„Cum sa mori usor si frumos”

5 05 2008

“Gazul incolor, cu un miros intepator de oua clocite, induce sufocarea si leziuni cerebrale si este persistent in incintele inchise, daca nu se face o ventilare imediata.”

 

Gazul este produs de amestecarea unor tipuri de detergenti pentru rufe cu alte substante de uz casnic, si a generat o adevarata isterie in Japonia, “o tara aflata pe locurile 8-9 in topul mondial al numarului de sinucideri raportat la suta de mii de locuitori, clasament in care Lituania se afla pe locul intai, urmata de Belarus, apoi de Rusia”.

Citesc articolul, si nu-mi vine sa cred…

Am sesizat de ceva vreme ca ultima tendinta intr-ale suicidului este sa “googalesti”, sa cauti pe net diverse metode si tehnici care sa iti faciliteze plecarea pe lumea cealalta.

Nu pot decat sa sper ca, daca ai ajuns intamplator aici, pe acest site, voi reusi sa iti ofer macar o farama de motivatie sa renunti.

Stiu ca viata iti poate juca uneori feste. Stiu ca poti ajunge in anumite momente in care sa te intrebi de ce merita sa traiesti, daca totul este asa cum este in viata ta. Si totusi… daca tot ai citit pana aici, fa-ti timp inca 2 minute sa citesti si restul postarii. Nu imi permit sa te retin mai mult. Stiu ca esti intr-un moment in care “repede” este cuvantul de ordine.

Nici o astfel de moarte nu este usoara, si nici frumoasa! In ciuda tuturor asigurarilor diferitilor detinatori de site-uri web! Nu ne cunoastem, asa ca, normal, parerea mea este doar parerea mea. Te-as invita insa, daca ai avea aceasta curiozitate, sa vizitezi sectia speciala a sinucigasilor de la spitalele de urgenta, sau de la cele de neuro-psihiatrie. Acolo incearca sa stai de vorba cu cativa supravietuitori. Sau mai bine cu medicii ori cu asistentele de acolo. Ei au vazut mult mai multe cazuri decat ti-ai putea imagina… au vazut chinurile groaznice, suferinta prin care trec cei care s-au aflat ori inca se afla la un pas de moarte… E GROAZNIC!!! NU MERITA ASA CEVA! TU NU MERITI ASA CEVA!!!!!

Apoi, daca ai citit sau vei citi restul articolului, vei descoperi ca tanarul din Otaru care a incercat o astfel de reteta “sigura” de moarte usoara si frumoasa a murit, intr-adevar, probabil in chinuri groaznice… la fel cum era sa moara si mama acestuia, de la gazele degajate… Poti sau esti dispus sa iti asumi si moartea altor persoane? Daca tu esti dispus sa o termini cu viata, poate ca cei din jurul tau vor sa traiasca… Moartea ta provocata poate duce si la moartea altor persoane… Stiu ca nu vrei asta… Nici tanarul din Otaru nu a vrut, cu siguranta… si nici nu cred ca si-a imaginat ca ar putea avea un asemenea efect secundar… Si totusi… S-a intamplat…

Ce te faci daca exista viata dupa moarte, daca exista Dumnezeu si daca cei care spun ca doar El are dreptul de a lua viata unui om? Ce te faci daca, in loc sa scapi de suferinta ta de aici (care, oricat de mare ar fi, este totusi finita, are o limita in timp), te trezesti ca ai parte de o suferinta si niste chinuri vesnice? Stiu, poate ca ti se pare o prostie… Dar daca ai ajuns pana in acest punct inseamna ca esti un om rational, inteligent… Asa ca ia in calcul si aceasta posibilitate, oricat de mica ti s-ar parea… Ce te faci daca nu se termina totul aici?

 

Poate ca nu ai nimerit intamplator aici, pe aceasta pagina web. In caz ca nu ai sesizat, aici incercam sa formam un mic grup de suport virtual pentru cei cu probleme asemanatoare. Suntem aici pentru tine! Vom incerca din rasputeri sa te sprijinim, sa te ajutam sa depasesti aceste momente dificile! Tot ce trebuie sa faci este sa iti iei inima in dinti si sa ne scrii. Cel putin o persoana din grup iti va raspunde cu siguranta! Suntem aici atat specialisti, cat si ne-specialisti – psihologi, sociologi, teologi, sinucigasi supravietuitori, membrii ai familiilor unor sinucigasi etc. Deci nu doar ca suntem dispusi sa te ascultam si sa incercam sa te ajutam, dar impreuna poate chiar vom reusi sa o facem!

Ti-a trebuit mult curaj sa cauti pe internet un astfel de subiect. Cred din suflet ca iti vei gasi curajul de a inchide chiar acum pagina cu celelalte cautari, si ne vei ajuta sa incercam sa te intelegem si sa te ajutam!

 

Cu apreciere si speranta ca nu vei face un gest necugetat,

Adrian

About these ads

Acțiuni

Information

849 responses

14 05 2008
andreea

prin ce treci u in momentul de fata trec si io nu stiu ce sa fac simt k cel ,mai bn ar fi sa mor

10 08 2011
vasy

Vreau sa mor repede si usor cum pot face?dar fara dureri pentru ca nu le suport

21 10 2012
ais

Viata este oricum scurta sunt oameni cu adevarat distrusi .Traiesteti clipa nu sti care va fi ultima.

10 08 2011
vasy

Vreau sa mor repede si usor cum pot face?,,,

12 05 2012
beatrice

si eu simt la fel eu cred ca cel mai bun prieten si parinte in momentul de fata e moartea

15 05 2012
Alin

ce trist, imi pare nespus de rau ca suferi, dar sa doresti moartea nu este o rezolvare

30 05 2012
adian

nu-mi vine sa cred cati oamenii sunt la limita…intotdeauna exista o rezolvare,moartea nu este o solutie,apeleaza cu incredere la un ajutor,un necunoscut te poate salva,cum poate exista o asemenea pagina cu siguranta exista si solutii!! viata e pe pamant ,traiti-o asa cum e! alta nu exista!! toate problemele au o rezolvare imp.e sa vrei sa o gasesti! ce ai de pierdut? caut-o !

13 03 2013
adrian

incercati meditatii yoga the best of
poate auta ,sa acceptati mai usor toate :viata,sfarsitul ei ,moartea(ultima .odata acceptata e definitiva ,nu mai poti schimba ideea)eu am incercat

13 03 2013
adrian

oricum murim toti ,e greu,,, eu mi-am taiat venele ,cred ca nu eram destul de hotarat sa mor ci doar sa-mi fac rau…..acum imie indiferent.incerc sa ma desprind de realitate. Imi e mai bine asa. ca spectator traiesc mai putin intens viata asta.

23 01 2013
George

Viata mea a devenit una de tot kktul nu o mai doresc deloc cum pot sa fac acea chestie cu gazul acela nu mai imi doresc delok sa traiesc va rog daca imi poate spune cnv cum se face acel gaz il rog sa imi spuna :(

24 01 2013
George

addsalu tu stii cum se face gazul ala ? daca da te rog sa imi scrii si mie cat mai repede te rog

24 01 2013
addsalu

Draga George,

Care-i baiul? Ce s-a intamplat, de cauti formula gazului?

Adrian

24 01 2013
Alin

este o persoana care nu te va dezamagii si poti spune catre el tot ceea ce vrei si El iti va da si solutia care sa iesi din incurcatura si iti va rezolva problemele care le ai…

24 01 2013
George

nush cum sa iti spun imi e destul de greu sa vorbesc despre asta chiar nu imi place sa vb despre problemele mele eu doar am cautat o moarte fara dureri

24 01 2013
George

ti-as fi foarte recunoscator daca mi-ai spune formula aia si as termina si eu mai repede te rog

22 02 2013
George

addsalu poti sa imi dai un raspuns te rog

———————————–

Draga George,

Iti voi oferi cu siguranta un raspuns daca imi vei spune care este problema cu care te confrunti. Vom cauta impreuna solutii pentru a o depasi, NU pentru a iti pune capat zilelor!

Cu prietenie,
Adrian

24 02 2014
adrian

In seara asta am vrut sa ma arunc de la etj 4 dar cv ma oprit… :( prea multa durere am in fiecare zi. Doresc sa pun capat suferintei caci de prea mult timp o am in mine si sunt satul DORESC SA MOR REPEDE SI FARA DURERI SAU SA SCAP DE TOATE STRESURILE/DURERILE/SUFERINTELE CE LE AM ZI DE ZI…. simt k imi explodeaza capul.

24 02 2014
Adrian

Draga Adrian,

Ma bucur mult ca acel “ceva” te-a oprit! Ti-am facut o “casuta” a ta in coloana din dreapta, asteptam sa ne spui mai multe si sa incercam sa ii dam de cap impreuna. Se numeste “Adrian G.” si ai deja un raspuns acolo, de la unul din membrii grupului de suport.

Cu prietenie,
Adrian

14 05 2008
addsalu

Andreea,

In primul rand da-mi voie sa iti spun bun venit pe acest blog. Este vorba, asa cum probabil ai aflat deja, de un grup de suport virtual. Suntem aici sa te ascultam si sa incercam sa te intelegem si, pe cat posibil, sa te ajutam asa cum putem.

Te rog mult, spune-ne povestea ta. Poate reusim sa te ajutam sa vezi lucrurile intr-o lumina mai optimista!

Cu prietenie si speranta ca nu vei face nimic necugetat,
Adrian

PS Iti voi face o “categorie” numai a ta imediat cum ne vei scrie din nou. Voi posta acolo comentariile mele la ceea ce imi vei scrie. Vreau sa te simti bine-venita aici. Nimeni nu te va judeca, iti garantez personal. Suntem aici sa te ascultam!

PPS Ti-am scris si un mail privat. Astept raspunsul tau.

25 06 2009
rusu razvan

sal

22 07 2011
veronica

Stii se pare ca e prea mult pt mn nu mai pot trai in lumea asta murdara si care nu imi da pace chiar nu pot face nimic sa scap mai repede? ast un raspuns de la voi nu e prima daca am avut caderi mult mai necugetate dar totusi am supravietuit si nu am vrut AJUTATI`MA va ROG

8 01 2010
alina

Nu am inteles daca raspunsul era pentru mine sau pentru alta persoana care e in situatia mea….povestea mea e lunga shi trista….daca persoana pt care era raspunsul sunt eu astept un semn de la tine…simt nevoia sa pot vorbi cu cineva fara sa fiu judecata…

8 01 2010
addsalu

Draga Alina,

Sunt si suntem aici si pentru tine, asa ca astept sa ne scrii. Am cautat numele tau in coloana din dreapta insa fie, daca ne-ai mai scris, ne-ai scris cu alt nume, fie nu am reusit sa gasesc “categoria” ta. Nu-i bai insa, iti pot face oricand o categorie a ta.

Asa cum stii deja si cum indraznesc sa sper ca ai avut deja ocazia sa te convingi citind povestile celorlalti prieteni de-ai nostri, ne poti scrie oricand fara probleme si fara sa te judece cineva.

Cu prietenie,
Adrian

5 08 2010
ALEXANDRA

unde scriu **povestea mea** ptr a mi se da niste raspunsuri la ea ca eu nu mai gasesc

8 08 2010
addsalu

Alexandra,

Povestea ta o poti posta fie aici, in cadrul acestei rubrici, fie oriunde in alta parte. Din motive legate de siguranta celor de aici si pentru a evita atat glumele proaste, cat si unele lucruri daunatoare, toate comentariile sunt aprobate de un moderator, inainte de a fi postate pe site. Implicit, comentariul tau va fi vizualizat in cel mai scurt timp si, in functie de situatie, vei primi probabil un spatiu al tau in coloana din dreapta. Deci, tot ceea ce trebuie sa faci este sa scrii, iar restul va decurge de la sine.

Cu prietenie,
Adrian

28 04 2011
cristy

sincer sati spun eu mam saturat de viata poti sa ma ajuti sa pot muri si eu mai repede asta vreau

4 01 2011
ioana

imi doresc sa scap de multe probleme si nu stiu cum,moartea mi se pare cel mai corect lucru.

28 04 2011
addsalu

Draga Cristy,

Iti pot spune inca de la inceput faptul ca multi, de fapt mai toti cei de pe aici am gandit asa cum gandesti tu in acest moment in anumite circumstante din viata noastra. Am descoperit insa, asa cum poti citi chiar tu in oricare dintre casutele din coloana din partea dreapta, faptul ca exista solutii la problemele noastre. Solutii pe care noi nu le-am putut vedea atunci, din princina stresului in care eram sau a problemelor care pur si simplu ne depaseau puterea de a trece peste, dar pe care am reusit sa le identificam IMPREUNA.

Prin urmare, te rog sa ne permiti sa iti fim alaturi in toata aceasta incercare dificila prin care treci. Ne poti povesti ce s-a intamplat? Vei vedea ca lucrul acesta chiar ajuta! Scrie-ne cu cat mai multe detalii, ajuta-ne sa intelegem exact situatia prin care treci, si haide sa cautam IMPREUNA solutiile posibile la problema care te face sa crezi ca viata nu mai merita traita! Suntem aici pentru tine, Cristy, ok?

Noi am descoperit cat de mult inseamna sa stii ca ai pe cineva alaturi, care sa te asculte fara sa te judece in vreun fel, care sa vrea sa te ajute dezinteresat sa gasesti o solutie reala. Si tocmai pentru ca am descoperit lucrul acesta suntem azi aici!

Hai, capul sus, bine? Asteptam sa ne scrii – uite, ti-am facut deja si o “categorie” a ta in coloana din dreapta (“Cristy”), asa ca tot ce ai de facut este sa incerci sa te aduni si sa ne scrii acolo mai multe despre tine si despre problemele cu care te confrunti.

Cu prietenie,
Adrian

4 01 2011
ioana ms

imi doresc sa scap de multe probleme si nu stiu cum,moartea mi se pare cel mai corect lucru.

4 01 2011
addsalu

Draga Ioana MS,

Bine ai venit in acest spatiu virtual unde vei gasi oameni reali care s-au confruntat, la randul lor, cu probleme la fel de reale precum cele de care vorbesti tu.

Intelegem perfect faptul ca ACUM tu nu vezi alta solutie decat moartea, pentru ca noi la randul nostru am gandit in felul acesta. Am descoperit insa ca, vorbind, scriind despre lucrurile cu care ne confruntam, ideile ni se mai aseaza oarecum, capatam o anumita coerenta si o imagine de ansamblu. Iar faptul ca ne “asculta” altii care stiu exact ceea ce vorbim, care pot intelege pentru simplul fapt ca au trecut la randul lor prin chestiuni similare, ca ne ofera si o imagine sau o perspectiva din exterior asupra problemei noastre ne-a fost intr-adevar de folos… Si am descoperit ca moartea NU este o solutie. Sau, daca ar fi, atunci este cea mai putin inspirata, cea mai rea cu putinta… Fie si doar din considerentul ca problemele cu care ne confruntam, indiferent de cat de mari ar fi ele, nu sunt decat TEMPORARE, pe cata vreme moartea este o stare PERMANENTA…

Capul sus, draga Ioana, incearca sa te linistesti si ofera-ne sansa de a-ti fi alaturi in timp ce traversezi problemele acestea.

Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta – se numeste “Ioana MS”, unde asteptam sa ne scrii.

Cu prietenie,
Adrian

12 05 2012
beatrice

poi povestea mea e simpla:nu mai inteleg viata nu ma mai intelege nimeni nu inteleg pe nimeni,ba mai mult am si o mama exigenta care nu ma intelege
mai mult decat atat iubesc pe cineva si sunt sigura ca nu o sa fiu nici macar amice cu persoana respectiva.asa ca miam propus sa mor

12 05 2012
mimi

si eu de mica miam dorit sa mor si de multe ori mamintrebat de ce nammurit la nastere prin cate am trecut moartea parintilor mei care au murit in fata mea cel mai greu a fost cand a murit mama atunci am vrut samor odata cu ea dar nam avut destul curaj apoi sotu e baut mai mereu cu fratii mam certat pt ce sa mai traiesc atat ma gandesc la fetitele mele ca sunt mici in rest nu mai am nimic

18 07 2012
ovy

Nu mai pot nu mai suport nu stiu dc sa mai traiesc mam gandit sa consum [...moderat...] in exces ca am multe cutii dar nu stiu daca o sa mor sau o sa ma chinui mai mult

25 08 2013
Diana

Stiti ce e ciudat? Eu nu vreau sa mor,dar simt ca mi se apropie sfarsitul. Simt ca voi muri. Mi-e teama si groaza! Ajutor.

26 08 2013
Claudiu

De ce simti ca mori?De ce simti ca ti se apropie sfarsitul?Cati ani ai de spui asta?Nu stii cand o sa mori,daca te gandesti mereu la moarte,nu stii cate lucruri pot sa moara din viata ta,nicidecum caci stii cand o sa mori.De ce mor lucrurile,starile,intamplarile?Pentru ca iau o alta forma.E ingrozitor sa stii cand o sa mori,e foarte ingrozitor,si sa stii si cum,e mega ingrozitor. :( Sper sa nu te mai gandesti la moarte!!!

27 08 2013
Claudiu

Atatea griji ne facem si vorbim despre moarte,in timp ce putem respira usor,in timp ce putem sa mergem,in timp ce putem sa imbratisam,in timp ce putem vedea,in timp ce putem vorbi…toate acestea inseamna viata,pentru ca ele exista.Sa ne fereasca Dumnezeu de un dezastru natural si sa supravietuim odata cu el,caci atunci o sa ne dam seama cat este de pretioasa viata in care ne aflam.Vrem sa murim dar inca nu cunoastem ce inseamna.
Pacat caci am pierdut esenta frumusetii vietii,majoritatea dintre noi.
Ma ingrijoreaza multe mesaje pe care le citesc,de acest gen,ne dam seama tarziu,cand facem pe cineva sa se ingrijoreze din pricina noastra,ne dam seama ce inseamna ca cineva sa-si faca griji pentru tine si in ce postura il punem,de a se ingrijora.E la fel de dureros ca si,de cel de care ne ingrijoram.E greu cand constientizam,caci sub ochii nostrii s-ar putea afla un om care spune ca o sa moara,pe urma o sa te intrebi,oare mai e? De asta e greu sa stai intre lumea asta,sa te gandesti caci cel care scrie ca moare,ar fii putut fi cel mai bun prieten al tau,de asta e greu sa citesti mesajul cuiva care spune ca o sa moara!Si de asta e greu sa stai intre peretii acestia cu scrieri sumbre!Caci daca tot scrie ca o sa moara,si nu e asa,nici macar nu raspunde,sa spuna “bah omule sunt bine,am avut o decadere”.
E GREU SA CITESTI ZILNIC ASTFEL DE MESAJE!!

27 08 2013
Alin

Luptati pentru viata voastra, multi au luptat cs sa traim in pace noi cei de acum, de ce sa renuntam asa pentru nimic….

27 08 2013
Claudiu

Poate in viata urmatoare nu o sa ai nici macar dragostea asta,iar tu nici mcar nu te lupti pentru cat ai.

29 08 2013
Diana

Mi-am mai revenit,intrasem intr-o panica ciudata. Am 24 de ani,si m-am plafonat de vreo 2 ani. Am intrat intr-o stare din care nu mai pot iesi,orice as face. Mi-am pierdut si viata sociala,iar de vise nici nu mai pomenesc,pentru ca atunci cand le-am avut mi-au alimentat creierul intr-un mod pozitiv dar realitatea spunea altceva. Dezamagirile au scos din mine doar ce era mai rau.

23 05 2008
e

si daca nu mai vreau sa traiesc? pur si simplu.

17 05 2010
mirela

Chiar asa. Ce faci daca nu mai gasesti nici un motiv de care sa te agati. Nici o speranta. Nici macar Luminita de la capatul tunelului! …

17 05 2010
mirela

I think I need help, too. Deja sunt in depresia asta de mai bine de 3 luni. O vorba buna exista si pentru mine? Parca as cersi ajutor. Ce-am ajuns. Sa vorbesc cu straini. Nimeni nu ma mai vrea. Toata lumea ma arunca la gunoi. Cum naiba se face ca o multime imi spun ca sunt atata de frumoasa si desteapta. Si totusi sunt la gunoi. Cei pe care ii vreau eu imi dau papucii. Toate usile la care am batut eu s-au inchis. Ever. Sunt singura pe drum si ma ravaseste vantul. Ploaia imi bate peste fata. Gunoaie sunt luate pe sus si se lovesc de mine. Sunt singura. Foarte singura … Prea singura …Dar parca n-as termina-o cu viata asta… Dati-mi un motiv sa traiesc ! Am ramas si fara servici … Cum sa cresc cei doi copii ?

18 05 2010
addsalu

Draga Mirela,

Nu este nimic ciudat in ceea ce scrii. Fiecare dintre noi avem astfel de ganduri, avem trairi similare in anumite momente din viata. Doar ca unii le verbalizeaza, iar altii nu…

Vrei un motiv pentru care merita sa traiesti? Cred ca il stii deja! De fapt, l-ai si enuntat: sa iti cresti cei doi copii! Vezi, e doar o chestiune de nuanta: pe tine de fapt nu motivul te ingrijoreaza, pentru ca motivul, slava Domnului, il ai! Ci mai degraba mijloacele… cum sa faci ca sa?… Exista o singura varianta ca sa te asiguri ca nu iti vei putea creste copiii: moartea. Doar daca mori nu mai poti spera ca vei gasi ceva… In rest, indraznesc sa iti spun ca am avut posibilitatea sa constat pe propria mea piele, alaturi de multi alti membri ai grupului, ca solutia nu inseamna ca nu exista, ci poate doar nu am identificat-o INCA…

Uite ce iti propun: Iti voi face o “casuta” in coloana din dreapta, pe numele tau – “Mirela”, unde te rog sa revii si sa ne spui mai multe. Si iti garantez ca se va gasi o vorba buna si pentru tine si cineva care sa te asculte si sa incerce sa te inteleaga!

Cu prietenie,
Adrian

27 08 2013
Alin

oooh Mirela ar fii primul lucru pentru care ar trebuii sa sa lupti, viata ta… De ce trebuie sa renunti, sigur ai pentru ce traii, sau daca nu ai cauta un motiv intemeiat. Copii din jurul tau sigur au nevoie de tine, cei care te inconjoara sigur vor suferii si multe persoane vor ca sa fie langa tine numai ca nu-i vezi sau nu-i doresti…

23 05 2008
addsalu

@ e. – Draga “E”,

Majoritatea celor din acest grup de suport virtual au trecut prin stari de genul acesta. Si tocmai pentru ca au trecut, pot sa iti confirme cat de important este sa primesti ajutor, sa fii ascultat, sa ti se ofere un umar pe care sa te sprijinesti si, eventual, o batista pentru a-ti sterge lacrimile, fara a se uita ciudat la tine si fara a te judeca. Ei bine, tocmai aceasta incercam si noi sa facem aici.

Daca te-ai hotarat sa ne scrii, fie si doar aceste doua propozitii, poate ca iti vei face timp si curaj sa ne spui mai multe. Ce te-a suparat sau dezamagit atat de tare incat sa iti doresti sa nu mai traiesti, pur si simplu?

Te vom asculta cu siguranta, nu te vom judeca si, poate cel mai important, nu ne vom inghesui sa iti dam sfaturi sterile. Vom incerca insa, impreuna cu tine, sa gasim o rezolvare posibila, sau sa te ajutam sa vezi lucrurile intr-o lumina fie si doar putin mai optimista.

Cu prietenie,

Adrian

25 06 2009
razvan

sa trec direct la subiect eu am stat 3 ani cu o fata care am iubito enorm dupa ce ne-am despartit din cauza ca nu ne intelegeam ea la 0 saptamana a stat cu un baiat care il cunoasteam din cartier ma stiam cu el , a stat 2 luni cu el sau intamplat de toate intre ei ,dupa o luna de zile trecuta intre ei m-am intalnit intamplator cu ea , a fost o flacara din nou aprinsa dar doar pt 2 zile pt ca in acele 2 zile de stat din nou impreuna spunandumi tot ce sa intamplat intre ei eu plangeam des sufeream ,dupa aceste 2 zile ea imi zicea ca nu stie ce sa faca cu cine sa stea intr-un final pt ca pe mine ma stia mai nebun si pe ala un super baiat cel putin la comportament , pana la urma la ales din nou pe el .dupa inca o luna ma sunat am vb ce mai facem ce mai zicem si urmatoarea zi intamplator iar ne-am intalnit am fost la mare imediat o saptamana sa vedeam daca ne apropie, sa intamplat sa afle fostul si acesta a zis la tot cartierul ,au aflat pana la urma si parinti mei de atunci au trecut cam 2 saptamani timp in care eu am avut multe ganduri de suicid chiar incercand cu pastile dar nu multe ,ea dupa ce a zis ala prin cartier ce sa intamplat a rupt legatura cu el definitiv asta ce am observat eu,dar chestia este ca dupa toate astea se poarta indiferenta cu mine , rece nu imi arata iubire mai deloc ,rareori imi arata ,ma ia ca este cu bacul si ca sa vedem dupa bac ce va urma , msimt ca ma lupt singur pt iubirea noastra , toate acestea ma aduc la o stare aiurea , ma face sa ma gandesc ca nu va iesi nimic si ca nu mai are rost sa traiesc pt ca sufar in continuare chiar si acum cand sunt cu ea , va rog frumos va rog insistent datimi sfaturi ce sa fac ca nu mai pot asa sunt derutat sunt o leguma am nevoie de sfaturi de cineva aproape sunt intr-o situatie critica va multumesc enorm

29 06 2009
addsalu

Razvan,

In primul rand bine ai venit aici. O prima intrebare pe care te rog insistent sa ti-o pui tu insuti este daca intr-adevar tii la fata asta si daca nu cumva este, cum spuneai, “o flacara aprinsa” si atat.

Apoi, as avea si alte intrebari pentru tine. In ce masura esti dispus sa treci peste nehotararea ei, peste faptul ca a mai fost cu cineva? In ce masura ceea ce simti pentru ea este dragoste sau, dimpotriva, incercarea de a o recuceri, pentru ca a fost cu altcineva?

In plus, de unde stii ca nu este adevarat ce spunea ea cand iti zicea de BAC, de invatat? De crezi neaparat ca vrea sa te evite sau ca nu ii pasa de tine? Nu uita ca perioada de BAC si de examene, de admitere in facultati este vara… In tot restul anului te poti ocupa si de alte aspecte insa, daca pierzi “trenul” acesta acum, va trebui sa mai astepti un an… Poate ca este vorba doar despre o prioritizare a lucrurilor si atat…

In privinta tentativelor tale de suicid, esti sigur ca nu le folosesti ca pe o arma de a o constrange sa te iubeasca? Pentru ca, daca este asa, poate ca va avea un anumit efect pe termen scurt, insa o relatie adevarata este bazata pe dragoste, afectiune, sinceritate, nu pe minciuna si santaj.

Te rog sa incerci sa iti revii, Razvan. Daca nu mai poti, nu uita ca intotdeauna exista posibilitatea de a apela la un medic – medicul tau de familie, de exemplu, iti poate spune exact ce sa faci. Sau, daca nu esti suficient de lejer in a discuta cu el, sunt sigur ca vei gasi un psihiatru dispus sa te asculte. Consultatia nu se plateste, asa ca nu ai nici un motiv sa nu mergi. Uneori totul se rezolva extrem de simplu dupa un consult medical. Cateva pilule si cel care a fost o leguma redevine persoana plina de viata de altadata.

Orice ar fi insa, aminteste-ti ca singura modalitate de a fi absolut sigur ca nu mai ai nici o sansa de a fi cu ea este sa iti pui capa zilelor. Este deci cea mai proasta dintre toate alternativele pe care le ai inainte. Iar cea de-a doua, aproape la fel de rea, este aceea de a incerca sa te sinucizi, luand o cantitate mai mica de substante, doar in scop demonstrativ. Ce te faci daca gresesti cantitatea si ramai infirm o viata sau chiar mai rau? Oare o vei mai putea cuceri vreodata? Pe ea sau pe altcineva? Eu zic ca nu… deci, oricum o dai, cea mai buna solutie ramane tot sa ramai in viata si sa incercam sa vedem impreuna incotro o poti lua, nu crezi?

Deocamdata insa, cred ca vizita la medic ar fi un prim pas, ca sa te pui putin pe picioare si sa rezolvam problema cu “leguma”. Apoi, incearca sa ii acorzi timpul pe care ti l-a cerut. Asteapta sa termine examenele, sa isi limpezeasca gandurile, si vedeti cum evolueaza lucrurile…

Cu prietenie,
Adrian

3 07 2009
razvan

iti multumesc pentru sfaturi asteptam cu nerabdare sa imi scrii, lucrurile merg putin mai bine numai ca sunt foarte confuz in alta privinta eu cu ea am vb daca e dupa bac sa facem rost de bani si macar o luna sa ne mutam cu chirie si sa vedem cum ne vom intelege dupa care sa se mute la mine , ne-am fi mutat la mine si acum recent dar parinti mei stiu si ei povestea si momentan nu sunt de acord cu mutatul la mine , ne-au zis ca daca noi vrem sa ne mutam cu chirie sa ne mutam o luna acolo, in fine cel mai aiurea este ca a intervenit ceva ce ma dat peste cap, cunosc o fata care sta cu un prieten de al meu sau despartit de 3 zile , eu o stiu pe ea la comportament si din punctul meu de vedere este femeia pe care mi-am dorito din tot sufletul , sora mea este buna prietena cu ea si face glume cu ea ca fata ce as vrea sa fii cumnatamea bine ca sora mea chiar ar vrea , iar fata despre care ziceam nu a zis niciodata “fata cum sa stau eu cu fratitu ca e si prieten cu fostul meu iubit “sau ceva de genul si pt mine inseamna sperante, dar cum fac ca sunt prins intre ciocan si nicovala nu stiu ce sa aleg nu stiu cum sa procedez ,imi este frica sa nu alerg dupa doi iepuri si sa nu prind nici unul.Mi-a mai trecut si faza cu sinucisu si pt asta iti multumesc enorm pt ca am simtit ca cineva ma poate intelege si ma poate asculta si imi poate da sfaturi.

3 07 2009
razvan

iti multumesc pentru sfaturi asteptam cu nerabdare sa imi scrii, lucrurile merg putin mai bine numai ca sunt foarte confuz in alta privinta eu cu ea am vb daca e dupa bac sa facem rost de bani si macar o luna sa ne mutam cu chirie si sa vedem cum ne vom intelege dupa care sa se mute la mine , ne-am fi mutat la mine si acum recent dar parinti mei stiu si ei povestea si momentan nu sunt de acord cu mutatul la mine , ne-au zis ca daca noi vrem sa ne mutam cu chirie sa ne mutam o luna acolo, in fine cel mai aiurea este ca a intervenit ceva ce ma dat peste cap, cunosc o fata care sta cu un prieten de al meu sau despartit de 3 zile , eu o stiu pe ea la comportament si din punctul meu de vedere este femeia pe care mi-am dorito din tot sufletul , sora mea este buna prietena cu ea si face glume cu ea ca fata ce as vrea sa fii cumnatamea bine ca sora mea chiar ar vrea , iar fata despre care ziceam nu a zis niciodata “fata cum sa stau eu cu fratitu ca e si prieten cu fostul meu iubit “sau ceva de genul si pt mine inseamna sperante, dar cum fac ca sunt prins intre ciocan si nicovala nu stiu ce sa aleg nu stiu cum sa procedez ,imi este frica sa nu alerg dupa doi iepuri si sa nu prind nici unul.Mi-a mai trecut si faza cu sinucisu si pt asta iti multumesc enorm pt ca am simtit ca cineva ma poate intelege si ma poate asculta si imi poate da sfaturi.VIATA MEA ESTE PREA DEZORDONATA ajutama te rog sa-mi ordonez toate lucrurile iti multumesc din suflet

4 07 2009
addsalu

Razvan,

Am sters numele tau – am lasat doar prenumele. Sunt o mie de Razvan in tara asta, asa ca posibilitatea ca cineva sa faca la un moment dat legatura dintre tine si nick-ul ales aici este foarte redusa.

In fine, in privinta dezordinii din viata ta, tot ce ti-as putea sugera in momentul acesta, avand in vedere doar datele pe care mi le-ai oferit, ar fi sa nu iei absolut nici o decizie importanta acum. Adica, altfel spus, sa nu te muti cu nimeni. Stiu ca esti tanar, ca hormonii clocotesc in tine, dar incearca sa fii barbat adevarat si sa iti tii impulsurile in frau, nu le permite sa te controleze ele pe tine. Adica, altfel spus, gandeste cu capul (chestia aia rotunda care este prinsa de gat si sta intre umeri :-) ), nu cu alta parte a corpului. Vrei ordine, dar in acelasi timp gandul la sex (hai sa o spunem pe sleau, sa nu ne mai ascundem dupa deget) nu iti poate oferi aceasta posibilitate.

Tu ai de ales intre cineva care te vrea in viata ei si cineva care te-ar putea vrea… Nu asa se iau deciziile, Razvan. GANDESTE-TE bine ce vrei tu cu adevarat, pe cine vrei in viata ta? Cum vrei sa fie femeia alaturi de care sa imbatranesti?

Gandeste pe termen lung, si ia decizia in functie de aceste criterii. Nu iti risipi eforturile si resursele in directii care, in final, dupa o luna poate, nu vor duce nicaieri…

Vrei sa fiu deschis pana la capat? Ei bine, eu as indrazni sa spun ca ma indoiesc ca tii la vreuna dintre ele atat de mult incat sa iti doresti sa imbatraniti impreuna. Altfel nu ar exista o a doua varianta, nu crezi? Si daca este asa cum spun, oare merita sa mergi in vreuna din directii? Doar pentru ca o anumita parte a corpului tau isi cere drepturile? Fii barbat adevarat, Razvan, si ia decizii corecte, pe termen lung! Viitorul intreg iti apartine! Nu-l da pentru un prezent rasuflat!

Gandeste-te la o cariera, la o meserie, la un loc de munca… Vrei sa stai cu o fata, sa iti intemeiezi, intr-un anumit sens, o familie… Dar din ce veti trai? Din ce va dau parintii? Cat crezi ca o sa tina asta? Oare nu crezi ca prioritatile ar trebui sa fie altele? Adica, altfel spus, mai intai termina cu scoala, asigura-ti un venit stabil, si abia apoi sa te gandesti la o familie?

Hai… pune-le cap la cap si ia o decizie BUNA. Si gandeste pe termen lung, Razvan!

Cu prietenie,
Adrian

PS Te rog sa postezi comentariile ulterioare la categoria ta – Razvan. Multumesc anticipat!

4 06 2008
ionut

cel mai buna e moartea in situatia mea……
asa va zic eu………..totul e pierdut pt mine…

29 11 2011
robert

pentru tine,frate???
ce anume te face sa crezi asta????
hai sa iti spun ceva… in momentul de fata am 19 ani aproape 20.de 4 ani ma lupt cu acelasi gand…
de la 7 ani am crescut in centre de plasament,pe strazi si in chirii.
eu chear pot sa spun ca m-am saturat..pt mine MOARTEA este ceea mai buna varianta incat sa scap de chinul asta…
Nu stiu care este situatia ta,dar daca doresti sa povestim,da-mi un [...moderat...]

4 06 2008
addsalu

Ionut,

DE CE spui asta? Uneori, cand esti disperat, nu poti vedea limpede modalitatea de rezolvare a problemelor cu care te confrunti. Si asta pentru ca ii permiti disperarii sa puna stapanire pe tine, pe mintea ta, pe capacitatea ta de a gandi rational si de a gasi solutii. CU TOTII AM EXPERIMENTAT ASTA, si majoritatea celor care citesc aceste randuri au reusit sa treaca chiar si peste problemele despre care gandeau la fel ca tine, acum.

Poate ca ti se pare pierdere de vreme, dar noi aici am creat un grup de suport virtual. Impreuna incercam sa ascultam, fara sa judecam, si sa ajutam asa cum putem noi mai bine. Iar rezultatele sunt mai mult decat incurajatoare!

De ce crezi ca TOTUL e pierdut? Nu esti oare prea drastic, prea radical? Eu unul refuz sa cred ca realmente nu mai exista nici o rezolvare pentru tine. Ba chiar te provoc la acest exercitiu… Pune-ne la incercare. Ajuta-ne sa te ajutam… sa intelegem situatia ta, si sa cautam impreuna SOLUTIA! Pentru ca ea exista, te asigur!

Cu prietenie, si cu speranta ca nu vei recurge la vreun gest pe care il vei regreta nu doar tu, ci mult mai multe persoane decat poti crede ACUM, in aceste momente,

Adrian

PS Te-as ruga sa citesti cateva din relatarile membrilor acestui grup… Vei vedea ca, intr-un fel sau altul, lucrurile s-au schimbat in bine, desi TOTI au trecut pe acolo, si s-au confruntat cu situatii similare… Capul sus, Ionut, si curaj! Scrie-ne si ingaduie-ne sa te ajutam!

4 07 2009
rusu razvan

adian acele doua msg care le-am lasat de se repeta poate se poate sa le stearga cineva de pe forum te rog frumos din anumite motivee

4 07 2009
addsalu

Razvan,

Am moderat numele tau. A ramas doar prenumele, si sunt o multime de Razvani pe lumea asta. E ok asa?

Cu prietenie,
Adrian

21 06 2008
addsalu

@ cip – daca e vorba despre o gluma, vreau sa stii ca nu a fost una buna. Si nici apreciata. Ma astept la un minim de decenta, nu la glume deplasate si la mistouri. Sper ca intr-o buna zi sa inveti sa respecti suferinta reala a unor oameni. Pana atunci, te-am trecut la spam.

22 07 2008
Gaby

Am ajuns pe acest blog din simplu fapt ca,cautam o metoda cat mai simpla si cat mai putin dureroasa de ami pune capat vietii .iubita mea cu care sunt impreuna si locuiesc cu ea impreuna a afla ca eu mam culcat cu cea mai buna prietena a ei dar eu am vrut defapt sa i arat ce fel de prietena are pt ca o credea ffff buna prietena si imi zicea ca ea nu ar ranio cu nimic si simplu mam culcat cu ea dupa cum vam spus din simplu motiv sa vada ce fel de prietena i este si la urma urmei tot prietena asta asa zisa ia spus ei ca sa culcat cu mine ……..si acuma io am picat cel mai prost in povestea asta ele au rams prietene si pe mine ma gasit cel mai vinovat..in prima zis cand sa despartit de mine si a zis ca nu ma va ierta niciodata am zis ca nu gandesc limpede cas nervos si disperat dar deja a trecu 1 saptamana si tot asta imi trece prin cap.(nu mai vreau sa traiesc)asta este nu cred ca mai exista cineva care sa ma faca sa nuplec pe lumea cealalta.adevarul este ca o iubesc enorm de mult .:(

22 07 2008
addsalu

Gaby,

Nu pot decat sa ma bucur stiind ca ai ajuns aici si, mai ales, vazand faptul ca te-ai hotarat sa ne scrii. Dupa cum, probabil, ai vazut deja, multi dintre membrii acestui grup virtual de suport au trecut prin situatii similare.

Ca barbat, eu unul te pot intelege. Stiu ca uneori este extrem de usor sa te lasi dus de val si sa cedezi tentatiilor. Orice barbat trebuie sa se straduiasca din rasputeri sa isi tina in frau aceasta pornire. Nu stiu care a fost motivatia ta reala – daca a fost, intr-adevar, ceea ce spui – ca ai vrut sa ii demonstrezi ce fel de persoana este prietena ei sau daca, pur si simplu, intr-o pornire de moment, ai cedat impulsului de a te culca cu ea.

De fapt, nici nu mai conteaza DE CE ai facut-o. Ce a fost, a fost. Important este acum, dupa parerea mea, sa incercam sa vedem cum poti drege busuiocul. IN NICI UN CAZ SUICIDUL NU E O SOLUTIE. Te rog sa o excluzi din start. Si am sa incerc sa iti aduc si argumente in sprijinul ideii acesteia.

Spui ca o iubesti enorm de mult. Ei bine, daca o iubesti atat de mult precum spui, atunci TREBUIE sa ramai in viata PENTRU EA. Incearca sa intelegi prin ce trece. Este ranita de gestul tau. Este furioasa. Cu siguranta nu ar fi asa daca i-ai fi indiferent. Daca a reactionat asa si daca dezamagirea i-a fost atat de mare precum inteleg din ceea ce mi-ai relatat, atunci indraznesc sa cred ca TE IUBESTE, la randul ei, enorm. Nu poti fi manios pe un om care iti e indiferent, nu? Nu la intensitatea asta…

Acorda-i timp. Ei, dar si tie. Acorda-ti si tie timp. Increderea se castiga foarte greu, se pierde extrem de usor. Dar, odata pierduta, va fi foarte greu sa o recastigi. Vom lupta IMPREUNA! Poti sa fii sigur de asta. Vom merge impreuna pas cu pas, vom incerca sa vedem ce a mers bine, ce a mers prost si ce poti face pentru a-i recastiga inima.

Eu nu stiu decat o singura metoda 100% sigura de a ramane pentru totdeauna despartit de ea: suicidul. Ori, am inteles ca motivul pentru care tu te-ai gandit la suicid este tocmai faptul ca vrei sa fii impreuna cu ea din nou, dar nu poti momentan… Nu crezi ca este paradoxal sa apelezi exact la singura solutie care NU TE AJUTA DELOC?

Hai, Gaby, capul sus! Fii barbat! Esti intre prieteni!

Incearca sa te aduni, pentru ca avem mult de lucru impreuna!

De acum, noi te consideram membru al grupului nostru. Asta inseamna ca ai deja o categorie numai a ta, unde ti-am si postat acest prim raspuns (reluat si aici, unde ne-ai scris prima data). Te voi ruga ca urmatoarele comentarii si scrisori sa le faci la “categoria Gaby” – atentie, nu Gabi… pentru ca mai este deja o persoana cu acest nume, si singurul lucru care va diferentiaza este i-ul sau y-ul de la final. In felul acesta si tu, si toti cei interesati vor putea afla detalii legate de evolutia problemei pe care ne-ai impartasit-o in cel mai eficient mod.

Fii binevenit printre noi. Asteptam mai multe detalii, ca sa putem incerca sa intelegem mai bine situatia si sa gasim IMPREUNA modalitati de rezolvare.

Cu prietenie si cu speranta ca nu vei face nimic necugetat,
Adrian

22 07 2008
Gaby

iti multumesc addsalu pt vb si incurajarea care mi-ai aduso..sincer miai ridicat moralu cat de cat dar este prea tarziu :-s am stat de vb cu ea si na mai vrut sa ma accepte in viata ei…..am luat deja 2 cuti de diazepan si acuma astept sasi faca efectu….va multumesc pt straduinta pt a ma readuce la normal. suferinta mai mare decat in dragoste nu cred ca exista.multa lume nu va realiza acuma ce-am facut dar cand isi vor da seama vor intelege.cel putin asa sper io .ramaneti cu bine

23 07 2008
addsalu

Gaby,

Nu pot decat sa sper ori ca ai facut o gluma (cam sinistra, recunosc), ori ca, daca intr-adevar ai facut ceea ce ai scris, te-a gasit cineva la timp pentru a putea fi salvat.

Marturisesc ca m-au trecut toti fiorii citind aceste randuri… Omule, o relatie nu se repara cu un singur telefon… Este nevoie de timp si de eforturi sustinute… nu de diazepam sau de alte metode de genul acesta…

Stii, unul dintre lucrurile care ma fac totusi sa cred ca a fost o gluma este acela ca, totusi, diazepamul nu este aspirina si nu o poti cumpara, pur si simplu, de la farmacie, fara o reteta de la un medic specialist. Din cate imi amintesc, Diazepamul are aproximativ acelasi regim ca Xanaxul, care nu poate fi prescris nici macar de medicul de familie, daca nu are o recomandare de la medicul curant psihiatru.
Daca este asa si ai facut, intr-adevar, o gluma, vreau sa stii ca nu ai facut un lucru tocmai frumos.

Daca chiar vrei sa te sinucizi, in loc sa lupti alaturi de noi, te-as ruga sa faci un singur lucru inainte de a-ti pune planul in aplicare: viziteaza un salon special de la spitalul 9, sau de la urgenta, in care sunt dusi cei care au incercat sa se sinucida. Incearca sa stai de vorba cu cativa dintre ei. Incearca sa le observi durerile pe care le au in urma tentativelor. Incearca sa le observi mimica, dezamagirea, incearca sa te uiti la rudele lor care stau disperate si dezolate, debusolate, pe holuri, frangandu-si mainile… Incearca sa iti imaginezi apoi reactia parintilor tai…

In fine, daca intr-adevar ai facut-o… si daca intr-adevar noi nu te mai putem ajuta cu nimic, nu pot decat sa ma rog si sa sper ca, pentru tine, nu e prea tarziu… si ca mai devreme sau mai tarziu vei reveni aici si ne vei spune ca esti ok… Nu pot decat sa ma rog si sa sper ca ceilalti, care iti vor citi randurile scrise, vor invata din experienta ta ca NU ASA se poate recastiga o relatie… NU ASA!

7 10 2008
Cippryan

Vreau sa va spun k nu va iau la mishto pt k va admir pt ceea ce facetzi chiar dak nu intzeleg cum putetzi fi asha de optimishti. Nush ce se intampla cu mn dar cateodata imi vine ideea sa ma sinucid.Acum o luna jumate am plecat din romania in strainatate pentru totdeauna sh acum imi pare rau pt decizia luata dar nu vreau sa ma intorc din anumite motive.Acolo am prieteni,toate amintirile sh bucuriile is acolo,dragostea e acolo.Acum cred k sindura mea modalitate sa scap de suferintza e sa ma sinucid.Pot spune l si dragostea m-a distrus foarte mult dar…chiar nuh ash vrea sa fiu ajutat sa trec peste momentele astea k io nu reushesc singur imi este imposibil.Cred k va datzi seama cum am ajuns pe site-ul asta asha k nu e o farsa.Chiar nu mai rezist asha,suferind…dak m-atzi putea contacta pe mail o sa va dau un ID de mess.Ma bucur sa aflu k sunt oameni carora le pasa sh intzeleg k pana la voi nu am mai intalnit p nimeni:|Am ajuns aici cautand o modalitate de suicid ushoara sh rapida dar citind pagina am fost ushor abatut de la gandul asta.Va rog AJUTOR:((:((:((

10 10 2008
cristina

simt ca prietenul meu nu ma iubeste…nu ma suna…nu vb cu mine….nu vine la mine….knd la-m rugat sa ma ajute mo refuzat..numai suport…:((…nu am pe nimeni cu cine sa vb ….nimeni nu ma vrea ..vreau sa mor

9 11 2011
anielaaniela

stiu cum te simti,si ce simti si eu trec mai tot tipu prin asta dar trebuiesa fi tare:(:(:(( si eu imi doresc sa mor ,macar asa sunt mai linistita ,dar pentru fiecare exista un dumnezeu,si vb aia ,,cine rade la urma rade mai bine”

10 10 2008
cristina

ajutati-ma si pe mine va rog…cum sa-l uit??….am ajuns pe situ asta cautand o cale sa scap din viatza asta ..care numai suferintza mia adus..:((

11 10 2008
addsalu

Cristina,

De acum esti in mod oficial membra a grupului nostru de suport. Bine ai venit, si speram sa te convingi de faptul ca intr-adevar noua ne pasa de tine, daca traiesti sau nu, si de modul in care reusesti sa treci peste aceste momente dificile.

Ti-am facut o “categorie” a ta – in stanga sus – Cristina. Acolo am postat un raspuns mai amplu. Astept sa imi scrii ceea ce te-am rugat.

Cu prietenie,
Adrian

31 10 2008
Andrada

pur si simplu vreau sa mor…nujtiu de ce m`am nascut…k sa creez numai probleme.?…nu are niciun rost sa mai traiesc….sunt in plus…incurc lumea…..spuneti`mi ceva metode mai simple de sinucidere

31 10 2008
Andrada

aaa…si nu ma sinucid din dragoste…nici pe departe…:-j….la varsta mea (15 ani) ar trebui sa ma bucur de adolescenta….dar nu se poate….decat sami supar parintii si bunicii..mai bine mor…ajutati`ma`…va rog…nu mai are rost sa traiesc:((

31 10 2008
addsalu

Andrada, te rog mult sa te linistesti si sa ne spui despre ce este vorba. Asa cum sper ca ai avut ocazia sa citesti si din experientele altora, suntem aici pentru a incerca sa te ajutam sa depasesti problemele prin care treci. Nu face nimic pripit, TE ROG!

Ce s-a intamplat de te-a putut supara atat de tare incat sa ajungi sa spui, la 15 ani, ca nu stii de ce te-ai nascut si ca nu mai are rost sa traiesti?

Tin sa iti spun ca majoritatea membrilor acestui grup virtual de suport stiu despre ce vorbesti, pentru ca au trecut prin sentimente asemanatoare. Deci poti avea certitudinea faptului ca nu vorbim din complezenta, ci chiar suntem dispusi sa ascultam si sa intelegem.

Asteptam povestea ta! Pana atunci, te rog incearca sa te linistesti si sa nu faci nici un gest pe care sa-l regreti!

Cu prietenie,
Adrian

7 11 2008
madalina

De cand eram mica avea situati critice in care voiam sa mor sau sa ma omor.Am vrut sa incerc de maoi multe ori asta insa niciodata n-am avut destul curaj.Azi 7.11.2008 cica trebuia sa fie ziua mea norocoasa ca numarul meu norocos este7 insa n-a fost asa.S-a dovedit a fi una din cele mai proaste zile ale mele .Oare de ce nimeni nu te intelge,nu te sprijina,nu iti ara afectiune sau intelegere?Raspunsul se afla de fiecare data in subconstientul nostru si de frica nu vrea sa iasa la iveala pentru ca ne este frica sa ni se spuna ca nu suntem iubiti si ca’prieteni’ in generam sau parsivi si numai pe interes.Am trait aceasta experienta p pielea mea.Acum singurul meu gand este de ce inca mai sunt p acest paman de ce mai traiesc de ce simt cum fiecare picatura din viata mea se stinge de ce simt ca munai am ce cauta aici de ce oare a murit bunicul meu si nu am murit eu in locul lui fiindca el avea ce face pe acest pamant si moartea mea ar fi fost mai putin dureroasa decat a lui.Chiar ma intreb daca iar fi pasat cuiva.De cand eram mica imi doaream o persoana care sa tina la mine pentru ceea ce sunt insa intotdeauna am fost o jucarie pentru toti;o singura persoana ma iubit cu adevarat si aceea a fost bunicul unchiuliu meu si desi aveam doar 5 ani cand am murit intotdeauna o sa mi amintesc d eal si mai ales de faptul k pana in ultima clipa el am striga tpe mine,eu eram singura persoana pe care voia s-o vada,iar acest lucru o sa ramana mere in mintea,sufletul si inima mea.As vrea sa ma duc la el si cateodata ma gandesc daca el ma vede daca este alaturi de mine ,ce parere are despre mine.Oare de ce destinul asta este asa de crud cu mine,oare chiar nu are pic de mila fata de sufletul meu.Maine aveam un program foarte incarcat insa nu cred ca voi mai face ceva…sufar mult prea mult

8 11 2008
addsalu

Madalina,

Nu stiu de ce esti atat de suparata, dar vreau sa iti spun ca stiu sa ascult, daca esti dispusa sa vorbesti cu mine, cu noi, aici, in acest loc al oamenilor care au trecut la un moment dat prin momente grele. Si pentru ca, la randul lor, au aflat ce inseamna sa fii singur, sa ai de a face cu oameni “parsivi” sau cu asa-zisii prieteni “de vreme buna, pot intelege.

Mi-ar placea daca ne-ai povesti despre bunicul tau. Din cate inteleg a fost un om intr-adevar deosebit, care a tinut foarte mult la tine (si tu la el – marturisesc ca rar mi-a fost dat sa aud o nepoata spunand ca mai bine ar fi murit ea, nu bunicul ei – desi sunt sigur ca dorinta bunicului tau ar fi fost diferita de a ta, tocmai pentru ca te-a iubit atat de mult!).

Si mi-ar placea daca ne-ai acorda sansa de a-ti fi alaturi in aceste momente grele, ingaduindu-ne sa purtam impreuna cu tine povara care, din cate vad, in aceste momente este mult prea grea pentru o singura persoana. Dar tocmai de aceea suntem aici! Ce zici, incerci sa ne spui despre ce este vorba?

Cu prietenie,

Adrian

PS Ti-am facut o “categorie” a ta – o gasesti in partea dreapta a site-ului – se numeste Madalina. Poti sa ne scrii acolo, pentru ca povestea ta sa poata fi urmarita mai usor de membrii acestui grup virtual de ajutor.

11 11 2008
Alexandra

buna, ma numesc Alexandra si eu si eu aceasi problema ca si ceilalti…imi doresc sa mor…nimeni nu ma iubeste dar cel pe care il iubesc eu tocmai mi-a spus k nu mai merge relatia…parintii mei…nu ma asculta niciodata…am niste probleme enorme!a inercat de 3 ori sa-mi iau viata insa se pare k Dumnezeu nu vrea sa ma ia cu el,ma lasa aici k sa ma chinui si sa-mi fac inima amara…nu am niciun prieten,toti prietenii mei m-au tradat si am ales sa nu mai am incredere in nimeni…stau si ma gandesc de ce nu pot sa plec de pe lumea asta…am incercat 3 metode de sinucidere dar niciuna nu a dat rezultate…sunt singura pe acest pamant si vreau sa ma duc pe lumea cealalta alaturi de fetita mea…care…ma asteapta acolo…daca doriti va dau un id de messenger pentru contactare si sa-mi spuneti ce sa fac…nu vreau sa mor in chinuri,vreau o moarte usoara…va rog din adancul sufletului sa ma ajutati…am saptamani intregi de cand nu mai dorm si am ajuns la 3 pachete de tigari la zi…eu asa nu mai rezist..sigur voi gasi o matoda sa plec de pe lumea asta…urasc momentul in care m-am nasut,sunt o greseala norma pe lumea aceasta…vreau o viata normala,la 17 ani pe care ii am deja sunt prea chinuita…felul asta de viata pe care il am eu e un cosmar enorm din care nu ma pot trezi…VA ROG AJUTATI-MA!!!

12 11 2008
addsalu

Alexandra,

in primul rand iti multumesc pentru deschiderea ta si vreau sa iti spun ca aici esti mai mult decat binevenita!

Inteleg din ceea ce ne-ai scris ca treci prin niste momente extrem de dificile. Te rog sa incerci sa te linistesti si sa incerci sa ne povestesti exact ceea ce s-a intamplat, pentru a vedea cum putem incerca sa te ajutam!

Cel mai important lucru – oricat de greu ti-ar fi, te rog mult sa imi promiti ca nu iti vei face rau pana cand nu vom epuiza orice speranta, orice posibilitate de a te ajuta, aici pe grup sau in orice alt context!

Multi dintre cei care ne-au scris au trecut prin ceea ce treci tu acum, au avut aceleasi ganduri negre, si au reusit sa treaca peste ele si sa mearga mai departe, iar acum ne sunt alaturi, aici, si sunt gata sa asculte si sa le impartaseasca speranta lor si modul in care au reusit sa o faca altora care le calca pe urme. Asa cum este si cazul tau!

Da-ne voie sa iti fim alaturi si sa incercam sa purtam impreuna cu tine aceasta povara care, cel putin momentan, se pare ca este mai grea decat poti duce tu insati. Dar, asa cum am spus si altor persoane, de-asta exista prieteni pe lumea asta, nu-i asa? Alexandra, suntem aici pentru tine! Ti-am facut o “categorie” a ta, unde asteptam sa ne spui mai multe despre tine, despre ce anume te-a facut sa spui acele cuvinte atat de dureroase, atat de cumplite, sa ne ajuti sa intelegem de ce suferi atat de mult… Si, nu in ultimul rand, vreau sa stii ca suntem gata sa ascultam si povestea ingerasului tau… Am “citit” in cuvintele tale atata durere… Te rog, simte-te libera sa te descarci aici! Te vom asculta cu atentie, fara sa te judece nimeni sau sa te priveasca ciudat… Ai garantia mea, a noastra, a tuturor membrilor acestui grup!

Astept asadar un semn de la tine!

Cu prietenie,
Adrian

29 11 2008
Sad

M-am despartit de prietenul meu si simt k lumea s-a terminat la el nush ce sa mai fac…m-a terminat pur si simplu…simt ca cea mai buna metoda ar fi sa mor asa scap de tot…nu mai suport viata asta…el era singura pers in care mai aveam incredere si m-a dezamagit.As vrea sa mor sa ma duc de aici sa scap…si regret,regret k am ajuns in starea asta dar fara EL nu mai vad alte orizonturi nu mai am motiv sa traiesc…EL e viata, aer, oxigen…dak nu mai st q el nu mai vreau nimic…si nu am cui sa ii sp nu am pe nimeni sa ma ajute sa ma sustina…

1 12 2008
addsalu

Sad,

In primul rand permite-mi sa iti spun acelasi sincer “bun venit” pe care il adresam tuturor celor care ne calca pragul, virtual vorbind, desigur.

Niciodata atunci cand se va termina o relatie nu te vei simti bine ci, asa cum ai descris atat de bine, te vei simti pur si simplu terminat. Asa cum ne-au scris si alti membri ai acestui grup virtual de suport, pur si simplu simti ca nu poti merge mai departe. Pentru ca, vorba unuia dintre noi, “cea mai grea este suferinta din dragoste”… SI are dreptate… Cu toate acestea, TREBUIE sa mergi mai departe. Pur si simplu TREBUIE. Si atunci ai nevoie de ajutor, de prieteni, de persoane care sa nu te judece ci, pur si simplu, sa fie acolo, sa iti ofere posibilitatea de a plange atunci cand simti nevoia sa o faci, dar sa fie acolo sa iti stearga lacrimile si sa ii simti alaturi, sa fie capabili sa inteleaga si, mai ales, sa nu te judece, sa nu te priveasca ciudat… Sa nu te barfeasca apoi…

Nu-i asa ca pare utopic, ireal? Cu toate acestea, experienta multora de pe acest site a aratat ca poti avea ca prieteni niste… straini. Pentru ca, de ce sa ne ascundem dupa deget, asta suntem. Suntem insa niste straini care au trecut prin experiente asemanatoare si care vrem sa transformam acele clipe grele intr-o experienta care sa le fie de folos altor persoane care, intr-un fel sau altul, ne calca pe urme…

Prin urmare, draga Sad, cel putin ultimul tau paragraf – acela cu “nu am pe nimeni care sa ma sustina” – nu mai este de actualitate. Suntem aici pentru tine. Spune-ne povestea ta, cu bune si rele. Vei vedea ca, pe langa sprijinul nostru emotional, te vei simti mai usurata prin simplul fapt ca ne vei scrie – pentru ca nu scrii oricui, ci noilor tai prieteni care, la randul lor, au trecut prin situatii asemanatoare cu a ta.

Asteptam cu nerabdare.

PS Ti-am facut o “categorie” numai a ta – Sad – unde vei gasi de acum inainte toate comentariile legate de povestea ta si unde te voi ruga sa ne scrii si tu de acum incolo, de cand te consideram “de-a casei”.

Cu prietenie,
Adrian

1 12 2008
baz

Sunte-ti tari, m-ati convins :) si ma bucur…
Ne vom mai auzi , la urmatoarea mea problema ,,,

Bookmark :P

1 12 2008
addsalu

@baz – esti binevenit(a) oricand.

2 12 2008
kimi

Salut,
am accesat pentru a doua oara acest blogg, dar nu am avut dorinta de a scrie pana acum. As vrea sa ma fac usor de inteles… si poate sa primesc ceva ajutor…

2 12 2008
addsalu

Kimi,

Bine ai venit! Ti-am facut o “categorie” a ta si asteptam cu nerabdare sa ne spui povestea ta! Suntem aici sa te ascultam si sa incercam sa te ajutam!

Cu prietenie,
Adrian

2 12 2008
ionel

nu mai pot sa mai traiesc snt la liceu si am o groaza d absente si relatia cu parinti a cazut in abis asa ca nu mai are rost sa ma cert cu parinti mai bine plec

3 12 2008
addsalu

Ionel,

Cand eram student, un profesor “de gasca” ne-a spus ca “nu esti student daca nu ai macar o restanta”… Da-mi voie sa parafrazez spunandu-ti ca nu esti licean daca nu ai absente… Nu ai inceput scoala de prea mult timp, asa ca nu cred ca este chiar un capat de tara… Iar relatia cu parintii se poate imbunatati mult mai repede decat crezi! Hai, capul sus! Spune-ne povestea ta, ca sa vedem cum putem merge mai departe impreuna, ok? Pentru ca, vorba aceea, la asta sunt buni prietenii… Fie ei si doar virtuali, ca noi…

Ti-am facut o “categorie” a ta, unde astept sa ne scrii povestea ta, cu toate detaliile pe care le consideri relevante. Spune-ne ce s-a intamplat, in detaliu, si ajuta-ne sa intelegem exact de ce crezi ca lucrurile sunt atat de “negre” cum le descrii. De cele mai multe ori, scriind aceste detalii, te ajuta sa iti faci ordine in propriile ganduri si ajungi sa intrevezi deja solutii de rezolvare. Te rog mult, fa un efort, nu abandona! Esti un tip puternic, ok? Trebuie sa mergi mai departe!

Cu prietenie,
Adrian

9 12 2008
Iulia

buna ma numesc Iulia , ce pot sa zic am si eu o problema nu din dragoste sau poate … am facut multe chestii de care nu sunt multumita dar asta e imi asum responsabilitatea.. de ceva timp ma gandesc cum sa imi pun capat zilelor nu mai pot … eu sunt o persoana foarte timida sa stiti ca mia fost foarte greu sa scriu pe acest site dar nu mai pot si nici nu am cu cine sa vorbesc. M-am saturat sa plang, lumea imi zice ca e bine sa plang ca ma descarc si nu ma mai doare capul dar problemele tot raman. Am o groaza de datorii nu mai stiu ce sa fac poate ar fi mai bine sa ma omor ca asa scap de ele, numai ca eu sunt si o persoana credincioasa si mie frica de Dumnezeu ca o sa ma pedepseasca.

10 12 2008
addsalu

Iulia,

Bine ai venit! Cred ca decizia ta de a ne scrie – chiar daca inteleg ca a fost una mai dificila pentru tine, dat fiind faptul ca esti mai timida – a fost una cat se poate de buna. Si sper din suflet ca tu insati sa ajungi sa consideri lucrul acesta dupa ce se va rezolva si problema ta. Pentru ca, intr-un fel sau altul, sunt sigur ca se va rezolva.

Haide sa luam pe rand problemele pe care le ridici. Am inteles ca ai datorii destul de mari si ca acest lucru a ajuns sa te copleseasca pana intr-atat incat sa consideri ca poate daca te omori ajungi sa scapi (de ele?). Faptul ca iti iei viata nu iti va plati datoriile, Iulia draga! Sunt sigur ca esti suficient de matura incat sa fii, la randul tau, sigura de lucrul acesta. Dealtfel, acesta si cred ca este motivul pentru care nu ai facut-o inca… Singura modalitate de a scapa de datorii este sa lucrezi, poate sa mai cauti inca ceva de lucru suplimentar, sa astepti, sa speri… Iar rezolvarea va veni cu siguranta, te asigur! Nu esti prima pe acest grup de ajutor care s-a confruntat cu astfel de dificultati financiare. Si daca problemele celorlalti s-au rezolvat, cu siguranta se va rezolva si a ta! Totul este sa fii tare, sa lupti si sa te mobilizezi sa cauti solutii reale! Iar noi iti vom fi alaturi si te vom asista pas cu pas, pana cand vei putea iesi din situatia in care te afli.

Apoi, spui ca esti o persoana credincioasa – si bine faci ca esti! Ma bucur foarte mult de faptul ca iti pui problema la modul cel mai realist cu putinta si ca ai reusit ceva ce nu multi reusesc: sa faci distinctia intre ceea ce este trecator – respectiv problemele de moment, datoriile tale, oricat de mari si de multe ar fi ele – si ceea ce este vesnic – destinul tau etern. Nu face un gest pe care il vei regreta etern pentru ceva trecator (pentru ca, in definitiv, oricat de mult timp ar trebui sa lucrezi pentru a-ti plati datoriile, este totusi o perioada limitata… nu vei plati vesnic… Sufletul tau insa este vesnic!). In plus – asta iti pot garanta eu, dar si alti membri ai grupului – “daca ai incredere in Dumnezeu, El nu te va dezamagi”. Este o promisiune (am parafrazat-o, e drept) pe care o gasesti in Biblie, facuta de Insusi Dumnezeu, ceea ce inseamna ca te poti baza pe ea 100%.

Curaj, incearca sa te aduni si sa ne ajuti sa intelegem mai bine problema ta! Ti-am facut o “categorie” a ta (o gasesti in dreapta, se numeste “Iulia”) si asteptam sa ne scrii acolo. Tot acolo vei gasi si raspunsurile noastre de acum incolo, pentru ca toti membrii grupului sa poata urmari mai usor evolutia lucrurilor. Pentru ca tu, la randul tau, poti fi o incurajare pentru altii mai deznadajduiti decat tine, vazand cum problema ta, incet-incet, incepe sa se rezolve…

Cu prietenie, Adrian

12 12 2008
Buy Links

Mi-a placut articolul, o sa citesc blog-ul tau de acum incolo, te-am adaugat la bookmarks.

15 12 2008
mss sorry

da! intradevar e fff greu sa suporti toate dezamagirile, mnciunile, lumea pare cruda si rea dar ne-am gindit vreodata cita suferinta tu poti provoca la cineva drag. nu-ti place sa fii mintit dar amintesteti cite minciuni urite ai spus tu, cite pers ai dezamagit.. de ce ti-e mila doar de tine.. cum ramine cu ceilalti?? uite asa ca si tine sunt si ceilalti egoisti!! stiti eu sc aici comentariu pu ca si eu am incercat de mai mult de 3ori sa ma sinucid, dar am avut noroc nevazut , am fost salvata.. de 4ani sunt asa dar inca traesc si am am momente in care am multumit ca traesc.. stiti orcum aproape in fiecare seara ma mai gindesc s-o fac dar tot timpul imi amintesc de cei pe care ii iubesc eu.. ginditiva ce veti reusi daca va sinucideti!? inca nu v-ati dat seama ca tot timpul viata e asa cu toti dar citi oameni traesc si indura toata durerea sufleteasca. crezi ca nu trebuesti nimanui?? de ce crezi asa? dar tu te-ai gindit de ce nu te cauta nimeni? tu ai cautat pe cineva ca sa salvezi? si chiar daca te-ar cauta cineva sa spunem sa te salveze, ce-ai vrea sa faca pu tine? tu crezi ca e posibil asta? chiar nu va e interesant sa stiti cu ce totul se termina. nu un prieten o sa va ajute sa scapati de toata suferinta sau cel iubit care v-a parasit ci doar tu. un mic sfat- invata din propriile greseli daca nu poti invata din greselile altora!! m-am chinuit atita timp, m-am inchis nu numai in mine dar si totodata m-am indepartat de lume si stiti daca totusi am avut o zi buna si am visat frumos ies in oras si stiti multi spun ca sunt draguta si de ce nu m-au intilnit mai devreme.. asa si iubitul meu de acum mi-a spus asta acum 4 luni. sa nu disperati la o nereusita , ginditiva ca dupa plins vine risul!! toate gindurile pisimiste va distrug viata nu cineva sau ceva. toata puterea e in capul tau , in interiorul tau. gasesteo!!

15 12 2008
mss sorry

stiti am contactat acest site ca vreau si eu o metota mai simpla, dar dupa ce citi tot ce ati putut scrie dragi doritori de sinucidere am mai inteles inca o data cit de proasta sint numai daca ma gindesc sa ma sinucid.. stiti am fost ceva mai devreme la medic si am aflat ceva ce un om normal ar spune ca e strasnic, nu mai mult de 7 luni mai am de trait.. stiti cind am aflat nu-mi venea sa cred ca doar asta imi doream asa de mult!! si acum cind stiu ca nu … nu mai am timp pentru a vedea ce va mai fi.. nu voi putea sa am o familie pe care mi-am dorito.. stiti cum e?? stiti acum ca stiu ca am sa mor curind mi-i si mai greu!! ma intreb de ce nu am pretuit viata la timpul ei??????? acum am un iubit care sunt sigura ca ma poate face fericita cu ajutorul meu si eu pot sa-l fac fericit!! dar cum sa-l fac asa fericit cind va observa cit de putin timp mi-a ramas?? VIATA E DARUL DE LA DUMNEZEU, PRETUIESTE-O!! cum se mai spune dupa ce pierzi iti dai seama ce ai pierdut!! nu lasa sa fie prea tirziu!! crezi in Dumnezeu? crezi ca vei putea vedea si supraeghea de sus???!! hmm.. nu prea cred pentru ca vei ajunge direct in iad!! stiti care e cea mai mare reusita a diavolului.. a convins lumea ca el nu exista!! gidtitiva la o solutie mai reusita nu la sinucidere si o vesnicie in iad!!

15 12 2008
mss sorry

mi-i greu sa vad cum sufera persoanele mele iubite si de asta eu sufar si mai mult si vreu sa ma sinucid. dar m-am gindit oare cu cit voi mari suferinta lor daca dispar asa???????? da! si la rindul lor ei ce trebuie sa faca??? sa se sinucida??? nu-mi voi putea ierta asta!!!!! daca cineva iti va spune sari cu capu in fintina, vei face? de ce? bine. dar de ce nu poti sa asculti un sfat bun care ti-l poate oferi addsalu de pe site?? de ce? daca ai o problema cauta-i o rezolvare!! la orce e o solutie! daca te-a parasit iubitul crezi ca sufera pu tine? se bucura ca este cineva care plinge pu el si e un imbecil. dar nu uita ca sunt persoane la care nici nu te gindesti cit de mult tin la tine si nu au curaj sa se afirme.. iti amintesti la citi ai refuzat dragostea lor sincera?? ai pierdut nu pentru ca te-a lasat un imbecil ci pentruca ai ales tu asta!!! as vrea sa intelegeti mai multe dar eu nu pot sa va sc aici totul … cel putin intelegeti cit de pretioasa viata!! citi oameni sufera poate mai mult decit tine!! si daca persoanele de liga tine nu se schimba spre bine intelege ca nu se vor schimba niciodata, asta ar insemna ca trebuie sa renunti la ele… inseamna ca nu ai gasit pe cine trebuia!! dar tine minte ca alegerea sta dupa tine pentru arce…. Succese si mult curaj!!

16 12 2008
addsalu

Mss Sorry,

Iti multumesc pentru contributiile tale pe acest site. Ti-am facut o “categorie” numai a ta (unde am grupat toate aceste trei interventii ale tale) din doua motive: primul este acela ca ne-ai spus ca te confrunti si tu, zilnic, cu tentatia cu care se confrunta mai toti cei care ne calca pragul (iar faptul ca incerci sa o tii in frau este un lucru extraordinar de bun),

iar cel de-al doilea motiv este acela ca eu unul am primit o lectie de viata. De la tine, cea care mai are maximum 7 luni de trait, dupa spusele medicilor. M-a impresionat enorm acel paradox pe care ni l-ai descris, si hotararea ta de a-ti duce lupta pana la capat!

Capul sus, curajoasa noastra prietena! Si continua sa crezi in ajutorul Celui care a promis ca va fi alaturi de noi pana in ultima noastra clipa de viata! Si nu ne va parasi nicicand!

Cu prietenie,

Adrian

17 12 2008
Alexandru

Am avut o relatie care a durat 4 ani de zile,si tocmai sa terminat printr-un msg de la ea.Ea da in continure vina pe mn spund ca eu am vrut sa se ajunga aici.Si sa explic cum sta treaba.totul a pornit de la facultate de la anturaje,am inceput sa ne certam din tot felul de prostii iar prostia cea mai mare ca ea vroai disperata sa mearga in cluburi cu toate cu nu era week-end sa nu iesim in oras, la film la patinuar etc.dar nu vroiam sa merg unde vroia ea din cauza unei prietene care stiu eu ca sigur ca si-a dorit sa ne desparta ca sa-i fac loc unui bun prieten de-al ei.Semn ca asa fost ca am auzit tot felul de vb despre mn,iar pe ea am vazut-o cu asta dar sora ei mi-a spus ca nu are treaba cu el.Ea acum si-a schimbat nr de tel si nu mai pot sa dau de ea pt ca si-a implicat si parintii si deja mi-au spus sa stau potolit sa termin,si oricum nu rasp la nici un semn.sau intamplat foarte multe lucruri in astia 4 ani si nu pot sa cred ce imi face dupa cat am facut pt ea.sunt multe lucruri de spus da cert este ca nu mai supot ignoranta asta. am incercat da cateva ori sa ma spanzur dar nu a fost sa fie(sa rupt sfoara si alte chestii)acum chiar ca nu mai suport mai ales knd o vad cu ala ca doar stam bloc langa bloc.m-am dus la biserica m-am rugat dar knd vine seara simt ca inebunesc si ma iau tot feluri de ganduri,visez numai moarte.nu pot sa scriu tot ce sa intamplat intre noi dar o iubesc asta e sigur.ce sa fac ca numai supot???

19 12 2008
addsalu

Alexandru,

Din pacate nu esti nici primul, nici singurul in situatia aceasta. Ti-as spune ca toate se vor rezolva, ca vei putea iubi din nou si ca va veni un moment in care nu iti va mai fi atat de greu sa o privesti, sa mergi prin locurile in care mergeati impreuna… Insa STIU ca acum efectiv nu poti accepta ca lucrurile acestea sunt valabile si pentru tine. Povara, durerea ta este prea mare acum pentru a le purta de unul singur.

Vreau insa sa iti spun ceea ce sigur stii deja: sinuciderea NU ESTE O SOLUTIE! Incerci sa reduci la tacere durerea ta, dar ce te faci cu durerea celor pe care ii lasi in urma? La ei te-ai gandit vreo clipa?

Tu suferi in tacere acum pentru ca s-a rupt o relatie… Te rog sa faci un efort supraomenesc si sa incerci acum sa te gandesti ce ar fi in sufletul celor care te iubesc, al celor care, la o adica, ar fi gata sa iti doneze sange, ba chiar si un rinichi sau altceva, daca ai avea nevoie sa supravietuiesti… Ce ar fi in sufletul lor daca tu ai abandona, pur si simplu, viata aceasta? Da, este adevarat, acum durerea TA este mare, dar in nici un caz un gest extrem, care va aduce durere mult mai multa in sufletele parintilor, al fratilor, al celor apropiati tie, nu va rezolva problema.

Incearca sa te gandesti putin “la rece”. Ranile tale sufletesti se vor cicatriza, incet-incet, in timp. Peste ani, mai multi sau mai putini, nu stiu, Dumnezeu este Singurul care stie exact, sufletul tau ranit va putea sa daruiasca din nou dragostea ta unei Dulcinee care sa te merite, sa te ajute sa mergi mai departe, sa iti fie alaturi nu numai la bine, ci si la rau, nu numai pe varfuri, dar si in vaile adanci… Asta este viata, Alexandru, cu suisurile si coborasurile ei…

Oricat ti-ar fi de greu, nu abandona lupta! Plangi, descarca-te, sufera… de-aia suntem aici, sa iti fim alaturi in aceste momente, sa te sprijinim!… Dar nu abandona!

Cand nu mai poti si simti ca nu mai ai puterea de a merge mai departe, ba, mai mult, cand simti ca nu mai merita sa mergi mai departe, ca nu mai ai nici un motiv sa o faci… ei bine, acelea sunt momentele in care ai cea mai mare nevoie de prieteni, de oameni care sa iti fie alaturi si care sa creada asta si pentru tine, sa spere, daca se poate, si in locul tau, pana cand tu vei fi din nou suficient de puternic si de curajos pentru a merge mai departe!

Te rog mult, scrie-ne, tine-ne la curent cu evolutia ta! Ti-am facut o categorie a ta – Alexandru, in coloana din partea dreapta; acolo vei gasi raspunsurile si incurajarile noastre si acolo te rog sa ne scrii in continuare!

TREBUIE SA MERGI MAI DEPARTE, Alexandru! TREBUIE! Curaj, suntem alaturi de tine! Mai mult decat atat, este alaturi de tine si Cel care a biruit Moartea, cel care se autointituleaza “Viata” (“Eu sunt Calea, Adevarul si Viata…”). Prin El si cu ajutorul Lui, si al noilor tai prieteni de aici, vei putea sa biruiesti si tu aceste momente cumplit de grele si sa mergi mai departe!

Cu prietenie,
Adrian

19 12 2008
eliza

am citi povestile multora de aici de viata si nici macar nhu am idee cum am ajuns aici …. de fapth am ajuns din simplul fapth ca eu cautam sa zicem un mod de a muri lent …. si sincer si aku imi doresc lucrul asta …. chiar nhu ar mai avea rost pe tata nhu lam mai vazuth de 4 ani fratimio ma considera o curva …. mama ma uraste bunicamea e nebuna si nhu ma suportha si asta doar pentru simplu fapth k mi’am dath pierce …. thotusi …. chiar nhu mai vadh rostu in viata am incerth sa trec si peste dha pacea chiar nhu am reusith … voi credeti k se mai merita sa mai traiesc o astfel de viata :-S ???

20 12 2008
eliza

20 12 2008
addsalu

Eliza,

Categoric, DA! Credem ca viata merita traita si ca problemele de moment, oricat de mari ar fi ele, pot si trebuie sa fie depasite!

Ai toata viata inainte! Nu face un gest pe care sa il regreti! Uite, ti-am facut o “categorie” a ta, in coloana din dreapta, unde asteptam sa ne dai detalii despre problema ta. Cati ani ai? Cu cine locuiesti in aceeasi casa? De ce nu ti-ai mai vazut tatal de 4 ani? De ce te considera fratele tau asa (poate a spus doar niste cuvinte rautacioase…)? Si, mai ales, ce ai incercat sa faci, in mod concret, pentru a depasi aceste probleme?

Impreuna putem reusi sa trecem si peste asta, vei vedea!

Te asteptam cu detalii, Eliza! Si te rugam fierbinte sa nu faci nici un gest pripit!

Cu prietenie,
Adrian

23 12 2008
fatafaranume

buna,
sunt intr-o situatie nu tocmai plactuta ..din toate punctele de vedere.
m-am saturat ca cei din jurul meu sa rada de mine ..sa am badjocoreasca .deoarece sunt plinuta……………am incercat sa tin diete nu . a mers…am fost la doctor …nimic.
eu am astm..nevoiti doctorii am a trebuit sa imi dea nush ce substanta ….de acolo mi se trage totul………(poveste lunga….)
din cauza ca sunt grasa….incep sa ma tot ascund ..de parinti … de asa zisi prieteni(care pe la spate ma barfesc..le e rusine cu mn)

la scoala totul merge prost ….note mici desi invat…din cauza ca sunt asa …sunt fff timida ..si .uit to…..SUNT RUSINEA FAMILIEI….nush cum e sa te simti ultimul om de pe pamnat …simt ca nu am ce cauta aici…..
am avut tentative sinucidere..insa iubirea ptr familie ma salvat…..nu stiu cat mai pot indura….vreau sa plec ..dar totusi mie frica…ca o metode de alinare ….eu am inceput sa compun poezii…sa imi pun suferinta pe hartie…

am incercat sa trec peste tot dar nu se poate …m-am saturat de viata asta …VREAU SA MOR….ms ptr asculare

cu drag,
fata fara nume

23 12 2008
fatafaranume

vazand ca nici o metoda nu functioneaza… am hotarat … sa las apendicul sa explodeza..ca sa am peritonita….presimt ca nu mai am mult…deja .. ma doare ….rau….

aku ma simt linistita….ca am spus cuiva ce simt

ms ptr intelegere(am 14 ani)

24 12 2008
fatafaranume

Draga prietene,

Sunt intr-o situatie devastatoare…putinele puteri pe care le mai aveam au disparut … adevaratele fete ale prietenelor s-au arat…cuvinete spuse de acestea mi-au sfaramat si ultima bucatica din suflet…vreau sa plec din lumea asta.. sa ma alaturi ingerilor..insa mi-e frica.. nu stiu ce este acolo:(( …jignirile celor din jur m-au facut mai vulnerabila decat eram…simt ca locul meu nu e aici..ptr mine .. totul este o pata neaga fara o portita de scapare…vreau sa evadez..intr-o lume unde esty apreciat ptr ceea ce esty nu ptr cum arati,
Nu stiu ce sa mai fac….singura solutie este sa plec undeva unde nimic nu ma poate adduce inapoi

Cu drag,
Fatafaranume

26 12 2008
addsalu

Fatafaranume,

Oamenii pot fi foarte cruzi, intr-adevar, in unele momente. Ce e mai rau este ca majoritatea nici macar nu isi dau seama de cat efect pot avea cuvintele lor in inima cuiva care chiar este afectat e ele. Cuvintele pot vindeca si, in acelasi timp, cuvintele pot rani de moarte…

Sper din suflet ca aici sa gasesti prieteni pe care poti conta, prieteni care stiu sa asculte si care sunt dispusi sa iti fie alaturi in procesul vindecarii tale!

Referitor la ceea ce ne-ai impartasit, vreau sa incercam sa le luam pe rand, cu permisiunea ta.

1. Daca ne-ai scris si te-ai deschis, stii “regula” – te consideram “de-a casei; ti-am facut o categorie a ta – “Fatafaranume”, in coloana din dreapta. Acolo vei gasi raspunsurile noastre si acolo vei putea posta in continuare.

2. Obezitatea. Desigur ca nimeni nu isi doreste asta insa, atunci cand ea este cauzata de o boala sau cand pur si simplu nu poti lupta de una singura impotriva ei, nu trebuie sa te lasi doborata de ea! Cere ajutorul unui nutritionist sau al unui specialist endocrinolog! Daca nu te ajuta, cauta un altul! Medicina progreseaza, sa stii, si s-au gasit solutii la probleme de tot felul! Doar dupa ce ai epuizat TOATE variantele poti sa te resemnezi… Si, in cazul tau, resemnarea inseamna nu sa abandonezi lupta, ci sa inveti sa te iubesti! Pentru ca am convingerea ca imaginea ta de sine este destul de scazuta!

3. Incearca sa iti gasesti prieteni care au aceeasi problema ca si tine! Ei nu te vor judeca, pentru ca ei stiu ce inseamna sa lupti aproape zadarnic cu kilogramele in plus. Foarte multe persoane “cu greutate”, cum se spune, sunt apreciate pentru celelalte calitati ale lor.

Stii, draga “Fatafaranume”, era un scriitor foarte apreciat (uite, imi scapa numele lui acum, dar nu asta este important…) care a spus odata un mare adevar: “Tu nu ai un suflet. Tu ESTI un suflet! Tu ai un trup!”. Ei, cum te simti acum, stiind lucrul acesta? Ceea ce conteaza intr-adevar este interiorul nostru… Partea proasta este ca, de prea multe ori, oamenii superficiali privesc la exteriorul nostru si ne neglijeaza interiorul. Dar hei… asta nu ar trebui sa fie problema noastra, ci pierderea lor!

3. Apendicita care da in peritonita… Sa stii ca acesta nu este un subiect cu care sa poti glumi! Poti ajunge sa ai parte de niste chinuri groaznice daca vrei cu tot dinadinsul sa ajungi sa faci peritonita! In plus, ne-ai spus ca dragostea fata de cei dragi ai tai te-a oprit pana acum sa faci vreun gest necugetat! Te rog sa te gandesti si in continuare la ei, la suferinta pe care le-ai provoca-o! Pentru ca ei sunt poate printre putinii care privesc la tine asa cum trebuie – cei care te apreciaza pentru cine esti, pentru ceea ce reprezinti pentru ei, si nu pentru cum arati! Si tocmai lor sa le faci asta?!

4. Prejudecata ca “cei plinuti nu sunt frumosi”. Cine stabileste cine este frumos si cine nu? Moda? Pai, draga noastra, moda este trecatoare, nu-i asa? Si extreeeeeem de schimbatoare! Adu-ti aminte de tablourile lui Rubens, de celebrele sale nuduri… Daca nu le stii, cauta-le pe internet! Sunt sigur ca te vor face sa privesti altfel lucrurile! Vei vedea cum considerau oamenii aceia ca trebuie sa arate o femeie, o fata frumoasa!

5. Tu ai valoare! Traim intr-o tara crestina, insa uitam atat de repede faptul ca de fiecare Pasti sarbatorim ceva de-a dreptul extraordinar! Dumnezeu insusi s-a intrupat, a venit in lumea noastra si a ales sa moara pentru noi, pentru pacatele noastre, pentru a ne impaca cu Tatal! De ce crezi ca a facut asta? Din dragoste pentru noi! Pentru ca in ochii Lui avem valoare, ne iubeste cu adevarat pentru ceea ce suntem noi in ochii Lui. Ori de cate ori cineva te face sa te simti prost pentru felul in care arati, adu-ti aminte ca pentru TINE a murit Fiul lui Dumnezeu! Din dragoste pentru tine! Iar daca El a fost gata sa plateasca un pret atat de mare, atunci inseamna ca ai o valoare inestimabila in ochii Lui!

6. Nu face un gest necugetat! Sinuciderea nu a fost niciodata o solutie adevarata! Spuui ca vrei sa evadezi intr-o lume unde esti apreciat nu pentru felul in care arati, sa te alaturi ingerilor… Nu uita insa ca Biserica considera sinuciderea un pacat… Ia in calcul faptul ca s-ar putea sa aiba dreptate… Ce te faci daca, odata ce ai facut gestul acela pe care eu unul il consider unul de ratacire, ajungi unde nu trebuie, nu unde ti-ai dorit? Ce e mai trist este ca nici nu vei mai putea indrepta raul facut… Iti poti permite sa risti? Eu unul zic ca, prin comparatie, ceea ce ai este mult mai de dorit decat… stii tu… De ce? Pentru ca problemele tale sunt doar TRECATOARE! Si se pot schimba! Sau, daca vei descoperi ca nu se pot schimba, poti invata sa le accepti si sa traiesti bine-mersi cu starea ta! Si vei vedea ca si altii vor ajunge sa vada in tine persoana sensibila si cu multe calitati, daca le vei ingadui lucrul acesta!

Iar noi iti vom fi alaturi! Hai, curaj! Capul sus!

Cu prietenie, Adrian

29 12 2008
aniy

buna, am intrat pe acest site fiindca simt nevoia sa spun cuiva ce simt ji sa caut un sprijit, un sfat….fiindca nu am ciu sa i-l cer.Problema mea este ca parintii mei sunt despartiti ji am ramas la tata care sa schimbat foarte mult din cauza noii sale pritene(mama vitrega) ji se lasa prea mult influentat de aceasta pana a lua niste decizii absurde asupra mea. Ultima prostie (ca sa ii zic asa) este sa stau de revelion in casa ji sa ma uit la ei knd mama l-a rigat cu ceru ji pamantul sa ma lase cu ea.Este asa de dur ji nu prea poti sa discuti cu el.Uneori chiar am incercat sa-mi iau viatza dar mi-am dat seama k dragostea fata de prietenul meu m-a facut sa renunt la aceasta idee pt moment dar nu stiu knd o sa pot sa indur.
va rog vreau un sfat. va multumesc

30 12 2008
addsalu

Aniy,

Bine ai venit! Si multumim pentru increderea pe care ne-ai aratat-o spunandu-ne ce-ti apasa sufletul.

Inteleg, din ceea ce imi spui, ca ai pana in 18 ani, parintii tai s-au despartit iar tu ai ales sa ramai la tatal tau (daca am gresit te rog sa nu te superi si sa ma corectezi). Inteleg, iarasi, ca te-a suparat mult faptul ca nu iti poti petrece Revelionul alaturi de mama ta. Atat de mult incat ai vrut sa iti pui capat zilelor si singurul lucru care te-a oprit a fost dragostea fata de prietenul tau. Ei bine, tin sa te felicit pentru ca ai reusit ca, in acele momente de cumpana, sa te gandesti la lucrurile frumoase din viata ta si la cei care te apreciaza!

O sa iti spun acum ceva care s-ar putea sa nu iti placa… Parintii sunt acele fiinte care ne iubesc enorm dar care, din pacate, de multe ori nu se pricep sa ne-o arate… Asta nu inseamna insa ca nu ne iubesc… Uneori insa, ca adulti, suntem atat de caposi si de orgoliosi, incat lasam sa primeze alte lucruri, nu dorintele si interesele copiilor nostri… Asa sunt adultii… parintii… Si oricat de mult ai incerca sa eviti sa cazi in aceleasi greseli ca si parintii tai, te surprinzi cu ciuda, atunci cand te analizezi, sa vezi ca ai esuat tocmai in momentele importante…

In fine… Ti-as sugera sa incerci sa porti o discutie cat se poate de deschisa si de matura cu tatal tau despre problema aceasta. Nu la telefon sau pe fuga, ci intr-un loc linistit, unde sa poti fi doar tu cu el. Eventual invita-l la o ciocolata fierbinte undeva, aproape. Spune-i ca AI NEVOIE sa vorbesti cu el.

Apoi, daca tot nu se rezolva, trebuie sa stii ca ambii parinti au dreptul legal de a petrece timp cu copiii lor. Daca s-au despartit in mod legal, lucrurile acestea de obicei sunt hotarate de instanta, si regula este ca amandoi sa faca in asa fel incat vizitele sa fie echitabile pentru ambele parti. De exemplu, daca ti-ai petrecut Craciunul cu unul dintre ei, frumos si normal ar fi ca Revelionul sa ti-l petreci cu celalalt.

In nici un caz nu trebuie sa recurgi la amenintari fata de parinti… Vei descoperi ca lucrul acesta nu ajuta deloc, ba dimpotriva… “Vorba dulce mult aduce”… stii tu vorba asta romaneasca… e valabila si in cazul tau…

Ti-am facut o categorie a ta si te mai asteptam pe la noi!

Cu prietenie,
Adrian

30 12 2008
aniy

am incercat de atatea ori sa vb cu el si totusi simt k nu asculta…de cate ori incerc sa mi impun punctul de vedere incheie discutia sau tipa……ji q mama nu apuc sa petrec timp deloc fiindca ea este plecata in alta tara ji nici macar knd vine sa nu ma lase sa stau q ea mi se pare deplasat.Am 17 ani iar parintii sau despartit legal dar nu a fost facut partajul pt k tatal meu a pus-o pe mama sa semneze cv ji ea la semnat la disperare nestiind ce a semnat ji deci nu a primit absolut nmc din ce i se cuvenea. Pe mine ma revolta k numai aceasta femeie (Luminta o cheama) reuseste sa il influenteze. Poate k si el se lasa inflentat fiindca noi locuim in apartamentul ei cu familia ei (pt k avem un apartament dar este inchiriat)….cum sa nu te simti in plus.

31 12 2008
addsalu

Aniy,

Am postat un raspuns la ce mi-ai scris in “Aniy (2)” – in categoria ta din coloana din dreapta.

Cu prietenie,
Adrian

31 12 2008
Andreea

buna…..nus cum. sa va zic…dar am..o prietena,,,,care…ai plc..mult de..o vedeta…( dintro formatie…nu dau nume…..)….si..nus toata ziua se gandeste la el….dar…intruna sta pe net sa vada interviuri….nus….si iam zis dc nu mergi la concert..( formatia nu e din romania)….dar sar putea sa vina….)..si mia zis…ce rost are sa mai merg….nus da odata mia spus…k vrea sa moara….si ba k vrea sa plc de acasa……si nus datimi un sfat….( vam mai scris…dar nu miati raspuns….)…ce sai zic….pls

31 12 2008
Andreea

cand imi raspundeti si mie!!!!!!!!!!!!!!!

31 12 2008
addsalu

Draga Andreea,

In momentul in care tu ne-ai scris din nou aceste randuri, raspunsul tau avea deja niste ore bune. Mai mult decat atat, ti-am facut si o categorie a ta, folosind “numele” pe care ni l-ai dat prima data – “Anonim”. Acum, ca ne-ai dat si un nume, am modificat numele “categoriei” tale din AnoniM in Andreea.

In concluzie, raspunsul meu te asteapta si acolo unde ai scris prima data, si in coloana din dreapta, la Categorii – Andreea.

Probabil ca ai uitat cu ce pseudonim ne-ai scris si, prin urmare, nu ai putut citi raspunsul dat. Nu-i bai. Eu unul ma bucur ca ma pot adresa tie ca unei persoane, nu unui “anonim”, si imi cer scuze pentru frustrarea creata in sufletul tau crezand ca nu ti s-a raspuns. Te asigur ca am raspuns – si il vei gasi unde ti-am indicat. Aici fiecare apel este tratat cu maxima seriozitate!

Cu prietenie,
Adrian

3 01 2009
Simona

intodeauna mam int…” oare esista viata dupa moarte”? si cred k nu numai eu ma int.. oare chiar ar exista…am vazut si un caz real la stiri.. o casa bantuita..un om..oare ma crezi oare nu ma crezi…dar poate exista..” oare oamenii care mor…incep o alta viaata..”?….oare cei kre au murit si au lasat lucruri neterminate..oare daia bantuie unii oameni…sau pur si simplu e diavolul..”
sau oare exista diavolulul cu adevarat sau dumnezeu..??? sunt sigur k nu nuami eu mam int..
oare unele vrajitoare.. pot face lucrui inexplicabile…….poate exista reincarnarea.?”’ ce parere ai..sau aveti? despre asta.. sunteti de acord k ar exista..?toaate astea sau nu?

3 01 2009
simo

intodeauna mam int…” oare esista viata dupa moarte”? si cred k nu numai eu ma int.. oare chiar ar exista…am vazut si un caz real la stiri.. o casa bantuita..un om..oare ma crezi oare nu ma crezi…dar poate exista..” oare oamenii care mor…incep o alta viaata..”?….oare cei kre au murit si au lasat lucruri neterminate..oare daia bantuie unii oameni…sau pur si simplu e diavolul..”
sau oare exista diavolulul cu adevarat sau dumnezeu..??? sunt sigur k nu nuami eu mam int..
oare unele vrajitoare.. pot face lucrui inexplicabile…….poate exista reincarnarea.?”’ ce parere ai..sau aveti? despre asta.. sunteti de acord k ar exista..?toaate astea sau nu?

3 01 2009
addsalu

Simona,

Oare nu ai crede ca ar fi absurd sa ne nastem “tabula rasa”, sa acumulam la cunostinte toata viata, apoi sa murim si sa se termine totul? Practic, in acceptiunea generala si in cazurile “normale”, murim atunci cand imbatranim, dupa ce am acumulat o serie intreaga de cunostinte, idei, credinte si convingeri. Adica atunci cand ajungem la un apogeu. Eu cred ca ar fi absurd ca totul sa se termine atunci. Cred ca ceea ce spune Biblia este adevarat si ca noi, in momentul mortii, nu “trecem in nefiinta”, in neant, ci trecem intr-o alta faza a existentei. Una mai buna sau una mai rea, in functie de alegerile pe care le-am facut si de credinta pe care am avut-o cata vreme am trait in aceasta forma a existentei noastre.

Apoi, partea cu reincarnarea… Biblia spune ca “omului ii este randuit sa moara O SINGURA DATA (ceea ce exclude reincarnarea din start – n.m.), dupa care vine judecata”. In plus, daca toate teoriile – si cea creationista, pe care o imbratisez eu, si cea evolutionista, imbratisata de multi altii, afirma ca initial au existat cel mult doua exemplare din fiecare specie (oameni, animale etc.), iar teoria reincarnarii afirma ca sufletele se reintrupeaza… cum se face ca numarul tuturor vietuitoarelor a crescut enorm? De unde au avut suflete doar cele 6 miliarde de oameni, ca sa nu mai vorbesc de animale, plante, pasari, pesti, reptile etc.? Trebuie sa fi existat un Creator, care ne-a dat fiecaruia dintre noi un suflet distinct si unic…

Apoi, Biblia nu spune nimic despre posibilitatea vreunui om de a face ceea ce-l taie capul dupa ce moare… Ni se spune, dimpotriva, ca ajungem fie intr-un loc, fie in altul… Si acolo stam…

Daca exista Diavolul sau Dumnezeu… Eu cred ca da… Daca toate lucrurile au o cauza, mergand pe principiul legii cauzei si efectului, trebuie sa existe o cauza primara pentru tot ce exista… Si acea cauza noi o numim Dumnezeu… Mai departe totul este simplu… totul este creatia Lui… pana si Diavolul, care nu este altceva decat un inger razvratit, care incearca sa ii atraga pe cat mai multi in razvratirea lui, pentru a-i impartasi destinul vesnic…

In privinta vrajitoarelor, unele sunt sarlatane… insa Biblia spune ca exista si vrajitoare reale… In toate cazurile insa… atentie… Biblia spune ca este pacat sa apelam la ajutorul lor… care nu este decat temporar si iluzoriu… Mai bine, daca ai vreo problema, apeleaza la ajutorul Lui! El nu te va dezamagi niciodata!

5 01 2009
Andreea :D

stiu k asta ar trebui sa scriu aici…
sa vada toatalumea….voi aveti pt ce trai…..nene si inca multe…uiteati….
voi luati in seama si va amintiti..lucrurrile RELE…va ganditi prea profund.
la orce lucru marunt..
am inceput sa cred k lumea din orce lucru marunt face ditamai ….( nebunia…sau io mai stiu ce..)
sa stiti k si fara prieteni..amici etc..se poate supravietui…mai greu dak te gandesti numai la asta….dar dak nu te gandesti la asta e usor.
si….orcum…Nu cred k tb sa va pun un video..da???? deci pt ce traiti:)))…so zoc asa pt ce?….k sa faceti ce doriti ce va face mai fericiti.. ce va face??? ganditiva si…..o sa aveti pt ce trai;)
voi nu va ganditi ce va face fericiti….va ganditi..la ce va face nefericiti..
a scuze nu..va gaditi la ce ar putea sa va faca fericiti dak nu va face..
..ganditiva…si incercati sa va atingeti scopul ala…;),…so’..sunt atatea tari de vizitat,,,,ex..lumea e frumoasa….multe lucruri ….intradevar oamenii sunt rai nu toti dar pana la urma so////da toti..:D….atunci..ce fara ceilalti oameni kre va fac rau nu puteti trai..( ex..iubita..iubitul..prietenii..etc..)…..eu zik sa va doara -n c~r de ei….da?????….. cititi asta nene….k e bn bn…lasati,,,,toate smiorcaielile….si treceti la treaba….oameni buni. sunt atatea de facut….si le puteti foarte bn face si singur…fara prieteni…sau cunostinte etc..
faceti…ce va face fericiti sau ce var face,,
dar dak unii sunt atat de hotarati…..pare prostesc da…dar ia ganditiva cand afara ploua.ninge..etc….deci so viata e frumoasa….sau ia ganditiva….faima/.bani..visati si voi k aveti dreptul….sa le si inpliniti si ce visati..ia ganditiva: DACA ALA A PUTUT EU DC NU POT???????????????? aaaaa ia gandestete…u kre citesti….( inafara d cel kre a facut site asta….kre e chiar …inpresionant sa faca cn asta.,,,) deci gandeste poti face ce vrei si esti liber ,,,,poti sa te duci sin curu gol pa strada ce are daka asta te face fericit….fa ce vrei nene k daia esti liber nu esti la uscarie..deci…dai drumul…dute. si fa ce te face fericit…traiesteti viata la maxim….k poti…dak ala a putut eu dc nu pot??? aaaa???

5 01 2009
Andreea :D

scz d un cuvant la gresit intentionat…ala ” zok” in loc de zic..k sa mai radeti sa va binedispuneti eu ccel putin am ras k bn ..andreea

6 01 2009
addsalu

No problem, Andreea

6 01 2009
Andreea :D

scuzatima:D voi ati fumat…..si daca ati slabit……fumatul slabeste?( scz stiu k nu tb sa pun asta aici dar…:D

7 01 2009
addsalu

Andreea,

Iarasi ai intuit corect… Comentariul tau este off-topic dar… fie… Da, eu unul am fumat. Si nu am slabit. Fumatul nu slabeste! Categoric nu. Decat, poate, sistemul imunitar. Si plamanii…

Adrian

7 01 2009
Andreea :D

da….ms

7 01 2009
Supereuropa

Nu ma gandesc neaparat sa ma sinucid, deoarece stiu ca este cel mai mare pacat, dar…
Am o prietena careia nu stiu daca ii place de mine sau nu… adica cand suntem singuri ne inteleg foarte bine dar cand suntem la liceu e ca si cand m-ar uri. Adica si acolo ne intelegem destul de bine, dar imi spune prostule, etc. insulte :)
I-am facut si 2 cadouri si a fost foarte fericita…
Eu o iubesc faorte mult….

7 01 2009
addsalu

Supereuropa,

Daca ai ajuns tocmai la acest subiect, probabil ca ti-a trecut vreun gand prin minte…

Multumim pentru ca ne-ai acordat increderea ta spunandu-ne cateva din temerile tale interioare. Cred ca nu sunt primul care iti spune ca “asa sunt multi dintre cei de-o varsta cu tine” si ca “timpul le rezolva pe toate”. De cele mai multe ori, intr-o (posibila) relatie unii vor certitudini, iar altii vor sa aiba (doar) prilejul de a cunoaste bine o persoana pentru a se putea pronunta ulterior.
In plus, ia in considerare si faptul ca este posibil ca unele fete sa actioneze intr-un anumit fel (ma refer la faza cu “prostule etc., insulte”) numai intr-un anumit anturaj, intr-o anumita companie, din dorinta de a isi convinge prietenii respectivi de faptul ca ea este o “dura” si ca ii joaca pe degete pe altii… Nu stiu care este cazul ei. Tu ai toate datele… Daca o iubesti, atunci vei intelege ca trebuie sa ii acorzi timp, atentie si rabdare…
Ma indoiesc ca te uraste – altfel nu v-ati intelege foarte bine, cum spui, si nici nu ar fi primit cadoul tau.
Ai putea avea insa o discutie cu ea, in care sa ii explici ca te simti lezat, ca te deranjeaza atunci cand ti se adreseaza cu “prostule” sau te insulta. Daca tine la tine, iti va respecta sentimentele cel putin din acest punct de vedere.

Inca ceva. Daca tot ai aflat de existenta noastra si daca, prin absurd, ti-ar trece vreodata vreun gand ciudat prin minte (stii tu la ce ma refer!), te rog sa nu faci nici o traznaie… Spune-ne, scrie-ne si da-ne sansa de a deveni prietenii tai!

Cu prietenie,
Adrian

7 01 2009
addsalu

@Andreea – sa inteleg ca te lasi de fumat? :-D

7 01 2009
Andreea :D

uite nus dak sunt in masura ,…etc…sati dau sfaturi dar uite ce cred eu..) (….aku sa nu te superi….dar….nustiu ..e foarte bine k nu te gandesti sa te…sinucizi…)..
si..dupa cum zici tu k prietena ta nu te baga in seama la scoala..sau iti adreseaza insulte…etc…vorbeste k ea…si spunei de ce face lucrurile astea….( …pt k altfel ….nus ce ai mai putea face….si apoi scriene aici despre ce tia spus.. ( sau gandestete ..si aku sa nu te superi..poate sta k tn doar pt cadouri..sau daka nu esti de acord v k ea ……

7 01 2009
Andreea :D

poi…..da cred k da..dar nu am fumat mult pana aku:D doar o zi doua crezand k voi slabi….

7 01 2009
Andreea :D

ce tare….da aku ai scris u??….k ainainte nu era era rasp tau cand am scris eu……k aa am scris si eu…..adik…

7 01 2009
Andreea :D

lasa…

7 01 2009
Supereuropa

Nu ma sinucid findca e opus credintei :) . Si din cat mi-a spus prietena ei cea mai buna am inteles ca e timida si nu prea spune ce simte, si spune asa ca sa nu zica lumea ca ma place (asa au facut si cu mine, eu cu ea intr-un copac, etc. etc.) . Si un mesaj pentru toti : Sinucisul nu e o varianta buna deoarece nu pentru ca iti pierzi neaparat viata, dar ajungi SIGUR in Iad. Asa ca daca aveti cat putin de credinta nu va sinucideti! Cei in situatia mea, daca chiar nu se rezolva, aveti la indemana cemai , 8 miliarde de oameni sa alegeti :) . Bucurati-va de viata!

7 01 2009
Andreea :D

ma bucur….
k nu este altceva si scz k tiam zis k poate e k tn doar pt cadouri na fost cu intentie..
si da…mult succes k prietena ta…ma bucur k gandesti ce trebuie despre ….sinucis…si ai dreptate.

25 01 2009
Lys

Buna Adrian si felicitari pentru ce incerci sa faci.Inca nu am ajuns sa citesc tot pe-aici, nu-ti stiu motivatiile interioare, dar rabdarea ta e de apreciat.
Am te rog sa imi faci si mie o “casuta” in coloana din dreapta…poate cineva va fi interesat sa asculte cate ceva din viata unui om cu adevarat bolnav si care lupta aproape zi de zi cu dorinta de a disparea si poate povestea mea va ajuta pe cineva.
Cu respect
Lys

25 01 2009
addsalu

Buna, Lys.

Si bun venit aici! Multumesc mult pentru disponibilitatea ta de a ne impartasi o poveste care, daca intuiesc corect, este una foarte dureroasa dar, in acelasi timp, incarcata cu un optimism si o putere de a merge mai departe care sper sa fie molipsitoare. Ti-am facut “casuta” in dreapta, si asteptam cu nerabdare contributiile tale acolo.

Cu prietenie,
Adrian

25 01 2009
cineva cu suflet mare

buna ziua tuturor!
stiu ca este foarte greu sa mori sau sa te gadnesti la ea dar eu de cateva zile o fac …defapt de cativa ani …..imi tot trece prin cap gandul ca daca ash muri ar fi probabil mai bine pentru mine insa sunt o fiinta rationala si stiu ca mama si rudele ar fi distruse …
treaba sta cam asa cu mine . EU am un motto dfapt am mai multe pe care le fac la fata locului unu pentru fiecare situatie ! ori traiesti intr-o demnitate deplina profunda ori nu maimerita sa traiesti ,,,,eu vad viata ca un luptattor care se lupta cu morile de vant si apropo de variante nu pot fi mi multde 2 variante principale lucru confirmat de Einstein “teoria relativitatii ” si acum sa trecem la subiect
1.eu nu ma prea am cu matematica ,,nu e chiar materia mea preferata eu mai mult sunt dedicat partii umane ,,am in mine un filosof cre tot timpul gandeste poate ca e un pic bolnav acum acel filosof dar fgandeste si ia in calcul toate posibilitatile !!!Eu nu vreau sa mai traiesc daca raman corigent la matematica ,,,Aahh un locuru banal spuneti voi si apoi cineva va zice ca si eu am ramas dar nu mam omorat ,daa dar conteaza demnitatea ,respectul si mai presus de toate cred o forma minuscula de trufie …va scriu acum aici si o sa va mai scriu marti ..inainte sa ma omor !!akum cititi partea 2
2.deci marti ma asculta la mate daca nu trec mai vin odata aici va scriu si apoi plec spre linia ferata fara ca nimeni altcineva sa stie in afarta de voi si eu ,,knd se apropie trenul o sun pe mama si imi iau ramas bun si gata inchid ochii ,,simt o durere mare .Ooo doamne stiu ca o sa doara dar asta pana voi muri care e foarte scurt timp ,,,prima data marti dupa mate vin sa va zic daca am trecut sau nu daca am trecut imi innec gandul asta pana la urmatorea cumpana din viata mea ,,iar daca nu am trecut vin sa imi iau ramas bun pentru sfaturi daca aveti timp sa mi le dati apna atunci ,,,dar nu va mai deranjati fara ofensa dar nu o sa le iau !!! sper ca maiti inteles situatia siar fi mai bine daca tot aveti di me de mess sa vb si acolo cu mn pana marti !!!

26 01 2009
addsalu

“Cineva cu suflet mare”,

Ti-am facut o “categorie” in dreapta. Gasesti acolo raspunsul meu.

Adrian

14 02 2009
emin

Nu stiu ce sa fac…tocmai cautam pe site niste medtode de a muri usor, cind am dat de site-ul dvoastra…sunt din RM. oricum vreau sa mor pentru ca “pina la urma еще omul e dator cu o moarte”….

14 02 2009
emin

Nu stiu ce sa fac…tocmai cautam pe site niste medtode de a muri usor, cind am dat de site-ul dvoastra…sunt din RM. oricum vreau sa mor pentru ca “pina la urma tot omul e dator cu o moarte”….

14 02 2009
addsalu

Emin,

Este adevarat ca “pana la urma omul e dator cu o moarte”, insa nu datornicul hotaraste cand este data scadentei, nu crezi?

Daca ai citit cat de cat povestile unora dintre persoanele care au scris aici, ai vazut ca, pana la urma, intr-un fel sau altul, marea lor majoritate s-au putut rezolva. Ce zici daca incerci si tu sa ne spui povestea ta? Ce anume te-a facut sa iti doresti sa termini socotelile cu viata?

Vei gasi, in coloana din dreapta, o categorie cu pseudonimul tau: emin. Te rog sa incerci sa te linistesti si sa ne scrii acolo, la comments. Sunt convins ca trebuie sa existe si o alta varianta decat moartea!

Cu prietenie,
Adrian

16 02 2009
mihaela(..)

buna tuturor.. mam hotarat sa scriu aici,pt ca nu mai stiu ce sa mai fac…eu am multe probleme..nu mam gandit niciodata sa mor dar..cred ca nici mult nu mai am, eu nu am deloc (amici) prieteni/e am doar una o colega care sta cu mine din cand in cand din an in paste…parinttii mei sau despartit de cand aveam 7ani… si ma deranjeaza ca nu am deloc amici mai toata ziua cand nus la scoala stau pe calculator..pana seara…si atata dabia mai ies din casa.uneori.. ..si am uneori prieteni” asazisi numai cand au nevoie de ceva ..altfel nici nu ma baga in seama.. decat asha cu buna” si gata… si ma mai deranjeaza ca ..decieu stau cu bunicii mei…si cu o matusa si un unchi…inainte ma mai duceam la taicamiu in vacanta…si mai stau si cu maicamea bine inteles..si ma simt in plus parca…as sta asha ..degeaba( eu am 14 ani) si ei dabia ma baga in seama…cred ca daca as sta in casa ..nus cate zile nici macar nu ar veni sa ma int cva…si cred ca din cauza faptului ca ue nu am fost dorita…bunica mea imi spunea..odata ca cika ..ea ar fi spus lu maicamea ca ..nu tb sa ma nasc..ca nu ar avea posibilitai si ca taicamiu ar pleca..(cum asha a plecat dar mai ma duceam la el in c vacanta)…si uneori este deranjant..pe mine nici macar la tb nu ma pune…cand ai zic..sa o ajut cu cva..zice k nu are nevoie.. tot ea imi zice ca nare nevoie si tot ea face uneori ..o mutra daia..parca..eu as fi vinovata….si sunt multe altele…si dasta uneori..mam gandit..asha…pt ca maicamea nu lucrezaza adika lucreaza da castiga putin si..eu iam spus odata ca vreau sa plk lataicamiu si zicea..k nu tb sa ma simt prost ca stau aici etc…da cum sa nu te simti prost..cand ..nimeni nu te baga in seama…decat numia cande vorba sa dea vina pe mn..de cva…..

17 02 2009
addsalu

Mihaela,

Incep prin a-ti spune ca esti binevenita aici! Si o spun cu toata sinceritatea si cu toata deschiderea.

Ti-am facut o “categorie” a ta, in coloana din dreapta. Te asteapta deja acolo un prim raspuns; tot acolo te voi ruga sa ne scrii si in continuare.

Cu prietenie,
Adrian

22 02 2009
ioan

momentan trec printro situatie ff neplacuta si cel mai bine ar fi sa imi iau zilele adio ne vredem pe “lumea cealalta” adio

23 02 2009
addsalu

Ioan,

De ce crezi ca cea mai buna solutie ar fi sa iti iei zilele? Eu unul sunt ferm convins ca a-ti lua zilele nu este si nici nu poate fi o solutie viabila. Indiferent de natura problemei tale sau a situatiei ff neplacute pe care o traversezi, sunt sigur ca se poate gasi o rezolvare, cu bunavointa, eforturi si cu un pic de ajutor din partea lui Dumnezeu si a semenilor…

Ma insel? Daca esti ferm convins ca ma insel, as vrea sa incercam sa stam de vorba… Poate reusesti sa imi demonstrezi ca ai dreptate… Sau poate gasim impreuna o rezolvare… In ambele variante, nu ai nimic de pierdut, nu crezi?

Ti-am facut o “categorie” in coloana din dreapta – “Ioan”. Acolo te voi ruga sa ne scrii…

Inca ceva. Spui “ne vedem pe lumea cealalta”… Dar te-ai gandit ce te faci daca exista intr-adevar doua locuri “acolo”? Si daca nu vei ajunge unde crezi, sinucigandu-te? Merita oare sa risti totul pentru o presupozitie? Ce te faci daca te inseli si faci ceva ce nu vei mai putea repara niciodata, nici acum, nici alta data?

Eu zic ca nu merita riscul… E mult prea mare si ar fi mult prea grav daca ai gresi. Mai ales ca, atata timp cat traiesti, exista intotdeauna inca o sansa…

Hai, incearca, fa un efort… Spune-ne povestea ta! Poate te putem ajuta! Trebuie sa existe o solutie!!! Eu sunt convins de asta! Si impreuna o putem gasi mai usor decat ai putea sa o faci de unul singur!

Cu prietenie,
Adrian

23 02 2009
radu

Salut….am 17 ani si m-am saturat de viata pe care o am….toata lumea in specia cei de la scoala vor sa profite de pe urma bunavointei mele….toata lumea ma crede un ratat si ma face sa ma simt ca un nimic….ma jignesc de fiecare data cand ma vad si daca am tupeu sa le zic ceva atunci se pun toti sa ma bata…m-am saturat si vreau sa ma sinucid

24 02 2009
addsalu

Salut, Radu!

Ai nimerit unde trebuie. Aici, marea majoritate a membrilor acestui grup virtual de suport s-au saturat la un moment dat de viata pe care o duceau si au luat in considerare suicidul. Apoi, discutand unii cu ceilalti, am ajuns sa descoperim ca problemele noastre nu sunt chiar atat de imposibil de rezolvat… Impreuna am descoperit ca viata merita traita, si am aflat modalitati practice de a reusi sa trecem peste rautatile, sicanele si problemele celor din jur…

Ti-am facut o categorie in coloana din dreapta, si asteptam sa ne scrii acolo mai multe detalii despre tine, despre cum vor sa profite de pe urma bunavointei tale cei de la scoala, despre sicanele la care te supun frecvent. Sunt sigur ca se poate gasi o solutie reala, viabila, Radu! Te rog sa nu iti faci rau! Lasa-ne sa incercam sa te ajutam!

Daca a fost posibil pentru atatea alte zeci de persoane, eu zic ca exista macar o sansa ca lucrul acesta sa fie posibil si in cazul tau, nu crezi? Hai, incearca!…

Cu prietenie,
Adrian

4 03 2009
cristi

am o mare suferinta si nu stiu ce pot sa fac

4 03 2009
addsalu

Cristi,

Un inceput ar fi sa incerci sa ne scrii. Daca tu nu poti vedea ACUM o posibilitate de iesire din situatia in care te afli, poate IMPREUNA gasim ceva. Solutii exista intotdeauna, numai ca noi nu le putem gasi de fiecare data…

Astept sa ne scrii!

Cu prietenie,
Adrian

4 03 2009
cristi

vreau sa vb cu cineva dar mai retras

4 03 2009
cristi

sincer cred ca am ajuns la capatul puterilor
nu mai supor viata asta asa singur pe lume

4 03 2009
cristi

adrian se poate vb cu tine mai discret doar noi doi sa stim ce vb

4 03 2009
ionut

eu nu vreau asa ceva dar gandul ma duce de ce oare am probleme ca oricare , relatia cu prietena nu merge sau mai bine zis nu mai merge de loc servici nu mai am si nu imi mai merge nimik . datorii am multe si nu prea mai fac fata , nu vreau asa ceva dar ce pot face pana la urma cand vezi ca in viata nu ai noroc deloc nici in dragoste nici in cariera nimik ce sa faci

5 03 2009
addsalu

Cristi,

Sigur ca se poate. Asa cum am scris si la rubrica “Contact”, imi poti scrie si direct, pe adresa scrisorica@gmail.com, cu mentiunea “doar pentru moderator”. Atunci nu va aparea nimic aici.
Avantajul de a scrie aici este insa ca poti beneficia si de ajutorul celorlalti membri ai grupului, care sunt persoane ce au trecut prin probleme similare, s-au confruntat cu tendinte si tentatii similare. In plus, poti sta cat se poate de linistit. Eu sunt singurul care poate vedea adresa ta de e-mail si IP-ul computerului de pe care imi scrii. Ceilalti nu pot vedea decat numele pe care ni-l scrii tu aici… si, fie vorba intre noi, sunt o multime de Cristi prin partea asta a lumii, deci e cat se poate de “safe”.

Eu ti-am facut deja o “categorie” a ta in coloana din dreapta, unde, daca te hotarasti sa ne mai scrii aici, si nu doar mie in privat, te voi ruga sa revii. In fine, ideea este ca TU decizi care dintre variante e cea potrivita pentru tine. Important este sa nu faci nici un gest necugetat, pentru ca intotdeauna exista solutii! INTOTDEAUNA!

Cu prietenie,
Adrian

5 03 2009
addsalu

Ionut,

Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta. Te rog sa ne scrii acolo toate detaliile pe care le consideri importante, pentru a incerca sa gasim impreuna o solutie.

Cu prietenie,
Adrian

10 03 2009
Adina

Buna … am vazut acest site cand cautam pe net modalitati de sinucidere …sincer ce motiv as avea sa mai traiesc daca nu am parinti ( adik nu ma iubesc , nu ma ajuta in nici un fel , nu`i intereseaza de mine …deci practic nu`i am ) , prietenul meu nu ma iubeste , casa nu am , bani nu am ….:| …numai vreau sa traiesc :((

10 03 2009
Adina

chiar stau si ma gandesc …ce rost are viata mea …. :| … prieteni nu am….decat doi …am o sora pe care la fel nu o intereseaza viata mea …ce sa mai zic …am o viata de kkt …si am ajuns sa ma urasc pur si simplu …. sa nu`mi mai pese de mine …de nimic … :((

11 03 2009
addsalu

Adina,

Permite-mi sa iti spun “bine ai venit”, in numele tuturor membrilor acestui grup virtual de suport pentru persoanele care cocheteaza cu gandul sinuciderii si pentru supravietuitorii lor (care au, la randul lor, mare nevoie de sprijin).

Cei mai multi dintre noi, de aici, putem intelege perfect sentimentele pe care ni le descrii, pentru ca unii s-au confruntat cu exact aceleasi stari, frustrari, dezamagiri… Am invatat ca impreuna putem fi mai puternici si ca ne putem baza unii pe altii atunci cand suntem “jos”, pentru a ne ridica. Am invatat cat de mare este puterea prieteniei neconditionate, a marturisirii sincere, a scrisului care te ajuta sa iti limpezesti propriile ganduri, a ajutorului primit de la cineva care a traversat aceleasi chestii…

Tot ceea ce ne-ai scris pe mine unul m-a intristat, pentru ca am vazut in tine atata dezamagire, atata amaraciune… Atata dorinta de a pune armele jos, de a renunta la o lupta pe care o consideri inutila si pierduta din start…

Si totusi… Viata merita traita, Adina! Chiar merita! Impreuna vom incerca sa descoperim partile frumoase din viata ta, lucrurile bune pentru care intr-adevar merita sa lupti, vom incerca sa vedem cum poti trece peste toate acele motive care te-au determinat sa cauti pe net modalitati de sinucidere… Pentru ca, asa cum au reusit sa o faca atatea zeci de persoane aici, poti (si trebuie!) sa o faci si tu! De dragul unui viitor care poate fi frumos, daca vei lupta si daca iti vei ingadui sansa de a vedea partile bune din el si modalitatile de a ajunge sa il traiesti!

Am inteles un lucru extrem de trist din putinele cuvinte pe care ni le-ai scris. Cred ca te simti extrem de singura si de neapreciata si cred ca acest sentiment a dus, in cele din urma, la erodarea propriei tale stime de sine, incat sa ajungi sa spui ca uneori te urasti pur si simplu…

Stii ce am apreciat enorm, date fiind circumstantele prin care treci? Faptul ca ai remarcat, in ciuda amaraciunii tale, ca ai totusi doi prieteni… De multe ori, atunci cand suntem deprimati, mintea noastra pur si simplu ajunge sa “filtreze” anumite lucruri si pur si simplu nu mai suntem capabili sa vedem lucrurile bune si frumoase din viata noastra, ci doar pe cele negative… Cu putin ajutor insa, vei vedea, lucrurile acestea se pot indrepta!

Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, unde te rog din suflet sa iti faci timp sa ne scrii povestea ta, tot ceea ce crezi ca ne va ajuta sa intelegem exact situatia ta si sa incercam sa gasim impreuna modalitati practice de a depasi aceste probleme. Am spus-o de atatea ori, si de fiecare data m-am convins ca este cat se poate de reala: solutia EXISTA, trebuie doar sa ne mobilizam sa o descoperim impreuna! De aceea sunt atat de importanti prietenii, mai ales cei care sunt capabili sa inteleaga acest gen de probleme, datorita situatiilor similare pe care le-au traversat! Pentru ca, daca unuia ii “scapa” din vedere o astfel de solutie, cu siguranta, daca ne punem cu totii mintea la contributie, impreuna vom gasi o cale de a iesi la suprafata!

Imi permit sa iti spun ca, odata ce ne-ai scris aici, noi ne consideram prietenii tai, cei care spera din suflet sa le ingadui sa iti fie alaturi pana cand vei reusi sa zambesti din nou si sa privesti din nou cu incredere catre viitor…

Asteptam, asadar, cu nerabdare sa ne scrii povestea ta, in coloana din dreapta, la “Adina”. Pana atunci, vreau sa stii ca te port in rugaciunile mele, Adina, si te rog din suflet sa nu faci un gest pe care sa il regrete toti cei care te cunosc si te apreciaza, desi, poate, asa cum inteleg, sunt incapabili de multe ori sa o arate astfel incat sa o poti vedea si tu! De dragul Celui care a creat viata, in atentia Caruia suntem in permanenta, chiar si atunci cand nu o putem simti, te rog sa alegi sa traiesti!

Cu prietenie,
Adrian

12 03 2009
ana

buna!
am citit majoritatea lucrurilor de pe acest blog si sincera sa fiu chiar ma ajutat foarte mult…va multumesc din suflet…si eu am probleme cu iubitul si cu parintii mei ,iar la un moment dat chiar am simtit ca nu mai rezist si eram cat pe ce sa fac un lucru care ar fi pus punct vietii mele.:(:(:(cautam pe google o metoda mai usoara de a ma sinucide si sincera sa fiu chiar eram hotarata sa fac asta,dar voi m-ati ajutat.mi-am dat seama ca viata e prea scurta ,merita traita,iar Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce…peste orice putem trece in viata,insa avem nevoie si de putina sustinere.iata ca eu am gasit-o aici si va multumesc inca odata:).

12 03 2009
addsalu

Ana,

Ne aduci vesti bune! Nu putem decat sa ne bucuram pentru ca ai gasit in El puterea si sustinerea necesare pentru a o lua de la capat! Viata chiar merita traita si, cu ajutorul Bunului si al prietenilor care au trecut prin chestiuni asemanatoare, orice dificultati sau probleme TEMPORARE pot fi depasite! Viata merita traita!

Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta pe care, avand in vedere faptul ca mai exista o “Ana”, am numit-o “Ana Papusha” (cred ca ai intuit de ce). Ori de cate ori ai nevoie de ajutor sau, pur si simplu, vrei sa fii ascultata sau sa te descarci, ne poti scrie direct acolo.

Cu prietenie,
Adrian

12 03 2009
Marian

Dragi cititori sau creatori ai acestui site numit si “pledoarie pentru viata”, stau aici si citesc cu draga aceste cuvinte, greu incercate de unii sau de ceilalti. Incerc sa intru in aceasta discutie prin a va spune ca am la activ 10 tentative de suicid, ba cu pastile, ba cu inec, ba cu sfoara, ba cu bautura. Acum insa mi-a venit ideea de a o face cu gazul de la aragaz. Ce spuneti? Cum vi se pare? Este ingrozitor sa va intreb acest lucru. Dar intrebati-va de ce traiesc pe acest pamant? Copil abandonat la nastere, traind in centre de plasament (case de copii), abuzat sexual de mai multe ori, de 8 persoane de fiecare data se rotea acest lucru. Trimis in spitale de nebuni pentru a fi decredibilizat. Toturat, batut, legat , cu medicamente de tot felul si pe care orice om nu ar putea sa le ia vreo data. Chiar credeti ca merita sa stau pe acest pamant? Adevar graia un forumist “Dumnezeu ne ia viata”, mie de ce nu mi-o ia. Stau si plang zilnic in casa, ne mai iesind din ea. S-au acumulat si datorii destule. Ce as mai putea face?
Spuneti mi si mie cum reusesc sa ma sinucid cu gaz sau altceva care sa nu mai doara. Caci nu mai pot.

Cu stima

12 03 2009
addsalu

Marian,

Ai gasit aici un grup virtual de suport. Pentru ca suna atat de pompos, eu unul prefer sa iti spun ca, de fapt, ai gasit aici o multime de oameni care au trecut prin chestii similare, dar care au descoperit ca, impreuna, solutiile pot fi gasite mai usor.

Daca credem ca merita sa stai pe acest pamant? Categoric, Marian! Ai suferit atatea in viata, incat TREBUIE sa iti permiti sa ai parte si de lucruri bune, Marian! Iar vindecarea este posibila, te rog sa ma crezi pe cuvant! Exista specialisti care te pot ajuta si prieteni dispusi sa iti fie alaturi pana cand vei reusi sa zambesti din nou!

Ce ai mai putea face? Ai putea sa incerci sa ne spui povestea ta. Uite, ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta – “Marian”, unde poti sa ne scrii oricat de mult si de detaliat vei considera de cuviinta. Ajuta-ne sa intelegem tristetea ta, drama prin care treci, si vom incerca sa iti fim alaturi asa cum vom sti mai bine. Fiecare dintre noi. Pentru ca te asigur ca, desi scriu doar unii dintre noi (din timiditate, retinere etc.), cu totii citim si iti suntem alaturi. Iar unii dintre noi chiar ne rugam fierbinte inaintea Singurului care are capacitatea de a oferi in dar vindecarea, iertarea si un viitor mai bun.

Capul sus, prietene! Suntem alaturi de tine! Iti asteptam cu nerabdare scrisoarea! Vei descoperi ca pana si simplul fapt ca vei asterne in scris acele ganduri va reusi sa mai elibereze o particica din toata tensiunea aceasta, si te poate ajuta sa vezi viitorul intr-o lumina mai buna.

Cu prietenie,
Adrian

13 03 2009
lili

BUNA,ma numesc Lili si am gindirii sinucigase si mai stiu ca voi muri de mina mea.DA si chiar am mai incercat cu pastile dar nu a mers abia am scapat de suferinta(asta mai demult insa de atunci mereu am ginduri negre)Mai vreau sa spun ca imi este frica de Dumnezeu ca ma va judeca aspru pentru cai voi face pe cei din jur sa sufere(in special pe puiul meu).Dar simt ca nu mai am putere si cred eu ca asa am sa ma linistesc, sunt un pacatos pe acest pamint dar stiu sigur ca exista viiata dincolo de moarte si este chiar frumos pentru ca am avut sa zic fericirea de a ajunge pina la portile raiului.PA ,o sa mai scriu.

14 03 2009
addsalu

Lili,

Bine ai venit! Sper din suflet ca ai vazut aici cat de multi oameni traiesc cu aceste ganduri sinucigase si, mai mult decat atat, cat de multi SUPRAVIETUITORI sunt!

Fiecare dintre cei care au devenit membrii acestui grup de suport ascunde, dincolo de cuvintele sale, o poveste trista, lupte multe, grele si epuizante, batalii pierdute, dezamagiri crunte si dureri de neimaginat. IMPREUNA insa am descoperit ca este mult mai usor sa le purtam, gratie colegilor de suferinta, experientelor incurajatoare ale celor care sunt deja mult mai bine si, nu in ultimul rand, Bunului Dumnezeu care stie atat de bine sa ne mangaie sufletele zbuciumate!

Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, unde te voi ruga sa ne scrii povestea ta, framantarile tale, luptele tale, gandurile tale… Oricate detalii ar fi, te asigur ca vor fi citite TOATE. Si, impreuna, vom incerca sa gasim cea mai buna cale de a trece peste ele!

Teama de ce va fi “dupa”, daca ai da curs acestor ganduri negre, este cat se poate de buna si de cuminte, atata timp cat te tine in viata. Este un lucru extrem de benefic sa te gandesti la faptul ca viata nu inseamna doar existenta terestra, pamanteana, unde avem parte de atatea mizerii si de atatea greutati incat, uneori, doar cu greu reusim sa gasim motivatii de a trai. Viata este intr-adevar mult mai mult decat atat! Iar moartea nu reprezinta un capat, o incetare a existentei, ci doar o poarta de intrare in vesnicie… O vesnicie care poate fi de o frumusete de nedescris, unde vom putea gasi odihna pe care, poate, unii dintre noi nu au cunoscut-o niciodata aici, pentru cei care AICI au ales VIATA, BINELE sau care, dimpotriva, le poate rezerva surprize extrem de neplacute celor care se vor pomeni ca au intrat nepregatiti acolo… Si stii care este partea proasta? Daca aici, cata vreme traim, orice lucru rau si orice nenorocire POATE fi indreptata, intr-un fel sau altul, poate fi “reparata” si se poate sfarsi, “dincolo” totul are dimensiuni vesnice… Merita oare sa iti risti vesnicia, sa alegi o asa-zisa “solutie” permanenta pentru o serie de probleme trecatoare?

Nu vreau in nici un caz sa incerc sa sperii pe nimeni, pentru ca stiu ca Dumnezeul in care cred din tot sufletul meu este bun si plin de indurare, este un Dumnezeu care sufera pentru si alaturi de noi, atat de mult incat a fost gata ca, de dragul nostru, sa isi jertfeasca propriul Fiu, asa cum sarbatorim in fiecare an de Pasti… Insa afirm cu tarie ca, atunci cand ganduri de felul acesta ne dau tarcoale, trebuie sa ne reamintim si de faptul ca sufletul nostru este vesnic, si ca moartea nu reprezinta in nici un caz sfarsitul, ci doar momentul de trecere intr-o alta forma a existentei, care poate fi, la randul ei, mai buna sau chiar mai rea… Merita oare sa risti inutil?

Draga noastra Lili, eu zic ca oricum ai privi lucrurile, este muuuuult, mult mai de folos, oricum ai privi lucrurile, sa traiesti, sa lupti pana la capat! Iar partea buna a lucrurilor este ca, odata ce ne-ai trecut “pragul”, nu mai esti singura! Sunt atatia oameni aici care stiu exact prin ce treci si cum te simti, incat te asigur ca nu mai esti singura! Impreuna suntem gata sa te ascultam, sa gasim impreuna acele solutii care iti par acum atat de imposibile, ba chiar, asa cum am mai spus-o de atatea ori, suntem gata chiar sa speram si pentru tine, panan cand tu insati vei reusi sa stai din nou pe picioarele tale si poti lupta eficient, pentru tine in primul rand, si apoi pentru toti cei care te iubesc, desi uneori este atat de greu sa vezi lucrul acesta!

Iar puiutul tau… de care vorbesti cu atata drag… El iti va multumi in primul rand pentru gestul tau! Merita el oare sa traiasca fara a avea parte de dragostea ta, de prezenta ta, de iubirea si de intelegerea ta de mama, de toate acele lucruri pe care doar o mama le poate oferi unui pui de om? Eu zic ca nu!…

Astept sa ne scrii! Nu uita, in coloana din dreapta ai o categorie a ta – “Lili”, unde asteptam sa iti tii promisiunea si sa ne mai scrii!

Cu prietenie,
Adrian

22 03 2009
cosmin

nu mai stiu ce sa fac…. nu mai am ce face pe lumea asta…..am bani…..am detoate dar nu o mai am pe persoana iubita langa mine si mi-am pierdut vointa de a trai
Am fost 5 ani impreuna si acum 1 an am lasat-o pentru alta, acum mi-am dat seama ca pe ea o iubesc si am cautat-o dar ea este cu altu si nu mai vrea sa fie cu mine….asa zicea ea… dar m-am intalnit cu ea am stat de vorba si la sfarsit m-a sarutat si m-a strans in brate de nu mai puteam respira asa ca eu cred ca inca ma mai iubeste dar “nu vrea sa-l faca pe ala sa sufere”
eu nu mai pot sunt terminat am fost la ea la servici i-am trimis flori, mesaje….nu vrea sa ma ierte, simt ca nu mai pot face nimic, nimic nu ma mai bucura o vreau doar pe ea.
ce sa fac, poate cineva sa imi dea un sfat? sau daca nu, poate cineva sa ma omoare? multumesc

23 03 2009
addsalu

Cosmin,

Acum am vazut mesajul tau si m-am grabit sa iti raspund. Sunt multe lucruri pe care le poti face, insa unul singur pe care NU trebuie sa-l faci. Si stii bine la ce ma refer.

Esti deznadajduit acum, esti disperat, dar nu face un gest pe care sa nu il mai poti indrepta NICIODATA!

Spui ca o iubesti, ca inseamna enorm pentru tine, ca ea este singurul lucru pe care il vrei… Daca binele ei inseamna intr-adevar atat de mult pentru tine cum spui, atunci gandeste-te la suferinta enorma pe care i-ai produce-o daca ti-ai pune capat zilelor. Gandeste-te la sentimentele de vinovatie cu care va trebui sa traiasca toata viata ei, si NU O FACE!

Stii, exista un proverb biblic care spune asa: “cata vreme traieste un om, tot mai trage nadejde”… Cata vreme traiesti, exista speranta ca visurile tale, sperantele tale sa devina realitate… Cata vreme traiesti, poti nadajdui ca ceva bun, poate chiar mai bun si mai frumos decat indraznesti sa speri acum, ti se poate intampla. Chiar exista aceasta posibilitate! Singura modalitate de a-ti distruge tu insuti aceasta sansa este de a te sinucide…

Gandeste-te la rece. Spui ca singurul lucru pe care ti-l doresti este sa fii impreuna cu Ea… Ce sanse ar fi sa se intample lucrul acesta daca tu alegi, in locul vietii, moartea? Nu este absurd sa iti doresti sa mori in conditiile astea?

Nu, Cosmin, nu este o alegere buna… Raul cel mare nu a fost facut, prietene… Nu da cu piciorul singurei tale sanse reale – care poate fi fructificata DOAR cata vreme traiesti…

Spune-ne povestea ta, si haide sa incercam sa gasim o solutie impreuna! Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, si astept vesti de la tine!

Cu prietenie,
Adrian

3 04 2009
Anne

Este un gest nobil, insa superficial.NU va dati seama de gravitatea motivelor pentru care un om( si eu ) vrea sa renunte la viata si nici nu aveti vreo putere sa schimbati lucrurile.Nu sunt aici sa va critic,dimpotriva,aveti tot respectul meu. Am dat de acest site cautand pe google un mijloc usor de a muri.Nu vreau lame, nu vreau sange, nu vreau sa afecteze si pe altcineva ( fizic) gestul meu.Subiectivitatea va da dreptul sa-l catalogati necugetat.Va contrazic..Am tot dreptul! Motivul meu nu este financiar si nici nu are legatura cu felul in care arat…ci este pur psihologic.Va veti intreba daca nu cumva sunt nebuna.Nu , nu sunt! Anul acesta voi termina a doua facultate..dar…pt ce toate astea cand ura imi otraveste sufletul? Pana la urma,..un leac impotriva urii ( care TREBUIE ascunsa pentru a nu avea de suferit si altii )aveti? L-am rugat si pe D-zeu sa ma ajute sa nu mai urasc , dar niciun rezultat, iar rabdare nu mai am si nici putere de a o infrunta zilnic…la nesfarsit! Anne.

4 04 2009
alexandra

Va rog,as dori un sfat,viata mea nu mai are sens.nimic nu mai merge asa cum ar trebui,prietenul meu sa plictisit de mine ..,sunt singura .Viata nu mai are rost…simt ca ma sting incet:((:((:((:((

4 04 2009
cpt

am intrat si am citit putin si am vazut multa lume are de suferit fiecare are in sufletul luio durere mare si ori ce ar face nu o va putea uita dar ce ma intrb eu dece nu sunt aici si cei care ai fac sa sufere si sa inteleaga ceia ce fac ei eu sunt unu din cei care sufera acum si ce as face eu nu m-as omara ci as face pe cea care ma face sa sufer sa sufere pt toata viata dar stiu ca nu asta e rezolvarea si mereu va fii asa oare cine e cel mai iubit dintre pamanteni?( eu unu nu sunt)

6 04 2009
addsalu

Anne,

Ai tot dreptul sa tai un pom pe care l-ai sadit tu, dar nu ai dreptul sa tai un pom pe care l-am sadit eu, decat daca eu insumi iti acord acest drept. Ai avea dreptul sa iti iei viata daca tu insati ai fi avut vreun cuvant de spus atunci cand ai aparut pe lume. Din moment ce tu insati nu ai ales cand, unde si cum sa te nasti, nu crezi ca ne hazardam prea mult in a ne aroga niste drepturi care nu ne revin cu adevarat, dar despre care am ajuns sa credem ca ni se cuvin?

Eu cred in sacralitatea vietii, Anne. Mai mult decat atat, cred din suflet in puterea Celui care poate schimba ura in dragoste. Intrebi daca avem un leac pentru ura… Cel mai onest raspuns este acela ca stiu pe Cineva care are un astfel de leac… “Dumnezeu este dragoste”, spunea apostolul Ioan, unul dintre autorii Noului Testament. Stiu ca ai scris deja ca l-ai rugat pe Dumnezeu sa te ajute sa nu mai urasti si ca nu s- a intamplat nimic… Te-ai gandit insa ca exista posibilitatea ca El sa lucreze altfel decat ne-am astepta noi?

Nu stiu despre tine, insa eu unul am avut o anumita intelegere despre El. Imi imaginam ca, daca l-am rugat ceva, ar trebui ca acel lucru sa se intample pocnind din degete si ca, daca nu s-a intamplat atunci cand am vrut eu si cum am vrut eu, inseamna ca Dumnezeu nu mi-a ascultat rugaciunea. Apoi am invatat ca Dumnezeu asculta rugaciunile, dar ca raspunsurile la aceste rugaciuni sunt diferite: uneori, raspunsul este “da”, alteori poate sa fie “nu”, iar alteori poate sa fie “mai asteapta”… Poate ca in cazul tau este “mai asteapta”, pentru ca pur si simplu refuz sa cred faptul ca El, Dumnezeul dragostei, poate sa refuze sa asculte rugaciunea sincera si fierbinte a cuiva care ii cere sa ii vindece inima de ura… Raspunsul va veni cu siguranta, daca te-ai rugat cu sinceritate si daca vrei cu toata fiinta ta ca ura din interiorul tau, ura care iti macina fiinta, cum spui, sa fie inlocuita cu dragostea Lui!

Mi-ai scris ca termini a doua facultate, asa ca sunt convins ca ideea de biblioterapie nu iti este straina. Ti-as recomanda, ca lectura terapeutica, una dintre lucrarile lui Richard Wurmbrand – “Imbatat de dragoste”. Ar trebui sa o gasesti la libraria Stephanus, din Bucuresti. Daca nu reusesti sa faci rost de cartea aceasta, atunci poti citi oricare alta carte a lui Wurmbrand, un om care a inteles dragostea lui Dumnezeu intr-un mod atat de practic, cu un impact atat de transformator, incat poate fi pe drept numit un apostol contemporan al dragostei divine.

Indraznesc sa iti fac o categorie a ta – Anne, si sa sper ca vei continua sa ne scrii si sa ne spui progresele pe care le faci, sa ne spui gandurile care te apasa, ba chiar si criticile tale constructive. Le poti posta pe toate acolo, pentru a putea fi urmarite mai usor de cei care asteapta vesti bune de la tine.

Vreau sa stii ca esti binevenita aici oricand, Anne!

Cu prietenie,
Adrian

PS in privinta “gestului necugetat”, oare nu ai gandi si tu la fel daca posesorul unei masini extraordinar de frumoase ar alege sa o distruga definitiv doar pentru faptul ca a fost zgariata foarte urat pe o portiera? Oare alegerea inteleapta nu ar fi sa chituiasca zgarietura, apoi sa o vopseasca frumos si sa ii redea stralucirea si frumusetea de odinioara?

6 04 2009
addsalu

Alexandra,

De aceea suntem aici, pentru a incerca sa te ajutam, pentru a-ti fi alaturi cel putin pana cand vei reusi sa treci peste aceste momente grele, pentru a ne uni eforturile spre a te ajuta sa nu te stingi, cum spui atat de plastic.

Ti-am facut o categorie a ta, pe care am numit-o Alexandra P, intrucat mai exista deja doua Alexandre in acest grup de suport. Te voi ruga ca acolo sa ne dai mai multe detalii, pentru a putea intelege mai mult care este de fapt problema care iti macina linistea interioara si pentru a putea gasi impreuna o modalitate de solutionare a acesteia.

Esti binevenita aici, Alexandra. Te rog sa te simti libera sa ne scrii oricat de mult si oricand, fara nici un fel de probleme. Tot ceea ce crezi ca ne poate ajuta sa intelegem, tot ceea ce te apasa, toate intrebarile care nu iti dau pace… scrie-le. Vei vedea ca simplul fapt ca le scrii intr-un loc ca acesta, unde sunt atatea persoane care stiu exact ceea ce spui, va constitui pentru tine un ajutor, o modalitate de usurare, dar si de a-ti structura putin gandurile.

Cu prietenie,
Adrian

PS In privinta singuratatii, ti-as recomanda deocamdata sa citesti. O carte buna este intotdeauna un bun leac impotriva singuratatii.

6 04 2009
addsalu

Cpt,

Te intrebi de ce sunt aici numai cei care sufera, nu si cei care ii fac sa sufere… Raspunsul este simplu: intr-un centru medical ii vei gasi doar pe cei suferinzi, nu si pe agresorii lor… Primii au nevoie de ajutor, de sprijin, de sustinere… Cei care ii fac sa sufere, de multe ori, isi sunt suficienti lor insisi… Si nu cred ca au nevoie de prieteni… de nimeni… si de nimic…

In fine, noi suntem aici pentru cei care sufera. Suntem aici pentru ca, la randul nostru, am trecut prin chestiuni similare, intelegem prin ce trec cei care ne scriu si intelegem aceasta nevoie extraordinara de suport emotional.

In privinta lui “eu as face-o sa sufere asa cum m-a facut si ea sa sufar”, ma bucur ca ai ajuns la concluzia ca nu asta este rezolvarea. Ura si razbunarea nu te ajuta, ca individ, sa mergi mai departe, sa progresezi, sa traiesti cu adevarat… Toate acestea le poate face insa iertarea… decizia personala de a merge mai departe, de a trece peste toata durerea pe care ti-a provocat-o cel/ cea pe care (l-)ai iubit(-o)…

Cine este cel mai iubit dintre pamanteni? Grea intrebare, iar raspunsul este aproape imposibil… Totusi, daca stau si ma gandesc ca in curand vom sarbatori moartea si invierea lui Iisus, Pastele, atunci cred ca putem spune ca fiecare dintre noi suntem, in realitate si din perspectiva lui Dumnezeu, cel mai iubit dintre pamanteni, chiar daca uneori nu simtim lucrul acesta… Daca pentru noi, pentru mine, pentru tine, Fiul lui Dumnezeu a ales sa renunte la slava lui cereasca, la conditia lui de Dumnezeu nemuritor, alegand in schimb intruparea, moartea pentru pacatele noastre si apoi invierea spre iertarea si impacarea noastra cu Dumnezeu, atunci da, cu adevarat, fiecare dintre noi suntem “cel mai iubit dintre pamanteni”. Nu crezi?

Cu prietenie,
Adrian

16 04 2009
pytycOt`:x

nu mai vreau sa traiesc:((:(( nu am avut norok nikiodata:((:((:(( niki in dragoste niki in nimik:((:((:((( ku nimeni nu mai vorbesc toata lumea ma uraste fara niki un motiv:((:(:(( cu nimeni din familie nu vorbesc:((:(:((( nu mai vreau sa traiesc datzimi un staf sa mor odata:((:((:((( am incercat de 3 ori dar nimik:((:(:((( va rog:( ajutatzima:((:((

17 04 2009
addsalu

PytycOt,

Intai de toate, imi permit sa iti spun ca ai venit intre prieteni. Vei gasi aici multe – peste 60 de persoane reale, care stiu exact ceea ce spui cand zici “nu vreau sa mai traiesc”. Totusi, discutand unii cu altii, impartasindu-ne experientele si durerile, am descoperit impreuna faptul ca acele situatii pot avea o rezolvare si ca, cu ajutorul prietenilor si al Bunului, putem alege sa traim… Mai mult decat atat, am descoperit ca SINGURA cale de a vedea lucrurile indreptate este… culmea… sa alegi VIATA, nu moartea!

Asa ca, uite, indraznesc sa te consider o parte a acestui grup – al celor care au cochetat sau cocheteaza inca cu acest gand – al sinuciderii. Iti fac o categorie a ta in coloana din dreapta, pe care o voi numi cu pseudonimul pe care ti l-ai ales – pytycOt, unde te rog din suflet sa ne dai sansa de a-ti afla povestea, de a ne ingadui sa purtam impreuna cu tine aceasta povara care, cel putin acum, pare mult prea grea doar pentru umerii tai. De aceea suntem aici, pentru a-ti fi alaturi, pentru a te asculta cu toata deschiderea si onestitatea si, mai ales, cu dorinta de a te ajuta, de a-ti fi alaturi!

Vei descoperi, la randul tau, ca faptul ca “vorbesti” cu cineva, ca spui cuiva ceea ce simti, frustrarile si neimplinirile tale, amarul tau – si nu o spui oricui, ci unor persoane care au trecut la randul lor prin probleme asemanatoare, deci pot intelege cu adevarat! – ei bine, lucrul acesta chiar ajuta!

Te asteptam cu drag! Nu-ti face rau, TE ROG din suflet! Da-ne sansa de a te ajuta!

Cu prietenie,
Adrian

17 04 2009
ANDREEAAA

NU MAI PROSTI LUMEA! LUMEA TRE SA MOARA, DACA E SA MOARA, MAI BINE MORI DECAT ..SA RAMAI SI SA FII NECONSIDERAT

18 04 2009
addsalu

Andreeaaa,

Cu tot respectul (pe care, judecand dupa felul in care vorbesti, nu sunt convins ca il meriti), este dreptul meu de a incerca sa le fiu alaturi celor pe care ii numesti, generic, “lumea”.

Daca vrei sa dezbatem idei, e ok, dar atunci te voi ruga sa te limitezi doar la idei, nu la afirmatii gen “nu mai prosti lumea”. Asta e deja un atac la persoana mea si la ceea ce incerc sa fac. Accept sa imi spui ca sunt ignorant, ca poate nu inteleg 100% unele lucruri (in ciuda stradaniei mele si a celor 27 de ani de scoala pe care i-am acumulat pana in prezent), dar a spune ca “prostesc lumea” deja este un afront, pentru ca presupune existenta unui personaj oarecum malefic, care are ceva de castigat de pe urma celor pe care “ii prosteste”. Ei bine, tin sa iti spun, ca sa te rusinezi de tot (asta daca stii ce inseamna asta), ca tot ceea ce fac reprezinta investitia mea – de timp, de bani, de resurse. Singurul lucru pe care il primesc in schimb este satisfactia de a-i vedea pe unii dintre cei care apeleaza la acest site ca aleg VIATA, ca sunt mai puternici, ca sunt gata sa infrunte mizeriile vietii, ca au inteles valoarea prietenilor, a grupului de suport etc.

In privinta lui “mai bine sa mori decat… sa ramai si sa fii neconsiderat”, te contrazic cat se poate de ferm si de categoric. Daca a fi apreciat de ceilalti este singurul lucru care te intereseaza in lumea asta, oare chiar crezi ca, murind, vei avea parte de mai multa consideratie din partea celorlalti? Daca da, te inseli amarnic! Nu te vor privi decat ca pe o alta sinucigasa, ca pe o ciudata care a abandonat lupta mult prea repede… Si chiar daca, prin absurd, sa zicem ca ti-ai atrage in felul acela groaznic admiratia cuiva (desi ma indoiesc, dar fie… sa zicem, prin absurd, repet), nu pot sa nu te intreb la ce ti-ar mai folosi tie, care alegi calea suicidului? Oare vei mai putea savura momentul, te vei putea bucura de sentimentul victoriei, din moment ce tu insati vei fi moarta? Chiar nu vezi ridicolul situatiei?! Si, culmea, tot eu sunt cel care incearca sa prosteasca lumea?!…

Cu prietenie si cu urari de bine, in ciuda ostilitatii tale la adresa mea,
Adrian

19 04 2009
dorina

Am cautat aici macar o poveste interesanta a celor care vor sa se sinucida, insa e atat de evident ca exagereaza problemele pe care le au………si nici macar nu scriu corect..asa ca am doua mari motive de dezamagire…oricum, neconvingator. CEi care au cu adevarat probleme nici macar nu se gandesc la asta…de exemplu, cei cu probleme mari fizice, ei iubesc viata si nu stiu cati aleg sa se sinucida. Sau parintii care raman fara copii, pentru ca le mor si viata ar putea deveni pentru ei fara sens.Cum sa iti moara copilul inaintea ta?Sunt oameni care ramani singuri, cu adevarat singuri, si tot nu se sinucid……..Bine, pana am ajuns si eu sa gandesc asa………..adica mi-a trebuit fix atata timp cat a fost nevoie pentru a gasi metoda cea mai buna pt a ma sinucide.Ce cauta toata lumea, fara durere, eventual si placut.
Eu m-am gandit la sinucidere de cateva ori, dar a ramas la stadiul de gand.Pana in luna decembrie.Am fost casatorita, am doar 23 de ani si cel cu care m-am casatorit nu a gasit o problema in a da in mine. Ce e drept, eu l-am lovit prima, pentru ca i-am dat o palma, dar agresiunea lui de pe urma a fost foarte injositoare, eram deja la pamant, iar el a dat cu picioarele in mine si apoi nu a venit sa isi ceara iertare.Am lasat lucrurile asa,desi imi venea sa plec de acolo, insa nu stiam unde, imi era rusine, nu voiam sa accept ca el e omul cu care stau. Asta s-a intamplat dupa cateva luni dupa ce ne-am mutat impreuna si am facut si cununia civila.Au mai fost si alte dati.Se ajungea la asa ceva pentru ca era si genul care ma jignea, in diferite moduri, de cele mai multe ori legate de fizic, ma compara cu maica-sa, cum arata ea cand era tanara, dar e numai un exemplu. Imi amintea mereu cand ne certam ca acela e apartamentul luat de parintii lui si sa nu mai trantesc usa din motivul asta, in orice caz, am tacut si pana la urma am ajuns de am facut si nunta religioasa, dar nu inteleg de ce naiba am mai acceptat.De ce am lasat sa se mearga atat de departe. Pana cand m-am hotarat sa pun capat.El a fost socat, cred ca nu ii venea sa creada ca il pot parasi, ca daca am acceptat atatea, de ce sa nu o fac in continuare?Am aflat ca avea si pe cineva, cine stie de cat timp, cine stie a cata oara ma insela, ca am descoperit, tot dupa ce ne-am mutat ca, cu o luna sau doua inainte de a ne muta impreuna, el statea pe o adresa de messenger pe care eu nu o stiam sau nu stiam ca o foloseste.Si acolo avea o lista de fete si un numar de telefon. in orice caz, atunci cand m-am mutat inapoi la maica-mea, nici ea, nici sora-mea nu m-au sustinut. Au zis ca e vina mea ca a dat in mine, ca eu stric, ca sa ne impacam, ca cine stie pe cine mai gasesc apoi, ca nu o sa ma mai vrea nimeni pt ca am statut de femeie divortata, asa cum are si maica-mea, de fapt, dar tot ea mi-a zis ca ea l-ar fi acceptat pe taica-meu, desi era betiv, curvar, mincinos si o si batea. Ar fi stat cu el. Sora-mea mi-a zis ca si ea se bate cu cel cu care s-a si maritat, bine ca mai aveam niste prietene cu care vorbeam si care mi-au tinut partea. Evident ca ai lui parinti au considerat ca eu sunt o nemernica si maica-sa a afirmat ca de fapt eu nu l-am iubit pe el niciodata din moment ce pot face asta, adica sa ma despart, si de ce, ca a dat in mine, desi am dat si eu.
Abia cand au aflat ale mele ca ma si insela, mi-au dat dreptate, o aberatie, ca mai grav e sa te bata, dar ma rog, ambele arata lipsa de respect. CEl mai tare e ca, tipa cu care e, este si mai plinuta decat mine, adica nu inteleg de ce atata teorie pe tema asta facuta de el, daca tot asta si-a ales. Si cea mai simpla explicatie e ca pur si simplu nu ma iubea si oarecum cauta si motivele pentru a nu o face….desi striga in gura mare ca este un om bun si foarte cuminte………….Oribil. Evident ca ma doare foarte mult ce s-a intamplat, dar mai ales ma doare ca eu am acceptat…………Acum sunt cu cineva pe care il cunosc de multi ani, cineva care spune ca nu a incetat sa ma iubeasca de cand am fost impreuna, adica acum 7 ani, insa eu nu mai pot avea incredere….si imi vars tot amarul mai ales pe el……nu stiu de ce nu am putut sa fac asta si cu fostul, de ce pe el l-am tratat mai bine, desi nu merita………….sunt obositoare, sunt deprimata si nefericita…………………dar m-am gandit serios ca daca ma sinucid, exista pericolul de a trai un chin vesnic si cred ca nimic din ce aduce viata nu poate fi mai rau decat asta. dar de cand m-am mutat aici, la maica-mea, si simtindu-ma ingrozitor, pentru ca si ea ma ajuta si nu stia sa imi zica decat lucruri urate si sa imi prevada un viitor ingrozitor, m-am gandit aproape zilnic sa ma sinucid. Am incercat cu ce am avut si eu, cu niste ampicilina, cu niste propanolol, dar nimic……….eh, cred ca nici nu imi doream sa mor……….mai mult voiam sa imi arat si mie ca nu e bine, mai ales daca ajungeam pe la spital, dar si lor, ca ar trebui sa se poarte altfel…………………………am luat-o razna, asta e clar, insa nu cred ca merita, daca e sa imi folosesc ratiunea…dar nici nu promit ca nu o sa o fac…………….pana atunci, astept sa fie bine…….poate o sa fie……………

19 04 2009
dorina

nu cred ca am cuprins tot ce am simtit eu, dar asa, pe scurt, cred ca se intelege ca iti cam vine sa iti iei campii……………desi nu e bine….dar iti vine.,…oho…….

19 04 2009
dorina

imi cer scuze ca am zis ca nu am gasit povesti scrise corect sau motive prea intemeiate pentru depresia unora..m-am hazardat. pentru ca nu citisem prea mult. am intrat pe niste povestiri prea scurte. dar acum am aprofundat. cel cu care sunt a facut atat Seminarul Teologic, cat si Facultatea de Teologie. Desi nu este deloc perfect, am ce invata de la el…………..urasc ca ma port urat cu el si ca l-am pierdut atatia ani.

19 04 2009
lost

Buna seara si HRISTOS A INVIAT !!!am gasit acest sait in uram cu 4 luni si de atunci zilnic il accesez..Mereu doresc sa postez ceea ce simnt si cat de trist pot fi dar nu am curajul …recunosc ca zilnic ma gandesc la moarte si cum ar fi sa dispar pentru totdeauna sau sa nu ma fi nascut …Nu stiu ce sa fac eu m-am nascut cu un handicap la picior m-am tot operat dar degeaba am avut prea mare incredere in medici am fost prea naiv prea crdincios nu cred ca am gresit cuiva cu intentie…de 2 ani ma tot autodistrug ma tot urasc ca din cauza handicapului am pierdut tot ce aveam…nu mai suport sa fiu privit cu coada ochiului nu mai suport sa trec pe langa un grup de persoane si toti sa ma priveasca sa ii vad cum se uita fix in picior se mira de parca il vede la ala cu coarne nu mai suport sa tot dau explicati ce si cum am ajuns handicapat ..nu stiu ce inseamna ce ai pe cineva cu adevarat langa tine nu stiu ce inseamna sa fi fericit….nu stiu ce inseamna ai vise …..am 23 de ani si am doar familia ei ma tin in viata traiesc pentru ei nu pentru mine ..sufar ca sunt singur sufar fara motiv sufar ca am fost prea bun cu toti prea am deschis bratele tuturor si prea multe am facut pentru ei… ma simnt ca o soste folosit si aruncat la gunoi am crezut in oamneni si acuma am regrete….in principiu vad ca totul se rezuma la aspectul fizic ….si daca eram si eu normal eram fericit sau faceam si eu ca ei si era tot mai bine ….sti ca nu am curajul sa ma sinucit pentru ca nu am avut curajul sa refuz omul la durere..

20 04 2009
Ana

Buna,lost.Ce fel de handicap ai la picior?Spuneai ca te-ai operat de 2 ori,poate nu au fost medici buni,mai incearca si alt medic.Daca vrei iti pot recomanda un super medic,de la spitalul de arsi.E printre cei mai buni din tara,e recunoscut si in strainatate.Nu-ti pierde speranta,poate se rezolva.Mai spune-mi despre handicapul tau.

20 04 2009
lost

Buna ana eu am fost operat de 5 ori ultima oara in 1998 la Spitalul de copii Marie Curie (Budimex) la inceput era o luxatie congenitala de sold sang cu o scurtare de 2 cm dupa primele 3 operatii …in 96 si 98 am mai facut 2 dar sa ajuns la anchiloza de sold stang a disparut rotula si au fixat piciorul direct in bazin cu o scurtare de 9 cm…

21 04 2009
Tatiana

Buna! Nu stiu cum sa incep si de unde dar duc un razboi crunt cu mine cu fiinta mea cu ratiunea si cu tot ce ma inconjoara. Refuz ajutorul desi sufletul meu cere sa fie salvat! Apoi ma intreb de cine sa fie salvat? Si revin cu privirea la cutitul de bucatarie atat de bine ascutit…ssttt…parca nu mai e cutit ,ma uit mai bine Si-mi dau seama ca acea lama e salvarea mea…imi iau “salvarea” in mana dreapta si imi ating pielea,brusc ma dezmeticesc Si-mi dau seama ca ma doare fara ca macar sa fi miscat lama cutitului. Il arunc si ma ghemuiesc in coltul bucatariei si ma urasc ca sunt atat de lasa si nici macar sa ma omor nu sunt in stare! Cam asa decurge viata mea de ceva timp incoace, credeam ca e o pasa proasta care trece dar deja persista de cateva luni. Sunt un om normal,o femeie care a gasit portita de iesire dar nu mai gaseste cheia, asta sunt eu I femeie de 25 ani casatorita cu o casa mult prea mare, banii ii fac de cand ma stiu,poate pentru ca nu imi plac banii deloc de aceea we si lipesc de mine dar chiar ca nu aduc fericirea.v-am dat amanunte despre mine ca as stiti ca nu sunt o pustoaica la pubertate condusa de hormoni. Chiar am nevoie de ajutor de idei si sfaturi. Ramaneti cu bine si cu pace in suflet. Tatiana

21 04 2009
addsalu

Dorina,

Esti binevenita aici. Stai linistita in privinta grabei initiale, nimeni nu a luat-o altfel decat ca pe o graba si atat. Aici, in grupul nostru de suport virtual, sunt oameni din cele mai diverse categorii sociale, cu povesti dintre cele mai surprinzatoare. Da, este adevarat, gasesti si reactii precipitate ale unora dintre membrii grupului, insa sunt sigur ca stii deja ca, atunci cand esti sub impulsul momentului, oricat de “precipitata” li s-ar parea altora reactia ta si oricat de superficiala ar considera-o altii, tie ti se pare ca este intr-adevar un capat de tara… Abia apoi, cand reusesti sa te detasezi oarecum si sa privesti lucrurile si “la rece”, constati ca a fost poate o reactie exagerata si, cu ajutorul si prin mila Bunului, poate chiar iti trece.

Exista insa si cazuri de o profunzime intr-adevar dramatica si ingrijoratoare, situatii limita, de o grozavie care nu se poate sa te lase indiferent…

Ce au in comun toate aceste cazuri? O tentatie comuna, careia ne straduim IMPREUNA sa ii facem fata: tentatia de a o termina cu viata, de a te sinucide… Impreuna am descoperit ca lupta este nu neaparat mai usoara, dar macar devine suportabila. Experienta pozitiva a multora de aici si gratia Bunului ne dau tuturor curaj si incredere, iar numarul celor ajutati se mareste cu fiecare saptamana… Ceea ce ii face si pe altii sa prinda curaj si sa se deschida in fata acestei mici, dar sufletiste comunitati virtuale.

Referitor la ceea ce ne-ai scris tu, mi-am permis sa iti fac deja o categorie in coloana din dreapta, in speranta ca vei reveni si vei continua sa te deschizi, sa ne permiti sa impartim povara pe care o porti, pana cand vei fi suficient de puternica incat sa ii poti ajuta, la randul tau, pe altii sa isi invinga monstrii interiori.

Dorina, niciodata, dar niciodata intr-un divort nu exista un singur vinovat. Indiferent de ce vor spune unul sau altul, fie ei si rude ale tale, in ultima instanta doar tu si Dumnezeu stiti ce a fost intre tine si fostul tau sot, unde ati gresit fiecare si de ce nu a mers acea relatie.

Cert este insa un lucru: indiferent de cat de mult s-ar enerva, nici un barbat nu are voie sa isi loveasca sotia (si nici viceversa, pentru ca exista si cazuri de felul acesta). Solutii, daca totusi s-a intamplat, exista intotdeauna: incepand cu terapia de cuplu si terminand, in cazurile in care violenta continua, cu interventia specializata a structurilor existente. Trebuie sa stii ca exista servicii pentru persoanele abuzate de parteneri, supuse la violente fizice sau psihice, si ca ele sunt oferite fie de Agentia Nationala pentru Protectia Familiei, fie de Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, fie de furnizorii privati de servicii – asociatii, fundatii, culte religioase. Informatii concrete pentru zona ta poti obtine fie de la Agentie, fie de la directia de asistenta sociala. Servicii exista… ele nu sunt foarte popularizate pentru ca, in general, din motive obiective, adresa exacta, locatia acestor centre trebuie sa ramana secreta.

In alta ordine de idei, ma bucur ca ai luat in calcul ideea ca moartea nu este nicidecum sfarsitul, ci doar un prag, un moment de trecere catre o alta forma a existentei…

Tu traiesti acum o drama, insa trebuie sa stii ca aceasta mica forma de santaj emotional, cum pare ea la prima vedere, nu este altceva decat un strigat disperat dupa ajutor, dupa afectiunea dupa care mi se pare ca tanjesti in interiorul tau. Te rog sa nu iti faci rau, nici macar in doze mici si “calculate”. Exista alte modalitati de a obtine aceste lucruri dupa care tanjesti.

In privinta “Actualului”, vreau sa stii ca nici o lege din lume, nimic nu te poate obliga sa nu te porti cu el frumos, sa nu ii oferi dragostea ta si sa nu inveti sa te bucuri de o viata mai buna alaturi de el, in conditiile in care trecutul tau reprezinta un capitol cu adevarat incheiat.

Cred ca primul pas, in cazul tau, ar fi sa incerci sa iti accepti trecutul, sa te impaci cu el, pentru a te putea bucura atat de prezent, cat si de viitor… Altfel, risti sa te pomenesti ca vei trai in trecut… si chiar ar fi pacat…

Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta. Asteptam cu totii mai multe detalii si vesti de la tine, acolo – in “Dorina”.

Cu prietenie,
Adrian

21 04 2009
addsalu

Lost,

Bine ai venit! De fapt, bine ai revenit, si multumim pentru ca ti-ai facut curaj si ne-ai impartasit durerea ta.

Cred ca este crunt, te cred din tot sufletul ca esti dezamagit si dezarmat, dar te rog sa incerci sa iti raspunzi la o intrebare: ce inseamna sa “fii normal”? Sa ai maini, picioare? Oare, daca stam sa ne gandim cu adevarat, oare nu cumva punem mult prea mult accent pe existenta sau nonexistenta unor aspecte legate de acest trup care, la urma-urmei, este muritor, supus putrezirii, cum spunea Apostolul Pavel?

Stii ceva, Lost? In Biblie, Dumnezeu spune ca suntem creati dupa Chipul si Asemanarea Lui. Si totusi, noi suntem atat de diversi si de diferiti unii de altii… Suntem de atatea culori, de inaltimi extrem de diferite, unii au toate membrele, altii nu au deloc (uite, de exemplu, daca te descurci cu engleza cat de cat, poate ca stii cazul lui Nick Vujicic – il gasesti aici – http://www.youtube.com/watch?v=4LtCrlXdd2E). Cine e de fapt creat dupa Chipul lui Dumnezeu? Albii? Negrii? Asiaticii? Indienii? Piticii? Uriasii? Sau numai cei fara nici un “cusur”? Nu, Lost, nu gasim nicaieri asemenea diferente… Trebuie deci ca, din moment ce TOTI suntem creati de El dupa Chipul si Asemanarea Sa, altceva este ceea ce conteaza… Ceva ce avem toti, indiferent si independent de aspectele noastre fizice particulare…

In ochii Singurului a Carui opinie conteaza, Tu, Lost, Tu, cel de care unii oameni fara minte isi permit sa rada, tu, Lost, cel pe care unii oameni isi permit sa te priveasca ciudat si iti pun tot felul de intrebari stanjenitoare, in Ochii Lui, Lost, tu esti “o faptura minunata”, cum scrie in Cartea Sfanta! De dragul tau, Lost, si de dragul meu, de dragul nostru, din dragoste pentru TINE si pentru ca te-a considerat valoros in ochii Lui, Fiul Dumnezeului Cel viu a fost gata sa moara, pentru a plati pretul imens pe care, altminteri, ar fi trebuit sa il platim tu, eu, noi…

Intelegi acum ce incerc sa iti spun? Poate ca nu te raportezi la Standardul adevarat… Ce model ai in minte? Modelele contemporane azi sunt, maine nu mai sunt… Uita-te doar la capitolul “femei”… Pe vremea lui Rubens, erau considerate frumoase femeile dolofane, cu forme de-a dreptul “pufoase”… In urma cu 8-10 ani, erau la moda cele anorexice… Azi au revenit la moda femeile cu forme, nu dolofane, dar cu forme… Nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva aceste standarde schimbatoare nu sunt inselatoare…

Deci, la ce model te raportezi? Eu zic ca merita sa iei de bun ceea ce spune Creatorul nostru despre noi. Faptul ca stiu ca TU esti creat dupa chipul si asemanarea Lui pentru mine este de ajuns. Esti ok cum esti, Lost, nu-ti mai face ganduri negre din cauza asta! Gandeste-te ca, “in ziua aceea”, Biblia spune ca “vom fi ca El”, vom avea toti trupuri de slava… Atunci, da, vom fi probabil toti mai putin diferiti decat suntem acum…

Desigur, daca poti face ceva pentru a iti fi mai bine, ar fi chiar pacat sa nu incerci. Dar daca nu, capul sus, prieten drag! Pentru noi si, mai ales, pentru EL, tu nu esti cu nimic diferit de oricine altcineva! Privind la modelul Lui, la dragostea pe care ne-a aratat-o prin gestul Fiului Sau, intelegem cu adevarat care este valoarea noastra IN OCHII LUI!

Cu prietenie,
Adrian

PS Am preluat dialogurile si in “categoria” ta (pe care am creat-o in coloana din dreapta – se numeste, cum altfel? Lost), ca sa poata fi urmarite mai usor pe viitor. Scrie-ne un diagnostic, poate, cine stie, cineva iti poate da o mana de ajutor concret, mai ales ca sunt si medici care ne trec pragul, si persoane care, poate, au trecut prin chestiuni similare.

21 04 2009
addsalu

Tatiana,

Iti multumesc mult pentru ca ne-ai scris. Vreau sa te asigur ca esti intre prieteni – si nu vorbesc lucruri mari, ci chiar gandesc ceea ce spun.

Din modul in care scrii, din modul in care pui problema, oricum nu as fi dedus ca esti o “pustoaica”, cum spui. La prima vedere as fi tentat sa cred ca ai avut parte de o depresie (poate una sezoniera dar care, netratata corespunzator si “la timp”, s-a acutizat si a degenerat. Oricum, pentru a ma putea pronunta si pentru a-ti face unele recomandari, ca psiholog, as avea nevoie de mai multe detalii. Poti schimba nume (chiar nu am nevoie de astfel de date personale – si daca le scriu aici membrii grupului, intotdeauna am grija sa le moderez ulterior, pentru protectia lor si pentru asigurarea confidentialitatii), dar este important sa imi spui tot ceea ce crezi tu ca trebuie sa stiu pentru a intelege pe deplin situatia ta. Pe parcurs iti voi mai pune eu intrebari care sa imi lamureasca anumite aspecte si vom gasi impreuna o solutie!

Capul sus, si spor la scris! Ti-am facut o categorie in dreapta – Tatiana, unde astept continuarea si detaliile pe care te-am rugat sa ni le dai.

Inca ceva foarte important! Nu esti o lasa pentru ca nu ai avut curaj sa te omori! Dimpotriva, esti o luptatoare, o supravietuitoare, chiar daca acum iti este inca foarte greu sa te privesti ca atare!

Asa cum obisnuiesc sa spun – si nu m-am inselat! – cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si virtuali, putem trece peste TOATE! Absolut peste toate!

Cu prietenie,
Adrian

21 04 2009
lost

Buna seara iti multumesc pentru timpul acordat….si va urez multa sanatate fericire si iubire ……incerc sa tin capu sus de azi mai mult ca niciodata … eu am citit din biblie cam 300 pagini in cautare de raspunsuri dar vad ca raspunsurelie le gasesc prin oameni sau mai bine zis “Dumnezeu lucreaza prin oameni” .MULTUMESC

24 04 2009
addsalu

Lost,

De aceea am infintat acest grup… Pentru a fi – nu doar eu, ci si alti membrii ai grupului, pentru care sunt recunoscator lui DUmnezeu, alaturi de prietenii nostri virtuali care, in anumite momente, au de dus poveri sufletesti care ii depasesc.

Si eu citesc Biblia zilnic. Este un bun leac sufletesc, si de fiecare data gasesc ceva nou, inspirator, inaltator… Te incurajez sa o faci in continuare! Stii cum se spune in Jamaica? “A Psalm a day keeps the Devil away” – adica un Psalm pe zi il tine departe pe Cel Rau…

In privinta modului in care lucreaza Dumnezeu… Iov, unul din autorii cartilor biblice, spunea la un moment dat ca “Dumnezeu lucreaza cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama”…

Esti binevenit oricand, si nu uita ca ai deja “categoria” ta aici, unde asteptam sa ne scrii in continuare!

Cu prietenie,
Adrian

3 05 2009
markoo

Te chinui toata viata cinstit si onorabil si te convingi fortat ca……… Ok hai as incept sa zic ca prima lectie de viata am invatat-o singur, sigur n-o stiu pe de rost da stiu cateva reguli,cateva treburi care ma ajuta sa raman asa cum sunt cand ceilalti incep sa rada.Inceputul poate ca suna promitator dar nu este.Acesta este un inceput sumbru pentru mine,un inceput cu sfarsit dramatic.Sunt foarte dezamagit de viata mea,de tara mea si de prietenii mei,de tot ce ma inconjoara,si acest lucru m-a indemnat sa am aceste ganduri….hmm sa zicem sumbre. Traiul in aceasta tara,precum si incercarile de integrare in aceasta societate au devenit un mare imposibil,si oricum stiu ca n-o sa apar intr-o carte de istorie si nimeni n-o sa ma planga la nesfarsit probabil dupa o luna o sa zica \”asta e a murit\” si asta e ok. Dar Romaia a ajuns o tara plina de banci de shaormarii,farmacii si cazinouri….. .Sincer eu vreau sa ma urati pentru ceace zic,asa ma-ti ajuta mai mult. Eu vreau sa mor, si stiu ca e rusinos daca nu reusesc,dar e de kkt daca nu incerc….!Mi sa luat sa ma trezesc in fiecare zi si sa stiu ca nu am nici un viitor in fata….pe ori unde oricum oricat numai usi inchise…prieteni falsi femei profitoare,datorii ….mda…eu cred ca ajunge …am trait destul pana acum….
Multumesc!!!!

3 05 2009
markoo

Vin de nicaieri si pot sa merg oriunde vreau,nu ma stie nimeni fiindca sunt un nimeni eu,asa pot spune ca ma simt,aceasta tara aceasta viata de roman nu mai e ce a fost,”Si sigur ma cunosti m-ai vazut pe undeva,dar nu ma recunosti chiar daca stau in fata ta ,sunt chiar acolo si tu nu ma vezi ,fiindca tu nu poti sa vezi ceva in care nu crezi.” ceva de genu ma simt eu …e greu de explicat…faza e ca m-am gandit mult si o sa o fac cat de curand…anul asta oricum…chear nu credeam ca o sa ajung asa vreodata…am avut si eu o perioada buna ..frumoasa,dar de un an nu mai pot..nu mai reusesc sa tin piept la ceace vine cu fiecare zi…Deja ma duc la fun pe zi ce trece ,nu ma mai pot concentra nu mai pot face nika…oricum voi face in asa fel incat sa nu ma gaseasca nimeni…e mai bn daca nu va stii nimeni…deci nu mai pot ….pfff!!!!!!!!!!!!

4 05 2009
addsalu

Markoo,

In aceeasi tara cu tine locuiesc multe milioane de oameni. Si te asigur ca, la fel ca si tine, sunt si altii care au datorii, dezamagiri (de tara, de prieteni, de tot) care considera ca viitorul lor aici este compromis sau chiar inexistent, care simt ca se duc la fund cate un pic in fiecare zi, cum spui… Si care totusi au descoperit ca, atunci cand gasesti niste prieteni care stiu despre ce vorbesti, pentru ca ei insisi au trecut pe acolo si, cu ajutorul lor si al Bunului, viata nu doar ca este o alternativa buna, dar chiar merita traita!

Nu cred ca ai ajuns aici din intamplare… Indraznesc sa iti fac o “categorie” a ta, spune-ne povestea ta, cu toate detaliile ei pe care le consideri relevante pentru noi, si da-ne voie sa cautam impreuna cu tine o solutie reala, viabila… Pentru ca suicidul nu a fost si nu va fi niciodata o solutie… Gandeste-te putin… Ce ar rezolva? Problemele vor ramane in continuare… datoriile la fel… Exista in schimb solutii reale, pe care le putem cauta impreuna pentru a iesi din impasul in care te afli, Markoo!

Astept sa ne scrii in “categoria” ta din coloana din dreapta, numita cu pseudonimul pe care ti l-ai ales.

Cu prietenie,
Adrian

11 05 2009
alexandra

nu mai am de ce sa traiesc…..nimeni nu ma iubeste,nu ma asculte nu ma intelege si toata lumea ma cearta!!!!!de multe ori mi am luat inima in dinti si am zs k tot o sa fak eu asta dar……nu am putut.normal k ma gandesc si la ceilalti copii care nu au casa mancare parinti dar…eu degeaba am toate cele necesare daca nu sunt decat o piedica pentru cei din jur!nu am decar 15 ani si deja ma gandesc cum sa mor mai repede…..cred mult in Dumnezeu si e mai bine sa platesc acum pt ce am facut pana acum decat sa mai fac si alte pacate!!am auzit d o forma de a muri:10 pastile de Distonocalm te rezolva si chiar am fost la farmacie de m am interesat dar nu se da deca cu reteta…..sper sa fie buna ideea sa nu incerc degeaba!!!!stiu k alte persoane ar da orice sa mai traiasca dar eu nu mai pot,asa k vreau sa organele mele sa fie date la cei care au nevoie de ele…….

12 05 2009
addsalu

Alexandra,

Draga Alexandra, TE ROG sa reflectezi din nou asupra gestului pe care spui ca intentionezi sa il faci!

Spui ca “nimeni nu ma iubeste,nu ma asculte nu ma intelege si toata lumea ma cearta”. Stii, uneori, atunci cand suntem foarte suparati, avem tendinta de a privi lucrurile oarecum distorsionat. Iti amintesti de acele oglinzi speciale in care, daca te privesti, te vezi ba mai gras, ba mai slab, ba mai inalt sau mai scund decat esti in realitate? Cam asa se intampla si cand esti suparat… Este ca si cum te-ai privi intr-o astfel de oglinda speciala… Te vezi ori mai “slab”, ori mai “gras” decat esti de fapt… Si, daca pentru o perioada mai lunga de timp nu ai decat o astfel de oglinda in care sa te privesti (din pricina diverselor motive de suparare), ajungi sa crezi ca esti asa cum te arata oglinda cu pricina….

Ce este de facut? O solutie buna ar fi sa te privesti intr-o oglinda reala, “normala”, buna, care sa te arate asa cum esti de fapt… O astfel de “oglinda” poate fi, in anumite momente, un prieten bun, sau un grup de prieteni, fie ei si virtuali, carora sa le poti spune povestea ta, sa afle detaliile importante, sa asculte fara sa te judece intr-un fel sau altul, si sa incerce sa inteleaga lucrurile, apoi sa iti ofere un feed-back… Pe baza acelui feed-back, tu poti compara modul in care vad ei lucrurile cu cel in care le vezi tu, si poti trage concluziile necesare…

Apoi, tu spui “cred mult in Dumnezeu si e mai bine sa platesc acum pt ce am facut pana acum decat sa mai fac si alte pacate”. Ca absolvent de teologie, nu doar ca psiholog, iti pot spune de la inceput ca aici ai tras o concluzie pripita! Oare poti “plati” pentru niste pacate facand un alt pacat, pe care Biserica il considera deosebit de grav – atat de grav, incat refuza sa ii inmormanteze crestineste pe cei care il savarsesc? Gandeste-te ca nu exista prea multe pacate pentru care Biserica sa refuze inmormantarea crestineasca a cuiva… dar ca acesta este!

Stii, “solutia” ta imi aduce aminte de cazul cuiva care, pentru ca a luat un credit relativ mare (de aprox. 100 de milioane) si a intrat in panica, crezand ca nu-l mai poate restitui, a facut un alt credit, de 150 de milioane, pentru a si-l achita… Paradoxul este ca a ramas cu o datorie mai mare, pe o perioada de timp mai extinsa… Oare a fost o alegere inteleapta? Oare nu la fel este si gandul ca vei putea “plati” pentru pacatele tale, facand un pacat deosebit de grav? In plus, te rog sa iti amintesti ce sarbatoreste intreaga lume crestina de Pasti? Oare nu faptul ca Christos a platit deja pentru pacatele noastre? Si daca da, atunci cum vom putea plati noi pentru ceva ce DEJA a platit El? In plus, ce te faci daca vei constata ca cei care spun ca este un pacat de moarte, si ca vei plati VESNIC daca il vei face? Merita riscul asta? Merita oare ca pentru niste probleme TEMPORARE tu sa alegi o pseudo-solutie cu efecte ETERNE??? Nu, Alexandra, ma tem ca de data asta chiar nu ai ales varianta corecta, asa ca te rog sa mai reflectezi!

Spui apoi de pastile… Stii ce mi-as dori sa pot face? Sa te pot pune in legatura cu persoane care au incercat”solutii” la fel de “bune”… Sau sa te invit sa vizitezi salonul de astfel de “temerari” de la Spitalul de Psihiatrie… Sau sa mergi la Terapie Intensiva, sa vezi cate cazuri de oameni care si-au nenorocit in felul acesta stomacul, ficatul, pancreasul, care si-au ars esofagul s.a.m.d., sa iti descrie ei chinurile groaznice prin care au trecut si ce au simtit cand s-au trezit… Cati dintre ei ar vrea sa mai ajunga din nou la tubaje, la spalaturi stomacale, la Reanimare, cati ar vrea mai treaca din nou prin chinurile prin care au trecut? De dragul tau, Alexandra, de dragul nostru, carora ne-ai scris intentia ta, TE ROG sa nu faci un asemenea gest!!! Crede-ne pe cuvant ca nu este o solutie!

Orice problema, oricat de mare ar fi ea, trebuie sa se poata rezolva si altfel… De fapt, trebuie sa aiba o rezolvare, pentru ca suicidul clar nu este o rezolvare…

Uite, iti voi face o “categorie” a ta, unde sa ne spui povestea ta si sa incercam sa le dam impreuna de cap problemelor care te “sufoca”. Ce zici, incercam? Gasesti categoria ta in coloana din dreapta; am numit-o Alexandra Kiss. Asteptam acolo comentariile si reactiile tale.

Cu prietenie,
Adrian

16 05 2009
soricel

saluty..am 19 ani si am avut un iubit care ink tin enorm de mult la el ..ma intereseeaza dak va mai scris tipul ala care a luat diazepan…pt ca vreau si eu sa mor dar nu stiu care este o cale mai usoara..as incerca sa imi tai venele dar nu cred k o sa pot..de spanzurat nu sunt asa de curajoasa deaceea o sa inmcerc sa iau pastile k sa mor…il iubesc enorm..dar dak nu mai vrea sa fie cu mine eu nu mai am de ce sa tariesc…stiu k e un pacat ceea ce imi doresc dar decat o vioata plina de suferinta mai bn sa nu mai exist ..nici pentru familia mea care nu ma intelege si nici pentru el …astept raspuns la adresa mea de e-mail..va rog mult sa imi raspundeti…o zi cat mai frumoasa in continuare…

16 05 2009
lost

salut soricel si bine ai venit pe acest bloc unde vei invata sa castigi iar increderea in tine…din pacate nu esti singura si nici ultima care trece prin aceasta stare de durere infinita ..cu un pic de incredere si credinta toate se vor rezolva in timp..este adevarat acuma durerea ta este mare si te obliga sa faci un gest oribil.. dar gandestete la durerea pe care o provoci celor apropiati tie …nu vei rezolva nimic…asta este viata cu suisuri si coborasuri numai asa inveti…
nu abandona lupta oricat de greu va fi, sunte aici in aceste momente dificile sa te sprijinim..esti tanara si ai toate viata inainte nu lasa pe nimeni sa te intunece ..te asteptam cu noi ganduri numai bine,

19 05 2009
addsalu

Soricel,

Dupa cum ti-a scris si Lost, desi este cumplit sa simti ceea ce simti tu in aceste momente, nu esti nici prima, si nici singura care s-a confruntat cu asa ceva. Iar aici vei gasi multe, foarte multe persoane care au trecut prin lucruri similare, care au crezut, la fel ca si tine, ca suicidul este “solutia”… Unele persoane au incercat chiar sa isi puna unele planuri in practica, au supravietuit si au fost mai dezamagite de faptul ca nici macar ceea ce credeau a fi “singura solutie” nu s-a dovedit a fi o solutie in adevaratul sens al cuvantului.

In privinta tentativelor si a persoanelor cu tentative, nu iti pot da alte detalii decat cele pe care membrii aleg sa le posteze aici, din motive obiective (confidentialitatea fiind unul din ele). Te-as invita insa ca, in masura in care timpul iti permite, sa vizitezi sectia speciala a celor care au astfel de tentative – de exemplu, vei gasi una la Spitalul Obregia – “spitalul 9″, cum este el cunoscut; vorbeste cu cativa dintre pacientii acelei sectii – sunt oameni care au fost salvati in ultimele momente – ei au incercat fie cu diverse medicamente, fie cu metode mult mai violente… Sunt ferm convins ca, daca vei discuta cu ei si vei afla cat de cumplit se simt dupa, ai respinge din start aceasta varianta… Nu, Soricel, chiar nu este o varianta pe care sa o iei in considerare! Oricat ar fi de greu, tot este mai putin greu, mai putin dureros, mai putin chinuitor sa traiesti! Si… chiar daca iti pare imposibil acum, trece, vei vedea!

In cazul tau, tu iti doresti sa fii iubita, acceptata, protejata… Asta inteleg ca este cea mai mare dorinta a ta… Daca ar fi sa te gandesti putin “la rece”, crezi oare ca moartea iti va oferi aceste lucruri? In nici un caz… Omul, cat traieste, tot mai spera, pentru ca tot mai exista o sansa de a obtine ceea ce vrea… Insa daca moare… ce sanse mai sunt sa fii iubita, acceptata, apreciata, ocrotita, sa fii printesa inimii LUI?

Suntem aici pentru a te ajuta sa treci peste aceste momente cumplite, Soricel. Ti-am facut o categorie in coloana din dreapta, unde te rog din suflet sa ne scrii. Vei vedea ca te ajuta si pe tine sa te descarci, sa vezi lucrurile si din alta perspectiva, si ii va ajuta si pe altii care vor trece, la randul lor, prin chestiuni asemanatoare si vor putea citi acele randuri…

Ti-am trimis acest raspuns si pe adresa ta de mail, asa cum ai solicitat, si astept sa revii aici, unde te consideram parte a micului, dar sufletistului nostru grup virtual de suport si unde ai deja “categoria” ta in coloana din dreapta.

Cu prietenie,
Adrian

20 05 2009
liviu

nush….dak atii putea sa ma ajutati am 19 ani mai am o luna pana la bac….dar totusi nu e asta problema de multe ori am ras sau chear am glumit pe seama celor care sau sinucis dar aq nush park a venit si randul meu…..luna mai a fost cea mai proasta din intreaga mea viatza … am dato in bara grav si nush qm sa reactionez singurul gand care il am aq in kp e sa ma omor:(( ……nush dati-mi si mie un sfat cevva poate trec peste momentu asta greu..

21 05 2009
addsalu

Liviu,

Spune-ne povestea ta, motivele care crezi ca stau la baza acestei tendinte, si vom face tot posibilul sa te ajutam. Scrie-ne cat de multe detalii crezi ca sunt importante pentru a ne ajuta sa intelegem exact prin ce treci, iar noi vom fi aici, alaturi de tine!

Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta – “Liviu”.

Cu prietenie,
Adrian

21 05 2009
Aleyna

As vrea si eu sa fac pasul acesta dar doar din cauza faptului ca imi este teama nu il fac.Chiar nu am de ce sa mai traiesc,toate imi sunt pe dos,nu am nimik de ce sa ma bucur,nu am prieteni,am toate defectele din lume…:(

21 05 2009
lost

Buna aleyna si bine ai venit printre prieteni doar asa “virtual”ne pare rau ca treci prin aceasta stare de tristete apasatoare care te duce catre cel mai cumplit si feroce gand sinuciderea…noi te rugam sa faci un Pas catre viata si sa mergi mai departe chiar daca crezi ca, doare cel mai tare … noi vrem sa gasim aceea sursa care te va tine in viata pentru todeauna..noi vrem sa gasim toate calitatile si sa devi pentru noi o adevarata sursa de inspiratie..ce inseamna la tine “toate defectele din lume” pentru noi esti ok asa cum esti si e de ajuns….moarta nu e o rezolvare e doar un esec vei provoca mare durere celor din jurul tau ..noi te rugam sa ai curaj sa mergi mai departe sa simnti ca traiesti nu te impiedica de un singur ciot din viata …numai bine, asteptam noile tale ganduri:P

22 05 2009
addsalu

Aleyna,

Daca vei citi fie si doar cateva dintre povestile reale ale membrilor acestui grup de suport atat de sufletist de aici, vei descoperi un paradox: aproape toti au ajuns in anumite momente atat de deprimati incat sa se priveasca pe ei insisi intr-o lumina extrem de intunecata… Impreuna insa am descoperit ca suferintele sunt mai usor de purtat, ba chiar si sa traiesti nu mai pare chiar atat de inspaimantator… Ba chiar din contra…

Din moment ce ne-ai scris, noi indraznim sa te consideram deja o prietena de-a noastra, pe care ne dorim din suflet sa o cunoastem mai bine, sa o ascultam, sa ii fim alaturi, oferindu-i un umar pe care sa planga atunci cand are nevoie, o mana de ajutor pentru momentele in care “crucea” e prea grea doar pentru tine si, nu in ultimul rand, oferindu-ne noua insine sansa de a te cunoaste si de a afla mai multe despre tine. Stii ce am descoperit aici de atata timp, Aleyna? Ca nu exista oameni care sa aiba toate defectele din lume, ci doar oameni frumosi in interiorul lor, care trec insa uneori prin momente dificile si au nevoie de prieteni pentru a se ridica si a putea merge mai departe. De asta suntem aici, si suntem onorati ca putem face asta!

Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta, si asteptam sa revii acolo cu mai multe detalii, pentru a cauta impreuna o solutie viabila sau, pur si simplu, pentru a te asculta!

Cu prietenie,
Adrian

25 05 2009
2142

cel mai bine e sa te sinucizi cu pastile, supradoza, nush card ca toti in perioada asta de dinainte de bac au chsetia asta in cap, cei cu anumite probleme, ca mine de altfel… si pana la urama omenirea supravietuieste si fara mine…
ps… o sa va mai scriu daca lucrurile devin seriose, acum vad daca ma lasa la mate si poate gasesc o solutie:>

26 05 2009
addsalu

2142,

Cel mai bine e sa nu te sinucizi! Nici cu pastile, supradoza, cu nimic!

Da, e adevarat, pana la urma “omenirea supravietuieste si fara tine”, insa ce te faci cu acele persoane pentru care TU ESTI INTTREAGA OMENIRE? Bunaoara mama ta… sau cei dragi ai tai? Ti-ai pus problema ca in momentul in care te sinucizi omori si o parte din ei, din sufletul lor? Ca viata lor nu va mai fi aceeasi? Si pentru ce? Pentru un parlit de examen, pe care daca nu il iei acum, il poti lua la anul?

Ti-am facut o categorie a ta, desi sincer sper din tot sufletul sa “gasesti o solutie”, cum spui, ca sa treci – si la mate, si BAC-ul… Iar daca nu le treci acum, le treci la anul, nu-ti face probleme… Astea sunt examene care pur si simplu trebuiesc luate si gata… Vorba aia, pana si Vanghelie a reusit sa isi ia BACUL… chiar daca dupa vreo 20 de ani de cand a terminat liceul… :-)

Capul sus, prietene, si bafta multa! Si daca se ingroasa gluma, nu uita ca suntem aici! Si suntem alaturi de tine!

Cu prietenie,
Adrian

27 05 2009
tenoru

Buna am regasit situ acesta din intamplare pe google ..sa va povestesc cate ceva din viata mea ..
eu ..sunt un baiat de 18 ani ..pe numele adevarat MMC. si povestea mea de viata suna cam asa ..vaa roog ..sa nu ma judecati si sa intelegeti prin ce trec aproape in fiecare zi ..
Totul a fost bine ..pana la varsat de 12 ani ..Eram un copil inocent si era preten cu tata si intr-o zi de 17 martie o zi de luni …era zi de munca …si seara precedenta adica duminica iam zis tatalui meu sa isi ia liber k sa mergem la pescuit ..k era pasiunea noastra …si a plecat catre servici si ..sagrabit la un semafor si habar n-am ..si l-a lovit o masina ..amurit …si mam trezit dimineata nu era decat mama si eu akasa si a venit o vecina si a spus “barbatu; a fost lovit de o masina ” , neam dus la morga nu uit cat traiesc faza aia ..si noaptea depriveghi ma straduiam sa inteleg ..sa simt dar credeam k totul va fi bine si mama mia zis k totul va fi bine k va fi k inainte ..
Dupa 6 luni a adus acasa un tip cu plete ( acasa ..si a zis k ie preten ..il cheama eugen ..si pana la varsta de 15 ani mia facut viata un calvar..dar sa va zic viata mea pana atunci pana la varsta de 15 ani . ,mama nu imi mai dadea atentie si mi se rodea sufletul knd in linistea serii auzeam tipete …de..stiti voi ..placere ..se trezeau diminieata si isi vedea de viata k si cum tata ar fi un nimeni ..metoda mea de revolta era spiritul mai rebel..dar nu avea nici un efect ..ea nu se mai ocupa de mine..si am inceput sa ies pe afara sa pierd nopti ..am dat de golan ,vagabonzi ..si am inceput sa furam ..ma simteam asa bine k aveam banul si mama ma aprecia ..desi aveam doar 13 ani ..doar atat ..mama nu ma intrebat de unde ii am ..ii dadeam banii in mana mai imi lasam si eu de buzunar si totul era bine ..era pe dracu ..cu banii aia eugen isi mai lua bautura ..si knd venea beat acasa ..ma batea . ..si k sa evit asta nu mai veneam cateodata acasa o noapte intreaga ..cand stiam k e beat ..si dormeam pe o caramida ..la lumina unui foc ..impreuna cu altii si beam si facem alte chestii ..
intr-o seara nam mai iesit pe afara si am stat pe canapea ..knd am auzit usa trandindu-se si a venit el mort de beat ..si ma snopit in bataie cu o curea dinaceea groasa ..si am inceput sa il urasc si pe el si mama ..totul a fost xact in ritmul asta pana la 15 ani ..knd sincer sa fiu ..iam pus mana in gat si iam zis k daca se mai atinge de mine ii rup gura ..si dupa de cate ori aveam ocazia il loveam ..dar apoi am avut scandal cu frateso ..in fine ..partea asta oricum nu a fost frumoasa ..apoi ..la vartsa de 15 ani ..am vazut o fata frumusik , era raza mea de soare ( era linistita si buna ,tandra si ma intelegea ..inceputu relatiei nu are rost sa il detaliez ..era frumos am cucerit-o eu fiind ..un tip dintr-o brigada ..(parintii ei sunt plecati si akm si ea sta cu bunica si fratele ei .dar in ultimul timp e singura )… era totul frumos am stat impreuna ceva timp si ne intelgeam de minune si la liceu am ales sa fim in aceasi clasa si asa cum sunt am intrat al 14-lea pe scoala deci totusi vedeti ..defapt ..aveti orizontul deshics sivedeti cate eforturi fac ..si am rfacut ,akm bune sau rele ..:(
la varsta de 16 ani am dat de alti prieteni kre furau sa zic asa lucruri mai mari ..si am inceput sa o ard si eu cu ei ..cat despre relatie a fost buna ..dar neam despartit ..pt k eu nu o puteam iubi k o femeie ..ci k o sora .. sau nici eu nu stiu …
lucrurile au evoluat in mare parte in rau ..si in ianuarie(anul acesta) am avut o tenta de suicid ..si am cunoscut pe cineva .pt kre nu am simtit niciodata asa ceva ..e iubirea aia calda respectuoasa ,tandra ,e cel mai frumos sentiment .. sincer o iubesc pentru k ea mia definit viata ..si ma facut sa vad lumea altfel ..dar problema e ca ea e rece si materliasta ..Nu ma iubeste ..si din orice motiv era cearta ..si apoi am luat si eu atitudine ..faza e k ea e ..materialista ..si e mai usuratica ..am vazut in ea expectia ..mam gandit k ma intelege , k a trecut si ea prin multe ..si la inceput a fost frumos ..am avut incredere in ea ..dar akm nu mai cred un cuvant din ce imi zice ..insa nu pot sa nu o iubesc ..EA e nepasatoaree ,Nu ma iubeste ..si desi eu dau tot adica dadeam ,:(( ea niciodata nu a vazut k pentru ea am multe sacrificii ..si imi reproseaza k nu o inteleg ( knd defapt habar nu are ea sau defapt are si se foloseste de asta sunt precum o papusa pentru ea ..si am decis sa imi tai singur sforile si sa ma duc mai departe ..
Ne-am despartit de 3 ori k sa zic asa ..pentru k ea … de paste sia gasit un tip , inainte a mai avut unu , luni ia zis kiar fostei mele prietene k sa indragostit de un baiat de la ea din clasa ..si ea zis ce au facut ei la disco ..si ia mai zis de un alt baiat cu care se intalnea mai rar dar cu care tinea legatura ..asa ca neam despartit ….
am uitat sa va mai zic ceva ..in februarie ..mama a ramas insarcinata si vedti si d-vaostra cum sta treaba am convins-o sa avorteze ..
Mam saturat pur si simplu ma simt ..ghinionist ..orice as face nu pot scapa ..ma simt neputinciios (..nu aveam eu nevoie de dragoste ..dar intelegeti-ma pentru mien orice pers kre vb mai frumos cu mine ajung sa o iubesc,,pentru k tata si mama pot zice k nam mai avut ..si nimeni nu mia dat nimic ..decat singura persoana e fosta prietena care ma intelege si ma ajuta ..si catiava prieteni ..
am decis ,,k e de ajuns..am primit multe palme de la viata si ..o sa pun punct .. apropo asta nu am vrut sa o scriu dar o scriu ..Cum v-ati simti voi daca ati sti k mama a facut parcarea .?ganditi-va cum e sufletelul meu ..doar un moment …e rupt in bucati ..in mii de bucatele ..o sa mai scriu pe site cat mai raman printre ..pe aici .. …VA MULTUMESC ..MULT SI AVETI GRIJA DE VOI ..SUNTETI PERSOANELE “VIRTUALE” CALDE …SI VA APRECIEZ FIECARE EFORT POATE MAI BINE DECAT ATI CREDE D-VOASTRA VA MULTUMESC

-va roog sa va uitati k mai este un comment nu un post pentru ca nu am stiu unde sa il scriu si am studiat putin blogul si api am vazut categoria asta …este ora 11 si sincer ma gandesc k va veni o noapte in care se pot schimba multe ..in bine sper ..pentru k noaptea este un sfetnic bun ,asta ii ziceam si unei anumite persoane ..va roog sa ma scuzati inca o data pentru ca am postat la pledoarie pentru viata …:(( daca ma gandesc bine nu prea vreau sa mor pentru k viata a luat multe de la mine si ash vrea sa iau si eu ceva de la ea inainte sa plec daca ma intelegeti …dar ..daca nu mai pot probabil k o sa dau coltul ..oricum nu o sa ii pese nimanui ..decat mie..:(( si lui lory:(( ..dupa ce v-am scris asta ma simt mai linistit

30 05 2009
addsalu

Tenoru,

Am citit scrisoarea ta in dublu exemplar – din ambele locuri in care ai lasat-o. Iti multumim pentru gandurile tale, pentru ca ne-ai impartasit povestea ta.

Cred ca nu trebuie sa iti mai spun si eu ca, oricum, varsta la care esti este una critica. La varsta ta te simti parca prins intre doua lumi – intre lumea copilariei, de care nu ai apucat sa te bucuri suficient si care ti-a fost marcata de o serie de evenimente tragice – moartea tatalui tau, viata de cartier cu furturile si alunecarile ei,,, apoi faptul ca mama ta si-a reluat viata sexuala si, intr-un fel, simti ca l-a inlocuit pe tatal tau (desi, de fapt, sunt convins ca nu a intentionat sa il inlocuiasca, ci probabil a resimtit, la randul ei, singuratatea si lipsa unui ajutor…); in fine, vorbeam despre cele doua lumi – cea a copilariei si, respectiv, cea a maturitatii, in care de asemenea nu iti gasesti (inca) locul. Iata un motiv intemeiat pentru ca varsta ta sa fie una destul de ciudata si fara sa te confrunti cu astfel de probleme.

Apoi, as indrazni sa iti spun cat se poat ede deschis ca motivul pentru care tu percepi atat de dramatic ruperea unei relatii este acela ca ai suferit de o oarecare lipsa de afectiune; tatal tau a murit, mama ta si-a refacut viata… ba a ramas si insarcinata… Probabil ca te-ai simtit tradat si coplesit de toate cele.

Lipsa de hotarare, de determinare din relatiile tale (spui la un moment dat ca nu prea stii ce vrei) as pune-o tot pe seama trecutului tau, dar si a varstei (stiu ca asta nu prea o sa iti placa… da, esti mare, e adevarat, insa inca nu esti adult si e normal sa nu fii implicat mult prea profund intr-o relatie amoroasa… Probabil ca inca nici nu prea ai cum sa iti dai seama ce vrei de la viitoarea partenera, si nu e nimic anormal in asta.

Incearca sa mai cobori putin standardele si sa te mai “domolesti” putin. Renunta la a mai “sta la ea” (oricine ar fi “Ea”) – va veni ea si vremea in care sa stai la ea si sa te bucuri de viata intima; acum insa este mult prea din timp… Incearca sa iti gasesti o preocupare constructiva – de exemplu sa practici un sport, sa iti consumi energia si sa iti tii si mintea ocupata.

Orice ar fi, nu te grabi sa faci vreun gest pripit. Gandeste-te ca, la cei 15 ani ai tai, ai toata viata inainte. Nu este “ea” cea alaturi de care sa te poti simti implinit? E ok, nu e un capat de tara! Chiar daca doare acum, chiar daca esti ranit, gandeste-te ca ai invatat ceva din aceasta experienta si ca atunci cand vei ajunge in situatii similare vei sti ce anume sa eviti, ce greseli sa nu mai faci si asa mai departe.

Toate acestea sunt experiente triste, intr-adevar, insa nu sunt de nesuportat, te asigur! Sunt peste 70 de persoane in acest grup, care ne-au scris pana in acest moment si care au reusit sa treaca cu bine peste ele si iti pot confirma! Important este sa stii ca nu esti singur, si ca nu trebuie sa te inchizi in tine si sa suferi in tacere – suntem aici, dispusi sa ascultam, sa intelegem, sa cautam impreuna solutii!

Capul sus, “tenorule”, si nu uita ca, ajutati de Bunul si de prieteni, toate problemele sunt mai usor de trecut si de depasit!

Cu prietenie,
Adrian

PS Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – “Tenoru”. Asteptam sa ne scrii acolo ori de cate ori simti nevoia sa vorbesti cu cineva. Nu exista limita de timp sau de spatiu, deci ne poti scrie oricand si oricat!

7 06 2009
Daniel

Salut. pentru mine cumulul de probleme pe care le am m-a impins si spre acest blog nu pentru ca sper ca ma veti convinge sa nu o fac ci pentru ca totusi am observat o comunitate care se chinuie sa ii opreasca pe cei cu probleme sa nu creeze / sa-si creeze alte probleme. Va urez bafta!

15 06 2009
addsalu

Daniel,

Bine ai venit aici. Te putem ajuta cu ceva? Ce-ar fi sa incerci sa ne relatezi povestea ta? Stii cum se spune, impreuna suntem mai puternici… trebuie sa reusim impreuna sa ii dam de cap si situatiei in care te afli…

Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – Daniel. Asteptam sa ne scrii acolo!

Cu prietenie,
Adrian

29 06 2009
madalina

buna…imi pare bine k exista site-uri unde poti sa fii sincer si sa iti impartasesti gandurile si problemele…si mie mi-a trecut prin cap de foarte multe ori sa imi iau viata….chiar si azi…akum vre-o 20 de minute plangeam si ii scriam un mesaj iubitului meu si ii ziceam k nu mai pot…dar am citit cate intamplari pe aici si m-am mai calmat…acum sa va zic si povestea mea..care e destul de lunga..eu am aproape 18 ani..peste 2 luni sunt majora….de mica am fost mai obraznicutza si faceam numai prostii..bine..prostii copilaresti..dar in ultimul timp am cam dat-o in bara..pana in clasa a 10-a am fost o eleva buna..nu eram chiar de 10 la toate materiile dar ma mentineam..doar k nu prea imi placea sa merg la scoala..si faceam foarte multe absente iar de la absente porneau mai multe..profesorii au prins ciuda pe mine pentru ca directorul liceului ma apara tot timpul..si chiar dak lipseam foarte mult(in clasa a 10-a am avut aproximativ 700 de absente) eu tot promovam..am trecut si de clasa a 10-a cu bine si am ajuns in clasa a 11-a..am inceput-o bine..mergeam la scoala nu lipseam..dar iar am inceput sa imi fac de cap..voarbeam si cu un baiat(cu care am fost un an jum) si ala ma tragea la prostii…din cauza lui chiuleam..nu mai aveam timp sa invat pentru k vroia sa stam toata ziua bot in bot..el ma iubea foarte mult si inca ma iubeste dar eu nu l-am iubit niciodata stateam cu el asa de sanky…era frumusel el dar nu ma atragea in mod deosebit..mai mult era ca sa treaca timpul..si a trecut..un an jum..in fine asta nu conteaza acum..sa va zic de scoala..nah si in clasa a 11-a primul semestru am facut cam 150 de absente din care 47 nemotivate..si profesorii s-au pus toti impotriva mea si directorul nu a mai avut ce sa faca si m-a exmatriculat….am dat scoala in judecata..mi-am luat cel mai bun avocat din judet(suceava)..si am avut proces akum o sapt care l-a amanat directorul liceului in lipsa de aparare(k nu avea avocat) pana pe 7 iulie …iar akum astept sa am proces si sa vad ce e de facut pentru ca eu nu vreau sa pierd anul..si ajung pana la basescu daca e nevoie.:))…iar de la toate astea au aparut si certuri de alea mari intre mama si mine(tata nu are treaba cu astea..el are afaceri…are fabrica de textile in spania si tiruri si nu prea sta pe acasa)..mama se ia de mine din orice..ca nu fac nimic ca ma plimb toata ziua cu baiatul asta cu care vorbesc acum…k el are masina si poata ma anin intr-o zi..k ea nu o sa imi dea cheile de la masina niciodata k eu sunt inconstienta si conduc tare..(tata mi-a luat masina luna asta si cheile is la ea k eu is in stare sa o iau de akuma k stiu sa conduc foarte bine si se tem de mintea mea)..deci se leaga de mine din orice..k is proasta k mi-am batuj joc de scoala..nu ii convine baiatul asta cu care sunt eu akum..oricum ei nu ii convine nimic dar nah…asa imi vine cateodata sa imi iau cateva haine si sa ma rup de la casa asta..nu am nevoie de nimic de la ea si de la tata..sa ramana cu casa..cu masini..cu afaceri cu averi si cu tot ce vor ei ca nu am nevoie de nimic..sa le ia cu ei pe lumea cealalta k doar pe mine ma au si imi dau cu piciorul….sincer am noroc de ionutz(prietenul meu..cu care vorbesc de 4 luni)doar el ce ma mai intelege asa k in rest parca is inconjurata numai de nebuni…numai k si cu el am cate probleme cateodata..k el e genul ala de baiat full option…e frumos..are bani..are masina puternica e educat..are vrajeala…si foarte multe fete il cauta si pe mine ma deranjeaza asta chiar dak nu ma prea arat eu..pentru k sunt foarte orgolioasa si-a schimbat nr-ul de tel de cand e cu mine…mergem peste tot impreuna..ma ajuta..e ok treaba dar nah mai sunt discutii si majoritatea is din cauza mea pt k eu cand ma cert cu mama ma cert cu toata lumea..iar eu cum ma cert in fiecare zi va dati seama ce viata zbuciumata am eu..nu va pot povesti eu chiar pe larg cate treburi dar poate va dati seama din ce v-am spus cam ce draci am cateodata si cat is de suparata..iar cateoata ajung in situatia k nu mai vreau sa traiesc..am impresia k nimic nu merita efortul pentru k in tot ce am pus suflet a fost degeaba…tot timpul am vrut sa am o relatie de 7 stele cu mama si am facut cam tot ce se poate dar degeaba..tot e sarita….si sincer eu am ajuns aici pentru k am cautat pe google “moarte usoara”…m-am mai linistit dar am plans cam jum de zi..

Sper k nu v-am plictisit cu problemele mele legate de mama..dar m-am descarcat putin….in fiecare seara ma rog sa se termine odata certurile astea dar degeaba…de aproape un an nu a trecut zi in care sa nu ma cert cu ea…nici la mare nu m-a lasat sa stau linistita..ma suna non-stop si ma innebunea..e culmea femeia aia..am ajuns sa merg la spitalul de nebuni..psihiatrie sau cum se zice si sa caut un psiholog..si i l-am aduc acasa…cred k a facut un preinfart atunci dar nu s-0a aratat..:))..

Eu va multumesc mult pt k existati si k ajutati lumea…oricum e mult la placut sa scrii aici decat in world..asta e sigur..:)..ms inca odata..pa’pa

29 06 2009
madalina

am vrut sa scriu “e mult mai placut sa scrii aici…” :)

1 07 2009
addsalu

Madalina,

Bine ai venit! In nici un caz nu ne-ai plictisit cu problemele tale – noi existam exact din acest motiv – pentru a asculta, pentru a le fi alaturi celor care trec prin astfel de stari. Dupa cum probabil ai vazut deja, exista aici aproximativ 80 de alti membri ai grupului care stiu exact prin ce treci, pentru ca au traversat perioade asemanatoare.

Ori de cate ori simti nevoia sa vorbesti, sa fii ascultata, esti binevenita aici. Noi te consideram deja de-a casei, asa ca ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta. Am numit-o “Madalina S”, pentru ca mai exista deja o Madalina; am verificat IP-urile si am vazut ca nu este vorba despre una si aceeasi Madalina, asa ca ti-am facut o “categorie” distincta.

Cu multumiri pentru incredere, care ne onoreaza, si cu dorinta de a te considera si tu o parte a micului nostru grup, asa cum te privim la randul nostru,

Adrian

19 08 2009
eu

pur si simplu cred ca nu trebuie sa mai traiesc
de ce nu pot sa ma omor singura?

19 08 2009
addsalu

Eu,

As indrazni sa intreb, la randul meu, doua lucruri.

Primul – ce te face sa crezi ca nu TREBUIE sa mai traiesti? Faptul ca acum treci printr-o perioada dificila?

Poti afla, citind povestile adevarate ale membrilor acestui grup, faptul ca marea majoritate au trecut pe acolo si au gandit in felul acesta. Insa si-au oferit sansa de a discuta si cu altcineva si de a incerca sa priveasca si altfel lucrurile. Si, oricat de imposibil li s-a parut multora in acele momente, lucrurile s-au mai ameliorat cu trecerea timpului.

Al doilea lucru pe care as indrazni sa te intreb: ce te face sa crezi ca a-ti lua viata este o optiune viabila? Exista foarte multe aspecte de luat in discutie aici si sunt mai mult decat dispus – atat eu, cat si alti membri ai grupului – sa le abordam pe rand.
Asta, desigur, daca ne acorzi sansa asta si daca nu au fost doar niste intrebari retorice. Eu chiar cred ca merita sa incerci sa discuti problemele care te-au facut sa privesti lucrurile dintr-o perspectiva atat de sumbra…
In speranta ca esti deschisa unui dialog cu persoane care chiar pot intelege prin ce treci, fie si datorita faptului ca au trecut prin chestiuni similare, ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o, momentan, cu pseudonimul pe care tu insati ti l-ai ales: “Eu”. Te rog sa ne scrii acolo din nou, si eu unul promit ca iti voi raspunde!

Intre timp, vreau sa stii ca esti in rugaciunile mele! Nu stiu daca asta conteaza pentru tine sau nu, insa eu chiar cred ca lucrul acesta nu este zadarnic!

Cu prietenie,
Adrian

23 09 2009
miha

eu chiar vreau sa mor..dar nu am curajul ..daca imi vreti un bine…sfatuitima cum sa ma omor..sunt inutila pentru toata lumea..aduc numai probleme familie mele..si port ghinion fiecarei persoane care imi vrea binele ..si care e aproape de mine va rog din toata inima mea spuneti mi cum sa fac sa ma omor…simplu rapid si eficient..

23 09 2009
addsalu

Miha,

Majoritatea membrilor prezenti in acest grup au gandit exact asa cum gandesti tu acum. Deci chiar putem intelege prin ce treci. Partea interesanta insa este ca, discutand, am reusit sa gasim IMPREUNA modalitati de a trece peste toate problemele care ne-au determinat sa gandim astfel la un anumit moment.

Te rog sa incerci sa ne dai o sansa. Spune-ne care este situatia ta – si care sunt motivele pentru care crezi ca esti inutila pentru toata lumea, ca aduci numai probleme si ca le porti ghinion – cu cat mai multe detalii care sa ne ajute sa putem intelege exact situatia ta.

Ti-am facut o categorie a ta – se numeste “Miha” si o gasesti in coloana din partea dreapta – “categorii”. Te rog sa ne scrii acolo – pur si simplu posteaza un comentariu. Nu iti face probleme in privinta detaliilor – le vom citi cu siguranta, indiferent de cat de lung ar fi comentariul tau. De fapt, cu cat este mai lung, cu cat ne dai mai multe detalii, cu atat vom putea intelege mai bine si vom putea identifica impreuna mai usor solutiile care, vei vedea, chiar exista! Trebuie doar sa le cautam impreuna!

Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, TOATE lucrurile sunt mai usor de suportat, si te vei convinge si singura de lucrul acesta, daca ne dai – si iti dai si tie – sansa de a-ti putea auzi povestea si de a sta de vorba unii cu ceilalti!

Cu prietenie,
Adrian

23 09 2009
ana

buna la toala lumea va rog ajutati-ma simt k vreau sa mor sa nu mai stiu nimic nimeni.vreau sa imi raspundeti urgent k altfel am sa fac o prostie mare si vor suferi doar 2 persoane mama si barbatul meu.tot calvaru asta a inceput pe 24 iulie 2009 knd barbatu meu a fost arestat pentru o talharie.suntem de 2 ani impreuna am trecut prin multe impreuna am fost si gravida si multe multe alete chestii ne iubim foarte mult in scrisori el in spune k ma iubeste si nu ma lasa.stiu k a gresit knd a facut asta dar vroia sa ne luam o masina masa nu ii dadea bani servici nu gasea deloc.i-a trecut chestia asta prin cap.el nu e in stare sa omoare nici o vietate dar s-a intamplat chestia asta oricui ii se poate intampla.tream printr-o perioada grea de tot facuse si un fel de depresie din cauza asta a facut am consultat si un psiholog sa ma lamureasa de ce a facut asta si diacnosticu afost depresia.tot incercam sa iau legatura cu soacra mea si se dadea la fund nu imi raspundea la telefon nici la mesaje si asa am trait din iulie panana acum maine se fac 3 sau doua luni am slabit foarte mult sunt foarte stresata si asa am ajuns la concluzia k sa ma omor, avocat are se lupta pentru el dar asteptarea asta ma omoara k sa aflu acum cateva zile de la verisoara lui k nimeni din familie si tot orasu spune k eu sunt de vina cu tot ce s-a intamplat lui nu suntem cununati momentan k vroiam de toate si el trebuia sa mi le ofere dar de 2 ani de zile nu am auzit-o pe masa vreodata sa mergem la mare cu ea sau sa ne dea ea bani de mare in schimb mama facea tot k sa ne fie bine si ne dadea chair daca in unele momente nu avea face pe dracu in 4 sa ne dea si sa-mi zica verisoara lui k masa i-a oferit mult mai mult si ii va orferi mult mai mult decat pot eu sa ii dau vreodata.knd l-am cunoscut era mai golanel asa dar de cand sunt cu el s-a schimbat foarte mult abia mai iesea cu prietenii lui stateam numai impreuna si nu ma lasa nici o clipa singura.la telefon knd vb cu el din puscarie si primesc scrisori de la el imi spune k ma iubeste si sa nu renunt la el k eu sunt viata lui si eu ii spun la fel pentru k asta simtimsi daca renunt el fara mine nu poate sa traiasca k eu sunt aerul lui.nu e nebun stati linistiti ne iubim foarte mul.va rog sa ma ajutati sunt disperata nu stiu ce sa ma mai fac vreau un raspuns mi-e cam frika k daca eu fac cv si el o sa faca la fel asa k ca va rog sa ma ajutati sa trec peste chestia asta.va multumesc anticipat.o sa va mai povestesc si alta data ce s-au mai petrecut in astia 2 ani petrecuti cu el.da-mi un sfat urgent.

23 09 2009
addsalu

Draga Ana,

O sa iti spun Ana Princess, si asa iti voi numi si “categoria” ta, pe care o vei gasi in coloana din partea dreapta. Motivul? Avand in vedere ca mai avem cateva membre ale grupului nostru cu numele “Ana”, si ca trebuie sa va putem diferentia intr-un fel sau altul, si inspirat de povestea ta si de alte elemente pe care sunt convins ca le-ai intuit deja, am convingerea ca este un nume care ti se potriveste. La urma-urmei, tu esti printesa lui, nu-i asa?

Dar sa trecem la ce te doare. Se vede ca esti foarte agitata si ca ceva te-a tulburat foarte mult, atat de mult incat sa ajungi sa ai astfel de ganduri. Imi place insa faptul ca te gandesti la cei dragi tie si ca realizezi faptul ca un astfel de gest nu se poate sa nu aiba consecinte tragice. Asa ca cel mai bine este sa incerci sa te linistesti, si apoi sa ne povestesti acele detalii pe care ni le-ai promis despre cei doi ani petrecuti de voi impreuna. De asemenea, as vrea sa te concentrezi putin si sa incerci sa ne relatezi si ce anume a declansat toata aceasta criza in viata ta. Da, problemele inteleg ca exista de ceva vreme, insa trebuie sa se fi intamplat ceva de curand care sa fi pus “capac”, intr-un fel sau altul, si sa te fi determinat sa te gandesti la sinucidere.

Intre timp, repet, te rog sa incerci sa te linistesti. De obicei, in astfel de situatii, cel mai bine este sa vorbesti cu cineva – fie fata in fata, fie aici, in scris. Foarte multi considera chiar ca aceasta a doua varianta – sa scrii aici – este chiar mai comoda si o prefera pentru ca, pe de o parte, se simt in siguranta – nu stie nimeni cine sunt in realitate, nu le vede nimeni chipul, nu le aude vocea, nu le vede lacrimile din ochi, care curg de multe ori atunci cand ne varsam amarul in scris… Si, sa mai stii, un ceai caldut este de asemenea un real ajutor. Ceaiul poate fi din sunatoare sau tei – ambele sunt foarte bune pentru astfel de situatii – primul are efect antidepresiv, iar cel de-al doilea are efect calmant… si chiar ajuta, vei vedea!

Sinuciderea chiar nu este o solutie! Daca te sinucizi nu il vei putea scoate din inchisoare mai repede, nu ii vei putea influenta sentinta si nici nu vei putea fi cu el. NICIODATA! Gandeste-te ca, oricat de indepartata ar fi eliberarea lui, exista o zi in care veti putea fi impreuna… Si ca pana atunci va puteti scrie, puteti vorbi din cand in cand la telefon, il poti vizita, va puteti chiar casatori! Stiai asta? Exista multe cupluri care s-au casatorit in inchisoare… Si asta le da celor de acolo o speranta, ceva de care sa se agate cu disperare, ceva spre care sa priveasca, ii ajuta sa isi faca planuri de viitor… Ei bine, singura modalitate de a da cu piciorul DEFINITIV relatiei voastre este sinuciderea! Acum vezi de ce spun ca este cea mai rea varianta pe care o poti alege?

In plus, asa cum intuiesti, este posibil ca si el, care te iubeste atat de mult, sa faca acelasi lucru… Vrei sa ai moartea lui pe constiinta? Esti gata sa iti asumi o asemenea povara IMENSA? Chiar merita el sa ii faci una ca asta? Chiar nu meriti si tu, dar si el, sansa de a fi impreuna candva, de a va intemeia o familie, de a o lua de la inceput? Merita oare ca, printr-un astfel de gest necugetat, sa dai cu piciorul la tot? Si pentru ce? Pentru a muri? Pentru a fi lipsita de toate aceste bucurii de care ai putea avea parte?

Gandeste-te apoi la mama ta, care spui ca v-a ajutat atat de mult… Gandeste-te ca nu mai e tanara, si ca inima ei poate ca nu ar putea suporta o asemenea lovitura… Vei trai, iti vei intemeia familia pe care o visezi, vei avea poate copiii tai, si vei ajunge sa intelegi ca cea mai grea lovitura pentru un parinte este sa isi inmormanteze propriul copil… De ce sa ii faci una ca asta? Pentru ce zice lumea? De gura lumii?

Gandeste-te ca nimeni, niciodata, nu a reusit sa ii impace pe toti si sa ii faca pe toti sa il iubeasca si sa il vorbeasca de bine… Chiar crezi ca le vei schimba parerile daca te omori? Oare nu vor spune ei “vezi, ti-am zis noi ca am avut dreptate, si ca se simtea vinovata… de-aia s-a si omorat…” De ce sa le dai satisfactia asta? Nu, Ana, in nici un caz. Tu TREBUIE sa traiesti, auzi? Trebuie sa traiesti, sa lupti pentru a doua sansa… Pentru ca nu este doar sansa ta, este si sansa “omului tau”, si sansa de a le face o bucurie parintilor tai, mamei tale, celor care tin la tine si care nu iau in seama rautatile altora…

Oamenii vor spune mereu rautati… Dar noi trebuie sa invatam sa mergem mai departe, sa ne gandim la lucrurile cu adevarat importante, la ceea ce conteaza cu adevarat, nu la vorbele lor… Relatia voastra, dragostea voastra, viitorul vostru… astea sunt lucrurile care conteaza cu adevarat… Vorbele oamenilor de nimic astazi sunt impotriva ta, maine vor fi impotriva altcuiva… pentru ca asta le e felul… Iti spun, nu merita sa le dai atentie si satisfactie… In schimb, mama ta, “omul tau”, tu insati – meritati sansa asta! Nu ti-o refuza, si nu le-o refuza nici lor!

Asteptam sa revii! Vei vedea cum, cu putin ajutor si cu sprijinul acestor oameni minunati de aici si, mai ales, al Bunului Dumnezeu, toate lucrurile se pot schimba in bine! Trebuie doar sa ai putin curaj si rabdare!

Cu prietenie,
Adrian

PS Te rog sa ne scrii in noua ta “categorie” – pe care am numit-o, cum spuneam, Ana Princess, si pe care o gasesti in coloana din partea dreapta.

26 09 2009
cel bun

Am trecut antamplator pe aici.E ora tarzie eram obosit pleoapele mi se lipeau ami curgeau parca ochii an gura de oboseala… cand am vazut un nume ;ANDREEA; DA E SOTIA MEA AVEM UN COPIL AMPREUNA O IUBESC E VIATA MEA MAMA COPILULUI MEU ARE TOT CE AI TREBUIE::: DE CE ?:: VREA SA SE SINUCIDA? VA RASPUND EU SI CREDETIMA NUMAI BUNUL DUMNEZEU POATE SO OPREASCA. de ce spun asta? PENTRU CA A AVUT O COPILARIE….. adolescenta……iar acum de un an jumate e tinuta pe palme .multe persoane o urasc .ei spun ca ea nu merita sa aiba familie si o viata buna.CINEVA A PLATIT SI CONTINUA SI ACUM SA PLATEASCA SA ISE FACA FARMECE MAGIE NEAGRA SI UITE ASTA O ADUCE AN PRAGUL DISPERARI

26 09 2009
addsalu

@Cel bun – de unde stii ca este vorba despre una si aceeasi persoana? Eu unul pot spune ca am dubii serioase ca este vorba despre una si aceeasi persoana.

As putea confirma insa (ori infirma) daca imi spui adresa ei de mail, la care am avut doar eu acces. Te asigur ca datele sunt in siguranta; nu mai intra nimic aici inainte de a citi eu mesajele, si nu as permite ca o adresa de e-mail sa ajunga in spatiul public; e doar pentru mine, scepticul, pentru a ma convinge ca nu e vorba despre o gluma proasta.

In privinta farmecelor, magiei etc., pozitia mea este ferma: nimic nu are efect impotriva celor care Il iubesc pe Dumnezeu si sunt iubiti de El. Adapostiti-va la umbra Lui, mergeti la biserica, vorbiti cu preotul sau pastorul de acolo, rugati-va, cititi Biblia, incredeti-va in Dumnezeu si veti fi la adapostul aripilor Sale!

Cu prietenie,
Adrian

26 09 2009
cristina

hei buna ,
numele meu este cristina , mai am 2 sapt si fac 19 ani .
am stat cu un baiat 2 ani si jumatate .
la inceput pot sa spun cu mana pe inima ca l-am urat din tot sufletul , m-am pus pe bune cu el doar ca sa ii fac in ciuda unei fete din clasa , o fata pe care orice baiat si-ar dorii sa o aiba , (baiatu despre care va spun este cu mine in clasa si cu tipa respectiva care mai tarziu a renuntzat la studii ), ok toate bune si frumoase ma prefaceam ca il iubesc , dar fara sa imi dau seama am inceput sa tin la el cu adevarat , si sa imi dau seama ca pe zi ce trece am nevoie de el tot mai mult . il iubesc pur si simplu .
in timp a ajuns si el sa tina la mine .
acum in vacantza de vara el a fost plecat la mama lui in italia …. nu prea am tinut legatura si de cele mai multe ori cand intra pe mess ne certam urat rau de tot.
cand a venit in tara ma cautat … doar ca ma cautat doar ca sa mai stea cu mine 4 zile , dupa 4 zile de cand a venit in tara mi-a zis ca nu mai vrea sa stea cu mine ca nuj cum sa spun a zis ca face asta pt binele meu , ca sa nu ma mai faca sa plang si puii mei chestii de genu .
nu stiu ce sa mai fac acum el sta cu o panarama cu care a mai stat mai de mult ,
am stat cu lama pe vene si cu sticla de clor langa mine si plange-am in ultimul hal , eu fara el nu pot sa traiesc il iubesc el e totul pt mine , si daca nu il am mai bine mor, nu stiu cat am sa mai rezist , ma culc plangand ma trezesc plangand , il vreau inapoi :((:((:((
de ce este viatza atat de dura
vreau sa mor pur si simplu nu pot sa traiesc fara el …. el pt mine a ajuns sa fie ca aerul pe care il respir … nuj stiti si voi senzatia aia cand nu mai ai aer si simti ca te sufoci la fel sunt si eu fara el ….
si ce este si mai naspa e faptul ca e cu mine in clasa baiatul respectiv si o sa il vad zi de zi la scl
nu stiu pur si simplu nu stiu ce sa fac
singurul lucru care il am in cap e ca fara el nu pot traii , nuj daca pot spune ca norocul meu e ca stau la parter , la cate crize de nervi am avut daca statea la et patru ma aruncam de mult pe geam
nu mai pot simt ca mor fara el
il vreau inapoi :((:((:((:((:(( el este al meu si fara el mor

26 09 2009
addsalu

Cristina,

In primul rand, bine ai venit aici. Stiu ca nu este chiar cel mai fericit moment, insa imi doresc din suflet sa simti ca aici esti primita cu bratele deschise de niste oameni extraordinari, care au trecut prin ce treci si tu acum.

Intr-adevar, este exttrem de greu atunci cand iubesti si suferi deceptii in dragoste. Inteleptul Solomon avea insa o vorba: mai mult valoreaza un caine viu decat un leu mort… adica, altfel spus, daca tot ceea ce iti doresti este sa fii cu el, care crezi ca sunt sansele de a-ti vedea aceasta dorinta implinita daca folosesti acea lama sau clorul de care vorbesti? Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca e posibil sa esuezi si atunci vei ramane cu probleme grave pentru tot restul vietii… Oare care crezi ca ar fi sansele ca el sa se intoarca la tine daca ai fi paralizata, sa zicem, sau daca ar trebui sa fii mereu hranita intravenos pentru ca ti-ai distrus organismul cu acel clor ingerat intr-un moment de nechibzuinta?

Stiu ca e greu, dar gandeste-te ca atata timp cat traiesti exista in permanenta posibilitatea ca visurile tale sa redevina realitate. Daca mori insa, sansele tale sunt ZERO! Eu stiu ce as alege…

Hai, capul sus… Daca iti e chiar atat de greu sa il vezi acum, incearca sa il eviti vreo doua saptamani… Ia-ti o scutire medicala pentru aceasta perioada, iar ulterior incearca sa il eviti… Probabil ca va ajunge sa se intrebe de ce… Si, poate, cine stie, veti avea sansa de a sta de vorba serios si sa lamuriti problemele dintre voi… Dar toate astea, repet, nu sunt posibile decat daca iei hotararea ferma, categorica, de a ramane in viata!

Iti suntem alaturi in tot acest timp, si dupa… Ori de cate ori simti ca nu mai poti, suntem aici, scrie-ne, si cautam impreuna solutiile cele mai bune!

Ti-am facut o categorie a ta in coloana din partea dreapta, asa ca te consideram “de-a casei”, draga noastra Cristina. Haide, sterge-ti lacrimile si incearca sa iti ocupi timpul, sa iti tii mintea ocupata cat mai mult timp posibil, sa nu ii lasi vreme sa se gandeasca la el si sa cazi din nou in “butoiul cu melancolie”. Daca intr-adevar te merita, va intelege ca tii la el si ca te-a ranit prin gesturile lui, iar daca nu, poate ca nu te merita… Si daca nu te merita, merita oare sa te consumi pentru el?

Cu prietenie,
Adrian

20 10 2009
Gabriel

Buna ziua,
Apreciez intentiile acestui grup de suport, dar ce ne facem atunci cand rational stim ca este stupid sa ne gandim la suicid, dar sentimental nu mai putem rezista.
Eu sunt un tanar de 31 de ani care a avut ghinionul de a se casatorii cu femeia nepotrivita. Am fosta alaturi de aceasta femeie timp de 4 ani, dintre care 2 au fost de casatorie. Am fost cucerit, cerut in casatorie si acum parasit intr-un mod brutal si lipsit de sens. Daca nu cu mult timp inainte de a ma parasii imi spunea ca sunt cel mai important om din viata ei la foarte scurt timp a hotarat sa divorteze, fara sa imi ofere macar 1 motiv concret pt care a luat aceasta decizie.
Relatia nu a inceput ca o furtuna ci ca o zi frumoasa de primavara, iar eu am ajuns repede sa o iubesc; apoi a urmat casatoria si cand credeam ca voi fi mereu fericit alaturi de sotia mea, m-a parasit.
Acum o iubesc enorm desi a facut foarte multe lucruri urate in ultimul timp si totusi simt ca nu mai pot respira fara ea. Viata mea nu mai are nici un sens fara ea.
Ce as putea sa fac pentru a evita momentul brutal al sfarsitului, care simt ca se apropie cu viteza foarte mare, iar puterile mele de a mai lupta impotriva suferintei s-au terminat?
Nu imi mai doresc decat sa adorm si sa nu ma mai trezesc!
Daca e cineva care poate sa ma ajute, accept cu bratele deschise ajutorul.

20 10 2009
monica

si eu trec printr0o situatie dificila si am aceleasi ganduri ca toti cei care au scris aici

20 10 2009
addsalu

Draga Gabriel,

In primul rand permite-mi sa iti urez bun venit aici. Stiu ca nu este deloc usor si nu indraznesc sa afirm ca exista o solutie universala brevetata. Iti pot spune insa ca aici sunt peste o suta de persoane care au trecut prin chestiuni similare si pot intelege cu adevarat ce simti, cum te simti si care este starea ta generala in aceste momente. Si iti mai pot spune – iar prietenii mei de aici o pot confirma – ca, totusi, putem invinge si chiar merita sa luptam.

Exista o vorba – “nu te casatori cu persoana cu care crezi ca poti trai, ci cu acea persoana fara de care simti ca nu poti trai”… Oare nu acesta a fost gandul cu care ai pornit pe drumul casniciei? Oare nu de-asta ai acceptat sa ii fii alaturi, la bine si la rau?

Din pacate insa este greu sa ramai statornic in dragoste. Unii reusesc, iar altii nu, ci se lasa clatinati din diverse motive si, atunci cand “furtunile” sunt mari, se lasa doborati. Iar atunci relatia se rupe, fara voia celui care a ramas statornic si care a investit in acea relatie TOTUL. Si care simte si acum ca nu mai poate continua fara persoana iubita…

Dragul nostru Gabriel, multi dintre cei cu care am avut privilegiul de a discuta acest gen de ganduri si intamplari intime au ajuns, dupa o anumita perioada de introspectie, la concluzia ca persoana care i-a parasit nu mai este aceeasi persoana de care s-au indragostit nebuneste si pentru care erau gata sa faca orice odinioara. Din motive pe care unii le stiu, altii – la fel ca tine, nu le cunosc (si cred ca pentru cei din urma durerea este cu atat mai mare), persoanele atat de dragi inimii lor s-au schimbat atat de profund si de dramatic incat dragostea lor fierbinte s-a racit si s-a transformat incet-incet in indiferenta sau chiar in ura. Ori, mai rau, s-a transformat in dragoste pentru altcineva… Si atunci acei prieteni s-au intrebat daca chiar merita ca viata lor, pe care odinioara o asternusera la picioarele unei persoane care in final s-a dovedit nedemna de un asemenea dar, sa o sfarseasca in mod atat de brusc, de violent si dramatic… Si au ales sa traiasca, descoperind ca durerea si frustrarea lor poate fi depasita, incet dar sigur, discutand despre lucrurile acestea cu persoane care au trecut si ele pe acolo…

Si uite-asa s-a nascut ideea acestui grup… Unde ai venit si tu, si unde imi doresc din tot sufletul sa te simti de-al casei. Si, pentru ca lucrurile sa fie si mai simple, ti-am facut o categorie a ta, in coloana din partea dreapta, unde te voi ruga sa incepi sa ne spui povestea ta, fila cu fila si pas cu pas. Vei vedea cum, scriind despre aceste lucruri, tu insuti iti vei putea aseza mai bine informatiile si vei putea capata o intelegere mai profunda asupra unor lucruri pe care poate niciodata n-ai stat sa le analizezi ca atare si, in plus, vei vedea cum multi dintre membrii extraordinari ai acestui grup iti vor scrie si iti vor impartasi, la randul lor, din experienta si din pataniile lor. Iar asta chiar ajuta, sa stii… Pentru ca orice “povara” devine mult mai usoara sau, cel putin, devine suportabila atunci cand este purtata nu de unul singur, ci de mai multe persoane pe care durerea si problemele comune ajung sa ii uneasca.

Hai, capul sus, asteptam povestea ta! Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, TOTUL este posibil!

Cu prietenie,
Adrian

20 10 2009
addsalu

Monica,

Bine ai venit! M-am grabit sa iti fac o categorie a ta, in coloana din partea dreapta, unde, dupa cum stii, asteptam mai multe detalii din povestea ta, pentru a putea intelege mai bine cu ce te confrunti si pentru a incerca sa ii dam de capat impreuna. Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, scriind despre aceste lucruri, si interactionand cu membrii acestui grup de suport, lucrurile incep sa se vada altfel… Pentru ca, oricat de negre ti-ar parea ele acum o solutie trebuie sa existe… si impreuna o putem gasi mult mai usor!

Capul sus, draga Monica, si asteptam povestea ta! Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, TOTUL este posibil!

Cu prietenie,
Adrian

21 10 2009
Nothing

Cand in ochii tuturor, esti un ratat… Nu ai nimic bun, si nimeni, niciodata nu te intmpina cu vreo vorba buna. Ai doar prieteni care, de fapt, nu iti sunt prieteni, sunt doar..vampiri. Cand, ti se reaminteste zilnic, ca tii umbra degeba pamantului, si dragostea la care ai visat mereu este doar o sursa de suferinta constanta, ce faci?
Cine sau ce te poate face din nou, puternic?! Cine te ajuta sa treci peste toate lucrurile astea ce zilnic te doboara? Cum sa mai zambesti, cand de fiecare data este cineva langa tine sa iti reaminteasca ce prost esti ca iti permiti sa zambesti?! Pentru mine, zambetele costa, si costa prea mult. Pot spune ca de la varsta de 16 ani, eu nu am mai simtit nimic..si au trecut ceva ani de atunci.
Cand toti cei din jur, te vad ca o persoana oribila, cum sa te mai uiti in oglinda si sa spui: ” Azi va fi mai bine! De azi, voi reusi!” ?
Am gresit si eu, dar tind sa cred ca nu am gresit atat de mult pentru pedepsele astea ce ma acopera, pur si simplu.
E prea mult. Mult prea mult. Obisnuiam sa cred ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce…am renuntat sa mai cred in asta, caci singura nu mai pot duce atat…
Stiu ca am nevoie de ajutor, am nevoie de cineva..am nevoie de cuvinte! E oare cineva pentru mine, aici?!

21 10 2009
Alex

am ajuns la acest site… din pura intamplare si chiar am o problema… am avut o prietena… care cred ca am iubit-o prea mult… si acum,nu prea mai pot trai fara ea… si culmea,am stat cu ia doar o luna jumate… ce pot face?…

22 10 2009
addsalu

Nothing,

Pot sa iti spun cine sau ce ma ajuta pe mine sa merg mai departe in momente similare… Pe de o parte, si cel mai important rol il are Bunul, si practicarea diverselor discipline crestine (pentru ca nu am ascuns nici o data faptul ca sunt crestin practicant). Si, pe de alta parte, sunt prietenii, acele persoane care pot intelege anumite lucruri, care sunt nu doar dispusi, ci si capabili sa asculte si sa inteleaga, fie si doar datorita faptului ca au trecut pe acolo la un moment dat…

Si pot, de asemenea, sa te asigur ca si pentru tine exista cu siguranta cineva gata sa te asculte si sa iti fie alaturi. Si ca, daca “ceea ce nu mai poti duce” este intr-adevar atat de greu incat simti ca te doboara si ca nu mai poti inainta, daca “imparti” cu prietenii tai – fie ei si virtuali, va fi cu siguranta mai usor… Nu inseamna ca problemele vor disparea batand din palme, nu inseamna nici ca iti va fi oferita o solutie minune… Ci inseamna pur si simplu ca vei gasi cu siguranta oameni dispusi sa iti asculte povestea si sa iti fie alaturi, sa caute impreuna cu tine solutii viabile, sa imparta cu tine si esecurile, dar si victoriile…

Ti-am creat o categorie a ta – “Nothing”, in coloana din dreapta. Astept sa ne spui acolo mai multe detalii concrete, pentru a vedea incotro putem merge impreuna…

Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si virtuali, Totul este posibil!

Cu prietenie,
Adrian

22 10 2009
addsalu

Alex,

Haide sa o luam pe rand. Esti intre prieteni dispusi sa asculte si sa se implice in rezolvarea problemelor celorlalti, fie si doar pentru ca ei au trecut la randul lor prin chestiuni similare.

Asa ca uite ce iti propun: iti fac o “categorie” a ta in coloana din dreapta – “Alex”. Asteptam acolo povestea ta, cu cat mai multe detalii ne poti oferi, pentru a ne ajuta sa intelegem exact despre ce este vorba, si cautam impreuna solutii. Pentru ca ele exista, te asigur, chiar daca de unul singur este mai greu sa le gasesti uneori. Dar, vorba aceea, de-asta sunt buni prietenii (fie ei si virtuali), nu?

Cu prietenie,
Adrian

10 11 2009
George D.

Mama…ce am vazut aici..m-am crucit….serios…fel si fel de cazuri….doamne…cata suferinta in oameni..oare pt ce am fost facuti pe lume..sa ne chinuim???sincer si yo trec printr-o situatie asemanatoare…akm 2 luni de zile mi-am depus demisia de locul de munca deoarece ma saturasem sa fac pe sclavul pe bani putini…akm imi caut de munca..SI NU GASESC…sunt plin de datorii…nush ce sa mai fac,sincer…ma gandeam sa ma apuc de talharii…da ma gandesc ca fac rau unor persoane(pt ca am vazut cazuri ca pt 10 lei s-a luat si viata de om)….si atunci m-am gandit sa-mi iau viata…nush…simt ca nu mai are rost sa traiesc..pt ce???sa ma chinui sa traiesc de pe o zi pe alta?..multora le-am zis ce am de gand…si m-au tratat cu indiferenta…mi-au zis ca nu’s sanatos la cap si ca nu are rost sa-mi inchid viata akm(la 22 de ani) si ca viitorul e greu si ca de-akm incep sa-l traiesc….dar simt ca nu mai pot…nush…dar va zic sincer..mi-e si frica sa fac gestul asta…nush…mi-as dori sa ma culc si sa nu ma mai trezesc…da-ti-mi un sfat pe mail va rog…Va multumesc anticipat!!! Cu stima si respect: George D.

10 11 2009
addsalu

George,

Mi-am permis sa iti moderez numele, pentru motive pe care poate le vei intelege mai tarziu. Sper ca e ok ca ti-am lasat doar intiala. In felul acesta vei sti exact ca este vorba despre tine si nici ceilalti nu vor putea face o legatura imediata intre nume si persoana, in felul acesta fiind protejat tu insuti.

Intr-adevar, este foarte greu sa fii intr-o situatie precum cea pe care o descrii. Dar permite-mi sa te intreb daca, presupunand prin absurd ca ai face gestul de care spui, ti-ai acoperi datoriile? Oare atunci ai putea avea satisfactia dupa care fiecare din noi tanjeste in interiorul sau?

Da, este adevarat, viata este grea uneori, si totul devine si mai complicat atunci cand nu ai un job si cand nu simti ca produci ceva. Insa toate acestea sunt probleme TEMPORARE, draga George. Da, poate ca dureaza de ceva vreme si poate ca vor mai dura putin, insa daca perseverezi si vei continua sa cauti la un moment dat vei gasi ceva de lucru. Poate ca nu va fi in domeniul in care visezi sa lucrezi si poate ca salariul nu va fi cel mai bun posibil, insa nu uita ca nimeni (sau, ma rog, foarte putini oameni) au ajuns direct in varful piramidei… Majoritatea au luat-o de jos, au muncit si au transpirat din greu, au facut eforturi mari pana cand au ajuns acolo… Vorbeste cu parintii tai sau cu altii de varsta lor si vei vedea ca nici pentru ei lucrurile nu au fost tocmai roz, vei vedea cat de grele au fost si vremurile in care au trait ei… Cum plateau rata la casa trei sferturi din salariu… Cum munceau si sambetele, iar duminicile trebuiau sa faca munca patriotica si sa ii asculte pe niste imbecili cum isi dau aere si cum le spuneau cat de bine o duceau ei in acele vremuri… Si totusi… uita-te la ei… Marea majoritate au reusit sa faca ceva… Un apartament, o masina, un televizor color… Asta era o realizare fantastica, pentru ca era pe atunci echivalentul a vreo zece salarii… si nu il puteai lua oricand voiai, ci trebuia sa te pui pe liste lungi de asteptare… trebuia sa faci apel la toate “pilele” pe care le stiai…

Si totusi, s-au incapatanat, au perseverat, au continuat sa lupte… si au reusit…

Chiar daca acum e greu, George, nu abandona! Esti de-abia la inceputul drumului, la fel ca multi din noi cei de aici… Unul dintre lucrurile care pe mine unul ma motiveaza sa lupt atunci cand dau de greu este sa ma uit la situatiile similare ale altora… Si cand vad cu cate greutati au fost nevoiti sa dea piept ei, cei pe care ii cunosc, in cazul de fata parintii, cei mai in varsta decat noi, generatia lor, apoi si bunicii nostri, care au fost nevoiti sa treaca si printr-un razboi, dintr-o data parca problemele mele parca nu mai par atat de mari… Prin comparatie cu ale lor, parca gasesc atunci si motive sa fiu recunoscator pentru ca nu a fost nevoie sa trec prin ce au trecut ei… Pentru ca, sincer, nu stiu ce as fi facut atunci…

Hai, capul sus, cauta in continuare, refuza sa dai ascultare gandurilor sau ideilor care ti se par absurde ori inutile (suicid, talharii etc), pentru ca doar daca nu cauti nu vei gasi nimic de lucru… Incearca sa faci si unele compromisuri, daca asta inseamna sa accepti mai putini bani decat stii ca meriti, gandindu-te ca este poate doar o perioada in care va trebui sa ii convingi ca poti mai mult… Pentru ca daca muncesti din greu si perseverezi, mai devreme sau mai tarziu eforturile tale vor fi remarcate… Si intr-un final eforturile iti vor fi rasplatite, intr-un fel sau altul.

Cu prietenie,
Adrian

PS Ti-am facut o categorie a ta – George D. Te asteptam sa revii acolo ori de cate ori vei simti nevoia sa vorbesti cu cineva. Si, neaparat, atunci cand iti vei gasi un job si cand soarele va rasari si pe ulita ta!

19 11 2009
sorin

salut sunt un baiat trist si am ajuns la disperare m am despartit d prietena si d atunci mi merge totul nasol la munka nu mai merge vor sa ma dea afara datoriile vin peste mine si am decis k s mi pun kapat vieti astea nemiloase k e mai bine nu mai sufar prieteni mi zik k sunt un ratat k nu merit nimik kiar vreau sa plek dupa aceasta lume rea va sal

20 11 2009
addsalu

Sorin,

Bine ai venit. Dupa cum probabil ai putut constata, aici sunt multi, foarte multi cei care au trecut prin situatii similare – si parasiti, si cu datorii, si cu probleme la serviciu… Si cu asa-zisi prieteni care, in loc sa iti fie alaturi cand dai de greu, mai pun si ei paie pe foc si iti spun ca esti un ratat…

Stiu ca este extrem de greu, insa te rog sa te gandesti la un aspect: daca mori, chiar crezi ca rezolvi aceste probleme? Adica, de exemplu, iti va acoperi datoriile? Iti va aduce prietena inapoi? Iti va rezolva problemele la serviciu? Sau ii va face pe prietenii tai sa nu te mai considere un ratat?

Oare nu cumva tocmai asta va face mai rau decat crezi acum? Oare nu cumva moartea este exact lucrul pe car nu trebuie sa il faci, daca vrei sa schimbi ceva in bine la aceasta viata pe care o numesti nemiloasa?

Doar alegand sa traiesti, draga Sorin, iti vei oferi sansa de a gasi rezolvari favorabile ale acestor probleme, si doar alegand sa traiesti le vei putea demonstra prietenilor tai ca nu esti un ratat, ci dimpotriva, un om care alege sa lupte, impotriva tuturor greutatilor!

Hai, capul sus! Uite, ti-am facut o categorie a ta, in coloana din partea dreapta, unde te asteptam sa ne dai mai multe detalii, pentru a gasi impreuna variante de rezolvare. Stii cum se spune, unde-s multi, puterea creste… Vei descoperi aici un grup de oameni sufletisti si inimosi care, in ciuda problemelor lor, isi gasesc timpul si puterea de a le fi alaturi celor care trec prin aceleasi probleme cu care au dat si ei piept… si au reusit sa treaca peste ele…

Cu prietenie,
Adrian

24 11 2009
ducu

Sorin !!!!

Eu sunt de ceva timp intr-o situatie oarecum asemanatoare dar cred ca mult amplificata , am avut aceleasi ginduri ca si tine sunt cred ca 7 luni de cind ma zbat sa ies din aceasta nebunie dar…. sa astii ca moartea nu rezolva problemele si crede-ma singura problema care exista…. apare in momentul cind mori , in rest tot cea ce consideram noi problema, toate dar absolut toate, au rezolvare . Singura conditie in primul rind este sa acceptam ca le avem , si mai apoi sa nu ne mai uitam de ce le avem …. de aceia ca din acel moment trebuie sa privim numai inainte, la modul si solutiile care exista pt a fi rezolvate.
Sorin…. ai datorii , te-ai despartit de prietena ,colegii te trateaza urit , serviciul nu este sigur , toate astaea tu le consideri probleme … Da sunt probleme dar sa stii ca de fapt este o singura problema .. toate astea vin la pachet si este o singura problema si aceia este puterea ta de a trece peste tot si toate , ai puterea asta sunt convins , toti o avem trebuie numai sa privim inainte si sa cautam solutii …
Sorin … capul sus nu esti singur suntem alaturi de tine Sorin toate se vor risipi ca un fum de care nu i-ti vei mai aduce aminte .
Asteptam vesti Sorin !!!

Cu prietenie Ducu .

20 11 2009
George D.

Va scriu din nou pt ca am ajuns la capatul rabdarilor…simt ca nu mai pot….nu mai am nici un rost pe pamant…spune-ti-mi o cale de suicid sa nu ma chinui..nu stiu,da..mi-e frica sa mor…nu vreau sa mor chinuit…

20 11 2009
addsalu

Draga George,

Nu ne-ai spus de ce vrei cu tot dinadinsul sa mori? De ce crezi ca nu mai ai nici un rost pe pamant? Care ti-e povestea? Ce te-a adus in starea asta? Te rog, incearca sa faci un efort si sa ne ajuti sa intelegem mai multe. Poate gasim impreuna o modalitate de rezolvare… Te rog!

Te astept cu mai multe detalii!

Cu prietenie,
Adrian

26 11 2009
Ella D.

Simt ca inebunesc de ceva ani ma lupt sa trec cu vederea sa las de la mine ca sa fie bine si ce primesc?! injurii nici macar un multumesc si ghici ce mi se zice ?!”draga mea. stii ca pe tine te iubesc cel mai mult”. simt ca nu mai pot m-am saturat sa fiu criticata mereu sa mi se zica ca sunt urata proasta , ca nu stiu sa ma imbrac ca am un salariu mic si nesemnificativ ca sunt scuzati expresia”o piele a .. ” … am renuntat la atatea pt ce?!Nu nu mai suport !!!!

28 11 2009
addsalu

Draga Ella,

In primul rand bine ai venit aici. Este, intr-adevar, important sa stii sa faci o serie de compromisuri intr-o relatie de cuplu, insa trebuie sa intelegem ca uneori ce e prea mult e prea mult.

Nu stiu daca ai avut o discutie libera cu el, in care sa ii spui exact ce simti atunci cand iti vorbeste in felul acesta, cand se poarta cu tine astfel si cand te face sa te simti lipsita de valoare, neapreciata si chiar nedorita…

Indiferent de ce ti-ar zice si de cum ti-ar spune, tu trebuie sa ai in vedere cateva lucruri:

1. Daca ai fi intr-adevar asa cum iti spune el, gandeste-te ca nu s-ar fi uitat la tine si nu s-ar fi straduit sa te cucereasca la inceputurile relatiei voastre. Ori, faptul ca s-a simtit atras de tine la inceput, ca te-a considerat valoroasa, frumoasa, o persoana pe care merita sa o cuceresti… toate acestea ii contrazic flagrant atitudinea de acum… Asta inseamna ca nu tu esti cea care s-a schimbat, ci el… sau atitudinea lui fata de tine…

2. Te-ai gandit vreodata ca poate ar fi bine sa luati o pauza in relatia voastra de cuplu? Un timp in care sa nu mai fiti unul langa celalalt, in care sa reflectati daca vreti sa mergeti mai departe in aceeasi formula sau, dimpotriva, daca nu cumva a continua impreuna este toxic cel putin pentru unul dintre voi… Apoi, dupa aceasta perioada de pauza, in care sa aveti posibilitatea sa reflectati “la rece” si sa va hotarati care este directia in care vreti sa mergeti, impreuna sau fiecare pe drumul lui, veti putea lua o decizie buna, de care sa va tineti pana in panzele albe.

3. Imi pare rau ca indraznesc sa intreb asta, dar… crezi ca exista posibilitatea ca el sa aiba pe altcineva in viata lui?

4. Da, viata de cuplu presupune compromisuri, presupune si sa renunti la multe lucruri de dragul lui sau de dragul ei, insa in nici un caz nu este normal si de dorit ca aceste privatiuni sau renuntari sa fie doar din partea unuia dintre voi… Sau, daca asa a fost pana acum, poti spune oricand “stop”…

5. Indiferent de problemele pe care le intampinati sau pe care tu le intampini, trebuie sa stii ca in nici un caz nu este o solutie sa iti faci rau. Chiar nu merita. Tu ai fost cea care te-ai sacrificat pana acum. Tot tu sa fii cea care va suporta consecintele unui dezastru pe care nu tu il alimentezi? Nu crezi ca este prea mult?

Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta, unde asteptam sa ne scrii din nou. Vei vedea ca multi dintre membrii acestui grup extraordinar vor dori sa iti fie alaturi si chiar iti vor fi alaturi.

Cu prietenie,
Adrian

28 11 2009
zahir

buna!nu credeam ca poate exista un astfel de form dar ma bucur ca exista.nu stiu de ce traiesc pe pamant si fiecare zi mi se pare un chin, sper sa mi se intamnple ceva frumos dar nu se intampla…e deprimant si ma simt mai rau in fiecare zi.

29 11 2009
addsalu

Draga Zahir,

Iti multumesc pentru cuvintele tale de apreciere si, mai ales, pentru deschiderea de a ne scrie prin ce treci. Probabil ca, citind mai multe povesti adevarate venite din partea membrilor grupului, ai inteles in esenta care este rolul nostru.

Indraznesc sa te consider noul nostru prieten si sa iti fac o “categorie” a ta in coloana din partea dreapta, unde astept sa ne scrii mai multe lucruri care sa ne ajute sa iti intelegem suferinta si zbuciumul si, ulterior, sa putem cauta impreuna o solutie pentru a iesi de acolo. Stii deja ca orice povara, indiferent de greutatea ei, atunci cand este purtata de mai multe persoane, devine incet-incet suportabila… De-asta suntem aici, Zahir… Sa o purtam impreuna cu tine… Ajuta-ne sa intelegem despre ce este vorba!

Asteptam raspunsul tau in categoria ta din coloana din dreapta, “Zahir”.

Cu prietenie,
Adrian

3 12 2009
Alexandra

Ma numesc Alexandra si am doar 13 ani sunt o fata care numa probleme face ..nu ma inteleg cu parinti nici cu prieteni si ma intreb de ce mai traiesc ..ar trebui sa ..ma bucur de copilaria ..care o fac rar..si as vrea sa ma schimb sa nu mai fiu rea..si..sa raspund parintilor mei..ii iubesc enorm….Dumnezeu Isus si Fecioara Maria am zis ca ma asteapta….si eu ..acolo am sa fac fapte bune….dar …nu vreau sa imi parasesc parinti si prieteni ei toti sunt viata….mai ales Dumnezeu…Isus si Fecioara Maria…apoi parinti ..animalutele mele si prieteni mei care uni din ei..mai dezamagit mult…orcum am vrut sa plec de acasa dar nu pot supravetui si am zis sa imi iau capat zilelor…si vreau sa mor..plang meru….aproape…..ma simt in plus pe acest pamant..de ce nush…vreau sa ma schimb in bine si sa imi pot continua copilaria ..de iubiri…chiar nu ma intereseaza la varsta mea cum ziceam copilaria e doar una baieti sunt o mie….Va rog datimi un sfat…Multumesc.

3 12 2009
Alexandra

Si am uitat sa mentionez ca ..nu stiu cum e viata …abea o descopar..cate violenta si…rautate poate exista…..Nu sunt o fata fitoasa..ci mataita la varsta mea ma joc cu papusile..si ma voi mai juca..nu mie rusine sa o spun…Cei ..cu varstele de 13 14 15 16 ..etc..nu stiu ce e dragostea si iubirea..fata de un baiat sau o fata nu trebuie sa iti iei viata ca el sau ea nu te baga inseama..poate ca te place si vrea sa nu iti dea inportata ..sa nu afli ca el ori ea te place…..eu nu sunt in masura..sa dau niste sugesti dar spun ce simt in adancul inimi..Sunt si oameni cu suflet mare cum sunteti voi…ajutati lumea…si am ajuns aici…..cu gandul la moarte..dar miam dat seama pe parcurs ca nu am eu dreptul de am lua viata data de Dumnezeu si de mami..pentru ca eu totusi sunt un copil…dar…trebuie sa imi schimb comportamentul…si sper sa ma ajutati sa nu mai fiu rea…sa raspund urat parintilor mei si prietenilor mei..si sa fiu cuminte..asa va spun si voua ca viata e frumoasa daca ai inceputt sa o descoperi si daca dai la o parte…rautatile …si iubirile..de durata mica…..eu va spun ///TRAITIVA VIATA //si lasati la prostie moartea….cand ne va fi sa murim ..atunci…nu o sa vrem poate…Eu miam deschis ochi si nu mai trebuie sa vorbesc despre..moarte…Va rog ajutatima sa ma schimb de comportament…………………..Multumesc din nou….si sper sa uitati cuvantul moarte la varsta noastra a tuturor………e o viata frumoasa si trebuie traita…..:-)

4 12 2009
addsalu

Draga Alexandra,

In primul rand bine ai venit. Esti intre prieteni, asa cum ai sesizat tu insati, asa ca am indraznit sa fac un pas mai departe pentru a te simti “de-a casei” – ti-am facut o categorie a ta, pe care am numit-o “Alexandra 13″. O gasesti in coloana din dreapta. Acolo am postat un raspuns mai elaborat si tot acolo vei gasi, probabil, si alte contributii de-ale membrilor acestui grup de suport.

Inca o data, bine ai venit, capul sus si nu dispera! Totul se rezolva in timp, in cazul tau. Esti la o varsta la care astfel de ganduri sunt cat se poate de frecvente. Important este sa perseverezi sa faci ce stii ca este bine, sa lupti sa ramai in viata, iar timpul le va rezolva, vei vedea!

Cu prietenie,
Adrian

15 12 2009
ioana

mereu e la fel.de fiecare data viata iti demonstreaza ca nu ai pentru ce sa traiesti.pur si simplu m-am saturat de viata monotona si de faptul ca nu am curajul sa fac nimic pentru mine,nimic care sa ma faca fericita.

16 12 2009
addsalu

Draga Ioana,

Fiecare dintre noi suntem nevoiti sa trecem, uneori, prin niste situatii care sa ne aduca in pragul disperarii. Iar monotonia este, prin natura ei, dezarmanta…

Exista insa un lucru pe care trebuie sa il stii: atunci cand traversezi astfel de momente, cand esti “la cald”, cum se spune, este foarte posibil sa nu poti vedea pur si simplu imaginea intreaga, ci doar anumite elemente din ea.

In mintea noastra exista anumite filtre, care lasa sa treaca doar unele din informatiile existente in jurul nostru. Ca sa intelegi mai bine ce vreau sa iti spun, sunt sigur ca ai invatat la fizica despre lumina, despre modul in care se transmite aceasta, despre sunete, despre modalitatea lor de propagare de la emitator la receptor si asa mai departe. Ei bine, toate acestea pot fi percepute doar in conditii de laborator, cu ajutorul anumitor aparate si in urma unei observari extrem de atente, de focalizate si de constante. Se pare insa ca anumite studii stiintifice cat se poate de serioase au descoperit faptul ca organismul nostru le poate percepe pe toate. O sa te intrebi, fireste, de ce atunci nu le percepem ca atare. Ei bine, din cauza filtrelor de care iti spuneam, care actioneaza ca un mecanism de aparare si nu lasa sa treaca decat o anumita parte din toate informatiile pe care le percepe. Pentru ca se pare ca, daca am constientiza TOATE informatiile pe care le percepe organismul nostru (vizuale, auditive, tactile etc.), pur si simplu am innebuni. Nu am putea gestiona toata situatia!

La fel se intampla si in situatiile de care spui, si de care vorbeam si eu la inceput. Atunci cand trebuie sa dam piept cu o serie de situatii neplacute, aceste mecanisme de aparare “intervin” si isi “spun cuvantul”. Numai ca, de data aceasta, ideea de mecanism de aparare nu are neaparat un sens pozitiv… Ca sa nu spun exact opusul… Filtrele cu pricina nu ne permit in unele situatii sa vedem si lucrurile bune care ni se intampla, ci ne focalizam doar asupra celor mai putin placute si indezirabile. Si atunci ne lasam prada dezamagirilor si, incet-incet, avem tendinta de a abandona lupta… Atunci este momentul potrivit sa cerem ajutorul… Cineva care sa mai fi vazut asa ceva, sa mai fi ascultat astfel de relatari, sa mai fi trecut pe acolo… fie un specialist, fie un prieten… Te poate ajuta sa capeti perspectiva de ansamblu, nu doar ceea ce poti percepe din pricina acelor filtre. Altfel spus, daca tu vezi doar ce este in fata blocului, dar mai ai un prieten care este in spate si iti spune ce vede el acolo, tu ai putea avea in fata ochilor o imagine mai bogata in detalii, in informatii, o imagine oarecum completa… Acesta este motivul pentru care exista acest site… Si acesta este motivul pentru care ne scriu atatea persoana si avem atatia prieteni acum…

Cu speranta ca ne vei scrie si tu mai multe detalii si vom putea incerca astfel sa cautam sa intelegem mai bine situatia ta, pentru a identifica impreuna variante mai bune de a iesi de aici, ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta, si asteptam sa ne scrii acolo.

Intre timp, capul sus, Ioana… si daca intr-adevar te-ai saturat de viata monotona si de faptul ca nu ai curajul sa faci nimic pentru tine, nimic care sa te faca fericita, atunci poate ca ar fi bine sa incerci sa iti canalizezi toata aceasta frustrare intr-o alta directie – nu impotriva ta insati, ci impotriva situatiei in sine, in sensul de a vedea ce si cum trebuie sa procedezi pentru a-ti atinge acest deziderat, nu pentru a te autodistruge… Nimeni nu iti poate spune ca va fi usor, sau ca nu vei avea momente in care sa strangi din dinti pentru a merge inainte, insa te asigur ca merita infinit mai mult sa faci aceste eforturi decat sa abandonezi…

Cu prietenie,
Adrian

27 12 2009
roland

nici macar nu stiu cu ce sa incep/ce am gasit aici mi se pare pueril la ce simt ca am facut eu si prin ce trec.ce sa zic decit ca vreau o mioarte usoara.am discutat si cu un psiholog mai multe sedinte incepuse sa se intrezareasca speranta cind dupa numai o luna mi s-a intimplat decisiva.de ca ti-e frica de aia nu scapi e f adevarata.am 30 de ani dar nu mai e relevant asta.ce am facut ai poate innebunii si npe ai mei nu se rasfringe totul asupra mea.cred ca la fel de afectati o sa fie si daca ma omor si daca o sa le spun ce am facut.e chestia de imagine dar peste limita ge intelegere cu putinta.erau 1 la suta sanse rationale ca sa am ghinionul asta poate mai putin dar uite ca ala 1 la suta s-a intimplat.

27 12 2009
addsalu

Draga Roland,

In primul rand… bine ai venit!

Trebuie sa iti spun inca de la inceput ca, aici, noi nu judecam pe nimeni. Prin urmare, puerile sau nu, noi ascultam TOATE povestile si incercam sa oferim tot sprijinul nostru. Desigur, eu indraznesc sa sper ca am inteles ceea ce voiai sa spui de fapt – faptul ca, prin comparatie, tu consideri ca problema ta este mult mai mare si mai grava decat a multora dintre cei care ne-au scris. Te asigur insa ca, indiferent de marimea sau de gravitatea ei, noi suntem aici in aceeasi masura, si suntem dispusi sa ajutam si sa iti fim alaturi pana cand vei reusi sa treci peste ea. Pentru ca trebuie sa existe o solutie, sunt sigur de asta, iar cei peste o suta de membri ai grupului iti pot spune la randul lor acelasi lucru. Si daca nu ai vazut-o pana acum, asta nu inseamna ca nu exista, ci doar ca nu am cautat-o suficient… Dar suntem aici pentru a te sprijini.

In privinta acelui 1% de care vorbesti, nu pot decat sa iti dau dreptate… Uneori viata ne joaca si feste… si se intampla exact acel 1% de care ne temeam cel mai mult…

Ma indoiesc sincer ca ai tai, cei dragi, vor fi la fel de afectati sau ca vor privi la fel relatarea pataniei tale cu moartea ta, survenita intr-o maniera atat de abrupta si de brutala. Poate ca tu asa gandesti acum, insa lasa-le lor posibilitatea de a alege, nu alege tu in locul lor… In plus, gandeste-te la efecte… Daca consecintele alegerii tale – a acelui 1% de care vorbeai – sunt intr-adevar atat de dramatice si de dezastruoase, nu crezi ca este suficient de mare raul pe care a trebuit sa il suferiti, ca familie, ca prieteni, incat sa mai adaugi inca unul si mai mare – moartea ta? Cu ce crezi ca va schimba in bine lucrurile? In rau le va schimba cu siguranta, insa in bine… resping categoric varianta asta… Te rog, nu mari raul facut printr-un rau si mai mare… Orice ar fi, gandeste-te ca ne nastem goi, ca venim in aceasta lume fara a avea nimic, si ca tot ceea ce ni se pare ca avem la un moment dat – bunuri, cariera, relatii etc. – toate acestea le facem sau ne sunt daruite la un anumit moment… Toate sunt chestiuni temporare, nu permanente, si chiar daca, sa zicem, la un moment dat ar fi sa le pierdem sau sa ne fie luate, exista mereu posibilitatea unei redobandiri a lor, sau a altor lucruri, relatii, cariere etc. asemanatoare… Insa moartea este un lucru care depaseste granitele temporarului… are consecinte permanente si iremediabile… Odata facut raul acesta… chiar ca nu mai exista cale de intoarcere…

Moartea este de departe cea mai rea alegere pe care o poti face, ca fiinta umana… Cata vreme traieste un om, tot mai exista speranta de mai bine…

Hai, Roland, capul sus, prietene… Spune-ne despre ce este vorba, si haide sa cautam impreuna variante sau posibilitati de a rezolva intr-un fel sau altul problema, ori, intr-o prima faza, macar de a o face suportabila…

Ti-am facut o categorie a ta, si astept, la fel ca si alti membri ai grupului, sa ne dai mai multe detalii care sa ne ajute sa intelegem despre ce este vorba. Te asigur ca nimeni nu te va judeca sau privi ciudat, ci vei gasi in noi niste prieteni pe care sa te poti baza! Si, fie vorba intre noi, oricat de mare si de grea ar fi o povara, atunci cand este purtata de mai multe persoane, ea parca se mai usureaza putin… parca nu mai atarna atat de greu…

Cu prietenie,
Adrian

28 12 2009
nenel

sunt in pragul disperari si nus ce sa mai fac.m-am despartit de prietena mea acum 2 luni in care ea si-a fcut prieten imediat ce sa despartit de mine.nus ce sa mai inteleg pt ca spunea ca ma iubeste…dar acum nu mai inteleg nimic parca totul pluteste si nu stiu cum sa imi revin pt ca totul e negru nu mai imi este bine deloc nu inteleg nimic din viata.parca sunt intr-o alta lume ce sa fac sa nu o mai iubesc? sau cum sa fac sa ma impac cu ea pt ca am incercat sa ma ipac cu ea dar nu vrea.adevarul e ca ii aratam c-am indiferenta cand eram impreuna dar acum sunt coplesit nu mai am putere nus ce sa mai fac imi vine sa mor.ce trebuie sa fac?nus ca nici cu prieteni nu ma mai inteleg nus ce se intampla sincer am intrat pe gogle si am cautat tot felul de sinucideri pana cand am dat de siteul asata va rog ajutati-ma cu un sfat ce sa fac pt ca nu mai pot.va multumesc foatre mult

29 12 2009
addsalu

Draga Nenel,

In primul rand te rog sa imi permiti sa iti spun si tie bine ai venit aici. Probabil ca deja ai putut vedea cu ce ne ocupam si ca in nici un caz nu esti singurul care a trecut prin asa ceva. Prin urmare, cel putin o parte dintre membrii acestui grup sufletist stiu exact cum trebuie sa te simti acum, prin simplul fapt ca si ei au trecut pe acolo… Ideea este ca poti sa te simti in largul tau aici si ne poti oferi mai multe detalii, pentru a putea intelege exact prin ce treci si pentru a putea cauta o solutie adaptata nevoilor tale. Pentru ca, dupa cum probabil intuiesti, nu exista solutii universale, pe care sa le iei pur si simplu si sa le aplici in fiecare caz, ci exista doar solutii adaptate nevoilor… Adica, altfel spus, in fiecare situatie solutia poate fi alta…

Inteleg, din ce imi spui, ca ai fost impreuna cu o fata si ca, in timp ce voi aveati o relatie, tu te comportai ca si cum ti-ar fi indiferenta. Te-as intreba daca iti era atunci, cu adevarat, indiferenta? Sau, daca nu iti era indiferenta, de ce ii aratai acea indiferenta? Te rog sa ne ajuti sa intelegem ce gandeai atunci, este important… Apoi, te-as ruga sa incerci sa ne spui cand si cum ti-ai dat seama ca o iubesti, sau cand si cum ai ajuns sa crezi ca o iubesti… Cum s-a produs despartirea voastra? Si de ce?

Ce te-a suparat atat de tare la ea? Faptul ca si-a facut un alt prieten? Sau faptul ca a fost prea curand dupa despartirea voastra? Sau faptul ca nu vrea sa se impace cu tine? Sau poate toate trei la un loc?…

Stiu ca esti demoralizat acum, insa incearca sa te mobilizezi putin si sa incerci sa vorbesti cu noi, sa incerci sa cauti sa raspunzi la toate aceste intrebari pe care ti le-am pus, pentru ca este foarte important sa ajungi sa constientizezi mai intai tu niste lucruri, sa ti le clarifici, si in astfel de momente rolul prietenilor este foarte important, ca si rolul unor persoane care iti pot oferi ajutor specializat.

Uite ce iti propun: iti fac o categorie a ta – “Nenel”, in coloana din partea dreapta, unde te voi ruga sa revii cu detaliile la care te-am rugat deja sa te gandesti. Apoi, pe masura ce ajungem sa cunoastem mai multe date din toata aceasta ecuatie, vei vedea singur cum lucrurile incep sa arate putin mai bine si cum, incet-incet, incepe sa se contureze si solutia pe care o cauti. Ce zici?

Hai, capul sus, Nenel! Si, orice ar fi, gandeste-te ca in nici un caz sinuciderea nu este o solutie! Nu este o solutie pentru ca nu te ajuta nici sa nu o mai iubesti, nici sa o cuceresti din nou – cele doua alternative pe care ni le-ai pus in fata. Nu esti de acord? Asa cum ai ajuns sa o iubesti la un moment dat, tot asa, TRAIND, poti ajunge sa nu o mai iubesti, sau sa o privesti doar ca pe o persoana pe care ai iubit-o candva si, la fel, tot TRAIND, ai putea avea posibilitatea, daca si tu vei considera ca merita, si daca, evident, si ea va avea aceeasi parere, sa faci ca lucrurile sa mearga din nou intre voi… Insa doar TRAIND… Suicidul nu este in nici un caz o solutie, ci este cea mai proasta alegere pe care o poate face un om si, in speta, pe care ai putea-o face tu in situatia ta!

Hai, inca o data, capul sus, si incearca sa folosesti aceasta frustrare, aceasta dezamagire, aceasta pornire, intr-o directie constructiva… Aduna-ti puterile si incearca sa raspunzi, punctual, la intrebarile pe care ti le-am ridicat, si scrie-ne raspunsul tau la “categoria” ta, pe care o vei gasi in coloana din dreapta, si haide sa cautam impreuna solutii adevarate si viabile!

Cu prietenie,
Adrian

PS Inca ceva: cred ca, de asemenea, ne-ar ajuta daca ne-ai putea oferi o varsta… macar cu aproximatie…

30 12 2009
ionut

Vreau sa mor…Totul e impotriva mea….totul imi iese pe dos..nu mai vreau sa traiesc….nu ma vreau sa prind revelionul….

31 12 2009
addsalu

Draga Ionut,

Poate ca ti se va parea ca spun cuvinte mari insa, daca simti asa cum scrii ca simti, imi permit sa spun ca ai ajuns in locul potrivit. Pentru ca aici, in cadrul acestui grup de suport unde au primit ajutor pana acum peste o suta de persoane, marea majoritate s-au simtit exact asa cum spui ca te simti si tu acum. Chiar daca, poate, motivele si contextul a fost diferit pentru fiecare dintre noi, esentialul este acelasi… Si tocmai pentru ca majoritatea celor de aici au trecut prin ce treci tu acum poti fi convins de faptul ca intelegem si ca stim ce vorbim atunci cand spunem ca, alaturi de prieteni, povara este macar suportabila.

Nu indraznesc sa fac promisiuni sau sa te asigur ca totul va fi bine, insa iti pot promite ca te vom sprijini cu toata inima si cu toata responsabilitatea, ca iti vom oferi prietenia noastra si iti vom fi alaturi pana cand vei reusi sa stai din nou pe picioarele tale si sa privesti increzator spre viitor. Asta, desigur, daca ne vei ingadui sa iti fim alaturi.

Uite ce iti propun: eu iti fac o categorie a ta, in coloana din partea dreapta (am numit-o “Ionut1″, pentru ca mai exista deja un Ionut in grupul nostru de sprijin), unde te voi ruga din suflet sa incerci sa ne dai o sansa de a te cunoaste, de a afla care sunt acele probleme care te-au ingenuncheat pana intr-atat incat sa ajungi sa spui ca vrei sa mori, ca totul este impotriva ta, ca totul iti iese pe dos, ca nu mai vrei sa traiesti si ca nu mai vrei sa prinzi revelionul… Stiu ca iti este extrem de greu sa te aduni in astfel de momente, insa te rog sa te mobilizezi, sa iti aduni puterile si sa incerci sa o faci, pentru a ne ajuta sa intelegem situatia ta si pentru a cauta impreuna o solutie, sa vedem de unde sa apucam problema si ce este de facut. Pentru ca, asa cum am mai spus-o de peste o suta de ori (si, in final, s-a dovedit ca nu m-am inselat), solutii exista… doar ca, uneori, suntem atat de dezamagiti si de obositi de lupta si de atatea provocari greutati, incat practic nu mai putem vedea si altceva decat probleme… si iar probleme… si nu mai avem ochi si pentru a gasi solutii… Dar aici intervine rolul prietenilor… Aici intervenim noi, cei care am primit ajutor odata, cei care stim cat de important este rolul prietenilor, si care suntem gata sa iti fim alaturi in aceste momente!

Hai, capul sus, mobilizeaza-te, si haide sa incercam sa-i dam de cap impreuna! Asteptam sa ne scrii, in coloana din dreapta, la “Ionut1″. Da-i click pe categoria ta, apoi scrie-ne la “comment”, si te asiguram ca iti vom raspunde cat de curand prosibil.

Cu prietenie,
Adrian

4 01 2010
Silviu

singurul lucru care as vrea sa se intample acum…ar fi sa mor….sa patesc ceva sa mor…ca mam saturat de toate si tot…in viata asta de nimic:(….nimeni si nimic nu ma poate ajuta:(….as vrea sa mor….:(…si cred ca asta am sa fac:(…..nu mai rezist:(

4 01 2010
addsalu

Silviu,

Am fi onorati daca ne-ai ingadui sa iti aflam povestea. Suntem multi aici, am trecut la randul nostru prin multe, poate reusim sa ii dam de cap impreuna…
In plus, te asigur ca si simplul fapt ca ne vei scrie, ca vei asterne in scris gandurile tale, te va ajuta mai mult decat iti poti imagina acum.

Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – “Silviu”, si te astept cu cat mai multe detalii. De ce spui ca moartea este singurul lucru care ai vrea sa ti se intample acum? Ca nimeni si nimic nu te poate ajuta?

Te rog, fa un efort si incearca sa vorbesti cu noi!

Cu prietenie,
Adrian

7 01 2010
George

Mam saturat sa traiesc in mizeria asta de viata yeri pe 6 1 2010 am vb cu o fata si iam recunoscut ca o plac a ramas guraa casca si a spus ca o sa vb mai mult a 2 zi la sc deabia de mo bagat in seama cand am vrut sa intru in convers cu ea ba pleca la baie mai bn mor decat sa traiesc asa

8 01 2010
addsalu

Draga George,

Dupa cum ai vazut chiar tu, in urma cu o zi totul a fost asa cum ti-ai dorit… Apoi, la 24 de ore distanta, lucrurile s-au schimbat radical… Ce dovada mai buna decat asta ca lucrurile despre care vorbesti si care te-au facut sa numesti viata ta o “mizerie” sunt doar temporare?

Acum, da, poate te simti neplacut si neconfortabil… Dar ce garantie ai ca maine nu va fi din nou asa cum iti doresti? Merita oare sa faci un gest necugetat pentru o situatie care azi e intr-un fel, maine se schimba la polul opus? Hai, incearca sa gandesti la rece… Nu ti se pare ca este putin absurd? Capul sus, George, si hai mai bine sa vedem impreuna ce este de facut… Nu crezi ca este o solutie mai buna decat sa iei acum o decizie PERMANENTA la o problema care, hai sa recunoastem, este doar una TEMPORARA?

Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, unde astept sa imi scrii – si sa ne scrii. Am moderat celalalt comentariu al tau – cel cu id-ul de mess, din motive cat se poate de obiective – le gasesti, de asemenea, in coloana din dreapta. Astept insa un semn de viata de la tine la “categoria” ta – “George”. Daca vrei sa citesc doar eu mesajul, atunci te rog sa scrii, la inceputul lui, mentiunea “doar pentru moderator”.

Cu prietenie,
Adrian

12 01 2010
addsalu

@ Mihai – Imi pare rau pentru ca gandesti asa si, mai ales, pentru ca ai ajuns sa emani asemenea elucubratii. Pana cand vei invata sa vorbesti civilizat, te-am trecut la Spam.

12 01 2010
Bianca

Buna.

Deci,am 14 ani si de cateva luni m-am mutat in Spania,nu ma adapta ,nu suport locu’ asta simt ca inebunesc.Locuiesc cu parintii mei,evident,dar as putea sa ma intorc inapoi si sa locuiesc cu bunica mea,dar ei zic ca ma voi distruge,ca nu o sa o duc bine,chestii dinastea.M-am certat cu ei de 3 ori,certuri grave.Nu inteleg!Mi se pare un gest de egoism din partea lor plus ca nu sunt niste parinti foarteee iubitori sau d-astea.Nu stiu cum sa ii conving sa ma intorc.

Mai bine decat sa traiesc in nefericerea asta! :(

13 01 2010
Armanni

Eu nu vreau sa-mi iau viata, vreau sa i-o dau inapoi lui Dumnezeu, de ce ma obliga sa traiesc daca nu vreau? Am incercat in atatea feluri sa mi-o iau (numai eu stiu) dar …..parca sunt indestructibil. Binenteles, ceva sigur sigur e sa te arunci de la etajul 10, sau in fata trenului, sau chiar sa te spanzuri(desi si din astfel de situatii sunt pers care au scapat) dar eu sa vreau sa incerc astea nu pot, ca si cum nu ar exista comanda asta, e ca si cum as zice ca vreau sa levitez , dar corpul nu poate s-o faca, oricat as vrea eu. Daca ar fi sa-mi dai un sfat cu adevarat practic e sa-mi spui cum pot sa mor repede si fara sa ma doara,pt ca intr-un fel sau altul oricum am s-o fac,asta daca vrei sa nu mai sufar.

13 01 2010
addsalu

Draga Armanni,

Mai intai de toate permite-mi sa iti urez “bun venit” aici, unde speram sa te simti bine primit, mai ales ca de acum ai si tu “categoria” ta, in coloana din dreapta, cu pseudonimul pe care ti l-ai ales.

Spui ca nu vrei sa iti iei viata, ci vrei sa i-o dai inapoi lui Dumnezeu… Pare foarte… “generos” din partea ta, insa as indrazni sa te intreb ce te face sa crezi ca, daca o faci, viata ta va ajunge la Dumnezeu si nu la… stii tu cine? Vezi tu, draga Armanni, Biserica in general condamna sinuciderea si considera ca este o problema foarte grava, un pacat; drept consecinta, se crede ca destinul etern al sinucigasilor este fie Iadul, fie unul incert… Poate ca stii deja ca sinucigasii sunt inmormantati fara slujba religioasa, fara preot si fara ritualurile obisnuite, tocmai pentru a arata ceea ce crede Biserica despre lucrul acesta… si ca nu considera in nici un caz suicidul ca fiind o optiune! Chiar crezi ca merita riscul? Gandeste-te bine… daca Biserica are dreptate cand spune ceea ce spune? Daca nu este doar o “poveste” pe care o cred batranii care merg duminica de duminica la biserica, ci este Realitatea? Merita oare ca printr-un gest extrem sa iti pecetluiesti astfel soarta?

Ok, sa presupunem ca totusi tu nu crezi in lucrurile astea sau ca, pur si simplu, nu te intereseaza ce va fi “Dincolo”, daca va fi ceva. Este dreptul tau, la urma-urmei, nu? Ei bine, chiar si in aceasta situatie te-as intreba ce te faci daca tentativa ta de suicid nu reuseste… Spui ca vrei sa scapi de suferinta, nu-i asa? Dar ce te faci daca gestul tau extrem, in loc sa te scape de suferinta, iti va provoca si mai multa suferinta? Ce te faci daca ajungi ca unul din multii sinucigasi care, dupa tentative esuate, au ajuns ca niste legume, cu traume extrem de greu de suportat, fata de care situatia lor de dinainte de a o face li se parea ulterior floare la ureche? Ce te faci daca, incercand sa “scapi” de suferinta atat de brutal, vei capata o suferinta mult mai mare? Oare nu te vei gandi atunci ca ai facut o traznaie imensa? Insa ce te faci daca acea traznaie nu mai poate fi indreptata? Esti gata sa traiesti toata viata cu povara gandului ca ti-ai provocat tot acel rau cu mana ta, ca ti-ai facut-o voit???

Eu zic ca e un risc prea mare pentru a ti-l asuma de buna voie… Si eu zic ca un sfat cu adevarat practic, cum zici ca vrei, daca intr-adevar iti doresti asta, este sa incerci sa gasesti o solutie intr-adevar practica si eficienta pentru a-ti rezolva problemele, pentru a remedia CAUZELE problemelor tale, nu EFECTELE… Pentru ca, daca te uiti DOAR la efecte (suferinta de care vorbesti), cauzele vor ramane tot acolo si iti vor pricinui in continuare batai de cap…

Hai, capul sus, mobilizeaza-te si, daca esti intr-adevar atat de hotarat sa scapi de suferinta, scrie-ne si hai sa cautam impreuna solutii reale pentru problema ta…

Asteptam sa ne scrii, la categoria ta – “Armanni”.

Cu prietenie,
Adrian

17 01 2010
addsalu

Draga Bianca,

Ceea ce ti se intampla tie acum li se intampla foarte multor persoane care au imigrat intr-o tara si o cultura total noua si diferita in mod diametral de cea in care au crescut si au trait pana atunci. Este ceea ce se numeste in literatura de specialitate drept “socul cultural”.

In plus, parintii tai sunt foarte ocupati cu lucrul, la randul lor sunt stresati de o serie intreaga de schimbari bruste care au aparut in viata lor, criza financiara cu tot ce aduce ea (somaj ridicat, nesiguranta locurilor de munca) nu ajuta nici ea foarte mult… si uite-asa avem o serie de probleme… Ei lucreaza de dimineata pana seara pentru a reusi in viata si pentru a face acolo ceea ce aici nu au reusit sa faca, din pricina greutatilor, si au cazut in capcana in care, din nefericire, picam de multe ori in calitate de parinti, de adulti: muncim mult pentru a le asigura copiilor “un trai decent”, “ca ei sa nu o duca la fel cum am dus-o noi”, ca “ei sa aiba de toate”, insa uitam ca ei au nevoie de noi, de timpul petrecut cu noi, sa stea de vorba cu noi…

Apoi, mai este si faptul ca ei au plecat din tara, la fel ca multi altii, convinsi fiind ca aici nu au cum sa se realizeze, nici profesional si nici material, asa ca este normal sa gandeasca ca, daca tu te vei intoarce aici, te vei distruge. Nu incerc sa spun ca au dreptate, ci doar sa iti arat un mod de a gandi si sa te ajut sa vezi de ce cred ei lucrul acesta si, implicit, de ce sunt atat de vehementi in ceea ce sustin.

In plus, varsta la care esti este una destul de dificila, in care incepi sa te afirmi ca persoana si sa te rupi de copilarie; ai tai te privesc probabil tot ca pe un copil, in timp ce tu cresti si incerci sa iti revendici dreptul de a lua propriile tale decizii… Esti la varsta la care nu esti nici copil, nici adult, si de aceea totul parca este mai dificil… Insa si asta se rezolva odata cu trecerea timpului, vei vedea!

Ne scrii ca ai discutat deja cu ei si ca ati ajuns chiar si la certuri. Ei bine, nu descuraja! Daca este intr-adevar important pentru tine, nu abandona ideea de a discuta cu ei, insa incearca sa gasesti momentele potrivite in care sunt si ei dispusi sa asculte…

Stii la ce ma gandesc? Poate ca ar fi o idee buna si un compromis intre ce vrei tu si ce vor ei sa “cadeti la pace” intr-o privinta. Suntem aproape de sfarsitul lui ianuarie, mai sunt doar cateva luni pana cand scoala se va termina si va incepe vacanta mare… Trei luni de vara! Ce ar fi daca tu ai petrece acele trei luni in tara, la bunica ta? Tu ti-ai putea revedea prietenii, rudele de aici, locurile care iti sunt dragi, ei, la randul lor, ar fi multumiti pentru faptul ca nu ati mai avea zilnic acele discutii cu tine… Ar fi o varianta interesanta, nu crezi? In plus, poate ca in acele trei luni veti reusi sa ajungeti la o concluzie comuna si tu, si ai tai… Sau poate ca faptul ca veti sta separat timp de trei luni va contribui la constientizarea faptului ca este important nu doar sa avem de toate pentru a fi fericiti, ci si sa petrecem timp unii cu altii…

Oricum ar fi, ma gandesc ca este o idee la care merita sa te opresti putin… Ce crezi?

Ti-am facut o “categorie” a ta, in coloana din dreapta – “Bianca ES”, unde astept sa ne scrii si sa ne tii la curent cu noutatile din viata ta.

Orice ar fi, nu uita ca sinuciderea nu este in nici un caz o solutie. Ai toata viata inainte, si poti face in viata tot ceea ce iti propui, daca vei depune eforturile necesare in acest sens si daca, bine-nteles, vei trai pentru asta… Si oricat ar fi de greu, te asigur ca aici vei gasi mereu pe cineva care sa te asculte si care sa iti fie alaturi!

Cu prietenie,
Adrian

20 01 2010
Bianca

Da..stiu,si eu tot aici am ajuns,adica ce mai e pana la vara?!

oricum multumesc.

20 01 2010
addsalu

Nu ai pentru ce, Bianca. Ma bucur ca am putut fi aici pentru tine, si sper sa revii ori de cate ori simti nevoia sa vorbesti. Stii deja ca vei gasi aici prieteni dispusi sa asculte si sa iti fie alaturi.

Cu prietenie,
Adrian

20 01 2010
anonimulem

nu vreau sa intru cu numelkle meu poate un prieten va observa asta nu mai conteaza sunt un pusti care are 13 ani si mor de nervi maicamea ma enerveeaza in fiecare zi am nervi de sinucidere de 2 ani sau 1 eu stau la etajul 4 si imi vine sa ma arunc de multe ori mam oprit chiar in ultimu moment am nevoie de raspuns neaparat pana maine va rog

20 01 2010
anonimulem

imi pare rau pentru mesaju de mai sus este o prostie si oricum osa ma mobilizes in zilelel astea daca mi se intampla ce cred eeu o sa va anunt sai sami dati sfaturi nu luati mesaju de suns ins seama

20 01 2010
addsalu

Draga Anonimulem,

Nu pot sa nu iau in seama mesajul tau. Esti binevenit aici oricand simti nevoia sa vorbesti cu cineva. Iti garantez personal ca vei primi un raspuns cat se poate de prompt si ca vei gasi pe cineva dispus sa te asculte si sa iti fie alaturi pana cand vei gasi taria de a continua.

Toti am trecut prin chestii similare, si te rog sa ma crezi ca efectiv nu merita sa iti pui capat zilelor pentru discutiile sau certurile pe care le ai acum si care sunt, in mare, specifice varstei la care esti acum, cand ai depasit stadiul copilariei si te indrepti catre afirmarea ta ca tanar, viitor adult (chiar daca alor tai le este greu sa te priveasca asa si vad inca in tine copilul… dar stai linistit, cu timpul vor accepta ideea, vei vedea!). Toate astea sunt chestiuni temporare, de moment, care trec odata cu timpul care se scurge…

Hai, capul sus… Uite, ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta, unde te asteptam sa ne scrii mai multe detalii si sa revii ori de cate ori simti ca nu mai poti.

Cu prietenie,
Adrian

21 01 2010
anonimulem

va multumesc astazi este ziua mea si spre dimineata eram trist dara acum incep sa ma simt mai bn si iti mmultumesc ca miuai luat in seama mesaju de mai sus iti multumesc foarte mult si eu puteam sa mor de multe ori ca nu mai vroiam sa mai stau aici dar mia spus cineva ca daca te sinucizi nu ajungi in rai si am vazut si ce scriai si la alti si miam dat seama iti multumesc mult oricum o sa mai intru pe pagina poate o sa ajut isi eu pe cineva cum o faci uh sa fac si eu bn cuiva

21 01 2010
addsalu

Draga Anonimulem,

Ma bucur ca am putut fi aici pentru tine. Ti-am lasat un raspuns mai amplu la “categoria” ta, din coloana din dreapta – “Anonimulem”. Tot acolo vei gasi si o mica urare… : – )

Cu prietenie,
Adrian

22 01 2010
anonimulem

multumesc foarte mult acum nu mai am nici un gand nebun ma simt foarte bn

24 01 2010
tina

buna ziua

24 01 2010
tina

buna ziua am doar 16 ani dar sunt mult mai matura la minte de cit un adolescent normal la 16 ani

3 02 2010
Clara

Buna! Vad ca sunt destul de multi ce spun ca au nevoie de ajutor si simt ca scriu cam degeaba aici. Sunt intr-o situatie din care nu vad iesire…poate ca nu e asa de grava precum o simt eu…insa sunt foarte multe ce s-au adunat si simt ca psihicul meu in curand o sa pice. Am avut o copilarie urata…adolescenta intr-o oarecare masura mai linistita..si asta pentru ca am fugit de acasa la 19 ani. Dupa ce am terminat facultatea am rupt o relatie pe care o aveam de 5 ani…destul de usor pot spune. Imediat dupa asta am inceput o alta relati..la inceput frumoasa care in momentul asta parca ma tine prizoniera. Dupa terminarea facultatii locuiam intr-o garsoniera cu noul meu iubit, aceasta garsoniera era a tatalui meu(cu care la fel ca si cu mama mea nu am avut niciodata o relatie stralucita). La un moment dat s-a pus problema cladirii unui viitor impreuna si am inceput sa ne gandim cum ar fi sa ne luam o casa. Eh…tatal meu cand a auzit de asta i-a traznit ideea(dupa 6 ani de regrete si amenintari legate de locuitul meu in aceasta garsoniera) ca acum poate sa ne dea afara din casa…caci noi oricum avem in plan sa ne luam o casa. Insa noi nu aveam mai nimic care sa ne sustina financiar pentru a merge in aceasta directie. A urmat o perioada groaznica…banci…apartamente…bani de avans ce erau ceruti si noi nu ii aveam…am gasit in sf un ap. si datorita duratei prea mari de obt a creditului era sa pierdem acest ap. plus banii de avans. etc.
Asa…reusim sa trecem peste toate astea..ne ajuta dumnezeu sa obt ap. cu tot cu presiunile lui taica-miu care deja imi daduse ultimatum. Am reusit sa ne mutam dupa ce familia iubitului meu si familia mea(bunicii caci numai pe ei ii am) ne-au ajutat, pentru ca in momentul de fata cand ar fi trebuit sa fiu linistita..mai fericita..mai calma…cu iubitul meu ar fi trebuit sa ma inteleg din ce in ce mai bine..etc. Eh NU…NU…NU e din ce in ce mai rau…fratele lui tocmai s-a mutat la bucuresti caci a inceput facultatea aici si are si camera la camint si cu toate astea e non stop la noi. Nu mai am loc sa fac nimic fara sa dau de el…eu cu iubitul meu nu mai avem pic de intimitate…eu ca femeie nu am pic de intimitate. Pe langa toate astea mai e si lipsit de respect..considera ca eu trebuie sa fac tot si el sa astepte sa fie servit…nu isi spala nici o farfurie…nu isi pune singur masa…ce sa mai zic sa o stranga. Am ramas efectiv singura caci iubitul meu considera ca trebuie sa petreaca mai mult timp cu el avand in vedere ca e adolescent si ca are nevoie de atentie. Insa eu deja consider ca mergem spre prapastie. Seara vine in pat langa mine numai la ore incredibile atunci cand eu evident ca dorm si nu mai am chef de nimic. Ma simt groaznic. Acest individ nu are absolut pic de consideratie pentru nimic nu face economie la nimic. Imagineaza-ti ca televizorul cat a fost el in sesiune a mers in continuu 3 ZIle zi si noapte!! si cand i-am zis ca nu plateste el lumina mi-a raspuns obraznic si mai mi-a oferit si bani ostentativ. sunt certuri zilnice in casa…eu fac mancare…eu nu mai apuc sa mananc. Fac mancare sambata pentru toata saptamana si marti nu mai e nimic. pe cand atunic cand eram numai eu cu iubitul meu…se termina cel devreme joi. Eh..am avut o discutie cu iubitul meu si aparent a inteles care e frustarea mea…insa mi-a zis ca nu poate sa alega intre mine si el. Si ca eu va trebui sa ma obisnuiesc cu viata asta…cel putin o perioada. pana termina el facultatea…sau asa ceva. Insa eu nu mai rezist asa…simt ca relatia noastra se destrama…ca nu mai am nici o valoare…ca viata mea se va rezuma de acum incolo…numai la munca si iar munca…daca stiam ca asta ma astepta cred ca nu m-as mai fi mutat cu el. dar acum nu vreau sa il pierd si cu toate astea…nu stiu cum sa fac…cum sa ies din aglomeratia asta si sa fiu numai eu cu el…
Azi am dat search-ul de care vb tu la inceput…si ma gandesc ca poate ma poti ajuta cu un sfat

3 02 2010
gargaritza

Am fost cu un baiat..era totul OK pana fostul meu iubit a fost amenintat de un smecher,ca daca va mai fi cu mine,va fi batut.Ex-ul meu nu poate face nimic in privinta aceasta,in niciun caz sa alerteze autoritatile [va rog,nu-mi dati aceasta solutie].Ii este atat de frica incat nici in secret nu vrea sa ne impacam .Cu toate aceastea stiu ca inca tine mult la mine.Va rog ,dati-mi un sfat.

4 02 2010
Alex

Buna gargaritzo
in primul rand cred ca ar fi importanta varsta voastra si varsta “smecher-ului”.
in al doi-lea rand de ce fara autoritati,aici e importanta varsta?
ce-l face pe acest tip asa “smecher”?

hmmm staftul ar fi presupunand ca motivul smecherului ar fi ca te place,
eu propun sa te duci sa vb cu el, nu singura mai ia o colega, frate, sora, intelegi tu si ii explici frumos ca nu esti interesata de persoana lui si ca cel mai bun lucru care il poate face pentru tine ar fi sa te lase in pace, daca o sa mai fi cu cineva nu poate reactiona violent sau agresa de nici un fel, poate o sa inteleaga .(daca sunteti inca la scoala fa-o la scoala,iara varsta conteaza)

uite, daca sunteti inca mici 10-18 ani parinti pot fi foarte folositori si autoritatile mai mult decat crezi talica in acest moment.
te asteptam inapoi sa ne zici cateva detalii si ce crezi despre acceasta varianta de a vorbi cu “smecherul” daca te place ai un avantaj in fata lui

numai bine iti doresc

4 02 2010
Alex

Buna Clara
situatia nu este deloc placuta insa tu nu esti vinovata cu nimic ina nici nu cred ca trebuie sa suporti asta.
sugestia mea ar fi sa fi putin mai mult fara bun simnt fata de fratele iubitului fiindca tu iti iubesti iubitul nu pe el ia o atitudine mai aroganta si ignora-l: nu-i mai spala nu-i mai calca haine,nu-i mai pune masa, nu-i mai pune masa cine te obliga sa faci toate astea? fa doar necesarul pentru tine si iubitul tau daca iubitul nu intelege doar pt tine( un partener de viata trebuie modelat un pic la fel si tu trebuie sa te modelezi pt el insa nu in exxtreme tu foarte mult el deloc pana la urma va iubiti reciproc nu?)

iar fratele cel mic trebuie pus la respect sau cel putin macar sa aprecieze ce faci eu zic ca o sa o faca cand o sa simnta lipsa , cand iti cere ceva ii raspunzi sec fa-o si gata nu ai nici o datorie fata de el.
esti femeie intelegi mai bine ca mine cum sa te ocupi de asta sa nu fie nici mizerie in casa insa sa-l obbligi si pe el sa fie ordonat si sa aiba grija
asta e sugestia mea fata de fratele cel mic incearca sa-l pui la respect si incepe prin ai arata ca nu esti femeia lui de serviciu daca vrea sa stea in jeg sa stea pana la urma farfuriile se vor termina iti speli doar pt tine iti pui mancare daor tie el ce o sa faca doar nu o sa oara de foame.

trateaza cu grija asta totusi sa nu ajungi sa te certi cu ibitul explica-i frumos si usor ca nu consideri ca e normal sa faci toate astea pentru fratele lui care nici macar nu te respecta.

pe partea cealalta draga mea clara ar trebuii sa ai o disc cu iubitul tau foarte serioasa, il inteleg e fratele lui insa cu tine vrea sa traiasca toata viata nu cu el care poate dupa ce termina facultatea pleaca sau ramane tot aici pana gaseste ceva mai bine si apoi mai da un telefon la 2 luni.
explica-i tot ce simnti inclusiv problema cu prapastia si ca tu nu mai suporti si ca relatia nu se indreapta spre nimic bun asa, stiu dragostea e mare si inghite multe insa la un momendat da pe dinafara poate acum zici ca nu e asa insa cred ca o simnti si tu.
explica-i frumos iubitului ca o femeie are nevoie de atentie de un brabat care sa o mangaie de cineva care o face sa zambeasca de cineva care sa ii fie ALATURI , nu alaturi de un adolescent.
sunt nevoi pe care orice femeie le are trebuie sa inteleaga ca trebuie sa schimbe situatia sa se schimbe el pentru tine, ca tu trebuie sa fi pe primul loc.
ati luptat impreuna ca sa aveti un loc al vostru atat de mult a uitat asta?
tu il cunosti mai bine atinge-l cu vorbe fi sincera cu el, cel putin o sa te descarci o sa mai eliberezi din toate lucrurile astea care te apasa.

As putea sa te inbtreb daca tu lucrezi? daca nu lucrezi nu inseamna ca trebuie sa speli sa gatesti sa calci sa cureti camerele, nu asta inseamna sa fi casnica, ok?
vb cu iubitul tau te rog si incearca sa schimbati situatia nu cu fratele lui ci mai important e sa ajungi tu pe primul loc si sa iti dea mai multa atentie si sa aiba grija de talica. apoi il rezolvati impreuna pe cel mic

iti urez succes si iti tin pumni
nu uita discuti nu te certi nu te enervezi doar explici fi calma tot timpul si tine-l si pe el calm fiindca nu aveti nevoie de certuri
daca sti ca nu o sa reusiti mergeti intr-un loc public acolo nu o sa puteti decat sa discutati in liniste
discutiile trebuie sa aduca solutii nu suparari

numai bine iti doresc Clara

4 02 2010
Clara

Buna Alex,
Multumesc pentru raspuns. Ca raspuns la intrebarea ta: Da lucrez..de dimineata de la 9 pana la 6 seara si la ora 7 ajung acasa…si cand ajung dezastru..de cele mai multe ori…chiuveta plina de vase, luminile aprinse in toata casa…televizorul dat tare pe muzica etc. De fiecare data iese scandal monstru cand dau de asa ceva cand ajung acasa…sincer nu mai ma tin nervii ca sa suport asemenea haos. De ceva vreme a inceput sa mai tina cont de ceea ce zic..insa doar pentru cateva zile…dupa care uita si o ia de la inceput. Si daca cumva am tupeul sa ii spun ceva…imi raspunde obraznic.
Da intr-adevar m-am gandit si eu la solutia asta…sa nu ii mai ofer acestuia nimic din ceea ce i-am oferit pana acum. Vorba ta…sa vedem moare de foame? Sta in jeg? Din pacate cam asa ceva face…si desteptul de fratisu se ofera fara nici un comentariu sa faca ce faceam eu pana acum.
Intra-devar am luptat mult sa ajungem unde suntem si fratele lui a fost unul din cei ce ne-au ajutat nu neg lucrul asta…insa la ceva timp dupa terminarea renovarii a inceput cu un tupeu de nedescris sa ii scoata ochii fratelui sau drag cum ca el nu a facut nimic in casa si ca numai el cu taica-su au muncit..deci nu stiu daca intelegi…el are mai multe drepturi in concluzie. Eh…de la faza asta mi s-a taiat de acest individ…si evident ca i-am interzis sa mai ii zica ceva despre cat si cum a muncit iubitului meu…dupa ce i-am zis a iesit un scandal monstru…l-am dat afara din casa…etc.
Evident ca am incercat sa vb cu iubitul meu de tot ce s-a intamplat pana acum insa…i-a cam tinut partea o vreme…eu sincer m-am indepartat de el din cauza asta si mergeam spre decizia de a ma desparti de el. EL a vazut asta sincer si si-a dat seama ce face si ca ma poate pierde si a ales intr-o oarecare masura i-a zis fratelui lui sa vina mai rar si atunci cand vine sa puna mana sa faca ce are de facut.
Acum sper sa se indrepte lucrurile incet incet…eu vb calm cu el legat de ce mai apare..

4 02 2010
addsalu

Draga Clara,

Am citit randurile pe care ni le-ai scris cu atata amar si cu atata frustrare si sper din tot sufletul ca macar te-ai mai “racorit” putin. Imi pot imagina cat de frustrant trebuie sa fie pentru tine faptul ca nu gasesti intelegere la prietenul tau si sunt de acord cu tine ca o decizie cum este cea de a-i permite fratelui sau sa stea impreuna cu voi trebuie luata de comun acord intre tine si el (intre tine si prietenul tau, nu intre tine si fratele lui, care nu ar trebui sa aiba nici un cuvant de spus in toata ecuatia).

Partea deranjanta este ca a trecut peste tine inca de la inceput, cand a luat unilateral decizia de a-i permite sa se mute la voi. Si mai deranjant este ca tu, ca femeie, dar si voi ca un cuplu adevarat, nu ai si nu aveti parte de intimitate. Iar lucrul acesta sa stii ca isi pune amprenta mult asupra starii de tensiune dintre voi.

Apoi mai este si latura economica: avand rate la banci si banuiesc ca si veniturile sunt “normale”, nu astronomice, este firesc ca orice cheltuiala in plus se simte, mai ales acum, pe criza aceasta. Si cand vezi ca altuia pur si simplu nu ii pasa de eforturile tale, te simti calcat in picioare.

Spui ca ai discutat deja cu prietenul tau si ca raspunsul lui a fost categoric. Ei bine, eu unul te incurajez sa perseverezi, sa nu te dai batuta atat de usor. Mai discuta cu el, vezi daca intr-adevar te iubeste si daca intr-adevar ii pasa de efectele toxice pe care le are asupra ta aceasta stare de fapt.

Apoi incearca sa faci un exercitiu extrem de dificil la randul tau: sa privesti lucrurile si din perspectiva lui, a prietenului tau. Incearca sa vezi cum, la randul lui, chiar daca a gresit luand o asemenea decizie de unul singur si chiar daca a perseverat in ea, este oarecum prins la mijloc…

Discutati, aceasta este solutia, si fiecare sa incerce sa vada lucrurile si din perspectiva celuilalt. Spuneti-va lucrurile pe nume, avand insa MARE grija ca nu cumva sa ajungeti la jigniri sau la reprosuri, pentru ca atunci totul ar putea degenera in altceva.

Apoi, cum ar fi daca ar fi venit la voi tatal tau, de exemplu, sa locuiasca cu voi? Cum l-ar fi facut pe prietenul tau sa se simta? care ar fi fost reactiile lui? Oare ar fi fost la fel de dispus sa sacrifice intimitatea si, in definitiv, relatia voastra?

Evaluati-va relatia, si vedeti daca fiecare gaseste in celalalt ceea ce isi doreste; incercati sa vedeti fiecare cum va imaginati viitorul vostru impreuna, si discutati-l impreuna… Si daca sunteti efectiv dispusi sa mergeti mai departe impreuna, atunci cautati variante de compromis… Ce poate face el pentru a te ajuta sa te simti mai bine? Ce poti face tu pentru a-l ajuta pe el sa nu simta ca si-ar abandona fratele?

Uite, ma gandesc ca o posibila varianta ar putea fi ca fratele lui sa stea o saptamana la camin, una la voi… In felul acesta si prietenul tau poate sa ii fie alaturi, si tu poti avea parte de liniste, de relaxare si de intimitate.

Ce crezi? Ar putea functiona?

Astept sa ne scrii din nou. Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – am numit-o Clara.

Cu prietenie,
Adrian

4 02 2010
Clara

Buna Adrian,
Multumesc pentru raspuns, si recunosc ca am incercat in mare parte ce imi spui tu. Am reusit intr-o oarecare masura sa rezolv..caci i-a zis sa vina mai rar pe la noi. Insa din pacate se duce el in vizita la camin. In concluzie tot singura sunt. Va trebui sa vb cu el si sa incercam sa gasim…calm… o solutie. Solutia ta cu o sapt da…una nu…nu imi convine de asmenea caci…e o perioada prea lunga in care trebuie sa il suport. Pshicul meu din pacate e cam la pamant…eram mai demult mult mai puternica…acum…din orice clachez…si la locul de muunca e un infern…nici nu stiu ce sa mai fac

4 02 2010
addsalu

Draga Gargarita,

Cred ca nimic nu este mai dureros decat sa iubesti, sa stii ca esti iubit dar, in acelasi timp, din diverse motive, sa nu poti fi impreuna cu persoana care ti-e draga precum lumina ochilor tai…

Cred ca solutii ar putea exista, insa este foarte greu sa poti da sfaturi cand nu stii decat extrem de putine detalii. De exemplu, cati ani aveti tu si “ex-ul”, cum ii spui? Sunteti majori? Va puteti muta in alt cartier, in alt oras? Pentru ca, daca acolo nu puteti fi impreuna, atunci va puteti muta in alt loc, departe de individul respectiv…

Apoi, ce are acel “smecher” cu prietenul tau? Ii place de tine? A pus ochii cu tine? Ai iesit cu el sau l-ai incurajat in vreun fel?

Hai, capul sus, incearca sa te aduni putin si sa ne dai mai multe detalii, sa vedem impreuna ce este de facut…

Cu prietenie,
Adrian

9 02 2010
depresia

Si reteta de la acest gaz cine o stie?sa speram ca nu voi avea dureri asa mari si dincolo ……

10 02 2010
addsalu

@ depresia

Inteleg ca acum ai dureri mari, atat de mari incat iti doresti sa mori… Te-as intreba daca ti-ai fi imaginat, in urma cu ceva timp, ca vei avea parte de asemenea dureri… Banuiesc ca nu. Ei bine, mergand pe aceeasi logica, as indrazni sa te rog sa te gandesti ca este posibil ca, urmare a unei decizii pripite, sa ai parte de dureri si mai mari…

Ai fost vreodata in vreun salon de psihiatrie, acolo unde se afla persoanele care au avut o tentativa de suicid? Marea lor majoritate sufera cumplit… Au arsuri cumplite, dureri groaznice… si toate pentru ca au incercat sa se sinucida… Merita oare sa iti asumi riscul de a avea parte de dureri mult mai mari decat cele pe care esti nevoit sa le induri acum???

In plus, tu vorbesti si despre “dincolo”, sperand ca acolo nu vei avea parte de dureri atat de mari precum cele cu care te confrunti acum… Ei bine, daca intr-adevar crezi ca exista o viata de dincolo si daca intr-adevar crezi in Dumnezeu, atunci trebuie sa stii si ca El ne-a cerut cu tarie sa nu ucidem (nici pe altii, nici pe noi insine…), afirmand ca “ucigasii” nu vor fi acolo unde isi imagineaza si unde, fie vorba intre noi, fiecare dintre noi ne dorim sa ajungem, fie si doar in secret…

Nu merita sa iti asumi asemenea riscuri, crede-ma! Site-ul acesta exista pentru a iti fi alaturi, tie si celor care, asemenea tie, ati ajuns intr-un punct dincolo de care simtiti ca nu mai puteti merge mai departe singuri… Suntem aici pentru a te ajuta! Scrie-ne povestea ta, si da-ne voie sa impartim greutatile impreuna cu tine, sa le purtam impreuna!

Cu prietenie,
Adrian

10 02 2010
Alex

Buna depresia ,
hmm despre gaz cred ca cea mai buna reteta ar fi sa ei o gura de aer rece si sa stai sa te gandesti putin daca chiar merita acest gest te va scapa el de dureri sau iti va crea unele mai mari fiindca este un gest care nu mai are cale de intoarcere daca dincolo o sa doara mai rau?
pe langa vorbele pe care ti le-a adresat adrian te-as putea inrteba despre ce fel de dureri este vorba?

daca discutam o sa vezi o sa fie mai usor o sa fim mereu aici pentru ati oferi un sprijin si de a incerca sa-ti facem ziua mai buna, permita-ne sa-ti fim alaturi

numai bine iti doresc

6 03 2010
radu

nu cred ca exista cineva atat de suparat precum sunt eu.Nu exista zi in care sa nu am parte de experienta negative,de intunecate atat de intunecate incat pur si simplu nu mai vad o cale de scapare.Sa va povestesc:Sunt un baiat de 17 sper 18 ani,un baiat cum s-ar zice la”locul lui”.In viata mea de pana acum nu am caut scandal, nu am ranit pe nimeni.Si atunci care e problema o sa zice-ti.Problema este ca din pacate nu am parte de acelasi tratament pe care-l ofer eu celorlalti.In fiecare zi cand ma trezesc ma apuca groaza cand ma gandesc ca trebuie sa merg la scoala si sa indur inca o zi de jigniri din partea colegilor mei(si asta in zilele cele mai bune)lucru care ma determina foare mult sa chiulesc de la scoala,lucru pe care nu imi place deloc.Cand am incercat sa discut cu diriginta crezand ca ma v-a putea ajuta aceasta mi-a spus sa ma descurc intr-u cat ea n-are ce sa faca(si intr-un fel chiar nare ce sa faca deoarce majoritatea sunt copii de bani gata,si daca le comentez ceva atunci s-ar toti impotriva mea sa ma bata).Am incercat sa ma transfer in alta clasa,dar de fiecare data cand am incercat ori era o clasa mai oribila decat aceasta in care sunt acum ori clasele mai normale erau toate ocupate nefiind disponibil niciun loc.Dar am ajuns sa ma consolez si sa accept situatia avand in cedere ca nu m-ai am decat un an de scoala si dupaia termin.Dar probleme mele nu se opresc numai la scoala ci si in afara acesteia.Acasa maicamea sufera de depresie dupa ce omul cu care spera ca se va recasatori,scuzati-mi termenu,a fraierit-o el incercand doar sa se foloseasca de maicamea pt ai ingriji parinti ramasi singur in orasul de unde sunt si eu, el find plecat in austria in inceracarea de a avea o viata mai buna.La nivel de prietenie sunt 0.Practic de fiecare data cand incerc sa ma imprietenesc cu cineva esuez lamentabil.In afara de faptul ca niste fosti colegi de gimnaziu ma mai cheam a pe la un fotbal si asta nu pentru ca a-s fi bun la fotbal sau pentru ca m-as intelege cu ei ci pentru ca pur si simplu nu sunt destui si mai au nevoie de jucatori(cu alte cuvinte sunt de umplutura chemat).Am tot incercat,am sperat ca va rasari odata si soarele pe strada mea,am incercat sa vad unde gresesc,ce nu fac bine,dar nu gasesc nimic,nimic.Apoi m-am bazat pe invatat, unde si aici am multe probleme,deoarece la liceu la care sunt eu se cere destula carte si nu pot efectiv retine toate informatile care ne sunt predate sau daca reusesc sa le retin le uit dupa 1-2 zile.Sunt prcati disperat.Singurul motiv pentru care nu m-am sinucis este pentru ai nu-i cauza si mai multa durere mamei mele.Nu mai am nicio solutie,nicio speranta,poate reusiti voi sa-mi dati cateva sfaturi ca sa-mi mai inducesc un pic macar viata asta care numai viata nu-i.Scuze pentru acest comentariu lung.Sper ca n-am plictist pe nimeni,iar daca am facut-o imi cer scuze anticipat.

7 03 2010
radu

ma scuzati dar am postat ieri un comentariu si vad ca inca nu s-a validat.De ce?N-am folosit nicio insulta.

8 03 2010
addsalu

Draga Radu,

In primul rand bine ai venit. Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – am numit-o “Radu 2″, pentru ca mai avem deja pe cineva cu acest nume si pentru a evita confuziile.

Mii de scuze pentru intarziere. Ieri am avut o zi foarte plina si nu am reusit sa dau accept la comentarii, desi le-am citit in timp util pe telefonul mobil. Insa, dupa cum stii, mobilul isi are limitele lui…

Vei gasi un raspuns mai complex in “categoria” care-ti poarta numele.

Nu-ti face probleme in privinta lungimii materialelor sau comentariilor pe care le postezi aici. Oricat de lungi ar fi, ele sunt citite cu atentie si oamenii de aici nu se vor plictisi, pentru ca inteleg prin ce treci, fie si doar datorita faptului ca ei insisi au trecut pe acolo la un moment dat…

Cu prietenie,
Adrian

13 03 2010
TrinitY

Well …
Jumatate din postarile de aici sunt baliverne.
Cealalta jumatate … jumatate din ea doar s-au gandit. Restul chiar cauta modalitati.
Jumatat din sfertul care chiar cauta au gasit si nu au curaj. Cealalta jumatate nu au gasit si nici nu au curaj.

Daca vrei intr-adevar sa mori, nu prea conteaza calea. Rezultatul e acelasi. Sa ai curaj sa faci acest lucru insa e altceva.
Din start cand ajungi sa te gandesti sa te omori inseamna ca nu ai curaj.

Iar cei care totusi o fac, pot avea unele dezechilibr mintale.
Toti ne gandim la asta, inclusiv eu, dar ma gandesc ca o ipoteza. Cum ar fi daca ….. Ce as simti .. blah blah.

Dar refuz cu incapatanare sa trec mai incolo :) Si stiti de ce !? Sunt curios cat de greu va fi maine :)
Sunt curios ce o sa mai imi ia banca :)
Sunt al dracu de curios daca or sa comentez ai mei cand le voi duce copii sa aibe grija de ei pentru ca eu nu mai am bani nici de o paine :)

Sunt atat de curios, incat refuz sa crap. Ar fi culmea sa dau satisfactie bancilor si eu sa crap.
Sau celor din jur. Ete fleosc .. sa crape ei daca au chef, ca de mine nu scapa. Ma tin ca raia de ei .. ca puricii pe un caine, sa vad cat vor putea ei sa ma suporte :)

Parerea mea.

11 07 2013
Belle

scuze… ba, deci nu pot sa nu ma abtin sa nu rad,…… Trinity imi aminteste de anime-ul trinity blood, ca nume desigur.
insa scuze stiu ca nu e de ras , dar cum sa ma abtin? ,… dai maxim la toti amice, si v-or sa se sinucida, poate au motive adevarate , nu toti , ba putea fi mai rau de atat!
Eu ma multumesc cu ce am ,sunt depresiva(spunea pshihologul ca toti mi-au zis sa mi fac un control deasta) , si ce?
ma doare la basca

o stai ops …nu va pasa,…scuze am c-am uitat…..
dar prin sinuciodere da-ti satisfactie cui nu trebuie ……
lasati-L pe Creator sa va ia viata, el va dat-o , el s-o ia …..
e treaba vostra ? da-o-ncolo de treaba …ba… ba pardon… stiu ….gramatica ce sa-i faci?…….
asta e ..viata merge inainte………
stam si asteptam……. ce sa facem?………… poi da ?!! :-? ;)
ba si cand intru pe destea de sinucide parca ma sugruma ceva de gat si ma doare pieptul, sau ca-m ma speriat nu mai stiu eu ce film de groaza… si eu care incercam sa scap de sentimente pentru a nu suferi(de orice fel)…..
ha, ha , pa……. phuf fu fu ha(mda nu suna a romana)
imi trece prin cap “cancea” “can chi” , oare in ce limba e ? sau exista ?
opsii …., da stati …iar nu va pasa,dar ,,,,oare de ce scriu aici?

2 04 2010
Ancutza

In primul rand vreau sa va salut si ca ma bucur ca vam gasit .Simt ca inebunesc tot timpu incerc sa fac ceva bine si nu iese niciodata bine cei care mor nu mai au nici o grija :((:(( va rog ajutatima deoarece nu mai pot , nu mai suport nimic va rog ajutatima :((:((:((:((

3 04 2010
addsalu

Draga Ancutza,

Bine ai venit, te salutam si noi cu drag si, la randul nostru, ne bucuram ca ne-ai scris.

Vreau sa iti spun ca fiecare dintre noi are perioadele lui mai putin bune, in care parca totul ne iese pe dos… Fiecare dintre noi a trecut la un moment dat prin momente precum cele pe care ni le-ai descris atat de bine, asa ca putem intelege exact ceea ce simti acum…

Stii ce am descoperit insa? Ca ajuta daca vorbesti despre asta, daca esti ascultat, daca iti versi sufletul in fata cuiva… Dealtfel, acesta este motivul pentru care a luat fiinta acest site…

UIte ce iti propun: eu iti fac o categorie a ta, in coloana din partea dreapta, tu ne scrii mai multe despre tine, si vedem cum evolueaza lucrurile. Cu cat mai multe detalii ne vei da, cu atat vom putea intelege mai bine care este situatia ta concreta si vom incerca sa gasim impreuna solutia potrivita.

Intre timp, te rog sa te gandesti la inca ceva: spui ca “cei care mor nu mai au nici o grija”. De ce crezi asta? Poti sa fii sigura de lucrul acesta? Poti sa fii sigura ca TOTI cei care mor nu mai au nici o grija? Ce te faci daca, murind, vei descoperi ca ai dat din lac in put, mai ales daca vei muri, cum se spune, “de mana ta”? Daca vei face un lucru pe care nu-l vei mai putea indrepta niciodata? Merita oare riscul?

Exista un proverb evreiesc, care spune ca, atata vreme cat un om traieste, tot mai este speranta. Speranta ca lucrurile se vor indrepta, ca va fi din nou ok… Eu cred ca este mult adevar in asta… Tu ce crezi?

Hai, capul sus, si arunca o privire in coloana din dreapta, unde te asteapta deja “categoria” ta – Ancutza… Si unde asteptam sa revii cu acele detalii care sa ne ajute sa te putem intelege mai bine.

Cu prietenie,
Adrian

4 04 2010
lost

A venit timpul ca speranta, credinta si iubirea sa invie in sufletele noastre, aduse de Cel care este Calea, Adevarul si Viata! Hristos a inviat!Va urez un Paste fericit cu rasete si voie buna….

5 04 2010
stancu andreea

buna, nu am probleme de genu k vreau sa ma sinucid sau altele, am intrat accidental pe blog si ma bucur k am intrat citesc unele realitati dureroase din pacate, complimente pt ceea ce faceti si acordati sprijun celor ce au nevoie pt k de cele mai multe ori iti poti spune gindurile in scris si nu ai curaj sa vb cu o pers apropiata, sunteti super tineti-o tot asa va citesc cu placere toate postarile numai bine si succes .. P.S: un sfat pt cititori NU MERITA NIMENI SI NIMIK SA RENUNTATI LA VIATA SE POATE SA TRECETI PRIN GREUTATI,FIECARE DIN NOI ARE O POVESTE A LUI SI NIMENI NU ARE VIATA IN ROZ…. POATE SA FIE PLOAIE IN VIATA VOASTRA CIT?? ZILE,LUNI ,ANI POATE DAR SOARE TOT TREBUIE SA APARA. SUNT MULTI CE AR VREA SA TRAIASCA SI NU MAI AU ZILE DIN ALTE MOTIVE,POATE VA INVIDIAZA, ASA CA CAPUL SUS SI MERGETI MAI DEPARTE ORICUM AR FII, VA FII SOARE VA GARANTEZ, MERGETI MAI DEPARTE SI TRAITI IN VIITOR VETI VEDEA K ATI ALES BINE SA TRAITI!! Multi pupici si numai bine tuturor

6 04 2010
addsalu

Andreea,

Multumim pentru incurajari si… speram sa si revii, daca tot ne-ai descoperit, nu?

Cu prietenie,
Adrian

23 04 2010
bula

m-am saturat de oameni , de specia oameni, sunt ipocriti, mincinosi, lasi , hoti, si guralivi.
V-am salutat si pe lumea cealata vreau sa fiu cartita!!!

23 04 2010
addsalu

Draga… Bula,

Aici toate afirmatiile sunt luate in serios. Prin urmare, indiferent de pseudonimul pe care ti l-ai ales, daca vrei sa vorbim despre asta, suntem aici si iti vom acorda tot sprijinul nostru. Prin urmare, daca te hotarasti, tot ce ai de facut este sa ne scrii…

Cu prietenie,
Adrian

26 04 2010
andreea

si eu sunt disperata si nu stiu ce sa fac,am inceput anul foarte rau….bunica mea a decedat in ianuarie(ia ma crescut,pt mine ea a fost mama mea)iar in aceeasi zi tatal meu a facut al 2 infart.Am fost cu el la Timisoara la medici sa-l operam insa ni sa spus ca nu se risca nimeni si s-ar putea sa moara pe masa de operatie,ni-sa sugerat sa il lasam sa isi traiasca cate zile mai are asa fara sa-l operam insa sa ne pregatim…i-am cumparat si locul de veci.mama mea a paralizat in urma unei comotii cerebrale…iar peste toate astea am facut o cadere nervoasa,mi-a cazut parul pe anumite portiuni a trebuit sa ma tund si de parca astea nu ar fi fost deajuns sotul meu mi-a cerut divortul…din aceste motive simt ca nu mai pot si cel mai bine ar fi daca as murii

1 05 2010
addsalu

Draga Andreea,

Permite-mi sa iti spun “bine ai venit” si sa te rog sa imi accepti scuzele pentru intarzierea cu care raspund. Am avut o saptamana extenuanta, cu mai multe deadline-uri presante, insa acum sunt aici, asa cum te asigur ca au fost aici multi alti membri ai grupului, chiar daca nu au intervenit.

Am citit insa mesajul tau in ziua in care l-ai postat si am incercat sa inteleg toata drama prin care treci. Poate ca, la randul tau, ai avut ocazia sa citesti pana acum cateva dintre relatarile celorlalti membri ai grupului, ca sa iti faci o oarecare idee si sa te convingi ca putem intelege ceea ce ne scrii fie si din simplul motiv ca si altii au trecut pe acolo…

Niciodata moartea cuiva drag nu te poate lasa indiferent. Niciodata! Dimpotriva, parca te dezradacineaza, parca iti smulge o parte din suflet si o coboara impreuna cu sine in mormant… Ne trebuie timp pentru a ne reveni, pentru a putea invata sa ne imaginam viata fara acea persoana draga… Si vor fi multe zile in care ne vom pomeni cu lacrimi curgandu-ne pe obraji si spunand ca nu mai putem merge mai departe… ca nu mai vrem… Este o parte a procesului de doliu cat se poate de fireasca si de naturala. Din pacate insa, ea poate avea efecte dezastruoase asupra unora dintre cei care raman in urma si care se simt atat de pustiiti, incat nu mai vor sau, pur si simplu, nu mai pot sa continue (din diverse motive, inclusiv de sanatate).

Asa inteleg ca s-a intamplat si in cazul vostru – cu tatal tau, cu tine, cu caderea ta nervoasa… Iar lucrurile acestea isi pun amprenta si pe alte planuri – in cel al relatiilor, de exemplu…

Stiu ca simti ca nu mai poti si stiu, am citit ca spui ca ar fi cel mai bine daca ai muri… Insa indraznesc sa te provoc sa te gandesti si la o alta latura a problemei.

Oricat ar fi de greu si oricat de lipsita de vlaga si de putere te-ai simti, te rog totusi sa incerci sa faci un efort si sa incerci sa iti reamintesti de tot ceea ce a investit bunica ta in tine, de toata dragostea pe care ti-a aratat-o crescandu-te si fiindu-ti alaturi in tot acest timp, sacrificandu-se poate pentru a sti ca iti este bine… Bunicii sunt intr-adevar ceva special pentru nepoti, si multi dintre ei spun ca isi iubesc nepotii mai mult chiar decat si-au iubit proprii copii… Ei bine, te rog din suflet sa pretuiesti toate eforturile si toata dragostea bunicii tale si sa faci in asa fel incat acestea sa nu fi fost zadarnice! Oricat de greu ti-ar fi fara ea, gandeste-te ce ar avea de spus daca ar sti de planurile sau de gandurile tale… Oare nu te-a dojeni cu drag si blandete? Oare nu ar plange si nu s-ar intrista stiind ca in sufletul tau se ridica gandul de a o termina cu viata? Oare pentru asta s-a chinuit atatia ani? Nu pentru a te vedea ca esti bine, ca mergi mai departe oricat ar fi de greu? Ca duci mai departe, in timp, valorile pe care le-a sadit in tine?

Stiu ca este extrem de greu mai ales acum, cand parca s-au adunat toate, cand si tatal tau este cum este si cand sotul tau ti-a cerut divortul. Stiu ca te gandesti poate care ar fi rostul pentru care ai continua sa traiesti… Si daca nu ai nici un motiv, permite-mi sa iti indic, cu umilinta, macar unul singur pentru care te asigur ca merita sa traiesti: bunica ta, memoria ei, tot ceea ce a investit ea in tine, toata dragostea si tot sufletul pe care le-a pus in cresterea ta… Pentru ea mai intai, si apoi vei reinvata cum sa o faci si pentru tine, merita sa traiesti! Merita, Andreea, auzi? Crede-ma, te rog…

Relatiile se pot rupe azi si se pot reinnoda din nou, oricat de imposibil ar putea parea la un moment dat… Predictiile medicilor… nu vreau sa iti dau sperante desarte, insa am avut un prieten drag caruia medicii i-au spus ca are leucemie si ca nu mai are decat 6 luni de trait… Atunci a zis ca vrea sa isi implineasca un vis si sa inceapa macar sa studieze teologia… A terminat facultatea, apoi a facut inca una de psihologie, si apoi inca un master, unde l-am cunoscut… Si toate astea desi medicii nu i-au mai dat decat sase luni de trait… Nimeni nu stie ce se va intampla maine, draga Andreea… Insa ziua de azi si deciziile pe care le luam azi ne apartin… Si cred ca, atunci cand luam o decizie, trebuie musai sa privim si in trecut, sa invatam din el… Iar in cazul tau, cred ca bunica ta este persoana la care ar trebui sa te gandesti atunci cand te gandesti ca nu are rost sa mai traiesti… Crezi ca ea ar fi de acord? Cu siguranta ca ea si-ar fi dorit sa traiesti, sa mergi mai departe… Chiar daca ti-a cazut parul (apropo, nu-ti face probleme, creste el in timp!), chiar daca sotul tau a spus ceea ce a spus… Tu trebuie sa mergi inainte! Trebuie! Acum de dragul memoriei bunicii tale, iar incet-incet vei invata sa accepti faptul ca merita sa mergi inainte si pentru tine!

Nu iti face probleme in privinta prietenilor sau a sustinerii. Stiu ca unul dintre lucrurile care ne-au inspaimantat cel mai mult pe fiecare dintre cei de aici este acela ca nu vom putea face fata singuri, fara sprijin, mai ales in conditiile in care pare ca suntem chiar… singuri… Insa acesta este motivul pentru care a aparut acest grup! Vei vedea cum suferinta si astfel de experiente triste ne-au ajutat sa invatam sa fim disponibili si sa oferim un umar pe care sa se poata plange, sa se poata sprijini, o mana prietenoasa de ajutor pana atunci cand vei constata ca poti merge din nou singura, cu incredere si curaj, inainte! Si, in acele momente, multi dintre cei de aici au ales sa revina, la randul lor, insa nu neaparat pentru a fi ajutati in continuare, ci pentru a ajuta la randul lor, intelegand cat de mare este valoarea unui prieten, fie el si virtual…

Hai, capul sus, Andreea! Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta, unde astept sa ne scrii despre orice vei considera necesar sa stim. Acolo poti pur si simplu sa iti versi sufletul, amarul, stiind ca este cineva care citeste si se straduieste sa inteleaga si sa iti fie alaturi!

Am numit “casuta” ta “Andreea 3″ – sper ca nu este nici o problema, insa mai avem deja alte persoane cu acelasi nume si trebuie sa putem face distinctia. Sau, daca nu iti place, este ok, ne poti spune tu un alt pseudonim si il modificam fara nici un fel de problema.

Asteptam sa revii!

Cu prietenie,
Adrian

28 04 2010
Lavinia

Buna Adrian as vrea sa te rog sa imi faci si mie o “casuta” in coloana din dreapta
Mersi

1 05 2010
addsalu

Lavinia,

S-a rezolvat. Asteptam acum povestea ta.

Cu prietenie,
Adrian

9 05 2010
Absolutul

Consider ceea ce pretentios are drept nume “sinucidere” ca fiind actul imbibat de lasitate si patetism al unei fiinte slabe si peticite de o balta de ignoranta. Nu accept o alta explicatie pentru ca nu reiese din nici un rationament decent o alta.
Satisfactia sau insatisfactia ei insa e o stare de fapt si nu o optiune. Nu poti alege ceea ce iti produce placere ori durere oricat ai incerca sa gusti din paharul micilor placeri cu buzele tuguiate precum un imbecil senin in cautarea serenitatii.

Mai remarcanta este situatia in care lasul e atat de las incat sa nu o faca din frica. Daca as avea teava unei arme as indesa-o in gura si as apasa cu zambetul larg pe buze tragaciul. De unde s-ar deduce ca sunt “slab” ceea ce probabil sunt pornind de la ipoteza de mai sus. Obiectiv analizand situatia – nici un motiv nu e demn pentru o astfel de rezolutie dar valoarea data voluntar sau involuntar de noi aduce acel motiv la rang de drama. Cand “drama” depaseste nivelul pe care-l poti accepta ca si factor de insatisfactie – tragi obloanele.

Lozinci ca “viata merita traita” , “o sa fie bine”, “o sa treaca”,”nu meriti asta”, “gandeste-te la prieteni,rude si dumnezeu” nu sunt decat o adunatura de slogane ieftine care nu prezinta nici o solutie reala asupra unor dificultati pe cat se poate de reale pentru persoana in cauza. Cat despre solutiile reale , daca s-a ajuns in punctul in care a pune stop definitiv ramane ca unica varianta, nu se poate decat presupune ca nu exista. Exista un numar limitat de alegeri pe care-l putem face iar atunci cand unica alegere ramasa este un glont in scafarlie probabil ca deja am evaluat si ratat toate celalalte alegeri posibile.

Am ajuns in etapa in care ,la fel ca si ceilalti aflati in circumstante similare, nu-mi ramane decat sa constientizez ca undeva cumva am adus acest esec lamentabil singur asupra existentei mele. Singura concluzie plauzibila este ca singurul vinovat esti tu si in cazul de fata : eu. Poti da vina pe dumnzeu, pe papagal, pe oala sparta de langa tine sau pe Gorbaciov dar la sfarsit de zi ramai pe lista numai tu si moaca ta sordida cu ridurile indobitocirii apatice pe a carei frunte e tatuat vesnic : 2 m sub glia pamanteasca va fi : acasa.

La fel de real este ca nimeni nu va da 2 scuipati pe marginea unei borduri iar la 6 luni dupa parastas nu vei ramane decat un morman de oase anoste intr-o groapa cu niste flori ofilite peste cu eticheta : boul care a fost prea labil care sa faca ceva cu viata lui (probabil 8 ore de sclavagism contra unui bold de mancare si 15 ani de scoala, un plod care sa duca numele tribului si 2 zile pe saptamana in care te poti bucura de ratia de libertate cu bucurie in suflet si fericire in inima). Chiar daca ar ploua cu incurajari la sfarsit de zi fiecare isi vede de biscuitii lui cremosi din strachina propriei lui vieti ,ceea ce finalmente e si firesc.

E rusinos si mi se pune un nod de scarba daca autopsiez motivele mele si concluzia trasa in urma lor si totusi nu pot ajunge decat la aceasta singulara concluzie. Greu daca nu imposibil de facut un avort sentimental chiar si daca “odrasla” are chip de salamandra cu bermudele in vine pe cacastoarea vietii. Ori altfel spus, nu poti sa suprimi ceea ce sti ca vrei de mai multi ani decat iti poti aminti.

Ne nastem, traim si murim singuri cu sau fara incurajari.
Arme nu avem, bine in cacat ca macar la orice colt te poti balaci in metadona o data si bine.

17 05 2010
addsalu

Draga Absolutul,

Am citit randurile tale cu multa atentie. Sunt extrem de profunde si, din pacate, tradeaza perfect lipsa de semnificatie pe care, in anumite momente, o resimtim cu totii. Chiar daca nu toti ne confruntam cu aceleasi reactii vizavi de ea…

Oare chiar crezi ca moartea este raspunsul? De ce? Doar pentru ca nu ai reusit sa fii fericit pana acum? Dar scrii totusi ca este bine ca te poti balaci in metadona o data si bine… De ce? Oare pentru ca ai senzatia ca iti va aduce o urma de pace, de liniste, de acel “ceva” dupa care tanjim cu totii? Dar daca ar exista altceva, ceva real, care sa iti satisfaca aceste nevoi, aceste dorinte intrinseci si, mai mult, care sa te scape o data pentru totdeauna si de acea lipsa de semnificatie? Daca crestinismul (atentie, nu religia in sine sau vreo denominatiune anume, ci Persoana care a intemeiat crestinismul…) are acel raspuns?

Daca solutiile reale, de care vorbesti la randul tau si presupui ca nu exista doar pentru faptul ca le-ai cautat pana intr-un anumit moment si nu le-ai putut gasi pana atunci, astfel ca ai ajuns sa iei in considerare alternativa autosuprimarii, daca totusi acele solutii exista? Daca te desparte doar o fractiune de timp de ele? Daca tocmai acele cuvinte frumoase, de incurajare, ar putea fi factorul declansator care sa te ajute sa le identifici? Daca, comitand cumplitul act (cu resemnare, cu bucurie… chiar nu mai conteaza…) constati, in ultimele clipe de viata, ca te-ai inselat?… Merita oare riscul?…
Cu prietenie,
Adrian

20 05 2010
Absolutul

Nu maine e ziua, nu poimaine , nu raspoimaine dar va sosi si nu intr-un viitor indefinit. Nu e un rezultat de ieri, de alaltaieri, de rasalaltaieri concluzia la care am ajuns. Peste 10 ani de gandire au fost indeajuns ca tema de meditatie si confirmare a concluziei ?

Citez :
“De ce? Oare pentru ca ai senzatia ca iti va aduce o urma de pace, de liniste, de acel “ceva” dupa care tanjim cu totii? ”

Perspectiva difera. A cauta pace/liniste difera de a cauta incheierea unui sentiment opus. Disperarea de a trage linie nu te arunca mai departe de dorinta de a finaliza cu riscul de a afla ca nu “raiul” este cel in care te vei balaci cu un dulceag gust al linistii.

Citez :
“daca totusi acele solutii exista? Daca te desparte doar o fractiune de timp de ele?”

Posibilitatea exista ca ele candva undeva sa apara. Intrebarea este : merita sa innoti prin ani cautand nici macar certitudinea ci raspunsul la acea posibilitate ? La fel de reala e varianta ca la sfarsit sa nu fi gasit nimic altceva decat nimic. Un bolovan e usor de carat. Un sac cu bolovani nu. Un kilometru e usor de alergat, o viata nu. Unele lucruri sunt menite sa fie intr-un anumit moment anume sau deloc.

Citez :
“Daca crestinismul are acel raspuns?”

Sunt ateu. Am cautat, n-am gasit iar credinta oarba nu am in nimeni si nimic.

Suntem zambitoarele marionete ale regelui papusar de pe glia unui taram strib si al unui “dumnezeu” poluat, decazut de pe un piedestal in zatul mocirlei umane.
Trebuie sa “mori” ca sa poti respira si supune saltimbacii grobieni ai unei lumi de gri anemic.

Cel mai probabil niste pastile roz , inveselitoare cu reteta si dozaj zilnic ar fi recomandarea oricarui psihiatru incepator.
N-as putea sa-i acuz dar mai bine cu botul in noroi si ochii inainte.

10 05 2010
mihaela

Si eu vrea u sa mor sa nu mai supar pe nimeni sa nu mai dezamagesc pe nimeni sa nu mai pacatuiesc, sa scap de durerea care o am in suflet Acum cateva zile am vrut sa ma arunc in mare ,erau prea multi oameni in jurul meu si apa mi se parea prea urata intunecata si parca o simteam cat de rece e.Oare ce ii voi spune eu Lui Dumnezeu? oameni ca mine ajung in iad sigur de asta mie frica,si as vrea sa mor repede sa nu simt nimik iar cei dragi mie sa nu sufere sa nu planga dupa mine.Oare care e scopul nostru in viata?de ce ne afla aici?cu siguranta nu sa mintim nu sa ucidem sau sa ii facem pe alti sa sufere.nu mai vreau sa traiesc .cred ca o metoda buna de a muri e [...moderat...].nu vreau sa traiesc fara iubitu meu.

18 05 2010
addsalu

Draga Mihaela,

Bine ai venit! Voi intra direct in subiect spunandu-ti ca este bine sa te gandesti la ceea ce va urma. Am apreciat faptul ca te-ai gandit atat la ceea ce se intampla dupa aici, cu cei ramasi in viata, care ar fi devastati cu siguranta si care vor plange si vor suferi cumplit; de asemenea, apreciez faptul ca ai luat in considerare si gandul vesniciei…

Da, ai dreptate, ar fi de-a dreptul absurd sa traim, acumuland atatea cunostinte, pentru ca la un moment dat, cand ajungem la varsta intelepciunii cum se zice, sa murim si sa disparem pur si simplu in neant… Cu siguranta trebuie sa existe ceva sau Cineva mai presus de noi, cu siguranta ca viata nu este doar atata timp cat traim fizic… Iar in cazul acesta, intr-adevar, trebuie sa ne punem serios problema “ce-i vom spune lui Dumnezeu “in ziua aceea”…

Inteleg din ce scrii ca te-ai certat cu iubitul tau, din moment ce scrii ca nu vrei sa traiesti fara el… Poate ca stii deja, dar cea mai sigura cale de a NU fi cu el este sa mori… Niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul, ziua de maine… Insa stii cu siguranta ca, daca vei face un gest necugetat, in nici un caz nu vei mai fi cu el aici, nu crezi?

Hai, capul sus, spune-ne mai multe despre tine, si vedem impreuna ce e de facut, ok? Uite, iti fac o categorie a ta in coloana din dreapta (i-am spus “Mihaela 2″, si astept sa revii acolo cu mai multe detalii, pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine situatia in ansamblul ei si pentru a putea cauta impreuna o solutie.

Cu prietenie,
Adrian

13 05 2010
Un nimeni

Sunt de acord cu tot ce ai scris Mihaela, mai putin partea cu iubitul. Ma gandeam ca inainte sa fac pasul cel mare sa las 2 scrisori de adio. Una pentru iubitul meu (iubit in sensul in care eu il iubesc enorm, dar el este prea egoist sa ma consoleze cu o vorba buna, cu o incurajare, sa nu se mai uite cu mila la mine ) si unul pentru familia mea. Deja m-am gandit ce voi scrie familiei, inca nu le-am scris, dar in principal am sa ii rog sa nu sufere pentru ca mie imi va fi mai bine acolo, si si ei vor fi mai usurati sa nu mai aiba o povara pe umeri. Da stiu, sunt o distrusa, o persoana incapabila sa faca ceva (mi s-a spus de multe ori), judecati-ma, oricum nu mai are importanta in acest moment.

18 05 2010
addsalu

Draga “Un nimeni”,

Indraznesc sa iti spun ca nu esti “o distrusa, o persoana incapabila sa faca ceva”, ci doar o persoana care, la fel ca noi toti de aici, are nevoie intr-un anumit interval de timp de prieteni care sa ii fie alaturi, care sa se straduiasca sa o inteleaga si sa nu o judece…

Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, si te rog sa revii si sa ne permiti sa iti fim alaturi, ajutandu-ne sa intelegem mai mult din drama prin care treci. Suicidul nu este solutia pe care o cauti, te rog sa ma crezi pe cuvant! Nu ai nici o garantie ca, asa cum spui, “acolo iti va fi mai bine”, ba as putea spune chiar dimpotriva, in conditiile in care sunt sigur ca stii deja ca marile confesiuni crestine considera si chiar afirma raspicat faptul ca sinucigasii nu vor avea parte de prea mult bine “dincolo”… Dar nu asta ar trebui sa te tina in viata, desi nu este un factor de neglijat! Mai degraba ti-as reaminti de un mare adevar de pe paginile Bibliei, care spune ca “atata vreme cat traieste un om, tot mai este speranta”… Dupa ce mori nu prea mai ai ce si cum sa schimbi ceva… Insa atata vreme cat traiesti, draga noastra prietena anonima, tu poti face ceva in privinta modului in care ar putea sa arate viitorul tau…

Si uite, un prim exemplu care imi vine in minte este acela de a vorbi cu prietenul tau deschis, de a-i spune onest si liber ceea ce te deranjeaza in purtarea lui fata de tine, ceea ce-ti doresti de la el… sa te consoleze cu o vorba buna, cum spui, sa te incurajeze, sa nu se mai uite cu mila la tine…

In nici un caz cei dragi tie nu ar putea fi usurati, ba dimpotriva!!! Daca acum tu crezi ca poarta pe umerii lor “o povara”, te asigur ca, daca iti vei pune capat zilelor, asta i-ar distruge de-a dreptul! Cauta in coloana din dreapta si vei gasi membri ai grupului, supravietuitori, care nu si-au revenit inca dupa socul cumplit al suicidului cuiva drag lor… Si nimic nu poate sa ii mangaie!… Ci vor purta durerea aceasta in sufletul lor pentru tot restul zilelor lor… Crede-ma, nu vrei sa le faci asta celor dragi tie!

Hai, capul sus, alunga din minte aceste ganduri ca pe unele extrem de paguboase, cum si sunt in realitate! Scrie-ne, si hai sa discutam, sa vedem ce este de facut, incotro o poti lua pentru ca lucrurile sa revina pe un teren ok…

Cu prietenie,
Adrian

14 05 2010
Bogdan

E ciudat cum toti care vreti sa muriti sunteti si extrem de credinciosi :))), asta ma amuza teribil. Intr-adevar viata e neagra de cele mai multe ori, insa vina este a noastra, nici nu ne dam seama dar toate tampeniile care ni se intampla sunt cauzate de noi. De exemplu un baiat care a fost crescut mereu in critica, a devenit atat de timid incat nu reuseste sa cucereasca o fata, el nu isi poate indrepta starile pt ca nu le controleaza si ajunge sa isi doreasca sa moara. Probabil ca toata nevoia asta de sinucidere e cauzata de un ego prea mare si niste asteptari prea mari pentru o lume si o tara care nu prea sunt la nivelul asteptarilor. Rugati-va mai bine sa va iasa ceva bine, decat sa meditati la ideea ca daca va sinucideti oare o sa ajungeti in iad…Daca vedeti ca nimic nu iese bine, amintiti-va ca viata e o sansa unica de a experimenta lucruri noi si de a trai senzatii noi, probabil asta e si lucrul care va lipseste…ceva nou. Lasati frica si grijile la o parte si incepeti sa faceti lucruri :D

16 05 2010
Pledoarie pentru viata

Dragii mei! :) Privesc aci si zambesc la aceste ganduri pe care voi le aveti… sunt oameni care au probleme mult mai mari si nu renunta la viata si voi pentru niste nimicuri asa de usor sunteti dispusi sa renuntati la ea?
Nimeni nu zice ca trebuie sa fie totul perfect si roz defapt asa tre sa fie viata cat mai completa cu bune dar si cu rele. Pentru ca altfel nu ne-am mai putea cladi noi ca persoane si mai ales nu ne-am putea forma ca caracter.
Desigur ca ami avem si momente proaste cu toti avem stati linistit nu tre sa ne gasim scuze ca suntem singuri sau sa ne punem zeci de intrebari de ce noi?
Viata este ca o calatorie si da ca si o lupta unoeri insa tre sa luptam pentru noi , pentru ceea ce visam candva si pentru ce speram atunci cand eram copilasi si zburdam pe vai si campii.
Nu este usor este uneori chiar foarte greu insa tot timpul o putem scoate la capat daca ne propunem asta… cum va puteti privi cunostintele si prietenii la inmormantarea voastra? Cum va puteti vedea prin ochi lor atunci?
Viata este ceva mult mai de pret decat atatea nimicuri de care ne cainam uneori… sunt persoane care ar da orice sa mai triasca si ar da orice sa mai aibe o luna sau un an si voi?
In fiecare dintre noi este un luptator chiar daca poate cei din jurul nostru si societatea ne-a facut sa credem ca nu e asa … in fiecare dintre noi ar trebui sa fie un caracter care sa pretuieasca viata si nu sa renunte asa usor la ea ca un simplu las avand ca scuze vrute si nevrute!
Am pus pe blog la mine niste filmulete care ar trebui sa ii faca pe toti cei care au ganduri negre sa se mai gandeasca mai serios.
Ar trebui sa invatati de la astfel de persoane care desi nu au avut norocul sa fie ca noi restul traiesc o viata mult mai intensa si mai reusita pentru ca au reusit sa inteleaga ca ce este important este sa traiasca viaata asa cum pot si stiu mai bine si sa multumeasca pentru ce au si nu doar sa caute scuze.

17 05 2010
Denis

salut nish nustiu cum sa incep ……… am ajuns aici ka si toti cei lalti !!! nustiu ce sa mai fac povestea mea asai orce fac nu imi ese asa kum vreau am inceput sa jok in jokuri de noroc si am intrat in datorii foarte mari !!! de la parinti nu vreau sa cer bani pt ak mi-au dat deja destui !!nu pot sa lukrez deoarece invats si nu am timp kiar si ku dragostea nu imi merge prea bine !! pina akum nu luam fetele in serios !!am fakut kunostinta ku o domnisoara care mi-a plakut foarte tare si am zis ka vreau ceva serios ku ea am fost cu ea o luna impreuna si ii akordam toata atentia numai ei adika puteam sa numi permit mie sa imi kumpar ceva da ii kumparam ei !! si kum kredeti ka sa terminat fata a inceput sa ma sune mai rar !! eu puteam sa o sun sa o intreb undei ea imi spunea ka este in orash ku prietenele sau putea sa imi spuie ka te sun putin mai inkolo ka sunt okupata si dupa aia sa nu ma sune !! a fost prima fata karuia iam daruit o floare !! kum se primeste te porti ku ele normal dar ele se urca in cap ?? pot sa spun ca chiar am inceput a tine la ea !!!

18 05 2010
addsalu

Draga Denis,

Bine ai venit! Fiecare tip a avut la un moment dat cel putin o problema de genul asta… Asta este viata, uneori oferi fara sa primesti nimic in schimb…

Stii, partea ciudata este ca dragostea, atunci cand va veni, nu va avea pretentii materiale de la tine… Ea va veni pur si simplu, si vei sti ca a venit, o vei recunoaste… Iti va raspunde…

Cat despre jocurile de noroc, pot sa iti reamintesc faptul ca in curand va veni vacanta de vara si vei putea lucra, sa iti platesti datoriile. Pentru tine asta poate fi o lectie importanta, in care sa inveti din greselile pe care le-ai facut… Nu e un capat de tara, doar ca probabil va trebui sa muncesti pe rupte ca sa poti sa iti acoperi “gaurile”. Iar asta va fi un stimulent pentru tine… vei capata sentimentul ca ai trecut cu bine peste o provocare… Si vei deveni mai intelept daca vei invata sa spui “stop”…

Cu prietenie,
Adrian

19 05 2010
O_fiinta

imi poate spune si mie cineva ce este viata. eu am obosit si nu-i mai vad rostul, pentru ce ne e data ea? am obosit sa fiu neinteleasa, sa ma simt singura, sa traiesc aceeasi zi monotona. aveti vreo modalitatea mai usoara de scapat de suferinta? pe zi ce trece simt ca momentul sfarsitului se apropie din ce mai mult, m-am saturat sa sper ca viata o sa se schimbe spre bine si nimic… stiu ca se zice ca ar trebui sa ma bucur de sanatate, ca unii sunt ologi,ca altii nu au ce manca, au alte probleme, stiu, dar asta nu ma face sa trec peste dorinta de a nu mai trai. pe zi ce trece supravietuiesc… as vrea atat de mult sa fiu fericita, sa am o viata diferita, doar ca nu am acel noroc si nici dar de a mai pretui viata, niciatat sa vad vreun viitor

22 05 2010
Cineva

Buna seara

Salutare tuturor sunt de sex masculin, as vrea sa nu-mi dau numele daca se poate, am 25 de ani si cat am fost mic am trait in orfelinat pana pe la 18 ani, am avut pe cineva care m a ajuta inainte cu bani dar am fost baiat rau si s a dus si sursa asta, in prezent am o prietena si sunt foarte gelos si nu inteleg de ce, se supara pe mine cand ma vede asa dar sunt gelos pt ca nu cu foarte mult timp in urma s a intamplat de vreo 4 ori sa aflu ca a vb cu fostul prieten si am intrebat-o daca e asa si mi-a zis ca nu, deci m a mintit, ea sustine ca ma iubeste insa am gresit si eu ca i-am dat apa la moara inainte nu ma interesa de ea si ea plangea mereu dupa mine, nu stiu ce sa fac, situatia materiala ma descurc eu ca de mic ma lupt sa traiesc dar cand vezi si ca persoana iubita iti tranteste usa in nas, sunt cu ea de 1 an apropo, nu stiu ce sa fac, plang mereu si ma gandesc ca mi-am ratat viata, sunt o persoana religioasa si ma gandesc ca daca ma sinucid Dumnezeu n-o sa ii placa asta si ma gandesc ca o sa ma chinuie daca fac asta, nu stiu ce sa zic, mi-am pierdut si prietenii de baza tot din vina mea, nu stiam cui sa zic asta, adica o zic mereu in oglinda si nu-mi rasp nimeni, daca zic asta cuiva cu siguranta o sa ma judece sau o sa incerce sa ma opreasca dar poate ca asa de la un necunoscut sa aflu ceva macar cel putin sa vb cu mine, simt cum pierd totul din jurul meu si imi doresc sa ma sacrific intr-un fel sau altul pt altcineva imi doresc sa mor, imi cer scuze ca sunt patetic. Multumesc pt ascultare

24 05 2010
Bogdan

Cristian:

In general sunt o persoana optimista, lucrurile merg bine in viata mea din toate punctele de vedere, insa de cele mai multe ori raman pe ganduri si nu imi dau seama care sunt scopurile vietii mele. Stiu ca fiecare dintre noi avem un scop sau mai multe, scopurile comune sunt rare. Ei bine, scopul meu pare sa nu existe. Majoritatea lucrurilor din viata mea nu isi au niciun scop. Probabil ca nu am eu intelegere superioara a mecanismelor care guverneaza viata umana, dar as vrea si eu sa stiu unde duce totul? Inteleg principiul acela de a face sacrificii pentru a avea recomense sau ca e nevoie de sacrificii de orice fel cam in orice faci, insa oare recompensa aceasta ce scop are? Exista posibilitatea ca nici macar lucrurile pt care luptam sa nu fie dorite de noi, sistemul nostru social spune de multe ori “asa trebuie”, “asa e bine”, facem niste lucruri pt ca asa trebuie sa obtinem o recompensa care trebuie pt un scop care trebuie. Spun doar ca influentele sociale sau a grupurilor in care ne aflam de cele mai multe ori ne guverneaza si dorintele si la indeplinirea lor ramanem pusi pe ganduri. Sunt in situatia in care m-am identificat atat de mult cu lumea din jur, incat realizez toate visele altora, dar nu si ale mele. Si nu mi le realizez nu pt ca nu pot, ci pt ca am ajuns sa nu mi le stiu. Insa deviez de la subiect, tot ce as vrea sa stiu e : unde sau care e scopul? Pana si in domeniul casatoriei : exista o anumita serie de ritualuri si se creeaza un anumit sistem de acceptare si prefacatorie de a placea ceva pt scopul de a avea ceva ce deja ai, adica realizam niste relatii fortate si suportam niste lucruri fortate ca sa fim cu o persoana cu care eram deja. La locul de munca, luptam si ne sacrificam sa fim apreciati sa fim respectati sau unii doar sa obtinem o marire de salariu, faptul ca nu facem ce ne place e un subiect in retrogradare si totusi celelalte lucruri ne incanta mai tare, ar ajuta probabil faptul ca lucrezi intr-un domeniu pe care il adori la faptul ca ai merge cu placere la munca, dar unde e scopul? Nu stiu, probabil toata viata asta se rezuma la o demonstratie si gata. Sa demonstrezi ceea ce ai impresia ca esti si apoi sa mori cu zambetul pe buze…cateodata gandul asta nu ma lasa sa dorm. Vi se pare si voua cumva faptul ca regresam ca gandire in masa si odata cu trecerea timpul ne indepartam prin prisma evolutiei sociale de adevaratele scopuri pe care nici macar nu le mai cunoastem…?

26 02 2013
lili

esti gand din gandul meu,omule,cea mai mare teama a mea e sa nu ajung ca tine,sorry,omule,ti-ai pierdut identitatea,te-ai supus complet societatii,ai murit deja in sens spiritual,daca nu o sa mori in curand si in sens fizic,ce mai poti face?ori mori de tot,adica si fizic ori iti schimbi viata radical,te reinventezi,renasti din propria cenusa cum s-ar zice,o criza e o oportunitate,daca lumea ti-a ucis sufletul,fugi de ea si regaseste-te in singuratate,poate ti se va darui sau vei descoperi in tine o noua personalitate,un nou suflet,un nou destin si adevaratele tale scopuri care pana acum ti-au ramas ascunse

3 06 2010
mirela

De ce oare atunci cand dam de greu, un greu la care nu ii gasim imediat o solutie si nici macar o acomodare, suntem unii dintre noi care ne gandim imediat la sinucidere? Ma tot roade o intrebare, sau mai precis o afirmatie: se spune in popor ca cel ce a incercat o data sa se sinucida, o va incerca mereu pana va reusi. E adevarat?
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand sunt trista, si sunt destul de des asa in ultimele 5 luni, 4 luni si 8 zile mai precis, si tot mai trista, de parca nu imi ajungea ca sunt oricum de firea mea o extremista, ma gandesc tot mai mult la drumuri. M-as lua si m-as duce sa nu ma gaseasca nimeni. Ma vad asa de singura. Si ma gandesc ca atunci chiar nu mai exista motiv sa traiesc.
N-are nimeni nevoie de mine. Nu imi simte nimeni lispa …
Parca sunt o baba nebuna. Vorbesc aici cu voi. Niste straini la urma urmei. Numai eu vad deprimanta faza asta?
Tot pe cand zic ca amu-i bine, nu trece mult si iar o iau de la capat … O zi buna, 3 rele. Pana cand?
Nu exista un D-zeu in lumea asta? N-am facut rau la nimeni niciodata. Sau cel putin eu nu am stiinta despre asa ceva. De ce mi s-a intamplat tocmai mie necazul asta?
Ma simt aruncata la gunoi … N-are nevoie nimeni de mine …

Ce-am ajuns … Sa scriu aici ca sa reusesc sa mai fur un pic de timp. Sa imi treaca timpul. Ma descarc si parca a mai trecut un pic. Cata naivitate. Parca trec problemele asa. Sunt o cauza pierduta… Aproape pierduta. Inca nu pierduta de tot. Ca deh, in naivitatea mea inca astept acel fat frumos calare pe cal alb care va veni si va rezolva totul. Ca doar o sa pice din cer…
Cred ca sunt para malaiata in gura la natafleata.

3 06 2010
Pledoarie pentru viata

:) ai noroc ca nu sunt prin zona ca vedeai tu urecheala serioasa :D Nu mai gandi totul asa negativ … si mai ales nu mai dramatiza atata stii cum se zice ca atunci cand oamenii au tendinta sa gandeasca prea mult negativ ei atrag negativismul la ei … sau na daca preferi vorba romaneasca: de ce iti este frica de aia nu scapi” ;)
Asa ca te rog eu fii mai pozitiva si nu mai cauta atatea raspunsuri … fa ceea ce iti place sau iti facea placere sa faci candva …. redescopera-te! ;) Afla cine esti tu cu adevarat si nu mai fa atatea comparati din trecut. :)
Ca de nu vai de urechiusile tale!;)

16 07 2010
roxy

am si eu nevoie de ajutor va rog,simt ca nu am pentru ce sa mai traiesc ca nimeni nu ma intelege,nici prietenul meu parca nu vrea sa ma inteleaga,aseara ii spuneam intr-un sms ca nu ma simt bine deloc s ma refeream la partea psihica dar a spus sa iau niste ppastile ca-mi trece,iar apoi i-am explicat de ce dar parca nu intelegea el continua sa-mi reproseze ca am adormit si ca nu i-am trimis un sms.la mn e o problema mare ca ai mei nu il vor de nicio culoare si eu stau pe ascuns cu el,nu am voie sa ies decat cateva ore pe zi cel mult vreo 2 jumate doar duminik vreo 5 ore ca ma duc in vizita la tatal meu caci parintii mei sunt divortati.

17 07 2010
no_name

In primul rand vreau sa va salut si eu!:) Mi-a atras atentia titlul articolului “Cum sa mori frumos si usor”… exact ce cautam! Am ajuns sa ma trezesc dimineata si sa ma gandesc cu sila ca urmeaza sa inceapa o noua zi!:( Am obosit……

18 07 2010
addsalu

Draga Roxy,

Permite-mi sa iti urez bun venit. Dupa cum stii, rostul acestui site este sa ofere suport emotional si un cadru potrivit pentru toti cei care sunt dispusi sa incerce sa vorbeasca despre ceea ce simt. Este util atat pentru noi insine sa o facem, cat si pentru altii care vor citi ulterior.

Prin urmare, ti-am facut o “casuta” a ta in coloana din dreapta, unde te asteptam sa ne povestesti mai multe despre tine.

Cu prietenie,
Adrian

18 07 2010
addsalu

No name,

Fiecare dintre noi avem parte uneori de astfel de momente. Mai dureros insa este atunci cand aceasta stare se permanentizeaza. Atunci avem nevoie de sprijinul prietenilor mai mult decat oricand. Sa fie oare si cazul tau acum?

Ne dai un “nume”, ca sa iti pot face o “casuta” in coloana din dreapta? Dupa cum probabil stii deja, e ok sa iti alegi orice pseudonim vrei. Important este sa te putem “numi” cumva. Nu de alta, dar “no name” este teribil de sec si de impersonal… nu se potriveste intre prieteni…

Cu prietenie,
Adrian

23 07 2010
Rux

Buna…am si eu aceeasi problema pe care o au toti de aici…imi doresc din toata inima sa mor…ptr ca nu am pe nimeni langa mine…iubitul meu..tocmai mi-a zis ca nu mai merge relatia…bine asta dupa ce cateva luni de zile s-a comportat cu mine de parca as fi fost gunoiul lui…parintii mei sunt despartiti…de 6 ani…si inca ma afecteaza stiuatia asta(si ei nici nu observa)..pe langa asta niciodata nu au timp de mine si de “problemele” mele…efectiv simt ca nu mai pot….mereu cand am avut o problema am tinut ptr mine…nu am vrut sa deranjez pe nimeni cu problemele mele…dar acum chiar nu mai pot…prieteni nu am…toti sunt pe interes…pur si simplu am ramas singura..:(..cum imi zicea si prietenul meu…”mai bine mori!..si asa ocupi locul degeaba pe pamantul asta…nu esti buna de nimic!”…am ajuns la concluzia ca…da…are dreptate…help me va rog!:(

24 07 2010
rzv88

Salutare, am si eu o problema cu viata asta tare grea. M-am despartit de fost prietena pentru o alta fata ,care m-am indragostit de la prima intalnire. Cu fosta am stat 3 ani impreuna,am locuit impreuna. Eu am discutat cu actuala prietena ce fel de relatie vreau eu,adica ceva serios si a zis ca este de acord. Dupa 3 saptamani mi-a zis ca nu este nimica serios si vrea sa ne despartim.Intr-un final am convinso sa nu ne despartim,dar este iubirea decat din partea mea,ea sta cu mine din mila cred. Problema este ca eu o iubesc enorm de mult ,chiar exagerat daca se poate spune asa.Plus de asta mai am si alte probleme legate cu locul de munca si altele;sau adunat toate problemele si chiar sunt destul de grave pentru mine mai ales treaba cu prietena si chiar nu mai vad nici un motiv pentru care sa traiesc,chiar nici unul,nu am pentru cine sa traiesc,nu am nevoie sa traiesc sa ma chinuiesc, pentru mine este o durere foarte mare. Eu nu prea am nevoie de sfaturi decat unul singur,imi trebuie o solutie sa-mi i-au zilele,vreau sa mor !!! M-am gandit sa ma spanzur de de un pod. Sa-mi pun latul de gat , sa-mi leg picioarele si mainile si sa ma arunc de pe pod,dar nu sunt sigur daca mor.Vreau si eu sa stiu o metoda sigura da moarte ! Imi doresc sa mor si va rog sa-mi dati in legatura cu o metoda ! Multumesc.

8 08 2010
anca

Cautam cu totul altceva cand am dat de pagina asta.Apreciez foarte mult ceea ce faceti , este un lucru demn de tot respectul din lume si mi-as dori k poate intr-o zi sa fac si eu ceva asemanator. Pentru ca stiu cum este sa simti ca nu mai vrei sa traiesti. Si asta fara motiv. Pur si simplu pentru ca ai impresia k oricum murim candva,asa ca de ce nu acum? Eu una asa gandeam. Nu stiu ce anume mi-a alungat gandurile astea. Un mesaj pentru cei care au ajuns la capatul puterilor , sau cel putin asa cred ei. Cu cat cadem mai jos, cu cat ne doare mai tare, cu atat vom fi mai puternici cand ne ridicam. Tot ce trebuie sa facem e sa ne ridicam. Va doresc o zis buna, si felicitari inca o data pentru acest site .

8 08 2010
addsalu

Draga Anca,

Multumim mult pentru aprecieri. In privinta dorintei tale, esti binevenita sa ni te alaturi. Niciodata nu este de prisos o vorba buna, spusa din partea cuiva care a trecut la randul sau prin astfel de clipe, dar care a reusit sa le depaseasca si sa fie, la fel ca si ceilalti membri ai grupului, un SUPRAVIETUITOR!

Cu prietenie,
Adrian

12 08 2010
mihaela

vreau sa termin cu viata,dar…imi este mila de mama mea…stiu k cele doua fetite ale mele vor trai bine cu tatal lor…ma vor uita in cele din urma..nu am facut nimic de care sa fie mandre fetitele mele..si nu in ultimul rand tatal lor…sunt o povara,o epava,care nu face nimic decat curatenie,mancare…nu am prieteni,nu ies in lume…nu mai spun nimic…

12 08 2010
addsalu

Draga Mihaela,

M-am grabit sa iti fac o “casuta” in coloana din dreapta, unde vei gasi deja un prim raspuns. Intrucat mai avem deja doua Mihaele, raspunsurile tale sunt la “Mihaela 3″.

Te rog mult, citeste ce ti-am scris acolo si revino cu detaliile pe care te-am rugat sa ni le dai!

Cu prietenie,
Adrian

12 08 2010
rzv88

Sigur fetitele tale sunt mandre de tn dar poate nu vor sa arate si cum imi ziceau si mie alte persoane nu ai de ce sa termini cu viata. Bine ar fi daca te-ai duce la o biserica , manastire sa te spovedesti, te ajuta foarte mult,e bine sa te rogi , ajuta enorm.

12 08 2010
addsalu

Bine ai revenit, Rzv88!

Rugamintea mea este ca, pentru a putea urmari mai usor comentariile, in masura in care destinatarii lor au deja “casute” in coloana din dreapta, sa le postati direct acolo. In cazul mesajelor pentru Mihaela, le puteti adresa la “Mihaela 3″.

Oricum voi face eu asta, cu copy+paste (asa cum am facut deja cu comentariul tau), insa mi-ati usura munca in mod semnificativ daca le-ati posta direct acolo.

Multumesc anticipat!

Cu prietenie,
Adrian

25 08 2010
nicoleta

buna

25 08 2010
nicoleta

pot sa imi scriu si eu povestea

25 08 2010
addsalu

Buna Nicoleta. Sigur ca poti, te asteptam!

Cu prietenie,
Adrian

26 08 2010
Bogdan

Discurscul motivational al lui Al Pacino dintr-un film mai vechi :

merita ascultat…:D

6 09 2010
cristina

buna ziua…am sa incep prin a va povesti asadar povestea mea….totul a inceput in urma cu 5 ani ..aveam doar 16 ani cand l-am cunoscut pe actualul meu iubit…relatia mergea cat se poate de bine…dupa 3 ani de relatie am hotarat poate mai mult eu si cred ca aici am gresit eu, sa ne mutam impreuna…de 2 ani locuim impreuna cu parintii lui…sunt o fire cam sensibila si deseori fac ce spun oamenii din jur..mie frica sa iau singura o decizie…mama lui ma trateaza ca pe un nimeni in casa…si ce e trist ca relatia noastra a inceput sa scartaie chiar din cauza parintilor..iubitul meu parca s-a schimbat..nu mai e acelasi…nu ma mai asculta…ce e cel mai trist e ca nu am pe nimeni…parintii mei sunt in spania cu sora mea…eu am ramas aici singura..nu ma asculta nimeni…m-am inchis in mine…nu stiu ce sa mai fac…am incercat sa vorbesc cu el sa ne mutam ca nu mai suport sa stau cu ai lui…nu vrea…ca stam bine aici cu ei ca nu platim nimic…mamei nu i-am spus nimic pentru ca nu am curaj…seara ma culc plangand si ma intreb cu ce am gresit fata de parintii lui…nu stiu cum de s-a ajuns in situatia asta dar cert e ca nu mai e nimic de facut…deseori imi spune ca daca nu imi convine pot oricand pleca…nu mai suport…spuneti-mi ce sa fac…ca e asa de 2 saptamani…nu vrea sa vorbeasca cu mine…doarme cu spatele la mine…ma simt singura…as dori sa vorbeasca cineva cu mine dar nu am pe nimeni…prieteni nu am..am ramas decat cu el…si el ma evita…ajutati-ma va rog din suflet..nu stiu ce sa mai fac..

7 09 2010
coca

Ceea ce trebuie tu sa faci, este sa incepi sa te respecti. Incearca sa realizezi ca exista un Dumnezeu care te-a creat si care a investit mult in tine. Atunci cand Dumnezeu s-a gandit ca vrea ca tu sa existi pe acest pamant, mai mult ca sigur nu s-a gandit ca va crea o fiinta care sa fie un bun de folosinta pentru sotul tau sau pentru parintii lui. Nimeni nu a venit pe lumea asta ca sa fie doar umplutura in viata cuiva, nimeni nu are dreptul sa se foloseasca de viata cuiva ca sa si-o umple pe a lui. Tu esti o faptura minunata. Priveste-te in oglinda si apoi priveste si in interiorul tau. Vei descoperii ca cel care te-a creat a pus in tine atat trupeste cat si sufleteste ceva din ceea ce e El. Te-a creat ca pe o minune. Nu lasa pe nimeni sa iti fure minunea pe care El a pus-o in tine. Nu lasa ca cineva sa-ti fure stralucirea pusa in tine de Dumnezeu, stralucire pe care tu o simti, stii ca e acolo, in interiorul tau si pe care vrei sa o oferi cuiva, dar se pare ca nimeni nu are nevoie acolo in casa aia de ea. Stii ce e iubirea, vrei sa o oferi si tanjesti sa o primesti. Atunci singura poti sa iti dai raspunsul. Iubirea pe care o stii tu si o simti in tine seamana cu ceea ce primesti de la barbatul tau? Ai langa tine un om care te ajuta sa pastrezi macar ceea ce stii tu ca a pus Dumnezeu in tine? Sau ai un om care iti fura tot? Iti fura bucuria..iti fura linistea….pacea….iti fura viata..?
Invata mai intai sa te respecti, sa te iubesti asa cum te-a iubit Dumnezeul care a pus in tine atatea lucruri minunate. El nu s-a obosit inutil sa te faca asa cum esti, ca apoi sa te de-a pe mana cuiva care sa strice tot ce a cladit El in tine. Invata sa te iubesti si sa simti ca meriti sa fii iubita si respectata si apoi invata-i si pe cei din jurul tau sa te iubeasca si sa te respecte asa cum merita o femeie pe care creatorul cerului si al pamantului a iubit-o atat de mult incat a investit in ea.
Ridica-te peste situatie, si fii stapana vietii tale si invata-i si pe altii sa te vada asa.Meriti tot ce e mai bun, te asigur. Nu eti mai prejos decat barbatul care doarme cu spatele la tine. Ba esti cu mult mai sus decat el. Tu probabil nu i-ai face asta niciodata. Nu esti mai prejos decat parintii lui. Esti un om minunat, dar care a nimerit intre niste oameni rai. Invata-i sa te respecte sau alunga-i din viata ta si cauta-l pe Dumnezeul care te-a iubit atat de mult si intreaba-l pe El pentru ce te-a facut asa de minunata si pentru cine.

7 09 2010
cristina

multumesc mult..am reflectat mult…am citit mesajul tau de mai multe ori…asa este…de ce oare sa stau sa sufar atat…pentru niste oameni care nu merita nimic de la mine…poate ca acum ar trebui sa devin egoista si sa ma gansesc la mine…doar la mine si la binele meu..ca sigur sigur intre ei nu mie bine…imi pare foarte rau de relatia noastra de 5 ani ca s-a terminat asa…acum ar trebui sa deschid ochii mari si sa vad ca i-a ales pe ai lui…nu pe mine…multumesc mult pt incurajare…

8 09 2010
diana

din pacate si eu sunt una din persoanele care nu isi mai doreste sa traiasca…mi as dori sa pun capul pe perna si sa nu ma mai trezesc niciodata…nu am de ce si pentru cine….

10 09 2010
coca

Mergi la biserica sau daca nu vrei sa faci asta incepi sa te rogi. Inchide-te intr-o camera si stai de vorba cu Dumnezeu. Spune-i tot ce nu poti sa spui altcuiva. Stai in genunchi pe o margine de pat si vorbeste-i, iar daca iti vine sa plangi plangi pana la epuizare, nu iti inabusii plansul. Lupta-te cu tine si nu lasa sa invinga raul din tine. Ori de cate ori simti ca raul din tine incepe sa te copleseasca, opreste orice activitate si mergi si stai in genunchi si vorbeste cu Dumnezeu. Fa asta si de o mie de ori pe zi daca este nevoie. Lupta-te cu tine si fii invingatoare, fiindca poti si meriti sa poti. Tu esti mai mult decat o persoana care vrea sa moara. Ai si alte parti, care poate le-ai ingropat undeva…
Dar mai presus de orice, nu mai lasa gandurile sa faca ce vor cu tine. Cand incep sa apara, opreste-le! Incepi sa faci asta inca de la prima ora a diminetii. Gandurile sunt cele mai viclene. Ele apar imediat cum ai deschis ochii si insista sa ramana intreaga zi in mintea ta. Nu le mai lasa. Opreste-le !
Stiu ca ele, gandurile, nu vor pleca asa usor. Mereu vor aparea sa-ti aminteasca cat de neinsemnata esti, si cat de mult te-a ranit in trecut cineva sau cum in viitor tu nu ai nici o speranta. Cu asta se ocupa gandurile, insa, tu nu trebuie sa le mai lasi. Chiar daca reusesti sa le opresti doar o secunda, tot este bine, a doua zi vei reusi doua secunde, si cu timpul vei reusi sa le elimini de tot. Nu te mai gandi la ce a fost sau la ce va fi si nici la ce este. Chiar daca nimic nu este bun in viata ta si nu ai pentru ce sa te bucuri, cauta si insinta sa vrei sa te bucuri de ceva. Incepi sa iti inveti mintea si sufletul cu lucruri frumoase, chiar daca poate ele nu exista, inventeaza-le. Bucura-te de soare, de ploaie, de floare, de piatra pe care calci, de vecina de jos, sau de colegul de munca, inventeaza ceva frumos in tot ce intalnesti in viata ta. Daca nu e nimic frumos, forteaza-te sa vezi ceva frumos in toate. Incepi sa inveti sa te bucuri de orice si dezobisnuieste-te sa iti mai pese. Elibereaza-te de trecut si danseaza chiar si cand iti vine sa plangi si razi si tipa si fa tot ce iti trece prin cap chiar daca crezi ca nimeni nu va fi de acord cu ceea ce faci.
Contezi numai tu si ceea ce se intampla cu tine, nu mai conteaza nimeni altcineva pana cand nu vei reusi sa te restabilesti, sa asezi inapoi tot ce aveai candva si te umplea de bucurie. Meriti sa incerci toate astea, fiindca nu esti cu nimic mai prejos decat oricine altcineva de pe pamantul asta. Dumnezeu te iubeste!

16 09 2010
Nicoleta

Buna seara. Ma numesc Nicoleta si vreau sa scriu si eu citeva cuvinte aici.
Am 36 de ani si de locuiesc in Norvegia de 16 ani. Am venit aici cunoscind un norvegian, m-am maritat din interes ca s pot pleca din Romania unde nu aveam o viata buna din cauza tatalui meu vitreg. Eram ca un intrus in acea casa si am vrut sa plec si sa scap de tot. Am ajuns aici insa nu sint fericita deloc. Multi in Romania ma invidiaza si aud mereu ca nu sint normala la cap ca ma tot pling ca stau in Norvegia, ca nu sint multumita, ca oamenii in Romania mor de foame,etc,etc etc. Dar nimeni nu intelege ceea ce simt. Nimeni nu intelege ca stau foarte mult in casa( am divortat de acel norvegian acum 13 ani) si ca pling foarte mult si ca am ginduri de sinucidere. M simt atit de singura aici!!!! Nu am familie, nu am prieteni aici, nu am pe nimeni. Am incercat sa fac in asa fel incit sa-mi multumesc parintii. Din cauza asta am facut facultate aici in Norvegia iar de 4 ani lucrez ca medic stomatolog. Stiu ca multi vor spune cu invidie….asta ce mai vrea? De ce e asa de nemultumita si deprimta? Problema e ca nu reusesc sa-mi gasesc si eu un barbat potrivit pt mine, cu care sa fiu fericita si cu care sa-mi fac si eu o familie. Am un baiat de 14 ani cu fostul sot dar nu sta cu mine….am avut proces pe care l-am pierdut.
Simt ca nimeni nu ma vrea….nici un barbat nu vrea sa fie cu mine, desi aud tot timpul ca sunt frumoasa, desteapta, sexy,etc. M-am saturat sa tot caut si sa sper de fiecare data cind intilnesc pe cineva care imi place….pt ca sint doar dezaamgita de respectivul….toti ma parasesc. Nu mai vreau sa mnai traiesc…..simt ca nu mai vreau sa mai traiesc dar sint atit de suparata si nervoasa pe mine insami ca nu reusesc sa am acel curaj sa-mi iau viata o data :-(((( Imi este asa de dor de tara mea dar stiu ca nu ma pot intoarce neavind bani deloc!!!! Si imi doresc asa de mult pe cineva cu care sa-mi fac o familie dar vad ca nu reusesc. Si am obosit sa caut!!!! Si am obosit sa traiesc!!!! :-((((

14 12 2013
george

nu dispera!! cand te astepti mai putin o sa apara in viatza ta cineva care sa te faca fericita.. fiind in aceasi situatie ca tine iti spun din experienta.. traieste cu speranta ca intr-o buna zi va aparea acel barbat care sa te merite!! ;))

19 09 2010
coca

Nicoleta, mai de haz mai de necaz, pot sa iti spun ca s-ar putea ca dupa ce iti gasesti un barbat, sa doresti sa te sinucizi fiindca viata este grea cu el. Iti spun asta, fiindca stiu ca rezolvarea problemelor tale nu este in afara ta, nu existenta unei alte persoane in viata ta iti va rezolva problema ci rezolvarea este in interiorul tau. Nu o alta persoana te poate face sa iti gasesti pacea si nici schimbarea tarii in care locuiesti. Te vei intoarce poate in tara si vei gasi poate si un sot. Asta va fi ca un bandaj pus pe o rana cu puroi. Iti va alina durerea pentru putin timp, si vei constata apoi ca nemultumirile tale interioare vor revenii. De data asta, nemultumiri legate ori de ceea ce iti face sotul, ori de neajunsurile din tara sau mai stiu eu ce…
Parerea mea este sa incerci sa aduci pacea in interiorul tau, sa faci curatenie acolo, sa aerisesti…..iar asta se poate face intr-un singur mod.
Esti o femeie inteligenta si cred ca pot sa iti vorbesc deschis.
Iti voi explica ceea ce ar trebui sa faci din puncrtul meu de vedere.
Deci…asa cum trupul are nevoie de apa si sapun, asa cum simti nevoia sa il cureti din cand in cand, la fel si sufletul trebuie curatat de toate mizeriile adunate acolo pe parcursul unei zile, saptamani, ani, vieti…
Trebuie sa recunosti ca noi oamenii suntem preocupati mereu de igiena trupului, si nu trece o zi fara sa curatam trupul. Probabil ca facem asta fiindca este ceea ce se vede, si orice persoana ne-ar privii si-ar da seama ca nu ne-am spalat in ziua respectiva…ne preocupa mult ce cred altii ..
Hai sa vedem acum cum sta treaba cu interiorul nostru, cel pe care altii nu il pot vedea asa usor…
Ajungem la sfarsitul unei zile in care am strans indignari, emotii negative, rani, priviri urate care au fost atintite catre noi si ne-a durut, vorbe rele si barfe pe care ne-am facut ca nu le auzim dar ne-au aruncat poate la pamant, dezamagiri de tot felul …intr-un cuvant adunam doar intr- o zi o greutate sufleteasca imensa, cu care apoi ne bagam in pat si asteptam sa vina somnul in timp ce derulam iar si iar filmul urat de peste zi…si asta fara sa putem sa aruncam cu apa si sapun peste sacul plin cu mizerii din sufeltul nostru.
Si facem asta clipa de clipa, ora de ora, an peste an…si ne trezim la 36 de ani ca nu mai putem.
Nicoleta, este si normal sa nu mai poti, fiindca poate niciodata nu ai incercat sa scoti toata mizeria adunata, fara voia ta, in sufletul tau.
Trebuie sa incepi sa faci asta. Sa lucrezi cu interiorul tau. Sa cureti tot ce iti face rau si sa dai afara de acolo, apoi sa incepi sa aduci inapoi speranta, bucuria, pacea, linistea.
Nu este un proces usor, dar nu este nici imposibil. Tu esti o persoana puternica care poate. Trebuie numai sa si vrei.
Daca vrei sa reusesti, gandeste-te atunci cand iti speli trupul, ca si sufletul tau are nevoie de acelasi tratament.
Si daca vrei sa incepi sa faci ordine in interiorul tau, eu nu cunosc decat o singura cale care da rezultate sigure, si anume : rugaciunea.
Sper sa nu lasi sa iti fie furata bucuria de a trai si sa alegi sa lupti sa iti recapeti puterea si zambetul. Cred ca bucuria si pacea si viata ta sunt suficient de importante incat sa merite sa incerci orice ca sa le pastrezi. Eu ti-am recomandat rugaciunea, ramane sa alegi. Din partea mea : Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa iti dea bucuria de a descoperii ca uneori tot raul este spre bine…

21 10 2010
ana

am scris..aceste cuvinte pe google..si am dat de aces blog.. pana acum nu am vb cu nimeni despre asta.. am tinut in mine si acum.. ma doare asa tare..simt ca am ajuns la capatul puterilor.
de 18 ani..de cand ma stiu..parintii mei se cearta non-stop.bine as fi daca ar fi doar niste certuri..toate se sfarsesc prin injuraturi,urlete,politie,batai. plang mereu.. nu stiu ce pot face.. i`am cerut lui Dumnezeu sa ma ia o data..ptr ca mie imi e frica sa ma omor..insa daca continua tot asa.. o s`o fac cat de curand.. la varsat de 14 ani..am gasit un baiat cu 10 ani mai mare credeam ca el e “luminita de la capatul tunelului..” insa toate povestile lui dulci..au devenit si mai amare knd am vazut ca si`a batut joc de mine..in sf..la 17 ani am gasit un baiat care nu il meritam efectiv..la cate i`am facut mi`a demonstrat enorm ca ma iubeste..insa eu simt ca nu mai am niciun motiv sa traiesc. pur si simplu rana din suflet e atat de mare incat ma apasa pe zi ce trece..ce ma sfatuiti sa fac?

21 10 2010
addsalu

Draga Ana,

Bine ai venit. Inca de la inceput tin sa iti spun ca, asa cum probabil ai avut deja ocazia de a te convinge singura, faptul ca “vorbesti” si, mai ales, ca scrii despre asta te ajuta enorm nu doar sa te descarci, ci si sa iti structurezi gandurile cu privire la problemele cu care te confrunti.

Toti cei de aici stim cum este, cum te simti atunci cand esti acolo unde ne scrii ca esti acum – la capatul puterilor. Si toti am descoperit ca a avea prieteni dispusi sa asculte fara sa te judece in astfel de momente este extraordinar! Dealtfel, acesta este si unul dintre motivele pentru care ne vei gasi pe aici – oameni din medii diferite, cu varste diferite, dar care au trecut la un moment dat prin momente dificile si au descoperit valoarea unor alti oameni dispusi sa asculte si sa rosteasca un cuvant bun, de incurajare, sau chiar sa planga impreuna cu tine, sa te ia de brat si sa purtati impreuna povara care, pentru moment, se dovedeste a fi prea grea pentru o singura persoana.

Scrii ca i-ai cerut lui Dumnezeu sa iti ia viata… Stii ca nu esti singura care a facut-o? STii ca personaje biblice extraordinare, de talia profetului Ilie, din Vechiul Testament, cel pe care azi il numim “Sfantul Ilie”, a facut la fel ca tine? Si el a clacat, si el i-a cerut lui Dumnezeu sa ii ia viata… Deci daca pana si el a clacat, tu de ce sa te invinovatesti pentru asta? Esti om, Annie, esti un om la fel ca ceilalti… Si ai facut singurul lucru bun pe care il puteai face in situatia ta – sa ii spui lui Dumnezeu disperarea ta, sa fii onesta cu El si, mai ales, sa nu iti iei viata pe care nu tu ai creat-o, ci doar ti-a fost incredintata pentru a o administra… pentru o vreme… Tu te-ai plans Proprietarului, Annie, si ai facut foarte bine! In cazul lui Ilie, profetul, povestea a avut un final fericit, si sper si ma rog ca si in cazul tau sa fie la fel… Ba chiar sunt convins ca va fi, daca vei face in continuare asa cum au facut alti oameni cu credinta in Dumnezeu care s-au aflat in situatii disperate… Au asteptat… au protestat in continuare, I-au reamintit Bunului, ba chiar au continuat sa Il roage sa le ia viata… insa nu au facut-o ei… Iar in final lucrurile s-au rezolvat cum nici macar nu indraznisera sa spere ca se mai poate rezolva… Vezi tu, Annie, in cei 33 de ani ai mei am invatat ca Dumnezeu poate face lucruri frumoase, ba chiar marete, chiar si din cenusa existentei noastre… chiar si din cioburile visurilor noastre… Totul este sa asteptam… Si atunci cand nu mai putem, sa strigam catre El, sa ii spunem revolta si neputintele noastre, sa ii spunem chiar si cele mai nebunesti ganduri care ne trec prin minte, dar sa nu ne facem rau… Iar El va lucra, te asigur de asta!

Draga noastra prietena, am sesizat doua lucruri interesante in povestea ta (apropo, ti-am facut o “categorie” a ta – se numeste “Annie”, intrucat mai existau deja “Ane” pe aici si pentru a evita confuziile – o gasesti in coloana din dreapta!).

Primul este legat de faptul ca ne scrii ca ai gasit un baiat care te iubeste, care ti-a demonstrat enorm lucrul acesta, insa tu simti ca nu mai ai nici un motiv pentru a trai. Ne poti spune mai multe despre asta?

Apoi, cel de-al doilea este acela ca, daca ai 18 ani deja, tin sa iti spun ca lucrurile nu mai trebuie sa fie asa pentru tine pentru prea mult timp. Si asta pentru ca, daca situatia din familia ta este cea care te deranjeaza, asa cum inteleg din ceea ce ne-ai scris, toate acele certuri, discutii, scandaluri, batai etc., fiind majora, in curand vei putea lucra si iti vei putea permite sa te muti undeva cu chirie. Si, de ce nu, daca unul dintre parintii tai sau dintre cei dragi este in aceeasi situatie cu tine, v-ati putea muta impreuna. Ati putea deci sa o luati de la capat, nu crezi?

In fine, trebuie sa iti reamintesc ca, in nici un caz, nu te vei casatori cu familia ta, ci cu un baiat care te iubeste. Deci, oricum ai da-o, la un moment dat – si asta nu intr-un viitor foarte indepartat – problemele tale legate de familie s-ar putea rezolva. Merita deci, in aceste conditii, sa tii neaparat sa mori? Merita sa alegi o varianta atat de radicala si de permanenta, pentru o problema care, iata, se dovedeste a fi doar o chestiune de timp pana cand se va rezolva in ceea ce te priveste? Oare, daca ai privi lucrurile de undeva din afara, stiind ceea ce stii tu si vazand si ceea ce vedem noi si tocmai ti-am spus, oare nu ai gandi ca merita sa astepti?

Daca tot te-ai chinuit atatia Ani, draga noastra Annie, tocmai cand lucrurile se apropie de un final si cand te-ai putea bucura de o viata linistita, tocmai atunci sa renunti? Oare nu ar fi chiar pacat sa faci o astfel de alegere? Si asta tocmai ACUM, cand ai ajuns atat de aproape de momentul in care iti vei putea permite sa iesi din acel mediu?

Hai, capul sus, suntem aici, ok? Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, Annie, TOTUL este posibil!

Cu prietenie,
Adrian

PS AM postat raspunsul si la categoria ta din coloana din partea dreapta – “Annie”. Pentru ca povestea ta sa poata fi urmarita mai usor de cei care vor dori sa iti fie alaturi, o sa te rog ca toate comentariile tale sa fie postate tot acolo. Multumesc anticipat!

.

5 11 2010
rainer

eu am trecut de varsta adolescentei cand ti se par problemele atat de grele si de nesuportat…condamnam o data pe cei care luau o astfel e decizie…acum am ajuns eu in postura in care zic stop..nu mai pot..as vrea ca totul sa se termine aici si acum…cat poti sa rezisti oar ecand viata iti da numai lovituri…m-am casatorit si nici dupa un an omul pe car eil iubeam a plecat fara sa se uite in urma lasandu-ma singura cu un copil,copil care nici dupa 6 luni am aflat ca sufera de autism …ca este condamnat la o viata in tacere…dupa cinci ani de singuratate ,dupa 5 ani de alergatura la medici,terapeuti,am aflat ca nu mai este nici o sansa de recuperare si ca ar trebui sa ma impac cu ideea…mi-am luat inima in dinti si am incercat macar sa ii ofer un camin,un tata…si m-am trezit intr-o situatie fara iesire,lang aun om pt care nu mai simt nimic,pt ca s-a schimbat radical,sunt mai singura ca oricand…nu pot sa fac nimic…nimeni nu ar intelege daca as pleca si l-as lasa…toti ar gandi ca nu sunt un om stabil divortand a doua oara….nu pot sa ii ranesc atat de mult,nu pot sa ii vad plini de rusine…daca as pleca din viata acum stiu ca cel mic va fi ingrijit,il las pe maini bune…dar eu nu mai pot suporta atata durere….

8 11 2010
addsalu

Draga Rainer,

Nu m-am grabit sa iti raspund nu pentru ca nu as fi citit mesajul tau sau pentru ca nu as fi vrut sa iti raspund mai repede, ci pentru ca urasc vorbele goale si raspunsurile simpliste, date din complezenta. Sincer sa iti spun, am tot stat si m-am gandit ce as putea spune unui om care trece printr-o astfel de drama, in conditiile in care totusi eu cred din tot sufletul ca viata, asa cum este ea, cu bune si cu rele, nu trebuie intrerupta ori suprimata de nici unul dintre noi…

Rainer draga, din pacate devotamentul pe care il ai TU, ca mama, fata de copilasul tau, il vei gasi extrem de rar la un barbat. Oricat de mult nu mi-ar placea sa recunosc asta, noi, barbatii, ne gasim adesea in ipostaza ingrata de a ne inspaimanta atat de tare de situatiile pe care nu le putem solutiona incat, de multe ori, singurele raspunsuri de care suntem capabili sunt fie fuga, fie retragerea in propria noastra carapace…

Viata, suferinta, este adevarat, te schimba radical si dramatic, insa sustin in continuare sus si tare ca dragostea fata de un om, implicarea intr-o relatie nu sunt doar apanajul sentimentelor, ci reprezinta si un angajament al nostru. Sau mai degraba un angajament. Sau in primul rand un angajament… Departe de mine gandul sa indraznesc sa critic, insa nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca, daca o femeie deosebita este dispusa sa isi asume toate riscurile si sa treaca peste dezamagirea unui mariaj ratat, daca este dispusa sa ii ofere un camin ingerasului care depinde atat de mult de ea… nu pot sa nu ma gandesc si sa sper in acelasi timp ca va intelege ca prezenta ei este nu doar necesara, ci INDISPENSABILA pentru puiul ei… CINE, Rainer draga, CINE crezi tu ca ii va putea oferi ingerasului tau ceea ce numai o mama ii poate oferi? Da, poate ca va fi ingrijit satisfacator, desi nu exista nici o garantie pentru asta, insa dragostea, Rainer, cine i-o va darui? Cine il va putea iubi neconditionat, asa cum il iubesti numai tu?

Am cunoscut mai multi parinti care au trecut prin ceea ce treci tu acum, ai caror copii au diverse forme de dizabilitati. Nu am putut decat sa ridic neputincios din umeri si sa incerc sa le inteleg durerea, insa, in acelasi timp, ma inclin cu un deosebit respect si efectiv ii aplaud, stand in picioare, pentru tot devotamentul lor… Stii ce e ciudat, draga Rainer? Toti mi-au spus cat de mult inseamna pentru ei fiecare progres minuscul pe care il faceau copilasii lor dragi… Toti spuneau ca, pentru acele mici progrese, toata truda si toate eforturile lor au meritat din plin! Si acum, gandindu-te la toate acestea, Rainer, imi poti spune ca ar putea exista cineva din afara care sa se poata bucura de progresele puiului tau in felul acesta? Care sa faca TOT ce tine de el sau de ea pentru ca puiutul tau sa mai faca un pas inainte?

Indiferent de ce spun unii sau altii, nu dispera, Rainer! Am avut privilegiul sa intalnesc parinti ai caror copii cu autism, adolescenti, au ajuns sa faca la acea varsta unele progrese remarcabile, iar parintii lor ii priveau cu lacrimi in ochi… Nu pot decat sa imi imaginez ce era in sufletele lor… si cum in inimile lor speranta uscata, aproape moarta, incepea sa rasara din nou…

Cred ca nu e deloc usor, te cred ca ai ajuns in pragul disperarii, Rainer, te cred ca nu mai poti, insa te rog din suflet: nu abandona!

Imi aduc aminte ca am vazut la un moment dat un film bazat pe o intamplare reala despre parintii unui copil care suferea de o forma necunoscuta a unei afectiuni nemiloase; medicii le-au spus ca nu exista nici o sansa pentru copilasul lor si ca nu poate trai mai mult de 6 luni, insa ei s-au incapatanat si au inceput sa studieze ei insisi, sa caute, sa vorbeasca in stanga si in dreapta cu alti parinti care au refuzat sa se resemneze, sa caute diverse terapii, sa afle despre incercarile altora de tratament… In cele din urma cei doi, obositi, dar nu dezarmati, au reusit sa intre in istoria medicinei…

Ceea ce nu pot face medicii, draga Rainer, poate face dragostea unei mame! Suntem aici, scrie-ne in continuare ori de cate ori te simti singura sau descurajata, vei descoperi ca asta ajuta uneori… si nu dezarma, te rog! Gandeste-te ca puiul tau conteaza pe tine, chiar daca nu ti-o poate spune inca! Si incearca sa iti imaginezi bucuria pe care o vei simti atunci cand il vei auzi spunandu-ti “mama”… Toate eforturile, toata truda, toate dezamagirile, toate, Rainer, iti vor parea insignifiante, marunte, in acele momente…

Cu prietenie,
Adrian

PS Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta: Rainer. Iti apartine, poti scrie acolo oricat de mult vrei, fara nici un fel de probleme. Iar eu, din partea mea, chiar daca nu voi putea raspunde imediat, te asigur ca voi citi fiecare cuvintel!

PPS. Ma rog pentru tine, Rainer, pentru ca Bunul sa iti dea putere si taria de a merge mai departe!

8 11 2010
ROB NELASCO

…ma aflu intr-o situatie cunoscuta, poate, pentru unii dintre voi, ma chinuie constant acest gand de a parasi aceasta viata, partea rationala din mine nu intelege de ce? pt ca nu exita nimic atat de grav in viata mea care sa ma faca sa renunt, dar totusi simt mult prea multa tristete in suflet, prea multa singuratate, parca zilnic duc o lupta cu mine, mi-e teama ca intr-o zi parte irationala va castiga, acea parte care-si doreste cu disperare sa moara, acea parte care plange fara motiv si care imi repeta constant ca traiesc degeaba.
Nu stiu daca am scris lucruri banale, dar faptul ca am indraznit sa dau un google search pe tema de mai sus spune totul despre mine, despre starea in care ma aflu acum…pt ca dorinta de a muri am avut-o parca mereu cu mine, mi-a lipsit insa curajul uneori, iar alteori Dumnezeu a vrut ca eu sa traiesc…ma bucur ca v-am gasit

11 11 2010
addsalu

Draga Rob,

Bine ai venit pe aici! Nu-ti face griji, nu te priveste nimeni ciudat, ba dimpotriva… Toti stim exact ceea ce incerci sa spui, pentru ca nu esti in nici un caz singurul care simte, care gandeste asa…

Am descoperit ca uneori ajuta daca iti asterni gandurile pe hartie si daca incerci sa iti expui povestea. Asa cum a fost si cum este ea, cu bune si cu rele, cu partile frumoase si cu cele mai putin frumoase, cu cele care te inspira si cu cele care te fac sa te ingrozesti…

Ce zici, incerci? Ti-am facut o “categorie” in dreapta (am numit-o “Rob”), si te asteptam acolo cu mai multe detalii. Ia-ti timp, nu te grabi, nu te preseaza nimeni si nu uita ca nu ai in nici un caz o limita de spatiu, de timp sau de caractere tastate… Iti trebuie doar putin curaj…

Cu prietenie,
Adrian

9 11 2010
merkim

am incercat cu gaz dar mi-a venit sa vomit . oare 2 sticle de tarie date peste cap functioneaza? sau cum sa fac sa mor dar fara durere.

11 11 2010
addsalu

Draga Merkim,

Nu cred ca iti va aduce altceva decat o chinuitoare suferinta inutila… Nu ar fi mai simplu sa incerci sa ne spui povestea ta? Cine stie, poate s-o gasi cineva care sa vada lucrurile si altfel decat le vezi tu acum… Poate o exista si o alta solutie… Nu ai de unde sa stii pana nu incerci, nu crezi?

Te rog mult, da-ne (si da-ti tu insuti/ insati?) o sansa… Nimeni de aici nu te va judeca, toti am trecut prin chestiuni dificile si ne-am simtit la un moment dat in felul acela… Dar am descoperit ca exista si alte solutii… Poate fi valabil si in cazul tau!

Cu prietenie,
Adrian

18 11 2010
ioana

eu una mam saturat,cum sa fac sa merg mai departe can am renuntat la tot pt un baiat si acu am devenit sclava lui,chiar si acum can scriu sunt batuta de el am vanatai,si nici nu am curajul sa il las sau sa inchei cu viata asta mizerabila,sunt o inutila…

19 11 2010
addsalu

Draga Ioana,

Daca ai renuntat la tot pentru un baiat care a dovedit ca nu te merita, de ce ai renunta si la viata ta? La sansa de a merge mai departe? De a o lua de la inceput, alaturi de cineva care sa te aprecieze, care sa aiba bunul simt sa nu te loveasca? Pentru unul ca el merita oare sa mori?

Gandeste-te bine, te rog! Esti bine venita aici, suntem alaturi de tine si suntem dispusi sa te ajutam cat de mult putem sa mergi mai departe! Hai, capul sus, scrie-ne mai multe despre tine si haide sa vedem impreuna ce este de facut!

Cu prietenie,
Adrian

23 11 2010
muresan sergiu

dada puteti sa imi dati o adresa de e-mail pt a va scrie. multumesc

24 11 2010
Alex

Buna tuturor si imi cer scuze am lipsit ceva de prin tara si de fiecare data cand am vrut sa scriu am considerat ca nu am cu ce completa deja sfaturile celorlalte persoane.
Sergiu poti sa ii scri lui adrian personal gasesti sus la contact o adresa de e-mail : scrisorica@gmail.com mai precis nu stiu daca o sa fiu moderat.
insa poti sa scri direct aici si vom incerca sa te ajutam cu cea mai mare bunavointa.

Numai bine va doresc

25 11 2010
addsalu

Sergiu, Alex,

Adresa de mail la care pot fi contactat este cea de la contact, respectiv scrisorica arond gmail punct com.

Cu prietenie,
Adrian

27 11 2010
ioana

buna ziua..imi este atat de greu sa incep…nu stiu ce sa mai fac ca sa scap din negura in care simt cum cad fara a putea sa fac nimic…numai pot, simt ca ma sufoc, simt ca peretii camerei se fac din ce in ce mai mici si simt ca ma asfiziez, simt ca toata lumea ma indeparteaza si se uita la mine cu dispret, simt ca sotul meu nu ma mai iubeste, simt ca numai pot sa fac nimic…tot ce vreau e sa plang pana nu o sa mai pot sa deschid ochii…nu am incercat pana acum sa ma sinucid, incerc sa ma gandesc la cei din jurul meu dar simt ca totul s-a schimbat, numai este asa cum era la inceput, numai sunt buna de nimic, pe toata lumea dezamagesc..cum sa traiesc cu sentimentul asta? de unde sa caut forta sa merg mai departe? de unde cand in fiecare zi starea de sufocare si de singuratate este din ce in ce mai accentuata? de unde?

27 11 2010
addsalu

Draga Ioana,

Bine ai venit aici, si iti multumim pentru increderea pe care ne-o arati impartasindu-ne ganduri atat de intime. Fiecare dintre noi stie semnificatia lor profunda, si te vei putea convinge singura citind “povestile” adevarate din coloana din partea dreapta ale membrilor grupului.

Vreau sa iti spun ca nimeni nu te judeca in vreun fel aici, pentru simplul motiv ca, intr-un fel sau altul, intr-un anumit moment, toti cei de aici am traversat intamplari care ne-au facut sa gandim in felul acesta. Ori, trecand tu insuti pe acolo, poti intelege altfel…

Poate ca totul s-a schimbat si poate ca, asa cum spui, nimic nu mai este cum a fost, insa nu cred ca nu mai esti buna de nimic… Fiecare dintre noi avem momentele noastre in care suntem deprimati, in care ne simtim jos de tot, in vale, in care simtim ca dezamagim… De multe ori insa avem doar senzatia ca dezamagim sau, chiar daca se intampa intr-adevar asa, nu are in nici un caz dimensiunile catastrofice pe care le pproiecteaza mintea noastra asupra evenimentelor… Altfel spus, se intampla uneori ca, atunci cand suntem intr-adevar deprimati, asa cum esti tu acum, perceptia noastra sa fie cumva alterata si imaginea pe care o avem asupra realitatii sa fie supradimensionata; evenimente care in mod obisnuit ar putea parea banale apar in astfel de momente drept covarsitoare…

Uite, de exemplu tu scrii aici ca dezamagesti pe toata lumea… Noi am intrat in contact cu tine si nu ne-ai dezamagit. Toata lumea inseamna toata lumea, nu? Iar daca pe noi nu ne-ai dezamagit, asta inseamna ca nu dezamagesti chiar pe toata lumea, nu crezi? Asta incerc sa iti spun despre perceptie si despre modul in care mintea noastra reactioneaza atunci cand suntem deprimati…

Hai, capul sus, Ioana… Te intelegem ca te simti dezamagita, insa simplul fapt ca ne-ai scris arata ca vrei (fie si doar putin) sa incerci sa mergi mai departe, nu sa inchei aici… Uneori, atunci cand facem asta, este felul nostru de a admite cumva ca solutia exista, doar ca NOI nu putem sa o vedem in acele momente… Insa cu ajutorul Bunului si al unor prieteni care sunt gata sa asculte fara a judeca, poate ca lucrurile nu vor mai parea chiar atat de complicate si poate ca tu insati vei reusi sa gasesti o modalitate de a iesi din asta…

Vezi, deja ti-am raspuns cumva si la ultima intrebare… De unde? Sau cum? Scriind, Ioana… Incercand sa te mobilizezi putin si sa ne ajuti sa intelegem mai bine problema ta, fie vei reusi sa gasesti tu insati “cheia”, fie dintr-o replica a cuiva, dintr-o reactie a altcuiva, vei putea intrezari anumite idei care te-ar putea ajuta… Hai, scrie-ne mai multe despre tine si haide sa vedem impreuna ce este de facut!

Ti-am facut o categorie in partea dreapta (am numit-o “Ioana A”, pentru ca mai era deja o “Ioana”), unde te asteptam sa revii cu mai multe detalii!

Cu prietenie,
Adrian

28 11 2010
bai tata

ptiu unde am ajuns dak nu stiai exista o carte sa mori frumos dar nu e nimic scelerat in ea adrian lasa oamenii in pace e democratie pot sa faca ce vor

29 11 2010
mirela26

eu as zice ca tu esti cel egoist, nu adrian. Eu zic ca e demn de admirat ceea ce face adrian. Rabdarea de care da dovada ascultand pe fiecare in parte, aplecandu-se asupra fiecarui caz in parte, si inca de atata vreme. Cu atata atentie si cu atatea vorbe buna pentru fiecare. Democratie zici? asta inseamna democratie, sa ii lasi pe oameni sa faca ceva ce nu are cale de intoarcere? mai bine zis sa incerci sa ii opresti sa faca ceva nechibzuit? nu as zice. Egoism si indiferenta e ceea ce defineste atitudinea ta. Faptul ca acesti oameni au intrat aici si au scris despre ei, este de fapt un strigat de ajutor dupa o mana de salvare, intrucat ei insisi isi doresc sa fie ajutati, isi doresc sa simta o mangaiere. Ei insisi isi dau o asa zisa ultima sansa inaintea finalului, sau sunt pur si simplu constienti ca acel final nu e permis a dispune asupra lui dupa vointa noastra, ci a Celui de Sus. Si tocmai pentru ca e democratie, adrian are dreptul la opinie, cu atat mai mult cu cat prin aceasta “opinie” nu strica ci din contra, ajuta. Sunt mandra ca am cunoscut un astfel de om precum adrian. Multa putere si intelepciune in continuare, adriane.

1 12 2010
mihaela

nu stiu daca e bine ca v-am gasit sau nu, sper ca da.
Depresia mea incepe inca de cand eram in liceu. Sincer nici nu stiu cum sa incep, sper doar sa reusesc sa fiu coerenta.
De mica am cersit atentie, faptul ca am fost un copil nedorit s-a simtit. Am o sora si un frate mai mari ca mine, care nu au incetat sa nu imi readuca aminte cat de nedorita am fost (rautatile fratilor mai mari). Poate asta m-a facut sa cersesc atentie, iubire si dragoste. Incercam sa ma imprietenesc cu toata lumea, doar pentru a avea pe cineva aproape. Nici cu prietenii nu am avut noroc insa, una dintre prietenele mele “ajutandu-ma” sa cunosc durerea sufleteasca si fizica a violului, durere care nu trece niciodata, care te urmareste mereu indiferent ce ai face. Nu am avut cu cine sa vb, la cine sa plang, unde sa ma duc…acasa aveam impresia ca nu ar putea sa ma inteleaga nimeni, lucru care mi-a fost confirmat de sora mea, care in momentul in care a aflat mi=a zis ca poate ar trebui sa-mi fac bagajul si sa plec, pentru ca acum sunt stricata.
La cateva luni tatal meu a fost arestat pentru ceva ce nu era vinovat, eu incepeam liceul….in acea perioada am hotarat ca viata mea nu e asa importanta, ca oricum nimeni nu ma intelege, nimeni nu ma observa…e ca si cum nu as fi, iar daca as muri oricum nu ar observa multi, poate doar ai mei ce ar fi suparati cu cheltuielile de inmormantare. Curaj nu aveam , in fiecare stateam si ma uitam lung la cutitul de langa patul meu si ma intrebam daca ala este mometul, in fiecare seara stateam si ma rugam sa mi se dea un motiv sa traiesc.
Rugile se pare ca mi-au fost ascultate si am intalnit un baiat, care m-a ajutat enorm, m-a iubit (cred), m-a scos din starea in care eram si m-a convins ca moartea nu este o solutie, ca viata e mult prea frumoasa…naiv probabil din partea mea, dar eram doar un copil care simtea nevoia sa creada in ceva. Anii au trecut, totul a fost frumos, doar ca am ramas insarcinata…si a trebuit sa fac cel mai cumplit lucru din viata mea, atat de cumplit incat nici nu pot macar sa tastez ceea ce este,u scuza ca sunt prea mica pentru a avea un copil…pacat ca nu am stiut dinainte ce durere emotionala presupune asta. Am simtit cum ceva din mine a inghetat, s-a rupt, o parte din mine pur si simplu a murit
Au trecut 8 ani de cand suntem impreuna, am trecut prin multe bune si rele, insa comportamentul lui s-a racit, ma simt din nou respinsa, prezenta mea nu mai conteaza nici macar pentru el, cel care m-a salvat si mi-a fost alaturi 8 ani. Incerc sa vb cu el, sa inteleg exact ce se intampla, dar nu reusesc sa aflu nimik, imi spune doar ca sa-l las in pace, k nu sunt buna de nimik si alte lucruri de acest gen, desi tot ceea ce fac acum faceam si inainte, doar ca inainte era foarte fericit si multumit ca suntem impreuna. Azi ma priveste cu ura, cu dispret facandu-ma sa inteleg ca ii pare destul de rau ca e cu mine.
Se poiate sa ma insele sau nu, dar deja simt ca imi pierd interesul si pentru a ma mai trezi dimineata, simt ca devin un simplu umblator, fara tel, fara suflet. Singurul meu gand este acela de a ma duce in cealalta lume, de a incerca sa fiu linistita, sa nu mai imi faca griji pentru nimik, sa nu ma mai doara ca traiesc.
In momentul de fata singurul lucru care ma opreste este familia mea, care desi m-au facut sa trec prin momente grele, ii iubesc si as vrea sa ii mai vad o data si sa le cer iertare pentru ce urmeaza, doar ca nu gasesc taria de a o face.
Sper sa ma inteleaga cineva si ca in urma cu 8 ani, sper sa mi se dea un motiv pentru a continua viata…desi sincer ma urasc si o urasc.

POate lung si plictisitor, poate nu foarte coerent, dar va multumesc ca ati citit.
Mihaela

3 12 2010
mirela26

Nu stiu daca voi gasi cuvintele potrivite care sa te aline, dar sa stii ca am citit cu totii mesajul tau. Dar oricum, indiferent ce am spune noi, tu trebuie sa fii puternica, si asa cum spunea si Alex, raspunsurile sunt in tine, solutia e acolo, in sufletul tau. Tu vei gasi cea mai potrivita cale sa treci peste necazurile de acum. Noi tot ce putem sa iti spunem este ca suntem alaturi de tine. Am trecut cu totii pe acolo unde esti tu si iti putem spune ca va trece aceasta suferinta, va aparea si luminita de la capatul tunelului doar ca acum esti prea doborata ca sa o vezi. Fii tare, nu te lasa. Daca ei sunt asa cum spui atunci merita pentru niste oameni ca ei sa faci un gest fara cale de intoarcere??? Mai da-ti un pic de ragaz sa te vindeci si o sa vezi ca va fi bine. Timpul este celmai bun pansament. El le vindeca pe toate.

2 12 2010
Alex

Buna Mihaela ,
am citit tot ce ne-ai spus tu mai sus si am inceput sa ma gandesc la faptul ca este viata nu a familiei tale nu a prietenilor tai din cate inteleg eu acolo, ai aceasta depresia din cauza ca ei nu iti acordau atentie,Mihaela insa nu traiesti pentru ei traiesti pentru tine e viata ta nu a lor nu le apartine lor viata ta nu se invarte in jurul lor si nu se sfarseste daca ei nu te aprecieaza.
intradever este foarte greu sa ai o familie care nu te accepta care nu te asculta insa ai vazut ca se poate si fara atentia lor in momentul in care ai gasit alinare in acest baiat. majoritatea oamenilor sunt egoisit si da pe oricine afecteaza acest lucru insa trebuie sa fi puternica mergi mai departe asa cum ai facuto deja odata, stiu ca nu e usor insa deja esti mare acum e vorba de viata ta trecutul nu-l mai poti schimba insa poti sa ai grija de viitor in functie de deciziile tale acesta poate fi unul frumos.

in legatura cu prietenul tau stiu ca este foarte greu si imi imaginez ce dureros trebuie sa fie ca singurul om care ti-a dat atentie sa fie asa rece acum , insa viata trebuie sa merga inainte cum l-ai gasit pe el si cum in el ai gasit un motiv pentru a continua poti gasi oriunde altul(alt motiv) insa sincer trebuie sa il gasesti in tine nu in alte persoane fiindca uite se pot intampla necazuri ca acesta si viata noastra e a noastra nu a celor din jurul nostru traim pentru noi nu pentru ei.

incearca totusi sa discuti cu el spunei ce te apasa spunei ca asa nu se mai poate ca tu suferi ca situatia nu este deloc buna, trebuie sa inteleaga trebuie sa fie deschis la o discutie o solutie trebuie gasita buna sau rea insa nu poti continua suferind asa in cele din urma tot acolo se va ajunge daca el nu mai vrea sa fie cu tine.

fi puternica si continua sa lupti pentru tine fiindca tu esti cea imporanta aici nu cei din jur, daca nu vor sa inteleaga si sa te asculte nu ii poti schimba insa te poti sschimba pe tine si atitudinea ta fata de ei.
in viata oameni vad ce au avut daor dupa ce pierd vad ca nu e bine doar dupa ce nu mai e, daca nu iei atitudine sa schimbi ceva ei nu vor sti niciodata.

nu uita invata sa traiesti pentru tine nu pentru cei din jur.

Sper sa ne mai scri aici si sper din tot sufletul sa rezolvi problemele in cel mai placut mod pentru tine.
Numai bine iti doresc

4 12 2010
addsalu

Mirela, Alex,

Am postat comentariile voastre la “Mihaela L.”

Va multumesc mult pentru implicare!

Cu prietenie,
Adrian

6 12 2010
Doar euu

Nu mai pot..Sunt singura ff singura iubesc un baiat…am fost cu el 1 an ..printre care mam despartit de el.. akm 5 lunii da tot vorbeam cu el ma duceam la el stateam cu el ne iubeam aman2..si el imi tot spunea k nu nu suntem impreuna nu nu inteleg ce rost are sa traiesc daca pe el nu il am langa mine de ce sa traiesc daca pur si simplu nu am nici un motiv…..nu sunt fericita stau in casa zi de zii ascult muzica stand la pc nu prea mananc deloc noaptea nu dormm stau si asc muzika la geam ziua dorm pana la 8 9 seara nu mai k sa nu es afra sa il vad pe el…stind k es la magazin si il vad pe el ori in trecere orii stand afara cu amicii si el knd ma vede pleaka capul in jos si nu se uita la mine….parintii luiii nu ma accepta pentru ca spun k sunt tiganca!:(( si de aceea nu vrea sa fim impreuna si mi-a spus si el lucrul asta imi cere explicatii pentru k ca es cu altii baietii seara la o tigare sa mai uit ..sa mai vorbesc cu eii si eii ma asculta dar pana cand? nici eu saracii nu mai stiu ce sa mai imi zica….vreau sa fiu din nou cu el nu inteleg dc mam despartit de el…cand eu il iubesc si nu iam gresit si nu iam fkt nici un rau pur si simplu doar lam iubit si el ma vorbit de rau pe la prietenii si….spunea k eu iam fkt un lucruu pe care mie si rusine sa va spun…kre incepe asa Orala.. deci asta trebuia sa ramane intre noi pur si implu …nu trebuia sa spune intregi lumiii…eu knd am auzit de la prietenii ce a spus ell am inceput sa plang….si eii mi-a zis nu merita fatoo sa mai staii cu el k nu te iubeste sta cu tine sa te… si eu tot dupa el alergam…….a adus pe alta in fata mea o tinea de mana si eu plangeam…si stia km ma simt…seara ii dadeam mesaje si ai spuneam cum ai putut face asa ceva cum ai putu aduce alta fata in locul meu? cum?? nu te-ai intrebat k imi fki mie rau? stau si plangg si vreau sa mor pentru k nu exista viata …..cu adevarat sens al cuvantuluiiii iubirea e un lucruu frumoss….dar sa stii sa iubestii sa visezii sa razii sa plangii cu persoana aceea …nu stand singura la geam noaptea cu tigarea in gura plangand mereuu……decii eu de 2 saptamanii nu mai es afara deloccc…sa speriat prieteni intreaba dc nue s unde sunt ce fk sunt bine? eu da….sunt bine …nam chef sa es afra mie putin km rau..dar ell? dc nu intreaba unde sunt ce fk cum sunt daka sunt bine? knd el sta olline…seara pana la 4 5 dim…ziua pana la 13 si apoi pleaka la munca….lucreaa in city mall ma duc acolo nu mai k sal vad…..doar trek un pik k sal vad si pleckk….dar asta a fost akm 1 luna ultima dta cand am fost..la el si pur si simplu il iubesc si nu mai pot simt k inebunesk k o iau raznaaaa…ascult mel Dj aligator Close To you…..si imi aduc aminte de tot ce sa intampalt cu el…si am doar 18 anii….p kre ai fk p 20 ianuarie…cine stie dk o sa mai apuc sa-i implinesc.!!!!

8 12 2010
mirela26

Hai linisteste-te, ca nu e un capat de lume. Toti am trecut prin dezamagiri in dragoste, si putem sa iti spunem ca lumea nu se sfarseste aici. Daca tu zici ca il iubesti, e firesc sa fii terifiata acum, dar vrei sa ai ceva ce nu se poate. Dar chiar tu recunosti ca el nu te iubeste. Asculta-ma si crede-ma cand iti spun ca cu cat vei accepta mai repede situatia (ca nu mai poti fi cu el pentru ca EL NU VREA, ori dragoste sau relatie cu de-a sila nu se poate) cu atat te vei vindeca mai repede. Vindecarea e posibila, e reala, trebuie doar sa ii dai voie sa se inchida rana. Si crede-ma cand iti spun ca atunci cand vei gasi un baiat care te va iubi si el, atunci si iubirea ta va fi si mai mare. Tu acum nu sunt foarte sigura ca il iubesti, ca stii ce e aceea o iubire, ci doar ca esti indragostita. Hai nu fi trista si nu dispera. Va fi bine. Oare merita un baiat care face ce ai descris tu acolo sa suferi pentru el? O sa gasesti pe cineva mai bun. Trebuie doar sa permiti asta. Suntem alaturi de tine, si daca pe tine te ajuta sa plangi atunci fa-o, pana obosesti, ca apoi sa o poti lua de la capat pe un nou drum. Orice rana se vindeca pana la urma, pentru ca timpul le vindeca pe toate. Trebuie doar sa ai rabdare.

7 12 2010
addsalu

“Doar euu”,

Bine ai venit aici! Esti intre prieteni, nu te judeca nimeni si iti putem oferi oricand doresti un umar pe care sa plangi si o mana intinsa cu simpatie. Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta cu acest nume. Acolo vei gasi comentariile ulterioare!

Promit sa revin si eu cu un raspuns!

Cu prietenie,
Adrian

9 12 2010
simoonaa

buna seara! am ajuns pe acest site pt ca pur si simplu :-?? nu am chef sa traiesc.adica as vrea sa traiesc,sa iubesc,sa ma casatoresc,sa fac 2 fete si un baiat :x si totul sa fie bine,dar acum (la 16 ani) pur si simplu nu mai am chef de nimic.am avut o prietena foarte buna,iar defectul meu cel mai mare e ca ma atasez foarte repede de prieteni si ma despart foarte greu de acestia :((.si asa s-a intamplat si acum.eram prietene foarte bune,ea imi era ca o sora; o iubesc tare mult.prea mult.tin la ea cum nu am tinut la nimeni niciodata.in fine…faza e ca “cea mai buna prietena” a mea nu ma considera cea mai buna prietena a ei.ea are alte prietene,pe care le iubeste mai mult etc.si de vreo jumatate de an…pur si simplu suntem doar simple amice :-j.dar eu inca tin la ea foarte mult,cel mai mult si nu sunt indragostita de ea cum m-au acuzat foarte multi alti “prieteni”.sunt singura :((((((.dar totusi eu as vrea sa ii arat ca atunci cand am zis ca”prietenia noastra e totul pentru mine!” am vorbit serios.vreau sa ii demonstrez ca sunt in stare de orice pentru aceasta prietenie si sa ii arat ca daca as muri,m-ar pretui mai mult :(.ajutati-ma va rog! nu stiu la cine sa apelez.am o stare foarte nasoala.nici nu imi vine sa scriu acum asta,imi este sila(daca pot spune asa) sa scriu :(.plang incontinuu si nu stiu ce sa fac. :((((

9 12 2010
addsalu

Draga Simonaa,

Iti multumesc pentru randurile tale oneste si deschise. Inteleg ca te simti extrem de dezagreabil acum, nu e nimic anormal in asta. Nimeni nu se simte bine atunci cand investeste intr-o relatie si cand doar “da”, fara sa primeasca nimic in schimb…

In acelasi timp insa, faptul ca eziti si ca nu poti lua o hotarare poate fi un lucru bun, pentru ca poate inca mai simti in interiorul tau si constientizezi cat de absurd ar fi sa te omori in situatia in care te gasesti. Gandeste-te ca in nici un fel asta nu ii va schimba sentimentele si, mai ales, nu va ajuta prietenia voastra sa redevina ceea ce a fost odinioara, nu crezi? Practic, daca inteleg bine, ceea ce iti doresti cel mai mult este ca prietenia voastra sa reinvie, sa redevina ceea ce a fost, nu? Si nu ar fi pacat sa faci exact singurul lucru care ar face imposibila restaurarea acelei relatii? Adica, atata vreme cat traieste un om, tot mai este speranta… Niciodata nu stii ce iti poate aduce ziua de maine – si bune, si rele, nu-i asa? Dar daca mori, iti spun cat se poate de clar ca o relatie ar fi imposibila… Si stii asta la fel de bine ca si mine!

Apoi te-as mai ruga sa te gandesti la ceva: spui ca ai fi gata sa te omori pentru a-i demonstra ei ca se inseala si ca te va regreta. Haide sa presupunem pentru un moment ca asa va fi desi, dupa cum sunt convins ca o stii deja, incetul cu incetul uitarea ii invaluie pe cei care au murit… Ii uitam putin cate putin, sau ne mai aducem aminte de ei cand si cand… Dar hai sa presupunem ca in cazul vostru nu va fi asa, si ca vei reusi sa ii demonstrezi ca ai avut dreptate, si va va regreta moartea ta si ca te va aprecia mai mult daca ai muri. Cu ce te ajuta asta? Sau cu ce ajuta asta relatia voastra? Nu te ajuta nici pe tine cu nimic, pentru ca nici nu vei putea “savura” momentul, fiind… moarta, si nici relatia voastra nu va mai fi posibila, pentru simplul motiv ca, pentru o relatie, este nevoie de… DOUA persoane. Si ambele sa fie vii!

Hai, capul sus, si nu te mai gandi la traznai! Scrie, descarca-te, apoi incearca sa iti canalizezi energia si frustrarea spre alte lucruri mai constructive – de exemplu cum sa faci sa redeveniti prietenele care ati fost!

Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – se numeste “Simonaa”. Am postat acolo si comentariul acesta, si acolo te voi ruga sa postezi absolut orice vei vrea, cand vei simti nevoia sa te descarci sau sa ne tii la curent cu modul in care evolueaza lucrurile in viata ta. Te asteptam cu drag si fara sa te judecam in vreun fel.

Cu prietenie,
Adrian

21 12 2010
aaa.ioana

Eu o sa ma sinucid pentru ca nu am niste bani care imi trebuie neparat si nimeni nu ma poate ajuta.fara banii astia o sa ii fac pe cei pe care ii iubesc sa sufere.eu o sa ma sinucid dintr-o prostie ,poate cea mai mare,dar asta e.nu mai pot sa ii privesc in ochi.imi pare rau ca imi place viata imi place sa rad imi place sa traiesc dar nu mai suport vinovatia.

21 12 2010
addsalu

Draga Ioana,

Permite-mi te rog sa iti spun bine ai venit aici, in ciuda imprejurarilor care te-au impins pana aici.

As indrazni sa te rog sa te gandesti la doua lucruri:

1. Daca te vei sinucide vei rezolva problema cu banii de care vorbesti? Vei face rost de ei? Sincer iti spun, acum poate ca problema aceasta ti se pare cea mai mare si cred din tot sufletul ca te apuca deznadejdea cand stii ca trebuie neaparat sa faci rost de ei si nimeni nu te poate ajuta… Eu am avut parte insa si de momente in care, desi ma asteptam la ce e mai rau, lucrurile nu au fost chiar atat de dezastruoase cum credeam. Sau, si daca au fost, am putut supravietui, chiar daca ulterior am tras niste ponoase…

2. Spui ca fara banii astia ii vei face sa sufere pe cei pe care ii iubesti. Nu indraznesc sa te contrazic in nici un fel; tu stii cel mai bine care este situatia cu care te confrunti… Ce stiu insa este ca exista lucruri mult mai importante decat banii in viata, lucruri pe care, daca le pierzi, te asigur ca ai da oricat sa le recuperezi, numai sa se poata… Ce vreau sa spun este ca, poate, intr-adevar, ii vei face sa sufere daca nu vei face rost de acei bani, insa te asigur ca ii vei face sa sufere INFINIT MAI MULT daca vei alege sa iti pui capat zilelor! Incearca sa te gandesti doar la suferinta lor si la faptul ca o problema financiara, oricat de mare ar fi, se poate remedia intr-un fel sau altul, dar viata cuiva drag care nu mai este… asta este de neinlocuit… Nu stiu exact care este situatia ta, si imi e tare greu sa incerc sa imi imaginez doar anumite aspecte, insa te-as ruga sa incerci sa te pui putin in pielea lor si sa incerci sa intelegi lucrurile si din punctul lor de vedere. Tu ce ai simti, cat ai suferi daca una dintre persoanele pe care le iubesti atat de mult s-ar sinucide? Si pentru un motiv precum banii?…

Ioana, cunosc persoane care de trei ori au pierdut tot ce au avut, nu doar bani, ci si case, masini… tot… Si au luat-o de la inceput…. Da, nu le-a fost usor, insa au reusit in cele din urma… Banii se pot face, Ioana… In timp, cu greu, cu multa truda, insa se pot face! Dar viata este un dar unic, pe care nu il poti recupera sau recastiga in nici un fel!

Te rog din suflet reflecteaza asupra hotararii tale! Sa nu te pomenesti ca, pentru o problema TEMPORARA, sa iei o decizie DEFINITIVA!!!

Iti stam la dispozitie aici, te rog vorbeste cu noi, haide sa cautam impreuna o solutie adevarata, nu una care sa produca infinit mai multa suferinta celor pe care ii iubesti! Ti-am facut o “casuta”, o “categorie” in coloana din partea dreapta, unde te asteptam cu mai multe detalii despre tine!

Nu esti singura, Ioana! Arunca un ochi pe povestile catorva dintre membrii grupului si vei vedea ca fiecare a trecut prin experiente similare…

Cu prietenie,
Adrian

23 12 2010
lost

A trecut un an cu aripi frante peste noi,am inteles mai mult sau mai putin,am suferit mai mult sau mai putin,am indurat si am trecut peste multe impreuna cu inima deschisa va urez tot ce-i mai bun in aceste sfinte sarbatori! craciun fericit!!!!

6 01 2011
P. Ciprian

salut;…chestia sta km asa;efectiv,…nu ma mai pot lega de nimic,…& pt mn,viata nu mai prezinta nici un interes!mi-e sufletu’ greu & arde;& sincer sa fiu,m-am km saturat!asa k,…nimeni & nimic;nu ma va convinge sa n-o fac!motivele?…scuze;…nu fac o parada din motivele mele;asa k,…o sa mi le tin pt nm:d…if exista d-zeu?…sa fie sanatos!…pe mn unu’,….m-a pierdut de musteriu!personal insa sint ateu;asa k existenta unui eventual d-zeu,niciodata nu ma va opri de la suicid!…chinuri vesnice?…hai sa fim seriosi!Nimic;nu-i vesnic,in univers!…viata de dincolo?haida de!…asta-i o idee nascuta din frica & din refuzul k totul incepe & se termina aici,in lumea asta materiala!…de ce-am dat rem,(comentariu),pau face parte,din tabloul clinic al sinucigsului;…strigatul de revolta &/sau uneori,de ajutor!…un strigat &-atit!…pt k oricum;”ajutor”-u’,mie nu mi-ar folosi la nimic!..decit o viata tern,searbada dar “normala”,…prefer neantul!..deja mi-am fixat atit data cit & metoda;sau mai exacat,combinatia de metode;& pe chestia asta,ma simt,al dracului de linistit & impacat cu mn insami!….mai impacat k niciodata;pina acum!…if voua va place asa d mult sa calatoriti in autobuzu asta jegos al vietii,e problema voastra!…eu unu’,….cobor la prima statie!…viata e frumoasa,superba chiar;…la & pt altii!!!!:d….hai cu pa!:D:-H

7 01 2011
addsalu

Draga Ciprian,

Daca nu as intelege sentimentele tale nu as indrazni sa iti scriu. Daca nu as intelege cat de inutil te poti simti uneori si cat de mult te poate “arde sufletul”, cum spui, daca nu as intelege trairile tale si faptul ca uneori efectiv simti ca nu te mai poti lega de nimic, ca te-ai saturat de toti si de toate… Nu mi-as permite sa intervin.

Da, iti inteleg trairile si iti respect dorinta de a tine pentru tine motivele care te determina sa vrei sa “cobori la prima”. In ciuda faptului ca sunt de alta parere in privinta existentei lui Dumnezeu, a vesniciei, a faptului ca “totul incepe si se termina aici”, a “neantului”, pot spune ca iti inteleg zbuciumul interior si lehamitea. Le-am simtit cu totii, cei de aici, din acest grup de suport. Indiferent de convingerile noastre religioase ori filosofice, noi am ajuns la convingerea ca a-ti impartasi cu altii care pot intelege macar in parte “tsunami-ul” tau interior are un efect cathartic daca vrei, are rolul de a-ti mai usura putin imensa povara sufleteasca ce te-a adus in pragul disperarii. Nu iti pot cere nici sa te razgandesti, desi sper din tot sufletul si ma rog sa o faci, nici sa ne impartasesti mai multe din trairile si dezamagirile tale. In ultima instanta, imi dau seama ca lucrul acesta este doar decizia ta.

Iti pot spune insa ca suntem aici, suntem gata sa iti fim alaturi indiferent de durata timpului pe care ni-l vei acorda. Suntem gata si sa te ascultam, daca vei vrea sa “vorbesti” sau sa ne scrii, dar si sa “tacem” impreuna cu tine. Vrem sa iti fim alaturi, ok? Oricat de tare ai fi, daca ai ajuns in punctul in care sa spui ca “vrei sa cobori la prima”, mie unuia imi este clar ca nu iti prinde rau compania cuiva care este gata – cu totul si cu totul dezinteresat! – sa iti fie alaturi.

Eu unul imi doresc sa stii ca decizia ta – desi esti in masura sa o pui in aplicare, nu te priveste doar pe tine. Indiferent daca tu crezi sau nu in Dumnezeu, in viata vesnica sau in alte lucruri in care eu cred din tot sufletul, lucrul acesta nu schimba in nici un fel realitatea, la fel cum a crede in Holocaust sau in crimele si ororile comise de regimul comunist dela noi nu schimba cu nimic realitatea. Da, poate ca ma insel, sau poate ca tu te inseli… Vom vedea fiecare dintre noi “dincolo”, unde fie vom intra in “neant”, cum spui, fie vom da socoteala inaintea unui Dumnezeu care ne-a dat AICI toate sansele pentru ca ACOLO sa fim unde trebuie, si nu unde “s-o nimeri” sau “unde merge toata lumea”…

Indiferent de aceste convingeri sau de aceste realitati ori non-realitati, cum vrei sa le spui, exista insa unele lucruri pe care TREBUIE sa le iei in calcul. O astfel de decizie finala nu te afecteaza NICIODATA doar pe tine, ci ea schimba in mod dramatic un intreg cerc social. Ea ii va afecta deopotriva pe cei dragi tie, familie – parinti, sotie sau logodnica sau iubita sau prietena, daca este cazul, prieteni apropiati, colegi… Toti cei care, intr-un fel sau altul si indiferent daca s-au straduit sa ti-o arate ori ba – toti acestia vor fi afectati de gestul tau final. Parintii tai si apropiatii vor fi zdrobiti de durere, iar existenta celorlalti nu va mai fi la fel niciodata de acum inainte. Nu stiu in ce masura esti constient de impactul gestului tau asupra lor, insa TREBUIE sa iti pui problema si in felul acesta… Tu ce ai face daca ai fi in locul lor? Cum te-ai simti daca ai avea un copil care si-ar pune latul de gat, care ar muri prematur, mult prea curand? Daca nu stii, iti pot spune eu: ai fi zdrobit de durere, si viata, oricat de frumoasa ti s-ar parea ea, nu ti-ar mai putea aduce nici o bucurie si nici o satisfactie…

Daca totul este “aici si acum”, cum spui, atunci te rog sa te intrebi daca tu iti poti asuma riscul de a le face asta celor dragi tie… daca le poti transforma acest “aici si acum” intr-un calvar insuportabil, intr-o suma de lacrimi, durere, dezamagiri permanente si de nereparat pana la finalul vietii lor? Iti poti asuma o astfel de decizie, stiind ca nu esti singurul implicat in aceasta ecuatie?

Da, daca prin moartea ta toate problemele tale ar disparea si totul s-ar transforma in acea liniste si impacare interioara dupa care tanjesti, poate ca as fi de acord cu tine… Iti atrag insa atentia ca nu ai NICI O GARANTIE ca se va intampla asa in ceea ce te priveste. Nu este decat o ipoteza, netestata si nedemonstrata de nimeni, cu nimic mai valabila sau mai demonstrabila decat teoria vesniciei in care cred eu… Ce te faci daca vei descoperi ACOLO ca nu se termina totul, ci ca ai dat din lac in put? Si ca, dintr-un calvar care se va termina la un moment dat, pentru ca, asa cum spui, nimic nu este vesnic pe acest pamant, dai de un chin etern in care ai refuzat sa crezi?
Mai mult decat atat, ce te faci daca prin gestul tau vei lasa in urma ta o durere si un chin, un zbucium interior cel putin comparabile cu cele pe care le simti tu acum, dar in sufletele celor pe care ii iubesti?

Stiu, exista lucruri mai importante decat tine insuti, si exista persoane pe care le iubim mai mult decat pe insasi viata noastra… Dar le putem transforma insa vietile acestora intr-un calvar, constienti fiind de efectele devastatoare ale unui gest final? Putem oare sa ne punem in aplicare dorinta de a muri stiind ca vietile celor pe care ii iubim si care ne iubesc atat de mult vor deveni un calvar, ca ei vor fi zdrobiti de durerea unui gest care putea fi evitat?

Draga Ciprian, eu zic sa te mai gandesti… Citeste, te rog din suflet, randurile pe care ni le-au scris persoane care au ramas in urma unor sinucigasi. Vezi durerea lor, calvarul vietii lor, si vei intelege ca nu vorbesc in van…

Suntem aici, suntem gata sa iti fim alaturi fara a te judeca in nici un fel, suntem gata sa purtam impreuna cu tine povara aceasta care este atat de grea incat pare a te dobori… Da-ne sansa, acorda-ne onoarea de a o purta impreuna cu tine, asa cum altii au purtat-o impreuna cu noi, si descopera asa cum am descoperit la randul nostru ca, atunci cand ai pe cineva alaturi, dezinteresat, totul devine macar putin mai suportabil… Si, te rog din suflet, nu le face asta celor dragi tie, celor care te iubesc mai mult decat ti-ar putea-o spune vreodata!

Suntem aici, Ciprian! Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din dreapta, pe numele tau – P. Ciprian.

Cu prietenie,
Adrian

21 01 2011
Radu D

SALUT. sunt aici din cauza ca mia spus un prieten ca sa imi spun sh eu povestea mea aici. o sa fiu scurt . Am intalmit o fata in vara lui 2007, din orasul meu, am facut un schimb de numere de telefoane, neam tot cautat si la revelionul 2007-2008iam cerut prietenia. am ramas impreuna pana in 8 decembrie 2010.aici urmeaza cea ce vreau sa va spun(mai ales celor care au varsta cuprinsa intre 17-22ani)Am inceput sa o banui ca ma inseala ,intro zi pleaca la ‘maicasa cica’.pleaca si eu ies in oras. pe drum , la un moment dat o vad cu un baiat in fata la o cafenea. am sunato , au intrat la o cafenea. acol , tipu cu care ea ma insela a plecat la baie, timp in care am mers la ea la masa , prefacanduma ca sunt in trecere. am asteptat sa revina si baiatu de la baie , si am puso sa aleaga intre mine si el. ea a raspuns ‘el’, atunci miam zis ca unde mai gasesc yo o fata ca si ea. mam ridicat, am dat mana cu baiatu si am plecat, Am povestit cu mai multii prieteni (fete si baieti), iar raspunsul care mi sa oferit cel mai mult a fost :”Ma , daca ea lo luat pe el , treaba ei ca nui singura fata” , dar cel mai bun rasp lam primit de la un prieten “Cei al tau , e pus deoparte”.Atunci mam hotarat sa incerc sa o uit pe ea, si inca nu pot sa o uit , dar am invatat sa nu mai sufar asa ca prostu pentru o fata care isi bate joc de mine. de atunci si pana acum nu am mai gasit o fata cu care sa ma inteleg perfect, dar nu conteaza sa ai o fata pe care sa o iubesti mai bin de 2ani , si ea dupa un timp sa isi bata joc de tine. ea ma parasit , dar am continuat viata, si asa o so fac pana cand va fi sa traiesc.

Asa ca cei care intrati aici, in caz ca suferiti de numa si vati lua viata pentru ca va parasit persoana mult iubita,cititi mesajul acesta. eu aici vorbesc despre mine , dar multii se vor regasii in el

21 01 2011
Radu D

am uitat sa precizez. NU PREA AI NEVOIE DE ASISTENTA SPECIALIZATA , doar de un grup de prieteni in care sa ai incredere si sa te poti baza tot timpul ca te vor ajuta in problemele tale personale

24 01 2011
madalina

Salut…am intrat si eu din intamplare pe acest site.Ma numesc madalina andreea si sunt din judetul cluj.De o vreme simnt ca viata nu mai are niciun sens pentru mine.Am multe probleme cu familia,nu mai am aproape nici un prieten,simt ca nu mai vreau sa traiesc.Nu de mult s-a intamplat ca singura mea prietena sa-si rupa piciorul. (bunicamea).Nici la scoala nu ma prea descurc deoarece toti ma iggnora si uneori chiar is bat joc de mine.va rog dati-mi cateva sfaturi.

25 01 2011
Bogdan

Eu nu as vrea senzatii hard core gen aruncat de la etajul 6 sau zpanzurat sau sa fac mizerie cu taierea venelor…
Vreau sa fiu de folos… SI mi-as dori din tot sufletul o moarte prin anestezie… Si toate organele sa le foloseasca spitalul respectiv. E posibil asa ceva ? Nu am posibilitatea sa intreb pentru ca nu sunt in tara momentan si pe aici nu stiu limba si nici nu cred caar face unui cetatean strain… Sau macar cum as putea muri dar cu o moarte usoara… Pentru ca, personal consider ca macar atat merit si eu… O moarte fff usoara de preferat anesteziat inainte… daka iau de exemplu multe pastile [si aici am nevoie de sfaturi la ce pastile sa fie] si imediat dupa imi fac o injectie cu anestezic, ar trebui sa nu simt efectul pastilelor nu ? …

25 01 2011
Bogdan C

Aaa inca ceva… Nu prea le am cu domeniul farmaceutic… Deci as avea nevoie de o solutie buna in materie de tipul de pastile si anestezic…

25 01 2011
Bogdan

Daca ai fi la fel de organizat in gandire in viata de zi cu zi cum esti in planificarea sinuciderii, probabil nu ajungeai sa te gandesti la sinucidere.

25 01 2011
Bogdan C

[quote]Daca ai fi la fel de organizat in gandire in viata de zi cu zi cum esti in planificarea sinuciderii, probabil nu ajungeai sa te gandesti la sinucidere.[/quote]

Da intre timp am mai fost mituit cu ceva si mai raman in peisaj o vreme… Oricum m-am gandit ca foarte multi au supravietuit incercarii de sinucidere cu pastile, asa ca cea mai buna e o otrava puternica, luata fix inainte cand simti ca adormi [dupa ce ti-ai facut anestezicul]
Dar cum ziceam, destinul [aka mnezo] mi-a mai aruncat o firmitura mica… Asa face mai tot timpul de ani buni incoace… Cand sunt pe punctul de a o face, mai baga o mita subtila si eu ca prostul din lasitate, o accept… Eh la urma urmei or trece anii astia 40-50 cati mi-au mai ramas…
PS: Nu vi se pare ca omul traieste prea mult 70 de ani ? Eu am 20, [da stiu par de 13 dupa constitutia astenica a neuronului meu :)) ] si deja mi se par prea multi si astia 20… Abia astept sa dispar din peisajul asta incarcat cu atata cacat si superficialitate…

25 01 2011
nicoleta

Buna, ma numesc Nicoleta, am 19 ani si momentan sunt in Spania, poate sunt nerecunoscatoare sau cum vreti voi sa imi spune-ti dar nu ma simt bine deloc. Nu duc lipsa de nimic material, in schimb nu am fericire, simt ca nu sunt buna de nimic, ca viata mea nu mai are rost, nu mai am prieteni, sunt mai tot timpul singura si nu vreau sa imi supar parinti cu problemele mele:(. Imi place sa ajut lumea, as vrea sa lucrez intr-un centru de copii, intr-un spital sa fiu utila la ceva. Singurul lucru care ma mai tine in viata e gandul ca stiu ca daca imi iau viata parinti mei o sa sufere enorm si nu vreau asta pentru ei. Multumesc ca ma-ti ascultat si poate pot sa va ajut cu ceva. Pentru cine vrea un prieten in plus si o vorba buna va astept pe id: [... moderat...].

18 02 2011
costin

nu ma ajuta cu nimic ce este aici :)))) poate daca imi zici unde gasesc mai repede de procurat gazul asta interesant:)))

26 02 2011
ella

as dori sa vorbesc cu cineva de aici…cred ca am nevoie de “ajutor” se poate comunica pe mail?

13 03 2011
nk

Draga Ella,
daca doresti sa mai vb si cu altcineva (toata stima pentru Adrian) te astept cu un e-mail si la [...moderat... - vezi regulile site-ului in coloana din dreapta!]

26 02 2011
addsalu

Ella,

Se poate comunica si pe mail – scrisorica [at] gmail [punct] com. Diferenta este ca, daca trimiti mail, iti raspund doar eu, pe cand daca scrii aici beneficiezi de experienta TUTUROR celor de aici.

Cu prietenie,
Adrian

12 03 2011
doar euu

~Buna~
Am mai scris pe acest site insa nimeni nu mia raspuns,povestea mea e una foarte trista si miar placea sa imi dati macar o un deget daca nu o mana de ajutor.
De ceva timp chiar vreau sa termin odata cu viata asta de doi bani,nu merita sa traiesc in continoare,miar fi placut ca situatia mea sa se schimbe dar nu inca nu s-a aratat nici-o lumina care sa o lumineze.Nu vreau ca moartea mea sa afecteze pe cineva,vreau ca surorile mele,fratele meu si bunica mea sa-si aminteasca cu drag de mine.

12 03 2011
Ella

Buna daca poti lasa-mi mie te rog adresa ta de mail si voi incerca sa te ajut. Fiecare dintre noi merita o sansa si gandeste-te k fiecare problema are cel putin 2 rezolvari.

12 03 2011
addsalu

Draga Ella,

Te rog sa recitesti regulile site-ului. Orice ajutor e binevenit, insa AICI. Nu pot permite comentarii in privat intre membrii site-ului, mai ales in conditiile in care nu stiu absolut nimic despre cei care isi ofera serviciile. Este doar o masura de precautie, avand in vedere faptul ca pe toti ne preocupa siguranta celor care scriu aici.

“Doar euu” are o “categorie” in coloana din dreapta, unde am incercat sa postez toate mesajele care i-au fost adresate. Probabil ca a fost vorba despre o neintelegere, avand in vedere faptul ca cel putin doua persoane i-au lasat mesaje de cand a scris. Ii poti scrie, la randul tau, acolo.

Repet, nu este vorba despre altceva, ci doar de dorinta de a le asigura celor de aici, in primul rand, protectia datelor personale, un climat in care sa se simta in siguranta si, mai ales, de siguranta lor propriu-zisa. Acesta este, dealtfel, si motivul pentru care TOATE mesajele sunt mai intai aprobate de un moderator, inainte de a fi postate pe site. Am avut situatii care m-au determinat sa cred ca este cea mai buna solutie si ca este in avantajul celor care se afla intr-o situatie extrem de vulnerabila atunci cand ne solicita ajutorul.

Multumesc pentru intelegere!

Cu prietenie,
Adrian

12 03 2011
marius

pur si simplu vreau sa mor…nujtiu de ce m`am nascut…k sa creez numai probleme.?…nu are niciun rost sa mai traiesc….sunt in plus…incurc lumea…
decat sami supar parintii si bunicii..mai bine mor…ajutati`ma`…va rog…nu mai are rost sa traiesc:((
Sincer nu mai are rost imi vine sa plec de acasa sa ma tot duc departe …ca apoi sa vada parintii mei ce rau e fara mine..deoarece eu ii deranjez cu orice spun tot ce spun nu este bine…dar dupa ce o sa plec sunt sigur ca tot ei or sa planga dupa mine…si chiar ma gandesc sa o fac!

12 03 2011
addsalu

Draga Marius,

In primul rand te rog sa imi permiti sa iti urez, in numele celor de aici, din acest grup virtual de suport, bine ai venit!

Inteleg, din ceea ce ne scrii, ca esti suparat nu atat pe tine insuti, cat pe reactia parintilor si a bunicilor tai la unele cuvinte sau reactii de-ale tale. Si ca reactia lor este cea care te face, de fapt, sa vrei sa le arati ca le-ar fi mai rau fara tine. Si, sincer vorbind, sa stii ca asa si este! Chiar daca iti dau senzatia de multe ori ca te cicalesc si ca parca iti cauta nod in papura, sunt convins ca stii deja ca ei tin la tine, in felul lor, desi parca nu o arata atunci cand exagereaza in reactiile lor…

Sunt convins ca tii la ei, la randul tau. Si ca tii enorm la ei, altfel nu ai fi putut sa gandesti ca, “decat sa iti superi parintii si bunicii, mai bine mor”, nu crezi? Insa in acelasi timp “citesc” printre randuri faptul ca te simti nedreptatit, si ca parca-parca ai vrea sa le arati tu lor uneori… Sa pleci de acasa, sau chiar sa te omori “putin”, daca ar fi posibil sa o faci numai putin, cat sa vada ei cum le-ar fi fara tine… Te asigur ca ar suferi atat de tare, incat pana si tu, daca i-ai vedea, ai renunta la planurile tale. Pentru ca este imposibil ca cineva care isi iubeste parintii si bunicii sa stea cu mainile in san vazand cat de mult s-ar putea chinui si cat de mult ar putea suferi stiind ca te-au pierdut! Vezi tu, dragul nostru Marius, de-abia cand pierdem pe cineva ajungem sa intelegem cat de mult conteaza acea persoana pentru noi… Insa, din pacate, de cele mai multe ori este prea tarziu pentru a mai putea face ceva sa putem recupera ceea ce am pierdut!

La tine insa nu este prea tarziu! Ar fi prea tarziu daca te-ai sinucide! Asta da! Si nu ti-ar aduce nici o satisfactie, ba dimpotriva! Chiar daca uneori gandesti ca ti-ar placea sa ii vezi spunand ca ai avut dreptate si ca ei au gresit cand te-au cicalit, gandeste-te ca tu nu ai putea sa “savurezi” acele momente, nu ai putea sa ai satisfactia de a-i vedea recunoscand lucrul acesta pentru simplul motiv ca ai fi… mort. Si, cum se spune, “mort de-a binelea”. Sau, chiar daca ai putea sa vezi si sa savurezi momentul in care ei ar recunoaste asta si le-ar parea rau, tot nu te-ai putea bucura prea mult timp, te asigur! Pentru ca, dupa ce ti-ar trece supararea, nu ai putea sa nu vezi durerea imensa si inima sfasiata de durere a mamei tale, a tatalui tau, a bunicilor tai… Iar partea cea mai trista este aceea ca, asa cum ti-am scris deja, in astfel de situatii tu, chiar daca ai vrea apoi, nu ai mai putea face nimic pentru a indrepta lucrurile… Oricat de mult ti-ai da seama atunci ca, decat sa ii vezi asa, mai bine ai fi trecut cu vederea cicalelile lor si faptul ca te-au batut atata la cap desi nu aveau dreptate mereu, atunci ar fi prea tarziu sa mai poti indrepta lucrurile!

Din fericire insa, acum nu este prea tarziu! Nu stiu cati ani ai, insa am senzatia ca esti adolescent, un adolescent care trece prin ceea ce fiecare dintre noi, ca adolescenti, am trecut… Tu ai depasit varsta copilariei si iti revendici statutul de “om mare”. Nu mai esti copil, iar ei simt ca te scapa din mana, nu vor sa recunoasca ca nu mai esti copilul de altadata si ca poti lua deciziile tale. Si ca acele decizii pot fi bune, chiar daca nu sunt cele pe care le-ar fi luat EI…

Te asigur ca lucrurile se vor rezolva, incet-incet… Si ca vor intelege, asa cum au inteles toti parintii si toti bunicii pana la urma… Unii mai repede, altii mai greu… Stii ce ne-a ajutat pe multi dintre noi sa putem merge mai departe? Sportul, activitatile cu prietenii, care te ajuta sa iti consumi energia si sa te descarci. Apoi… cititul. Stiu ca nu mai este neaparat “la moda”, insa te asigur ca ajuta enorm! Sunt atatea carti bune, care cu siguranta te vor antrena. Gandeste-te numai la faptul ca, decat sa te certi cu ei la infinit, mai bine te duci in camera ta sau intr-un colt retras si citesti…

Apoi, culmea, ar fi tacerea. Sa nu le mai raspunzi cu aceeasi moneda. Cineva spunea ca “pentru o cearta este nevoie de cel putin doua persoane, si ca el nu va fi a doua persoana…”. Nimeni nu se poate certa de unul singur la infinit. Daca tu nu raspunzi cu aceeasi moneda, daca mai faci din cand in cand si compromisuri, vei vedea ca, incet-incet, vor incepe sa iti raspunda si ei la fel!

Hai, capul sus, incearca lucrurile despre care ti-am povestit si tine-ne la curent! Suntem aici, ok? Nu face vreun lucru pe care sa il regreti si tu, si toata lumea, si pe care sa nu il mai poti remedia in nici un fel, niciodata! Gandeste-te ca toate problemele de care scrii sunt TRECATOARE. Azi sunt, maine-poimaine nu mai sunt. La un moment dat tot vor trebui sa accepte ca ai crescut si ca vor trebui sa o lase mai moale… Dar sinuciderea, draga Marius, este o alegere PERMANENTA… Chiar nu merita ca, pentru o problema TEMPORARA, sa faci un astfel de gest permanent… Daca cele cateva idei care mi-au venit in minte pe moment se dovedesc a nu avea rezultatele scontate, revino si cautam altele! Solutii exista, te asigur! Intotdeauna exista! Daca nu le gasim uneori nu inseamna decat ca nu le-am cautat suficient de mult!

Ti-am facut o “categorie” in coloana din dreapta – am numit-o “Marius”. Acolo vei gasi comentariile ulterioare, de la ceilalti membri ai grupului, si tot acolo te voi ruga sa revii ori de cate ori vei vrea – fie pentru a ne solicita din nou ajutorul, fie pentru a ne spune cum iti mai e, fie si doar pentru a-ti descarca sufletul in fata cuiva. Suntem aici, ok?

Cu prietenie,
Adrian

12 03 2011
addsalu

Draga “Doar euu”,

Bine ai revenit! Intr-adevar, ai mai scris aici, ti-am si facut atunci o “categorie” a ta in coloana din dreapta. Probabil stii ca, pentru membrii grupului, exista cate o astfel de “casuta” cu numele pe care si-l aleg, unde pot gasi ulterior toate comentariile care le sunt adresate, din partea celor care sunt gata sa ofere o mana de ajutor sau un umar pe care sa plangi. Acolo te asteapta deja de ceva vreme doua comentarii, pe care le-am considerat mai mult decat elocvente, motiv pentru care eu insumi nu am mai raspuns atunci. Deci nu te-am uitat, si imi pare foarte rau daca asta este senzatia cu care ai ramas – te rog sa ma ierti si sa ne ierti daca ai asteptat tot acest timp, si sa primesti asigurarile noastre ca ne pasa si ca au fost persoane care ti-au raspuns de atunci. Se mai intampla si la case mai mari astfel de neintelegeri.

Deci, te rog sa cauti in coloana din dreapta categoria “Doar euu”, pseudonimul pe care ti l-ai ales, si vei gasi acolo comentariile de care iti spuneam.

A trecut insa ceva timp de cand nu ne-ai mai scris, si te-as ruga sa ne spui ce s-a mai intamplat de atunci, daca au aparut schimbari fata de ceea ce stim noi.

Moartea INTOTDEAUNA ii afecteaza si pe ceilalti. Desi este un eveniment cu care fiecare individ trebuie sa se confrunte, atunci cand ea este nefireasca si cand survine mult mai devreme decat ne-am astepta in mod normal, cei din jurul nostru sunt cu mult mai afectati decat de obicei. Iar lucrul acesta este cu atat mai valabil atunci cand cineva ALEGE sa isi puna capat zilelor. Niciodata, cei ramasi in urma, nu vor mai fi la fel, oricat de mult am vrea noi sa credem contrariul. Intotdeauna vor exista intrebari dureroase, fara raspuns, in ceea ce te priveste, si intotdeauna isi vor aminti de gestul tau cu o durere care poate ca se va estimpa in timp, insa ma indoiesc ca se va vindeca vreodata pe deplin. Te rog din suflet, nu ii face pe cei dragi tie, pe surorile tale, pe fratele tau, pe bunica ta sa treaca prin asa ceva! Problema ta este una TEMPORARA, ea se va rezolva in timp, cu siguranta, vei vedea, insa moartea ta este o stare PERMANENTA, cu efecte dezastruoase pe care nici macar nu ti le poti imagina – pentru ca, daca ai putea, te asigur ca nu ai face-o! Curaj, “Doar euu”, capul sus, te rog revino cu amanunte, si haide sa cautam impreuna SOLUTII adevarate, nu variante care nu ar face altceva decat sa ii faca pe cei dragi sa traiasca momente cumplite si traume care vor dura poate tot restul vietii lor!

Cu prietenie,
Adrian

PS – Am postat comentariul acesta si in categoria ta, pentru a putea fi urmarite mai usor de ceilalti membri ai grupului. Asteptam asadar sa revii cat de curand!

20 03 2011
marius

sincer ai dreptate sunt trecatoare…dar trece una si vine alta…:((…nu stiu ce sa fac acum la mine in familie eu sunt certat cu tata tata cu mama si mama cu mine…imi vine zau sa plec…nu numai de dragul de a demonstra ceva…dar e mai bine asa…pentru ca vad ca eu sunt cauza certurilor…in capul meu se sparg toate…chiar daca nu gresesc cu nimica tot eu sunt cauza…! nu stiu ce sa fac..stau cu cutitul langa mine nu stiu daca e bine …poate ca scap de ei…dar poate ca nu e bine…poate ca e bine….nu stiu.Astept sa se termine si comflictul acesta iar daca apare altul…ca de obicei (la scurt timp). si tot din cauza mea…Nu mai am alta solutie…

21 03 2011
marius

am avut dreptate…ms pentru sfaturile f bune…dar ma declar in vins in lupta cu viata…pa-pa sau mai bine zis adio!…cu siguranta voi lua un pumn de pastile si se v-a sfarsii totul…scuze

24 03 2011
nk

Marius,
care e graba ?
Ce nu te omoara te face mai puternic !
Acorda-ti un ragaz de viata macar pina pe la 30-40 de ani…ca trenul tot acolo ajunge.
Fii puternic(si puterea este in tine, te asigur) si infrunta valul.
Accepta ceea ce esti, si mergi mai departe !

25 03 2011
Anca

Marius….inainte sa iei o asemenea decizie, gandeste-te la faptul ca moartea nu mai are intoarcere. Ai murit si asta e, nu te mai intorci. Parintii tai nu se cearta din cauza ta. Daca nu ai fi tu, s-ar certa din alte motive, si tot asa. Viata e grea intr-adevar, pentru multi dintre noi, dar ia lucrurile ca atare. Fii un om bun, si Traieste, pentru ca este un dar de la Dumnezeu viata asta. Fruntea sus, problemele vin si pleaca. Si vor veni si vor pleca intotdeauna, tu trebuie doar sa treci peste ele. Nu te lupta cu viata, accept-o. Cand ti se inchide o usa, se deschide o fereastra si tot asa. Gandeste-te 2 secunde la lucrurile pe care le pierzi daca mori si raspunde-ti tie sincer daca se merita. Mai ai multe de facut in lumea asta. Nu-i priva pe cei din jur de existenta ta. Fii puternic, eu sunt aici pentru tine.

22 03 2011
Exodus

Marius lasa ca trec toate…
Ai sa razi de sitatia asta peste vreo 20 de ani. Nu-i mai baga in seama pe ai tai… Ei cu ale lor , tu cu ale tale… Pur si simplu ignora tot ceea ce te face sa te simti rau…
Vezi ca ti s-a raspuns de mult timp pe pagina creata special pentru tine

http://suicid.wordpress.com/2011/03/12/marius/#comments

27 03 2011
I.

E minunat ce faceti aici.. chiar e! De aceea ma simt o mare ingrata in momentul in care va refuz ajutorul in mod constient, pefect lucid. De doi ani trec printr-un iad intern, mor usor si o fac din interior spre exterior, deja mi se citeste moartea in ochi.. simt ca sunt pe ultima suta de metri, e imposibil sa mai ies de unde am intrat, mi-am distrus anii depresivi prin alcool, nesomn si ganduri negre. Singurul ‘lucru’ pentru care am ramas aici pana acum.. a disparut, nu mai am parghia mea.. Nu mai doresc sa ies din acest cosmar.. asta pentru ca sunt deja distrusa, m-am imbolnavit constient si m-am nenorocit prin niste gesturi extreme pentru care voi avea multi ani sa platesc.. Acum inchid aceasta scrisoare.. sunt tare obosita.

27 03 2011
addsalu

Draga I.,

Bine ai venit aici! Nimeni nu te considera o ingrata, in nici un caz, ba dimpotriva. Tot ceea ce vezi aici, pe acest site, exista pentru ca STIM exact cum te poti simti in astfel de momente, si pentru ca STIM ca, in adancul sufletului nostru, oricat de tare ne-am feri sa recunoastem lucrul acesta, in astfel de momente avem nevoie de cineva care sa ne asculte macar, daca nu sa ne ajute. Dar sa ne asculte fara sa ne judece in vreun fel, sa ne permita sa ne varsam sufletul, oful, sa ne descarcam acea tensiune interioara incredibila, care ne face ca viata sa ni se para un iad si moartea ca un fel de stare de dorit, ca o usurare, care ne face sa nu ne mai deranjeze ca ni se citeste moartea in ochi si sa nu mai existe in noi dorinta de a trai, de a lupta, de a merge mai departe.

Oricat de jos ai fi ajuns, atata timp cat esti in viata, draga I., mai ai o sansa. Este lucrul pe care l-am descoperit fiecare dintre noi. Iar eu personal iti spun ca Dumnezeul in care cred te poate ridica din nou si poate face ca sfaramaturile de acum, cioburile vietii tale, sa redevina ceva frumos. Chiar nu conteaza daca acum esti revoltata pe El, daca Il consideri vinovat sau responsabil ori daca il vezi ca fiind indiferent si distant; El are capacitatea de a te ridica din propria ta cenusa, precum renastea odinioara mitologica pasare Phoenix… Eu insumi am descoperit lucrul acesta in viata mea de atatea ori, incat te rog sa ma crezi pe cuvant cand iti spun ca nu sunt vorbe goale!

Nu stiu ce s-a intamplat si nu stiu care este “parghia” de care vorbesti. Sunt convins ca iti este extrem de greu fara ea si ca viata nu ti se pare ca ar merita sa mai fie traita. Mi-ar placea insa ca, in masura in care vei dori lucrul acesta, sa stai de vorba cu noi si sa ne spui despre ce este vorba, pentru ca ne este atat de usor sa ne facem o mie si una de idei eronate, de scenarii false… Macar sa stim care iti este povestea; daca nu te putem ajuta intr-un fel sau in altul, macar sa te ascultam… Crede-ma ca durerea ta interioara va fi mai suportabila daca vei dori sa vorbesti macar putin despre acele lucruri… Si ca vindecarea, desi in acest moment ti se pare si imposibila, si un lucru pe care nu stii daca ti-l mai doresti macar, este posibila! Cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si virtuali, TOTUL este posibil!

Te las sa te odihnesti acum, insa te rog sa iei in calcul faptul ca ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, care iti poarta numele si unde te asteptam sa revii si sa ne spui mai multe.

Cu prietenie,
Adrian

27 03 2011
Exodus

Am sa mai las si eu un comment pentru cei ce se gandesc sa se sinucida… Eu sunt ala care isi dorea o moarte usoara printr-un anestezic ceva si apoi sa isi faca efect otrava… Se vede dupa iconul din stanga numelui [in cazul meu albastru]. Am observat ca fiecare user care lasa comment, are prorpiul icon individualizat in functie de IP [ceea ce e o idee buna]
Ce voiam sa zic e ca nu are rost sa iti dai demisia din jobul numit viata… Asteapta sa fii dat afara si incearca sa faci tot posibilul sa iasa bina munca ta de la job… In felul asta o sa privesti la noile provocari cu alti ochi [dupa ce vei fi dat afara aka vei muri printr-o moarte neprovocata intentionat de tine]. Iar cine crede ca dupa moarte se sfarseste totul se cam inseala… Totul are un scop in viata asta… Nimic nu e random, desi asa para lumea asta de cacat in care traim… Ca fiind un mare haos… Nu e chiar asa… Bing Bang a existat si e descris in geneza cu cuvinte adaptate pentru oamenii de atunci… 7 zile = 7 ere glaciare [Pentru ca la inceput Dumnezeu nu avea notiunea de timp... Pentru ca la el timpul nu prea exista... De asta a ales sa descrie asa evenimentele] ! Stiinta studiaza ceea ce a facut Creatorul !
Si daca o sa imi spuneti ca e un ipocrit pentru ca ne lasa sa traim in aceasta lume cruda am sa va dau dreptate doar pe jumatate.. Doar pe jumatate pentru ca de fapt viata e un test, si fiind un test e logic sa aiba obstacole… cat de multe si cat de grele… Asta este jobul nostru… Sa trecem peste obstacole si sa invatam din ele… Toti sunt asa de implicati in rolul asta de aici de pe pamant [vor bani, plang de rup pamantul cand le moare cineva drag] incat uita adevaratul scop… Ala de a trece testul si atunci cand te simti rapus de un obstacol, sa ai taria sa zici: “Am facut tot ce am putut! Asta e… Lasa ca nu mai am decat 50 de ani [in cazul meu] in piesa asta de teatru care e de cacat [adica viata]. !
Deci nu va dati demisia ca nu are rost… Si intre noi fie vorba viata are si unele picaturi de chestii bune … Rar ce e drept dar asta le da mai mult farmec…
Savurati acele picaturi si nu va mai implicati asa mult in toate cacaturile din lumea asta superficiala…
O primavara frumoasa !!!
Exodus

27 03 2011
Exodus

PS: Eu nici nu imi mai aduc aminte exact dince motiv am vrut sa ma sinucid…
Pentru ca mi-au zis altii ca nu sunt bun de nimic, sau pentru ca imi e mie greu sa accept asta… :-??
Anyway acum nici nu prea ma mai intereseaza… Nici nu vreau sa fiu bun la ceva… Nici nu ma chinui.. Fac ce pot… Daca soarta [aka mnezo] considera ca nu-i destul si ca mai e nevoie de obstacole sa fie sanatos…
BRING THEM ALL… I DON’T GIVE A FUCK :))

28 03 2011
addsalu

Draga Exodus,

Multumim mult pentru contributia ta si felicitari pentru ca ai reusit! Esti un supravietuitor, ma inclin! Ti-am facut o categorie a ta in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o “Exodus”, unde atat tu, cat si ceilalti membri ai grupului de suport iti pot urmari povestea si comentariile.

Stii cum se spune, totul este bine cand se termina cu bine… Inca o data, felicitari si multumim pentru contributia ta de aici! Te mai asteptam!

Cu prietenie,
Adrian

30 03 2011
delia

vreau sa mor si nimeni nu ma poate opri nu o sa va spun nici o poveste si cine vrea sa stie cum sa moare usor si repede sa ia id asta [...moderat...]

30 03 2011
delia

nimeni nu ma poate opri nu o sa va spun nici o poveste si cine vrea sa stie cum sa moare usor si repede sa ia id asta [...moderat...]

30 03 2011
delia

nu ma poate opri nu o sa va spun nici o poveste si cine vrea sa stie cum sa moare usor si repede sa ia id asta [...moderat...]

30 03 2011
delia

nu ma poate opri nu o sa va spun nici o poveste si cine vrea sa stie cum sa moare usor si repede sa ia id [...moderat...] va rog sa il luati poate va pot ajuta cu ceva bn va astept la i-d asta

1 04 2011
nk

So, Delia
esti la capatul puterilor. Bun. Dar pe mine nu m-ai convins ca vrei sa o faci cu adevarat. Eu cred…ca nu vrei, dar esti singura.
Povesteste-ne ceva despre tine, si…poate o sa fie mai bine. Orice.

Te asteptam

30 03 2011
Anca

Delia, daca tu vrei sa mori, noi te putem convinge sa nu faci asta, si te putem ajuta. Insa in caz contrar, daca nu vrei sa accepti nici un fel de ajutor sau sa vorbesti cu noi, nici nu-i instiga pe altii la a face asta. Cei care scriu aici, o fac pentru ca au nevoie de ajutor, au nevoie sa vorbeasca cu cineva despre problemele si durerile lor. Incearca sa respecti acest lucru si nu iti bate joc de incercarea unor oameni de a-i ajuta pe altii.

30 03 2011
addsalu

Draga Delia,

Da, ai dreptate, nimeni nu te poate opri sa iti faci rau. Daca asta este intentia ta, nu putem spune decat ca regretam sincer decizia ta si, de asemenea, sa iti spunem ca suntem convinsi de faptul ca faci o mare greseala, pentru ca, daca ai probleme, oricat de mari ar fi ele, cu siguranta trebuie sa existe o solutie la ele. Daca nu ai gasit-o inseamna doar ca nu ai cautat-o suficient.

De asemenea, ai dreptate cand spui ca nimeni nu te poate obliga sa ne spui povestea ta. Dealtfel, sincer sa iti spun, atata timp cat tu nu vrei altceva decat sa iti faci rau, ba, mai mult, iti oferi disponibilitatea in a-i “ajuta” pe altii sa isi faca rau (gestul tau este de fapt un fals ajutor, mai mult chiar, el poate deveni un act criminal, iar tu vei avea pe constiinta vietile naivilor care s-ar lasa pe mainile tale, daca nu ti-as fi moderat id-ul), chiar nu vad cu ce ar putea ajuta grupul nostru.

Esti binevenita aici oricand doresti sa vorbesti sau sa asculti, dar nu sa instigi la autoviolenta. Te rog sa recitesti regulile cu privire la datele de contact si cu privire la intentiile cu care scriu cei care contribuie aici. In masura in care le vei respecta, vei fi intre prieteni. Daca nu, datoria noastra este sa ne protejam unii pe altii si sa ne sprijinim impreuna in lupta noastra de fiecare zi… Iar asta poate insemna, uneori, moderarea sau chiar excluderea anumitor comentarii.

Iti multumesc pentru intelegere, si ma rog pentru tine! Sunt sigur ca si altii o vor face! Mai mult chiar, daca tu insati refuzi sa crezi in sansa ta, intr-un viitor mai bun al tau, eu unul ma incapatanez sa cred… sa sper… si sa astept sa revii la ganduri mai bune.

Cu prietenie,
Adrian

21 04 2011
Ionel

Totul era bine si frumos,casatorit,ne intelegeam bine si a aparut si cea mai mare bucurie a mea,un copil,dar e ceva luni nici nu mai stiu cum m-am apucat de jocurile de noroc.Am o rata mare la apartament si intre timp am acumulat si o datorie de vreo 6000 ron,mi-am mintit sotia, parintii ,prienetii,tot.Nu mai am cum sa ies din incurcatura.M-am lasat de jocuri dar pur si simplu nu mai am cum sa ies din incurcatura.Vreau sa traiesc pentru copilas dar daca nu imi platesc datoria pierd casa si aici se naruie tot,sunt la capatul rabdarilor,nu stiu ce sa fac cui sa cer ajutorul.

21 04 2011
addsalu

Draga Ionel,

In primul rand bine ai venit aici, si multumim pentru increderea ta. Nu iti poti inchipui decat cu greu cat de dificil este sa incerci sa gasesti solutii viabile atunci cand nu ai extrem de putine detalii despre o situatie, fiind nevoiti sa “banuim” restul aspectelor. Insa vom incerca sa te ajutam sa gasesti macar niste raspunsuri la unele intrebari pe care nu ar trebui sa ti le pui in situatia ta.

Eu insumi stiu cat de greu poate fi, in momente precum cel pe care il traversezi tu acum, sa vezi luminita de capatul tunelului. Si totusi, ea exista, chiar daca ACUM nu o poti vedea.

Deci, lucrurile stau in felul urmator, daca inteleg bine: ai o rata destul de mare la apartament, foarte probabil ai si o ipoteca, din moment ce iti pui problema ca ai putea sa il pierzi. Ai o familie pe care o iubesti si la care te gandesti, pe care nu vrei sa o impovarezi in nici un fel. Ai facut unele greseli grave, iar asta iti afecteaza situatia pe termen mediu si, posibil, pe termen lung. Intr-adevar, lucrurile sunt complicate, dar nu imposibil de rezolvat, chiar daca nu neaparat asa cum sperai tu.

Haide sa le luam pe rand. O sa te rog sa incerci sa faci un exercitiu de imaginatie si sa vezi cam cum ar putea arata situatia familiei tale daca ti-ai pune capat zilelor, asa cum ti-a trecut prin minte. Ti-ar anula asta datoria? Poate ca tie, dar creditorii se vor indrepta catre urmasii tai, nu? Sotia si copilul tau vor trebui sa plateasca astfel pentru greselile pe care nu le-au facut, nu crezi? Si nu elimini nici posibilitatea ca ei sa ramana fara casa, pe drumuri, nu? Deci, eu zic ca ar trebui sa elimini din start ideea asta. Ba, mai mult, chiar te rog la modul cel mai serios sa renunti la idee! Nu este o solutie. Chiar nu este!

Ce poti face? In primul rand, sa ramai in viata!

Apoi, sa admiti ca ai gresit. Este primul pas spre indreptare si spre cautarea unei solutii reale. Sa iti recunosti greseala in fata sotiei tale, a parintilor, a prietenilor pe care i-ai mintit. Ai avut o problema, ai recunoscut-o si ai facut eforturi sa te opresti la timp. Si eu cred ca ai facut-o, in ciuda datoriei mari pe care o ai. Ca dovada in sensul asta sta faptul ca te-ai lasat de jocuri. Va dura ceva timp pana cand le vei recastiga increderea celor dragi, insa doar cu ajutorul lor si doar ramanand tu insuti in viata poti remedia lucrurile!

O varianta ar fi sa incerci o reesalonare a datoriilor pe care le-ai facut. Ai incercat asta? Lucrezi? Daca lucrezi, probabil ca va trebui sa strangi serios cureaua si sa iti regandesti prioritatile pentru a iti putea plati, incet-incet, datoriile. Si, da, sa iti mai cauti un job cu jumatate de norma pe undeva, indiferent de cat de mult ar trebui sa muncesti sau de cat de injositoare ar fi treburile pe care ar trebui sa le faci (de la dat cu matura la carat saci cu nisip, totul merita facut atata timp cat te ajuta sa iti reduci din datorii…).

Nu stiu daca ai apelat la camatari, dar te rog cu toata seriozitatea ca, daca nu ai facut-o, sa nici nu o faci! Nu ai cum sa iesi bine din asta! Daca ai facut-o deja, nu e totul pierdut inca; chiar daca i-ai ranit si i-ai mintit, parintii sunt parinti si prietenii sunt prieteni. Cere-le ajutorul, roaga-i sa te ajute sa nu iti pierzi casa si tine-te de promisiunea de a le restitui luna de luna o parte din bani!

Munca, Ionel, munca suplimentara este singura varianta. Nu ai cum sa castigi bani din jocuri de noroc, dar poti sa muncesti suplimentar pentru a-ti plati datoriile.

Trebuie sa incerci sa te aduni si sa iti canalizezi toate eforturile inspre acea directie. Disperarea nu iti va aduce nimic bun. Hai, capul sus, noi suntem aici si te sustinem, ok? Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta (Ionel C.), in care te rugam sa revii cu noi detalii ori de cate ori vei simti nevoia fie sa te descarci, fie sa ne tii la curent.

Cu prietenie,
Adrian

29 04 2011
aly

sincer nu e chiar asa usoara viata asta….

29 04 2011
aly

nici eu nu o duc foarte bn…si m-am gandit de multe ori la moarte..nimeni nu a putut sa ma faca sa nu mai gandesc asa…sa las moartea la o parte…dar degeaba…snt prea singura…..este o prostie k la varsta mea sa gandesc asa stiu asta…si k multi or sa zik este un copil si nu stie ce vrea d l viata sau k snt emo…dar nu snt nici emo si stiu ce vreau d la viata….dar nu am pe nimeni lg mn….nici mama…nici prieteniii….nu mai am nik..dc sa traiesc? e o intrebare kre nimeni nu imi raspunde…vreau sa stiu..k sa plang atata si k sa sufar daia sa traiesc? si sa fac persoanele dragi sa sufere ,…nu mai are rost..nu am nici un drept sa le fac rau…pur si simplu m-am saturat,…vreau k viata mea sa se termine in momentul asta….aqm…..jur pe viata mea k m-am saturat d tot si d toti…..nimeni nu ma mai poate salva d data asta…o sa vada toti qm e fara mn si o sa fie fericiti…si q asta am terminat tot….la revedere

29 04 2011
addsalu

Draga Aly,

Inca de la inceput tin sa iti spun ca imi pare tare rau ca trebuie sa treci prin acest gen de probleme, care te determina sa ai ganduri atat de sumbre. Inteleg ca ai cateva motive care te fac sa crezi ca moartea ar fi de preferat in cazul tau si, ca, daca aceste lucruri s-ar rezolva cumva, ai exclude varianta. Iata cum vad eu problemele pe care le-ai descris tu (si te rog sa ma corectezi daca am inteles gresit): 1. esti prea singura; 2. plangi si suferi prea mult; 3. nu vrei ca persoanele dragi tie sa mai sufere din pricina ta. Am inteles bine? Te rog sa te gandesti bine inainte de a citi ceea ce iti scriu mai departe, pentru ca este foarte important sa iti dai tu insati un raspuns corect si onest, sincer, la aceasta intrebare, este important sa intelegi care sunt motivele pentru care ai ajuns sa crezi ca moartea este o varianta pe care sa o iei in calcul…

Daca raspunsul tau este “da” la toate cele trei cauze pe care le-am identificat in putinele randuri pe care ni le-ai scris, atunci iti propun sa ne gandim putin la fiecare dintre ele.

1. Singuratatea. Sa presupunem ca vei muri, asa cum spui ca iti doresti. Crezi ca moartea iti va rezolva problema singuratatii? Crezi ca nu vei mai fi singura daca vei muri? Oare nu cumva exista posibilitatea ca aceasta problema sa fie chiar mai mare daca mori? Eu nu zic ca asa este, dar te rog doar sa te gandesti daca nu cumva este posibil sa fie asa… Si atunci, ce-ai rezolvat daca mori?…

2. Plangi si suferi prea mult. Nimeni nu poate contesta ori confirma aceste lucruri in afara de tine si de Dumnezeu, singurii care cunoasteti cu adevarat TOATE datele problemei, toate detaliile, absolut toate. Noi nu stim decat putinele lucruri pe care ni le-ai zis, iar cei care te cunosc stiu mai multe, insa nici macar ei nu stiu tot… Doar tu si Dumnezeu stiti ce este in sufletul tau, ce simti si cat de mult suferi tu in aceste momente, nu-i asa? Apropo de Dumnezeu, pentru ca tot am amintit de acest subiect, stii ca se spune in traditia ortodoxa (si in invatatura de credinta ortodoxa, cea pe care o invata preotii in facultate si apoi vorbesc despre ea in Biserica) faptul ca, daca te sinucizi, sansele de a ajunge in Rai sunt extrem de mici… Ce parere ai de asta? Poate ca nu este adevarat, asa cum zic unii, dar totusi… ce te faci daca este adevarat? Te-ai gandit la asta? Tu vrei sa mori acum pentru ca plangi si pentru ca suferi prea mult, dar gandeste-te ca si daca ai plange si ai suferi toata viata, nu doar o perioada limitata de timp, tot ar fi mai bine decat sa plangi cumplit de mult si sa suferi cumplit de tare o vesnicie in chinurile… stii tu carui loc… nu crezi? Nu vreau sa incerc sa te sperii in vreun fel, ci doar sa te ajut sa iei in calcul niste variante la care poate ca nu te-ai gandit…

Moartea nu a rezolvat niciodata problemele de genul acesta, draga noastra Aly. Dimpotriva, atata timp cat traiesti, tot mai exista speranta si, mai mult decat atat, exista posibilitatea reala ca problemele si suferinta ta sa ajunga la un final. Uita-te la vremea de afara – nu e tot anul doar iarna… vine si vara intr-un final, nu-i asa? Nu e mereu ploaie ori ninsoare afara, nici macar iarna sau in anotimpurile mai ploioase, nu? La un moment dat tot rasare el si soarele… La fel se intampla si cu problemele si suferinta noastra, draga Aly. Oricat de greu ti s-ar parea acum, trece intr-un final, pentru ca absolut nimic nu tine vesnic in aceasta viata, aici pe pamant. In viata de apoi insa…

Eu zic ca merita sa te gandesti bine la asta, sa nu cumva sa te trezesti ca iei o decizie pe care sa o regreti nu o viata, ci o eternitate…

3. In fine, cel de-al treilea motiv, ca nu vrei ca cei dragi tie sa (mai) sufere din cauza ta. Pai nu este acesta cel mai bun motiv pentru a trai, nu pentru a muri? Ce suferinta mai mare poti pricinui cuiva care te iubeste decat aceea de a nu te mai sti in viata? Ia gandeste-te putin la tine, daca ai iubit la un moment dat pe cineva, oare nu te-ar fi durut cel mai tare gandul ca acea persoana nu mai este langa tine? Ca nu o mai poti vedea? Ca nu o mai poti auzi niciodata? Ca nu-i mai poti vedea zambetul, auzi glasul? Ca nu te mai poti impaca niciodata cu ea, desi poate ti-ai fi dorit asta? Ca nu o mai poti strange niciodata in brate?

Nici o durere si nici o suferinta pe care le-ai putea cauza celor dragi nu poate fi mai mare decat crima asupra propriei tale fiinte, sinuciderea. Pentru ca, asa cum se poate deduce destul de usor, niciodata sinuciderea nu te priveste doar pe tine, ci si pe cei care te iubesc si pe care ii iubesti la randul tau. INTOTDEAUNA si orice ai face, lucrul acesta ii vizeaza si pe ei si ii afecteaza in mod iremediabil pentru tot restul vietii lor. Daca pentru tine viata aceasta ia sfarsit in momentul in care mori (chiar daca ea continua intr-o alta dimensiune – a vesniciei), pentru cei care raman in urma viata continua, dar continua cu o durere, cu un chin pe care nimeni si nimic nu le poate alina vreodata pe deplin, din pacate… Ei ar da absolut orice si ar face absolut orice pentru a te sti in viata… Iar tu, daca iti pasa de ei atat de mult cum spui, sunt sigur ca nici macar nu te-ai mai gandi la aceasta posibilitate daca ai intelege macar jumatate, macar un sfert din durerea pe care le-ai provoca-o daca te-ai sinucide…

Inchei spunandu-ti ca te asteptam sa revii, sa te descarci aici, sa ne spui ce ai pe suflet… Sper din tot sufletul sa te gandesti bine la ceea ce vei face, la ce vei decide in ceea ce te priveste, si sa alegi sa traiesti, pentru ca este de un infinit de ori mai bine decat sa te omori… Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta (se numeste “Aly”), unde te asteptam sa revii si sa ne spui ca esti ok, si ca ai decis sa traiesti… mai ales ca ai incheiat cu “la revedere”, nu cu “adio”, nu? Uite, vezi, eu sper din tot sufletul ca vei gasi puterea de a merge mai departe, si ma rog pentru tine!

Cu prietenie,
Adrian

30 04 2011
Teodora

nu ma inteleg cu mama si ne certam groaznic se poarta urat cu mine…vreau sa mor /:(((

30 04 2011
addsalu

Draga Teodora,

Bine ai venit aici. Esti intre prieteni! Pentru inceput, dupa cum ai observat poate citind si celelalte interventii de aici, ne-ar fi de un real folos daca ne-ai putea povesti mai multe lucruri despre tine si despre motivul supararii tale. Nu stim decat putinele lucruri pe care ni le-ai povestit in acel rand si jumatate pe care ni l-ai scris si ne este relativ dificil sa intelegem intreaga situatie suficient de bine incat sa putem cauta impreuna cu tine o solutie reala.

Ce iti pot spune insa inca din start este ca, daca esti adolescenta, este normal sa ai acele discutii aprinse cu parintii tai. Orice tratat de psihologia varstelor arata faptul ca tinerii de varsta pe care tind sa cred ca o ai incearca sa isi castige un anumit loc in ochii celor care i-au condus pana atunci intr-un fel sau altul. Ai crescut, nu mai esti copilul pe care il vede mama ta in continuare in tine, iar ei ii este foarte greu sa accepte lucrul acesta. Este acesta si cazul tau?

Asteptam sa ne scrii mai multe detalii – ti-am facut si o “casuta” in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o Teodora. Din motive care tin de siguranta datelor si de protejarea intimitatii tale, ti-am moderat numele de familie pe care l-ai trecut, lasand doar pseudonimul ales de tine.

Cu prietenie,
Adrian

11 05 2011
Alex

Am si eu nevoie de cineva cu care sa vorbesc, m-am certat cu prietena mea, in familie o duc extrem de nasol, nu mai stiu ce sa fac.. te rog sa ma contactezi pe mail adrian.. ma simt extrem de naspa si am ganduri de suicid , am nevoie sa vorbesc cu cineva neaparat..

12 05 2011
addsalu

Draga Alex,

Am citit ce mi-ai scris si m-am grabit sa iti raspund in privat, insa iti raspund si aici. Te rog sa ne povestesti mai multe, pentru a ne ajuta sa intelegem exact situatia ta. Cu ce te putem ajuta?

Eu personal si, sunt convins, si alti membri ai grupului, iti stam la dispozitie. Incearca sa te linistesti si, mai ales, sa nu iti faci nici un rau. Sunt sigur ca putem gasi IMPREUNA o solutie, pentru ca sinuciderea nu a fost, nu este si nu va fi o solutie la nici una din problemele de care ai mentionat in treacat. Dimpotriva, daca e sa o luam pe aia dreapta, atata vreme cat traiesti exista speranta ca te-ai putea impaca cu prietena ta, ca te-ai putea intelege mai bine si cu familia, ca va fi mai bine… Dar daca mori… chiar nu vad cum ai putea sa rezolvi problemele de care spui… Si inteleg ca acestea sunt lucrurile care te dor, nu? Haide mai bine sa vedem ce anume scartaie si sa gasim impreuna modalitatile corecte si potrivite pentru a drege busuiocul!

Astept asadar sa ne scrii, fie in privat, fie pe site. Avantajul de a scrie pe site este acela ca pot citi si raspunde si alti membri ai grupului de suport, care poate chiar au trecut la un moment dat prin ce treci tu acum.

Hai, capul sus, scrie-ne, si te rog din nou sa nu faci nici un gest necugetat, ok?

Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din partea dreapta – am numit-o “Alex M”. Poti scrie direct acolo, pentru ca toate comentariile sa poata fi gasite relativ usor de ceilalti membri ai grupului.

Cu prietenie,
Adrian

12 05 2011
Ramona C

Buna tuturor,

M-am gandit ca ar trebui sa spun si eu cateva cuvinte, pentru cei care doresc sa le citeasca. Stiu ca nu sunt cel mai potrivit om sa spuna aceste lucruri dar am simtit nevoia sa o fac.
In viata noastra de zi cu zi ne confruntam cu diferite obstacole, obstacole care uneori ni se par imposibil de depasit, probleme care ne invadeaza si ne controleaza mintea, ne intuneca judecata incat ajungem sa nu mai vedem nici o solutie, chiar si la cel mai mic obstacol.
Nu trebuie sa recurgeti la aceste masuri extreme deoarece dupa cum bine stiti orice problema oricat de complicata ar fi, in cele din urma se rezolva. Tot ceea ce este necesar este timpul, nu stii niciodata cand solutia unei probleme este chiar in fata noastra, doar ca uneori ne este greu sa o vedem.
Viata e grea intr-adevar,poate ca nu suntem pregatiti pentru viitor dar putem incerca sa luam lucrurile pas cu pas si sa incercam sa le rezolvam in ritmul nostru, ajutati de cei care sunt dispusi sa ne ajute, de cei care tin la noi, pentru ca suntem importanti macar pentru o persoana. Deci, ganditi-va inainte sa faceti ceva ce veti regreta, luptati pentru voi, luptati pentru acel cineva care va iubeste, luptati pentru sansa de a trai. Viata este cel mai de pret dar de la Dumnezeu si sunt momente in viata cand ne urcam pe cele mai inalte culmi.Bucurati-va de lucrurile marunte din viata pentru ca ele ne fac viata mai frumoasa.

13 05 2011
addsalu

Draga Ramona C.,

Iti multumim pentru cuvintele frumoase si pentru ca ti-ai facut timp si curaj sa le scrii aici. Esti binevenita oricand sa revii, te asteptam cu drag!

Cu prietenie,
Adrian

16 05 2011
John D.

I can’t take it anymore. Imi e rusine de ce am facut, toata vina este strict a mea. Dar alta modalitate de scapare nu exista. Am jucat la casino, nu extraordinar de multi bani, dar problema e ca nu ma pot lasa de viciul asta… Continui sa dezamagesc lume… Dupa ce se intampla actul in sine, realizez ca, ce am facut a fost o mare prostie…dar asta doar pentru putin timp, pana cand fac rost de bani… My life sucks.

16 05 2011
addsalu

Draga John,

Tin sa iti spun ca tocmai ai facut primul pas spre vindecare. Tu suferi de o dependenta – asa cum alcoolicul este dependent de alcool, tu esti dependent de jocurile de noroc. Primul pas spre vindecare – pentru ca vindecarea este posibila! – este sa admiti ca ai o problema. Ei bine, tu ai facut lucrul acesta. Pasul urmator ar fi sa cauti ajutor specializat. Asa cum un bolnav care isi da seama de faptul ca are o problema de sanatate nu se poate vindeca singur, ci doar cu ajutorul unui medic, la fel se intampla si in cazul de fata. Cauta fie un psihoterapeut – psiholog – specializat in adictii, fie, daca nu ai bani si daca locuiesti in Romania, un psihiatru. La noi, dupa cum stii, tratamentele psihiatrice sunt suportate prin bugetul casei de asigurari de sanatate, deci nu te costa nimic. Trebuie doar sa vrei, sa fii dispus sa incerci!

Hai, capul sus! Speranta exista, trebuie doar sa nu abandonezi! Iar noi suntem aici, iti vom fi alaturi pas cu pas, in procesul de vindecare!

PS Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta (“John D.”), unde te rog din suflet sa revii si sa ne tii la curent cu noutatile, fie ele bune sau rele. Suntem aici pentru tine!

PPS. Daca intr-adevar iti pasa de faptul ca dezamagesti multa lume si, mai ales, ca ii dezamagesti pe cei pentru care tu insemni ceva, atunci tin sa iti spun ca ii vei dezamagi mult mai mult daca iti vei pune capat zilelor. Daca, in schimb, vei cauta sa faci tot ceea ce tine de tine pentru a te reabilita, sa te tratezi, daca te vei tine de tratament si vei reusi sa scapi de acest viciu, atunci iti garantez ca ii vei face mandri de tine. Nu este oare aceasta o perspectiva mult mai buna? Hai, gandeste-te la asta si revino, te rog!

Cu prietenie,
Adrian

23 05 2011
ana

nu mai pot am 25 de ani si numai probleme nu mai vrea sa traiesc de multe ori am avut gandul asta de a ma omora ,nimeni nu ma iubeste,nimeni nu ma ajuta toti imi intorc spatele ,am ajuns la concluzia ca fac umbra degeaba pe pamuntul asta pt mine viata este un mare cacat si nu vad de ce asi mai trai , pt ce,pt cine nu am pt cine sau pt ce,

23 05 2011
ana

mai sant si bolnava si foarte putine persoane stiu de boala mea oricum nu am nici un viiiiiitorrrrrrrrrrrrrrrr

24 05 2011
Bogdan

Buna Ana, in viata fiecaruia exista defecte si probleme, cand ajungem sa credem ca noi suntem cauza dezamagirilor de care avem parte, atunci ramane un singur lucru de facut : SCHIMBAREA. La varsta asta, de 25 de ani, problema utilitatii e cea mai raspandita, dar nu e timpul pierdut. Pana acum ai vazut ce era de vazut si ai o idee de ce ai avea nevoie pentru a reusi sa scapi de problemele pe care le ai. Tu stii ce iti trebuie, dar din diferite motive crezi ca nu esti in stare sa obtii sau ca nu meriti. Increderea in tine insuti incepe de la tine, nu de la impulsurile pe care le obtii din exterior. Ceea ce patesti in exterior este rezultatul increderii in tine pe care o manifesti in interior. Toti avem acele umbre in minte care apar cand dam de o problema, parca reamintindu-ne ca de aia am dat gresi, pt ca suntem nu stiu cum si avem problema nu stiu care. Mintea noastra incearca sa faca conexiuni intre problema pe care o avem si motivul pt care o avem, e ca si un semnal de alarma, care nu trebuie sa ne intristeze, ci sa ne puna pe ganduri si sa gasim solutii. Pentru a avea utilitate, a fi ajutata si a face oamenii sa nu iti intoarca spatele, abordeaza-i cu incredere si ajuta-i chiar si cand nu iti cer ajutorul fara a cere nicio rasplata pt fapta ta.

25 05 2011
addsalu

Draga Ana,

De ce nu ne scrii despre ce este vorba? Suntem aici pentru a cauta solutii impreuna cu tine, dar trebuie sa ne ajuti spunandu-ne cu ce te confrunti exact, pentru a intelege mai bine situatia cu care te confrunti.

Ti-am facut o categorie a ta, in coloana din partea dreapta – se numeste “Ana S”, unde te asteptam sa revii cu detalii – nu iti face probleme ca ar fi prea multe, scrie-ne tot ce crezi ca ne-ar ajuta sa intelegem mai bine; in plus, asta te va ajuta si pe tine sa te descarci si sa iti structurezi altfel gandurile, vei vedea!

Cu prietenie,
Adrian

27 05 2011
Exodus

Voi nu aveti niciodata impresia ca sunteti un magnet de atrat belele si incurcaturi? Eu asa ma simt momentan… Toate mi se intampla numai mie… Nu reusesc sa inteleg unde procedez gresit… Fiecare lucru care l-as face, iese nasol… Si cand trag aer o fac gresit probabil… :| E greu sa fii ca ceilalti… Mult prea greu…

30 05 2011
addsalu

Draga Exodus,

Nu exista magneti de atras belelele si incurcaturile, cum spui. Exista doar momente bune si momente mai putin bune in viata fiecaruia. Probabil ca te stresezi prea mult ca sa fii ca ceilalti, cum zici. De ce nu ne povestesti mai multe? In momentul asta este destul de greu sa ne imaginam prin ce treci, luand in considerare doar cele cateva randuri pe care ni le-ai scris. Incearca sa te linistesti si sa ne scrii mai multe despre problemele prin care treci, sa vedem ce e de facut. Si incercam sa ii dam de cap cumva. Oricum, impreuna este mai usor de facut lucrul acesta decat de unul singur, nu crezi?

Te asteptam sa revii.

Cu prietenie,
Adrian

31 05 2011
Exodus

@addsalu
In principiu e vorba de luat decizii… Nu sunt bun deloc la luat decizii si tot timpul am impresia ca am luat-o pe cea proasta….
Pe langa chestia cu deciziile mai am si o doza imensa de lene in mine… Si niste examene grele pe 14… Si prietena care te sufoca si ea cu problemele ei…
Dar incerc se le iau rand pe rand… problemele…
Lasand asta la o parte voiam sa te felicit pentru ce faci aici, ca nu am apucat in posturile anterioare…
O zi buna tuturor !

30 05 2011
Lety

Buna! am o pata pe sulet! un mare:(
Povestea incepe demult! eu am 14 ani j cv,.. j el 16 j cv! n-am indragostit si ne intalneam pe ascuns!
eu ii minteam pe ai mei mereu, si raw,.. si pe prof, incepusem sa nu mai am 10 pe linie,..sa kiulesc, faza e ca el ma mintzea lafel de rau cum ii minteam eu pe cei din jurul meu! ma durea sufletul si ma simtzeam mizerabil de fiecare data cand ii minzteam, de parca m-ar fi injunghiar cnv, dar il iubeam enorm! enorm!!…
dabea pot scrie de lacrimi,… in fine, a aflat incetu` cu incetu` ,ai tot adevarul,…
el avea muulte alte prietene, nu locuia unde mi-a spus ca locuia, era de la casa de copii,.. era dat in urmarire de politie fura,.. si avea o reputatie de aurolac,… numai ca el k mn se purta regeste, nu m-a atins iciodata, nu m-am culcat cu el! nu am pierdut nik
dupa 5 luni, in care am avut puterea sa iert orice,.. parintii mei au venit la scoala, si directoarea le-a spus tot! eu nu stoam atunci cn este el,..dar colegii stiau ca am o relatie cu el,…si il cunosteau… si i-au spus maei si tatei!!
si .. m-au luat de mana si m-au dus la casa de copii acolo,.. si mi-au aratat cn e!! si femeile alea vorbeau urat de el,… si imi spuneau lucruri ce mnu crdeam ca voi auzi vreodata!!
an momentul ala am simtit ca a cazut un bloc pe mine!!
reputatia mea fusese stricata fara ca eu sa stiu, profii vb urat despre mn, colegii,…toata lumea! fara ca eu sa fi facut cv! adika…. e pur j simplu, sa nu mai spus k eunici in ziua de azi nu m-am iertat pt. ce am facut, pt k i-am mintt!!
si ma tot gandesc ca inima mea e bucatele, si zabmbesc numai pt. a mi se masca l;acrimile!!
dabea pot scriu de lacrimi,.. :(

si au trecut 3 luni de atunci, am fost pedepsita, m-au dus la psiholog,.. pana la urma m-au iertat ca am cei mai buni j iubitori parinti din lume!!
si e oarecum ca inainte, relatia mea cu mamy s-a intarit! dar,.. eu tot ma uit in okii ei si simt ca parca imi taie cnv inima in 8700000 de bucatele!
si tot la dezamagirea aia ma gandesc, la ce speram, la lumea in care traiam, el era refugiu meu secrte si…. defapt……..

mai toata lumea ma critica si vb urat!!!! mie nu-mi pasa de altii,… eu ma gandesc numai la cei apropiati mie!!

imi este taaaare taaare tarrrre greu sa ma uit in okii lor, ma gandesc mereu la el,.. la ce am facut!! imi vine sa innebunesc!! mai bn,…. avorta! mai bn se multumeau k un kopil!
ma simt ingrozitor!! ma duce gandul la o pastila,.. la o tigara,.. la o lama,….
innebunesc!! INNEBUNESC fratilor, iNNEBUNESC,.. nu mai am lacrimi suficiente ma doare sufletul!!
ma uit la me, j nu-mi vine sa cred k am ajuns sa plang si sa iau nota 9!!

mai bn mor!! mai bn mor j gata!!

AJUTOR!!!

30 05 2011
addsalu

Draga Lety,

In primul rand bine ai venit aici! Si iti multumim pentru increderea ta de a ne impartasi gandurile si trairile tale, chiar daca nu ti-a fost – si nu iti este! – deloc usor.

Draga noastra, niciodata dragostea nu a fost simpla. Din pacate, de multe ori povestile de dragoste din realitate nu seamana deloc cu cele din povesti… De multe ori ele ne aduc, pe langa nobletea sentimentelor si pe langa senzatia de plutire pe care o ai atunci cand stai alaturi de persoana iubita, (ne aduc, spuneam) si multe lacrimi, multe framantari, multe suferinte…

Cel mai complicat este insa atunci cand relatia ta nu poate fi cunoscuta de ceilalti, cand te pomenesti prinsa intr-o valtoare de minciuni si de secrete pe care, culmea, nu le vrei, dar la inceput ti se pare totul atat de nevinovat, de inocent, si momentele pe care le ai alaturi de cel iubit ti se par atat de inaltatoare incat parca nu te mai gandesti la nimic altceva…

Din pacate insa, la un moment dat secretele nu mai sunt secrete, si “cortina” care credeai ca va acoperi “scena” la nesfarsit incepe sa se dea la o parte… si totul pare a se narui… pamantul iti fuge de sub picioare, si nu mai esti sigura de nimic…

Stiu ce spui. Si probabil ca te intrebi daca nu cumva, in ciuda comportamentului sau general, in ciuda trecutului (si prezentului) sau zbuciumat, avand in vedere modul in care te-a tratat, oare… nu cumva ceea ce ti-a spus EL a fost real? Sau a fost o minciuna si asta, ca si toate celelalte lucruri pe care ti le-a ascuns?

Vezi, draga noastra Lety, atunci cand iubesti pe cineva, vrei din tot sufletul ca acea persoana sa fie protejata. Sa fie ocrotita. Sa nu ii faci rau. Si chiar daca el ti-ar face rau, chiar daca tu ai suferi, chiar daca nu ai putea fi impreuna cu el si ai sti clar lucrul acesta, ai face tot ceea ce poti pentru a nu-i face rau, nu-i asa? Asta inseamna sa iubesti. Chiar era si o vorba inteleapta care definea iubirea ca doua singuratati (asa cum ai zis si tu la un moment dat) care se recunosc, se protejeaza si se bucura una de alta…

Din pacate insa (sau din fericire?), chiar daca noi ne simtim singuri, asta nu inseamna ca si suntem… Traim intr-un mediu, intr-un context social care, ca si in cazul tau, ramane statornic chiar si atunci cand noi simtim ca ne fuge pamantul de sub picioare… Chiar si atunci cand i-am ranit, cand i-am mintit, cand le-am inselat asteptarile, ei ne sunt alaturi, ne iarta si ne iubesc in continuare. Pentru ca dragostea, desi poate fi ranita cumplit uneori, este neconditionata. Asta ti-au aratat parintii tai.

Stiu ca te simti cumplit acum, inteleg ca simti de parca intregul tau univers s-ar fi prabusit, dar in realitate este doar o parte din universul tau. Ai nevoie de timp in care sa reflectezi TU, nu altii, la lucrurile care ti s-au intamplat. Ai nevoie de timp in care TU sa analizezi relatia ta cu el, lucrurile pe care vi le-ati spus, pe care le-ati trait, si sa vezi ce si cat a fost adevar si cat a fost minciuna (chiar daca au fost minciuni frumoase, pe care la un moment dat ai vrut sa le crezi…). Ai nevoie de timp in care sa revezi toate acele lucruri, si sa le compari cu ceea ce stii ACUM. Si, mai ales, ai nevoie sa vezi daca poti si daca vrei sa treci peste acele lucruri, daca il poti ierta… Daca merita sa il mai ierti…

In acelasi timp insa, trebuie sa te gandesti la ceea ce AI DEJA. Ai o familie minunata, care ti-a aratat ca te iubeste si ca iti este alaturi, ca face eforturi pentru a-ti fi bine si ca vrea sa aiba incredere in tine din nou, ca este dispusa sa mearga mai departe, sa lase in urma trecutul, pentru ca te iubeste enorm. La asta m-as gandi eu atunci cand simt ca innebunesc… cand simt ca inima mi-e franta, zdrobita, cand nu mai am lacrimi de la atata plans…

Notele se indreapta, draga Lety… La fel si greselile, desi unele sunt mai costisitoare decat altele… Dar moartea… acel lucru despre care spuneai la un moment dat ca ar fi mai bine sa ti se intample… acel lucru nu se mai poate indrepta…

Stii ce am descoperit noi, aici, ca ajuta mult? Sa scrii. Sa impartasesti cu ceilalti membri ai grupului de suport cat mai multe lucruri, sa povestesti lucrurile care ti-au placut, cele care te-au ranit, cele care te-au facut sa simti ca sufletul iti este facut tandari… sa pui punctul pe “i”, sa pui degetul pe rana… Sa scrii, sa plangi, apoi sa scrii mai departe… Si sa simti ca nu esti singura, ca aici, niste necunoscuti iti sunt prieteni, te asculta fara sa te judece, stiu ce vrei sa spui, inteleg, pentru simplul motiv ca, la un moment dat, o parte dintre ei au simtit lucruri asemanatoare ori s-au confruntat cu probleme similare… Si sa cautam impreuna solutiile cele mai bune…

Ti-am facut o “categorie” a ta, in coloana din dreapta (se numeste “Lety”), si te asteptam cu drag sa revii cu detalii. Si capul sus, Lety, suntem aici, ok?

Cu prietenie,
Adrian

30 05 2011
nk

Draga Ana,
de ce nu lasi viata sa te surprinda ?
Ai doar 25 de ani, si inca cel putin pe atit pentru a te bucura de viata.
Probleme avem cu totii…sa stii. Cunosc oameni care au bani, oameni care nu au bani…la un moment dat problemele sunt aceleasi : DRAGOSTEA, SANATATEA SI BANII.
Este atit de simplu.
Punct.
Nu ai vrea sa ne povestesti ceva mai multe despre tine(sau daca ai avut rabdarea sa citesti pe acest site, ai sa observi ca “problemele ” tale le gasesti ca pe raft in supermarket: AVEM DOAR 20.000 de PRODUSE !:)
Intelegi ?
Stabileste-ti niste teluri , ce ai vrea tu anul asta sa indeplinesti pt sufletelul tau : excursie intr-un loc visat, un nou prieten, un nou cerc de prieteni, etc…
?Ce nu iti place la viata ? Faptul ca exista rasaritul de soare care te invaluie in file de poezie ? Sau faptul ca valurile marii iti iau gandurile si ti le duc pe insulele exotice unde odata cautau piratii comori ? Faptul ca exista acel sentiment UNIC SI INEGALABIL -> Dragostea ? Pe care, a propos, o poti experimenta pina mori.
So… citeste cati poti de mult pe acest site, povesteste-ne despre tine…lasa-ne sa iti reaprindem flacara din suflet.

Te asteptam,

31 05 2011
Lety

buna tuturor!, in primul rand va multumesc! sunteti niste oameni minunati! >:D> ca…v`m spus, nu i-am oferit satisfactia de ma culca cu el! nicidata nu o sa fac asa cv! el nici macar nu ma atingea,daca inztelegi![ma refer la pipaieli sau cv de genu`]

si ai mei,..?||??? m0-au iertat, vb mai mult cu mamy akm, si … vreau o parere, la 14 ani si jumatate, e permisa dragostea??

ei mi-au spus tot timpul NU! si eu i-am ignorat pe toti,… pana m-am indragostit de el:((… si n-am mai avut ce face!!

dexi nu-l pot uita, nu-l pot ierta, nu ma pot opri din plans, nu pot zambi,… nu pot muri?!…. e interzis!!!

o alta problema e ca el a vorbit, despro “noi“,.. si a mintit, ca sa se laude! si acum lumea vorbeste, barfeste lucruri neadevarate! ma judeca gresit fara sa stie nici macar un fragment din pozeste, nici macr un bob din ce simt!!

am impresia ca n-o sa mai pot iubi:(,.. am impresia ca n-o sa ma opresc niciodata din plans :(…

“esti o fata speciala, aparte“., imi spun toti care ma cunosc cu adevarat! :( “pacat ca s-a ajuns aici“ si au dreptate, e pacat!! m-a distrus, m-a terminat!!
dc imi spun toti ca sunt asa?? nu-i inteleg, am fost oribila, am minti, am tradat, am inselat,… m-am furisat,!….. nu-i inteleg!

e clar ca nu-l pot ierta! e clar ca si-a batut joc!.,,,,… si cine imi merita lacrimile nu m-ar fi facut niciodata sa plang,.. iar cel ce ma face sa pland, nu le merita!

adrian, iti multumesc frumos ca ai rabdrea sa`mi citesti viata! si sa-mi dai un sfat si un raspuns! :( >:D<

si “sunteti aici“!!!! ok!

:) astept!

31 05 2011
Lety

dc nu il posteaza pe tot ? :-?

31 05 2011
Lety

eu am scris ft ft ft mult :(… si l-am si citit inainte! dc nu l`a postat? :-?

31 05 2011
addsalu

Draga Lety,

Ca sa incep cu “sfarsitul”, comentariile pe care le scrii nu apar imediat pe site pentru ca, asa cum am scris in coloana din dreapta la rubrica “despre comentarii”, din motive de siguranta, tot ceea ce apare scris aici este vazut mai intai de un moderator. Au fost situatii destul de delicate in care diverse persoane au scris lucruri nu tocmai frumoase ori care si-au dat ID-uri de mess, numere de telefon si alte variante de contact; ori, ideea unui grup vitual de suport este tocmai aceea de a pastra discretia, pe cat posibil, asupra identitatii reale a celui care scrie, pentru a nu-l expune inutil si pentru a evita situatiile ciudate sau chiar periculoase. Apoi, faptul ca aici scriu oameni care traverseaza momente dificile si sunt vulnerabili m-au determinat sa introduc aceasta regula a comentariilor moderate. Nu am de unde sa stiu cine sunt cei care isi ofera ajutorul si, indiferent de intentiile care pot parea bune si onorabile, este important sa avem grija ca prietenii nostri sa nu intre in vorba cu necunoscuti in privat, despre care nu stim absolut nimic – nici daca au pregatirea ori calificarile necesare, nici daca au intentii onorabile, nici daca au experienta. Ce este in public este ok; in privat insa lucrurile sunt mult mai delicate.

De aceea imi cer scuze pentru frustrarea pe care ti-am provocat-o, probabil, azi, dar contez pe intelegerea ta.

Cu privire la celelalte probleme, incerc un raspuns in “casuta” ta, la “Lety”, in coloana din dreapta, pentru ca discutiile noastre sa poata fi urmarite mai usor de ceilalti membri ai grupului, care pot interveni oricand.

Cu prietenie,
Adrian

31 05 2011
addsalu

Draga Exodus,

Multumesc pentru aprecieri si pentru cuvintele tale frumoase. Este insa un efort de echipa, intotdeauna m-am simtit rasfatat vazand cum oameni care au fost ajutati aici, intr-un moment delicat din viata lor, revin si adreseaza la randul lor cateva cuvinte frumoase care conteaza atat de mult. In astfel de momente, da, ma simt rasfatat.

In privinta deciziilor, nici unul dintre noi nu suntem chiar atat de buni precum avem impresia. Important este sa cantaresti lucrurile cat mai bine cu putinta, sa incerci sa iei in calcul si plusurile, si minusurile fiecarei situatii in parte, si avantajele, si dezavantajele, si riscurile, sa tragi linie si sa aduni… Apoi, vazand ce “iese”, sa incerci sa vezi cum te impaci cu acel potential scenariu. Si, daca esti ok, mergi mai departe… Daca nu, vezi ce optiuni ai si alege raul cel mai mic, vorba lui Augustin…

Bafta multa la examene! Cat despre lene… Cu totii o avem, mai ales atunci cand avem de facut lucruri cu adevarat importante si urgente… cum ar fi sa iti inveti la examene :-D Dar se educa si asta, nimic nu este de needucat…

Tinem pumnii, cum se zice. Iar eu o sa ma si rog pentru tine, Exodus. N-oi fi eu un virtuos, dar o rugaciune in plus sunt sigur ca nu iti strica. Si, apropo, poate n-ar strica sa te rogi si tu. Ai fi surprins de eficienta lor! Asta nu inseamna sa inveti mai putin… ;-)

Cu prietenie,

Adrian

13 06 2011
Annna

e aiurea tare :( povestea mea e lunga.. nici nu stiu cu ce sa incep .. doar ca senzatia asta ca vreau sa scap de toate care ma fugaresc .. ma obosesc .. imi ingenungheaza sufletul, provocandu-mi moartea singura ma urmareste de ceva timp .. am momente cand uit de ea o vreme .. apoi iar ma ia .. si tot asa … :( Nu mai rezist ..

15 06 2011
nk

Draga, Annna
inceputul e frumos
asa ca, zi-ne tot ce iti trece prin minte…poti sa scrii si romane :)
usurel, macar cate un cuvint in fiecare zi(noi avem rabdare, sper ca ai observat :) )

Maine?
partea I , ok ?

15 06 2011
nk

Ma bazez pe simtul al tzishpelea al femeilor sa scrii maine …

2 07 2011
addsalu

Draga Anna,

Fiecare poveste este lunga, sa stii. Insa farmecul oamenilor adunati aici este acela ca nu ne grabim. Chiar daca, poate, nu raspundem mereu imediat, asa cum ne-am dori, te asiguram ca raspundem mereu. Citim insa imediat ceea ce postezi si incercam sa intelegem ceea ce simti, sa privim lucrurile “din papucii tai”, cum se spune, si sa cautam impreuna cu tine modalitatile cele mai bune pentru a iesi din problemele in care te zbati de una singura.

Intelegem perfect sensul cuvintelor tale cand spui ca toate acele probleme te fugaresc, te obosesc, iti ingenuncheaza sufletul, te urmaresc si, incet-incet, parca nici nu mai simti ca traiesti. Te asigur ca, desi avem experiente diferite, fiecare dintre cei de aici au simtit macar o data lucrurile acestea. Am descoperit insa ca, daca le imparti cu altii care sunt dispusi sa le duca impreuna cu tine, parca nu le mai resimtim la fel de mult greutatea si dificultatea problemelor care ne urmaresc. Aceasta este minunea. Si acesta este efectul extraordinar al impartasirii lor cu altii. Iar frumusetea scrisului este aceea ca, pe de o parte, te ajuta sa iti pui gandurile in ordine, sa observi aspecte si trairi la care nu te-ai fi gandit in conditii normale, sa vezi nuante diferite si chiar sa intrezaresti solutii. Si, de ce nu, cu ajutorul celor de aici, sa gasesti modalitati concrete de a iesi din acele probleme sau de a le depasi. Pentru ca, daca altii au putut, inseamna ca se poate! Iar daca tu nu le poti vedea acum, nu inseamna ca solutiile nu exista ci doar ca noi insine nu le putem vedea din cauza problemelor care ne intuneca perspectiva. Dar poate ca optica altora, care nu sunt “la cald”, ne ofera acea mana de ajutor pe care am cautat-o…

Ce zici, incerci sa ne scrii? Stiu ca probabil iti pare greu – si este greu, stim asta cu siguranta toti cei care am incercat sa ne asternem gandurile pe hartie, insa te asigur ca merita cu prisosinta! In plus, gandeste-te ca experienta ta ii poate ajuta si pe altii, asa cum experientele altor membri ai grupului i-au ajutat pe nenumarati necunoscuti sa se regaseasca, sa afle incurajarea si speranta care sa-i ajute sa mearga mai departe inca o zi.

Uite, ti-am facut o categorie a ta, cu “numele” pe care ti l-ai ales, asa cum l-ai scris tu, cu trei “n” – “Annna”. Am grupat acolo comentariile pe care ti le-au scris toti cei care au vrut pana acum sa intre in legatura cu tine, si te asigur ca sunt mult mai multi cei care asteapta sa revii cu noutati.

Cu prietenie,
Adrian

13 06 2011
ducu

” Am ajuns cred , la capatul puterilor
urasc sa vina dimineata
dimineta pt mine a devenit cosmar , cind ma trezesc si deschid ochii obosesc instantaneu ,toata energia mi se scurge ca dintr-o sticla sparta ,ma trezesc si incepe sa ma doara capul si as vrea sa inchid ochii si sa nu iii mai deschid ,”
Draga Annna !
Asa am inceput eu cind am ajuns pe acest sait si in continuare am spus ce am simtit atunci in acel moment si de atunci a trecut aproape un a si jumatate pot spune deschis cu mana pe suflet ca aici am gasit cea ce am cautat . Annna aici nimeni nu judeca pe nimeni, scrie ce simti , cum simti ,vrem sa auzim povestea ta Suntem aici pt tine pt mine pt toti cei care doresc un refugiu si care nu poat vb despre ai in alte conditii .Ai incredere !!!
Un gand bun !
Ducu .

17 06 2011
Irina

Buna..ca multi altii, ideea de a termina cu suferinta m-a adus pe pagina asta, cred totusi ca noi cautam mai mult atentie si iubire, alinare si comfort..de doi ani jumate am parte de ajutorul unor specialisti, psihiatri si psihologi..va inteleg pe toti cum va simtiti insa eu nu am gasit pana acum pe cineva care sa ma inteleaga pe mine..de aceea m-am gandit sa va scriu si eu, poate ne putem sfatui si sprijini reciproc..

28 06 2011
addsalu

Draga Irina,

Cu scuzele de rigoare pentru intarziere, iti urez bun venit aici! Ai mare dreptate in ceea ce scrii, cand afirmi ca toti cautam, intr-un fel sau altul si in anumite momente, atentie si iubire, alinare si mangaiere sau acea doza de confort sufletesc pe care ti-o pot oferi aceste lucruri.

Nu stiu daca vom reusi, insa te asigur ca suntem dispusi sa te ascultam, sa incercam sa te intelegem, fara a te judeca in nici un fel. Ti-am facut o “casuta” a ta in coloana din dreapta, si asteptam sa ne scrii cat mai multe detalii din povestea ta, pentru a te cunoaste, pentru a-ti afla păsul si pentru a incerca sa iti intelegem amarul. Si, te asigur, o greutate pe care o duci impreuna cu cineva, nu singura, poate fi purtata mai usor. Poate ca nu va disparea, insa va fi macar putin mai suportabila…

Asteptam asadar randurile tale in coloana din dreapta, sa poata fi urmarite mai usor si citite in contextul lor. “Categoria” sau “casuta” ta se numeste, simplu, Irina.

Cu prietenie,
Adrian

23 06 2011
gogu

Nu prea inteleg eu cum naiba perceptia majoritatii este ca cel care doreste sa apeleze la suicid este un om care sigur are nevoie de ajutorul vostru. Va face asta sa va simtiti impotanti, sau ce?

28 06 2011
addsalu

Draga Gogu,

Nu ai cum sa intelegi valoarea unui prieten dispus sa te asculte si sa iti fie alaturi atunci cand ai nevoie de asta, atunci cand drumul este prea greu pentru a merge mai departe de unul singur, decat atunci cand tu insuti ai trecut pe acolo si ai fost ajutat.

Prin urmare, te rog sa nu dispretuiesti ceva ce nu stiu daca acum poti intelege.

Daca, in schimb, ai nevoie de un prieten, suntem aici si pentru tine.

Si nu, nu ne simtim mai importanti. Ci doar recunoscatori pentru ca, la randul nostru, am avut la un moment dat pe cineva alaturi, care ne-a ajutat sa trecem mai usor peste niste momente cumplite. Atat.

Cu prietenie,
Adrian

26 06 2011
dan

si eu traiesc o mare drama,sotia mea sa dus la cer era insarcinata in 7 luni am pierdut 2 o data avea doar 34 ani sa dus cu zile a facut infarct cu analize la zi insa incompetenta medicilor a dus o in pamant saraca au murit impreuna,era un om extraordinar,eu nu pot si nu ma vad in stare sa trec peste acest moment si nu vad ce rost mai am eu pe lumea asta sincer

28 06 2011
addsalu

Draga Dan,

In urma cu 7 ani si jumatate eu insumi m-am aflat intr-o situatie cumplita, in care era cat pe ce sa imi pierd si sotia, si copilul cu care era insarcinata. Nu pot intelege decat o parte din sentimentele tale; in rest pot doar sa banuiesc ca esti zdrobit de durere in interiorul tau. Pentru noi, atunci, a existat un happy end, chiar daca medicii ne-au dat doar 40% sanse de reusita. Imi dau seama ca acum, in acest moment, nu mai vezi nici un motiv pentru a trai, pentru a te trezi dimineata, pentru a continua.

Tot ce pot sa iti spun este ca suntem aici si ca suntem dispusi sa iti fim alaturi, sa ducem impreuna aceasta povara cumplita. Scriind, povestindu-ne, intr-un fel sau altul te simti mai aproape de cei pe care i-ai pierdut…

Stiu ca iti pare inutil sa mai traiesti, insa te rog din suflet sa te gandesti la dragii tai pe care i-ai pierdut atat de prematur. De dragul lor macar si tot trebuie sa traiesti! Sunt convins ca un om atat de minunat cum a fost sotia ta te-a iubit enorm, la randul ei, si ca ar fi cumplit de dezamagita daca tu ti-ai pune capat zilelor sau ai face tot ce poti ca sa intri in pamant la fel de prematur…

Eu, in calitate de crestin, cred ca viata nu se termina aici si ca tot ce avem nu se rezuma la aici si acum… Altfel, intr-adevar, ar fi totul aberant, absurd… Acumulam prea multe cunostinte toata viata si toate astea pentru ce? Pentru ca totul sa se termine brusc in… nefiinta? In neant? Nu, trebuie sa existe o inviere, o viata de apoi si, daca Biblia are dreptate, daca intr-adevar dragii nostri care nu mai sunt printre noi se afla intr-o lume mai buna, atunci, cu ajutorul Bunului, ii vom si revedea intr-o buna zi! Aceasta speranta, dragul meu Dan, i-a tinut in viata si i-a ajutat sa reziste pe crestini de-a lungul secolelor de persecutii, de necazuri cumplite si de neajunsuri… Si, daca sarbatorim an de an Invierea lui Hristos, atunci trebuie sa avem speranta ca ne vom revedea cu ei si noi, intr-o zi… Numai, sa avem mare grija ca nu cumva, printr-un gest cum ar fi suicidul, sa nu riscam inutil…

Capul sus, draga Dan! Ti-am facut o categorie a ta, aici, in coloana din partea dreapta, unde asteptam sa ne scrii, sa ne povestesti mai multe. Vei vedea cum, povestind, te mai descarci si iti mai ostoiesti aleanul, cum se spune… Si, in plus, iti poti folosi experienta pentru a-i ajuta, la randul tau, pe altii care trec prin drame similare sa reziste… In felul acesta ii vei putea onora si pe preaiubita ta sotie si pe scumpul vostru ingeras. Si, da, in felul acesta, moartea lor nu va fi doar o simpla moarte din vina unor medici incompetenti, nu va fi inutila… De tine depinde daca vei reusi, in memoria lor draga si spre amintirea lor, sa transformi aceasta cumplita experienta intr-o incurajare pentru altii, intr-o mana intinsa altora…

Si stii care este culmea? Pe langa faptul ca le vei onora in felul acesta memoria celor atat de dragi tie care nu mai sunt printre noi, vei descoperi un nou sens in viata si, mai mult decat atat, vei descoperi ca tie insuti iti va fi de folos, ca te va ajuta sa mergi mai departe… pas cu pas…

Sunt multe lucruri pe care le poti face si sunt multi cei care ar putea sa te ajute. Uite, de exemplu, citeam de curand ca se formeaza in Bucuresti un grup de suport pentru cei care si-au pierdut pe cineva drag. Ce zici, incerc sa aflu detalii?

Cu prietenie,
Adrian

1 07 2011
marius

SALUT
Sunt casatorit de 7 ani avem un copil de 6 anisi unul de 2 luni si simt ca nu mai rezist la presiunea socrilor(mentionez ca ma m mutat in casa sotiei cum se zice sunt maritat) si nu i mai suport ca mi fac zile negre tot ce fac nu e bine si mai nou a inceput sa se ia si sotia de pe ei care pana acum era de partea meade multe ori mi a venit sa mi pun capat zilelor daca stau mai mult la frati mei socri ii reproseaza sotiei ca de ca stau asa mult ei vin o data pe an in tara si stau12-21 zile ca atat le permite timpul si atat ca

2 07 2011
addsalu

Draga Marius,

Cred ca stii deja ca experienta de a avea un copil mic este in sine un eveniment extrem de solicitant si de stresant. Simplul fapt ca trebuie sa te trezesti mereu sa ii dai de mancare pruncusorului, ca ramai in urma cu somnul, ca nu iti mai arde de mai nimic altceva, constituie factori de stres foarte mari.

Deci, ai din start toate premisele pentru a te simti cumplit si pentru a fi la un pas de a exploda. Iar daca adaugi la acest tablou si faptul ca nu te intelegi bine cu socrii tai, care “se baga in familia voastra”, cum se spune, atunci ai inainte un mic butoi de pulbere care poate exploda.

In concluzie, te intelegem si suntem alaturi de tine. Ce iti sugerez sa faci:

1. Ai in vedere faptul ca esti tatic si ca micutii tai au nevoie de tine, asa cum a spus si Exodus, chiar daca poate nu a avut foarte mult tact (te inteleg si pe tine, Exodus, dar te rog sa nu uiti regulile site-ului – suntem aici pentru a intelege, pentru a fi alaturi, pentru a incuraja; acesta este motivul pentru care ti-am moderat o parte din comentariu, si te rog sa nu fii suparat pe mine pentru asta; la fel, Marius, te rog sa nu te superi pe Exodus, intentiile lui te asigur ca sunt cat se poate de bune).

2. Gandeste-te ca daca acum, cand sunteti DOI – tu si cu sotia ta – tie iti este atat de greu uneori si te straduiesti atat de mult sa fie bine, incearca doar sa iti imaginezi cum ar fi sa faci toate acestea de unul singur – sa ai grija de copilasul nou-nascut, apoi si de cel mai maricel, sa ai si grija de casa, sa mai si muncesti ca sa ai ce pune pe masa… Ar fi cumplit, ar fi chiar de nesuportat uneori, nu crezi? Ei bine, de asta ar avea parte sotia ta daca tu ti-ai pune capat zilelor, Marius… Chiar vrei asta? Sunt sigur ca nu…

3. Gandeste-te ca dragalasii tai copii au nevoie de un tata. Noi toti avem nevoie nu doar de unul din parinti, ci de amandoi. Tu vei fi un model pentru amandoi copiii tai si esti deja un model pentru copilasul tau de 6 ani. Va fi si vor fi amandoi cumplit de traumatizati daca te-ai sinucide – le-ai provoca niste rani cumplit de adanci, care vor durea nespus de mult pentru tot restul vietii lor… Te rog din suflet sa ma crezi cand iti spun ca am avut ocazia sa stau de vorba cu oameni care au ramas in urma unor parinti sinucigasi… Daca ai sti ce este in sufletele lor, Marius, te asigur ca ai face ABSOLUT TOT ce tine de tine pentru ca micutii tai sa nu treaca prin asa ceva… Nu le face asta micutilor tai, te rog!

4. Pentru rezolvarea situatiei, vorbeste cu sotia ta calm, fara patos. Spune-i ce simti, explica-i, ajut-o sa te inteleaga. De asemenea, incearca sa le explici si socrilor tai faptul ca, desi ii respecti, vrei ca in familia voastra sa luati propriile voastre decizii; chiar daca poate gresiti, din punctul lor de vedere, este dreptul vostru de a face propriile alegeri si de a invata din ele…

5. Apoi, daca simti ca efectiv nu mai poti uneori, aminteste-ti ca nu stai cu ei mereu ci, asa cum ai spus, sunt doar cateva zile pe an… Nu stiu daca ai facut armata, dar daca da, atunci stii cu siguranta ce este AMR-ul. Fa-ti un calendar pe care sa iti notezi efectiv ziua in care au venit si ziua in care vor pleca. In prima jumatate a perioadei ai AMT -ul – adica au mai trecut – o zi, doua zile etc., iar din a doua jumatate ai AMR-ul – adica au mai ramas… atatea zile… Poate parea stupid, dar chiar te ajuta uneori…

6. Scrie. Atunci cand simti ca nu mai poti, ca vrei sa te descarci, scrie! Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta, si te rog sa profiti de ea, sa scrii acolo oricat si oricand! Pentru ca mai e deja un “Marius” si ca sa le deosebim, avand in vedere ca tu esti tatic, am numit categoria ta “Tati Marius”

Iar noi suntem aici, alaturi de tine!

Cu prietenie,
Adrian

2 07 2011
Exodus

Marius sa inteleg ca ai facut 2 copii ca sa se sinucida si ei, nu? De ce dracu ai facut copii daca vrei sa te sinucizi… Uite eu nu o duc deloc bine, am vrut sa ma sinucid de foarte multe ori, dar afla ceva… DACA VREAU SA MA SINUCID, SUNT LIBER SA O FAC!!!!! Pentru ca ghici ce Mariuse, EU NU AM OBLIGATII ! Nu am copii… Bagati mintile in cap si incearca sa ii ajuti pe aia mici lasa sinucisu… DIn momentul in care faci un copil TU NU MAI EXISTI! Traiesti si te dedici EXCLUSIV lor ! [...moderat...]

6 07 2011
geany

VREAU SA MORRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR.nu mai am ce cauta pe lumea asta.mam maritat si sotul meu a intrat in puscarie lam asteptat 5 ani si acum ca a iesit nu ma mai vrea.am suferit 5 ani mam chinuit cu el ca sa imi faca una ca asta acum???sincer nu mai vreau sa fiu o bataie de joc mai bine mor decat sa mai sufar mam saturat de atata suferinta

14 07 2011
florycel

buna!sper ce vei citi si randurile mele!!!ma numesc elena si sunt anu 1 la facultate1.am un prieten de 3 ani si 7 luni si anu asta am hotarat sa mergem si noi la mare ca toti adolescentii din ziua de azi(pr meu are 27 de ani dar asta nu a fost o problema pt mn si nici pt ai mei) si surpriza ai mei nu ma lasa cu el de teama ca o sa imi incep viata sexuala.inainte sa fiu k el am mai avut un prieten un an cu care mi-am inceput viata sexuala dar ai mei nu banuiau nimic pt ca il credeau foarte cuminte.in fine ne-am despartit si l-am cunoscut pe el.de atunci totu bn si frumos!!!ieseam k el la discoteci in oras ai mei nu-mi ziceau nimic (doar ora la care sa ajung)si niciodata nu le-am creat probleme. sunt prima din grupa de la facultate intru si l buget anu asta nu am nici o restanta am stat un an singura la camin in brasov(eu sunt din braila) nu am exagerat cu nimic niciodata dar acum….simt nevoia sa ma duc si eu cu prietenul meu la mare….cer atat de mult la 20 de ani?????????ii cauta defecte pr meu la tot pasul….ca nu e bogat ca nu e de mine si …….da pun pariu k oricine ar fi fost l fel ar fi fost.le-am explicat k ii puteam minti si puteam pleca de capul meu la mare fara ca macar ei sa banuiasca nimic dar ca pur si simplu nu am vrut sa ii mint dar tot degeaba …o tin pe a lor……..nu m-a inselat niciodata si ma asteptat un an kt am ft la facultate si ne vedeam o data la 2 spt cate 3 ore atat……cat sa mai reziste??????kt sa ma my astepte???ai mei ma considera de gradinita nush ce sa my zik…..akm 2 ani tot la ora aia intram in casa si tot asa….pr meu e alaturi de mine dar ce sa faca si el??/cica e ingamfat ca nu vorbeste k ei si……nush cauta motive din astea….ai mei ma considera de gradinita.astept un raspuns de la voi

17 07 2011
E. Alina

Buna ..:* ! Sunt Alina..din Bucuresti si am 15 ani .. Am citit tot ce e scris pe aici ..dar nu m.a facut sa imi schimb parerea ..sincer as vrea sa mor pt ca nu imi vad rostu ” aici ” ..nu am prietene..sau daca am numai prieteni falsi ..ma simt singura si ca nu ma iubeste nimeni .. asi vrea sa mor dar intr`un fel sa nu sufar ..sa mor usor si sigur .. :( spuneti-mi si mie o parere va rog ..nu stiu ce sa mai fac

17 07 2011
E. Alina

Aa..am uitat sa spun ca de mult timp astept acest lucru.. odata chear am incercat sa imi tin respiratia.. si am putut pana m-am invinetit la fata..si m.am speriat ..asa ca am renuntat la metoda asta vreau ceva simplu ..ceva de inghitit.. nu vreau sa sufere altul ..dar nu cred ca mai are cine . . . mama ma dracuie tata nu m-a iubit in viata lui ( asa ma face sa cred comportamentul lui ) iar prietenul meu care am fost impreuna 3 ani m-a parasit ..pt ca recunosc ca am gresit ..el ma iubit foarte mult si eu l-am iubit pe el dar curand am facut o prostie la o petrecere si m-am pupat cu un prieten de al lui …nu a fost cu intentie l-am pupat pe obraz iar el a intors capul .. nu am vrut sincer ..si l-am facut sa sufere si in trecut din mai multe chestii .. iar acum regret ..dar prea tarziu el mi-a spus deja ca o sa isi caute alta .. ( el avand 17 ani ) pam crezut ca el e singurul care ma mai iubeste si pe mine ..ca in rest m-au uitat toti de cand s-a nascut fratele meu ..toata atentia i se acorda lui..dar nu sunt geloasa pe el …nu sunt deloc..il iubesc fooarte mult pe fratele meu enorm de mult..dar mai am si eu nevoie de atentie..am incercat sa vb cu mama despre aceste lucruri ..dar ea nu ma intelege si rade cand vorbesc cu ea.. va rog ajutati-ma macar cu o parere .. multumesc frumos :* !

21 07 2011
Nicolae

Buna ziua tuturor,
Imi puteti spune o modalitate usoara de moarte?
Aseara ma sunat la tel prietena fostei mele iubite si imi spunea sa merg afara,eu m-am dus desigur ei bine am stat acolo eu prietena ei si fosta mea iubita si dupa cateva minute ii spun ai pus ceva kg pe tine dupa atata sex:(( nu stiu ce ma apucat!..Prietenul fostei mele iubite o suna si ii spune ca te-am vazut cu el(adica cu mine) si ii spune ca sa il lase in apce nu mai vrea nimic de la ea eu desigur m-am bucurat la un moment dat sta fosta mea iubita si zice ,,SIGUR E CU AMBRA” am crezut ca mor pe loc:((:(( va rog sa ma ajutati nu pot so uit au trecut aproape 4 ani de cand o iubesc:((:((

26 07 2011
bianca

stiti cum e atunci cand…tii` la o persoana enorm ..renunti la familie…pt el…si el ajunge sa te loveasca? sa te jigneasca….si sa ne combine cu “cea mai buna prietena” sa se sarute de fata cu tine? si tu sa nu te mai poti controla? sa vrei sa mori…incet dar sigur?..eu …am avut o relatie de aproape 2 ani..si baiatul iubit mi`a facut asta…am suferit si sufar enorm…am atatea REGRETe…as dorii sa vb cu cineva…care poate a trecut prin asta…sau o persoana care sa ma poata ajuta..pentru ca nu mai pot si sunt prea tanara si prea mika…si e greu singura…!!

29 07 2011
Adina

Buna! Eu m-am gandit deseori la moarte insa niciodata nu as face asta..indiferent de imi este greu.. Totusi,sunt aici pentru a discuta cu cineva.. exista vreo modalitate prin care sa vorbesc cu cineva deschis,insa nu pe site? Adica..ar putea cineva sa-mi dea o adresa de e-mail al unei persoane cu care sa pot vorbi deschis niste probleme?
Multumesc!

Adina

29 07 2011
Alex

Buna Adina,
La contact sus gasesti o adresa a Domnului Adrian poti discuta cu el in privat acolo, eu am facuto de cateva ori.

La contact o sa gasesti:

Moderator: Emanuel Adrian SARBU (Adrian)

Puteti intra in legatura cu mine lasandu-mi un mesaj, mai jos.

Daca nu doriti ca acesta sa fie vizualizat si de alte persoane, va rog sa folositi urmatoarea adresa de mail, cu specificatia “doar pentru moderator”:

scrisorica@gmail.com

31 07 2011
Adina

Buna Alex,
Multumesc foarte mult! :)

29 07 2011
Maria

Buna,e greu sa explic prin ce trec e atat de complicat in fine sant divortata am avut si un accident pe trecerea de pitoni, sant de 2 ani in imposibilitate de a muncii.Am contacat pana acum 3 avocati pt proces care m-ai inselat acum am ramas fara nici un venit sant intr-o tara straina fostul sot nu e de acord cu partajul , am 2 copii majori baiatul e in tara iar fata in italia, din part ficei mele am tot sprijinul de care dispune si cred ca sant o povara pt ea si nu vreau asta.N u am avut o viata usoara a fost greu acum stau si ma intreb: nu ar fi mai bine sa dispar? asa nu as mai fi o povara pt Ioana o iubesc nespus de mult nu vreau sa o chiniu. NU STIU CE SA FAC CUM SA FIE BINE

2 08 2011
Exodus

Pana la urma se pare ca nu pot iesi sub nici o forma cu capul sus din situatia in care sunt… Si nah… Am luat deja decizia cred eu cea mai buna… Cum zicea si Maria mai sus, unii oameni se pare ca exista doar ca sa-i incurce pe ceilalti… Eu sunt unul din aia care incurca… Adio

2 08 2011
addsalu

Draga Exodus,

NIMENI nu exista DOAR pentru a-i incurca pe ceilalti. Ca sa iti spun foarte sincer, ar fi chiar interesant daca ar exista cineva pentru simplul motiv de a-i incurca pe ceilalti… Ar fi intr-un fel amuzant, daca stai sa te gandesti.

Cred ca supararea ta provine dintr-un alt motiv. Pe de o parte simti ca nu esti inteles, te simti oarecum in plus, iar pe de alta parte inteleg ca nu ti-ai gasit inca rostul de a fi, motivul existentei tale. Nu are sens sa te pripesti in a face singurul lucru pe care nu-l mai poti indrepta ulterior! Acorda-ti timp pentru a iti descoperi potentialul si calea in aceasta lume si in aceasta viata! Iar daca simti ca ii incurci pe ceilalti, lasa ca asta sa fie problema LOR, nu a ta! Tu ai un scop, te asigur, la fel ca oricare dintre noi! Iar daca nu l-ai gasit inca, nu inseamna decat ca nu ai cautat suficient!

Unii dintre noi isi cauta Calea mai mult, altii mai putin; unii o gasesc mai repede, altii mai tarziu, iar altii pur si simplu renunta sa o mai caute. Ghici care categorie este mai putin fericita si multumita… Cei care renunta…

Ultima oara cand ne-ai scris era relativ ok situatia ta. Ce s-a intamplat intre timp? Ce te-a dat inapoi? Haide, scrie-ne, linisteste-te si aminteste-ti ca SOLUTIA nu este cea de care vorbeai… Suntem AICI, Exodus! Si asteptam sa ne scrii din nou! Avem nevoie de tine si aici, si in viata, in general!

Cu prietenie,
Adrian

PS – Am postat acest comentariu si in “categoria” ta, Exodus.

10 08 2011
Alice

stii,am invata ca suferinta mai mare in viata sa iubesti si sa fi ranit nu exista.povestea mea e lunga si tot atat de dureroasa,am si un baietel de 2 ani ,ii multumesc lui d-zeu ca mi la dat,dar simt ca nu mai rezist,am trecut printr-o incercare de suicid ,dar cred ca la a doua nu mai am scapare.oare cum pot alunga toata suferinta si durerea din suflet odata pt totdeauna??am doar 20 ani ,o casnicie de 4 ani si un amant de un an,el a fost cel pt care am vrut si vreau sa mor pt ca il iubesc mai mult ca viata mea,am facut multe greseli in viata si pt asta platesc inzecit,

11 08 2011
addsalu

Draga Alice,

In primul rand bine ai venit aici. Pentru a intelege mai bine problema cu care te confrunti si, implicit, pentru a putea cauta impreuna cu tine cea mai buna varianta.

Oricum, din ce ai scris tu inteleg ca te-ai casatorit la 16 ani? Pentru asta este nevoie de acordul parintilor, conform legislatiei. Ei au fost de acord?
De asemenea, ne scrii ca la doar un an de la nasterea copilului tau ai inceput o relatie cu altcineva? Am inteles corect?

Cand vei reveni cu un raspuns, o sa te rog sa ne spui mai multe despre ambele relatii alte tale – cea cu sotul tau si cea cu concubinul. De asemenea, te rog sa ne dai mai multe detalii despre motivele care te-au impins la suicid -inteleg ca ai mai avut o tentativa si ca acum te gandesti din nou, deci problema este inca de actualitate. Detaliile tale ne-ar ajuta sa ne facem o idee corecta.

Asteptam asadar sa revii.

Cu prietenie,
Adrian

10 08 2011
vasy

Vreau sa mor repede si usor cum pot face?

11 08 2011
addsalu

Draga Vasy,

Ce-ar fi daca ne-ai povesti mai intai despre ce este vorba? Ce anume te-a mahnit sau te-a dezamagit atat de tare incat sa nu mai vrei sa traiesti?

Cu prietenie,
Adrian

11 08 2011
Anonim

Vreau sa mor si cred ca momentan ii singura cale de a scapa de orice problema…nu stiu cum am incercat sa iau pastile care is otravitoare…am incercat sa ma tau la vene dar nu functioneaza plus ca e dureros…alte cai ma ajutati va rog…
Is probleme amoroase sh altele

12 08 2011
addsalu

Draga Anonim,

Niciodata moartea nu poate fi singura cale de a scapa de orice problema. Iar in cazul suicidului, cu atat mai putin (asta apropo de convingerea crestina ca viata nu se termina la mormant, ci continua in vesnicie, si ca un astfel de gest s-ar putea sa nu iti asigure “biletul” spre destinatia pe care fiecare din noi ne-o dorim…

Vorbesti despre probleme amoroase si alte probleme. Ne poti scrie mai multe, te rog? Doar astfel te putem ajuta, incercand sa intelegem cat mai bine situatia exacta cu care te confrunti.

Capul sus, si aminteste-ti te rog ca, atunci cand ti se pare ca problemele tale nu mai au nici o solutie, singura explicatie acceptabila este aceea ca, probabil, nu ai cautat suficient. Haide sa o cautam impreuna, ce zici?

Cu prietenie,
Adrian

19 08 2011
cosmina

buna ma numesc cosmina am 18 ani si sunt intr.o depresie totala viata mea a fost un rahat d cand mam nascut mereu imi pun intrebarea dc mam nascut eu??????? d cand am crescut viata mea a devenit greu d suportat pt k ma cerf foarte des cu parintii mei care fac diferente intre mine si fratele meu eu nu am prietenii nu am cu cine sa comunic tot din vina alor mei pt k eu nu am voie sa ma distrez nu am voie sa.mi fac prieteni am avut un iubit dar din cauza k era sarac ai mei nu mau mai lasat sa vb k el,el era singuru care ma intelegea care ma sprijina si ma incuraja sa nu fac nici o prostie dar acum nu mai are cine viata mea nu mai are nici un sens p pamantul asta ma simt foarte singura moartea e singura cale d scapare p care o vad eu simt k nu mai rezist chiar imi rog moartea mereu dar nu inteleg dc D-ZEU nu ma asculta va rog ajutatima

19 08 2011
cosmina

P.S si problemele cu parinti mei sunt d foarte mult timp si cu acel baiat am stat doi ani si jumate dar lor nu le convenea d el pt k era sarac

19 08 2011
addsalu

Draga Cosmina,

In primul rand permite-mi sa iti spun “bun venit aici” si sa iti multumesc pentru gandurile pe care ni le-ai impartasit.

Citind randurile de la tine, mi-am reamintit de o vorba mai veche care spunea ca nu ne putem alege familia, dar ne putem alege prietenii. Intr-adevar, parintii, buni-rai cum sunt, sunt ai nostri. Nu ii putem alege si este putin probabil sa ii putem schimba. Trebuie sa ii acceptam asa cum sunt ei.

INSA – si aici este marele “insa” pentru tine – ne putem alege prietenii. Treci acum printr-o perioada foarte dificila, in care ai avut parte de dezamagiri si ai fost indepartata de prietenul tau. Este normal sa te simti acum debusolata si dezamagita, insa te rog din suflet sa nu disperi, pentru ca problema ta nu este nici pe departe de nerezolvat!

Spui ca ai 18 ani. Asta este bine, draga Cosmina. Pentru ca, printre altele, lasand la o parte faptul ca este o varsta frumoasa, la care te cam pregatesti sa inchei scoala si sa mergi la o facultate sau la serviciu, este si varsta la care, din punct de vedere legal, iti poti lua propriile tale decizii. Altfel spus, iti poti alege PRIETENII. Sau, ca sa pun punctul pe “i” si sa fiu cat mai explicit cu putinta, prietenul.

Da, poate ca este sarac acum, insa multi au luat-o de la zero in viata si au reusit, cu multa munca si cu multe sacrificii, sa se ridice. Daca voi va iubiti si daca intr-adevar vreti sa fiti impreuna, daca tu si el credeti ca voi sunteti potriviti unul pentru celalalt si ca singurul impediment este ca nu il vor parintii tai, pentru ca este sarac, atunci chiar nu trebuie sa iti faci prea multe griji… Cat de curand iti vei putea castiga independenta din toate punctele de vedere – desigur, cu conditia sa ramai in viata! Aceasta este prima si cea mai importanta conditie! Apoi banii si restul… vin si ele…

Hai, capul sus, si alunga-ti din minte ideea asta legata de moarte… Moartea este singura care te poate desparti realmente de cineva drag, atunci cand amandoi va iubiti cu adevarat… Nu face singurul lucru care te-ar putea desparti cu adevarat de el… Daca il iubesti cu adevarat si daca te iubeste cu adevarat, atunci lupta pentru el… luptati amandoi pentru voi, pentru relatia voastra! Si, in timp, chiar si parintii tai vor observa ca te iubeste si ca este un om care vrea sa iti asigure un trai bun, sa aiba grija de tine…

Suntem aici, ok? Scrie-ne, varsa-ti sufletul aici, scrie tot ce te necajeste, si haide sa cautam impreuna solutii reale, nu lasa ca un impuls de moment sa strice tot, tocmai cand posibilitatea de a avea ceea ce ti-ai dorit este mai aproape decat te-ai gandit vreodata!

Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din partea dreapta – “Cosmina”. Te asteptam acolo din nou, ori de cate ori vei simti nevoia sa vorbesti cu cineva. Si asteptam sa ne spui ca esti dispusa – si tu si el – sa luptati pentru VOI.

Cu prietenie,
Adrian

21 08 2011
yochana ioana

buna..vreau sa mor cat mai repede n mai are rost sa traiesc pe acest pamant..ajutati-ma va rog cum sa fac

22 08 2011
addsalu

Draga Yochana,

Dupa cum probabil ai vazut deja, suntem aici sa te ajutam sa mergi mai departe, atunci cand nu credeai ca mai poti face lucrul acesta. Ce-ar fi sa ne povestesti mai multe despre situatia sau problema cu care te confrunti? Haide sa cautam impreuna solutia potrivita, pentru ca ea exista, te asigur; daca nu ai gasit-o inca, nu inseamna decat ca nu ai cautat-o suficient, insa de-asta exista prietenii, fie ei si doar virtuali.

Ti-am facut o categorie a ta in coloana din dreapta – se numeste “Yochana”. Asteptam sa ne scrii mai multe detalii.

Cu prietenie,
Adrian

23 08 2011
andreea

pt mine totul e pierdut…….

2 09 2011
nelu

cand viata nu-ti ofera decat iti ia zilele se hranesc din lacrimi si durere la ce va mai astatati. Nu ramane decat omega

12 09 2011
anonima

Buna, eu intr-un fel m-am resemnat si ma dau batuta. Nu mai pot lupta…. ar fi fost mai bine daca nu existam., momentan existenta mea e o piedica chiar si pentru mine.

12 09 2011
addsalu

Draga “Anonima”,

S-ar putea sa te surprinda lucrul acesta, insa fiecare dintre cei ale caror nume le vezi in coloana din partea dreapta au gandit aceleasi lucruri ca si tine, iar unii dintre ei le-au si scris literalmente.

Am descoperit insa ca, spunandu-ne unii altora ceea ce ne framanta, “varsandu-ne amarul”, cum se spune, parca-parca povara noastra sufleteasca devine nu neaparat mai usoara, dar macar suportabila. Pentru ca este altfel cand imparti lucrurile acestea cu inca cineva, care este dispus sa le poarte impreuna cu tine fara a avea alta multumire decat prietenia ta si gandul ca mergi mai departe, in conditiile in care tu acum traversezi o “vale” asemanatoare cu cea in care el insusi sau ea insasi s-a aflat cu ceva vreme in urma…

Uite ce iti sugerez: arunca o privire prin diversele “categorii” din coloana din dreapta, ca sa iti faci o idee si sa te convingi ca nu vorbesc aiurea, si scrie-ne din nou. Scrie-ne povestea ta, care sunt motivele care te fac sa gandesti in felul acesta, care sunt lucrurile care te apasa, ce te face sa crezi ca esti o povara chiar si pentru tine insati. Te asigur ca pentru noi nu esti o povara, ci o prietena. O prietena care are nevoie acum de alti prieteni care sa nu o judece aiurea, care sa o asculte si care sa ii fie alaturi.

Si da-ne si un nume, pe care ti-l vei alege tu, pentru a putea inlocui pseudonimul “Anonima”. Chiar daca nu este numele tau real, nu ne suparam. Ne vom simti insa mai aproape de tine daca iti vom putea spune in vreun fel.

Vei vedea ca scrisul in sine te ajuta. Si vei avea ocazia sa ajuti, poate, la un moment dat, dupa ce vei depasi aceste momente grele din viata ta, pe cineva care se va afla intr-o situatie similara. Eu zic ca merita sa incerci. Oricum, nu ai absolut nimic de pierdut, nu crezi? Dar, de castigat, eu cred ca ai enorm de mult. Poate chiar… viata ta. Chiar daca acum tu crezi ca ea nu valoreaza nimic, eu iti spun cu toata convingerea ca este cel mai pretios dar al tau. Atat de pretios incat, daca iti mai amintesti ce sarbatorim in fiecare an, de Pasti, pentru viata ta si pentru viata mea, a noastra, a tuturor, Iisus Hristos, Dumnezeul intrupat, a platit pretul suprem si a invins moartea prin Invierea Lui din morti. Iar daca Hristos a considerat ca viata noastra este atat de pretioasa incat sa merite sa indure toate suferintele de pe Calvar, tot mai crezi ca viata ta nu valoreaza nimic?

Hai, capul sus! Sterge-ti lacrimile, si scrie-ne. Ti-am facut deja “categoria” in coloana din dreapta, si asteptam vesti de la tine. Si un nume, ca sa inlocuim “Anonima” cu ceva. Sunt sigur ca poti gasi ceva dragut, care sa te reprezinte!

Cu prietenie,
Adrian

12 09 2011
addsalu

Draga Nelu,

Asa cum in viata nu exista doar coborasuri, ci valea se opreste la un moment dat si fie incepe drumul lin, fie incepe urcusul, si pe plan emotional se intampla la fel. Cu totii traversam momente nefericite. Ce-i drept, unii mai mult decat altii, insa fiecare dintre noi avem parte in viata de astfel de clipe. Iar uneori, intr-adevar, pare ca este prea mult pentru noi si nu iti mai doresti nimic altceva decat ca suferinta si dificultatile sa se opreasca, sa nu mai faca parte din viata ta, sa fie liniste…

De ce nu cred ca Moartea (sau Omega, cum o numesti tu, metaforic) este singura solutie? Am sa incerc sa te rog sa te gandesti la viata ca la o cursa de atletism cu obstacole. Nu toti atletii alearga la fel de repede si nu toti sar peste garduri cu aceeasi usurinta. Unii au o conditie fizica mai buna decat altii, unii au niste abilitati mai mari decat altii (poate chiar innascute). Cert este ca toti vor sa termine cursa. Da, este important si cine este pe podium, este important si cine ia locul 1, insa cel mai important pentru un atlet este sa termine cursa. Acesta este motivul pentru care, chiar daca se mai impiedica si cad, chiar daca mai darama gardurile, chiar daca podiumul a fost adjudecat demult, tot mai vezi atleti alergand si straduindu-se sa termine acea cursa.

Tu ai obosit acum. Poate ca ai daramat un gard, sau poate mai multe. Poate ca esti descurajat uitandu-te inainte, la viitorul tau, vazand cate alte garduri ai mai putea avea de sarit, si asta in conditiile in care deja te simti epuizat de “gardurile” de pana acum. Si poate ca te intrebi “pana cand?…”, sau “oare n-o fi mai bine sa abandonez acum?…”

Stii care este cea mai dificila parte dintr-o cursa de atletism? Indiferent de conditia fizica a alergatorilor, indiferent de abilitatile lor innascute sau dobandite, indiferent de avansul pe care l-ar putea avea cineva, toti spun acelasi lucru: ULTIMA parte este cea mai grea. Ultimul gard pe care il ai de sarit inainte ca drumul sa fie din nou drept, fara obstacole majore, ultimii metri pe care ii mai ai de alergat pana la linia de sosire… aceea este portiunea cea mai dificila!

Prin urmare, daca ar fi sa rezum acum toate aceste idei… daca tu te simti acum atat de obosit incat crezi ca nu mai merita sa mergi inainte si te bate gandul sa renunti, uita-te la toate lucrurile pe care le-ai depasit pana acum si fii constient ca acestea au fost “gardurile” pe care deja le-ai depasit. Daca acum te simti mai obosit ca niciodata, atunci inseamna ca trebuie sa iti aduni toate fortele si sa mergi inainte, pentru ca trebuie sa urmeze ultimele “garduri” inainte ca drumul tau sa fie drept… Si daca, totusi, nu te simti in stare sa mergi singur inainte, atunci da-mi voie sa iti spun ca TOT nu este un motiv suficient pentru a abandona cursa.

Un cantaret pe care l-am stimat enorm a ilustrat intr-un videoclip o intamplare petrecuta, la un moment dat, la jocurile olimpice pentru persoane cu dizabilitati, Special Olympics, cand unul dintre alergatorii cu handicap a cazut si nu putea sa mai continue cursa. Ceilalti alergatori, si ei cu dizabilitatile lor, s-au oprit in loc, s-au intors, au facut un “scaun” din bratele lor, l-au ridicat pe cel cazut si au parcurs impreuna tot restul cursei, pana la linia de sosire… In final, nu a fost nici un castigator in sensul obisnuit, pentru ca toti au trecut linia in acelasi timp, insa, dintr-un alt punct de vedere, TOTI au fost castigatori, pentru ca NIMENI nu a ramas in urma.

Acesta este rostul acestui portal, Nelu. Daca ai cazut si nu mai ai puterea de a merge singur mai departe, suntem aici, fiecare cu problemele si “dizabilitatile” lui. Insa ne oprim, ne facem timp unii pentru ceilalti, ne intoarcem cand unul dintre noi a obosit, pentru ca vrem sa terminam aceasta cursa cu totii!

Moartea, pentru noi, nu este o solutie. Ea va veni oricum, insa la timpul ei. Iar timpul ei nu este acum. Acum este doar timpul sa ne scuturam de praful de pe jos, sa ne aranjam hainele, sa ne reamintim ca cel mai important lucru este sa terminam cu bine aceasta alergare, si sa pornim inainte cu totii!

Haide, capul sus, Nelu! Suntem aici si pentru tine, ok?

Cu prietenie,
Adrian

PS Ti-am facut o categorie a ta in coloana din partea dreapta. Te asteptam acolo sa ne scrii mai multe despre tine. Vei vedea cum, scriind, nu doar ca ne vei ajuta sa intelegem mai bine situatia prin care treci, pentru a iti putea oferi si punctele noastre de vedere, perspectivele si opiniile noastre, ci tu insuti vei fi castigat intrucat iti vei aseza gandurile altfel, ti le vei pune in ordine, si vei putea identifica chiar tu modalitatile concrete prin care sa poti merge mai departe.

14 09 2011
mirela

Hmm … nu pot sa nu zambesc usor in coltul gurii cand iti vad deznadejdea, resemnarea si toate acele sentimente negative ce te incearca acum, si prin ele pe mine acum aproape doi ani, cand simteam acelasi lucru si am plecat de acasa ca sa pun capat acestora. Asculta-ma cand iti spun ca acest negru, acest sentiment de “nu ma e nici o speranta” l-am trait si eu. Nu zic ca e cu mult mai bine acum, dar nu mai e la fel de negru. A aparut speranta.
Nu zic ca totul va fi minunat pe viitor, dar nu va fi chiar asa negru.
Asa cum zicea si Adrian, suntem unii care avem parte de mai multe greutati decat altii. Asta e. Trebuie sa o acceptam.
Dar cu siguranta ca vei gasi si tu ceva ce sa te tina in viata, chiar si daca doar sa te simti “obligata” numai la inceput sa traiesti inca pentru acel ceva. Mai apoi, poate acel ceva te va face sa fii fericita, sau macar resemnata ca ai mai ramas in viata un pic, sa mai traiesti cateva clipe de bucurie prin acel ceva.
Bafta, putere si