatii), dar este important sa imi spui tot ceea ce crezi tu ca trebuie sa stiu pentru a intelege pe deplin situatia ta. Pe parcurs iti voi mai pune eu intrebari care sa imi lamureasca anumite aspecte si vom gasi impreuna o solutie!
Capul sus, si spor la scris! Ti-am facut o categorie in dreapta – Tatiana, unde astept continuarea si detaliile pe care te-am rugat sa ni le dai.
Inca ceva foarte important! Nu esti o lasa pentru ca nu ai avut curaj sa te omori! Dimpotriva, esti o luptatoare, o supravietuitoare, chiar daca acum iti este inca foarte greu sa te privesti ca atare!
Asa cum obisnuiesc sa spun – si nu m-am inselat! – cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si virtuali, putem trece peste TOATE! Absolut peste toate!
Cu prietenie,
Adrian
Buna seara iti multumesc pentru timpul acordat….si va urez multa sanatate fericire si iubire ……incerc sa tin capu sus de azi mai mult ca niciodata … eu am citit din biblie cam 300 pagini in cautare de raspunsuri dar vad ca raspunsurelie le gasesc prin oameni sau mai bine zis “Dumnezeu lucreaza prin oameni” .MULTUMESC
Lost,
De aceea am infintat acest grup… Pentru a fi – nu doar eu, ci si alti membrii ai grupului, pentru care sunt recunoscator lui DUmnezeu, alaturi de prietenii nostri virtuali care, in anumite momente, au de dus poveri sufletesti care ii depasesc.
Si eu citesc Biblia zilnic. Este un bun leac sufletesc, si de fiecare data gasesc ceva nou, inspirator, inaltator… Te incurajez sa o faci in continuare! Stii cum se spune in Jamaica? “A Psalm a day keeps the Devil away” – adica un Psalm pe zi il tine departe pe Cel Rau…
In privinta modului in care lucreaza Dumnezeu… Iov, unul din autorii cartilor biblice, spunea la un moment dat ca “Dumnezeu lucreaza cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama”…
Esti binevenit oricand, si nu uita ca ai deja “categoria” ta aici, unde asteptam sa ne scrii in continuare!
Cu prietenie,
Adrian
Te chinui toata viata cinstit si onorabil si te convingi fortat ca……… Ok hai as incept sa zic ca prima lectie de viata am invatat-o singur, sigur n-o stiu pe de rost da stiu cateva reguli,cateva treburi care ma ajuta sa raman asa cum sunt cand ceilalti incep sa rada.Inceputul poate ca suna promitator dar nu este.Acesta este un inceput sumbru pentru mine,un inceput cu sfarsit dramatic.Sunt foarte dezamagit de viata mea,de tara mea si de prietenii mei,de tot ce ma inconjoara,si acest lucru m-a indemnat sa am aceste ganduri….hmm sa zicem sumbre. Traiul in aceasta tara,precum si incercarile de integrare in aceasta societate au devenit un mare imposibil,si oricum stiu ca n-o sa apar intr-o carte de istorie si nimeni n-o sa ma planga la nesfarsit probabil dupa o luna o sa zica \”asta e a murit\” si asta e ok. Dar Romaia a ajuns o tara plina de banci de shaormarii,farmacii si cazinouri….. .Sincer eu vreau sa ma urati pentru ceace zic,asa ma-ti ajuta mai mult. Eu vreau sa mor, si stiu ca e rusinos daca nu reusesc,dar e de kkt daca nu incerc….!Mi sa luat sa ma trezesc in fiecare zi si sa stiu ca nu am nici un viitor in fata….pe ori unde oricum oricat numai usi inchise…prieteni falsi femei profitoare,datorii ….mda…eu cred ca ajunge …am trait destul pana acum….
Multumesc!!!!
Vin de nicaieri si pot sa merg oriunde vreau,nu ma stie nimeni fiindca sunt un nimeni eu,asa pot spune ca ma simt,aceasta tara aceasta viata de roman nu mai e ce a fost,”Si sigur ma cunosti m-ai vazut pe undeva,dar nu ma recunosti chiar daca stau in fata ta ,sunt chiar acolo si tu nu ma vezi ,fiindca tu nu poti sa vezi ceva in care nu crezi.” ceva de genu ma simt eu …e greu de explicat…faza e ca m-am gandit mult si o sa o fac cat de curand…anul asta oricum…chear nu credeam ca o sa ajung asa vreodata…am avut si eu o perioada buna ..frumoasa,dar de un an nu mai pot..nu mai reusesc sa tin piept la ceace vine cu fiecare zi…Deja ma duc la fun pe zi ce trece ,nu ma mai pot concentra nu mai pot face nika…oricum voi face in asa fel incat sa nu ma gaseasca nimeni…e mai bn daca nu va stii nimeni…deci nu mai pot ….pfff!!!!!!!!!!!!
Markoo,
In aceeasi tara cu tine locuiesc multe milioane de oameni. Si te asigur ca, la fel ca si tine, sunt si altii care au datorii, dezamagiri (de tara, de prieteni, de tot) care considera ca viitorul lor aici este compromis sau chiar inexistent, care simt ca se duc la fund cate un pic in fiecare zi, cum spui… Si care totusi au descoperit ca, atunci cand gasesti niste prieteni care stiu despre ce vorbesti, pentru ca ei insisi au trecut pe acolo si, cu ajutorul lor si al Bunului, viata nu doar ca este o alternativa buna, dar chiar merita traita!
Nu cred ca ai ajuns aici din intamplare… Indraznesc sa iti fac o “categorie” a ta, spune-ne povestea ta, cu toate detaliile ei pe care le consideri relevante pentru noi, si da-ne voie sa cautam impreuna cu tine o solutie reala, viabila… Pentru ca suicidul nu a fost si nu va fi niciodata o solutie… Gandeste-te putin… Ce ar rezolva? Problemele vor ramane in continuare… datoriile la fel… Exista in schimb solutii reale, pe care le putem cauta impreuna pentru a iesi din impasul in care te afli, Markoo!
Astept sa ne scrii in “categoria” ta din coloana din dreapta, numita cu pseudonimul pe care ti l-ai ales.
Cu prietenie,
Adrian
nu mai am de ce sa traiesc…..nimeni nu ma iubeste,nu ma asculte nu ma intelege si toata lumea ma cearta!!!!!de multe ori mi am luat inima in dinti si am zs k tot o sa fak eu asta dar……nu am putut.normal k ma gandesc si la ceilalti copii care nu au casa mancare parinti dar…eu degeaba am toate cele necesare daca nu sunt decat o piedica pentru cei din jur!nu am decar 15 ani si deja ma gandesc cum sa mor mai repede…..cred mult in Dumnezeu si e mai bine sa platesc acum pt ce am facut pana acum decat sa mai fac si alte pacate!!am auzit d o forma de a muri:10 pastile de Distonocalm te rezolva si chiar am fost la farmacie de m am interesat dar nu se da deca cu reteta…..sper sa fie buna ideea sa nu incerc degeaba!!!!stiu k alte persoane ar da orice sa mai traiasca dar eu nu mai pot,asa k vreau sa organele mele sa fie date la cei care au nevoie de ele…….
Alexandra,
Draga Alexandra, TE ROG sa reflectezi din nou asupra gestului pe care spui ca intentionezi sa il faci!
Spui ca “nimeni nu ma iubeste,nu ma asculte nu ma intelege si toata lumea ma cearta”. Stii, uneori, atunci cand suntem foarte suparati, avem tendinta de a privi lucrurile oarecum distorsionat. Iti amintesti de acele oglinzi speciale in care, daca te privesti, te vezi ba mai gras, ba mai slab, ba mai inalt sau mai scund decat esti in realitate? Cam asa se intampla si cand esti suparat… Este ca si cum te-ai privi intr-o astfel de oglinda speciala… Te vezi ori mai “slab”, ori mai “gras” decat esti de fapt… Si, daca pentru o perioada mai lunga de timp nu ai decat o astfel de oglinda in care sa te privesti (din pricina diverselor motive de suparare), ajungi sa crezi ca esti asa cum te arata oglinda cu pricina….
Ce este de facut? O solutie buna ar fi sa te privesti intr-o oglinda reala, “normala”, buna, care sa te arate asa cum esti de fapt… O astfel de “oglinda” poate fi, in anumite momente, un prieten bun, sau un grup de prieteni, fie ei si virtuali, carora sa le poti spune povestea ta, sa afle detaliile importante, sa asculte fara sa te judece intr-un fel sau altul, si sa incerce sa inteleaga lucrurile, apoi sa iti ofere un feed-back… Pe baza acelui feed-back, tu poti compara modul in care vad ei lucrurile cu cel in care le vezi tu, si poti trage concluziile necesare…
Apoi, tu spui “cred mult in Dumnezeu si e mai bine sa platesc acum pt ce am facut pana acum decat sa mai fac si alte pacate”. Ca absolvent de teologie, nu doar ca psiholog, iti pot spune de la inceput ca aici ai tras o concluzie pripita! Oare poti “plati” pentru niste pacate facand un alt pacat, pe care Biserica il considera deosebit de grav – atat de grav, incat refuza sa ii inmormanteze crestineste pe cei care il savarsesc? Gandeste-te ca nu exista prea multe pacate pentru care Biserica sa refuze inmormantarea crestineasca a cuiva… dar ca acesta este!
Stii, “solutia” ta imi aduce aminte de cazul cuiva care, pentru ca a luat un credit relativ mare (de aprox. 100 de milioane) si a intrat in panica, crezand ca nu-l mai poate restitui, a facut un alt credit, de 150 de milioane, pentru a si-l achita… Paradoxul este ca a ramas cu o datorie mai mare, pe o perioada de timp mai extinsa… Oare a fost o alegere inteleapta? Oare nu la fel este si gandul ca vei putea “plati” pentru pacatele tale, facand un pacat deosebit de grav? In plus, te rog sa iti amintesti ce sarbatoreste intreaga lume crestina de Pasti? Oare nu faptul ca Christos a platit deja pentru pacatele noastre? Si daca da, atunci cum vom putea plati noi pentru ceva ce DEJA a platit El? In plus, ce te faci daca vei constata ca cei care spun ca este un pacat de moarte, si ca vei plati VESNIC daca il vei face? Merita riscul asta? Merita oare ca pentru niste probleme TEMPORARE tu sa alegi o pseudo-solutie cu efecte ETERNE??? Nu, Alexandra, ma tem ca de data asta chiar nu ai ales varianta corecta, asa ca te rog sa mai reflectezi!
Spui apoi de pastile… Stii ce mi-as dori sa pot face? Sa te pot pune in legatura cu persoane care au incercat”solutii” la fel de “bune”… Sau sa te invit sa vizitezi salonul de astfel de “temerari” de la Spitalul de Psihiatrie… Sau sa mergi la Terapie Intensiva, sa vezi cate cazuri de oameni care si-au nenorocit in felul acesta stomacul, ficatul, pancreasul, care si-au ars esofagul s.a.m.d., sa iti descrie ei chinurile groaznice prin care au trecut si ce au simtit cand s-au trezit… Cati dintre ei ar vrea sa mai ajunga din nou la tubaje, la spalaturi stomacale, la Reanimare, cati ar vrea mai treaca din nou prin chinurile prin care au trecut? De dragul tau, Alexandra, de dragul nostru, carora ne-ai scris intentia ta, TE ROG sa nu faci un asemenea gest!!! Crede-ne pe cuvant ca nu este o solutie!
Orice problema, oricat de mare ar fi ea, trebuie sa se poata rezolva si altfel… De fapt, trebuie sa aiba o rezolvare, pentru ca suicidul clar nu este o rezolvare…
Uite, iti voi face o “categorie” a ta, unde sa ne spui povestea ta si sa incercam sa le dam impreuna de cap problemelor care te “sufoca”. Ce zici, incercam? Gasesti categoria ta in coloana din dreapta; am numit-o Alexandra Kiss. Asteptam acolo comentariile si reactiile tale.
Cu prietenie,
Adrian
saluty..am 19 ani si am avut un iubit care ink tin enorm de mult la el ..ma intereseeaza dak va mai scris tipul ala care a luat diazepan…pt ca vreau si eu sa mor dar nu stiu care este o cale mai usoara..as incerca sa imi tai venele dar nu cred k o sa pot..de spanzurat nu sunt asa de curajoasa deaceea o sa inmcerc sa iau pastile k sa mor…il iubesc enorm..dar dak nu mai vrea sa fie cu mine eu nu mai am de ce sa tariesc…stiu k e un pacat ceea ce imi doresc dar decat o vioata plina de suferinta mai bn sa nu mai exist ..nici pentru familia mea care nu ma intelege si nici pentru el …astept raspuns la adresa mea de e-mail..va rog mult sa imi raspundeti…o zi cat mai frumoasa in continuare…
salut soricel si bine ai venit pe acest bloc unde vei invata sa castigi iar increderea in tine…din pacate nu esti singura si nici ultima care trece prin aceasta stare de durere infinita ..cu un pic de incredere si credinta toate se vor rezolva in timp..este adevarat acuma durerea ta este mare si te obliga sa faci un gest oribil.. dar gandestete la durerea pe care o provoci celor apropiati tie …nu vei rezolva nimic…asta este viata cu suisuri si coborasuri numai asa inveti…
nu abandona lupta oricat de greu va fi, sunte aici in aceste momente dificile sa te sprijinim..esti tanara si ai toate viata inainte nu lasa pe nimeni sa te intunece ..te asteptam cu noi ganduri numai bine,
Soricel,
Dupa cum ti-a scris si Lost, desi este cumplit sa simti ceea ce simti tu in aceste momente, nu esti nici prima, si nici singura care s-a confruntat cu asa ceva. Iar aici vei gasi multe, foarte multe persoane care au trecut prin lucruri similare, care au crezut, la fel ca si tine, ca suicidul este “solutia”… Unele persoane au incercat chiar sa isi puna unele planuri in practica, au supravietuit si au fost mai dezamagite de faptul ca nici macar ceea ce credeau a fi “singura solutie” nu s-a dovedit a fi o solutie in adevaratul sens al cuvantului.
In privinta tentativelor si a persoanelor cu tentative, nu iti pot da alte detalii decat cele pe care membrii aleg sa le posteze aici, din motive obiective (confidentialitatea fiind unul din ele). Te-as invita insa ca, in masura in care timpul iti permite, sa vizitezi sectia speciala a celor care au astfel de tentative – de exemplu, vei gasi una la Spitalul Obregia – “spitalul 9″, cum este el cunoscut; vorbeste cu cativa dintre pacientii acelei sectii – sunt oameni care au fost salvati in ultimele momente – ei au incercat fie cu diverse medicamente, fie cu metode mult mai violente… Sunt ferm convins ca, daca vei discuta cu ei si vei afla cat de cumplit se simt dupa, ai respinge din start aceasta varianta… Nu, Soricel, chiar nu este o varianta pe care sa o iei in considerare! Oricat ar fi de greu, tot este mai putin greu, mai putin dureros, mai putin chinuitor sa traiesti! Si… chiar daca iti pare imposibil acum, trece, vei vedea!
In cazul tau, tu iti doresti sa fii iubita, acceptata, protejata… Asta inteleg ca este cea mai mare dorinta a ta… Daca ar fi sa te gandesti putin “la rece”, crezi oare ca moartea iti va oferi aceste lucruri? In nici un caz… Omul, cat traieste, tot mai spera, pentru ca tot mai exista o sansa de a obtine ceea ce vrea… Insa daca moare… ce sanse mai sunt sa fii iubita, acceptata, apreciata, ocrotita, sa fii printesa inimii LUI?
Suntem aici pentru a te ajuta sa treci peste aceste momente cumplite, Soricel. Ti-am facut o categorie in coloana din dreapta, unde te rog din suflet sa ne scrii. Vei vedea ca te ajuta si pe tine sa te descarci, sa vezi lucrurile si din alta perspectiva, si ii va ajuta si pe altii care vor trece, la randul lor, prin chestiuni asemanatoare si vor putea citi acele randuri…
Ti-am trimis acest raspuns si pe adresa ta de mail, asa cum ai solicitat, si astept sa revii aici, unde te consideram parte a micului, dar sufletistului nostru grup virtual de suport si unde ai deja “categoria” ta in coloana din dreapta.
Cu prietenie,
Adrian
nush….dak atii putea sa ma ajutati am 19 ani mai am o luna pana la bac….dar totusi nu e asta problema de multe ori am ras sau chear am glumit pe seama celor care sau sinucis dar aq nush park a venit si randul meu…..luna mai a fost cea mai proasta din intreaga mea viatza … am dato in bara grav si nush qm sa reactionez singurul gand care il am aq in kp e sa ma omor:(( ……nush dati-mi si mie un sfat cevva poate trec peste momentu asta greu..
Liviu,
Spune-ne povestea ta, motivele care crezi ca stau la baza acestei tendinte, si vom face tot posibilul sa te ajutam. Scrie-ne cat de multe detalii crezi ca sunt importante pentru a ne ajuta sa intelegem exact prin ce treci, iar noi vom fi aici, alaturi de tine!
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta – “Liviu”.
Cu prietenie,
Adrian
As vrea si eu sa fac pasul acesta dar doar din cauza faptului ca imi este teama nu il fac.Chiar nu am de ce sa mai traiesc,toate imi sunt pe dos,nu am nimik de ce sa ma bucur,nu am prieteni,am toate defectele din lume…:(
Buna aleyna si bine ai venit printre prieteni doar asa “virtual”ne pare rau ca treci prin aceasta stare de tristete apasatoare care te duce catre cel mai cumplit si feroce gand sinuciderea…noi te rugam sa faci un Pas catre viata si sa mergi mai departe chiar daca crezi ca, doare cel mai tare … noi vrem sa gasim aceea sursa care te va tine in viata pentru todeauna..noi vrem sa gasim toate calitatile si sa devi pentru noi o adevarata sursa de inspiratie..ce inseamna la tine “toate defectele din lume” pentru noi esti ok asa cum esti si e de ajuns….moarta nu e o rezolvare e doar un esec vei provoca mare durere celor din jurul tau ..noi te rugam sa ai curaj sa mergi mai departe sa simnti ca traiesti nu te impiedica de un singur ciot din viata …numai bine, asteptam noile tale ganduri:P
Aleyna,
Daca vei citi fie si doar cateva dintre povestile reale ale membrilor acestui grup de suport atat de sufletist de aici, vei descoperi un paradox: aproape toti au ajuns in anumite momente atat de deprimati incat sa se priveasca pe ei insisi intr-o lumina extrem de intunecata… Impreuna insa am descoperit ca suferintele sunt mai usor de purtat, ba chiar si sa traiesti nu mai pare chiar atat de inspaimantator… Ba chiar din contra…
Din moment ce ne-ai scris, noi indraznim sa te consideram deja o prietena de-a noastra, pe care ne dorim din suflet sa o cunoastem mai bine, sa o ascultam, sa ii fim alaturi, oferindu-i un umar pe care sa planga atunci cand are nevoie, o mana de ajutor pentru momentele in care “crucea” e prea grea doar pentru tine si, nu in ultimul rand, oferindu-ne noua insine sansa de a te cunoaste si de a afla mai multe despre tine. Stii ce am descoperit aici de atata timp, Aleyna? Ca nu exista oameni care sa aiba toate defectele din lume, ci doar oameni frumosi in interiorul lor, care trec insa uneori prin momente dificile si au nevoie de prieteni pentru a se ridica si a putea merge mai departe. De asta suntem aici, si suntem onorati ca putem face asta!
Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta, si asteptam sa revii acolo cu mai multe detalii, pentru a cauta impreuna o solutie viabila sau, pur si simplu, pentru a te asculta!
Cu prietenie,
Adrian
cel mai bine e sa te sinucizi cu pastile, supradoza, nush card ca toti in perioada asta de dinainte de bac au chsetia asta in cap, cei cu anumite probleme, ca mine de altfel… si pana la urama omenirea supravietuieste si fara mine…
ps… o sa va mai scriu daca lucrurile devin seriose, acum vad daca ma lasa la mate si poate gasesc o solutie:>
2142,
Cel mai bine e sa nu te sinucizi! Nici cu pastile, supradoza, cu nimic!
Da, e adevarat, pana la urma “omenirea supravietuieste si fara tine”, insa ce te faci cu acele persoane pentru care TU ESTI INTTREAGA OMENIRE? Bunaoara mama ta… sau cei dragi ai tai? Ti-ai pus problema ca in momentul in care te sinucizi omori si o parte din ei, din sufletul lor? Ca viata lor nu va mai fi aceeasi? Si pentru ce? Pentru un parlit de examen, pe care daca nu il iei acum, il poti lua la anul?
Ti-am facut o categorie a ta, desi sincer sper din tot sufletul sa “gasesti o solutie”, cum spui, ca sa treci – si la mate, si BAC-ul… Iar daca nu le treci acum, le treci la anul, nu-ti face probleme… Astea sunt examene care pur si simplu trebuiesc luate si gata… Vorba aia, pana si Vanghelie a reusit sa isi ia BACUL… chiar daca dupa vreo 20 de ani de cand a terminat liceul…
Capul sus, prietene, si bafta multa! Si daca se ingroasa gluma, nu uita ca suntem aici! Si suntem alaturi de tine!
Cu prietenie,
Adrian
Buna am regasit situ acesta din intamplare pe google ..sa va povestesc cate ceva din viata mea ..
eu ..sunt un baiat de 18 ani ..pe numele adevarat MMC. si povestea mea de viata suna cam asa ..vaa roog ..sa nu ma judecati si sa intelegeti prin ce trec aproape in fiecare zi ..
Totul a fost bine ..pana la varsat de 12 ani ..Eram un copil inocent si era preten cu tata si intr-o zi de 17 martie o zi de luni …era zi de munca …si seara precedenta adica duminica iam zis tatalui meu sa isi ia liber k sa mergem la pescuit ..k era pasiunea noastra …si a plecat catre servici si ..sagrabit la un semafor si habar n-am ..si l-a lovit o masina ..amurit …si mam trezit dimineata nu era decat mama si eu akasa si a venit o vecina si a spus “barbatu; a fost lovit de o masina ” , neam dus la morga nu uit cat traiesc faza aia ..si noaptea depriveghi ma straduiam sa inteleg ..sa simt dar credeam k totul va fi bine si mama mia zis k totul va fi bine k va fi k inainte ..
Dupa 6 luni a adus acasa un tip cu plete ( acasa ..si a zis k ie preten ..il cheama eugen ..si pana la varsta de 15 ani mia facut viata un calvar..dar sa va zic viata mea pana atunci pana la varsta de 15 ani . ,mama nu imi mai dadea atentie si mi se rodea sufletul knd in linistea serii auzeam tipete …de..stiti voi ..placere ..se trezeau diminieata si isi vedea de viata k si cum tata ar fi un nimeni ..metoda mea de revolta era spiritul mai rebel..dar nu avea nici un efect ..ea nu se mai ocupa de mine..si am inceput sa ies pe afara sa pierd nopti ..am dat de golan ,vagabonzi ..si am inceput sa furam ..ma simteam asa bine k aveam banul si mama ma aprecia ..desi aveam doar 13 ani ..doar atat ..mama nu ma intrebat de unde ii am ..ii dadeam banii in mana mai imi lasam si eu de buzunar si totul era bine ..era pe dracu ..cu banii aia eugen isi mai lua bautura ..si knd venea beat acasa ..ma batea . ..si k sa evit asta nu mai veneam cateodata acasa o noapte intreaga ..cand stiam k e beat ..si dormeam pe o caramida ..la lumina unui foc ..impreuna cu altii si beam si facem alte chestii ..
intr-o seara nam mai iesit pe afara si am stat pe canapea ..knd am auzit usa trandindu-se si a venit el mort de beat ..si ma snopit in bataie cu o curea dinaceea groasa ..si am inceput sa il urasc si pe el si mama ..totul a fost xact in ritmul asta pana la 15 ani ..knd sincer sa fiu ..iam pus mana in gat si iam zis k daca se mai atinge de mine ii rup gura ..si dupa de cate ori aveam ocazia il loveam ..dar apoi am avut scandal cu frateso ..in fine ..partea asta oricum nu a fost frumoasa ..apoi ..la vartsa de 15 ani ..am vazut o fata frumusik , era raza mea de soare ( era linistita si buna ,tandra si ma intelegea ..inceputu relatiei nu are rost sa il detaliez ..era frumos am cucerit-o eu fiind ..un tip dintr-o brigada ..(parintii ei sunt plecati si akm si ea sta cu bunica si fratele ei .dar in ultimul timp e singura )… era totul frumos am stat impreuna ceva timp si ne intelgeam de minune si la liceu am ales sa fim in aceasi clasa si asa cum sunt am intrat al 14-lea pe scoala deci totusi vedeti ..defapt ..aveti orizontul deshics sivedeti cate eforturi fac ..si am rfacut ,akm bune sau rele ..:(
la varsta de 16 ani am dat de alti prieteni kre furau sa zic asa lucruri mai mari ..si am inceput sa o ard si eu cu ei ..cat despre relatie a fost buna ..dar neam despartit ..pt k eu nu o puteam iubi k o femeie ..ci k o sora .. sau nici eu nu stiu …
lucrurile au evoluat in mare parte in rau ..si in ianuarie(anul acesta) am avut o tenta de suicid ..si am cunoscut pe cineva .pt kre nu am simtit niciodata asa ceva ..e iubirea aia calda respectuoasa ,tandra ,e cel mai frumos sentiment .. sincer o iubesc pentru k ea mia definit viata ..si ma facut sa vad lumea altfel ..dar problema e ca ea e rece si materliasta ..Nu ma iubeste ..si din orice motiv era cearta ..si apoi am luat si eu atitudine ..faza e k ea e ..materialista ..si e mai usuratica ..am vazut in ea expectia ..mam gandit k ma intelege , k a trecut si ea prin multe ..si la inceput a fost frumos ..am avut incredere in ea ..dar akm nu mai cred un cuvant din ce imi zice ..insa nu pot sa nu o iubesc ..EA e nepasatoaree ,Nu ma iubeste ..si desi eu dau tot adica dadeam ,:(( ea niciodata nu a vazut k pentru ea am multe sacrificii ..si imi reproseaza k nu o inteleg ( knd defapt habar nu are ea sau defapt are si se foloseste de asta sunt precum o papusa pentru ea ..si am decis sa imi tai singur sforile si sa ma duc mai departe ..
Ne-am despartit de 3 ori k sa zic asa ..pentru k ea … de paste sia gasit un tip , inainte a mai avut unu , luni ia zis kiar fostei mele prietene k sa indragostit de un baiat de la ea din clasa ..si ea zis ce au facut ei la disco ..si ia mai zis de un alt baiat cu care se intalnea mai rar dar cu care tinea legatura ..asa ca neam despartit ….
am uitat sa va mai zic ceva ..in februarie ..mama a ramas insarcinata si vedti si d-vaostra cum sta treaba am convins-o sa avorteze ..
Mam saturat pur si simplu ma simt ..ghinionist ..orice as face nu pot scapa ..ma simt neputinciios (..nu aveam eu nevoie de dragoste ..dar intelegeti-ma pentru mien orice pers kre vb mai frumos cu mine ajung sa o iubesc,,pentru k tata si mama pot zice k nam mai avut ..si nimeni nu mia dat nimic ..decat singura persoana e fosta prietena care ma intelege si ma ajuta ..si catiava prieteni ..
am decis ,,k e de ajuns..am primit multe palme de la viata si ..o sa pun punct .. apropo asta nu am vrut sa o scriu dar o scriu ..Cum v-ati simti voi daca ati sti k mama a facut parcarea .?ganditi-va cum e sufletelul meu ..doar un moment …e rupt in bucati ..in mii de bucatele ..o sa mai scriu pe site cat mai raman printre ..pe aici .. …VA MULTUMESC ..MULT SI AVETI GRIJA DE VOI ..SUNTETI PERSOANELE “VIRTUALE” CALDE …SI VA APRECIEZ FIECARE EFORT POATE MAI BINE DECAT ATI CREDE D-VOASTRA VA MULTUMESC
-va roog sa va uitati k mai este un comment nu un post pentru ca nu am stiu unde sa il scriu si am studiat putin blogul si api am vazut categoria asta …este ora 11 si sincer ma gandesc k va veni o noapte in care se pot schimba multe ..in bine sper ..pentru k noaptea este un sfetnic bun ,asta ii ziceam si unei anumite persoane ..va roog sa ma scuzati inca o data pentru ca am postat la pledoarie pentru viata …:(( daca ma gandesc bine nu prea vreau sa mor pentru k viata a luat multe de la mine si ash vrea sa iau si eu ceva de la ea inainte sa plec daca ma intelegeti …dar ..daca nu mai pot probabil k o sa dau coltul ..oricum nu o sa ii pese nimanui ..decat mie..:(( si lui lory:(( ..dupa ce v-am scris asta ma simt mai linistit
Tenoru,
Am citit scrisoarea ta in dublu exemplar – din ambele locuri in care ai lasat-o. Iti multumim pentru gandurile tale, pentru ca ne-ai impartasit povestea ta.
Cred ca nu trebuie sa iti mai spun si eu ca, oricum, varsta la care esti este una critica. La varsta ta te simti parca prins intre doua lumi – intre lumea copilariei, de care nu ai apucat sa te bucuri suficient si care ti-a fost marcata de o serie de evenimente tragice – moartea tatalui tau, viata de cartier cu furturile si alunecarile ei,,, apoi faptul ca mama ta si-a reluat viata sexuala si, intr-un fel, simti ca l-a inlocuit pe tatal tau (desi, de fapt, sunt convins ca nu a intentionat sa il inlocuiasca, ci probabil a resimtit, la randul ei, singuratatea si lipsa unui ajutor…); in fine, vorbeam despre cele doua lumi – cea a copilariei si, respectiv, cea a maturitatii, in care de asemenea nu iti gasesti (inca) locul. Iata un motiv intemeiat pentru ca varsta ta sa fie una destul de ciudata si fara sa te confrunti cu astfel de probleme.
Apoi, as indrazni sa iti spun cat se poat ede deschis ca motivul pentru care tu percepi atat de dramatic ruperea unei relatii este acela ca ai suferit de o oarecare lipsa de afectiune; tatal tau a murit, mama ta si-a refacut viata… ba a ramas si insarcinata… Probabil ca te-ai simtit tradat si coplesit de toate cele.
Lipsa de hotarare, de determinare din relatiile tale (spui la un moment dat ca nu prea stii ce vrei) as pune-o tot pe seama trecutului tau, dar si a varstei (stiu ca asta nu prea o sa iti placa… da, esti mare, e adevarat, insa inca nu esti adult si e normal sa nu fii implicat mult prea profund intr-o relatie amoroasa… Probabil ca inca nici nu prea ai cum sa iti dai seama ce vrei de la viitoarea partenera, si nu e nimic anormal in asta.
Incearca sa mai cobori putin standardele si sa te mai “domolesti” putin. Renunta la a mai “sta la ea” (oricine ar fi “Ea”) – va veni ea si vremea in care sa stai la ea si sa te bucuri de viata intima; acum insa este mult prea din timp… Incearca sa iti gasesti o preocupare constructiva – de exemplu sa practici un sport, sa iti consumi energia si sa iti tii si mintea ocupata.
Orice ar fi, nu te grabi sa faci vreun gest pripit. Gandeste-te ca, la cei 15 ani ai tai, ai toata viata inainte. Nu este “ea” cea alaturi de care sa te poti simti implinit? E ok, nu e un capat de tara! Chiar daca doare acum, chiar daca esti ranit, gandeste-te ca ai invatat ceva din aceasta experienta si ca atunci cand vei ajunge in situatii similare vei sti ce anume sa eviti, ce greseli sa nu mai faci si asa mai departe.
Toate acestea sunt experiente triste, intr-adevar, insa nu sunt de nesuportat, te asigur! Sunt peste 70 de persoane in acest grup, care ne-au scris pana in acest moment si care au reusit sa treaca cu bine peste ele si iti pot confirma! Important este sa stii ca nu esti singur, si ca nu trebuie sa te inchizi in tine si sa suferi in tacere – suntem aici, dispusi sa ascultam, sa intelegem, sa cautam impreuna solutii!
Capul sus, “tenorule”, si nu uita ca, ajutati de Bunul si de prieteni, toate problemele sunt mai usor de trecut si de depasit!
Cu prietenie,
Adrian
PS Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – “Tenoru”. Asteptam sa ne scrii acolo ori de cate ori simti nevoia sa vorbesti cu cineva. Nu exista limita de timp sau de spatiu, deci ne poti scrie oricand si oricat!
Salut. pentru mine cumulul de probleme pe care le am m-a impins si spre acest blog nu pentru ca sper ca ma veti convinge sa nu o fac ci pentru ca totusi am observat o comunitate care se chinuie sa ii opreasca pe cei cu probleme sa nu creeze / sa-si creeze alte probleme. Va urez bafta!
Daniel,
Bine ai venit aici. Te putem ajuta cu ceva? Ce-ar fi sa incerci sa ne relatezi povestea ta? Stii cum se spune, impreuna suntem mai puternici… trebuie sa reusim impreuna sa ii dam de cap si situatiei in care te afli…
Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – Daniel. Asteptam sa ne scrii acolo!
Cu prietenie,
Adrian
buna…imi pare bine k exista site-uri unde poti sa fii sincer si sa iti impartasesti gandurile si problemele…si mie mi-a trecut prin cap de foarte multe ori sa imi iau viata….chiar si azi…akum vre-o 20 de minute plangeam si ii scriam un mesaj iubitului meu si ii ziceam k nu mai pot…dar am citit cate intamplari pe aici si m-am mai calmat…acum sa va zic si povestea mea..care e destul de lunga..eu am aproape 18 ani..peste 2 luni sunt majora….de mica am fost mai obraznicutza si faceam numai prostii..bine..prostii copilaresti..dar in ultimul timp am cam dat-o in bara..pana in clasa a 10-a am fost o eleva buna..nu eram chiar de 10 la toate materiile dar ma mentineam..doar k nu prea imi placea sa merg la scoala..si faceam foarte multe absente iar de la absente porneau mai multe..profesorii au prins ciuda pe mine pentru ca directorul liceului ma apara tot timpul..si chiar dak lipseam foarte mult(in clasa a 10-a am avut aproximativ 700 de absente) eu tot promovam..am trecut si de clasa a 10-a cu bine si am ajuns in clasa a 11-a..am inceput-o bine..mergeam la scoala nu lipseam..dar iar am inceput sa imi fac de cap..voarbeam si cu un baiat(cu care am fost un an jum) si ala ma tragea la prostii…din cauza lui chiuleam..nu mai aveam timp sa invat pentru k vroia sa stam toata ziua bot in bot..el ma iubea foarte mult si inca ma iubeste dar eu nu l-am iubit niciodata stateam cu el asa de sanky…era frumusel el dar nu ma atragea in mod deosebit..mai mult era ca sa treaca timpul..si a trecut..un an jum..in fine asta nu conteaza acum..sa va zic de scoala..nah si in clasa a 11-a primul semestru am facut cam 150 de absente din care 47 nemotivate..si profesorii s-au pus toti impotriva mea si directorul nu a mai avut ce sa faca si m-a exmatriculat….am dat scoala in judecata..mi-am luat cel mai bun avocat din judet(suceava)..si am avut proces akum o sapt care l-a amanat directorul liceului in lipsa de aparare(k nu avea avocat) pana pe 7 iulie …iar akum astept sa am proces si sa vad ce e de facut pentru ca eu nu vreau sa pierd anul..si ajung pana la basescu daca e nevoie.:))…iar de la toate astea au aparut si certuri de alea mari intre mama si mine(tata nu are treaba cu astea..el are afaceri…are fabrica de textile in spania si tiruri si nu prea sta pe acasa)..mama se ia de mine din orice..ca nu fac nimic ca ma plimb toata ziua cu baiatul asta cu care vorbesc acum…k el are masina si poata ma anin intr-o zi..k ea nu o sa imi dea cheile de la masina niciodata k eu sunt inconstienta si conduc tare..(tata mi-a luat masina luna asta si cheile is la ea k eu is in stare sa o iau de akuma k stiu sa conduc foarte bine si se tem de mintea mea)..deci se leaga de mine din orice..k is proasta k mi-am batuj joc de scoala..nu ii convine baiatul asta cu care sunt eu akum..oricum ei nu ii convine nimic dar nah…asa imi vine cateodata sa imi iau cateva haine si sa ma rup de la casa asta..nu am nevoie de nimic de la ea si de la tata..sa ramana cu casa..cu masini..cu afaceri cu averi si cu tot ce vor ei ca nu am nevoie de nimic..sa le ia cu ei pe lumea cealalta k doar pe mine ma au si imi dau cu piciorul….sincer am noroc de ionutz(prietenul meu..cu care vorbesc de 4 luni)doar el ce ma mai intelege asa k in rest parca is inconjurata numai de nebuni…numai k si cu el am cate probleme cateodata..k el e genul ala de baiat full option…e frumos..are bani..are masina puternica e educat..are vrajeala…si foarte multe fete il cauta si pe mine ma deranjeaza asta chiar dak nu ma prea arat eu..pentru k sunt foarte orgolioasa si-a schimbat nr-ul de tel de cand e cu mine…mergem peste tot impreuna..ma ajuta..e ok treaba dar nah mai sunt discutii si majoritatea is din cauza mea pt k eu cand ma cert cu mama ma cert cu toata lumea..iar eu cum ma cert in fiecare zi va dati seama ce viata zbuciumata am eu..nu va pot povesti eu chiar pe larg cate treburi dar poate va dati seama din ce v-am spus cam ce draci am cateodata si cat is de suparata..iar cateoata ajung in situatia k nu mai vreau sa traiesc..am impresia k nimic nu merita efortul pentru k in tot ce am pus suflet a fost degeaba…tot timpul am vrut sa am o relatie de 7 stele cu mama si am facut cam tot ce se poate dar degeaba..tot e sarita….si sincer eu am ajuns aici pentru k am cautat pe google “moarte usoara”…m-am mai linistit dar am plans cam jum de zi..
Sper k nu v-am plictisit cu problemele mele legate de mama..dar m-am descarcat putin….in fiecare seara ma rog sa se termine odata certurile astea dar degeaba…de aproape un an nu a trecut zi in care sa nu ma cert cu ea…nici la mare nu m-a lasat sa stau linistita..ma suna non-stop si ma innebunea..e culmea femeia aia..am ajuns sa merg la spitalul de nebuni..psihiatrie sau cum se zice si sa caut un psiholog..si i l-am aduc acasa…cred k a facut un preinfart atunci dar nu s-0a aratat..:))..
Eu va multumesc mult pt k existati si k ajutati lumea…oricum e mult la placut sa scrii aici decat in world..asta e sigur..:)..ms inca odata..pa’pa
am vrut sa scriu “e mult mai placut sa scrii aici…”
Madalina,
Bine ai venit! In nici un caz nu ne-ai plictisit cu problemele tale – noi existam exact din acest motiv – pentru a asculta, pentru a le fi alaturi celor care trec prin astfel de stari. Dupa cum probabil ai vazut deja, exista aici aproximativ 80 de alti membri ai grupului care stiu exact prin ce treci, pentru ca au traversat perioade asemanatoare.
Ori de cate ori simti nevoia sa vorbesti, sa fii ascultata, esti binevenita aici. Noi te consideram deja de-a casei, asa ca ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta. Am numit-o “Madalina S”, pentru ca mai exista deja o Madalina; am verificat IP-urile si am vazut ca nu este vorba despre una si aceeasi Madalina, asa ca ti-am facut o “categorie” distincta.
Cu multumiri pentru incredere, care ne onoreaza, si cu dorinta de a te considera si tu o parte a micului nostru grup, asa cum te privim la randul nostru,
Adrian
pur si simplu cred ca nu trebuie sa mai traiesc
de ce nu pot sa ma omor singura?
Eu,
As indrazni sa intreb, la randul meu, doua lucruri.
Primul – ce te face sa crezi ca nu TREBUIE sa mai traiesti? Faptul ca acum treci printr-o perioada dificila?
Poti afla, citind povestile adevarate ale membrilor acestui grup, faptul ca marea majoritate au trecut pe acolo si au gandit in felul acesta. Insa si-au oferit sansa de a discuta si cu altcineva si de a incerca sa priveasca si altfel lucrurile. Si, oricat de imposibil li s-a parut multora in acele momente, lucrurile s-au mai ameliorat cu trecerea timpului.
Al doilea lucru pe care as indrazni sa te intreb: ce te face sa crezi ca a-ti lua viata este o optiune viabila? Exista foarte multe aspecte de luat in discutie aici si sunt mai mult decat dispus – atat eu, cat si alti membri ai grupului – sa le abordam pe rand.
Asta, desigur, daca ne acorzi sansa asta si daca nu au fost doar niste intrebari retorice. Eu chiar cred ca merita sa incerci sa discuti problemele care te-au facut sa privesti lucrurile dintr-o perspectiva atat de sumbra…
In speranta ca esti deschisa unui dialog cu persoane care chiar pot intelege prin ce treci, fie si datorita faptului ca au trecut prin chestiuni similare, ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o, momentan, cu pseudonimul pe care tu insati ti l-ai ales: “Eu”. Te rog sa ne scrii acolo din nou, si eu unul promit ca iti voi raspunde!
Intre timp, vreau sa stii ca esti in rugaciunile mele! Nu stiu daca asta conteaza pentru tine sau nu, insa eu chiar cred ca lucrul acesta nu este zadarnic!
Cu prietenie,
Adrian
eu chiar vreau sa mor..dar nu am curajul ..daca imi vreti un bine…sfatuitima cum sa ma omor..sunt inutila pentru toata lumea..aduc numai probleme familie mele..si port ghinion fiecarei persoane care imi vrea binele ..si care e aproape de mine va rog din toata inima mea spuneti mi cum sa fac sa ma omor…simplu rapid si eficient..
Miha,
Majoritatea membrilor prezenti in acest grup au gandit exact asa cum gandesti tu acum. Deci chiar putem intelege prin ce treci. Partea interesanta insa este ca, discutand, am reusit sa gasim IMPREUNA modalitati de a trece peste toate problemele care ne-au determinat sa gandim astfel la un anumit moment.
Te rog sa incerci sa ne dai o sansa. Spune-ne care este situatia ta – si care sunt motivele pentru care crezi ca esti inutila pentru toata lumea, ca aduci numai probleme si ca le porti ghinion – cu cat mai multe detalii care sa ne ajute sa putem intelege exact situatia ta.
Ti-am facut o categorie a ta – se numeste “Miha” si o gasesti in coloana din partea dreapta – “categorii”. Te rog sa ne scrii acolo – pur si simplu posteaza un comentariu. Nu iti face probleme in privinta detaliilor – le vom citi cu siguranta, indiferent de cat de lung ar fi comentariul tau. De fapt, cu cat este mai lung, cu cat ne dai mai multe detalii, cu atat vom putea intelege mai bine si vom putea identifica impreuna mai usor solutiile care, vei vedea, chiar exista! Trebuie doar sa le cautam impreuna!
Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, TOATE lucrurile sunt mai usor de suportat, si te vei convinge si singura de lucrul acesta, daca ne dai – si iti dai si tie – sansa de a-ti putea auzi povestea si de a sta de vorba unii cu ceilalti!
Cu prietenie,
Adrian
buna la toala lumea va rog ajutati-ma simt k vreau sa mor sa nu mai stiu nimic nimeni.vreau sa imi raspundeti urgent k altfel am sa fac o prostie mare si vor suferi doar 2 persoane mama si barbatul meu.tot calvaru asta a inceput pe 24 iulie 2009 knd barbatu meu a fost arestat pentru o talharie.suntem de 2 ani impreuna am trecut prin multe impreuna am fost si gravida si multe multe alete chestii ne iubim foarte mult in scrisori el in spune k ma iubeste si nu ma lasa.stiu k a gresit knd a facut asta dar vroia sa ne luam o masina masa nu ii dadea bani servici nu gasea deloc.i-a trecut chestia asta prin cap.el nu e in stare sa omoare nici o vietate dar s-a intamplat chestia asta oricui ii se poate intampla.tream printr-o perioada grea de tot facuse si un fel de depresie din cauza asta a facut am consultat si un psiholog sa ma lamureasa de ce a facut asta si diacnosticu afost depresia.tot incercam sa iau legatura cu soacra mea si se dadea la fund nu imi raspundea la telefon nici la mesaje si asa am trait din iulie panana acum maine se fac 3 sau doua luni am slabit foarte mult sunt foarte stresata si asa am ajuns la concluzia k sa ma omor, avocat are se lupta pentru el dar asteptarea asta ma omoara k sa aflu acum cateva zile de la verisoara lui k nimeni din familie si tot orasu spune k eu sunt de vina cu tot ce s-a intamplat lui nu suntem cununati momentan k vroiam de toate si el trebuia sa mi le ofere dar de 2 ani de zile nu am auzit-o pe masa vreodata sa mergem la mare cu ea sau sa ne dea ea bani de mare in schimb mama facea tot k sa ne fie bine si ne dadea chair daca in unele momente nu avea face pe dracu in 4 sa ne dea si sa-mi zica verisoara lui k masa i-a oferit mult mai mult si ii va orferi mult mai mult decat pot eu sa ii dau vreodata.knd l-am cunoscut era mai golanel asa dar de cand sunt cu el s-a schimbat foarte mult abia mai iesea cu prietenii lui stateam numai impreuna si nu ma lasa nici o clipa singura.la telefon knd vb cu el din puscarie si primesc scrisori de la el imi spune k ma iubeste si sa nu renunt la el k eu sunt viata lui si eu ii spun la fel pentru k asta simtimsi daca renunt el fara mine nu poate sa traiasca k eu sunt aerul lui.nu e nebun stati linistiti ne iubim foarte mul.va rog sa ma ajutati sunt disperata nu stiu ce sa ma mai fac vreau un raspuns mi-e cam frika k daca eu fac cv si el o sa faca la fel asa k ca va rog sa ma ajutati sa trec peste chestia asta.va multumesc anticipat.o sa va mai povestesc si alta data ce s-au mai petrecut in astia 2 ani petrecuti cu el.da-mi un sfat urgent.
Draga Ana,
O sa iti spun Ana Princess, si asa iti voi numi si “categoria” ta, pe care o vei gasi in coloana din partea dreapta. Motivul? Avand in vedere ca mai avem cateva membre ale grupului nostru cu numele “Ana”, si ca trebuie sa va putem diferentia intr-un fel sau altul, si inspirat de povestea ta si de alte elemente pe care sunt convins ca le-ai intuit deja, am convingerea ca este un nume care ti se potriveste. La urma-urmei, tu esti printesa lui, nu-i asa?
Dar sa trecem la ce te doare. Se vede ca esti foarte agitata si ca ceva te-a tulburat foarte mult, atat de mult incat sa ajungi sa ai astfel de ganduri. Imi place insa faptul ca te gandesti la cei dragi tie si ca realizezi faptul ca un astfel de gest nu se poate sa nu aiba consecinte tragice. Asa ca cel mai bine este sa incerci sa te linistesti, si apoi sa ne povestesti acele detalii pe care ni le-ai promis despre cei doi ani petrecuti de voi impreuna. De asemenea, as vrea sa te concentrezi putin si sa incerci sa ne relatezi si ce anume a declansat toata aceasta criza in viata ta. Da, problemele inteleg ca exista de ceva vreme, insa trebuie sa se fi intamplat ceva de curand care sa fi pus “capac”, intr-un fel sau altul, si sa te fi determinat sa te gandesti la sinucidere.
Intre timp, repet, te rog sa incerci sa te linistesti. De obicei, in astfel de situatii, cel mai bine este sa vorbesti cu cineva – fie fata in fata, fie aici, in scris. Foarte multi considera chiar ca aceasta a doua varianta – sa scrii aici – este chiar mai comoda si o prefera pentru ca, pe de o parte, se simt in siguranta – nu stie nimeni cine sunt in realitate, nu le vede nimeni chipul, nu le aude vocea, nu le vede lacrimile din ochi, care curg de multe ori atunci cand ne varsam amarul in scris… Si, sa mai stii, un ceai caldut este de asemenea un real ajutor. Ceaiul poate fi din sunatoare sau tei – ambele sunt foarte bune pentru astfel de situatii – primul are efect antidepresiv, iar cel de-al doilea are efect calmant… si chiar ajuta, vei vedea!
Sinuciderea chiar nu este o solutie! Daca te sinucizi nu il vei putea scoate din inchisoare mai repede, nu ii vei putea influenta sentinta si nici nu vei putea fi cu el. NICIODATA! Gandeste-te ca, oricat de indepartata ar fi eliberarea lui, exista o zi in care veti putea fi impreuna… Si ca pana atunci va puteti scrie, puteti vorbi din cand in cand la telefon, il poti vizita, va puteti chiar casatori! Stiai asta? Exista multe cupluri care s-au casatorit in inchisoare… Si asta le da celor de acolo o speranta, ceva de care sa se agate cu disperare, ceva spre care sa priveasca, ii ajuta sa isi faca planuri de viitor… Ei bine, singura modalitate de a da cu piciorul DEFINITIV relatiei voastre este sinuciderea! Acum vezi de ce spun ca este cea mai rea varianta pe care o poti alege?
In plus, asa cum intuiesti, este posibil ca si el, care te iubeste atat de mult, sa faca acelasi lucru… Vrei sa ai moartea lui pe constiinta? Esti gata sa iti asumi o asemenea povara IMENSA? Chiar merita el sa ii faci una ca asta? Chiar nu meriti si tu, dar si el, sansa de a fi impreuna candva, de a va intemeia o familie, de a o lua de la inceput? Merita oare ca, printr-un astfel de gest necugetat, sa dai cu piciorul la tot? Si pentru ce? Pentru a muri? Pentru a fi lipsita de toate aceste bucurii de care ai putea avea parte?
Gandeste-te apoi la mama ta, care spui ca v-a ajutat atat de mult… Gandeste-te ca nu mai e tanara, si ca inima ei poate ca nu ar putea suporta o asemenea lovitura… Vei trai, iti vei intemeia familia pe care o visezi, vei avea poate copiii tai, si vei ajunge sa intelegi ca cea mai grea lovitura pentru un parinte este sa isi inmormanteze propriul copil… De ce sa ii faci una ca asta? Pentru ce zice lumea? De gura lumii?
Gandeste-te ca nimeni, niciodata, nu a reusit sa ii impace pe toti si sa ii faca pe toti sa il iubeasca si sa il vorbeasca de bine… Chiar crezi ca le vei schimba parerile daca te omori? Oare nu vor spune ei “vezi, ti-am zis noi ca am avut dreptate, si ca se simtea vinovata… de-aia s-a si omorat…” De ce sa le dai satisfactia asta? Nu, Ana, in nici un caz. Tu TREBUIE sa traiesti, auzi? Trebuie sa traiesti, sa lupti pentru a doua sansa… Pentru ca nu este doar sansa ta, este si sansa “omului tau”, si sansa de a le face o bucurie parintilor tai, mamei tale, celor care tin la tine si care nu iau in seama rautatile altora…
Oamenii vor spune mereu rautati… Dar noi trebuie sa invatam sa mergem mai departe, sa ne gandim la lucrurile cu adevarat importante, la ceea ce conteaza cu adevarat, nu la vorbele lor… Relatia voastra, dragostea voastra, viitorul vostru… astea sunt lucrurile care conteaza cu adevarat… Vorbele oamenilor de nimic astazi sunt impotriva ta, maine vor fi impotriva altcuiva… pentru ca asta le e felul… Iti spun, nu merita sa le dai atentie si satisfactie… In schimb, mama ta, “omul tau”, tu insati – meritati sansa asta! Nu ti-o refuza, si nu le-o refuza nici lor!
Asteptam sa revii! Vei vedea cum, cu putin ajutor si cu sprijinul acestor oameni minunati de aici si, mai ales, al Bunului Dumnezeu, toate lucrurile se pot schimba in bine! Trebuie doar sa ai putin curaj si rabdare!
Cu prietenie,
Adrian
PS Te rog sa ne scrii in noua ta “categorie” – pe care am numit-o, cum spuneam, Ana Princess, si pe care o gasesti in coloana din partea dreapta.
Am trecut antamplator pe aici.E ora tarzie eram obosit pleoapele mi se lipeau ami curgeau parca ochii an gura de oboseala… cand am vazut un nume ;ANDREEA; DA E SOTIA MEA AVEM UN COPIL AMPREUNA O IUBESC E VIATA MEA MAMA COPILULUI MEU ARE TOT CE AI TREBUIE::: DE CE ?:: VREA SA SE SINUCIDA? VA RASPUND EU SI CREDETIMA NUMAI BUNUL DUMNEZEU POATE SO OPREASCA. de ce spun asta? PENTRU CA A AVUT O COPILARIE….. adolescenta……iar acum de un an jumate e tinuta pe palme .multe persoane o urasc .ei spun ca ea nu merita sa aiba familie si o viata buna.CINEVA A PLATIT SI CONTINUA SI ACUM SA PLATEASCA SA ISE FACA FARMECE MAGIE NEAGRA SI UITE ASTA O ADUCE AN PRAGUL DISPERARI
@Cel bun – de unde stii ca este vorba despre una si aceeasi persoana? Eu unul pot spune ca am dubii serioase ca este vorba despre una si aceeasi persoana.
As putea confirma insa (ori infirma) daca imi spui adresa ei de mail, la care am avut doar eu acces. Te asigur ca datele sunt in siguranta; nu mai intra nimic aici inainte de a citi eu mesajele, si nu as permite ca o adresa de e-mail sa ajunga in spatiul public; e doar pentru mine, scepticul, pentru a ma convinge ca nu e vorba despre o gluma proasta.
In privinta farmecelor, magiei etc., pozitia mea este ferma: nimic nu are efect impotriva celor care Il iubesc pe Dumnezeu si sunt iubiti de El. Adapostiti-va la umbra Lui, mergeti la biserica, vorbiti cu preotul sau pastorul de acolo, rugati-va, cititi Biblia, incredeti-va in Dumnezeu si veti fi la adapostul aripilor Sale!
Cu prietenie,
Adrian
hei buna ,
(:((:((
(:((:((:((:(( el este al meu si fara el mor
numele meu este cristina , mai am 2 sapt si fac 19 ani .
am stat cu un baiat 2 ani si jumatate .
la inceput pot sa spun cu mana pe inima ca l-am urat din tot sufletul , m-am pus pe bune cu el doar ca sa ii fac in ciuda unei fete din clasa , o fata pe care orice baiat si-ar dorii sa o aiba , (baiatu despre care va spun este cu mine in clasa si cu tipa respectiva care mai tarziu a renuntzat la studii ), ok toate bune si frumoase ma prefaceam ca il iubesc , dar fara sa imi dau seama am inceput sa tin la el cu adevarat , si sa imi dau seama ca pe zi ce trece am nevoie de el tot mai mult . il iubesc pur si simplu .
in timp a ajuns si el sa tina la mine .
acum in vacantza de vara el a fost plecat la mama lui in italia …. nu prea am tinut legatura si de cele mai multe ori cand intra pe mess ne certam urat rau de tot.
cand a venit in tara ma cautat … doar ca ma cautat doar ca sa mai stea cu mine 4 zile , dupa 4 zile de cand a venit in tara mi-a zis ca nu mai vrea sa stea cu mine ca nuj cum sa spun a zis ca face asta pt binele meu , ca sa nu ma mai faca sa plang si puii mei chestii de genu .
nu stiu ce sa mai fac acum el sta cu o panarama cu care a mai stat mai de mult ,
am stat cu lama pe vene si cu sticla de clor langa mine si plange-am in ultimul hal , eu fara el nu pot sa traiesc il iubesc el e totul pt mine , si daca nu il am mai bine mor, nu stiu cat am sa mai rezist , ma culc plangand ma trezesc plangand , il vreau inapoi
de ce este viatza atat de dura
vreau sa mor pur si simplu nu pot sa traiesc fara el …. el pt mine a ajuns sa fie ca aerul pe care il respir … nuj stiti si voi senzatia aia cand nu mai ai aer si simti ca te sufoci la fel sunt si eu fara el ….
si ce este si mai naspa e faptul ca e cu mine in clasa baiatul respectiv si o sa il vad zi de zi la scl
nu stiu pur si simplu nu stiu ce sa fac
singurul lucru care il am in cap e ca fara el nu pot traii , nuj daca pot spune ca norocul meu e ca stau la parter , la cate crize de nervi am avut daca statea la et patru ma aruncam de mult pe geam
nu mai pot simt ca mor fara el
il vreau inapoi
Cristina,
In primul rand, bine ai venit aici. Stiu ca nu este chiar cel mai fericit moment, insa imi doresc din suflet sa simti ca aici esti primita cu bratele deschise de niste oameni extraordinari, care au trecut prin ce treci si tu acum.
Intr-adevar, este exttrem de greu atunci cand iubesti si suferi deceptii in dragoste. Inteleptul Solomon avea insa o vorba: mai mult valoreaza un caine viu decat un leu mort… adica, altfel spus, daca tot ceea ce iti doresti este sa fii cu el, care crezi ca sunt sansele de a-ti vedea aceasta dorinta implinita daca folosesti acea lama sau clorul de care vorbesti? Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca e posibil sa esuezi si atunci vei ramane cu probleme grave pentru tot restul vietii… Oare care crezi ca ar fi sansele ca el sa se intoarca la tine daca ai fi paralizata, sa zicem, sau daca ar trebui sa fii mereu hranita intravenos pentru ca ti-ai distrus organismul cu acel clor ingerat intr-un moment de nechibzuinta?
Stiu ca e greu, dar gandeste-te ca atata timp cat traiesti exista in permanenta posibilitatea ca visurile tale sa redevina realitate. Daca mori insa, sansele tale sunt ZERO! Eu stiu ce as alege…
Hai, capul sus… Daca iti e chiar atat de greu sa il vezi acum, incearca sa il eviti vreo doua saptamani… Ia-ti o scutire medicala pentru aceasta perioada, iar ulterior incearca sa il eviti… Probabil ca va ajunge sa se intrebe de ce… Si, poate, cine stie, veti avea sansa de a sta de vorba serios si sa lamuriti problemele dintre voi… Dar toate astea, repet, nu sunt posibile decat daca iei hotararea ferma, categorica, de a ramane in viata!
Iti suntem alaturi in tot acest timp, si dupa… Ori de cate ori simti ca nu mai poti, suntem aici, scrie-ne, si cautam impreuna solutiile cele mai bune!
Ti-am facut o categorie a ta in coloana din partea dreapta, asa ca te consideram “de-a casei”, draga noastra Cristina. Haide, sterge-ti lacrimile si incearca sa iti ocupi timpul, sa iti tii mintea ocupata cat mai mult timp posibil, sa nu ii lasi vreme sa se gandeasca la el si sa cazi din nou in “butoiul cu melancolie”. Daca intr-adevar te merita, va intelege ca tii la el si ca te-a ranit prin gesturile lui, iar daca nu, poate ca nu te merita… Si daca nu te merita, merita oare sa te consumi pentru el?
Cu prietenie,
Adrian
Buna ziua,
Apreciez intentiile acestui grup de suport, dar ce ne facem atunci cand rational stim ca este stupid sa ne gandim la suicid, dar sentimental nu mai putem rezista.
Eu sunt un tanar de 31 de ani care a avut ghinionul de a se casatorii cu femeia nepotrivita. Am fosta alaturi de aceasta femeie timp de 4 ani, dintre care 2 au fost de casatorie. Am fost cucerit, cerut in casatorie si acum parasit intr-un mod brutal si lipsit de sens. Daca nu cu mult timp inainte de a ma parasii imi spunea ca sunt cel mai important om din viata ei la foarte scurt timp a hotarat sa divorteze, fara sa imi ofere macar 1 motiv concret pt care a luat aceasta decizie.
Relatia nu a inceput ca o furtuna ci ca o zi frumoasa de primavara, iar eu am ajuns repede sa o iubesc; apoi a urmat casatoria si cand credeam ca voi fi mereu fericit alaturi de sotia mea, m-a parasit.
Acum o iubesc enorm desi a facut foarte multe lucruri urate in ultimul timp si totusi simt ca nu mai pot respira fara ea. Viata mea nu mai are nici un sens fara ea.
Ce as putea sa fac pentru a evita momentul brutal al sfarsitului, care simt ca se apropie cu viteza foarte mare, iar puterile mele de a mai lupta impotriva suferintei s-au terminat?
Nu imi mai doresc decat sa adorm si sa nu ma mai trezesc!
Daca e cineva care poate sa ma ajute, accept cu bratele deschise ajutorul.
si eu trec printr0o situatie dificila si am aceleasi ganduri ca toti cei care au scris aici
Draga Gabriel,
In primul rand permite-mi sa iti urez bun venit aici. Stiu ca nu este deloc usor si nu indraznesc sa afirm ca exista o solutie universala brevetata. Iti pot spune insa ca aici sunt peste o suta de persoane care au trecut prin chestiuni similare si pot intelege cu adevarat ce simti, cum te simti si care este starea ta generala in aceste momente. Si iti mai pot spune – iar prietenii mei de aici o pot confirma – ca, totusi, putem invinge si chiar merita sa luptam.
Exista o vorba – “nu te casatori cu persoana cu care crezi ca poti trai, ci cu acea persoana fara de care simti ca nu poti trai”… Oare nu acesta a fost gandul cu care ai pornit pe drumul casniciei? Oare nu de-asta ai acceptat sa ii fii alaturi, la bine si la rau?
Din pacate insa este greu sa ramai statornic in dragoste. Unii reusesc, iar altii nu, ci se lasa clatinati din diverse motive si, atunci cand “furtunile” sunt mari, se lasa doborati. Iar atunci relatia se rupe, fara voia celui care a ramas statornic si care a investit in acea relatie TOTUL. Si care simte si acum ca nu mai poate continua fara persoana iubita…
Dragul nostru Gabriel, multi dintre cei cu care am avut privilegiul de a discuta acest gen de ganduri si intamplari intime au ajuns, dupa o anumita perioada de introspectie, la concluzia ca persoana care i-a parasit nu mai este aceeasi persoana de care s-au indragostit nebuneste si pentru care erau gata sa faca orice odinioara. Din motive pe care unii le stiu, altii – la fel ca tine, nu le cunosc (si cred ca pentru cei din urma durerea este cu atat mai mare), persoanele atat de dragi inimii lor s-au schimbat atat de profund si de dramatic incat dragostea lor fierbinte s-a racit si s-a transformat incet-incet in indiferenta sau chiar in ura. Ori, mai rau, s-a transformat in dragoste pentru altcineva… Si atunci acei prieteni s-au intrebat daca chiar merita ca viata lor, pe care odinioara o asternusera la picioarele unei persoane care in final s-a dovedit nedemna de un asemenea dar, sa o sfarseasca in mod atat de brusc, de violent si dramatic… Si au ales sa traiasca, descoperind ca durerea si frustrarea lor poate fi depasita, incet dar sigur, discutand despre lucrurile acestea cu persoane care au trecut si ele pe acolo…
Si uite-asa s-a nascut ideea acestui grup… Unde ai venit si tu, si unde imi doresc din tot sufletul sa te simti de-al casei. Si, pentru ca lucrurile sa fie si mai simple, ti-am facut o categorie a ta, in coloana din partea dreapta, unde te voi ruga sa incepi sa ne spui povestea ta, fila cu fila si pas cu pas. Vei vedea cum, scriind despre aceste lucruri, tu insuti iti vei putea aseza mai bine informatiile si vei putea capata o intelegere mai profunda asupra unor lucruri pe care poate niciodata n-ai stat sa le analizezi ca atare si, in plus, vei vedea cum multi dintre membrii extraordinari ai acestui grup iti vor scrie si iti vor impartasi, la randul lor, din experienta si din pataniile lor. Iar asta chiar ajuta, sa stii… Pentru ca orice “povara” devine mult mai usoara sau, cel putin, devine suportabila atunci cand este purtata nu de unul singur, ci de mai multe persoane pe care durerea si problemele comune ajung sa ii uneasca.
Hai, capul sus, asteptam povestea ta! Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, TOTUL este posibil!
Cu prietenie,
Adrian
Monica,
Bine ai venit! M-am grabit sa iti fac o categorie a ta, in coloana din partea dreapta, unde, dupa cum stii, asteptam mai multe detalii din povestea ta, pentru a putea intelege mai bine cu ce te confrunti si pentru a incerca sa ii dam de capat impreuna. Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, scriind despre aceste lucruri, si interactionand cu membrii acestui grup de suport, lucrurile incep sa se vada altfel… Pentru ca, oricat de negre ti-ar parea ele acum o solutie trebuie sa existe… si impreuna o putem gasi mult mai usor!
Capul sus, draga Monica, si asteptam povestea ta! Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, TOTUL este posibil!
Cu prietenie,
Adrian
Cand in ochii tuturor, esti un ratat… Nu ai nimic bun, si nimeni, niciodata nu te intmpina cu vreo vorba buna. Ai doar prieteni care, de fapt, nu iti sunt prieteni, sunt doar..vampiri. Cand, ti se reaminteste zilnic, ca tii umbra degeba pamantului, si dragostea la care ai visat mereu este doar o sursa de suferinta constanta, ce faci?
Cine sau ce te poate face din nou, puternic?! Cine te ajuta sa treci peste toate lucrurile astea ce zilnic te doboara? Cum sa mai zambesti, cand de fiecare data este cineva langa tine sa iti reaminteasca ce prost esti ca iti permiti sa zambesti?! Pentru mine, zambetele costa, si costa prea mult. Pot spune ca de la varsta de 16 ani, eu nu am mai simtit nimic..si au trecut ceva ani de atunci.
Cand toti cei din jur, te vad ca o persoana oribila, cum sa te mai uiti in oglinda si sa spui: ” Azi va fi mai bine! De azi, voi reusi!” ?
Am gresit si eu, dar tind sa cred ca nu am gresit atat de mult pentru pedepsele astea ce ma acopera, pur si simplu.
E prea mult. Mult prea mult. Obisnuiam sa cred ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce…am renuntat sa mai cred in asta, caci singura nu mai pot duce atat…
Stiu ca am nevoie de ajutor, am nevoie de cineva..am nevoie de cuvinte! E oare cineva pentru mine, aici?!
am ajuns la acest site… din pura intamplare si chiar am o problema… am avut o prietena… care cred ca am iubit-o prea mult… si acum,nu prea mai pot trai fara ea… si culmea,am stat cu ia doar o luna jumate… ce pot face?…
Nothing,
Pot sa iti spun cine sau ce ma ajuta pe mine sa merg mai departe in momente similare… Pe de o parte, si cel mai important rol il are Bunul, si practicarea diverselor discipline crestine (pentru ca nu am ascuns nici o data faptul ca sunt crestin practicant). Si, pe de alta parte, sunt prietenii, acele persoane care pot intelege anumite lucruri, care sunt nu doar dispusi, ci si capabili sa asculte si sa inteleaga, fie si doar datorita faptului ca au trecut pe acolo la un moment dat…
Si pot, de asemenea, sa te asigur ca si pentru tine exista cu siguranta cineva gata sa te asculte si sa iti fie alaturi. Si ca, daca “ceea ce nu mai poti duce” este intr-adevar atat de greu incat simti ca te doboara si ca nu mai poti inainta, daca “imparti” cu prietenii tai – fie ei si virtuali, va fi cu siguranta mai usor… Nu inseamna ca problemele vor disparea batand din palme, nu inseamna nici ca iti va fi oferita o solutie minune… Ci inseamna pur si simplu ca vei gasi cu siguranta oameni dispusi sa iti asculte povestea si sa iti fie alaturi, sa caute impreuna cu tine solutii viabile, sa imparta cu tine si esecurile, dar si victoriile…
Ti-am creat o categorie a ta – “Nothing”, in coloana din dreapta. Astept sa ne spui acolo mai multe detalii concrete, pentru a vedea incotro putem merge impreuna…
Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si virtuali, Totul este posibil!
Cu prietenie,
Adrian
Alex,
Haide sa o luam pe rand. Esti intre prieteni dispusi sa asculte si sa se implice in rezolvarea problemelor celorlalti, fie si doar pentru ca ei au trecut la randul lor prin chestiuni similare.
Asa ca uite ce iti propun: iti fac o “categorie” a ta in coloana din dreapta – “Alex”. Asteptam acolo povestea ta, cu cat mai multe detalii ne poti oferi, pentru a ne ajuta sa intelegem exact despre ce este vorba, si cautam impreuna solutii. Pentru ca ele exista, te asigur, chiar daca de unul singur este mai greu sa le gasesti uneori. Dar, vorba aceea, de-asta sunt buni prietenii (fie ei si virtuali), nu?
Cu prietenie,
Adrian